JOC SI JOACA

.Din punct de vedere istoric, radacinile jocului se pierd în negura timpurilor. În opinia lui Johan Huizinga, "jocul este mai vechi decât cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricât de incomplet ar fi ea definita, presupune în orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le învete sa se joace. Omul inceputurilor a numit joc toate ritualurile care il puteau pune in legatura cu sacrul .Asa au aparut, la greci si la romani, marile jocuri publice consacrate zeilor tutelari ai cetatilor .Chiar si jocul de fotbal se pare ca ilustreaza sugestiv un mit: disputarea globului soarelui de catre doua fratii rivale. Inca din Antichitate s-a descoperit faptul ca arta seamana cu jocul, orice creatie imita imaginea lumii .Arta nu doar modifica, ci construieste o alta lume prin intermediul jocului .In spatiul pur al ideilor, jocul acapareaza si instapaneste fiinta .

Jocul nu este doar o tema culturala si literara, ci si, in buna masura, un mod de existenta. Intr-un anume fel, copilaria se confunda cu jocul. La aceasta varsta jocul este o forma de participare voluntara la cadrul si conventiile jocului. Jocul insemana nu doar placere, ci si indrazneala si risc, inteligenta, vocatie si experienta, acesta fiind o activitate umana complexa, greu de cuprins intr-o definitie multumitoare, data fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare. Principalele trasaturi ale jocului sunt evidentiate în studiul "Homo Ludens": jocul "poate fi numit o actiune libera… o actiune care totusi îl poate absorbi cu totul pe jucator, o actiune de care nu este legat nici un interes material direct si care nu urmareste nici un folos, o actiune care se desfasoara în limitele unui timp determinat anume si ale unui spatiu determinat anume, o actiune care se petrece în ordine, dupa anumite reguli". Referitor la jocuri, conform opiniei lui Devambez, "în jurul lor s-au cristalizat simtul cetatenesc si sentimentul national; ele au constituit, pentru locuitorii aceleiasi cetati, pentru copiii aceleiasi semintii...legatura ce le reamintea de interesele lor comune’’

Motivul jocului se regaseste în numeroase opere ale unor mari scriitori, dar fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca pe când alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Topârceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru acestia. Exista in literatura o tema a jocului care se confrunta in general cu temele varstelor crude. E aici o cautare a unei stari de maxima libertate si fericire. Dar nu e doar atat. Coborand spre originile identitatii sale, scriitorul se indreapta, cu speranta de aintelege mai mult, si spre sursele propriei creativitati. Scrisul artistic insusi e un joc superior si faptul ca multi scriitori dedicati temelor inalte si grave nu evita, ci dinpotriva, domeniul cartilor pentru copii vine si dintr-o necesitate de a cobori seriozitatea jocului cu literatura in spatiul pur al jocului care este copilaria. Jocul in literatura este jocul cu literatura. Iar jocurile literaturi sunt jocurile vietii.

In poezia ‘’Prefata’’ de Tudor Arghezi apare viziunea omului matur asupra jocului. Tema acestei scrieri este arta poetica, privita dintr-o perspective ludica. Acest fapt este dovedit de prezenta unor expresii cum ar fi: ‘’doi parinti si doi copii’’, ‘’tovarasii de coate’’, ‘’esti prea mare. Fa-te mic.’’, ‘’uita regula odata / si cu cartea dezvatata / mergi nitel de-a busile’’ etc. .Poezia "Trei fete", de Lucian Blaga, sugereaza faptul ca jocul are o importanta esentiala în evolutia individului. Tema acestei opera lirice este conditia umana, privita prin trei perspective: cea a copilului, a tânarului si a batrânului. Autorul sintetizeaza viata omului ca pe o combinatie a trei factori: Iubirea, Jocul si Întelepciunea. "Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul!" Compararea întelepciunii si a iubirii cu un joc pune în evidenta

faptul ca jocul apartine si laturii referitoare la cunoasterea omului, dar si a celei afective. În joc îsi are originea si caracterul de fiinta sociala al omului. Tot prin intermediul jocului, copiii constientizeaza notiunile de bine si rau. Eroul in poemul lui Ion Barbu, ‘’Dupa melci’’, vrea sa fie solomonar (vrajitor) si, prin urmare, rosteste un descantec .Cuvantul vrajit reuseste sa scoata afara din cochilie, in plina iarna, un melc. .De frig, acesta moare, iar copilul ramane cu sentimentul vinovatiei. Poezia "Copii eram noi amândoi" scrisa de Mihai Eminescu reprezinta un simbol al temei abordate, reliefându-se in aceasta creatie copilaria, jocul si joaca: "Din loji de nuca car cu boi/ Faceam" (fragment ce ne indica prezenta jocului), "Adesea la scaldat mergeam/În ochiul de padure"(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei). Între cei doi frati, mai probabil de cruce decât de sânge, se înfiripa o legatura puternica avându-si originea în jocurile copilaresti. . Omul matur vede cât de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizeaza ce pretioasa era tovarasia prietenului sau.

