Nr. 240. Brasov, Miercuri în 31 Octomvrie (13 Noemvrie) 1912. Anul LXXV=

Apar© în fiecare zi de lucru. ii R E D A C Ţ I A , §§ Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe anAbonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe y, an 12 cor., pe [ = TIPO G R A FIA Ş l A D M IN ISTR A ŢIA : |j 20 coroane, pe y, an 10 coroane, pe y4 an 5 coroane. Un număr 10 bani, y4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe »/, an 20 [ j B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30. e= Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese

franci, pe y4 an 10 franci. î| Telefon: Nr. 226. î l după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

K duşman al Românilor.(v. mol.) Pressa opoziţiei co-

aJiate ne vesteşte cu mult sgomot, că măritul conte Apponyi ar fi pre-

tit un admirabil memoriu asu- m politicei externe a monarhiei mstre.

Acest memoriu — zice-se — fi prezentat în proxima confe-

a opoziţiei dimpreună cu pro­iectul de^resoluţiune, care aşa cum transpirat şi în public nu e alt-

m, decât un brutal şi în acelaş perfid atac împotriva — Ro­

mâniei.Din prilejul acestei noui ieşiri

s „nobilului“ Apponyi, fie-ne îngă­duit să presentăm cetitorilor un mic prtret al acestui înverşunat duş­man al întregului neam românesc M deosebire de hotare politice.... Acest portret ne va adeveri din nou celebrele cuvinte ale lui Emi- nescu din »Glossa«:

>Joace unul şi pe patru Totuşi tu aflave-i chipu-i«

Nu este politician ungar al vretnilor mai noui, cari să fi apărut io Zorul public îmbrăcat în atâtea feluri de vestminte politice, ca d-1 Apponyi.

Şi cu toate aceste nu trebue mită osteneală ca sub fiecare haină si dai de una şi aceaşi individua­litate politică.

Aproape nu este şi nu a fost partid politic în Ungaria, care să nu fi fost fericit de a fi sprijinit ie marele nestatornic, şi aproape nici un partid politic, care să nu 8 plătit scump fericirea de a-1 fi avut în sânul său.

In 1872 îşi face pentru întâiaş iată apariţia în parlament ales cu program deakist, adecă guverna- ental.

După căderea acestui partid îl idem în o grupare opoziţională feudalilor conservatori de sub con- îcerea lui Sennyey.

In curând ajunge în fruntea asteia şi reuşeşte a-şi înjgheba upartid moderat opoziţional, supra- amit şi partid naţionali pentru

Paul Bourget şi Serge Basset.

Graiul conştiinţei.(Piesă în două acte).

Traducere de Traian Oh. Şoimii şi C. O, Munteanul.

— Urmare. —

SCENA IV.

Dr. Odru, Contesa.

Contesa. — Ei bine, doctore, aţi examinat pe soţul meu ; văd, că d-nul Poncelet s’a dus. Deci nu i găsiţi sta­rea atât de gravă.

Dr. Odru. — Nu cred c’ar fi un pericol grabnic, d-nă. Este o resimţire chiar In simptome.

Contesa. — Dar tn v iitor? , (Doc­torul tace). Nu răspundeţi, d-le ? Vi-e teamă? Nu-s decât o femeie, dar am curaj: ştiu să privesc drept In faţă si­tuaţiile, ori cari ar fi ele, cu atât mai mult cu c&t pot fi răspunzătoare de ele In faţa copiilor mei». Am trei copii, l-le; câte-şi trei sunt departe.

Dr. Odru. — D-ta nu i-ai vestit Iscă de boala tatălui lor ?

Contesa. — Cam aşa ceva I Dar bine Înţeles, dac’ar fi o primejdie de ne- tnlăturat.

tini ai unei reforme electorale vor fi blăstămând clipa care l-a adus în tabără pe cel mai nou apărător al democraţiei, pe lungul Apponyi.

Săracă democraţie maghiară!Trebue, că îţi merge rău al

dracului sub îmbrăţişările dragos- toase ale aristocraticului şi iesuitului tău prietin Apponyi.

încât pentru noi Românii din Ardeal şi ţara Ungurească celebrele legi mai nouă şcolare, de tristă pomenire, ne vorbesc cât se poate mai elocvent despre sentimentele şi dragostea ce ni-o poartă contele Apponyi.

A trebuit să vie însă răstur­narea generală din Balcani ca să ofere marelui îmblătitor de fraze umflate prilejul, de-a da o lovi­tură de călcâiu şi regatului vecin şi — vorba vine — aliat al nostru.

Năravul dela fire al aristocra­tului nutrit şi întărit şi în şcoala din Kalksburg nu s’a dat de miu- ciună nici de data asta.

Nu se poate închipui o rezo­luţie mai perfidă şi mai iesuitică decât cea pe care o va prezenta d-1 Apponyi în şedinţa contrapar- lamentului, deputaţilor opoziţiei co- aliate.

Se poate ceva mai perfid şi mai iesuitic, decât să protestezi în potriva războiului pe care Austro- Ungaria ar avea de gând să-l por- nească, nu de dragul României, când poate cu mai mult drept am putea protesta noi Românii de pretutindenea în potriva gân­dului, ca România să se arunce într'o primejdioasă aventuri răz­boinică de dragul intereselor aus- tro-ungare din Albania?

Culmea perfidiei însă o atinge nobilul Apponyi atunci când ime­diat după lovitura îndreptată faţă de România, în al 2-lea punct al rezoluţiei face ochi dulci popoare­lor slave din Balcani şi varsă foc şi pară in potriva celor cari voesc să stânjenească — vezi Doamne— aspiraţiile de independenţă (?) a acestor popoare.

Ce apucătură genială de-a vârî semânţa bănuelii şi a duşmăniei

între elementul latin şi slav din răsăritul Europii, ca din această duşmănie să tragă nouă foloase şi să-şi mai tângească câtva timp vieaţa amărâtă, sistemul feudal oligarhic din Ungaria, al cărui statornic şi neprihănit exponent a fost în tot-deauna »marele“ băr­bat de stat Albert Apponyi, în oarele-i libere şi duşmanul jurat al neamului românesc.

E prea târziu onorabile! Nu vezi că nime nu te mai crede şi nime nu se mai teme de d-ta.

Noi Românii şi mai puţin.

Moştenitorul Tronului la Budapesta.Sosirea neaşteptată a arhiducelui Frânez Ferdinand la Budapesta a produs o deosebită agitaţiune în cercurile poli­tice. Moştenitorul Tronului a sosit eri la orele 8 şi 20 dimineaţa şi a fost primit îndată de M aj. Sa, în audienţă care a durat aproape un ceas.

După audienţă arhiducele a vizitat pe ministrul de externe Berchtold, iar la orele 11 din zi s’a ţinut sub presi- diul Maj. Sale un consiliu militar, la care au participat moştenitorul Tronu­lui, ministrul de războiu Auffenberg, şeful statului major Schemua, ministrul Berchtold şi inspectorul armatei Ho- tzendorf.

In cercuri competente se susţine că arhiducele Franz Ferdinand va pleca mâne, Mercuri, la Berlin pentru a vizita pe împăratul Wilhelm.

Prezidentul Sobraniel la Budapesta.Danerv, prezidentul sobraniei bulgare, a fost trimis la Budapesta în o misiune diplomatică. In calea lui a avut la Belgrad o întâlnire cu regele Sârbiei Petru şi cu primioistrul Pasici.

Io cercurile politice se afirmă, că guvernul bulgar şi*a luat rolul de m ij­locitor între Sârb ia şi monarhia austro- ungară, deoarece dorinţa Sârbiei de-a primi un port pe malurile Adrlaticei e sprijinită de Bulgaria, Grecia şi im­periul rusesc.

De altă parte se spune, că Danew a adus la Budapesta planul împărţirii Turciei şi a avut însărcinarea să facă asigurări, că Bulgaria voeşte să fie prevenitoare faţă de Austro-Ungaria.

unele revindecări naţionale în ar­mata comună.

După o luptă vehementă în opoziţie faţă de brutalul Banffy în 1899 îl vedem intrând cu > căţel cu purcel“ cu tot în partidul liberal, ajuns sub oblăduirea lui Coloman Széli, cel spornic la vorbă.

E ales president al camerei, dar in curând ajunge în eolisiune cu Tisza cel tânăr, iese cu o parte a vechilor săi adicţi din partidul liberal şi îşi formează din nou deo- chiatul său partid naţional.

In fine după memorabilul 18 Noemvrie din 1904 face ultimul salt mortal părăsind cu totul baza 67-istă şi aruncându-se în braţele 48-iste, a căror stea politică toc­mai atunci începu să strălucească mai viu pe firmamentul ţării noa­stre.

Cu toată nesfârşita asta meta­morfoză, din guvernamental deakist — în opoziţional conservator— na­ţional — apoi earăşi guvernamen­tal liberal — şi în fine opoziţional moderat respective extremist — ochiul deprins să vadă chipul ade­vărat al actorului isteţ, a putut cunoaşte cu uşurinţă pe unul şi acelaş Apponyi: pe elevul distins al iezuiţilor din Kallksburg, pe aristo­cratul dârz, duşman ori cărei desvol- tări în spre democraţie şi în fine pe duşmanul declarat şi neiovăitor al elementului românesc de pretutindenea.

