Jandarmeria romana - 145 de ani de atestare ca arma

3 aprilie 1850 se inscrie in istoria armei jandarmeriei ca data de aparitie a institutiei cu acest nume - Jandarmeria Romana.

In ansamblul masurilor de modernizare a aparatului administrativ a Principatelor Romane cu aplicarea Regulamentelor Organice in Tara Romaneasca (1831) si Moldova (1832) continuate dupa revolutia de la 1848 figureaza si "Legiunea pentru reformarea corpului slujitorilor in jandarmi" - act emis in Moldova in timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1848-1853; 1854-1858).

Legea in sine este un document constitutiv, dar formatiuni cu atributiile jandarmeriei le aflam din documente inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea sub denumirea de "slujitori", "dorobanti" sau chiar "jandarmi", mai precis formatiunile cu organizare militara cu misiuni de paza si ordine, cu efective relativ reduse. In aceasta acceptiune, fireste, istoria jandarmeriei este chiar mai veche.

Ca forta militara inarmata, jandarmeria a fost martora activa la marile evenimente ce au marcat istoria nationala in a doua jumatate a veacului XIX, indeosebi in infaptuirea Unirii de la 1859 sau Razboiului pentru cucerirea independentei de la 1878-1879.

In ciclul masurilor de reorganizare si extindere a atributiilor armei de referinta trebuie considerata si "Legea asupra jandarmeriei romane" adoptata de Parlament la 1 septembrie 1893, data convenita ca "Ziua Jandarmeriei". La aceasta se adauga Decretul Lege din 15 noiembrie 1918 si mai ales Legea din 23 martie 1929 aparuta din cerintele de ordin general in conditiile Statului National Unitar Roman.

Este de semnalat ca in existenta sa, jandarmeriei i-au fost atribuite misiuni tot mai complexe, mai incarcate de riscurile generate de acestea. In judetul nostru jandarmeria romana este prezenta alaturi ca celelalte componente ale administratiei romanesti, dupa 1 decembrie 1918, constituita in Legiunea de Jandarmi Trei Scaune cu atributii de aparare a ordinii publice la sate dar nu numai.

Din tezaurul arhivistic pastrat desprindem evolutia acestei unitati, structura de organizare si diversitatea misiunilor.

Publicatia "Politia" a mai consemnat o parte din aceste aspecte si cu alte prilejuri inclusiv cu ocazia centenarului jandarmeriei romane (1 septembrie 1993). Se cuvine totusi a repeta faptul ca unitatea noastra de jandarmi mosteneste remarcabile traditii privind indeplinirea responsabila a misiunilor ordonate, chiar cu sacrificiul suprem (cazul eroului jandarm Ioan Tautu de la postul Aita Mare). Acestea constituie un suport emotional puternic si un stimulent consistent in indeplinirea atributiilor specifice ce revin acestei prestigioase institutii a statului.

www.referat.ro

Înfiin area Jandarmerieiț

Ordinea internă, siguranța persoanelor, paza cetăților, paza hotarelor și a bunurilor erau încredințate capilor oștirii[2]. Aceștia se îngrijeau și de organizarea și asigurarea ordinii și liniștii publice cu ajutorul ispravnicilor, pârcalabilor, privighetorii ocoalelor, căpitanilor de orașe și de hotar, polcovnicilor de poteră, portăreilor, armașilor, zapciilor, bănișorilor, aprozilor, etc.[3]. După încheierea războiului ruso-turc (aprilie 1828-septembrie 1829), prin semnarea la 14 septembrie 1829 a Tratatului de pace la Adrianopol, a fost înlăturat monopolul otoman asupra comerțului Principatelor dunărene și s-a instaurat protectoratul rus asupra Moldovei și Munteniei.[4]

Sub președinția consulului general rus L.M. Minciaki, divanurile Principatelor române au încheiat, la 30 martie 1830, lucrările de elaborare a „Regulamentelor organice”. Pe baza acestora care au fost aplicate atât în Muntenia cât și în Moldova, au fost create structuri instituționale de ordine publică.[5] Organismele de ordine publică astfel create au purtat denumirea de „Miliție națională” și „Străji pământești”. „Regulamentele organice” au fixat efectivele maxime pentru principate la 4665 de oameni în Muntenia și 2270 în Moldova.[6]

Prima mențiune clară cu privire la înființarea unei structuri instituționalizate de asigurare a ordinii publice pe teritoriul nostru național datează din 17 iunie 1829, când logofătul Costachi Conachi, unul dintre membrii delegați din partea Moldovei în Comitetul de la București pentru alcătuirea „Regulamentului Organic”, întocmește o propunere pentru înființarea unei „miliții purtătoare de arme” (Jandarmerie).

