UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

Facultatea de alimentaȚie Și turism

PROIECT: JAPONIA

Studenti : RAB Julia

GHIȚU Ana-Maria

Specializare : IMAPA 16131, an III

Îndrumator: FORIS Diana

2015

0

CUPRINS

Introducere...........................................................................................2

CAPITOLUL 1

1.1 Turismul in Japonia...............................................................5

CAPITOLUL 2

2.1 Admiratia turismului in Japonia...........................................8

CAPITOLUL 3

3.1 Politici, strategii, programe publice, masuri, actiuni pentru turism in

Japonia................................................................12

Concluzii.............................................................................................13

Recomandari.......................................................................................20

Bibliografia.........................................................................................25

1

INTRODUCERE

Suprafata Japoniei este de 377.780 km2. Populatia ei este de 123.921.000 locuitori.

Densitatea populatiei 323.000 locuitori/km2.Capitala si cel mai mare oras din Japonia este

Tokio 11.718.720 locuitori.Limba oficiala este japoneza.Produse exportate:fier si otel, piese

de masini electrice, autovehicule, nave, produse textile, produse chimice.

Japonia consta de peste 3000 de insule mici si patru insule principale. Hokkaidocea

mai nordica are un lant muntos central inconjurat de depresiuni fertile de coasta.Honshu este

de asemenea muntoasa si contine cel mai inalt virf al Japoniei.

Japonia are climat musanic. Vinturile sufla dinspre est in timpul verii si dinspre vest in

timpul iernii. Marea Japoniei, care separa insulele de Asia, are un efect moderat asupra climei.

Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de calda ca in China si Coreea. Ploile cad in principal

in lunile de vara in est, dar nord-vestul primeste ploaie de iarna adusa de vinturi de marea

Japoniei. 

67% din Japonia este impadurita, in principal in regiunele deluroase, si copacii asigura

materia prima pentru constructii, si hirtie si conbustibil. Prin reimpadurire versantii nu ramin

goi. Padurile sunt mixte, de conifere si foioase. Lemnul importat este vital pentru nevoile

industriale a Japoniei. Japonia este al doilea mare producator de hirtie din lume, si un mare

important producatar de celuloza din lemn si de cherestea din conifere. 

12% din suprafata sunt destinate agriculturii, iar 2% pasunatului. Cea mai mare parte a

tarii eate prea muntoasa pentru agricultura, desi o parte din versanti sunt terasati. Orezul este

principala planta cultivata peste 13 milioane tone pe an, in special in sud unde uneori este

posibila dubla cultivare. Se cultiva si alte cereale, alaturi de trestie de zahar, fructe, cartofi

dulci si soia. Sunt importante pasarile domestice, porcii si vitele. Fermele sunt mici, dar

mecanizarea este raspindita.

Din cei 44297 km de cale ferata, 11649 km au fost electrificati, inclusiv Tokaido,

legatura de mare viteza intre Osaka si Tokyo. Orasele mari sunt legate prin trenuri expres

moderne. Transportul naval este vital. Chiba, Tokyo, Yokohama, Osaka, Kobe si Nagoya sunt

porturi importante pe Honshu, iar Hakodate pe Hokkaido si Kitakyushu pe Kyushu.

Japonia este prima tara din lume in ceea ce priveste pescuitul, cu pina la 10 milioane

de tone de peste carturati anual. Pestii sunt importanti in alimentatia japonezilor si pe linga

pescuitul in ocean, exista multe pescarii in ape mici de coast. Crevetele sunt cele mai

2

importante in apele mici, iar stridiile cu perle sunt o sursa de venit valoroasa. Macroul si tonul

sunt importanti in apele mai adinci, iar balenele mai sunt capturate de japonezi in ciuda

opozitiei internationale.

Japonia este o natiune industriala importanta.Este prima din lume in producerea

otelului si in constructia navelor. O otelerie mare este la Kitakyushu, iar navele se construiesc

la Osaka. Japonia produce mai multe automobile si televizoare decit orice alta tara. Cea mai

mare dezvoltare industriala este legata de porturi, care importa conbustibili si materiiprime si

ezporta bunuri fabricate. 

Japonia (în japoneză 日 本 ,se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea

soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul

Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日 本

国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub

numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au

înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele

principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de

aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din

paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine

necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și

uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar

japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene, provenite

din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul

asiatic, din Coreea,China sau Mongolia.

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4

insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul

Japoniei: Honshu(227414 km2), Hokkaido(78411 km2), Kyushu(42600 km2)

și Shikoku(17800 km2), plus numeroase insule mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa

Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de

scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este

instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi)

precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că

aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg

răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa

3

rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase

asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.

În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar(peste 80%), de vârstă

relativ recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și

terțiar-cuaternare. 25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san

3776 m.

Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei

montane(brad, molid și larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de

esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat

formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare

întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite

pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare

restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari.

Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru

aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt

reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii,

bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.

În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de

primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore,

printre care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se găsesc

crabi și crevete. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către

Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și ăn număr mare. Aici

trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile.

Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea

japonezilor nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi

caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și

șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia, deși japonezii pot să nu își dea

seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia

„adevărată” japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu își

pun problema să le separe.

CURIOZITATI:

1. Ştiaţi că în Japonia copiii fac curat în şcoli în fiecare zi, timp de un sfert de oră,

alături de profesori, ceea ce a condus la apariţia unei generaţii caracterizată de modestie şi

4

pasionată de curăţenie? Igiena şi dorinţa lor de a menţine curăţenia, reprezintă o parte a eticii

japoneze.

2. Ştiaţi că un angajat japonez din domeniul igienei este numit “inginer de sănătate” şi

poate avea un salariu cuprins între 5.000 şi 8.000 de dolari pe lună, iar un om de serviciu este

supus unor teste scrise şi orale?

3. Ştiaţi că Japonia nu are resurse naturale şi este expusă la mii de cutremure pe an, dar

toate acestea nu au împiedicat-o să devină una dintre cele mai dezvoltate ţări din lume?

4. Ştiaţi că, în doar 10 ani, oraşul Hiroshima a revenit la ceea ce a fost, din punct de

vedere economic, înainte de căderea bombei atomice?

5. Ştiaţi că rata de alfabetizare a Japoniei se apropie de 100%?

6. Ştiaţi că în Japonia, elevii de la clasa întâi până la clasa a şasea trebuie să înveţe

etica în relaţiile cu ceilalţi oameni?

7. Ştiaţi că japonezii, deşi sunt unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume, nu au

servitori? Părinţii sunt responsabili pentru casă şi copii.

8. Ştiaţi că nu există nicio examinare de la clasa întâi pân ă la clasa a treia, pentru că,

în opinia japonezilor, scopul educaţiei este de a insufla concepte şi formarea caracterului, nu

doar de examinare şi îndoctrinare.

9. Ştiaţi că, dacă te duci la un restaurant de tip bufet suedez în Japonia, veţi observa că

oamenii mănâncă doar cât au nevoie, fără a lăsa resturi în urma? Ei nu risipesc mâncarea.

10. Ştiaţi că durata de întârziere a trenurilor din Japonia este de câteva secunde pe an?

Ei apreciaz valoarea timpului şi sunt foarte punctuali.

11. Ştiaţi că elevi au la dispoziţie o jumătate de oră pentru a servi masa, astfel încât să

li se asigure o digestie corectă. Când cei responsabili au fost întrebaţi despre această

problemă, au răspuns: aceşti elevi sunt viitorul Japoniei.

12. Ştiaţi că în Japonia sunt peste 50.000 de oameni care au peste 100 de ani?

13. Ştiaţi că în Japonia au loc aproximativ 2 crime comise cu arme de foc pe an?

14. Ştiaţi că în Japonia este acceptabil să adormi la serviciu pentru că se consideră că

somnul este determinat de munca grea?

15. Ştiaţi că trenurile sunt atât de aglomerate încât a fost angajat personal care se

ocupă cu împingerea pasagerilor în interiorul acestora?

5

CAPITOLUL 1

1.1 TURISMUL ÎN JAPONIA

Japonia, cu o spiritualitate și strălucire al căror destin este un bun prilej de meditație,

constituie o atracție pentru orice pământean. Călătoriile în fascinantul Extrem Orient

incluzând uriașa arie a acestui triunghi geografic și spiritual sunt pentru orice muritor de pe

planetă un vis de împlinit.

În secolul nostru, când turismul a luat proporțiile unei teribile epidemii, toți umblă,

privesc, se uita… Există o Japonie a valorilor moderne care a inundat în bună măsură

spectacolul tradițional citadin și uneori și cel rural.

Există o dificultate reală pentru europeanul ajuns în Asia, creață de diferențele mari

dintre două culturi, ce se amplifică cu ceea ce are de învins după ce pășește pe pământul nipon

și “ocupa” o colină verde. Lucrurile în Japonia sunt atât de specifice atât de proprii, atât de

diferite de tot ceea ce orice turist al lumii a văzut oriunde a umblat, încât șocat de spectacolul

care i se arată sub ochi, exclamă : “Intreaga Japonie este o pură născocire!”.

Bază materială a turismului a început cu realizarea unei rețele de hoteluri. Pe întreagă

suprafața a țării, la inițiativă diferiților întreprinzători particulari, încurajați și sprijiniți de

organele de conducere locale, s-au construit hoteluri moderne, cu un grad ridicat de confort,

cu asigurarea tuturor serviciilor, asigurarea unor condiții de tratament și, mai ales, asigurarea

a tot ceea ce ajută la relaxarea și divertismentul. Nimic nu era neglijat. Se mergea pe

principiul că turistul este stăpân și trebuie să i se satisfacă orice cerința. “Cine plătește trebuie

să aibă ceea ce doreste” era lozincă proprietarilor de firme turistice, care au reușit să o impună

tuturor angajaților, determinându-i să acorde același interes pentru orice turist, indiferent de

condiție socială, vârstă, sex sau naționalitate. Singurul lucru important era sumă plătită de

client, care hotărâ și nivelul serviciilor. Pentru aceași sumă, aceleași servicii, fără nici o

discriminare.

Personalul angajat în hoteluri, în anexele turistice, în transport și pe posturi de ghizi a

fost selecționat sever, pe baze strict profesionale, pentru a fi capabil să satisfacă exigențele

specifice muncii cu publicul. Marile firme turistice au și instituit școli de calificare pentru

însușirea unor specialități turistice, cum sunt : ghizi turtistici, șoferi, chelneri și bineînțeles

bucătari.

