jocul ielelor

4
Drama – specie a genului dramatic , in versuri sau in proză cu un conţinut grav, serios, uneori tragic, prezentat intr-o formă familiară, fără a exclude elementele comice. Principala componentă o reprezintă conflictul; exprimă întreaga complexitate a vieţii reale; conţine diferite tipuri de personaje. Tipuri de dramă: - D.p.d.v. tematic: socială, istorică, de idei, psihologică; - D.p.d.v. al curentului literar: romantică, realistă, naturalistă, simbolistă, expresionistă etc. Jocul ielelor (1918) este o dramă de idei, o “dramă a absolutului”. De fapt, C. Petrescu disociază drama absolută de drama de idei. Dramaturgul consideră că acţiunea dramei absolute se desfăşoară exclusiv sub influenţa unor acte de cunoaştere, la nivelul conştiinţei, iar evoluţia dramatică se constituie din şirul revelaţiilor succesive in conştiinţa personajului principal; imposibilitatea de a găsi certitudini provoacă drama. Teatrul de idei înseamnă, după C. Petrescu „punerea in dialog dramatic a unor teorii filosofice de ultimă oră”. “Jocul ielelor” prezintă trăsăturile unei drame de idei: - tema – drama autoiluzionării; - conflictul se declanşează in conştiinţa personajului principal; se naşte dintr-o criză de conştiinţă, din confruntarea lumii ideilor cu cea a realităţii degradate moral; - un nou tip de personaj – intelectualul care se raportează la absolut ,dar inadaptat in societatea in care trăieşte – acţiunea este redusă, confruntările petrecându-se in planul conştiinţei; Tema dramei – drama intelectualului, care se raportează la absolut şi intră astfel in conflict cu sine şi cu ceilalţi. Titlul piesei este o metaforă pe care o “descifrează” chiar dramaturgul: “Jocul ielelor este jocul ideilor”. Metafora sugerează de fapt, supremaţia conştiinţei (a ideilor) asupra existenţei.”Jocul ielelor” inseamnă “o dramă a iluzionării”. (EIena Zaharia-Filipos) Piesa este structurată în trei acte, alcătuite din XII tablouri şi din scene. Este structurată pentru a putea fi reprezentată scenic; dramaturgul intervine doar prin indicaţiile scenice (didascalii). In ceea ce priveşte reperele temporale si spaţiale, acţiunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului război