In zilele trecute din prilejul unei întruniri de-a opoziţiei ţinută în Cluj pe aceeaşi tribună a orato­rilor, contele nostru a ajuns faţă în faţă cu celebrul orator al social- democraţilor Bokányi. Şi lumea credulă şi mioapă a salutat cu în­sufleţire pe democraticul conte, care a întins mâna corifeului social de­mocrat.

„ Welche Wendung durch Got- tes F iigungl“ — îşi vor fi zis cei Ce şi-au reamintit scenele nu prea plăcute de abia câţi-va ani mai înainte, când democratul conte de azi nu cuteza să se prezinte pe stradă din cauza oauălor clocite şi fluerăturile plebei.

Azi însă oameni mai cu jude­cată şi în acelaşi timp sinceri prie­

Dr. Odru. — In sufletul* şi con­ştiinţa mea nu cred să fie o primejdie de neînl&turat!

Contesa (uşurată). Atunci crezi, că nu-i de datoria mea să-i chiem ime­diat?

Dr. Odru. — Asta vă priveşte, d-nă. Eu n’am nici o părere. Sunt me­dic, eu vă dau doar avizul medical. Sunt şi eu om ca toţi oamenii, însă d-1 de Rocqueville poate să-şi petreacă noaptea asta ca şi d-ta, ca şi mine de altfel; poate încă o lună, două... încă odată: Dv. sunteţi aceea, care trebue să vă hotărâţi de ceea ce trebue să faceţi faţă de copii d-v. In acest răs­timp trebuie, ca doctor, să vă ajut, căci starea d-lui de Rocqueville poate să se agraveze foarte primejdios, prin cea mai mică contrarietate. Dacă dân­sul cere să chiemaţi copiii...

Contesa, tare. — Dar n’a cerut...Dr. Odru. — Dacă ar cere, dato­

ria d-v. ar fi sâ nu vă opuneţi plăcerii sale nici cu cea mai mică rezistenţă.

Contesa. — Pentruce m’aşi opune, d-le ? Dacă n’am prevenit pe copiii mei, am tăcut aceasta tocmai pentru că d-1 de Rocqueville nu şi-a manifestat plă­cerea şi eu m’am gândit, că sosirea lor, a câtor-trei odată, ar risca să-i dea una din acele emoţii pe cari d-v. voiţi să le evitaţi.

Dr. Odru (respectos). Nu mi-am în­

găduit şi nici nu-mi voiu^îngădui nici­odată de a vă cere vre-o explicaţie, d-nă d-v. mă cunoaşteţi, ştiţi bine, că aveţi tn faţa d-v. un medic şi nimic mai mult decât uu medic, sau cum s’ar zice mai bine o maşină de îngrijit bolnavii...

Contesa. Ţineam să dau pentru mine aceste lămuriri, d-le, căci să îmi daţi voie să nu vă socotesc ca pe o maşină... îmi veţi face cinstea de a vă socoti oaspele meu, şi nădăjduesc să luăm masa împreună...

Dr. Odru. — Asta depinde de sta­rea bolnavului meu.

SCENA V.

Uşa se deschide. Contele de Rocqueville, adus pe un jilţ, se arată în prag.

Contele. — Boînavui d-taie merge mai bine, doctore, şi-i Încântat eă v-o poate spune el însuşi. (Cfttră contesă). Scumpa mea prietenă, aşi avea să dis­cut ceva cu Dr. Odru. (O mişcare a oontesei). Iţi repet că aşi avea plăce­rea s& discut cu Dr. Odru între patru ochi.

Contesa. — Dar..Dr. Odru. — Faceţi ee vrea d-nul

Conte de Rocqueville. (Conducând-o). Ştiţi ce v-am spus; să nu-1 contrariaţi cu nici un chip. (Contesa iese).

Contele (cătră Jean, servitorul). —

Poţi pleca. (Jean iese). Mulţămesc doc­tore că m-aî înţeles! Agravarea boalei e numai din cauza ăstora, cari mă’n- conjoarâ. Poncelet n-a vrut să înţe­leagă iucrul ăsta, şi nu va şti nici odată răul pe care mi l-a făcut prin nerâbdările procurate. Dar să nu vor­bim de mine. ...îmi pare foarte rău că nu-ţi pot da onorurile Rocquevillilor. De altfel socot că ai fost destul de bine primit... Nădăjduiesc...

Dr. Odru. — Cât se poate de bine. Mulţămesc. De altfel nu cred să rămân multă vreme aci. Sânteţi ceva mai bine şi cred că pe viitor să fiţi mult mai bine...

Contele. — Nu mă înşela. Sânt pierdut... o ştiu. (gest ai doctorului). Este adevărat că sânt puţin mai bine acum. De asemenea nu vreau să cre­deţi, că de acum sânteţi obligat să vă Închideţi cu mine din momentul în care aţi venit aci. îndată ce odaia mea va fi gătită, mă voiu duce să mă odihnesc, şi d-voastră aveţi să vă duceţi în oraş, să vă plimbaţi. Dimineaţa asta de toamnă e încântătoare. Faci nişte plimbări că­lare splendide pe-o vreme ca asta! (Un suspin). Trebuie să vă întâlniţi cu un farmacist şi să aranjaţi pentru inhala- ţiile de oxigen şi pentru injecţiile ce- lea cu... Cum îi spuneţi? Cu... cu ca- feină. Apoi ţiu să vedeţi şi biserica noastră. E ridicată din sec. al 11-a. E foarte curioasă.

Danew a sosit Sâmbătă seara la Budapesta. Duminecă a conferat lung cu Berchtold şi ambasadorul Germaniei, Tschirshy. Danew a fost primit şi în audienţă la M. Sa.

Rusia mobilizează. Ziarele din Viena publică următorul comunicat alarmant:

Ultimatumul adresat de Aus­tria Serbiei, prin care i se pune în vedere sâ părăsească imediat teritoriul ocupat, a provocat o notă diplomatică energică de la Petersburg.

Prin nota aceasta Rusia pune în vedere Austriei, că dacă va persista în ultimatul trimis Ser­biei, în cazul acesta Rusia se va vedea silită să părăsească neu­tralitatea, pe care a păstrat’o până acum.

Nota Rusiei agravează situa­ţia internaţională şi face să se întrevadă posibilitatea unui război european.

De altăparte ziarul «Daily Mail> primeşte din Petersburg următoarea telegramă :

Guvernul Rusiei e hotărât să sprijinească pretenziunile Sârbiei şi în cazul unei înarmări austro- ungare în contra Sârbiei va răs­punde cu o demonstraţie analogă.

Intraceea sosesc ştiri particu­lare, că la graniţa Monarhiei Rusia concentrează armată şi îşi corn- plectează magazinele cu muniţiuni şi victualii.

Ce se cere Sârbiei. Ziarul «A zEst» resumează în următoarele preten- ziuniie minimale ale Austro-Ungariei prezentate de ambasadorul Ugron mi- nistiului Pasici: 1. Asigurarea dreptu­lui folosiaţei neţărmurite a portului Salonic pe baza unui tratat comercial de o lungă durată, 2. Integritatea teri­torială a Albaniei. 3. Renunţarea Sâr­biei de-a promova agitarea slavilor de sud din Monarhie. Al patrulea punct, care priveşte mai mult Bulgaria, se re­feră ia compensaţiile teritoriale ce au a se acorda României.

Dr. Odru (surâzând). — Dacă a aşteptat vizita mea 900 ani, v’a mai aştepta tot atât de bine încă o zi. Nu mă grăbeşte nimeni.

Contele. — Vreau să vă duceţi în oraş. Ducându-vă, puteţi să-mi faceţi un mare serviciu: am câteva telegrame de dat, şi ţiu să le încredinţez la ci­neva sigur. Nu spuneţi că refuzaţi a- ceastâ însărcinare.

Dr. Odru (după un moment de ezitare). — Nu, dar...

Contele. — Dar ce? Crezi doctore că-ţi cer să duci nişte telegrame pe cari n-am dreptul să ie trimet? Gândeş- te-te singur ia asta... Scriu cam greu... vreai să-mi faci pe secretarul?

Dr. Odru (aşezându-se la masă),— Aţi fost prea dispreţuitor pentru acel «dar» al meu, d-îe Conte. M-am gândit să fiu liber în cazul, când n-aşi putea feă mă duc în oraş îa dimineaţa asta.

Contele (cu tărie), — Vă duceţi Am aci o scrisoare de la profesorul Louvet, în care îmi vorbeşte de inima şi conştiinţa d*ta!e, în nişte termici!-. D-ta nu eşti ca Poncelet. D-ta nu vrei să-mi pricinuieşti emoţii, căci ştii prea bine că mă ucid. A i putea spune câ fiind doctor, d-ta n-ai dreptul ăsta...

Dr. Odru. — Haide, d-le Conte, nu vă supăraţi şi dictaţi telegramele.

Contele. — Trimete-ţi la aste trei adrese aceeaşi telegramă.

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 240.—i m

La situaţiadin Balcani.

Pentru azi dăm câteva păreri şi momente referitoare la situaţia din Balcani. Intre aceste remarcăm cu deo­sebire declaraţiile prim-ministrului An­gliei, Asquith, în cari se reoglindează atitudinea Engliterei faţă de Orient.

Seri ia şi Austro- Ungaria .