6

Multe hoteluri erau asezate in zone cu izvoare termale, captate si folosite atat pentru

tratament, dar si pentru refacere si relaxare. Iar Japonia, ca tara vulcanica, este impanzita cu

asemenea izvoare, exploatate inteligent în toate sezoanele, pe bază unei lărgi publicități, care

evidențiază binefacerile proprietățile fiecărui izvor în parte.

Un autobuz pentru turism este întotdeauna dotat cu un sistem de radioamplificare

pentru știri și muzică, dar și pentru a permite ghidului să dialogheze cu turiștii sau turiștilor

să-și demonstreze calitățile vocale. Tot în autobuz mai există și un televizor, un apărat video

și un set de casete cu filme, care să ajute pe ghid să-i distreze pe turiști în momentele

plicticoase ale călătoriei.

Totdeauna, autobuzul de turism este aprovizionat cu lăzi frigorifice conținând

gustări, sucuri de fructe, cafea și bere, care pot fi oferite turiștilor, bineînțeles, contra plată.

Ghizii turistici – în general fețe tinere sub 30 de ani – poartă întotdeauna uniformă

firmei ; ei posedă un set de pălărioare de soare, gratuite și stegulețe de aceași culoare pe care

le dau turiștilor din grupul pe care-l au în grijă să le poarte pe timpul deplasărilor în punctele

vizitate.

La sfârșitul unei zile de activitate turistică, când revin la hotel, turiștii, după baia

tradițională, îmbracă yukata. La activitățile de seară, la restaurant, în sălile de petreceri sau la

bar, toată lumea -bărbați, femei, copii- poartă yukata și dispar toate deosebirile. Se creează

atmosferă necesară destinderii și odihnei.

De cele mai multe ori, în cursul serii se organizează petreceri în stil japonez, cu

mâncăruri tradiționale, cu sake, geishe, muzică și dans, și bineînțeles, cu karaoke.

În jurul tuturor obiectivelor turitice, că muzee, temple, cetăți, locuri istorice, vulcani

stinși sau activi, se dezvoltaseră zone de mici prăvălii, standuri, chioșcuri, tarabe cu tot felul

de suveniruri, ilustrate, umbrele, gustări, sucuri, cafea, ceai și țigări, și tot ceea ce putea

interesă pe turist.

O întreagă industrie a fost creață pentru producerea de suveniruri respectându-se

specificul locurilor, revelându-se importantă istorică sau culturală, obiceiurile și tradițiile ei și,

bineînțeles, artizanatul local. La nivelul întregii țări, un mare număr de oameni erau ocupați în

această industrie și în rețeaua de comercializare din jurul obiectivelor turistice. Era o cale

eficientă de combatere a șomajului și de rotunjire a veniturilor unei părți din populație.

Pentru promovarea turismului și popularizarea obiectivelor de interes turistic,

inițiativele nu aveau limite.

7

Se propuneau excursii în grup pentru a petrece câteva zile în stil japonez, pentru a

participă la festivaluri religioase și folclorice, pentru a observă frumusețea naturii, băi termale,

unii vulcani activi, a vizită unele locuri istorice.

Pe lângă inițiativă privată, un rol important în promovarea turismului îl au organele de

conducere locale, la nivelul orașului. Deputații locali, primarii și guvernatorii se implicau

direct în sprijinirea inițiativelor particulare, încurajând orice acțiune care contribuia la

promovarea turismului.

Iată o mostră de inițiativă :

O insuliță japoneză, Yoron, situată în largul oceanului la circa 560 km. sud de

Kagoshima – Kyushu – din dorință de a atrage pe turiștii japonezi, s-a declarat

“independenta”, a devenit “regat” și și-a ales un “rege”. Numele noului stat era “Regatul

florilor și coralilor din Yoron”, s-a fixat un steag și s-a declarat că limbă oficială dialectul

local.

O caracteristică a turismului japonez o reprezintă contrastul între bază modernă a

turismului și slabă prezența a turiștilor străini în Japonia. Cei mai mulți turiști străini sunt

americani, însă și aceștia erau puțini în comparație cu marele potențial turistic al gazdelor.

Cauzele acestei situații erau două. În primul rând distanță relativ mare între Japonia și

țările care ar putea furniza clienți, cum sunt S.U.A, Canada sau Europa de Vest. Țările mai

apropiate sunt sărace, și nu-și pot permite să încurajeze turismul în Japonia.

În al doilea rând, și ceea ce este mai important, costul mare al vieții în Japonia, care

grevează asupra buzunarului turistului și-l determină să prefere alte maleaguri, unde

cheltuielile proprii sunt mai reduse.

Japonezii însă insistă. Ei au toate condițiile materiale și organizatorice pentru

satisfacerea celor mai rafinate gusturi, pentru captarea interesului turiștilor, pentru satisfacerea

tuturor exigențelor.

AULA MARELUI BUDDHA

Una dintre atracțiile pe care contează turismul nipon este Aulă Marelui Buddha din

Templul Todaiji, în care se află o gigantică statuie a lui Buddha ce binecuvântează cu mână

să, ridicată, toți credincioșii ce vin să o vadă. Aulă Marelui Buddha este cea mai mare

construcție de lemn din lume, cântărind sute de tone. Ea a fost arsă din temelii și reconstruită

de multe ori, iar azi măsoară 58 de metri lungime, 51 de metri lățime și o înălțime de 49 de

8

metri – două treimi din dimensiunea să originală. Aulă a fost construită în secolul al VIII-lea

de Împăratul Shomu pentru a adăposti cea mai mare statuie de bronz din lume – Buddha-una

din cele mai faimoase elemente vizuale ale Japoniei.

Buddha este așezat pe un piedestal de 21 de metri format din 56 petale de lotus din

bronz, fiecare măsurând 10 metri înălțime. Chipul este lung de 4,9 metri și laț de 3 metri.

Mână dreaptă a lui Buddha este ridicată cu palmă orientată în exterior într-un gest de

binecuvântare care simbolizează liniștea spiritului transmisă celor din jur. Iar postură mâinii

stângi semnifica împlinirea dorințelor. În jurul capului se află o aureolă de lemn, aurită, pe

care sunt reprezentate cele 16 încarnări ale lui Buddha și în spatele lui două statiu ale miloasei

zeițe Kannon și ale Zeului Norocului. În interiorul Aulei există un remarcabil sistem de aer

condiționat. Din acest motiv, paravanele, mătăsurile și obiectele delicate de hârtie au reușit să

supraviețuiască vreme de XI secole – trezoreria templului ar putea fi cel mai vechi muzeu din

lume.

Templul Todaiji este templul principal al sectei japonezi budiste Kegon.

Alte atracții din complexul templului sunt Pagodele și cele două Aule din secolul al

VIII-lea, cartierele generale ale preoților, case de ceai într-o grădină de vis, micuțul muzeu al

breslelor chineze și coreene, masivă poartă dublă restaurată în anul 1199 de 21 de metri

înălțime și cele două formidabile statui din nișele porții de câte 8 metri înălțime cunoscute sub

numele de Regii Deva. Într-un cuvânt o zonă familiară inimii japoneze, vieții spirituale și

semntimentale.

PORTALUL LACULUI ITSUKUSHIMA

O altă atracție turistică a Japoniei este Portalul Lacului Itsukushima care veghează

unul dintre cele mai respectate sanctuare ale țării.

Peste tot în lume, portalurile sunt dotate cu o simbolistică și cu o încărcătură

psihologică deosebită. Acestea reprezintă puncte de trecere între două zone diferite sau între

atitudini opuse : zonă publică și cea privată, vulnerabilitate și protecție, stiutul și neștiutul,

sacrul și profanul.

Torii este cel mai renumit portal al Japoniei și unul dintre cele mai frumoase din

întrega lume. Este construit din lemn roșu și aparține sanctuarului Itsukushima de pe insulă

Miyajima. Acesta se ridica din luciul apei unui golf, pe doi pilaștri principali, măsurând 16,20

metri înălțime și susținând o grindă curbată de 23,50 metri. Dincolo de portalul Torii se află

9

construcțiile sanctuarului, cu ziduri albe și bușteni roșii, ridicate pe stâlpi chiar deasupra apei

încât marea le face să pâră c-ar pluti peste apa. În fundal se pot vedea munții insulei.

Sanctuarul este unul din cele mai venerate din Japonia, iar insula a fost apreciată la un

asemenea grad de sacralitate, încât, vreme de secole nimănui nu i-a fost permis să se nască

sau să moară aici.

Sanctuarul este dedicat celor trei zeițe Shinto, fiicele puternicului zeu al furtunii. Pe

mâl, pe o altă platformă, se află cel mai vechi teatru Noh din Japonia. În apropierea golfului

se află Pagodă și trezoreria, o construcție modernă protejată la eventualele cutemure care

adăpostește patru mii de obiecte neprețuite. Pe un deal se ridica o pagodă cu cinci niveluri și

Aulă Celor 100 de Rogojini care se spune că ar fi fost construită din lemnul unui singur arbore

de canfor. Muntele Misen, 530 de metri, completează această panoramă minunată.

TOKYO, KYOTO SI KOBE

Fascinația orașe ale Japoniei, Tokyo, Kyoto Kobe este un alt punct turismului

nipon.

TOKYO este Japoniei New York-ul japonez este unul dintre cele orașe din

Extremul Orient. Are o populație de 12 milioane de locuitori este dominat de impresionantii

zgârie-nori,. Cea clădire care orașul este turnul de televiziune care are 300 de metri.

Clădirea Dietei din Tokyo un farmec aparte arhitecturii orașului – aici luat naștere

Constituția Japoniei. mijlocul orașului Tokyo se o de : Palatul Imperial cu grădinile

superbe declarate monumentele naturii.

KYOTO Japoniei fost geometric după modelul orașe chinezești. Orașul este

impresionant datorită peisajului ireal de care este înconjurat, este străjuit de munți care ,

datorită frunzelor roșii de arțar flăcări.

Kyoto este supranumit liniștei păcii datorită sutelor de temple grădinilor Zen care

reprezintă un punct de atracție turistică.

Cel frumos model grădinilor Zen se găsește la templul Ryoanjy. Aici, un strat de

pietricele albesimbolizeaza din care se 15 grupate așa fel încât dea un deosebit echilibru

vizual iar spectatorul fie cuprins de semntimentul independenței infinitului de caracteristic

pentru Zen. filozofia numărul 15 înseamnă împlinire iar Grădinile Zen au fost proiectate o

creație care îmbie la meditație.