Începând cu data de 12 mai 1830, „slujitorii” din Muntenia au fost înlocuiți de „dorobanți” (miliție retribuită), iar cei din Moldova, cu „Corpul slujitorilor”, începând cu 12 septembrie 1830.

După anul 1834 și până în anul revoluționar 1848, domnitorii Moldovei și Țării Românești au făcut din „Corpul slujitorilor” o forță cu atribuții clare, capabilă să asigure siguranța publică în principatele românești.[7] Odată cu urcarea pe tronul Moldovei, la 22 iunie 1849, a lui Grigore Alexandru Ghica, organizarea ordinii interne a constituit pentru acesta o prioritate.[8] Alături de numeroase măsuri economice și administrative ca își propuneau modernizarea Moldovei, domnitorul a promulgat printr-un „Ofis domnesc”, la 3 aprilie 1850, „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în Corp de jandarmi” prin transformarea slujitorilor din ținuturi. Adoptarea legii prin care au fost reglementate structurile și atribuțiile instituției a constituit izvorul noilor și numeroaselor reglementări în perioada ce a urmat. Acest moment marchează consacrarea Jandarmeriei Române.

Prin această lege, Jandarmeriei i-a fost atribuit un statut juridic și s-a urmărit crearea unei instituții moderne pentru asigurarea ordinii interne în Moldova, similară instituțiilor deja existente în centrul și vestul Europei.[9]

Jandarmeria în timpul Războiului de independen ă 1877 - 1878ț

Jandarmeria a participat în războiul de la sud de Dunăre cu 16 ofițeri și 525 de trupă, dintr-un total de 798 de oameni (36 de ofițeri). Conducerea armatei române de atunci, a apreciat valoarea Jandarmeriei decorând cu 220 de medalii curajul, eroismul și bărbăția militarilor jandarmi.[10]

Legea asupra Jandarmeriei rurale din 1893

Frământările din toate cercurile sociale, culminate cu răscoalele țărănești și grevele muncitorești din anul 1888, la care s-a adăugat pătrunderea în lumea satelor a ideilor marxiste, au determinat puterea de la București să creeze Jandarmeria Rurală.[11]

Meritul realizării Jandarmeriei Rurale îi revine Partidului Conservator prin vocea lui Lascăr Catargiu, președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de interne în perioada 27 noiembrie1891-3 octombrie 1895.[12] Adversarii politici ai conservatorilor, liberalii, au catalogat legea Jandarmeriei Rurale drept „neconstituțională, un adevărat atentat la libertatea individuală”. Cu toate acestea la 24 februarie 1893, proiectul de lege privind Jandarmeria Rurală a fost votat de Cameră, cu 52 de voturi pentru și 22 contra, și de Senat, în unanimitate. Legea a intrat în vigoare la 1 septembrie 1893.

Dincolo de disputele politice pe marginea proiectului de lege a Jandarmeriei Rurale, scopul pe care și l-a propus legiuitorul - acela de a constitui un corp nou, de organizare polițienească în mediul rural - a fost atins. Prin promulgarea legii s-a reușit eliminarea paralelismelor, suprapunerilor, precum, și a conflictelor de interese cu celelalte organe existente ale statului. În primul an de la înființare, Jandarmeria Rurală era încadrată cu 48 de ofițeri și 882 de trupă.[13]

Jandarmeria în timpul Răscoalei ărăne ti din 1907ț ș

Pe timpul răscoalei din 1907 s-au constatat disfuncționalități ale Jandarmeriei, în principal datorate numărului redus de efective (49 de ofițeri și 2580 de trupă) sau, după cum preciza Nicolae Iorga în cadrul Ședinței Adunării Deputaților din 18 martie 1908, „jandarmii aceștia n-au știut nimic de pregătirea răscoalelor, ei n-au avut curajul să se lupte cu răsculații (...). Prin urmare din aceste răscoale se poate vedea de câtă bărbăție au dat dovadă jandarmii noștri. Când însă s-a mântuit răscoalele (...) jandarmii au întins pe oameni, unii îi țineau de cap și alții de picioare, - pe când alții, însăși, îi călcau cu călcâiele (...)”.

Modificarea Legii Jandarmeriei Rurale din 1908

Modificarea Legii Jandarmeriei Rurale din 1908 a apărut ca o necesitate, inițiativa aparținându-i lui Ion I.C. Brătianu în calitate de ministru de interne în guvernul liberal Dimitrie A. Sturza, pentru „ca satul să simtă pușca cât mai aproape de el și astfel să-i treacă pofta de răzmeriță”.[14] Cu toată opoziția lui Nicolae Iorga, deputații liberali care

aveau majoritate în Cameră, au votat legea. Începând cu data de 24 martie 1908, noua lege de organizare și funcționare a Jandarmeriei Rurale a intrat în viguare.