Corespondentul din Belgrad al ziarului »Die Zeit« a avut o convorbire cu primul ministru sârb Pasici care i-a făcut următoarele declaraţiuni:

In ce priveşte mediaţiunaa, cred că încă n-a sosit timpul pentru un a- semenea demers. Afară de aceasta, nici nu am dori ca marile puteri să se a- mestece în conflictul nostru înainte ca Turcia să fi început tratativele cu noi. Dacă . Turcia are nevoe de pace, atunci ar fi mai bine ce ea sa se adreseze direct statelor balcanice. Părerea mea e că tratativele de pace s ar încheia mult mai repede, dacă ne-am înţelege între, noi înainte .de a se începe me- diaţiunea marilor poteri.

Fiind întrebat asupra intereselor Austru-Ungariei primul ministru a răs­puns :

In această privinţă nu vă pot da nici un răspuns concret până ce gu­vernul Austro-Ungar nu se va fl pro­nunţat categoric asupra intereselor le­gitime ale monarhiei. Serbia şi celelalte state Balcanice nu se pot pronunţa asupra acestui punct, cât timp presa austro-ungară nu vorbeşte de cât în termini generali despre interesele Aus- tro-Ungariei. Repet însă că dorim în mod sincer bunele reiaţiuni cu Austro- Ungaria.

In ce priveşte uniunea vamală, cred că încă n-a sosit timpul pentru aceasta. Popoarele balcanice sunt încă prea neîncrezătoare faţă de Austro- Ungaria. Trebue deci să aşteptăm mo­mentul oportun, când dispoziţia popoa­relor balcanice ,va fl mai favorabilă u- nei astfel de întreprinderi... E greu de a se vorbi acum de chestiuni economi­ce şi de consolidarea relaţiunilor noas­tre economice faţă de Austro-Ungaria, când sunt alte chestiuni mult mai im­portante la ordinea zilei. Dacă Serbia ar accepta acum uniunea vamală, a- ceasta s ar interpreta ca o răsplată ce o acordăm Austro-Ungariei pentru ati­tudinea ei binevoitoare. Mai târziu va fi uşor de a găsi o modalitate pentru desvoltarea relaţiuuilor economice, dacă Austro-Ungaria folosindu-se de acest moment de mare importanţă Istorică, ne va da dovedi de sinceritate şi des- interesare. Jn caz contrar ar trebui să credem că Austro-Ungaria caută numai avantaje economice, iar nu prietenia noastră.

Pentru moment noi nu cerem ni­m ic'dela Austro-Ungaria de cât să nu ne facă dificultăţi. Dorim ca Austro- Ungaria să adopte faţă de noi aceeaşi atitudine ca şi celelalte state, adecă o atitudine de absolută desinteresare. La rândul nostru suntem gata de a satis­face pretenţiunile Austro-Ungariei, în­tru cât ele nu ating independenţa noastră politică.

Dr. Odru (cetind) — D-lui George de Rocqueville. Căpitan în al 25-lea regi­ment de dragoni. Nancy. -A *§

Contele. — Băiatul meu cel maimare.

Dr. O dru (cetind). — D-lui Robert de Rocqueville. Ataşat la legaţia fran­ceză, bruxelles... D-lui André de Rocque­ville, elev la şcoala de politechnică...

Contele (dictând). — Tatăl tău mai rău; te aşteptăm mâne cu expresul de dimineaţă... Scrie domnule doctor 1

Dr. Odru. — Nu pot să scriu aşa ceva, d-le Conte. D-voastră mi-aţi vor­bit de datoria mea de medic... D-voastrâ nu sunteţi mai rău. Nu voiu aşa ceva nici odată.

Contele. — Nu vrei?Dr. Odru. — Nu, d-le Conte, nu...

Contele (ridicându-se). — Voiu scrie dar eu îcsu-mi. (ridicând mâna ia ini­ma). Ah!...

Dr. Odru (privind). Suferiţi ?Contele — Nu ; nu-i nimic. (Merge

spre masă, apoi scrie).Dr. Odru. — Vâ î credinţez, Dle.

Contele. — Lăsaţi. Acum, doctore, iată ce-ţi mai cer: să-mi dai cuvântul d-tale de cinste că vei duce aceste tele­grame numai decât ia poştă şi, că ni­meni nu va şti că le-aţi d a t!... Nu-mi răspundeţi ? Nu vrei să te ţii de făgă- duiala dată?

D ecla ra ţiile lu i Asquith.

Din Londra se anunţă, că la ban­chetul ce s’a dat Duminecă la primăria Londrei şi la care au asistat membrii cabinetului, număroşi pairi, membrii Camerei comunelor, primul ministru Asquit, răspunzând unui toast a zis :

Trăim în nişte vremuri turburi, suntem martori unor mari evenimente.

Armatele statelor balcanice sunt în stăpânirea efectivă a Macedoniei şi Traciei.

Salonicul este ocupat de Greci şi ne putem aştepta în fiecare clipă la cucerirea Constautinopolului.

Sunt fericit a putea asigura, că relaviunile Angliei cu cele-ialte puteri, fără excepţie sunt mai amicale şi mai cordiale ca nîci-odată.

Marile puteri colaborează în foartes strâns contact şi au eaut&t în mod sin­cer şi serios priutr’o presiune diploma­tică, fără întrebuinţarea torţei, să asi gure ordinea şi o bună guvernare în provinciile Turciei Europene, dar forţa a trebuit să între în acţiune şi statele balcanice s’au hotărât la aceasta.

Lucrurile nu vor mai putea să re­devină aşa cum au fost şi bărbaţii de stat din întreaga lume trebue să recu­noască faptul îndeplinit.

Trebue să se facă o nouă hartă a Europei orientale şi îu acest proces poate, că ideile, prejudecâţiile şi păre­rile politice sie perioadelor trecute tre­bue să fie modificate, refăcute sau chiar cu totul înlăturate.

Asupra unui singur lucru cred, că opinia generală europeană este una­nimă şi anume, că învingătorii nu tre­bue frustraţi de fructele cumpărate atât de scump.

Nimeni, pe cât ştiu, nu are inten­ţia să reducă din proporţiile mărimei luptei şi din caracterul hotărâtor al izbândei.

B u lg a r ii d in Dobrogeu.

Din Bucureşti se anunţă următo­rul fapt, caracteristic peutru nizuinţele Bulgarilor din România:

Telegrame sosite din diferite ju­deţe ale ţârei şi în special din Dobro- gea, anunţă, că Bulgarii au început la noi o mişcare surdă, care dă de bănuit.

Atitudinea aceasta a îndreptăţit anume măsuri de precauţiune, cari s’au ţuat cu toată energia, mai cu osebire în Dobrogea.

Mişcarea aceasta caro ar putea avea consecinţe în actualele împreju­rări va fi reprimata cu toată energia impusă de situaţiune, mai ales, că se semnalează acte de nesupunere ale bul­garilor din România chiar faţă de au­torităţile noastre.

Armata României în caz de război.

Comunicarea generalului Crăiniceanu.

D-nul general Crăiniceanu a cetit în şedinţa de Vineri a Acade­miei o comunicare, relativ la „Rezervele armatei Rom âne“ do mare importanţă naţională şi de o

Dr. Odru. — Cum vezi, dle conte, că m’aşi ţine de-o astfel de făgâduială ? E ceva bănuitor în telegramele dv . . .

Contele. — Ce vrei să fie, dle? Este că dna de Rocqueville se teme de venirea copiilor şi crede că eu nu am nevoie de prezenţa Jor . . . Este că dna de Rocqueville nu mă crede atât de bolnav, şi că eu mă simt sfârşindu-mă. Li-au spus ceasurile trenurilor ca să vină toţi trei împreună la apropiata gară, ce-i numai la o oră depărtare de aci. Vreau ca fiii mei să aibă telegra­mele astea şi ou vreau să primească altele cari sâ le desmintă pe acestea. Iată pentruce vă cer să duceţi aceste tele­grame şi să păstraţi taina . . .

Dr. Odru — Dle Conte, vă voiu răspunde foarte simplu: am faţă deD v o mtsiune unică, aceea medicală, şi da­toria mi-i mărginită. îmi spuneţi dv. înşivă că dna contesă şi dv n’aveţi a- celoaşi păreri îu unele din chestiunile familiare . . . Aduce telegramele în con­diţia pe care dv mi-o cereţi, ar fi să aleg între dv şi dânsa, şi eu n’o voiu face o, pentrucă, încă odată, eu afară de misia mea medicală,

Contele (turburat). — Dar să mă ascultaţi e înafară de misia Dv medi­cala ? Ascultaţi., bătăi e inimii mele, şi vedeţi situaţia în care mă puneţi. (Doc­torul se apropie fără să vrea, se pleacă şi ascultă pe bolnav.)

Dr. Odru (îngrozit.) — Aşteptaţi,

acută actualitate, care arată solu­ţia reală faţă de complicaţiile din peninsula balcanică.

D-nul general Crăiniceanu, în prclogolul comunicărei sale, a vorbit de partea generală a chestiunei, de idealul nostru naţional faţă de actuala situaţie din Balcani şi de necesitatea şi gloria războiului spunând:

Astăzi se pare pă idealul nostru naţional s’a mai apropiat, căci războiul se petrece în vecinătate, tunul bubue !a fruntariile noastre.

Mulţi se întreabă : care este idea­lul nostru naţional?

Nu este vorbă astăzi să răspund eu la îngrijorarea celor cari se întreabă care este idealul nostru, conduita noastră.