10

Alan Booth surprins Orașului Kyoto câteva cuvinte inspirate : ”Frumusetea orașului

este eluziva trebuie cu răbdare evlavie …ceea ce Kyoto oferă bun este de multe ori mic

mărime, dar de delicat încât modernitatea care scoate relief astfel impresionează mult”.

KOBE – Japoniei este cel activ port, iar frumoasele bulevarde ale orașului se întind

de la colinele verzi ale masivului Rokko la cheiurile însuflețite ale portului. Acest port este o

culturilor ideilor lumii, iar anul 1981 fost o expoziție Protopia 81 la care au participat

numeroase un număr record de turiști. Punctul maxim de atracție expoziției l- reprezentat

“Port Island-ul”, o care luat apele golfului unde -au expus ultimele realizări domeniul

științei tehnicii.

Cei 80 de milioane metri cubi de pământ nisip necesari au fost “smulsi” muntelui

Rokko transportați la de un covor rulant ce se întindea pe kilometri.

Un sistem de transport public automatizat de centrul orașului. Acest “Port Liner”

poate un număr foarte de vizitatori din orașului insulei animate de un “Fashion Town” – un

ansamblu de structuri moderne unde activează 37 de întreprinderi de , producătoare de

confecții, accesorii bijuterii din perle, îmbrăcăminte încălțăminte .

Gigantul industriei de perle are un muzeu al Perlelor și o sală unde sunt demonstrate

pe loc Metodele de Cultură ale Perlelor. Perlele au constituit un adevărat pilon al vieții

economice în orașul Kobe.

Perlele naturale devin tot mai rare iar astăzi, perlele se obțin prin culturi, Japonia

deținând 90% din producția de perle ale omenirii. Mikimoto a fost denumit regele perlelor, iar

la moartea să, în 1954, lasă moștenire 3500 de ferme de cultură a perlelor pe o suprafața de

100 km pătrați cu 1,5 milioane scoici care produceau annual 10 milioane de perle. Numele sau

este foarte popular în Arhipeleagul nipon.

ROKKO ISLAND este o nouă insulă artificială în curs de definitivarte care se va

întinde pe o suprafața de 580 Hă, de circa 1,3 ori mai mare decât Port Island.

În Japonia, Kobe are reputația de a fi orașul “unde se trăiește cel mai bine”. Ineditul

Parcului de pescuit sau circuitele montane pe masivul Rokko atrag an de an zeci de mii de

turiști străini. Bucătăria japoneză, chineză și occidentală întregesc ineditul acestui “oras model

al secolului XXI”.

HIROSHIMA – PHOENIX DIN CENUŞĂ

Numele Hiroshima este întipărit în istorie – 6 august 1945 oră 8:15 – momentul în care

o arie de 6,5 km a fost ștearsă de pe față pământului lăsând în urmă 250mii de victime.

11

Începând din 1949 Hiroshima a fost în întregime reconstruită, fiind acum un înfloritor oraș de

cca un milion de locuitori. Numai scheletul carbonizat și răvășit al Camerei de Comerț, rămas

totuși în picioare chiar în centrul dărâmăturilor s-a preferat să rămână așa. Astăzi este

cunoscut sub denumirea de Domul Bombei Atomice.

Parcul Păcii, pe locul unde fusese centrul orașului este construit pe ideea : “Niciodata

o altă Hiroshima”. Populat cu statui și monumente, parcul mai conține Muzeul Memorial al

Păcii, una dintre cele mai emoționante colecții din lume.

Mausoleul memorial, proiectat de același arhitect, Tange Kenzo, este sub formă

caselor străvechi în care locuitorii preistorici ai Japoniei locuiseră cu secole înainte. În interior

se află o ladă pe care sunt înscrise numele tuturor celor care au dispărut, iar de sub arcadă porții

este vizibil Domukl Bombei Atomice.

O candelă arde veșnic în față monumentului dedicat martirilor.

FUJI SAN, cu un vârf de peste 3776 metri domină întreagă Japonie.

Grandiosul munte Fuji este considerat Olimpul nipon. Cuvântul fuji înseamnă fără

asemănare, unic, fără pereche.

Fuji San a erupt de 18 ori începând cu anul 781 i.Hr. și până în 1707. De atunci, de

aproape trei veacuri arată așa cum se vede și în prezent. Fuji Sân este situat la 100 km sud de

Tokyo, iar pe vreme bună, aspectul muntelui se dezvăluie în toată măreția, formă să conică,

pantele ușor curbate, simetrice în orice parte, armonia întregului peisaj conferindu-i o

identitate inconfundabilă.

Piesă forțe este Parcul Național Fuji-Hakone-Ise de 948 km pătrați format din munți

vulcanici, lacuri, stațiuni balneo-climaterice, vizitate anual de peste 20 de milioane de turiști.

Tradiția nipona spune că fiecare japonez trebuie să escaladeze Fiji Sân măcar o data

în viață. Sezonul de ascensiune începe la 1 iulie și durează până la 27 august, înaintea

începerii taifunului. Debutează și sfârșește cu un festival, Yoshida no Hiomatsuri, cu

aprinderea de torțe uriașe la căderea nopții, cu lumea adunată gata de urcuș la începutul

sezonului, sau cu amintirea ascensiunii la sfrsitul sezonului, cântând și acompaniind

orchestrele formate din flaute de bambus, tobe, gonguri, care execută melodii tradiționale

până târziu în mijlocul nopții, când se aude în replică din pădure glasul fermecător al

uguisului – privighetoarea japoneză.

12

CAPITOLUL 2

2.1 ADMINISTRAŢIA TURISMULUI ÎN JAPONIA

Turismul este o ramură vitală a economiei și societății japoneze moderne, dar trebuie

menționat faptul că majoritatea amenajărilor turistice din Japonia îi vizează mai degrabă pe

turiștii japonezi decât pe cei străini. Excepții în acest sens sunt eventual Kyoto și Tokio.

Japonezii, având concedii relativ scurte și care se iau de obicei odată cu ceilalți

angajați ai firmei, călătoresc mai ales în trei perioade ale anului: așa-numita „Săptămână de

aur” de la sfârșitul lunii aprilie la începutul lunii mai, săptămâna „O-Bon” de la mijlocul

lui iulie/august și sfârșitul anului/începutul anului nou.

Călătorii mai lungi de o săptămână sunt rare pentru cei ce lucrează, ele fiind posibile

doar pentru studenți, pensionari și casnice.

Călătoriile cu întoarcerea în aceeași zi sau în ziua următoare sunt cele mai des întâlnite

la japonezi. Pentru cei rămași acasă se cumpără cadouri (numite o-miyage), de obicei dulciuri

sau produse alimentare specifice regiunii vizitate. Foarte multe călătorii interne au ca țel băi

termale (numite onsen), foarte iubite de japonezi. Se stă peste noapte la hotel, ryokan (hotel

stil japonez), minshuku (un fel de han).

Ca țară de destinație a turismului internațional, în 2008 Japonia a fost pe locul 28 într-

un clasament privind cele mai populare destinații turistice din lume.

Principalele obiective ale strategiei de marketing:

• stabilirea şi dezvoltarea brandului Japoniei ţinându-se cont de diversitatea ţării;

• îmbunătăţirea imaginii Japoniei în lume;

• revitalizarea economiilor regionale;

• creşterea gradului de cunoaştere şi înţelegere în exterior a poporului şi culturii japoneze;

• îmbunătăţirea confortului în timpul călă- toriei în Japonia;

• promovarea Japoniei ca o destinaţie Premium;

• promovarea turismului de afaceri. În acest sens, ONTJ a colaborat cu Japan’s International

Convention Cities (Convenţia Internaţională a Oraşelor Japoniei) pentru a promova şi susţine

oraşele care doresc şi pot să ofere suport pentru organizarea unor întâlniri internaţionale

(congrese, simpozioane, convenţii).

13

Campania de promovare Visit Japan (2003 – martie 2010) Campania Visit Japan

(„Vizitaţi Japonia”) a fost promovată la nivel naţional şi internaţional prin:

a) mass-media:

- Televiziune:

• Au fost difuzate spoturi de prezentare unde Primul-Ministru invita turiştii străini să viziteze

Japonia şi agenţiile de turism din stră- inătate să experimenteze Japonia pentru a promova

apoi pachetele turistice spre această destinaţie.

• De-a lungul timpului au fost create şi spoturi tematice: Delightful Japan („Încântătoarea

Japonie”: clipul prezintă o Japonie autentică: costume colorate, festivaluri încântătoare,

concursuri de sumo, băi termale, ceremonialul ceaiului şi bucătăria tradiţională), Beautiful

Japan („Frumoasa Japonie”: în clip sunt prezentate frumuseţile naturale ale ţării: cireşii

înfloriţi, gheişele, muntele Fuji, arhitectura deosebită a caselor, poduri impresionante peste

panorame incredibile ale insulelor nipone, frumuseţea anotimpurilor), Cool Japan (reclama s-a

adresat în special tinerilor şi a prezentat viaţa de noapte din marile oraşe, frenezia capitalei,

tinere japoneze care urează turiştilor bun venit, desene animate şi roboţi japonezi).

- Proba scrisa

b) Publicitatea outdoor

c) Direct marketing.

Au fost create website-uri (www.visitjapan.jp, www.jnto.go.jp3 , www.discover-

japan.info/, http://www.japantravelinfo.com) în mai multe limbi străine (engleză, chineză,

coreeană, germană, franceză, spaniolă etc.) care au oferit informaţii despre turismul japonez şi

care au avut drept ţintă pieţele din Asia, Europa, America de Nord şi Australia, care folosesc

mediul virtual ca principal mijloc de informare.

d) Pentru a reduce costurile de călătorie, Japonia a introdus Welcome cards („Cardurile

de bun venit”) şi discount-uri pentru vizitatorii străini. În anul 2008, a fost realizat un material

Affordable Japan („Japonia la preţuri accesibile”), în care preţurile din Japonia au fost

comparate cu cele din alte ţări, fiind publicate informaţii privind preţurile în cadrul unui

supermarket, restaurant, hotel etc. Ulterior acesta a fost transmis în toate ţările ţintă.