Tot la inițiativa liberalilor, la 25 martie 1908 a fost înființată și Direcția de Poliție și Siguranța Statului.[15] În momentul aplicării legii, numărul jandarmilor era de 6082, dintre care 44 de ofițeri, 3026 de subofițeri și 3012 de jandarmi în termen. Potrivit noii legi numărul total al jandarmilor urma să crească la 6310. Legea mai prevedea ca în fiecare comună rurală să activeze câte 2 jandarmi pedeștri, unul sergent iar celălalt caporal, amândoi formând un post de jandarmi.

Jandarmeria în timpul celui de-al doilea Război balcanic - 1913

Pe toată durata războiului, Jandarmeria a participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict, avându-l în frunte pe inspectorul general, generalul Anton Berlescu în calitate de Mare Pretor.[16]

Desfășurarea războiului a găsit Jandarmeria încadrată în Armata operativă și a asigurat acesteia serviciul pretoral și detașamentele de poliție la toate eșaloanele, cu rezultate deosebite.[17]

Jandarmeria în Marele Război 1914-1918

Pe toată durata războiului, unitățile și subunitățile de jandarmi, au totalizat 6243 de oameni dintre care 1414 au luptat alături de efectivele armatei și au executat o gamă largă de misiuni.[18] Misiunile executate erau cele de punere în aplicare a planurilor de mobilizare a armatei, de pază și apărare a punctelor de comandă a unităților și marilor unități operative, de culegere și centralizare a informațiilor despre inamic, de sprijinire a realizării dispozitivelor de luptă a armatei, de asigurare a serviciului pretoral, de pază a prizonierilor de război, de evacuare a populației civile din zonele operative, de executare de rechiziții în favoarea armatei pentru aprovizionarea acesteia și buna desfășurare a operațiunilor militare, de anihilare a rețelelor de informații inamice, de pază a fabricilor care asigurau material de război, paza principalelor căi de comunicații, prinderea dezertorilor, paza operelor de artă, asanarea câmpurilor de luptă, paza zonelor petroliere, etc.[19]

Datorită presiunilor exercitate de austro-germani asupra frontului românesc în toamna anului 1916, Inspectoratul General al Jandarmeriei la 11 noiembrie 1916 și-a mutat reședința la Iași. Totodată s-au retras în Moldova toate unitățile și subunitățile de jandarmi aflate în Oltenia, Muntenia și Dobrogea mai puțin posturile de jandarmi de la sate, care au primit ordin să „rămână pe loc sub ocupația dușmană”.

Misiunile executate de Jandarmerie în perioada 1916-1918 au asigurat climatul pentru refacerea potențialului militar al României, dar și liniștea în zonele de reorganizare a unităților în spatele frontului din Moldova.

La 1 iunie 1918, prin ÎDR nr. 1198, a fost modificată „Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale” din anii 1908 și 1913, sub rezerva rectificării ulterioare a corpurilor legiuitoare. Această lege, promulgată la Iași de către Regele Ferdinad I, s-a înscris în efortul general de a consolida unirea Basarabiei la România pronunțată la 27 martie 1918 după cum anunța, în cadrul Consiliului de Miniștri, președintele acestuia, Alexandru Marghiloman „(...) mărirea teritoriului prin unirea Basarabiei cu Țara Mamă cer o sporire a Jandarmeriei și o nouă grupare a elementelor a elementelor din care se compune”. [20] În baza acestei legi, Corpul de Jandarmi și-a extins competența în provincia Basarabia prin înființarea Brigăzii a III-a Jandarmi Chișinău. Noua brigadă avea în subordine două regimente Regimentul 5 Jandarmi Cetatea Albă și Regimentul 6 Jandarmi Chișinău. Regimentul 5 Jandarmi Cetatea Albă era repartizat în teritoriu cu un batalion de jandarmi la Ismail, având în organigramă companiile de jandarmi Cetatea Albă, Ismail, plutonul Delta-Dunării și al doilea batalion la Bender (Tighina), cu companiile de jandarmi la Bender și Cahul.