Eu fiind soldat în activitate nu mă pot ocupa, în acest moment decât de idealul meu de soldat; să fiu gata de războiu, la care răspund, că arm ata esie gata de război.

Dar profl£,Tde împrejurarea petre- cerei războiului îu apropiere peutru oa sa fac şi eu o comunicare asupra si­linţei militare, care a ajuns acum la ordinea zilei. Mai înainte, trebue să amintesc că nu e da ajuns ca armata sâ fie gata de război, după cum o a- firmăm, dar trebue ca şi naţiunea în­treagă să fie pregătită de război.

Şi înţeleg prin aceasta:Ca naţiunea să fie crescută în

ideea războiului, ca o trebuinţă fatală a vieţei» a onoarei şi a pudrei.

Ca poporul să nu se teamă de război, cu privire la enormele sarcini materiale şi morale ce trebue să fa^â.

Ca poporal, când aude tunul la fruntariile sale să se scoale să se a- priodă şi să se înflăcăreze, nu atât prin judecată, cât prin fire, prin sânge, prin darul de a merge şi el la război să se bată.

Atunci trebue să înceteze toate certurile şi desbinările toate veseliile şi petrecerile, toate risipele şi cheltuie­lile nefolositoare.

Astăzi nu se mai face război cu o armată, — iar restul poporului să petreacă. Astăzi întreaga naţiune se ridică în picioare pentru ori ce sacri­ficiu, iar armata îşi varsă sângele.

Înflăcărarea firească a naţiunei la bubuitul tunului la fruntarii nu trebue să găsească margine, de cât în voinţa judecată a conducătorilor ei. Naţiunea ca şi armata trebue să dorească răz­boiul, dar în acelaş tiuip ea trebue sâ aibă încredere şi *ă se supună Suvera­nului şi guvernului ţârei, care răspund de destinele paturi.

Politica războiului se face de Guvern şi Suveran, scrie în cartea războiului.

In Bu!g>jsria, străinătatea a crezut ia început că entuziasmul poporului bulgar pentru războs era în neunire cu voinţa guvernului, dar în realitate gu­vernul îşi ascundea deriziunea, spre aşi da timp de pregătire. Dică guvernul bulgar nu ar fi voit războiul, de sigur că poporul bulgar cu toată aprinderea lui patriotică, pentru realizarea idealu­lui, ar fi ascultat şi s’ar fi supus».

După aceia d. general Crăiniceanu întră în fondul comunicărei sale.

D. general Crăiniceanu face isto­ricul organizărei elementelor rezervei

numai decât, Dle, şi nu vă mişcaţi câteva minute Dle Conte. (Vrea să-i culce.)

Contele. — Nu voiu aştepta, peu- trucă nu vreţi să-mi faceţi ceea ce . . .

Dr. Odru. — Voiu face tot, Die conte, dacă mă ascultaţi.

Contele. — Nu, nu, cuvântul Dv. cuvântul Dv.

Dr. Odru (cedând). — Vă dau cu­vântul meu. Vă voiu duce telegramele şi nimeni nu va şti nimic.

Contele. — Şi numai decât.Dr. Odru. — Numai decâtContele (ridicâudu-se.) — u Mulţă-

mesc, vă ascult, vedeţi; pentrucă vreau să trăiesc până vor veni ei. Aveţi să faceţi în aşa chip ca să trăiesc pânăce vor veni?

Dr. Odru (încurcat.) — Veţk trăi, Dle conte. Veci trăi. Bine înţeles, însă trebuie să au mai faceţi imprudenţe de astea. Trebuie să, vă duceţi în ca­mera Dv n ?mai decât, să vă aşezaţi în pat, să luaţi picăturile şi să nu vă miş­caţi de ioc până ce nu mă vo*u întoarce, iar făgăduiţi ?

Contele (sunând.) — Şi făgăduiala mea, dupăcum o am şi eu pe a d-taie. (Intră Jean) Jean, mă simt obosit şi aşi vrea sâ mă odihnesc.

Jean. — Camera dlui conte ©gata.

Contele (in vreme ce e dus cu fo­

noastre de la 1906 până astăzi şi arată că actualmente ţara noastră dispune de 40 batalioane de rezervă.

Cum vom utiliza aceste 40 de ba­talioane de rezervă?

Sunt două procedeuri, spune d. general Crăiniceanu :

„După întâiul, batalioanele de re­zervă dau la manevre sau la războiu, câte unul de fiecare regiment activ, formând batalionul 4 al regimentului.

Bulgarii au mnbilizat chiar două batalioane, formând batalionul 3 şi 4 al regimentului.

După aceleaşi procedare, batalioa­nele de rezervă se pot grupa şi în re­gimente de rezervă, care intră în bri gâdele active, formând regimentul 3 al brigadei, sau mai drept, regimentele de rezervă care intră in diviziile active. Pre­cum se vede prin aplicarea acestui proce­deu, rezervele constituesc unităţi de arme, iar nu unităţi de armată, care sunt for­mate din cele trei arme.

După al doilea procedeu, rezervele se grupează ca şi armata activă, adică formează divizii de armată. Numai divi­ziile, fie ele active, fie ele de rezervă, constituesc unităţi de armată, capabile de a se lupta singure şi de a da o bă­tălie adevărată“.

Prin urmare avem două feluri de rezerve, rezerve care formează unităţi de arme şi caie formează unităţi de armată, care se grupează ca şi ar­matele active, formând divizii armate.

D-I, general Crăiniceanu se declară pentru procedeul ai ILlea al întrebuin­ţare! rezervelor, adică pentru rezervele care să formeze unităţi de armată, dând ţărei o armată de rezervă pe lân răcea activă.

Ca o consecinţă a convingerei sale d. general Crăiniceanu a Înfiinţat, Io calitate de ministru de război în anul 1910. divizia a X din Dobrogea. In anul 1911 această divizie a fost desfiinţată şi înlocuita cu una activă.

In discursul său de recepţie la Academie, d, general Crăiniceanu a ară­tat greşaia desfiinţărei acestei divizii de rezervă, opinie Întărită într’o broşură a d-lui generai de divizie Leonida larca

D. general Crăiniceanu susţine sistemul rezervelor organizate in timp de pace, prevăzute în i buget, cu regi­mente semi-active, concentrate anual, dispunând de m aterialul necesar, pentru păstrarea magaziei.

Actualmente noi avem şapte contingente active, adică 400 mii oameni plus zece divizii de rezervă: aceste divizii nu sunt însă orga­nizate după procedeul al doilea, al cărui partizan hotărât este d. general Crăiniceanu.

D-nul general Crăiniceanu arată că noi trebue să ne organizăm diviziile în timp de pace prevăzute în budget, cu materialul necoaar, după'J procedeul al H-a, aşa încât, în timp de războiu sâ nu ne ocupăm cu organizarea rezerve­lor, ci numai cu mobilizarea lor.

D-nul general Crăiniceanu îşi în- chee comunicarea cu următoarele eutu- ziaste cuvinte:

P e lângă elementele arătate mai sus, de care noi dispunem pentru organizarea şi mobilizarea diviziilor de rezervă, trebue să

toliu.) — Imediat doctore . . . Are să se facă, nu-i aşa?

Dr. O dru. — Are să se facă.

SCENA XI.

Dr. Odru, Contesa.

Doctorul ia telegramele, se uită la ele şi le vâră în buzunar. In timpul acesta

apare contesa.

Contesa. — Te duci în odaia dtale. Ştii că dacă ai nevoie de ceva . . .

Dr. Odru. — Nu, Dnă contesă, vă mulţumesc; mă duc în oraş.

Contesa. — Mă duc "şi eu peste o jumătate de ceas; am poruncit să pre­gătească trăsura. Dacă vreţi să profitaţi de această ocazie. . •

Dr. O dru. — Prefer să mă duc pe jos jos, Dnă; o noapte întreagă am mers cu trenul; aerul curat mă va în­viora. Am sâ trec şi pe]la farmacist. Dl conte mi-a vorbit de asemenea de bi­serica Dv, care se spuue că*i foarte frumoasă. O voiu vizita-o îu trecere.

Contesa. — Un cuvânt încă. îmi păreţi foarte tulburat şi asta mă neli­nişteşte. Diui de Rocqueville nu-i este rău ?

Dr. Odru. — Nu, Dnă, nimic nu s’a schimbat de-o ora.

Contesa. — Mă lăsaţi cu o impresie foarte neliniştitoare. . . In sufletul şi conştiinţa Dv ţineţi încă la răspunsul

adaog — ceeace se cunoaşte — că resursele ţărei, în caz de răz­boiu, sunt considerabile: ele pot fi nesecate într’o ţară fertilă şi bine cuvântată ca România unde Du­nărea şi A uru l curg.

Ca moral, am credinţa, ca însufleţirea, disciplina, patriotismul şi devotamentul armatei c&tră Ţară şi Tron vor fi ne* întrecute iar victoria sigură. Aşa să ne ajute Dumnezeu, în caz de războiu«

„Seara“ D. Karnabatt,

Războiul.C ă d e re a A d r ia n o p o lu lu i? — Lupta

p e lin ia C s a d a lt s a .In acelaşi timp, când din Cons*

tantinopol se anunţă oficial, că Turcii au luat la Csadaldsa ofen­siva pe întreaga linie, sosesc ştiri din Sofia şi Frankfurt, că cetatea Adrianopolului a capitulat. Această din urmă ştire are însă lipsă de « confirmare oficială.