Upload: rtudor1

Post on 01-Oct-2015

19 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

rezumat

TRANSCRIPT

Drama specie a genului dramatic , in versuri sau in proz cu un coninut grav, serios, uneori tragic, prezentat intr-o form familiar, fr a exclude elementele comice. Principala component o reprezint conflictul; exprim ntreaga complexitate a vieii reale; conine diferite tipuri de personaje.Tipuri de dram:- D.p.d.v. tematic: social, istoric, de idei, psihologic;- D.p.d.v. al curentului literar: romantic, realist, naturalist, simbolist, expresionist etc.Jocul ielelor (1918) este o dram de idei, o dram a absolutului. De fapt, C. Petrescu disociaz drama absolut de drama de idei. Dramaturgul consider c aciunea dramei absolute se desfoar exclusiv sub influena unor acte de cunoatere, la nivelul contiinei, iar evoluia dramatic se constituie din irul revelaiilor succesive in contiina personajului principal; imposibilitatea de a gsi certitudini provoac drama.Teatrul de idei nseamn, dup C. Petrescu punerea in dialog dramatic a unor teorii filosofice de ultim or.Jocul ielelor prezint trsturile unei drame de idei:- tema drama autoiluzionrii;- conflictul se declaneaz in contiina personajului principal; se nate dintr-o criz decontiin, din confruntarea lumii ideilor cu cea a realitii degradate moral;- un nou tip de personaj intelectualul care se raporteaz la absolut ,dar inadaptat in societatea in care triete aciunea este redus, confruntrile petrecndu-se in planul contiinei;Tema dramei drama intelectualului, care se raporteaz la absolut i intr astfel in conflict cu sine i cu ceilali.Titlul piesei este o metafor pe care o descifreaz chiar dramaturgul: Jocul ielelor este jocul ideilor. Metafora sugereaz de fapt, supremaia contiinei (a ideilor) asupra existenei.Jocul ielelor inseamn o dram a iluzionrii. (EIena Zaharia-Filipos)Piesa este structurat n trei acte, alctuite din XII tablouri i din scene. Este structurat pentru a putea fi reprezentat scenic; dramaturgul intervine doar prin indicaiile scenice (didascalii).In ceea ce privete reperele temporale si spaiale, aciunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului rzboi mondial, in mai 1914 , la redacia unui ziar bucuretean, Dreptatea social, organ al partidului socialist.Drama personajului central, Gelu Ruscanu, provine din conflictul dintre concepia sa despre dreptatea absolut i ordinea concret istoric, ce nu corespunde imaginii teoretice.Vindecat de o iubire euat, Gelu Ruscanu se angajeaz intr-o nou aciune a spiritului, dar acum in plan social, pentru aprarea ideii de dreptate absolut. Personajul se afl in posesia unei scrisori a fostei sale iubite Mria Sineti, din care reiese c ministrul Justiiei a comis o crim pentru a-i nsui averea btrnei ucise. Ruscanu triete cu sentimentul complicitii i, pentru a scpa de acest sentiment apstor, hotrte s publice scrisoarea ce-1 incrimineaz pe ministrul erban Saru-Sineti.Piesa ncepe cu momentul hotrrii lui Gelu de a publica scrisoarea in ziarul Dreptatea social, dar aceast hotrre este mereu amnat. Amnarea devine astfel un pretext scenic (truc de retoric dramatic) ce va dinamiza aciunea piesei (tot o scrisoare de amor, niciodat publicat, constituie i intriga comediei lui I. L.Caragiale, O scrisoare pierdut).Pe scen se perind mai multe personaje, care vor s-l conving , fiecare aducnd argumentediferite, c o asemenea campanie este periculoas. Prima scen important in acest sens o reprezint ntlnirea dintre Ruscanu i Irena, mtua care 1-a crescut. Femeia invoc imaginea lui Grigore Ruscanu, tatl lui Gelu, fa de care are o datorie etic. Afl c Sineti a fcut un gest de generozitate sufleteasc fa de Grigore Ruscanu, pe care 1-a acoperit financiar i moral atunci cnd acesta delapidase o sum important de bani pierdut la cri.In sufletul pustiit al eroului are loc o rsturnare a imaginii tatlui; revoltat i copleit are tria s-i continue campania mpotriva lui Sineti.O alt confruntare important este aceea dintre Ruscanu i Praida, din actul al treilea, doi prieteni cu concepii filosofice diferite. Pentru Gelu, dreptatea este absolut, dar pentru Praida aceasta este un factor istoric determinat de circumstanele istorice i social-politice: Criteriul dreptii e totdeuna o cauz. Aadar in concepia lui Praida, ideea de drepatate trebuie cobort din sfera abstract a teoriei i aplicat la necesitatea istoric, concret.O scen cheie a piesei este ntlnirea lui Gelu cu Saru-Sineti din actul al III-lea. Ministrul vine in redacia ziarului socialist i-l atac prin surprindere pe Ruscanu, invocnd tocmai moralitatea pe care redactorul o apr. Astfel, Gelu, care a trit in imoralitate chiar cu soia ministrului nu are acum deloc autoritatea s dea lecii altora. De asemenea, ii atrage atenia c scrisoarea unei femei nevropate, labile emoional nu poate constitui o prob juridic. Replicile sarcastice ale lui Sineti dezvluie abilitatea personajului, care conduce discuia pe terenul logicii. Este surprinztor faptul c Sineti nu folosete drept arm scrisoarea compromitoare a tatlui lui Gelu, care afl acum c tatl su s-a sinucis, nu a murit intr-un accident. Nici mcar vizita Mriei Sineti nu schimb hotrrea eroului. Femeia este acum pentru Gelu o strin, precum femeia necunoscut pe care a iubit-o tatl su i din cauza creia s-a sinucis. Personajul repet destinul tatlui; retrind in contiin ultimele clipe ale vieii tatlui su Gelu se sinucide. Pentru el sinuciderea este un act lucid de contiin; eroul lui C. Petrescu a crezut c intre o moarte obinuit i sinucidere este chiar distana de la trire la contiin. De fapt, eroul s-a sinucis nu pentru c partidul socialist i-a impus ncetarea campaniei mpotriva lui Sineti, ci pentru c a descoperit identitatea tragic intre el i tatl su.Gelu Ruscanu este caracterizat in mod direct in didascalii (indicaiile scenice sunt ample, semn al implicrii nemijlocite a dramaturgului in arta spectacolului): Gelu e un brbat ca de 27-28 de ani, de o frumusee mai curnd feminin, cu un soi de melancolie in privire; .. .prins sub zodia umbrelor i a contrazicerilor.Personajul se autocaracterizeaz: Ct luciditate, atta existen i deci, atta dram.Dramaturgul folosete tehnica modern a relativizrii perspectivelor (a oglinzilor paralele), utilizat in caracterizarea indirect. Astfel, pentru Praida i Penciulescu Ruscanu este omul care vede idei, pentru Sineti este un nsetat de absolut: .. .judeci pe toata lumea dup mentalitatea dumitale; Cine e de vin c iei fumurile dumitale drept realiate.Aadar, Gelu Ruscanu este tipul intelectualului lucid, orgolios, dar inadaptat, care se definete ca atare i prin relaiile cu celelalte personaje. Dei prieten cu Praida, nu mprtete aceeai filosofie cu el, adic o filosofie pragmatic. Pe Mria Sineti a iubit-o cndva, dar femeia nu a rspuns chemrii brbatului i acum a devenit o strin.Un tip uman opus lui Gelu este Sineti, ministrul justiiei. Acesta este inteligent i, in acelai timp fr scrupule, necrutor, tipul politicianului versat i orgolios. Sineti e un lupttor mai abil dect Gelu Ruscanu, tie s atace prin surprindere, s-i domine adversarul. Cei doi se confrunt direct in actul al III-lea, dar rezultatul este nedecis, pentru c orict ar ncerca temutul avocat s ndrepte discuia pe terenul strict al logicii, acesta se lovete de firea fanatic, nsetat de absolut, pe care tnrul redactor a motenit-o de la tatl su.Personajul are o relaie special cu imaginea tatlui su. Rsturnarea imaginii tatlui il copleete, se simte lovit in zona cea pur a fiinei lui. Atunci cnd Gelu afl c tatl su s-a sinucis, imaginea printelui renvie in contiina fiului, acum purificat, intens. Cei doi se regsesc definitiv in absolut, prin acelai destin.Jocul ielelor este o dram , prezentnd toate trsturile acestei specii literare: aciune exterioar redus, conflict interior, personaje care se relev pe baza tririlor interioare.