Regimentul 6 jandarmi Chișinău, avea un batalion de jandarmi la Orhei, care, la rândul său, era compus din companiile repartizate la Orhei și Chișinău. Al doilea batalion al Regimentului 6 Jandarmi își avea reședința la Bălți, cu companiile dislocate la Soroca și Bălți.[21]

Jandarmeria de la începutul războiului și până în august 1918 a pierdut 3 ofițeri, dintre care un colonel și doi căpitani, 10 plutonieri, 36 de sergenți majori, 16 sergenți, 2 brigadieri, 39 de caporali și 44 de soldați, în total 150 de oameni. În afară de aceștia, 129 de jandarmi, dintre care un ofițer (locotenentul Leonescu Emil), 17 plutonieri, 49 de sergenți majori, 14 sergenți, 4 brigadieri, 26 de caporali și 18 soldați au fost luați prizonieri de către trupele austro-germane. Toți prizonierii jandarmi au fost repatriați din captivitate la sfârșitul lunii aprilie 1918.[22]

Rolul Jandarmeriei în apărarea Marii Uniri

Jandarmeria în Ardeal

La 17 decembrie 1918, Consiliul Dirigent din Ardeal l-a numit șef al armatei și siguranței publice pe fruntașul unionist Ștefan Cicio-Pop, care și-a început activitatea prin organizarea Jandarmeriei române în Transilvania și desființarea treptată a „gardelor naționale”, care au avut un rol important în dezarmarea forțelor de jandarmi ungurești. Această organizare a Corpului Jandarmeriei din Ardeal s-a efectuat cu ajutorul colonelului de jandarmi Daniel Popp.[23]

Dezvoltarea acestei structuri s-a realizat, însă, similar cu cea din Bucovina și a debutat la 30 decembrie 1918, când Consiliul Dirigent a lansat un apel către populația locală pentru recrutarea de elemente noi în Jandarmerie ofițeri și trupă. În lunile martie-aprilie 1919, Jandarmeria română din Transilvania a preluat treptat toate posturile de jandarmi ungurești, fiind necesară folosirea armelor în multe situații pentru dezarmarea jandarmilor unguri.[24]

În același timp, organizarea Jandarmeriei române în zona Aradului și a Banatului a fost mult mai complexă și de durată, în principal datorită prezenței trupelor aliate franceze și sârbești.

Jandarmeria în Bucovina

În Bucovina, realipită României prin hotărârea Congresului General al țării din 15/28 noiembrie 1918, s-a trecut la organizarea unei jandarmerii pe vechile structuri ale Jandarmeriei Austriece.[25]

Jandarmeria și-a consolidat autoritatea în noua provincie românească Bucovina în timp, deoarece avea de rezolvat numeroase aspecte speciale izvorâte din modul în care austriecii își construiseră sistemul de asigurare a ordinii interne în imperiu și în Bucovina. Transferul atribuțiilor pentru asigurarea ordinii interne în provincia Bucovina de la Jandarmeria imperială austriacă la Jandarmeria regală românească a constituit un proces complicat, dar, în același timp, a fost un succes și a răspuns nevoilor și interesului național exprimat atât de oamenii politici, dar și de simplii cetățeni ai Bucovinei din acele vremuri.

După intrarea în Bucovina, armata română a trecut la reinstaurarea ordinii publice prin organizarea unei structuri paralele asemănătoare Jandarmeriei. Generalul Iacob Zadik, în acord cu Iancu Flondor, a asigurat liniștea în provincie prin împărțirea Bucovinei în două sectoare militare: sectorul I, sudul Bucovinei, comandat de colonelul Odobescu și sectorul II, reprezentat de nordul Bucovinei, comandat de colonelul Laschievici. La rândul lor, sectoarele au fost împărțite în comandamente militare corespunzătoare districtelor, numărul lor fiind de 13.[26]

Un prim pas în „naționalizarea” Jandarmeriei bucovinene a fost acela al stabilirii denumirii instituției. Iancu Flondor, adeptul păstrării autonomiei Bucovinei, a impus, la 10 decembrie 1918, numele de Comandamentul Superior al Jandarmeriei în Bucovina.[27]

Tot în data de 10 decembrie 1918, a fost numit de la București Comandant al Jandarmeriei în Bucovina locotenent-colonelul Alexandru Carapeț, înlocuindu-l la comandă pe locotenentul Dan Radu care s-a pus la dispoziția lui Iancu Flondor. Jandarmeria bucovineană i-a fost recunoscătoare marelui om politic. În semn de mare prețuire, în martie 1919, Comandamentul Superior de Jandarmi din Bucovina a înființat Fundația „Iancu Flondor” cu scopul de a-i sprijini și ajuta pe orfanii și văduvele jandarmilor căzuți în război sau în executarea serviciului.