Ia acelaş timp insă Poarta, probabil în urma intervenţiei Pu- ~ terilor, a retras proclamarea răz­boiului sfânt contra ghiaurilor şi a înlocuit-o cu lozinca războiu’ui pentru apărarea „naţiunei moha­medáné“ .

Mai nou se anunţă:Cunstantinopol 11 Nov. Cartienil

general a fost transpus la Cso­dáltja. Trupele turceşti an luat ofensiva înaintând în contra păzi ţîilor duşmane, Ba St. Stefano sU\ gata de luptă o armată nouă de 22.000 Turci iar pesle 2ttzile va fi formată o nouă armată de 70.000 din soldaţi sosiţi din Mezopotania) Kurdistan, jOamasTcus şi Bagdad,

Sofia 11 Nov. D in nou se sus-1 ţine aici ştirea despre căderea Adrianopolului. Numărul solda­ţilor turci capitulaţi este de 50.000

Constanttnopoi 11 Nov. Uu comuni­cat ai Porţei zice:

Războiul începuţ cu statele balca­nice nu a ajuns încă să dea izbânda dorită. Armata de est a recunoscut ne­cesitatea de a se retrage pe liniile de apărare dela Tşataidsa, unde îşi com­plectase concentrarea. De oarece această linie de apărare este aproape la porţile Capitalei, prezenţa duşmanului aci este I foarte importantă şi trebue să atragă atenţia tuturor. In continuare comun'- J catul blamează pe cei ce răspândesc I svonuri false, cari ar fi de natură si I înpedice opera de apărare în viitor a I Capitalei. Aşa sunt svonurile cari au 1 provocat chemarea ia Constantinopol a vaselor de războiu străine. Guvernul este hotărât să pedepsească cu asprime pe toţi cei cari născocesc sau răspân­desc asemenea svonuri şi va lua măsuri serioase contra celor ce încearcă să tulbure spiritele.

Rjftka, 11 Nov. După rapoartele § sosite aci o mare panică domneşte în Scutari: catolicii, împreună cu episcopul lor s’au adăpostit în catedrală. Cu toa­te intenţiunile cele mai bune, e greu

pe care mi l-aţi dat adineoarea de-a chiema pe copii?

Dr. O dru. — Menţin acelaş răs-ft puns, dnă (pleacă.) vJ

Contesa (chiemând.) — DoctoreJ vă jur că curiozitatea mea nu-i nici j zădarnică nici indiscretă. Dl de Rocque- I viile nu v’a spus nimic afară de lucru- I rile cari privesc boala sa?

Dr. Odru. — Dnă, nu mai pri­cep. . .

Confesa. Contele nu va cerut ni­mic din tot ceeace iese din domeniul medicinei, unde dv mi-aţi spus că vă mărginiţi ? . •.

Dr. O dru (după o scurtă ezitare.)— Nu, dnă.

Contesa. — Vă mulţămesc. Pen­trucă trebue să mă duc in oraş după dv; trăsura mea va fi la ceasurile 11 în faţa bisericii, dacă vrei să ne în­toarcem împreună.

Dr. O dru. — Cu cea mai mare plăcere, dnă contesă. Vă mulţumesc (Iese.)

SCENA Vii.

Contesa, singură.

Contesa. — Cum ştie sâ minţă omul ă s iă l. . . Ce i-o mai i i spus.

(Cortina cade. Sfârşitul actului 1) ^

Pentru comoditatea cumpărătorilor din T r a n s i l v a n i a , am deschis o F i l i a l ă în stil mare în B i * a ş o v , strada porţii Nr. 60.înainte de a vă procura mobile, visitaţi depositul nostru, deoarece firma noastră în toată Transilvania este cea mai capabilă de concurenţă, având oel mai mare deposifc

Fabrică de mobile Székely şi RétiMarosvásárhely, Szécheayi-ter 47. Braşov, Strada Porţii 60.

* ................... Se creditează fără urcarea preţului şi plată in rate.................................

Nr. 240—1112. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina B.

pentru artileria muntenegreană de a cruţa edificiile cu o destinaţie specială, de oare ce ele nu se poate zări din afară. La Scutari preţul merindelor a devenit extraordinar de mare. Consulul francez ar fi primit dela guvernul său ordinul de a părăsi oraşul Scutari îm­preună cu supuşii şi protejaţii francezi.

Roma, 11 Nov. „Giornale d’Italia“ publică „următoarele declaraţiuni făcute de ambasadorul turc la Roma, Nabi-bey:

Turcia nu ştia înainte de izbucni­rea războiului despre o alianţă dintre cele patru state balcanice; această ali­anţă a fost o surprindere pentru toată lumea. Turcia a greşit întârziind înche­ierea păcei cu Italia şi crezând că li­nia forturilor Adrianopole-Kirkilise ar putea să oprescă pe Bulgari timp su­ficient pentru concentrarea trupelor din Asia. Un război contra a patru su­te în acelaş timp nu se prevăzuse. De am fi avut încă câte-va zile înaintea noastră ne-am fi aflat în condiţiuni mai bune faţă de Bulgaria,

curi nemaipomenite. Sau poate ţinem la principiul, că trebue să tăcem ? A- vem aţâţi studenţi, cari privesc cu ad­miraţie la strălucitul academician şi au un adevărat cult pentru el, avem sute de învăţători, avem preoţi români şi destui funcţionari, avem mii de ţărani, dar nime nu se gândeşte, că prin ex- pulsarea d-lui Nicolae iorga din Buco­vina s-a făcut neamului nostru un rău mare, a fost jignit simţul nostru naţi­onal. S-ar putea protesta şi nu fără succes. Dar mai este vreme şi pentru asia, când atâtea lucruri nu se fac?!

Liviu S. Silvescu.

j Din Maramurăş.— Prelegerile poporale din Petrova, Leor- dina, Glod - Slătioara, Botiza, Săien,

Strâmtura, Rozavlea, Dragomireşti, Bocicoel şi leud.—

— Nov. c.

resat tema. In locul lui Auderco preo­tul din Culie, ţine conferinţă preotul din Strâmtura: V., llniczky despre al­coholism. Să înscriu de membrii aju­tă tori‘peste 20 de ţărani.

(Va urma).

Ş T I R L— 30 Octomvrie vJ1912.

In audienţă- Din Sinaia ni se tri­mite următoarea informaţie :

„Domnul], colonel Victor Ver- zea, compatriotul nostru, a fost invitat Luni în castelul Peleş la dejun, iar după masă Majestatea Sa Regele i-a acordat o lungă audienţă“ .

t H ic o la e R u s - Din Turda ni se scrie tristul caz, că în comuna Poiana de pe Arieş a răposat un bun Român, proprietarul Nicolae Bus. Răposatul^ a]avat o iubire neţărmurită faţă de naţiunea sa. Pentru sentimentele sale româneşti a fost persecutat şi pe timpul Me­morandului a iost „osândit la tem­niţă, ca „agitator“ .

Răposatul, în înţelegere cu soţia sa, Cornelia M ânu şi-a tes­tat întreaga avere, de 7 0 - 8 0 m ii cor. <Asocia(iunii» pentru stipen­dii tinerilor români. A lăsat şi un legat de 2000 Cor. pentru fondul ziariştilor.

Fie-i odihna lină şi memoria neuitată!

Familia a dat următorul a- nunţ funebral :

Subscrişii cu inima plină do du­rere anunţă moartea iubitului soţ, frate resp ginere Nicolae Rus, propri­etar, întâmplată Luni în 11 Noemvrie st. n., după scurte dar grele suferinţe, în al 50-lea an al etăţii şi al 23-lea ai foricitei sale căsătorii, împărtăşit fiind cu sfintele taine ale muribunzilor. în­mormântarea neuitatului răposat va avea loc Miercuri în 13 Noemvrie la 2 oare p. m., în cimiterul gr. cath. din loc. — Poiana de Arieş, 1912 Noemvrie11. Cornelia Rus născ. Man, soţie; văd. Elena'Bârsan^născ. Rus, soră; văd Ana Man născ. Vlăduţiu, soacră.

Din România. In mai multe părţi ale României au căzut zilele din urma ploi mai mari, cari au pricinuit pagube co­losale. Pe alocurea văile şi râurile au prăbuşit chiar şi case, făcând şi câteva victime omeneşti, lată ce se anunţă din diferite puncte ale României:

Slobozia: — Apele râului Ialomiţa au pătruns cu furie în oraş, printr’un braţ care străbate piaţa, şi au inundat abatorul comunal.,Circulaţia cu satele din împrejurimi este întreruptă. Se crede că valurile vor cuprinde întreg oraşul.

Urziceni: — Ialomiţa revărsându- se a luat cu sine 4 case din Urziceni şi ameninţă cu surparea localului de poştă. In apropierea comunei Coşăreni două poduri au fost sfărâmate.

Vaslui: De trei zile o ploaie mă­runtă şi deasă cade asupra întregului judeţ. Din această cauză apele râurilor Bârlad şi Vaslueţ, umflându-se, s’au re­vărsat inundând toate şesurile de prin împrejurimi. Comunicaţia se face cu foarte mare greutate, pricinuind pagube comerţului care e în descreştere. Dacă ploaia va continua, multe sate vor fi inundate.

