jerold şi pisica

4
Jerold şi pisica Ochii robotului se mişcă şi lansează scântei multicolore; are opt ochi, antene care se balansează. Jérold abia îl priveşte: bucătarul automat are mai mulţi ochi, mai multe lumini, e mult mai nostim, sau mult mai înspăimântător. Sau cel puţin părea nostim sau înspăimântător pe când ochii lui Jérold încă nu puteau aprecia în mod clar, dincolo de ceaţa minunată a primei copilării, formele nete şi dure ale casei părinteşti. Astăzi, totul a dobândit o formă definitivă, o stabilitate liniştitoare, fără mister; lumii lui Jérold i se adăugase o dimensiune suplimentară: aceea a plictisului. Băiatul ăsta se plictiseşte, spune Tata, pentru a zecea sau a suta oară. Mama ridică din umeri, răspunde, pentru a zecea sau a suta oară, că, în trei luni, casa va fi branşată la educatorul automat şi că Jérold va putea urmări opt ore de curs pe zi şi că totul va merge mai bine pentru el. Jérold are aproape patru ani, are ochi albaştri ca Tatăl său, părul blond ca Mama sa, îi place tot ce mişcă, tot ce este sau pare viu, rămâne ceasuri întregi în faţa teleecranului, urmărind fără să înţeleagă mare lucru reportajele despre războaiele din Asia şi războaiele din Lună şi din Marte. Într-o zi, tatăl l-a surprins în faţa ferestrei – era vară în BVille – urmărind din ochi o formă în viteză care se învârtea printre blocuri. Pasărea, ultima, singura, poate, în BVille, trasa mari opturi în spaţiul închis pe cerul crenelat de beton. Avea o coadă în V şi mari aripi ascuţite. Tatăl nu-i destinse culoarea, pasărea era prea rapidă, prea departe, prea mică. Apoi fu o strălucire în cer, când pasărea necunoscută traversă fără teamă o rază ucigaşă ce aducea în case imaginile şi sunetele teleecranului. Micul avion e mort, spuse simplu Jérold. Dar mai rămase încă mult după aceea lângă fereastră, căutând pe cerul întunecat şi gol alte mici avioane vii, improbabile. Cred că i-ar trebui un animal, un animal viu, spuse Tata. Eşti nebun! spuse Mama; un animal viu! Pentru ce?... De altfel, aşa ceva nu există în BVille, adăugă ea. Voi vedea, murmură Tata. Seara, după masă, îl luă pe Jérold pe genunchi, îi scoase casca de cosmonaut care îi acoperea faţa şi-l întrebă dacă i-ar plăcea să aibă, pentru el, un mic animal viu, o pisică, un câine, ceva care se mişcă, mănâncă, face zgomot, care să fie adevărat. Jérold

Upload: tavifircea

Post on 15-Sep-2015

222 views

Category:

Documents


6 download

DESCRIPTION

povestire, SF

TRANSCRIPT

Jerold i pisica

Ochii robotului se mic i lanseaz scntei multicolore; are opt ochi, antene care se balanseaz. Jrold abia l privete: buctarul automat are mai muli ochi, mai multe lumini, e mult mai nostim, sau mult mai nspimnttor. Sau cel puin prea nostim sau nspimnttor pe cnd ochii lui Jrold nc nu puteau aprecia n mod clar, dincolo de ceaa minunat a primei copilrii, formele nete i dure ale casei printeti. Astzi, totul a dobndit o form definitiv, o stabilitate linititoare, fr mister; lumii lui Jrold i se adugase o dimensiune suplimentar: aceea a plictisului.Biatul sta se plictisete, spune Tata, pentru a zecea sau a suta oar. Mama ridic din umeri, rspunde, pentru a zecea sau a suta oar, c, n trei luni, casa va fi branat la educatorul automat i c Jrold va putea urmri opt ore de curs pe zi i c totul va merge mai bine pentru el. Jrold are aproape patru ani, are ochi albatri ca Tatl su, prul blond ca Mama sa, i place tot ce mic, tot ce este sau pare viu, rmne ceasuri ntregi n faa teleecranului, urmrind fr s neleag mare lucru reportajele despre rzboaiele din Asia i rzboaiele din Lun i din Marte.ntr-o zi, tatl l-a surprins n faa ferestrei era var n BVille urmrind din ochi o form n vitez care se nvrtea printre blocuri. Pasrea, ultima, singura, poate, n BVille, trasa mari opturi n spaiul nchis pe cerul crenelat de beton. Avea o coad n V i mari aripi ascuite. Tatl nu-i destinse culoarea, pasrea era prea rapid, prea departe, prea mic. Apoi fu o strlucire n cer, cnd pasrea necunoscut travers fr team o raz uciga ce aducea n case imaginile i sunetele teleecranului.Micul avion e mort, spuse simplu Jrold. Dar mai rmase nc mult dup aceea lng fereastr, cutnd pe cerul ntunecat i gol alte mici avioane vii, improbabile.Cred c i-ar trebui un animal, un animal viu, spuse Tata. Eti nebun! spuse Mama; un animal viu! Pentru ce?... De altfel, aa ceva nu exist n BVille, adug ea. Voi vedea, murmur Tata.Seara, dup mas, l lu pe Jrold pe genunchi, i scoase casca de cosmonaut care i acoperea faa i-l ntreb dac i-ar plcea s aib, pentru el, un mic animal viu, o pisic, un cine, ceva care se mic, mnnc, face zgomot, care s fie adevrat. Jrold i privi tatl fr s neleag prea bine, ochi un punct imaginar cu puca laser jucrie, aps pe trgaci. O serpentin de foc sfri, roie, n tubul spiralat al armei sale de copil. nainte de a intra n cortul de dormit, Jrold i privi tatl cu seriozitate i spuse: a vrea un tigru. Vei avea unul, rspunse Tata.A doua zi ncepu s caute o pisic.Dar n BVille nu mai sunt pisici, nu mai e nimic viu, n afar de oamenii care triesc aici, de psrile rtcite care apar cteodat i mor aici. Dup mai multe convorbiri la vifon, Tata ced evidenei. Un prieten i suger totui c ar putea gsi aa ceva undeva n ntinderile deertice ce i insinueaz lepra verde ntre braele n stea ale oraelor AVille, BVille, CVille, care se unesc prin extremitile tentaculelor lor rutiere. Acolo, unde nu mai exist nimic folositor, deoarece culturile cresc n sere, triesc cteva familii de inadaptai nepericuloi, care mai au cteodat animale.Eti nebun? a spus Mama. Pentru Jrold o fac, a spus Tata.A profitat de cele patru zile de concediu sptmnal, un monobuz l-a dus pn la marginea unei faleze abrupte care plonjeaz ntr-un ocean nspimnttor de verdea: ultimul bloc din BVille, npdit la picioare de mareea cmpurilor n paragin.Mirosul ierbii, strlucirea brutal a soarelui, cldura necontrolat, cte obstacole! Dar dragostea unui tat, susinut i de o mic doz de curiozitate, ajunge pentru a trece peste ele. ntr-o veche ferm, Tata putu s-i procure o pisicu, contra unei monede care, i ddu seama, mai avea curs aici; cteva cri vechi pe care exilaii voluntari i ultimii descendeni ai ranilor le apreciau, lipsii fiind de plcerea tridimvizorului.Pisica era un mic animal plpnd, n vrst de circa 3 luni, cu blana rocat i capul devorat de doi imeni ochi verzi. Se zbtu cu slbticie n minile tatlui, l muc cu dinii ei mici i ascuii, l zgrie cu ghearele. Tata trebui s-o nchid n sacul su de voiaj, deschiznd fermoarul adeziv doar att ct animalul s-i poat scoate capul. Atunci pisica ncepu s miaune, pe un ton strident i piigiat, cu o regularitate exasperant. Atta vreme ct Tata se gsi pe cmp, suport singur aceast mic neplcere; dar, mai trziu, n monobuzul care-l ducea spre centrul oraului, pisoiul continu s miaune i tatl constat cu o jen crescnd c ceilali cltori priveau n direcia lui cu figuri dezaprobatoare. ncerc