Campania Yōkoso! Japan Weeks („Săptă- mânile Japoniei”) este un eveniment anual

major care se desfăşoară în fiecare iarnă. Ea a fost realizată pentru ca Japonia să fie

recunoscută ca fiind o destinaţie turistică atractivă şi accesibilă financiar. Fiind desfăşurată în

perioada de iarnă, operatorii de turism au oferit importante discount-uri pentru promovarea

turismului local (cupoane de reduceri de, cel puţin, 20% la cazare, obiectivele turistice, schi,

14

transport sau un cadou special de bun-venit). De asemenea, în timpul Yōkoso! Japan Weeks

se oferă gratuit ghiduri turistice în aeroporturile principale, la birourile „I” de informaţii

pentru turişti şi la hotelurile din Japonia.

e) Japonia a participat la marile târguri internaţionale de turism (Figura 5).

Periodic sunt invitaţi tour-operatori internaţionali pentru a experimenta calitatea pachetelor

turistice. ONTJ a reuşit să incheie parteneriate cu principalele companii aeriene pentru a

creşte numărul zborurilor spre Japonia şi pentru a introduce şi zboruri charter. De asemenea,

ONTJ organizează sesiuni de întâlniri cu mass-media internaţională, oferind condiţii de

deplasare şi cazare.

f) Turist Information Center (Centrul de informare turistică), în număr de 214,

oferă turiştilor informaţii despre obiectivele turistice din Japonia (în diferite limbi: engleză,

coreeană, chineză) şi distribuie broşuri şi hărţi gratuit.

De asemenea, ONTJ a publicat „Cartea turistică a limbajului”, prin care vizitatorii au

posibilitatea de a arăta diferite imagini localnicilor care îi pot astfel îndruma.

Pentru o primire cât mai reuşită a turiştilor străini, ONTJ lucrează îndeaproape şi cu

managerii de hoteluri, orice vizitator primind informaţii precise şi clare, precum şi un ghid de

conversaţie, un catalog cu obiectivele ce merită vizitate şi o hartă, toate scrise în mai multe

limbi de circulaţie internaţională.

g) Festivaluri:

- târgul internaţional al filmelor de anima- ţie din Tokyo (sfârşitul lui martie);

- spectacolul Geishelor (Kyoto);

- festivalul păpuşilor (3 martie);

- festivalul florilor de cireş (martie);

- comemorarea victimelor de la Hiroshima (6 august);

- festivalul felinarelor (Kanto Festival) din Akita (5-7 august);

- parada de Anul Nou. Trebuie adăugat că Japonia este ţara care îşi sărbătoreşte cu

regularitate şi mult respect toate sărbătorile naţionale, care sunt în număr de

treisprezece.

Ultima dintr-un an calendaristic este cea care celebrează ziua de naştere a

împăratului (23 decembrie), dar pe lângă acestea se organizează şi multe festivaluri regionale.

În timp ce multe festivaluri de primăvară sunt ţinute cu scopul de a îmbuna zeii şi a avea o

recoltă bună, iar festivalurile de toamnă, pentru a mulţumi pentru aceasta, majoritatea

festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli.

h) Parteneriate.

15

Japonia a incheiat parteneriate cu diferite ţări cu care avea relaţii tradiţionale în

domeniul turismului pentru a promova schimbul reciproc de turişti. Astfel, a fost lansat un

parteneriat între sectoarele public şi privat pentru buna promovare a campaniei şi au fost

implicate ambasadele şi consulatele Japoniei din 20 de ţări şi regiuni.

CAPITOLUL 3

3.1 POLITICA JAPONIEI

Politica Japoniei se bazează pe un sistem multipartinic, parlamentar și reprezentativ al

unei monarhii constituționale, reglementat de către Constituția promulgată la 3

noiembrie1946 și pusă în vigoare la 3 mai 1947), unde șeful guvernului este prim-ministrul,

iar Împăratul este simbolul statului și al unității poporului.

Puterea executivă este deținută de guvern, cea legislativă de cele două camere ale Dietei,

iar cea judiciară de Curtea Supremă și celelalte instanțe judecătorești, care sunt independente

de puterea legislativă și de cea executivă.

3.1.1 Împăratul

Instituția imperială japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din lume, existând

deja când Japonia a fost menționată pentru prima dată în analele istoriei, ea fiind perpetuată

pe o linie de descendență predominant masculină.

Împăratul execută funcții ceremoniale, neavând putere reală, nici măcar putere de

rezervă.

Cu toate că înainte de al Doilea Război Mondial Împăratul era considerat șeful guvernului

național, a existat și tendența de a se sublinia rolul său de preot suprem al religiei

indigene, șintoismul.

3.1.2 Ramura executivă

Ramura executivă este subordonată Dietei. Șeful ramurii executive, prim-ministrul, este

numit de către Împărat conform instrucțiunilor date de către Dietă. Prim-ministrul trebuie să

fie civil și să fie membru al uneia din cele două Camere ale Dietei. Există o lege nescrisă

conform căreia președintele partidului învingător în alegeri să devină și prim-ministru.

16

Prim-ministrul desemnează și înlătură membrii guvernului, care trebuie să fie în

majoritatea lor membri ai Dietei.

3.1.3 Ramura legislativă

Dieta este compusă din două Camere: Camera Reprezentanților (480 de reprezentați) și

Camera Consilierilor (242 de membri). Toți sunt aleși în alegeri populare: câte o jumătate din

cei 242 din Camera Consilierilor (la fiecare 3 ani) pe o perioadă de 6 ani, iar cei din Camera

Reprezentanților ori de câte ori sunt alegeri (la maximum 4 ani). Pentru Camera

Reprezentanților vârsta minimă de a fi candidat este de 25 de ani, iar pentru Camera

Consilierilor, 30 de ani.

Sesiunea de bază durează 150 de zile (începând din ianuarie), dar ori de câte ori este

nevoie se țin și sesiuni extraordinare.

Dieta îl instruiește pe Împărat la numirea și înlăturarea șefilor ramurilor executivă și

judiciară.

3.1.4 Ramura juridică

Este independentă de celelalte două ramuri, instanța supremă fiind Curtea Supremă.

3.2 MĂSURI DE SECURITATE PRIVIND TURISMUL ÎN JAPONIA

Începând cu luna noiembrie, turiștii străini care sosesc în Japonia, trebuie că pe lângă

pașaportul prezentat, să ofere amprente digitale, să facă fotografii și să treacă printr-un mic

interviu. Toate aceste măsuri sunt luate că urmare a creșterii pericolului terorist, datele

rezultate în urmă acestor verificări urmând fi păstrate într-o bază de informații timp de 70 de

ani. Excepțiile, privind abaterea de la aceste reguli, le reprezintă diplomații, copiii sub 16 ani

precum și familiile coreenilor deportați în Japonia în timpul celui de-al doilea război mondial.

Propriilor cetățeni care tranzitează țara nu li se impun noile reguli, acestora fiindu-le uneori

suficient doar propriul card de sănătate pentru a se legitima.

De asemenea în marile gări din Tokio, cu trafic de peste un milion de călători pe zi,

sunt efectuate anunțuri din timp în timp, atenționând călătorii în privință bagajelor abandonate

și a pachetelor suspecte. Toate aceste măsuri nu sunt considerate de către șeful biroului

japonez de turism, drept o contrazicere a tradiționalelor urări de bun venit.

17

3.3 ACŢIUNI PENTRU TURISM ÎN JAPONIA

La 21 ianuarie 2011 la Secretariatul Organizaţiei pentru Democraţie şi Dezvoltare

Economică - GUAM a avut loc cea de-a 7-a reuniune a Grupului de lucru în domeniul

turismului, cu participarea reprezentanţilor administraţiilor naţionale de turism, agentilor

economici din industria turismului din statele membre GUAM, reprezentantilor Ambasadei

Japoniei în Ucraina, precum şi ai Secretariatului ODDE GUAM.

Participanţii la întâlnire au convenit  de a prezenta produsul turistic comun la

seminarul organizat de Japan International Cooperation Agency  pentru  statele membre ale

ODDE GUAM în perioada 13 - 26 februarie 2011, Tokyo.

  În perioada de 13-26 februarie 2011, în baza rezultatelor concursului organizat de către

ambasada Japoniei în Republica Moldova şi Agenţia japoneză pentru Cooperare

Internaţională JICA, Agenţia Turismului a participat la cursul de instruire „Marketing şi

promovarea turismului”. La seminar au participat reprezentanţi ai autorităţilor responsabile

de turism din cele patru state, angajaţi ai companiilor private cu statut de partener în cadrul

produsului turistic comun GUAM-Japonia, precum şi reprezentantul secretarului GUAM.

Seminarul a avut ca scop instruirea specialiştilor implicaţi în dezvoltarea produsului

turistic comun GUAM –Japonia, tema de bază fiind marketingul eficient pe piaţa niponă a

turismului emiţător. Participanţii au fost instruiţi în următoarele materii: istoria statului nipon;

politica statului în dezvotarea turismului; sistemul legislativ menit să reglementeze raporturile

juridice ce apar în domeniul turismului; organizaţiile publice şi private, rolul, activitatea şi

structura acestora; statitstica şi tendinţele turismului receptor, intern şi emiţător în Japonia,

etc.

La data de 23 februarie 2011, în Tokio, cu suportul Agenţiei japoneze pentru

Cooperare Internaţională JICA, a avut loc prezentarea potenţialului turistic al celor patru ţări

pentru tur-operatori şi presa niponă, iar în data de 24 februarie s-a desfăşurat cea de-a 8-a

şedinţă a grupului de lucru în domeniul turismului al statelor-membre GUAM.

Cea de-a 9-a şedinţă a grupului de lucru în domeniul turismului al Organizaţiei pentru

Democraţie şi Dezvoltare Economică- GUAM a avut loc în oraşul Tbilisi, Georgia în perioada

13-15 aprilie 2011. La reuniune au mai participat reprezentanţi ai secretariatului GUAM,

precum şi reprezentanţi ai Japoniei.

În cadrul reuniunii a fost pus în discuţie textul Declaraţiei de la Tbilisi a şefilor de

autorităţi ale statelor-membre GUAM, responsabili de dezvoltarea turismului. Declaraţia

sublinia importanţa activizării colaborării în domeniul turismului în scopul impulsionării

18

activităţilor din sectoarele conexe, cum ar fi construcţiile, asigurările, dezvoltarea pieţelor

interne de export, a sectorului de servicii, bancar, crearea a noi locuri de muncă, etc.

De asemenea, a fost elaborat un nou Plan de Acţiuni pentru dezvoltarea produsului

turistic comun GUAM-Japonia, acţiunile căruia au fost realizate de către partenerii acestui

proiect cît la nivel de agenţi economici, atît şi la nivel de autorităţi publica din domeniu.