Gara Poiana: Ou prilejul bâlciului anual, ce a avut loc zilele acestea în comuna Sfeteşti, mai mulţi comersanţi au fost surprinşi de apă pe drum. Ne­gustorul din Ploeştl S. Pârpală încer­când să-şi treacă carele încărcate cu marfă prin apa părăului V&rbilău, care se umflase de ploi şi veuaa foarte re­pede, a fost apucat de valuri şi dus la vale. Căruţele au fost răsturnate, iar caii înecaţi Un băiat In vârstă de 16 ani anume Gbeorghe, de fel din Buşte- nari, care mâna caii, s’a înecat de ase­menea. In ajutorul nenorocitului au să­rit nişte săteni din Coţofeneşti, cari n’au putut însă salva de cât pe pro­prietarul măriei şi pe un bătrân vizitiu care se afla cu dânsul.

Inundaţii se mai anunţă din Bu­zău, Cocioc, Calafat, Tg-Nearaţ, R-Sărat. T-Severin etc.

gr aii 22, d. C. Dimitrescu-laşi 16, d. dr. C. Istrati 13. d dr. V. Babeş 5 şi d. dr. Marinescu 4 Rezultatul votărei va fi înaintat ministerului instrucţiunei publice, care va confirma în funcţia de rector pe unul [din cei ‘trei candidaţi, cari au obţinut cele mai multe voturi.

— Prin portul Galaţi a trecut a- laltaeri vaporul rusesc „Belgradu înso­ţit de două şlepuri, Încărcate cu cai şi muniţiuni, destinate pentru armata bulgară.

Opera iui Creangă tradusă în 1. ru~toană. In revista săptămânală ruteană „Nedilea“ din Lemberg a apărut în u- nul din ultimele numere un articol des­pre istoria limbii şi literaturii româ­neşti, scris de un profesor român din Cernăuţi şi tradus de profesorul rutean W. Simmowicyz. In acelaş număr s’a tipărit şi o traducere a cunoscutei le­gende populare „Mănăstirea Argeşiului„ făcută de scriitorul rutean Iwan Fran- cko şi alta a lui „Popa Duhu“ de I. Creangă făcută de d-şoara Ecaterina Mandicevschi. Tot acolo se anunţă a- propiata apariţie a unui şir de tradu­ceri din româneşte, cari se vor publica parte în revista numită, parte într’o bibliotecă pentru tineretul rutean. Din Creangă sunt traduse „Amintirile“ , Harap Alb, Moş Ioan Roată, Ivan Tur­binca şi va fi primul autor român tra­dus în întregime într’o limbă streină. Harap Alb va apărea cu ilustraţii. Toa­te traducerile aceste se datoresc pro­fesorului rutean Vasile Simowycz din Cernăuţi care citind pe Creangă, a în­văţat româneşte şi-şi dă multă silinţă pentru a face cunoscută intre Ruteni literatura românească.

In jarul asasinărei iui Stroe Beloescu— Din Bârlad, se anunţă: Cu toata munca depusă de autorităţi, în frunte cu d. judecător de instrucţie Stamato- pol şi procuror Davidoglu, nu s’a putut da încă de urma asasinilor proprietaru­lui Stroe Belloescu. Pentru a se uşura sarcina aceasta, parchetul de Tutova, a oferit un premiu (de 1000 lei aceluia, care va putea da indicii pentru prinde­rea fioroşilor criminali.

Monetizare In annl 1913. Conform bugetului ultim al ministrului de finan­ţe, în anul viitor 1913 se vor bate ur­mătoarele monete: 512 500 piese â cor. 20 aur, 200.000 piese & cor. 10 aur,2.600.000 piese â cor. 2 argint, 2.500 000 piese â cor. 1 argint. Dinmonetele în valută de coroane, scoase din circu­laţie, se vor bate în anul 1918: 20,000 piese de aur â cor. 20, 2.000 piese de aur â cor. 10,]10000 piese de argint â cor. 5. 100.000 piese de argint â cor. 1,100.000 piese de nichel â 20 fileri,50.000 piese de nichel â 10 fileri, 1.000,000 piese de aramă â 2 fileri,100.000 piese de aramă â 1 filer.

Un pachet misterios, intr’un cupeu al unui tren ce a sosit Sâmbătă ]din Lipsea la Berlin, a fost aflat un pachet, în care — s-au găsit picioarele şi bra­ţele de curând tăiate şi sângerânde, încă ale unui trup femeesc. După de­claraţiile conductorului, pachetul a fost suit în tren la staţiunea Koberta, de cătrâ un individ, despre care nu ştie dacă a părăsit imediat trenul sau a rămas în vagon. In urma cercetărilor poliţiei, în pădurea de lângă Leutz s-a aflat un cadavru de femee, ciuntit de braţe şi picioare. Se crede că mem­brele aflate în pachetul din tren ar a- parţina acestui cadavru. Criminalul n-a putut.fi încă descoperit.

ÂtragSHl atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului: Sze- kely ş i B e li, fabrică de mobile.

Din Braşov şi Ţara-Bârsei.Serbările «fondului de teatru».

Luni în 18 Noemvrie nou. Cu o- cazia adunării generale a societăţii tea­trale va avea loc în Braşov, sala Redu­tei, Reprezentaţia teatrală aranjată de comitetul filial braşovean. Se va juca piesa în 4 acte de Brieux Brânduşa.

După spectacol dans.Bilete se găsesc la prăvălia «F ra ­

ţii Simayt.Nefâcându-se învitări speciale, o-

noratul public e rugat a se îngriji de pe-acuma de bilete, prevăzându-se mare afluenţă.

Comitetul aranjator.

Ş tir i m ărunte.Benin Î l Nov. » Vonische Zeitung«

J primeşte din San-Stefano ştirea că Turcii, pentru a împedeca înaintarea

V Bulgarilor, au aruncat în aer gara dela Csorlu.

Gonstantinopol H Nov. Ştiri oficiale anunţă, că Turci au reocupat oraşul Rodosto.

Londra U Nov. Guvernorul mili­tar al oraşului Constantinopole a fost esecutat, findcă a volt să producă turburări cu scopul de a reîntrona pe Abdul Hamid.

Scrisoare din Bucovina.Cernăuţi, îu 9 Nov. n. 1912.

— Note. —

S-a închis palatul ţării, deputaţii au plecat spre vetrele lor. Ziarele nu mai scriu nimic despre dietă, având mult zor să dea cele mai exacte in­formaţii de pe câmpul de războiu. Re­dactorii suferă grozav, căci nu mai pot inventa atâtea titluri senzaţionale, pe cari cetindu-ie grăbitul trecător să*şi cumpere pentru zece bani lectură răz­boinică. Şi dacă poate cineva afirma cu tărie, că războiul e un bine însemnat pentru civilizaţie, atunci acest grav cu­vânt le compete editorilor şi directori­lor de ziare, — nu mă gândesc însă ia ziarele noastre, cari fac o misiune culturală, ci ia ziarele de câştig. Tira­jul astorfei de ziare creşte din zi în zi. Redactorii simt o deosebită bucurie, când li se anunţă că a mai căzut un

I1 oraş în mâna duşmanilor, că au mai murit câteva mii de ostaşi, că în cu­rând va cădea în praf şi falnica semi­lună de pe moşeele Constantinopolei. Dacă se întâmplă, ca l»tr-o zi să nu se verse sânge nici într-o parte, atunci lucrează tantazia redactorilor şi numai decât omoară în imaginaţia lor câteva sute de ostaşi. Aşa lucrează redactorii dela multele foi jidoveşti. Toate aceste le fac cu gândul ia datorie.

In vremea, când se adunase ia Craiova cea mai mare parte a studen- ţitnei româneşti în al doilea congres, am scris o mică notiţă In coloanele acestui ziar, că studenţii bucovineni s-ar fi Împăcat sub presiunea fraţilor din Regat. Am spus aceasta cu re­zervă, căci n-aveam ştiri pozitive, N-am greşit, când am spus acel lucru. Cei aproape 50 studenţi, reprezentanţi ai tuturor societăţilor studenţeşti bucovi- I nane, au subscris actul unirii şi au pro­mis ta urarea tuturor congresiştilor, să înlăture ura din rândurile studenţeşti. Aceea a fost Insă în Craiova. Reîntorşi in Bucovina restul studenţilor nici n-a wit să audă nimic de cele hotăt âte. Duşmăniile continuă, certele îşi ur­mată cursul lor, la serile de cunoş­tinţă nu participă toate societăţile. Nu i*a schimbat nimic şi nici nu ştiu de ce.

** *

Un lucru uitat de mult, şi nimic nu se mai gândeşte la el. înainte cu câţiva ani a fost expulsat de pe plaiu­rile Bucovinei savantul dela Văleni, d-nul Nicolae lorga. Vestea aceasta a stârnit dela început puţină mâhnire, s*au scris câteva articole şi s-a însce­nat o mică protestare. Atâta tot pen­tru un bărbat de felul d-lui Iorga.

Astăzi cred toţi, că aceea a fost o necesitate a vremurilor şi trebue să

• ne plecăm cu umilire capul îo faţa îm­prejurărilor. Păcătuim însă şi greşim grozav, când credem că datoria noa­stră e să tăcem vecinie şi să nu ne revoltăm niciodată contra atâtor ata­

La Sfântă Măria-mică era să se ţină prelegerile poporale conform pro­gramului, în satele fruntaşe: ,în Sălişte şi leud, dar potopul cel mare de apă, care a făcut stricăciuni colosale în în­treg Maramurăşui, mai ales pe văile Vişăului şi a Izei a împedecat comite­tul a se prezenta în aceste comune.