Revenind la organizarea Jandarmeriei bucovinene, subliniem faptul că locotenent-colonelul Alexandru Carapeț, a încercat realizarea unei organigrame funcționale pentru Comandamentul Superior al Jandarmeriei din Bucovina, pe districte, care să răspundă așteptărilor autorităților de la Cernăuți, dar și dorințelor de la București. La comanda Jandarmeriei din Bucovina, în funcția de adjunct al său a fost cooptat locotenentul Văcăreanu Ștefan. Totodată, au fost numiți în funcția de comandant de jandarmi districtuali următorii: pentru districtul Suceava - locotenent Cubat Rudolf, pentru districtul Rădăuți - căpitan Nichitovici Darimidon, pentru districtul Gura - Humorului -

locotenent Ududec Ștefan, pentru districtul Câmpulung - locotenent Hudema Nistor, pentru districtul Vatra - Dornei - sublocotenent Polonic Constantin, pentru districtul Siret – locotenentul Nicoară Octavian, pentru districtul Cernăuți – locotenent Băleanu Alexandru, pentru districtul Flondoreni – locotenent Petruc Toader, pentru districtul Vășcăuți – locotenentul Grosu Victor, pentru districtul Seletin – sublocotenentul Cazimir Garschi, pentru districtul Vijnița – locotenentul Aurite Traian, pentru districtul Coțmani (Cozmeni) – locotenentul Socoleanu Alexandru și pentru districtul Zastavna – sublocotenentul Bujdei Gheorghe.

Tot acum s-a stabilit și denumirea Jandarmeriei din districte și reședințele acestora: la Cernăuți - Comandamentul Jandarmi Districtual nr.1;la Rădăuți - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 2; la Suceava - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 3; la Câmpulung - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 4; la Vijnița - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 5; la Coțmani - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 6; la Zastavna - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 7; la Vășcăuți - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 8; la Gura - Humorului - Comandamentul Jandarmi Districtuali nr. 9; la Siret - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 10; la Storojineț - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 11; la Seletin - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 12 și la Vatra - Dornei - Comandamentul Jandarmi Districtual nr. 13.[28]

Procesul de organizare a Jandarmeriei române în Bucovina s-a încheiat oficial la 1 mai 1919, când, prin ÎDR nr. 1695, s-a înființat Batalionul de Jandarmi Moldova, cu sediul la Cernăuți. Acest batalion a fost considerat „Corp aparte” și depindea direct de Comandamentul Corpului de Jandarmi. La momentul înființării, efectivele acestuia erau de 21 de ofițeri și 1528 de trupă. Primul comandant al acestui batalion a fost numit maiorul Constantin Zeno Vasiliu.[29]

Contribuția Jandarmeriei la campania împotriva Ungariei - 1919

În timpul campaniei armate împotriva Ungariei, Corpului Jandarmeriei, prin unitățile sale aflate în zonele de operații cu un efectiv de aproximativ 800 de oameni(21 de plutonieri majori, 75 de plutonieri, 8 sergenți instructori, 164 de sergenți, 269 de caporali și 267 de soldați), le-au fost încredințate măsuri de asigurare a ordinii și liniștii interioare în teritoriul ungar și măsuri de siguranță a trupelor române aflate în ofensivă.

Totodată, sub autoritatea generalului Holban, guvernatorul militar al Budapestei a trecut la reorganizarea Jandarmeriei maghiare. Acest lucru a fost necesar în acele momente, deoarece la Budapesta și în împrejurimile ei, bande înarmate ale fostei armate ungare atacau și jefuiau populația civilă.

Un rol deosebit de important în reorganizarea forțelor de ordine maghiare i-a revenit colonelului de jandarmi Șoiculescu Anastase. Printr-o muncă asiduă, în numai câteva luni, colonelul Anastase a contribuit decisiv la reorganizarea Jandarmeriei maghiare pe noi principii și în spiritul epocii.[30]

Jandarmeria în perioada interbelică - repere 18 iulie 1918-Ministerul de Interne cu adresa nr. 440 a cerut înființarea unui

detașament de jandarmi la Chișinău cu un efectiv de 60 de soldați. Jandarmeria a dat curs solicitării numind comandant al detașamentului pe locotenentul Alexandru Ștefănescu. Ulterior, acest mic detașament s-a transformat în companie, iar efectivul acesteia a crescut la 85, iar mai târziu au ajuns la 150 de jandarmi;

11 noiembrie 1918-Divizia a 8–a Infanterie având în subordine și o subunitate de jandarmi (20 de jandarmi) intră în Cernăuți. A fost arestat generalul Eduard Fischer comandantul Jandarmeriei austriece și înlocuit cu locotenentul Dan Radu, care devine astfel, primul comandant al Jandarmeriei române din Bucovina;

1 decembrie 1918-a fost înființat Batalionul de Jandarmi Dobrogea cu reședința la Constanța alcătuit din Companiile de Jandarmi Tulcea, Constanța, Durostor și Caliacra. Efectivele acestui batalion se ridicau la 1147 jandarmi;