Produsul turistic comun GUAM-Japonia reprezintă o totalitate de itinerare

turistice din cele 4 ţări, orientate spre societatea niponă şi care conţine un potenţial impunător

de beneficii atît pentru economiile naţionale cît şi pentru imaginea ţărilor GUAM pe plan

internaţional.

În data 05 iulie 2011 la Secretariatul GUAM a avut loc reuniunea a 10-a a Grupului

de lucru privind turismul (prin videoconferinţă), cu participarea reprezentanţilor

administraţiilor publice responsabile de turism, companiilor de turism, ministerelor de

externe, ambasadelor statelor-membre GUAM.

La reuniune a fost discutat stadiul pregătirii turului  informaţional organizat

pentru reprezentanţii tur-operatorilor şi ai mass-media din Japonia (18 - 29 iulie 2011).

Participanţii reuniunii au discutat subiectele privind participarea la expoziţia JATA

World Travel Fair 2011( Tokyo, 28 septembrie -1 octombrie 2011).

Turul informaţional organizat pe teritoriul Republicii Moldova pentru reprezentanţii

turoperatorilor niponi a avut loc în perioada de 27-29 iulie 2011. Reprezentanţii niponi au

vizitat cele mai valoroase destinații turistice, au făcut cunoştinţă cu bogatul potenţial de care

dispune Moldova: Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, raionul Căuşeni; Mănăstirea

„Curchi”, raionul Orhei; Rezervația naturală Comlplexul „Orheiul Vechi”, Agropensiunile

din satele Butuceni, Trebujeni, raionul Orhei; Vinăria „Chateau Vartely”, raionul Orhei;

”Pivniţele de la Cricova”, oraşul Cricova; Vinăria „Purcari”-sat. Purcari, raionul Ștefan

Vodă; S.A. „Mileştii Mici”,  sat. Mileştii Mici, raionul Ialoveni, etc. Traseul turistic sus-

menţionat este un proiect al Organizaţiei pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică, avînd

ca scop formarea parteneriatelor public-private între autoritățile publice centrale ale statelor

membre GUAM și agenţii economici din industria turismului, în vederea atragerii turiştilor

niponi în ţările membre GUAM.

19

4. CONCLUZII

4.1 TIPURI DE TURISM ÎN JAPONIA

Pe acelaşi spaţiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism în funcţie de

resursele de care dispune spaţiul respectiv. Aceasta este o tendinţă a turismului actual.

Tipul de turism apare astfel ca o sumă de însuşiri fundamentale ce se

intercondiţionează pe un anumit spaţiu, pe o perioadă de timp deteminată. Încercarea de

diferenţiere a activităţilor turistice şi clasificarea lor în tipuri şi forme este diferită în literatura

de specialitate.

Tipurile de turism de diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin

acesta, atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.

Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului priveşte studiul

elementelor regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice anumitor

zone, şi se pun în evidentă posibilităţile de amenajare complexă a acestora. Deşi nu s-a ajuns

la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele accepţiuni utilizate pe plan internaţional

relevă următoarele unităţi ce pot fi luate în consideraţie:

- Regiunea turistică, concepută ca un spaţiu de mari dimensiuni, cu o structură organizatorică

bine consolidată şi un patrimoniu turistic diversificat: spre exemplu Insula Hainan -

considerata centrul turismului litoral din China, insula Jeju din Coreea de Sud sau muntele

Fuji din Japonia)

- Zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea turistică de un anumit tip,

puternic marcat de importante obiective sau alte motivaţii pentru turism: de exemplu

Shanghai-ul Chinei, vechiul oras Kyongju (Coreea de Sud) inscris in Patrimoniul Cultural

Mondial UNESCO sau Nara – leaganul culturii japoneze.

- Centre turistice, reprezentând puncte de convergenţă (puncte de plecare pentru zonele

montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism,

cum este Tokyo pentru Japonia. Acest oras este o excelenta baza pentru drumetii efectuate in

zona din jurul sau: Yokohama, Kamakura, Muntele Fuji, Nikko, etc.

- Puncte turistice amenajate: peşteri, defilee, gheţari, temple si altare, etc: Cele trei defilee de

pe fluviul Yangtze (China), Templul Heinsa care adaposteste Tripitaka coreeana – cea mai

mare colectie de scrieri sacre budiste, sau lacul Biwa – cel mai mare lac din Japonia.

Într-o serie de ţări cu vechi tradiţii cum sunt China, Japonia si Coreea de Sud,

turismul este susţinut de un patrimoniu natural şi antropic de excepţie, mai importante fiind

20

parcurile şi rezervaţiile naturale sau alte zone cu peisaj deosebit: rezervatia naturala din insula

Hainan – Hawaii Asiei (China), Parcul National Jiri-san din Coreea de Sud cu trasee turistice

si munti de peste 1500 m inaltime, sau Parcul National Fuji Hakone Izu – simbol japonez de

necontestat.

La acestea se adaugă un bogat patrimoniu istoric constituit din elemente unicat ale

culturi şi civilizaţiei asiatice, elementele ale culturii populare, etnografice şi manifestări

traditionale care personalizează modelele culturale naţionale, individualizand fiecare dintre

statele anterior mentionate.

4.1.1 Turismul cultural

Turismul cultural apare ca un tip de turism clar diferenţiat de celelalte forme sau

tipuri de turism mai ales prin motivaţie. El poate fi definit ca o formă de mobilitate turistică al

cărei scop principal este lărgirea orizontului de cunoştinţe prin descoperirea patrimoniului

cultural-artistic sau arhitectural şi al teritoriilor în care acesta se înserează.

Conform Micului Dicţionar Enciclopedic, cultura reprezintă expresia civilizaţiei

materiale şi spirituale generate a unui popor. În sens larg cuprinde atât cultura materială (toate

bunurile materiale şi tehnicile necesare producerii lor), cât şi cultura spirituală (creaţiile din

domeniul ştiinţei, literaturii, artelor).

În acest context turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor

antropice şi tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include şi turismul citadin şi

turismul rural-etnografic. Turismul cultural trimite obligatoriu la noţiunea de patrimoniu, care

reprezintă componentele materiale şi imateriale ale identităţii oricărei societăţi, elaborate, apoi

transmise şi reactualizate în teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele,

ansamblurile arhitectonice, oraşele de artă, satele cu tradiţii bine păstrate, siturile arheologice,

grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară. Patrimoniul imaterial include sărbătorile

şi manifestările culturale, tradiţiile şi aptitudinile creative acumulate în timp.

Din acest punct de vedere, Asia de Est este una dintre zonele care se bucura de

faorte multa polularitate in rindul turistilor deoarece aceasta imbina cu succes civilizatiile

antice si peisajele citadine moderne, oferind o combinatie placuta intre cultura traditionala si

modernismul din prezent.

Pentru a evidentia potentialul turistic ale celor trei state puse in discutie voi

prezenta o varietate de regiuni, zone si obiective turistice care fac obiectul numeroaselor

itinerarii de vizitare pentru milioane de turisti interesati de turismul cultural al Asiei de Est.

Turismul cultural este asadar impartit in mai multe categorii pe care Claude

Origet du Cluzeau le-a denumit “teme” in cartea sa “Le tourism culturel”. Astfel autorul

21

francez sintetizeaza principalele teme ale turismului cultural şi formele de manifestare

turistică (tipul de pachet turistic) pe care le generează:

TemaFormula turistică /

pachetul turisticExemple obiective turistice

ReligioasăPelerinaj, întâlniri

carismatice

Templul Todaiji – regiunea

Nara, Japonia

Descoperirea de oraşe,

regiuni, ţăriCircuit, sejur cu excursii

Regiunea Nordica

Gyeongsang, Coreea de Sud

Istorică Circuit, vizitarea situluiCentrul arheologic Xi’an,

China

Artistică Circuit, stagiu

Spectacol de teatru kabuki in

Gion, Teatrul Minamiza -

Japonia

Artizanat / IndustrieCircuit tematic, excursie în

situri industriale

Vizitarea Centralei Nucleare

Kashiwazaki-Kariwa

(Japonia), cea mai mare din

lume

Parcuri şi grădini Circuit, sejur, excursieParcul national Halla-san,

insula Jeju, Coreea de Sud

Festivaluri, manifestări

culturaleSejur

Zona de Expozitie a Culturii

Vaselor Ceramice

Jingdezhen din China sau

Sarbatoarea Ciresilor in

Japonia

Gastronomic Sejur, circuit, stagiu culinarCurs de gastronomie

japoneza

Cumpărături Sejur în oraş

Plimbare si shopping in

Ginza, Tokyo, comparabil cu

5-th Avenue din New York

Lingvistică Sejur în şcoală, în familiiChina, Japonia, Coreea de

Sud

Pedagogia culturii Ore în afara şcoliiOre de patrimoniu.

Călătorii de studiu

22

Turismul cultural este forma de turism cel mai des intalnita deoarece majoritatea

turistilor sunt interesati de tot ceea ce este nou, dorind sa cunoasca cat mai in detaliu alta tara

decat cea natala.In ultimii ani s-a inregistrat o crestere semnifivativa in ceea ce priviste fluxul

vizitatorilor in Asia de Est, tarile acestui continent fiind considerate in mare parte o enigma

pentru Europeni in special.

In continuare am realizat o varianta de pachet turistic, un circuit cultural in

Japonia, pe care orice persoana interesata il poate realiza in momentul in care doreste sa

cunoasca tara Soarelui-Rasare.

Am inclus pe langa un posibil intinerariu al acestui circuit si tarifele aproximative pentru

diverse excursii optionale, cazare, zborul cu avionul si alte taxe obligatorii. Asadar, turistul

poate estima un cost total inainte de a pleca in aceasta calatorie

Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizează prin

alcătuirea dintr-o clientelă proprie care poate fi fie specializată într-o anumită tematică

(capabilă să parcurgă distanţe impresionante pentru a surprinde încă o faţetă a pasiunii lor), fie

atrasă de tot ce este cultural, fie ocazională, care este de obicei majoritară şi se constituie din

cei care, aflaţi în concediu sau vacanţă în scopul odihnei şi recreerii, vizitează şi obiectivele

turistice antropice din spaţiul în care se află.

O altă caracteristică a fluxurilor care participă la realizarea turismului cultural o

reprezintă apartenenţa participanţilor la categorii socio-profesionale superioare sau cu un

nivel de educate mediu şi ridicat: elevi, studenţi, intelectuali şi de aceea caracterul sau de

masă este incert. Preponderentă în alcătuirea fluxurilor turistice este populaţia urbană.