In 22] Sept. trimişii comitetului s’au prezentat în Petrova, un sat din timpurile cele mai vechi. Are o biserică frumoasă de piatră, chiar în mijlocul satului. Cea veche de lemn a ars în- nainte cu vre-o 70 de ani. In veacul al XVII, era o mănăstire, lângă râul Bâs- tri, unde probabil a locuit şi Serafim (Tetrovan) episcopul Maramurăşului.

Serviciul divin îi slujeşte preotul local Călin cu protopopul I. Uoman, care ţine o predică ocazională, îndem­nând poporul să ţină la limba şi legea sa. După sf. slujbă, se ţine prelegerea poporală vorbind Dr. Qavrilă luga şi Dr. Vasile Meşter ambii advocaţi înV i- săul-de-sus. Mai vorbeşte şi protopopul 1. Coman, îndemnând poporul să se în­scrie de membrii ajutători ai «Asociaţi- unei>. In urma acestui apel s-au şi în­scris mai mulţi ţărani. Aci amintesc, că în sat este un comerciant român Ghe- orghe Mihalca, care ţine concurenţa cu prăvălia «Hangya».

Poporul e în stare culturală îna poiată, căci conducătorii lui fireşti nu s’au interesat de soartea lui, iar de altă parte puhoiul galiţian i-a încătuşat si ]i-a luat averile, în cât azi dacă că­lătoreşti pe acolo pe drumul cel mare numai Jidani galiţieni vei vedea.

*

După amiazi, ne ducem la Leor- dina, depărtare de vre-o 3—4 km. de Petrova. In veacul al X IV să aminteşte prin diplome, că s-a dăruit Voivodului Ioan, feciorul luiluga care a fost fratele lui Bogdan Vodă, deci e sat din vre­muri străvechi. Locuitori mândrii, dar In stare materială slabă. Au biserică frumoasă de piatră. Gasa parohială, şcoala română, primăria toate sunt la olaltă. Înainte de asta vre-o câţiva ani cuprindea în sine şi şcoala de stat, iar în nemijlocita ei apropiere era şcoala română.

Preotul local M. Rednic serveşte vecernia, sfârşindu-se îndată să şi în­cepe prelegerea poporală, care s-a ţinut tot in biserică. Advocatul Dr. G. Iuga a vorbit despre legile comunale, amin­tind ce drepturi şi d%torinţă are nota- r&şul, birăul şi reprezentanţa comunală. O conferinţă foarte frumoasă, care ar trebui ţinută în fleştecare sat, căci po­porul maramurăşan nici ideie n-are despre legile săteneşti, ci să lasă dus orbiş de cătră notarul satului. Decum- va să împotriveşte cu ceva, atunci În­dată e gata să-l împroaşte şi 8&-1 păl­muiască. Sfârşindu-se conferinţa să în­scriu vre-o câţiva membrii ajutători dintre ţărani.

•

In 29 Septemvrie, s-a ţinut prele­gere poporală în Glod şi Slătioara. Sa­tele aceste, dela drumul de pe valea Izei sunt în depărtare de vre-o 8 km. Drum foarte rău, mai ales de ploile cele multe era aproape, nepracticabil.

Casă parohială veche, în stare foarte slabă, biserica mică de lemn, iar şcoala română de piatră.

Preotul Ştefan Pop serveşte ve­cernia dupăfcare ne ducem la şcoala eoni. unde ne aşteaptă poporul în nu­măr foarte mare.

Delegatul, capelanul din leud 1, Bârlea, prin o vorbire acomodată des­chide adunarea şi roagă pe preotul E. Bran ca să ţină conferinţă despre creş­terea raţională a vitelor. Dânsul ţine o prelegere liberă foarte instructivă. Po­porul îl ascultă cu drag, căci i-a inte­

— Alaltaeri s-a întrunit Marele Colegiu universitar al Universităţii din Bucureşti spre a alege un nou rector. Votarea, care a decurs In ordine, a a- vut următorul rezuitat: D. dr. Toma lonescu a întrunit 47 voturi, d. C. Nacu 38, d. Sabba Ştefănescu 25, d. E. Pan-

Dela reuniunea de cântări. Vineri seara ia orele 6 se va ţinea o probă comună.

Preot militar român gr. or. pen­tru garnizoana Braşovului a fost nu­mit d-nui Ilie Hociotă catehet în Sibiiu.

Apollo-Bioscop. Marţi şi Mercur în 12 şi 13 Noemvrie: ]Tunis ( Vederej Ziar Kinematografic (Actualitate). Vâ„ nătorul curagios (Humorisfcic) Iu tune, cimea Soarelui (Humoristic). Ziarul K i­nematografic ca dovadă (Drama) Fil­mul 500 m. „Sânge de Coroboyt (Dra­mă americană) în 2 acte Filmul Jung 1500 m.

Joi şi Vineri program nou,

O lămurire.Toh anul-vechiu, 9 Nov. c.

Onorată Redacţiune 1 Permiteţi-mi ca să reviu la primarticolul din Nr. 233 ai preţioasei »Gazeta Transilvaniei« în care s-au fixat cu tărie doi slujbaşi publici din mijlocul poporului nostru şi anurna d-nîi Sextil Re.it vicenotar din Bran şi litus Popovici învăţător, direc­tor şcolar, din Tohanul-veehiu.

Reflexiile mele sunt următoarele :1. Nu faptul participărei la serbă­

rile ligei uin Bucureşti i a clasificat învăţătorul Titus Popovici de calomnie — doar acest lucru l - a recunoscut în faţa tribunalului — ci însinuaţia perfi­dă, că »a-ar fi dus la acele serbări cu caracter iredentist« — cum era denun­ţarea concipiată de Sextii Reit — »ca să convină cu conducătorii ligei panro- mâneşy şi să primească in tem nur t şi îndrumări dela eiu.

Oare aflasar între inteligenţii noş­tri cineva, care să primească asupra sa, în tăcere asemenea deuunţiări rău­tăcioase? Nu Titus Popovici poartă vi­na apoi că tribunalul din Braşov, căruia i s-a dovedit prin martori cale aserate de aici numitul învăţător, a adus sentinţă cu totul contrară ia îm­prejurarea judiţioasă, din care cauză a şi făcut procurorul apel.

2. Sextii Reit, în poposirea sa nu prea lungă prin comuna Tohauul-vechi, ca tutor general, făcuse şi aite ispră- vuri şi denunţări contra acestui învă­ţător, din cari se poate conchide că el ar fi dorit să-i rupă capul, dacă s-ar putea. Pentru aceasta s-a pretat şi la denunţiarea din vorba. Putea oare să tacă un învăţător de şcoală comunală şi tată a 4 copii, lăsând libertate nelimi­tată unei asemenea existenţe, ca să-şi facă memdrele în dragă voie pe spatele dânsului ?

3. In urmă, Titus Popovici s-a d^cis a cere satisfacţie judecătorească contra lui Sextii Reit, chiar la îndem­nul inspectorului reg. de şcoli din Fă­găraş, care vezi bine i-a dat să înţe­leagă că totuşi ar trebui să dezmintă infama acuză, conform căreia pentru aceea a mers la Bucureşti ca să se îm- bibeze cu îndemnuri irrédentiste, cum susţinea S. Reit. Oare era posibii ca T. Popovici ia această îndrumare să tacă molcom? Doar e ştiut că ce înseamnă tăcerea celui învinovăţit cu ceva.

Lupă toate acestea se poate ve­dea, că învăţătornl Titus Popovici din Tobanul-vechiu, ajuns din chiar senin între două focuri, nu poate — după echitate — fi pus sub acelaşi cozoroc cu d-ai de Sextii Reit, acum vicenotar la Bran.

Mulrămesc Onoratei Redacpuni de ospitalitate şi semnez cu distinsă stimă Moise Brumboiu,

paroh.

Am dat ioc acestei comunicări obiective a d-lui părinte Moise Brum­boiu din două motive.

1. Ea nu ştirbeşte punctul de ve­dere principiar observat de »Gazetă« în articolul Nr. 233.

2. Esplică atitutinea d-lui T. Po­povici, prin ceea ce se atenuiază întru­câtva abaterea tăcută de acesta. Şi noi ţinem iară du-o chestiune principiară faptul, ca explicărilor de felul acesta să le dăm ioc, căci nu poate fi o bucurie pentru noi ca să avem numai decapi­taţi — cu toate că, repetăm, purtarea d-iui Reit e din toate punctele de ve­dere condamnabilă, iar actul d-lui Po­povici privit prin pnzma unui subiec­tivism documentat şi chiar dintr’un punct de vedere mai larg, nu se poate pune în raport cu josnica denunţare a rătăcitului fiu de popă din Bran.

ULTIME ŞTIRI.B u d a p e s ta , 12 Nov. Moşteni­

torul de tron a primit în decur­sul zilei de pzi pe mai mulţi ge­nerali şi poJiticiaci. Până azi la a- miazi Serbia n-a dat nici un răs­puns la nota Monarhiei.

Proprietar:Tip. A. Mureşianu: Branisce & Comp

Redactor responsabil: Ioan Brotea.

