Junimea

Societatea junimea este cea mai importanta grupare ideologica si culturala din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, manifestandu-se incepand cu anul 1863 ca o miscare de modernizare profunda si de aplicare a spiritului critic.

Gruparea este initiata de tineri intelectuali entuziasti ca Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti si Iacob Neguzzi, avand ca mentor pe Titu Maiorescu. Printr-o bizara coincidenta, acesta avea, la initiarea societatii „Junimea” exact varsta lui Mihail Kogalniceanu atunc cand a creat miscarea culturala „Dacia literara”, adica 23 de ani.

Aceasta grupare ideologica a luat fiinta la Iasi si a avut doua directii principale: una literara si alta culturala. Ea va include tendinte de continuitate cu directia initita in „Dacia literara”. Circulatia ideilor junimiste in epoca este asigurata de faptul ca societatea avea o tipografie proprie, o librarie si de asemenea, este asigurata de aparitia la 1 martie 1867 a revistei „Convorbiri literare”, in care se vor publica principalele opere ale scriitorilor de valoare ai epocii. Pe parcursul societatii „Junimea” se disting cateva etape, cu orientari si activitati diferite.

Etapa ieseana (1863-1874) in care activitatea s-a desfasurat la Iasi si a fost importanta mai ales prin caracterul sau polemic in domeniul limbi, al literaturii si al culturii. In aceasta perioada se promoveaza principii estetice si sociale. Un moment memorabil il reprezinta anul 1867 cand se infiinteaza, sub conducerea lui Negruzzi, „Convorbiri literare”, una din cele mai importante reviste din literatura romana, cu aparitie neintrerupta pana in martie 1944.

In cea de-a doua etapa (1874-1885) se consolideaza o noua directie in literatura romana, prin aparitia operelor lui Eminescu, Creanga, Caragiale si Slavici.

In etapa bucuresteana (dupa 1885), „Junimea” impreuna cu revista „Convorbiri literare” se muta la Bucuresti. Activitatea junimistilor se canalizeaza in aceasta perioada catre preocupari universitare, capatand un caracter academic. Membrii acestei grupari de o importanta desavarsita isi vor indrepta interesul spre dezolvarea altor domenii ale vietii culturale, neabordate pana acum si anume fliozofia, istoria, geografie. Drept urmare se vor publica si primele studii de istorie si de filozofie.

Printre obiectivele principale ale aceste grupari culturale se numara: raspandirea spiritului critic, incurajarea literaturii natioanel, originalitatea culturii si a literaturii, crearea si impunerea valorilor nationale, culturalizarea maselor si unificarea limbii romane literare.

In vederea concretizarii acestor obiective, junimistii au intreprins diverse actuinu, a caror finalitate a facut posibila indeplinirea pe de plin a obiectivelor impuse. Un prim pas in aceasta directie l-a reprezentat educarea publicului prin prelectiuni populare, reusint astfel sa se impuna o mentalitatea junimista in epoca, fara dogme si sa dezvolte spiritul oratoric pe care il considera o arta.

Unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, exprimata inca din anul 1860. In acest sens, Titu Maiorescu publica articpul „Despre scrierea limbei romane” in 1866 in care sustine toate ideile junimiste privitoare la limba. Ca urmare a efotului lor, Academia Romana aproba si oficializeaza aceste scriere pentru intreaga tara.

Interesul pentru literatura se manifesta inca de la infiintarea societatii si a revistei. Inca din anul 1865, junimistii emit ideea publicarii primei antologii de poezie romaneasca pentru scolari, iar in primul numar al revistei „Convorbiri literare”, Titu Maiorescu publica studiul „O cercetare critica asupra poeziei de la 1867”, care il va consacra definitiv ca indrumator si critic literar.

Mentorului junimii, se detaseaza prin publicareamai multor studii si cercetari pe baza carora se scructureaza principiile filozofice si estetice ale culturii romane. In lucrarile sale, Maiorescu fundamenteaza teoretic conceptele estetice si directiile critici literare. Realizand intr-un anume fel deosebirea dintre forma si fondul operei literare, acesta stabileste pentru prima oara conceptele „conditia materiala” si conditia ideala” a poeziei, demonstrand ca nu cuvintele in cazul literaturii, reprezinta materialul ei, ci imaginile ce se nasc in mintea noastra cu ajutorul lor.

Prin faptul ca i-a adunat pe mai toti marii scriitori ai epocii si personalitati remarcabile din stiinte, ca a avut un program ideologic si cultural care a promobat valorile artistice autentice si exigenta in procesul de creatie, indrumandu-l spre desavarsire, Junimea reprezinta un fenoment complex, cea mai importanta miscare literara din a doua jumatate a secoulului al XIX.