jimmz hoffa vs miron cozma
DESCRIPTION
dadfreftrtrtr5TRANSCRIPT
James Riddle "Jimmy" Hoffa (n. 14 februarie 1913 - dispărut pe 30 iulie 1975,
declarat oficial decedat în 1982) a fost un sindicalist american. El a deţinut diverse funcţii la
International Brotherhood of Teamsters între 1932 şi 1975, fiind preşedinte general în
perioada 1958 - 1971. A jucat un rol important în dezvoltarea acestei confederaţii sindicale,
care în timpul preşedinţiei sale, a devenit cea mai mare uniune sindicală nord-americană,
ajungând la peste 1,5 milioane de membri.
Miron Cozma este un inginer miner, care a condus Sindicatele miniere din Valea
Jiului. El a fost organizatorul celebrelor mineriade. Este supranumit de opinia publica
"Luceafarul huilei". El este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în conducerea minerilor din
Valea Jiului în 1991 la revoltele (Mineriade), care au răsturnat guvernul reformist al lui Petre
Roman. În luna ianuarie 1999 Cozma a condus o altă serie de proteste mineri, cauzate de
intenţia guvernului lui Radu Vasile de a închide minele din Valea Jiului care aduceau statului
mari pierderi de bani.
Dacă ar fi să facem o comparaţie între cei doi, putem afirma faptul că amândoi au
condus sindicate puternice, de amploare mare atat ca numar de oameni afiliati cat si ca
putere a acestora. Sindicatul Teamsters condus de catre Jimmy Hoffa reprezenta un pericol
imens deoarece acapara si sindicate din alte domenii, tinzand sa cuprinda toate meseriile
devenind foarte popular; sindicatul Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului condus de catre
Miron Cozma se limita la mineri. Cu toate acestea reprezinta un sindicat foarte puternic care
s-a impus in fata autoritatiilor datorita fortei fizice. Prin actiunile lor cei doi lideri nu au
defavorizat sindicatul.
Despre Jimmy Hoffa putem spune că a avut legaturi cu mafia, crima organizată, însă
niciodată nu făcuse vreo afacere care să defavorizeze sindicatul. De aceea, când Hoffa a fost
graţiat de Nixon în 1971, conducerea Teamsters s-a temut de el. Deşi ordinul de graţiere
prevedea ca Hoffa să nu-şi reia activitatea în cadrul Teamsters până în 1980, era hotărât să
preia conducerea şi să pună lucrurile la punct.
Miron Cozma a organizat mineriade si greve din diverse cauze: sustinerea puterii
politice de la Bucuresti sau negocierea drepturilor salariale
Ambii lideri sindicali au fost condamnati la inchisoare. Administratia a castigat
lupta cu Hoffa reusind sa-l trimita dupa gratii pentru 13 ani in urma procesului pentru
tentativa de mituire, frauda si conspiratie. Intregul proces s-a bazat pe marturiile lui Edward
Grady Brody, omul care raspundea de afaceriile murdare ale sindicatului – care devenise
informator, trimitandul pe Hoffa la inchisoarea federala Lewisburg in Pennsylvania.
La 10 ianuarie 1997, Miron Cozma a fost arestat, fiind acuzat de subminarea puterii
de stat, încălcarea siguranţei pe calea ferată şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor,
în timpul mineriadei din septembrie 1991. Cozma a fost condamnat la un an şi şase luni de
închisoare. A fost eliberat din închisoare la 9 iunie 1998. Mai tarziu, instanţele de judecată
anunţau sentinţa de condamnare a lui Miron Cozma la 18 ani închisoare şi interzicerea unor
drepturi, pentru mineriada din 23-28 septembrie 1991.
Dacă Hoffa a fost ucis, Cozma încă traieste. Hoffa fusese văzut ultima oară în parcarea
restaurantului Machus Red Fox, unde avea o întâlnire cu mafioţii Anthony Giacalone şi Tony
Provenzano. Graţiat de o condamnare de 13 ani la închisoare, pentru tentativă de mituire a
unui judecător, fraudă şi conspiraţie, Hoffa intenţiona să negocieze preluarea conducerii
Teamsters. În aşteptarea celor doi, Hoffa a dat un telefon de lângă local, către soţia sa, cum
avea să rezulte din anchetă. După ce s-a anunţat dispariţia liderului, Giacalone şi Provenzano
au declarat agenţilor FBI că nici unul dintre ei nu avusese întâlnire cu Hoffa. După
informaţiile pe care le deţineau agenţii federali, în ziua în care a dispărut Hoffa, la fermă a
avut loc o întâlnire între mai mulţi membri ai mafiei, iar după aceea locul a rămas pustiu.
Agenţii FBI nu au găsit nimic, dar simpla lor prezenţă în zonă a constituit un boom pentru
afacerile Milford Baking Company şi ale unui întreprinzător local, Laura Helwig, care a pus
în vânzare “Brioşele Hoffa”, la preţul de 95 de cenţi.
Dimensiunea socială a muncii pare cu totul absentă din ierarhia valorilor care animă
salariatul român să se ducă la serviciu. Banii sunt ceea ce motivează şi deprimă totodată
angajatul mediu statistic. Greva se justifică doar ca semnal ultim al nemulţumirii produse de o
salarizare necorespunzătoare. Şi în rarele momente în care revendicările conţin şi altceva
decât obişnuitul « mai mulţi bani », cei mai mulţi dintre cei implicaţi în proteste nu prea ştiu
despre ce este vorba. Conflictele de muncă sunt în România coerente doar pe hârtie. De cele
mai multe ori, greviştii nici măcar nu prea ştiu ce anume revendică. Cert este că sunt din ce în
ce mai puţini. O arată, din nou, statisticile. Într-o Românie care şi-a diminuat constant în
ultimul deceniu numărul populaţiei ocupate în muncă (de la 11 milioane în 1997 la 8.5
milioane în 2008), potenţialii grevişti au dispărut aproape cu totul. Mediile în care
lucrează astăzi românii sunt puţin permeabile pentru sindicalismul de masă. În condiţiile în
care procente importante din forţa de muncă sunt de găsit în agricultură şi microîntreprinderi,
« felia » disponibilă pentru mişcările sindicale este tot mai mică.
Sindicalismul mondial nu se simte nici el prea bine. Statele Unite, ţara care a născut
marile mituri protestatare ale istoriei recente, se confruntă de 25 de ani cu scăderi constante
ale numărului de angajaţi implicaţi sindical. La nivel naţional, aproximativ 12% din
2
salariaţi sunt afiliaţi unei mişcări de gen. Spre comparaţie, în urmă cu 50 de ani, peste
35% din angajaţii americani aveau carnet de sindicalist.
3