2 februarie 1919-au fost asasinați de un grup subversiv în comuna Viișoara (județul Mureș) jandarmii Moldovan Ion și Stroia Vasile;

5 mai 1919-caporalul Ilieș Ion și soldatul Catană Alexandru din Compania de Jandarmi Zalău au capturat un avion pilotat de 2 aviatori sovietici. La bordul avionului jandarmi au găsit scrisori adresate liderului maghiar Bela Kun și o sumă de 530.000 de coroane;

1 noiembrie 1919-a luat ființă 'Școala de Plutonieri Jandarmi Oradea Mare în locul fostei Școli de jandarmi a administrației maghiare. În momentul înființării, școala număra 32 de ofițeri și 220 de subofițeri, fiind comandați de maiorul Vurglas Petru, primul comandant al școlii;

1920-din inițiativa locotenentului Moga Octavian, comandantul Companiei de Jandarmi Dej au fost înființate pentru prima dată în Jandarmerie mici biblioteci de subunitate;

18-20 ianuarie 1920-Jandarmeria intervine la Universitatea din Cernăuți pentru stoparea unor grave incidente antisemite;

21 iulie 1920-a fost asasinat, caporalul Florea Emilian, de la postul de jandarmi Șcheia (Suceava). Caporalul Florea Emilian a fost primul jandarm ucis în timpul executării unei misiuni din Jandarmeria bucovineană;

29 iulie 1921-o bandă de aproximativ 60 de indivizi înarmați și echipați în uniformă rusească au atacat cu focuri de armă posturile de jandarmi Dăncăuți și Volusta, toate din cadrul Companiei de Jandarmi Hotin. În această luptă a murit jandarmul soldat Șorodoc Ion;

7-8 septembrie 1921-o bandă de bolșevici au atacat postul de jandarmi Trebujeni (județul Orhei), rănind mortal 2 jandarmi;

24-25 octombrie 1921-jandarmii de la postul Nemirovca (județul Soroca) au reușit capturarea a 14 bolșevici, care intenționau să atace comuna;

20 noiembrie 1921-jandarmii aparținând Legiunii Vlașca îl capturează pe teritoriul localității Giurgiu pe comunistul Max Goldstein, autorul atentatului de la Senat din 8 decembrie 1920. Pentru prinderea teroristului fiecare jandarm a fost recompensat cu suma de 200 de lei;

23-24 ianuarie 1922-a fost atacat de către ruși Postul de Jandarmi Dinăuți (Compania de Jandarmi Hotin). În această luptă și-a pierdut viața caporal Istrate Gheorghe;

iunie 1922-au fost uciși de bandele bolșevice acre treceau Nistrul în Basarabia locotenentul Filip Emilian – comandantul plutonului Noua-Sulița din Compania de Jandarmi Hotin și sublocotenentul Ioan Stoica – comandantul plutonului 1 din Compania de Jandarmi Cetatea-Albă;

8 iunie 1922-într-o statistică întocmită de Jandarmerie aceasta a pierdut în Basarabia 110 subofițeri, gradați și soldați;

15 decembrie 1922-din inițiativa locotenent-colonelului Bendescu C., comandantul Școlii de Jandarmi Oradea-Mare și cu concursul ofițerilor din cadrele școlii, apare pentru prima oară în Corp Revista Jandarmerie al cărui prim număr de 1.000 de exemplare a fost tipărit cu cheltuielile ofițerilor din școală. Deviza revistei a fost „ÎNAINTE, MEREU TOT ÎNAINTE”;

3 februarie 1923-jandarmii din Cetatea – Albă au descoperit și arestat o organizație de spionaj militară sovietică compusă din 12 persoane;

15 octombrie 1923-a fost înființată singura herghelie pe care a avut-o Jandarmeria la „Voivodeasa - Rădăuți”. Primul comandant al acestei herghelii a fost locotenentul Mitric Atanase.;

15 ianuarie 1924-în satul Stavocasaci (județul Cetatea – Albă), a fost înălțat un monument pentru cinstirea memoriei jandarmului plutonier Piuț Prădatu și a sergențiilor Baleș Toma, Bălășan și Lungu, uciși în timpul serviciului;

26 mai 1924-jandarmii în cooperare cu alte forțe de siguranță, au reușit capturarea unei puternicii organizații comuniste, la Chișinău, compusă din 39 de indivizi;