Ion Creanga prezinta etapa cea mai frumoasa din viata unui om, copilaria, numita chiar de el ‘’varsta cea fericita’’, in opera sa ‘’Amintiri din copilarie’’, care a fost cotata ca fiind cel mai cunoscut monument romanesc ridicat copilariei. Aceasta opera a aparut in anul 1881 in revista ‘’Convorbiri literare’’, adunate in volum in 1892 si scrise de catre autor la indemnul bunului sau prieten Mihai Eminescu. Este o opera memorialistica, autobiografica. Amintirile au fost scrise la persoana I, cu ajutorul memoriei voluntare si involuntare de aceea faptele nu sunt puse in ordine cronologica, ci in ordinea importantei lor din perspectiva copilului. Motivul central al operei este mitul varstei de aur. Frumusetea operei sta in atitudinea degajata cu care omul matur povesteste propria-i copilarie, identificându-se pâna la un punct cu mentalitatea vârstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si umor. În fond, scriitorul îsi joaca rolul sau de copil astfel invitând cititorii in lumea sa pentru a le putea arata farmecul vârstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Criticul literar G.Calinescu afirma: ‘’In Amintirile’’ lui Creanga nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal. Creanga povesteste copilaria copilului universal.’’

Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentând vârsta inocentei. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stânsa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se întorc la perioada copilariei, redescoperind acea vârsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenit apropiat unei alte teme si anume copilaria. Alexandru Vlahuta afirma: "Noi, cei mari, uitam adesea c-am fost copii. Si lucrul acesta ar trebui sa ni-l aducem aminte, mai ales cand ne gasim in fata copiilor"

In opera sa, Creanga aminteste proverbul: ‘’Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sat raga; si daca-i popa, sa ceteasca.’’, . Contempland la viata plina de bucurie, de frumusete si de farmec pe care o avusese in copilarie, exclama ‘’Si, Doamne, ce frumos era pe atunci’’motivul fiind lipsa de griji si inocenta copilului: ‘’caci si parintii, si fratii, si surorile imi erau sanatosi, si casa ni era indestulata’’.Chiar el afirma ca doar copilaria ‘’este vesela si nevinovata’’. Apoi se intreaba cu nostalgie : ‘’Ce-i pasă copilului, când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să aducă ziua de mâne, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire?’’Amintirile lui Nica sunt pline de haz si de farmec deoarece totul este joc in existenta lui. Pentru el taierea porcului, colindatul si uratul de Anul Nou era o joaca de copii, la fel ca si smântânitul oalelor, furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul

O categorie întâlnita de jocuri este Mimicry. În inocenta lor, copiii parodiaza cântecul si hainele bisericesti, aspect ce indica sincretismul jocului: "Apoi îsi pun câte-o toala în spate si câte-un coif de hârtie în cap si cânta ‘’aliluiia si Doamne miluieste, popa prinde peste’’de te scot din casa’’. Desi lipsite de sens, cântecele copiilor au scopul clar de a stârni hazul. Jocul, apparent naiv, are o scenografie bine stabilita, urmata de toti jucatorii, ceea ce evidentiaza creativitatea si imginatia copiilor. O alta

manifestarea copiilor este calaritul maturii. Acest joc demonstreaza capacitatea copiilor de a modela si transpune realitatea dupa propria dorinta. Personificarea transforma universul înconjurator într-unul viu si fantastic. "Copilul, încalecat pe batul sau, gândeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici". A doua categorie de jocuri este Ilinx. De fiecare data când se întorcea seara acasa, tatal îsi prindea fiii pe rând, îi ridica în grinda, zicând "`tâta mare" si îi saruta pe fiecare. Acest joc are valoarea unei incantatii bazate pe magiee, asemanator ritualurilor pagâne practicate de mama copiilor. .Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei, ‘’care era vestită pentru năzdrăvăniile sale’’. Pentru copilul de altădată, mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti, care face ‘’multe şi mari minunăţii’’. Paidia reprezinta al treilea fel de jocuri, din care fac parte "baba -oarba" si "de-a mijoarca". Jocurile mentionate anterior sunt jucate de mii de ani ti sunt cunoscute pe întreg Pamântul.Ultimul tip de jocuri este Ludus. Unul dintre lucrurile favorite ale naratorului era mersul la scaldat. Lasându-se îngropat în nisip, Nica râde de moarte. Din nefericire, unele jocuri au consecinte dramatice, deoarece copilului îi lipseste gândirea proiectiva: "ne pune dracul de urnim o stânca din locul ei, care era numai întinata, si unde nu porneste stânca la vale, saltând tot mai sus de un stat de om; si trece pringardul si prin tinda Irinucai, pe la capre".

In ziua de astazi cu totii ne inchipuim ca jocul este o forma controlata care ne face posibila evadarea .Insa daca ne gandim ca jocul de-a imaginea pe care-l propune audio-vizualul a scapat de mult de sub controlul psihicului uman, atunci intelegem de ce se spune ca mass-media (mai ales televiziunea) este o boala a modernitatii .Prin urmare ramane fara raspuns intrebarea :omul este atat de puternic sa controleze jocul sau, din nefericire, jocul a ajuns sa stapaneasca lumea ?!