M. NEUMANNFondat l a 1845.

JLgggjhgi

TAILLEUR. Fam lsornl curţii imp. regale şi cameriale.

Vestminte pentru domni, băeţi

şi fete, gata ş la comandă

Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 240 —1912

O III mai mare magazin de haine tn Ardeal.Am onoare a aduce la cunoştinţa Onor. mei muştirii din Braşov şi împrejurime, că în urma circulaţiei streinilor de

peste vară — devenită obiceiu în oraşul nostru — prăvălia mea de

haine nentru harbati, b ie ţ i copii şi fetiteam aranjat-o cu cel mai bogat şi mai fin asortiment de haine confecţionate, esclusiv, la comandă. — Din acest depozit, după ce partea cea mai mare a fost cumpărată peste vară, mai ales, de streinii vizitatori, — au mai rămas, între altele:

Pardesiuri de toamnă, paltoane de iarnă, blăni pentru orăşeni şi voiajori, şolovari, haine pentru bărbaţi, băeţi copii şi fetiţe,pe cari le vând cu cele mai moderate preţuri, oferind astfel oricui ocazia ca cu bani puţini să-şi poată procura haine fine, pregătite la comandă.

Rog sprijinul binevoitor şi cât mai multe comande din partea Onor. public

Cu deosebită stimă

Succesorul N. P. Goldmann: SAMUEL L1P0T.Braşov, Târgul Inului 33. (Palatul Cell).

IAm depuse în Hala de măr­furi a societăţii industriale din Braşov, precum şf înM obile moderne

fabrica mea din Strada Lungă Nr. 151se află diferite mobile. (1-50.)

I U m i l i m ^ Tâmplari© pentru zidiri,■ B m o b i le ş i l u c r ă r i d e a r t ă «

Reprezentanţa principală a

Fabricei de Maşini a Căilor ferate reg. ung. de statpentru maşini de treerat, motoare — benzin — gaz şi locomobile, instalaţiuni de mori, tot felul de maşini şi unelte agricole. — K o v i tu t e ! P f t t o n t „ R e c o r d 1 I;‘ m a ­ş in ă d e aăm ăesat, şir pe şir, care samănă în rânduri şi gunoeşte: 8 maşini într’una.

Reprezentant al fabricei de maşini Massey-Harris S. A. £n o r d pentru legat snopi, maşini de secerat. Aparate de cosit, greblat. N fo v ita te ! M a s s e y - H a r r is . G r e b la d e t r a s b m á d » , c o m b in a t er fn t o r s ă t o r d e fâ n , 2 maşini într’una consunate din cţel.

Reprezentant al fabricei de maşini Fehér Miklós S. A.(şlep.) Benzinlocomobile pentru scopuri de tracţiuni de p lu g u r i ş i îm b ia ţ ii , mai departe pentru mori, sau Hexelmaşini, Benzin-motoare şi articole pentru ma­şini de îmblătit, aparate pentru mori, tăiat balne Instalaţiuni complecte pentru cameră de furaj.

Reprezentant al S. A. Alfa Separator. specia, aparate de răcit untul, ur­cioare, instalaţii complecte pentru lăptarii celemai bune aburitoare de nutreţ cu maşini de recit aerul.

Automobile, autobuse diverse cu garanţie.

Maşini de transportEternit-Schist cel mai bun coperişi.

if iW P r i rîp crhim h (tramPă) cu maşini de treerat de tot soiul, motoare, n iu u t il UC uulilillD agricole şi unelte de agricultură, cu condiţii avani

Părţi constitutive de maşini.de maşini şi unelte agronomice cu preţuri ieftine prin maşinişti anga jaţi spre acest scop.

Josef Lányi Telefon 382. Interurb.

povară pentru vapoare.

maşini avan ta gioase.

Cantor şi deposit

i1rsi$$i i1ÍH

gCea dintâi şi mare Văpsite rie artistică şi spălătorie cliemică _ cu abur şi motor precum curăţirea de puf.

1 Wilhelun K o rn e rp Fabrica: strada năsipubji de jos 1 a); F ilia la Strada Văm ei 36.

§5j] Localităţi do primire La Feldioară la Domnii Stenner & fiu J9j comersant, Eiflpatak la, domnul Muhlbâcher, croitor de bărbaţi, p j Tuşaad 3a L'omnul M^ggeri croitor bărbătesc, Szabo Potek-Vila, 0 şi la toate localităţile din împrejurime.

S Curăţire hemică de hain e bărbăteşti, dame şi copii,uniforme, costume broderii, pâozături, plapome, stofe de mobile şi deco-

j§l raţii, perdele, coperte, covoare se curăţa radical, devine ca nouă. P i Specialităţi: Curăţire de pene de struţ. Obiectele |gj menţionate se văpsesc iarăşi în acea colcare, sau în alte colori, P| Toate obiectele, tn negru, aşa că apar ca nouă

Comande din afară cu posta se execută promt.

B

Ïf i

Ii i

ISAUllia, '.snUai 3ÏÏÎ'

mi im

Renumitele

Me i s n e r „ F o r t u n a “Sobe cu încălzit =durabilcu emne) koksşi cărbune probate aici

cu temei precum şi

Patent-„Meteor - Sobe“esecutate cu gust în asortiment mare

THOHAS, SGDEESER & SALTZ.«AJUTORUL» institut de credit şi eco­nomii societate pe acţii Şeica mare.

Convocare.Domnii acţionari ai institutu­

lui de credit şi eccnomii, socie­tate pe acţii „Ajutorul* să invită prin aceasta, conform §-lui 16 din statute la0 adunare generală extraordinarăce se va ţinea în Şeica-mare în1 Decemvrie st. n. a. c. la 3. ore p. m. în localul institutului.

Obiectele:1. Deschiderea aduna rei ge-

nerale, constituirea ?i constatarea acţionarilor prezenţi şi a plenipo­tenţiar.

2. Modificarea statutelor.3. închiderea adunărei.Domnii acţionari, cari doresc

a participa la adunarea generală în senzul §-lui 17 din statute sunt rugaţi a-şi prezenta acţiile, even­tual dovezile de plenipotenţe cel mult până în 28 Noemvri# 1. c. la centrala în Şeica-mare, filiala din Mediaş, agentura din Vale şi la „Poporul“ din Sălişte.

Şeica-mare, 6 Noemvrie 1912Direcţiunea.

mmmyfilnklm

LdifXjm

IIi

Pălării pentru dame!!!De genre cel mai fin, în Velour, Pluche, Ca­tifea, şi Pâslă de mătase, cn preţuri miracu­

loase de ieftine la

M. L O T T Chic vienesB R A Ş O V , Strada Porţi 32.

m

mid imfimUrÍ1ÜimírtímIrm

A T o o r L a r a . e n t © l a ,

„Gazeta T ran s ilvan ie i“,se pot fac© ori şi când pe timp mai îndelungat sau lunare.

Administr. „ Gazetei Transilvaniei“ .

Concurs.Reuniunea femeilor de rcligi-

unea gr. cat. şi gr. or. din comi­tatul Târnavei-mici cu terminul de 30 Noemvrie n. 1912 publică concurs la 3 ajutoare de câte 20 cor. şi ;a 6 de câte 10 cor.

Li» aceste ajutoare pot con­curge văduve sârme şi incapabile de lucru de leligiunea gr. cat, şi gr. or. precum şi orfani fără ave­re, fără tată şi fără mamă de ambelo confesiuni române, cari cercetează şcoala ori vre-un ram de meserie de pe teritorol Co­mitatului Tânavei-mici.

1. Dela toţi concurenţii se cere §ă dovedească cu atestat de la parohul local competent, cum- că sunt săraci şi fără avere, de religiunea gr. cat. ori gr. or. cu purtare bună şi că sunt de pe teritorul comitatului Târnavei-mici.

2- Văduvele au se mai dove­dească, cum că sunt întru adevăr văduve şi incapabile de lucru.

3. Orfanii, pari cercetează şcoala pe lângă condiţiunile de sub 1 au să arete, că ce şeoala şi clasa frecventează? şi pe lângă ce progres ? iar orfanii ce sunt la J învăţarea unei măiestrii, âu să \ dovedească cu atestat, cum că , sunt la învăţarea unei maeştrii şi că iau parte la cateheză şi-şi îra- { plinesc datorinţele lor faţă de bi­serică.

Spre încunjurarea «peseler toa­te documentele de dovedire ia pot procura dela parohul compe­tent şi pot fi cuprinse intr’nn «in- gur atestat.

Rugările Intrate după ternii- nul de concurs, nu vor fi luat* în consideraţiune.

Concursele să se trimită la adresa doamnei Livia Dr. Romul Boila viceprezidenta Reuniunii îu Dicsflszentmârton.

Diciosânmărtin, din şedinţa comitetului Reuniunei, ţinută în 30 Octomvrie n. 1912,Aneta Zehan Laurcnţiu Pascu

presidentă. secretar.

Emil Podekcomp actorie şi producere de cartoane

B r a ş o v , T â r g u l C a i lo r H r- 11.Toate lucrările aparţinătoare

în branşa mea se execută în mod drăguţ cu preţuri convenabile, pen­tru sprijin binevoitor se roagă

Emil Podek,1—12. Târgul eailor Nr. 11.

<

TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MUREŞIANU, BRANI8CE & COMP: bRAŞOV.