Practicile turistice culturale sunt şi ele destul de diferite, variind de la vizitarea

muzeelor şi monumentelor în scopul cunoaşterii efective a patrimoniului acestora, la simpla

lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat

în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Există, se pare, şi o diferenţiere a

practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice şi de arhitectură,

dominând net mişcările turistice culturale; bărbaţii preferă siturile tehnico-ştiinţifice, tradiţiile

şi artele populare.

În general există o preferinţă pentru siturile culturale în aer liber, ruinele

atrăgând mai mulţi vizitatori decât multe monumente păstrate intactate.

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând

forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic.

23

Îmbogăţirea ofertei turismului cultural se realizează sub presiunea a doi factori:

cererea publicului, tot mai curios şi exigent şi atitudinea comunităţilor locale care doresc să

obţină beneficii de pe urma activităţilor culturale pe care le finanţează.

Eficienţa turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile de turism,

dar dezvoltarea sa prezintă şi o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă,

solidă şi nu ţine cont de modă, aşa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potenţialul

de extindere este imens, mai ales în contextul mondializării.

4.1.2 Ecoturismul

Ecoturismul reprezintă cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului

durabil. Ideea de turism durabil este de dată mai recentă, pentru că îşi are originea în ideile

Conferinţei de la Rio din 1992. Aceasta a apărut în scopul ocrotirii naturii pentru viitor,

îndeosebi a speciilor fragile şi a pădurilor tropicale. Ca urmare, componenţa de mediu este

foarte puternică.

Prin noţiunea de ecoturism, spaţiul este privit sub dublul aspect, şi anume:

- pe plan cantitativ, prin capacitatea de primire a teritoriului, care poate fi naturală sau creată;

- pe plan calitativ, prin activitatea sa sau prin valoarea turistică a teritoriului, care poate fi

naturală sau creată.

Dezvoltarea ecologică a turismului în zone turistice de maxim interes vizează în

principal patru planuri:

- economic. Prin creşterea gradului de valorificare a resurselo, îndeosebi a celor mai puţin

cunoscute, prin reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate;

- ecologic. Prin asigurarea utilizării raţionale a tutror resurselor, reducerea şi eliminarea

deşeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării şi protecţiei mediului, scăderea procesului de

sustragere a terenurilor agricole şi forestiere din circuitul agricol şi silvic;

- social. Prin sporirea numărului de locuri de muncă, menţinerea unor meserii tradiţionale,

atragerea populaţiei în practicarea diferitelor forme de turism;

- cultural. Prin valorificarea elementelor de civilizaţie, artă şi cultură deosebite, care exprimă

o anumită identitate culturală şi dezvoltă spiritul de toleranţă.

Asia beneficiază de 211 238 935 ha areale protejate, 22,5% din totalul mondial,

dar cu o distribuţie neuniformă în cadrul statelor.Ţările cu cele mai mari areale naturale

pretabile ecoturismului sunt: Rusia, China, Indonezia si India. Dezvoltarea ecoturismului în

acest continent are ca avantaje: potenţialul natural imens, oferte mixte, tradiţii apreciate, acces

variat, iar ca dezavantaje: distanţele mari faţă de ţările emitente, riscul contaminării prin unii

vectori, instabilitatea politică, terorismul, comunicare dificilă în limbile de circulaţie

24

mondială. Cu toate acestea, ecoturismul este o soluţie pentru micşorarea impactului pe fondul

actual al măririi fluxurilor de turişti etc.

Turiştii de pretutindeni au inceput sa arate o dorinţă crescândă de a desfăşura

activităţi în zone bine administrate din punct de vedere ecologic. Sunt preferate unităţi de

cazare nu deosebit de luxoase,punându-se accentul pe activităţile în aer liber şi nu pe cazare.

Calitatea călătoriei este dată şi de

prezenţa ghizilor şi a unor programe de interpretare calitative. Călătoriile preferate sunt cele

de lungă durată, de şapte zile şi chiar mai mult. Parcurile şi activităţile desfăşurate în parcurile

naţionale s-au dovedit a fi elemente foarte importante ale experienţei ecoturistice.

Tendinţele mai recente din turismul asiatic arată o piaţă a ecoturismului în

creştere, in special in Asia de Est. Pornind de la dimensiunile pieţei potenţiale, problema cheie

devine furnizarea de produse ecoturistice care să răspundă nevoilor pieţei şi care, în acelaşi

timp, să aibă un impact economic şi asupra mediului pozitiv.

Experienţa internaţională oferă numeroase exemple de acţiuni ale operatorilor

din industria turistică, menite să răspundă cerinţelor ecoturiştilor potenţiali. Sunt cunoscute, în

acest sens, lăudabilele iniţiative materializate în modelul Blue Flag (Steagul Albastru) şi

Green Flag İnternaţional (GFİ) – Steagul Verde. Obiectivele acestora sunt în principal de a

lucra în asociere cu organizaţiile din industria turismului în scopul aducerii de îmbunătăţiri

mediului înconjurător. Sunt verificate din punct de vedere ecologic produsele turistice oferite,

organizatorii şi gazdele vacanţelor ecologice.

Touroperatorii au sesizat creşterea interesului pentru ecoturism şi au încercat să

promoveze produse turistice „eco” precum:

- ecotour (ecocălătorie);

- ecotravel (excursie ecologică);

- ecovacation (ecovacanţă);

- ecoadventures (aventuri ecologice);

- ecocruise (ecocroaziere);

- ecosafari;

- ecoexpedition (expediţii ecologice);

Deşi aceste iniţiative nu au fost realizate în directă legătură cu ariile protejate,

totuşi ale sunt o bună experienţă pentru conturarea unor produse ecoturistice în aceste areale.

La ora actuală, piaţa turistică din Asia de Est oferă însă tot mai multe produse ecoturistice în

destinaţii constituite din parcuri naţionale sau zone umede, unde exotismul cadrului natural şi

cultural începe să devină tot mai exploatat.

25

In Asia de Est una dintre tarile care s-au implicat activ in promovarea acestui tip

de turism, este Coreea de Sud. Parcurile Naţionale ale acesteia acoperă 6,5% din suprafata

ţarii (suprafaţa de teren 3,8%, zona maritime 2,7%) si au peisaje sea area 2.7%) and they

display splendid natural scenery, encompassing anaturale splendide, care cuprind o varietate

de caracteristici geografice, variety of weather conditions and geographical features, including

mountains,inclusiv munţi, coaste si mare. Ele reprezinta ecosisteme majore extreme de

cautate de turistii din intreaga lume.

In anul 2000 unul dintre proiectele cu cele mai mari sanse de success a fost

lansat in Coreea de Sud: crearea unui eco-sat in DMZ (Zona demilitarizata a Coreei). Datorita

izolarii sale, aceasta intindere contine una dintre ultimele vestigii naturale de habitat.

Coreea, cu frumusetea ei pitoreasca si mostenirea culturala si istorica unica, are

multe de oferit turistilor. Tara peninsulara cu patru anotimpuri distincte, ea se mandreste cu

frumoasele ei plaje, munti si rauri.

La ora actuală, piaţa turistică oferă însă tot mai multe produse ecoturistice în

destinaţii diverse din Asia de Est unde exotismul cadrului natural şi

cultural începe să devină tot mai exploatat.

In aceasta idee tot mai multi tour-operatori au dezvolatat pachete turistice care se

adreseaza persoanelor amatorare ala acestui tip de turism ecologic. Aceste pachete include de

obicei excursii in diverse rezervatii naturale cum sunt cele trei vestite parcuri rezervatii

naturale din Coreea de Sud:

- Sorak-san (Muntele sfintei zapezi) ce acopera 345 km patrati si cuprinde paduri

luxuriante, cascade magnifice si izvoare termale;

- Jiri-san, in sudul tarii, acesta fiind cel mai vchi dintre cele trei. Cu trasee turistice si

munti d epeste 1500 m inaltime, parcul este popular printer exursionisti si alpinisti;

- Halla-san, ce acopera insula Jeju, cu cel mai inalt munte din Coreea de Sud – Halla-

san – un Vulcan de 1950 m.

In general, sunt preferate unităţi de cazare nu deosebit de luxoase, punându-se

accentul pe activităţile în aer liber şi nu pe cazare. Calitatea călătoriei este dată şi de prezenţa

ghizilor şi a unor programe de interpretare calitative. Călătoriile preferate sunt cele de lungă

durată, de şapte zile şi chiar mai mult. Parcurile şi activităţile desfăşurate în parcurile

naţionale s-au dovedit a fi elemente foarte importante ale experienţei ecoturistice.

4.1.3Turismul rural - etnografic

În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţii

europene de turism rural, turismul rural – etnografic este o formă a turismului care include

26

orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală,

valorificând resursele turistice locale naturale, cultural-istorice si umane specifice fiecarui

popor, precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.

Cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de

formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte, de poziţie şi accesibilitate,

cadrul natural precum şi cel socio-economic, etnografia şi folclorul local.

Turismul rural - etnografic trebuie privit drept producător de valori, activitate

complementară celor tradiţionale şi agricole – mai ales pentru femeile şi tinerii din mediul

rural; în acelaşi timp el este un instrument de educaţie, civilizaţie şi modelare a conştiinţelor,

modalitate de uşurare a cooperării şi realizării de schimburi de experienţă cu activităţi

europene asemănătoare.

An de an, statisticile demonstrează că turismul în spaţiul rural a făcut tot mai

mulţi adepţi in Asia de Est, in special in Japonia, Coreea de Sud si China.

Numeroase raţiuni sunt invocate pentru a explica această evoluţie: influenţa ideilor ecologiste,

dorinţa de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport

calitate/preţ, insa nu in ultimul rand curiozitatea europenilor de a intelege cat mai bine cultura,

traditiile si poporul asiatic, considerat inca o enigma.

Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale, aceste trăsături ale

turismului rural – etnografic ar putea fi:

- apropierea de natură;

- absenţa mulţimii (de semeni);

- linişte si un mediu ambiant “nemecanizat”;

- posibilitatea de a cunoaste cultura si traditiile unor popoare

- senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii, vie şi trainică;

- posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locuri şi oamenii acelor locuri;

- contactul nemijlocit cu autorităţile locale, cu preocupările şi activitatea specifică zonei;

- cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;

- posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunităţii;

- şansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.