13 mai 1925-în orașul Cetatea – Albă, în prezența ministrului de interne – Inculeț, a subsecretarului de stat Tatatrescu, a generalului Ștefănescu – comandantul Corpului de Jandarmi, a generalului Rudeanu – comandantul Corpului 3 Armată și a generalului Mihalescu – comandantul Diviziei a 12-a Infanterie, au fost decorați 14 ofițeri și 33 subofițeri și gradați jandarmii care s-au distins în zilele de 11, 15, 16 și 17 septembrie 1924 împotriva bandelor de bolșevici care au atacat comunele Nicolaevca, Tatar-Bunar, Cișmeaua și alte câteva comune din sudul Basarabiei;

7 august 1926-Jandarmeria din Bucovina a descoperit și arestat 4 agenți comuniști: Bulacovschi Stareislav, Blausch Mihail, Iosef Marchevici și Moruz Petre, sosiți din Ucraina sovietică cu scopul de a pregăti ideologic și revoluționar Partidul Comunist din Bucovina;

26 septembrie 1926-au fost uciși plutonierul Tatu Ioan și sergentul instructor Grideanu Ioan pe timpul când urmăreau un spion maghiar în localitatea Aita-Mare (Covasna). Monumentul ridicat în memoria acestor eroi jandarmi la 26 septembrie 1927 a fost distrus în 1940;

decembrie 1926-Jandarmeria bucovineană a reușit arestarea comunistului Ilie Clenciuc din Mămăeștii – Noi, reprezentant al Comitetului Central Comunist din Ucraina pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist din Bucovina (P.C.C.C.B.), din 1924. Tot în această lună jandarmii au reușit la Cernăuți confiscarea în totalitate a ziarului comunist editat la Viena, denumit „Bucovina Pravda”;

5 ianuarie 1927-a fost ucis de către comitagii bulgari în zona localității Carapelit, plutonierul Bârdeanu Petre din Compania de Jandarmi Caliacra;

14 martie 1927-Compania de Jandarmi Tulcea a reușit capturarea bandei „Cocoș” care teroriza populația din județul Tulcea, încă din 1924;

4 iunie 1927-a fost capturat de către jandarmii de la Compania Tulcea faimosul tâlhar „Terente”;

1 noiembrie 1927-a început tipărirea pentru reangajați și jandarmi în termen a ziarului „Cultura Jandarmului”;

17 ianuarie 1928-a luat ființă Biroul serviciului de cinematografie al Corpului de Jandarmi. În luna martie, același an, acest serviciu a realizat și primul film în șase acte, denumit sugestiv „Jandarmii”. Filmul, prezenta numeroase faptele din viața jandarmilor, dar a avut și scopul de a „combate atmosfera nedreaptă creată în jurul Jandarmeriei”;

27 iunie 1928-a început construcția sediului Jandarmeriei din București, care a fost încheiată, în mod festiv, la data de 25 ianuarie 1930;

1 mai 1929-a fost asasinat de către rău făcători în pădurea Hoia în apropiere de Cluj, căpitanul de jandarmi Iuliu Popescu;

iunie 1929-jandarmii aparținând Legiunii Cernăuți au capturat banda condusă de Alioșa și Grișa, foști informatori și spioni ruși evadați din Închisoarea Soroca în anul 1927, autori ai asasinatului împotriva jandarmului Mironu Dumitru și ai rănirii altor 2 jandarmi de la Postul de jandarmi Resteu;

2 iulie 1929-uniforma jandarmilor și culorile ținutei au fost stabilite prin decizie ministerială. Capela, tunica (vestonul) și mantaua aveau culoarea bleu-jandarm, iar pentru pantaloni s-a stabilit culoarea neagră;

15 ianuarie 1930-colonelul Anton Nicolae, inspectorul Jandarmeriei din Cluj a luat inițiativa înființării unui sanatoriu, pentru ofițerii și reangajații din Jandarmerie, la Câmpeni, județul Turda;

octombrie 1930-Legiunea de Jandarmi Câmpulung (Bucovina) a descoperit și arestat o întreagă organizație comunistă formată din 22 de membrii care activa în județele Câmpulung și Cernăuți;

7 octombrie 1930-plutonierii Lazarenco Nicolae și Chirilă Alexandru de la Inspectoratul 3 Jandarmi Chișinău l-au capturat pe spionul sovietic Arcade Luchian, cu numele conspirativ „Besneco”;

11 octombrie 1930-jandarmii de la Inspectoratul 7 Jandarmi Timișoara au reușit descoperirea și arestarea lui Abrad Comanov, șeful unei puternice organizații comuniste din județul Timiș;

decembrie 1930-Jandarmeria din Bucovina a descoperit și dezorganizat nucleelor comuniste din Cernăuți, conduse de Terlețchi Carol, Eustafi Soroftei și Rosenbaum Antoneta;

12-13 decembrie 1930-printr-o acțiune complexă Inspectoratul 3 Jandarmi Chișinău a reușit arestarea a 14 conducători ai organizației „Tineretul Comunist” din județele Ismail și Cetatea-Albă;