s liniteasc pisica cu mngieri timide pe cap, dar nu rezolv nimic; animalul continua monotona litanie a micilor sale strigte (cam o dat la apte secunde), ntorcnd nite ochi mari i speriai i deschiznd nemsurat botiorul roz. Unul dintre cltori, un domn voinic, cu un aer sever, l apostrof pe tat ntrebndu-l dac nu cumva duce acas o asemenea porcrie. Jenat, tatl ls ochii n jos. Dup cteva clipe, mormi c era pentru bieelul lui care avea patru ani i se plictisea.Fu fericit, ajuns acas, la al 102-lea etaj, s deschid sacul i s lase s ias animalul, care fugi, minuscul ghemotoc de blan, s se ascund sub bufetul din buctrie. La nceput, Jrold nu prea prea interesat. Dar, cu trecerea timpului, descoperi o nou plcere n a urmri cu ncpnare pisica, pe care o numise Tigrul, prin toate camerele. Tigrul era slbatic, din cauza nstrinrii de bun seam, i se lsa cu greu prins. n prima noapte rencepu s miaune, trezind-o pe Mama, care, furioas, l trezi pe Tata. Au avut atunci o nou discuie pe tema pisicii, creia tatl i puse punct ntorcndu-se cu spatele i apsnd ostentativ pe butonul de dormit al cortului.A doua zi (a patra i ultima zi de concediu a tatlui) casa rsuna de strigtele vesele ale lui Jrold, care-l hituia pe Tigru din camer n camer, trgndu-l de coad sau lovindu-l cu o vergea. Vezi, zise tatl ctre soia sa: acum se distreaz... Mama se interes atunci ce-ar trebui s-i dea de mncare acestui animal; propuse deeuri fierte. Ba nu, zise tatl: omul de la care am luat-o m-a sftuit s-o hrnesc numai cu lapte i, de dou ori pe sptmn, cu carne.Seara, cnd iei din camera tridimvizorului unde Jrold nu-i mai inea companie tatl descoperi pisoiul ghemuit sub o mas, scncind jalnic i lingndu-i insistent una din labele din fa. Tata se plec, trase animalul spre el, l palp. Sub degetele sale, laba era moale, pru c bucele de os umblau sub carnea delicat. Pisoiului i scp un geamt lung i ascuit.Ce i-ai fcut? l ntreb Tata, sever, pe Jrold. Vntoarea de tigri, rspunse mndru Jrold. Tata surse, l ridic pe Jrold n brae, la nlimea privirii sale i i recomand mai mult atenie, i spuse c nu trebuie s maltratezi un micu tigru. Jrold i privi ndelung tatl, fcu o mutr bosumflat i l aprob n sil.Cnd, a doua zi dup-amiaz, Tata veni de la birou, Mama i spuse pe un ton indiferent c nu se ntmpla nimic bun cu pisica i c fusese o idee proast s i-o dea lui Jrold. Tatl gsi pisica i pe Jrold n buctrie. Jrold i ddea pisicii lovituri bine intite cu un instrument ascuit care trebuie s fi fost un lung ac decorativ. Cnd i vzu venind tatl, Jrold i ntrerupse activitatea, se ridic ncet i plec cu pai mici ctre alt camer, fr a da bun ziua, cu o fa impasibil. Pisoiul abia mai mica, un firior de snge rou se prelingea pe portocaliul blnii. Tatl tresri cnd pisica i mic ncetior capul, dezvluind o orbit goal, neagr. ntinse mna, dar i opri gestul la jumtate. Orbita deschis i picurnd prea c l privete, pisica nu mai mieuna, nu mai mica.Trebuie s facem ceva, i spuse el soiei, pisica va muri. Ce-ai vrea s facem? Nu tiu, a putea chema un medic... Cheam dac vrei...Tatl deschise vifonul, form un numr, mai multe: i se rspundea mereu c orele de consultaii trecuser i c, oricum, nimeni nu s-ar putea deranja pentru un animal. Descurajat, tatl abandon, se duse la buctrie i ls s curg ntr-un vas puin syntholact de la robinetul distribuitor; apoi i-l duse pisoiului care rmsese n acelai loc ntins pe pardoseala nroit, dnd ncetior din cap, rsucindu-se cu greutate, ntinzndu-i micile membre ctre direcii imposibile, unde durerea n-ar mai fi existat. Animalul i nclin capul spre vas, adulmec lichidul, scoase o limb roie i fraged, rmase un moment nehotrt. Apoi capul i se prbui alturi, ca un hoit dezgusttor.Tatl suspin i se ridic. Manifest puin interes seara aceea la tridimvizor, unde se transmitea totui un mare reportaj despre progresele rzboiului din Asia. nainte de culcare, i mbri tandru fiul.A doua zi, dup munc, o ntreb pe Mam: Ce nouti? Pisica a murit, i rspunse ea. Nedesluit, Tata o auzi spunnd c se debarasase de ea aruncnd-o n crematoriu. Se duse n sufragerie, apropiindu-se de fereastr, unde Jrold, cu ochii pierdui, contempla, fr s-o vad, panorama pe care i-o oferea BVille. Jrold, un bieel de patru ani, cu ochi albatri ca tatl su, cu prul blond ca mama sa. Tatl i petrecu braul pe dup umeri, adulmecnd noaptea care se lsa. La etajul o sut al hotelului Printania, dou ferestre se lumineaz. antierul aerian al Grii Noi mirosea obositor a lemn verde i umed; mine, n BVille va ploua.