Una dintre cerinţele practicării durabile a turismului rural-etnografic constă în

prezervarea elementelor esenţiale ale ruralului, deoarece este unanim acceptat faptul ca

adevaratele traditii si folclorul popular specific fiecarui popor se regasesc cu precadere in

aceste zone si nu in aglomeratiile urbane. În aceste condiţii definirea turismului rural-

etnografic ia în calcul şi o serie de elemente precum dimensiunile:

27

- psihologică (bazată pe trebuinţa umană de a se bucura de odihnă şi recreere intr-un spatiu

nepoluat si zgomotos, cum sunt in general marile orase);

- socială (generată de contactul cu lumea rurală, cu traditiile autentice si folclorul acesteia);

- geografică (legată de configuraţia reliefului, ce favorizează ori limitează dezvoltarea

activităţilor de turism);

- urbanistică (modul de organizare spaţială, mărimea aşezărilor, nivelul dotărilor şi cel al

infrastructurii).

Turismul rural – etnografic din Asia de Est a sedus în special europenii, în mod

deosebit locuitorii marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Pentru aceasta tot mai mulţi

dintre touroperatorii turistici încearcă o dezvoltare cât mai orchestrată a echipamentelor şi

zonelor turistice cu mediul natural şi

socio-cultural al ariilor de recepţie. Atât prestatorii cât şi turiştii încearcă o armonizare a

interesului pentru o vacanţă excelentă cu dorinţa de a îmbunătăţi impactul acesteia – din punct

de vedere social, cultural şi al protejării, respectiv atenuării efectului de degradare – asupra

mediului înconjurător

Aceste preocupări fac ca din ce în ce mai mulţi turişti - an de an mai numeroşi –

să descopere vraja, romantismul, libertatea şi facilitatea practicării turismului în spaţiul rural.

În general aceşti turişti doresc condiţii de cazare şi viaţă tipic rurale, un grad de confort

decent, preparate culinare

tradiţionale şi specifice regiunii în care se află, aşteptând o diversificare în timp a ofertei.

După maniera în care ele sunt constituite se pot distinge următoarele tipuri de

produse turistice prioritar solicitate de către turistul:

a) produsele turistice alcătuite de turistul însuşi plecând de la elementele constitutive ale

vacanţei în care el se înscrie.

b) produsele turistice dinainte aranjate de către mediul de primire.

c) produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism pentru clientela sa, pornind de

la elemente răspândite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate;

d) produsele turistice “All Inclusive”, răspândite sub numele de “produse forfetare”.

Asadar, pentru a exemplifica ce inseamna mai exact un pachet turistic specific

turismului rural – etnografic, voi prezenta una din variantele mentionate anterior, pe care o

poate incerca orice turist interesat de latura populara, traditionala a unui popor Asiatic –

produsul turistic alcatuit de turistul insusi:

4.1.3.1 Sejur individual in China, regiunea Xi’an

28

In cazul in care nu se apeleaza la o agentie de turism specializata, turistul poate

gasi cazare pe cont propriu in asa numitele “binguan” – case pentru oaspeti. Aici se poate

caza pe toata perioda sejurului pe care si-a propus sa-l petreaca sau poate pleca in mai multe

regiuni, deoarece aceste unitati de cazare se intalnesc in toate zonele cu un character rural mai

pronuntat, sau in apropierea marilor orase.

In regiunea Xi’an se poate plati intre 40 si 100 $ pe camera pentru o noapte intr-

o astfel de unitate de cazare si de cele mai multe ori pretul va include si un mic dejun

traditional, avand in vedere ca binguan sunt in general afaceri familiale.

Astfel cazat in aceasta zona turistul poate experimenta mai departe viata

poporului chinez. In drumul spre diverse obiective turistice, se poate intra foarte usor in

contact cu istoria si cultura chineza.

Spre exemplu obiective turistice care trebuie vizitate sunt Turnul Celor Opt Nemuritori sau

Muzeul Padurii de Tablete de Piatra, insa pana la acestea, turistii se pot opri in Piata de

Relicve organizata in fiecare zi de miercuri si duminica a saptamanii. Aici se gasesc mii de

obiecte specifice folclorului chinezesc si istoriei acestui popor, precum: busturi de ceramica

ce provib din diverse dinastii chinezesti, monocluri antice, pipe vechi, hartie funerara magica,

fotografii sterse ale imparatesei Cixi, bijuterii din jad, etc.

De asemenea, intr-o astfel de excursie turistii nu trebuie sa rateze ocazia de a

viziona un spectacol in Centrul cultural din Xi’an pentru a intra in contact si cu acceptiunea

de arta a Chinei. Biletul de intrare la un astfel de spectacol variaza intre 60 si 100 yuani.

Turistii pot asista, in cazul in care calatoria a fost planificata la inceputul lunii

martie, la unul dintre festivalurile cele mai faimoase chinezesti – Festivalul Lampioanelor

cunoscut si sub numele de Festival al Galustelor. Acesta are loc pe data de 4 Martie in fiecare

an si marcheaza incheierea intregii perioade festive prilejuita de Sărbătoarea Primăverii din

Anul Nou Chinezesc. Admirarea lampioanelor şi degustarea găluştelor sunt două aspecte de

nelipsit ale acestei sărbători. Cu aceasta ocazie se confecţionează lampioane în diferite culori,

forme şi dimensiuni şi cu diferite materiale. Sunt cunoscute „lampionul muntelui broaştei

ţestoase" şi „lampionul rotativ al cailor", care au o istorie de peste o mie de ani. Oamenii se

adună împreună cu familiile lor în parcuri sau în alte locuri publice, admiră lampioanele,

încearcă să dea răspunsuri la ghicitorile lipite pe lampioane şi dansează dansul lampionului

dragon.

În această zi de sărbătoare, se prepară şi se consumă în fiecare gospodărie găluşte din orez

glutinos, cu diverse umpluturi.

29

Astfel, in functie de interesele fiecarui turist in parte, se poate strabate intreaga

China, in cautarea adevaratelor valori traditionale si a spiritului popular chinezesc.

4.1.4 Turismul balneoclimateric

Turismul balneo-climateric este o forma specifica a turismului de odihna care a

luat o mare amploare nu atat ca urmare a dorintei de a preveni anumite imbolnaviri, cat mai

ales cresterii surmenajului si a bolilor profesionale determinate de ritmul vietii moderne. Din

aceasta cauza el este legat mai mult de anumite statiuni cunoscute pentru proprietatile lor

terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru namoluri, mofete, etc. situate intr-un climat

de crutare. Este si motivul pentru care el reprezinta una dintre formele de circulatie turistica

cele mai constante, cu o clientela relativ stabila, care contribuie la ridicarea coeficientilor de

utilizare a capacitatii de cazare si la realizare a unor incasari medii sporite pe zi / turist.

Inca din antichitate, tratamentele balneare au ocupat un loc de seama in arsenalul

terapeutic atat al medicinelor "savante", cat si a celor traditionale.

Scurgerea vremurilor si progresul tehnologic din domeniul stiintelor medicale nu au reusit sa

diminueze insemnatatea balneoterapiei. Chiar acest mod de tratament s-a perfectionat, s-a

nuantat cu indicatii si contraindicatii precise, s-a imbogatit cu proceduri noi si si-a castigat o

fundamentare stiintifica.

Paralel cu aceasta, numarul statiunilor balneare si al izvoarelor de ape minerale a

crescut, iar instalatiile balneare s-au perfectionat. Semnificativ este faptul ca in jurul lor s-a

structurat o adevarata industrie hoteliera si ca localitati rurale necunoscute s-au transformat in

statiuni de balneoterapie, elegante, in cadrul carora toata recuzita turistica si-a gasit o ampla

posibilitate de dezvoltare.

Astazi balneoterapia sau mai cuprinzator balneoclimatologia a devenit o

specialitate medicala de seama implicata in procesul de ameliorare a sanatatii publice, cu

posibilitati profilactice si recuperatorii, dar si o ramura a turismului cu un rol important in

economia nationala.

In ultimile decenii, prin importantele sale efecte sociale si economice, turismul

balnear a devenit un segment major al pietei turistice internationale, spre care se concentreaza

importante mijloace materiale si umane, cu o implicare tot mai profunda a stiintei si tehnicii, a

prestarii unor servicii turistice si medicale de o factura complexa si de un inalt nivel calitativ,

chemate sa satisfaca cerintele vitale ale omului modern, determinate de evolutia conditiilor de

viata si a starii de sanatate a populatiei.

In Asia de Est, cu precadere in Japonia, turismul balneoclimateric a capatat

amploare, beneficiind de o buna promovare nu numai nationala ci si internationala.

30

Fiind tara vulcanica, Japonia este impanzita de izvoare termale, exploatate

inteligent in toate sezoanele, pe baza unei largi publicitati, care evidentiaza binefacerile si

proprietatile fiecarui izvor in parte.

Turismul balnear poate insa fi considerat un turism social. Turistii care se

adreseaza statiunilor pentru a petrece acolo mai multe zile, cu sau fara recomandare medicala,

cu sau fara asigurare de sanatate, nu vor sa fie considerati bolnavi pentru ca nici nu sunt. Vor

insa sa petreaca un sejur relaxant avand grija nu numai de sanatatea lor fizica ci si de cea

psihica, deoarece genul acesta de turism mizeaza mult pe oferta unor pachete turistice ce vor

include tratamente corporale precum si un mediu relaxant.

Asadar, voi prezenta in continuare o varianta de sejur in una din multele statiuni

balneoclimaterice din Japonia:

4.1.5Turismul de croaziera

In ultima perioada, asupra turismului au actionat o multitudine de factori, care i-

au indreptat evolutia spre concretizarea lui drept un fenomen de masa. In mod particular,

turismul de croaziera, accesibil candva doar claselor sociale cu venituri ridicate, s-a modificat

sub incidenta diversilor factori, devenind un produs de masa, destinat unui public larg.

Insemnand, in acelasi timp, un model de tehnologie si o destinatie de vacanta,

croazierele oferite in forma actuala sunt rezultatele deciziilor adoptate, in vederea satisfacerii

nevoilor turistilor. Croaziera este un produs turistic, rezultat al asocierii si independentelor

dintre zonele de interes turistic vizitate, si serviciile de baza si suplimentare oferite la bordul

navei.

Transporturile turistice pe cale nautica, ca o modalitate de deplasare spre

destintiile turistice, au evoluat de la o simpla calatorie spre una care îmbina deplasarea cu

agrementul. Dupa datele statistice, circa 3% din traficul turistic international este reprezentat

de transportul naval. Prin avantajele pe care le ofera croazierele - ca mod de petrecere a

vacantei -, relaxare totala, distractie, confort si siguranta, piata transporturilor navale si

implicit cererea, este în continua expansiune

Turismul de croaziera se refera la timpul petrecut pe un vas cum ar fi navigarea

cu flota, croaziere lungi, croaziere pe râuri, navigare cu yachturi decapotabile sau charter cu

yacht. Totusi, raportul despre acest segment de piata se axeaza în special pe croazierele pe

mare.

Cererea pentru croaziere a devenit din ce in ce mai diversa, cu multi tur-operatori

care intra pe piata la toate nivelurile, oferind o gama larga de produse. Diferitele tipuri de

piete de croaziera includ croaziere pentru familii, sistem all-inclusive, linii de lux, nunti si

31

croaziere tematice. Fiecare tip de croaziera atrage un segment specific de piata si cu toate

pietele care înregistreaza acum cresteri serioase, operatorii pot sa se pozitioneze pe piata pe

care considera ca se potriveste cel mai bine lor si care este cea mai profitabila pentru

operatiunile lor. Croazierele atrag rapid piata familiilor deoarece parintii considera ca, in

comparatie cu vacantele terestre, croazierele sunt mult mai libere. Catering-ul pentru aceasta

piata, facilitatile pentru copii care exista la bordul celor mai noi vase, de la discoteci pentru

tineret la centre virtuale depasesc serios statiunile terestre.

De-a lungul secolelor, scopul calatoriilor in Asia de Est nu s-a schimbat foarte

mult, atractiile si cumparaturile fiind in fruntea listei. Exista mii de temple si altare, plus

palate, manastiri, gradini si alte bogatii nationale, fiecare cu propriile calitati mistice.

Bineanteles, nicio calatorie in China, spre exemplu, nu este completa fara un tur bine pus la

punct al principalelor obiective turistice, precum Marele Zid Chinezesc, Orasul Interzis,

Templul Raiului, Palatul de Vara si Piata Tian An Men. Pe langa acestea, nu trebuie ratate

siturile arheologice ce inconjoara mormantul imparatului din Xian. Aici, cele 7.000 de

statuete confectionate manual, din teracota, reprezentand soldati, pazesc sarcofagul. Peisajul

rural din Japonia, China sau Coreea de Sud ofera un contrast puternic cu orasele moderne, iar

programul de excursii ghidate de o zi ofera turistului ocazia sa observe viata de zi cu zi a

locuitorilor, sa deguste bucataria traditionala si sa viziteze studiourile artistilor si fermele de

orhidee.

Cu toate acestea insa, exista doar cateva linii de croaziera care navigheaza in

fiecare sezon in Asia de Est intre octombrie si mai, varful sezonului fiind in lunile februarie,

martie si aprilie. Croazierele au intre 14 si 21 de zile, depinzand de vas, data plecarii si

itinerariu. O calatorie in aceste tinuturi indepartate merita o vizita extinsa, majoritatea liniilor

oferind programe pe tarm extinse, inainte sau dupa croaziera, pentru a oferi turistilor sansa sa

profite la maxim de aceste destinatii.

4.1.5 Alte tipuri de turism

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural

antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de

turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial in afara celor deja mentionate in Asia de

Est sunt:

- turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie,

cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; In Asia de Est lider pentru aceasta

piata este in continuare Japonia care mizeaza pe un flux puternic permanent de turisti

ce paractica sporturi de iarna in zona muntelul Fuji.

32

- turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice)

naţionale sau internaţionale; Acest tip de turism este bine reprezentat atat de Japonia

cat si de China si Coreea de Sud, deoarece intreaga cultura folclorica asiatica este

considerata in continuare o enigma pentru majoritatea europenilor.

- turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi

internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi

internaţionale , până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii

sportive regionale, campionate mondiale etc.);

- turismul de vânătoare (safari), este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare

– marcată de spectaculos şi inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al

planetei, ameninţând cu diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de

valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.

- turismul pop-cultural este o forma de a calatori care permite turistilor sa viziteze

locatii cunoscute prin intermediul literaturii, filmului, muzicii etc. Acest tip de turism

este recomandat in special fanilor unui film sau unei carti, deoarece acestia pot sa vada

locurile in care s-a filmat, destinatiile care apar in cartea lor preferata etc. China se

situeaza din acest punct de vedere in topul clasamentului datorita popularitatii

templelor shaolin din povincia Henan aparute in filmul “Shaolin temple”.

- turismul de afaceri (business) reprezinta o forma de turism cu scopuri comerciale,

guvernamentale sau educationale, având partea de agrement (leisure) ca motivatie

secundara. Turismul de afaceri presupune, în general, deplasarea într-o alta localitate,

la o distanta mai mare de 50 de km de localitatea de origine a turistului de afaceri,

deplasare determinata strict de o afacere, de un eveniment sau de un scop educational.

Acest tip de turism este foarte popular in Japonia in special, aceasta tara fiind un

motor economic important pentru inteaga lume, gazduind târguri si expozitii, întalniri

de afaceri pentru tranzactii si negocieri pe tot parcursul anului.

- turismul de shopping sau turismul pentru cumparaturi este categoria de turism in care

scopul principal al vizitatorilor este acela de a face cumparaturi. Aceasta categorie

include cumpararea de bunuri de consum pentru uz personal sau cadouri, exceptand

cazurile in care acestea sunt revandute sau folosite pentru un viitor proces productiv.

- turismul de weekend, in care turistul petrece 2 sau 3 zile de vacanta pentru a se

relaxa si scapa de stresul cotidian.

- turismul de tip luna de miere, in aceasta situatie fiind preferate sejururile in diverse

locatii exotice cu o clima calda. In aceasta categorie, mereu prezente in clasament ca si

33

destinatii de top pentru luna de miere se afla Insula Jeju din Coreea de Sud, denumita

si Hawaiiul corean, Insula Hainan din China vestita pentru plaja sa “Tianya Haijiao:

(Sfarsitul lumii” ) o plaja presarata cu pietre de granit pitoresti, recife de corali si

golfuri isolate.; etc

- turismul educațional dezvoltat datorită creșterii popularității învățării și predării de

cunoștințe care să amelioreze gradul de competență tehnică în afara sălii de clasă. În

turismul educațional, principala țintă a turului sau vizitei într-o altă țară este de a

studia despre cultură, sau de a munci pentru a aplica teoria învățată (Programe de

Training, Programe Educaționale).

- turismul creativ definit ca o forma a turismului ce se referă la participarea activă a

turiștilor în cultura comunității gazdă, prin seminare interactive și experimente de

învățământ informal. În același timp, conceptul de turism creativ a fost preluat de

organizații prestigioase precum UNESCO, care prin programul Creative Cities

Network, a promovat turismul creativ ca pe o experiență susținută, autentică care

angajează o cunoaștere activă a trăsăturilor culturale specifice ale unei destinații

turistice.

- turismul culinar – o forma de turism adoptata de persoanele interesate de arta

culinara a diferitelor tari, acestea participand de cele mai multe ori in diverse

workshopuri si invatand sa deprinda arta culinara specifica tarii vizitate. Pentru

aceasta categorie de turism intregul continent asiatic este renumit, numerosi turisti

fiind interesati de insusirea artei culinare asiatice cu aromele sale unice.

4.2 CONCLUZIE

Conform ultimelor statistici ale Organizatiei Mondiale ale Turismului

(UNWTO) continentul asiatic se situează pe locul doi ca destinaţie turistică şi ca ritm de

creştere a circulaţiei turistice. În cadrul acesteia, cea mai dinamică circulaţie turistică ce

provine din ţările europene se îndreaptă spre Asia de Est şi de Sud.

Activitatea turistică se analizează pe baza unor indicatori ce exprimă cat mai

fidel intensitatea, cantitatea şi calitatea turismului.

Aceşti indicatori sunt:

 - nr turiştilor străini (stabilit de nr vizelor la frontiere sau nr sejururilor)

 - veniturile anuale (exprimate în $ SUA)

34

Dupa o analiza detaliata, s-a dovedit ca cele mai ridicate fluxuri internaţionale (80% din

sosiri) din continental Asiatic se realizează in in partea de Sud – Est a Asiei. Intre aceste tari

Japonia, China si Coreea de Sud ocupa un loc important.

Cererea turistică internaţională se caracterizează prin mari inegalităţi şi printr-o

orientare preponderentă către ţările dezvoltate.Ţările în curs de dezvoltare sunt în progres la

acest capitol,ele reprezentând o treime.

De asemenea se remarcă tendinţa de creştere a sosirilor,dar cu o evoluţie

diferită.Astfel,între anii 1975-1997,sosirile au crescut de peste 3 ori în Asia de Est şi zona

Pacificului spre deosebire de Asia de Sud ce a înregistrat o creştere de doar 3 procente (0.70%

- 0.73 %).    

Din punct de vedere al cererii turistice primează Japonia, si Coreea de Sud, care

însuma 61 mil.sosiri în 2005,adică 12 % din total. In Coreea si China insa, se înregistrează si

cele mai mari creşteri ale capacităţii hoteliere, aici formandu-se si lanţurile hoteliere

Mandarin,Shanrila si Peninsula.

Cu toate acestea, noul pol asiatic al turismului international prezinta un numar de

particularitati, susceptibile sa-l faca si mai important intr-un viitor apropiat. Exista o mare

diversificare a motivatiilor pentru sejururile in Asia de Est, iar acest lucru contribuie la o mai

mica vulnerabilitate a fluxurilor turistice din zona.

In sfarsit, Japonia, Republica Coreea de Sud si China constituie un potential

considerabil de oferta turistica.

Incasarile din turism au crescut considerabil in ultimii 10 ani, iar aceasta

evolutie este rezultatul cresterii calitatii prestatiilor turistice in noile tari ale Asiei, ceea ce a

asigurat imbunatatirea raportului calitate-pret si

atragerea clientelei turistice din partea superioara a gamei.

Succesul dezvoltarii turistice al acestor tari se bazeaza pe competitivitatea

produselor lor, asociata cu un raport calitate-pret corect stabilit si acoperit prin servicii

corespunzatoare pretului pretins si platit.

In aceste conditii, viitorul turismului in Asia de Est si implicit in China, Japonia

si Coreea de Sud nu poate decat sa infloreasca, aducand economiilor fiecarei tari in parte mari

beneficii si reusind sa promoveze valorile pisagistice si culturale in fata tuturor potentialilor

turisti.

35

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.e-scoala.ro/referate/geografie_japonia.html 2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia 3. http://www.obiectiv.info/15-curiozitati-despre-cultura-japoneza_33850.html#n 4. http://bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/488/8.pdf?

sequence=1

36