20 mai 1931-„Societatea Cultul Eroilor” prin președintele acesteia Patriarhul României Miron Cristea, aduce mulțumiri Jandarmeriei pentru sprijinul acordat în identificarea tuturor eroilor de pe întregul cuprins al țării;

28 iulie 1931-Legiunea de Jandarmi Arad a reușit arestarea lui Lipischits Isaia Lib, delegat al Internaționalei comuniste din Moscova în România, asupra căruia s-au găsit numeroase documente compromițătoare la adresa siguranței de Stat;

15 august 1931-Apare primul număr ilegal al ziarului „Scânteia”. Jandarmeria operează numeroase arestări și împiedică răspândirea ziarului în țară;

12 mai 1932-Legiunea de Jandarmii Cernăuți i-a arestat pe frații Ivan și Nicolae Meronicu, spioni sovietici aparținând G.P.U-lui din Kamenitz Podolska;

31 mai 1932-a luat ființă Școala Pregătitoare a Ofițerilor de Jandarmi cu reședința în București. Școala a început să funcționeze cu 40 de elevi anul I, 40 de elevi anul II, 6 elevi anul III și 13 ofițeri elevi. În școală au fost admiși numai tineri licențiați sau doctori în drept. Printre profesorii universitari care au predat în școală amintim pe N. Iorga, I. Micescu, N. Titilescu, D.V. Pella, N. Vasilescu, M. Antonescu, Gh. Fotino ș.a.;

25 martie 1933-se înființează Legiunea de Jandarmi București cu reședința în Băneasa;

18-20 iunie 1933-Jandarmeria a participat cu forțe importante la arestarea a 326 de muncitori de la Atelierele C.F.R. Grivița - București. Majoritatea dintre aceștia fiind acuzați de „pregătire de grevă, rebeliune în ceată armată și omor”;

25 august 1933-Legiunea de Jandarmi Orhei l-a arestat pe spionul sovietic Ignatov G.;

3 februarie 1934-Legiunea de Jandarmi Tighina l-a arestat pe spionul sovietic Boris Toratura, cu numele conspirativ „Handitatz”;

10 mai 1934-pentru prima dată de Ziua Națională a României, Jandarmeria a defilat în București;

noiembrie 1934-Are loc un mare scandal între instituțiile statului. Inspectoratul General al Jandarmeriei sesizează Ministerul de Interne că îi sunt interceptate convorbirile telefonice de către Societatea de Telefoane. În spatele acestei acțiuni ilegale erau Serviciul de Siguranță și Elena Lupescu;

2 iulie 1935-sunt solicitați aproximativ 20.000 de lei de la Serviciul Intendenței – Inspectoratului General al Jandarmeriei pentru plata agenților acoperiți ai Jandarmeriei;

1936-Pentru prima dată în activitatea sa Jandarmeria a fost dotată cu gaze polițienești, pentru dispersarea manifestanților neautorizați;

1936-Din inițiativa comandantului Jandarmeriei, generalul Barbu Pârăianu a luat ființă „Jandarmeria de vânătoare”, cu scopul de a se împiedica braconajul și a se executa paza corespunzătoare a terenurilor de vânătoare. Până la sfârșitul anului Jandarmeria a întocmit 12.907 acte de contravenție la „Legea vânatului” și la „Legea pentru reglementarea portului și vânzării armelor cu ocazia practicării vânătorii”;

1936-Jandarmeria a înființat 10 sectoare informative: Dobrogea, Ploiești, București, Cernăuți, Chișinău, Bălți, Brașov, Târgu - Mureș, Oradea și Arad;

20 mai 1936-a fost înființată Asociația Sportivă „JANDARMERIA”. Asociația își desfășura activitatea în cadrul Uniunii Federațiilor Sportive Române;

septembrie 1936-pentru prima dată în istoria ei, Jandarmeria organizează o demonstrație profesională de câini de poliție în București;

9 septembrie 1936-Corneliu Z. Codreanu se exprimă public cerând „desființarea și scoaterea imediată a întregii Jandarmerii din cadrele Armatei române”;

15 decembrie 1936-a fost înființată Secția sporturilor Inspectoratului General al Jandarmeriei. Secția și-a desfășurat activitățile specifice în cadrul Asociației Sportive a Jandarmeriei (A.S.J.). Aceasta a avut sediul în Băneasa. La momentul înființării, asociația a avut o secție de canotaj pe Lacul Băneasa, o crescătorie de câini polițiști și o echipă de fotbal;

31 decembrie 1936-Inspectoratul General al Jandarmeriei a cumpărat o suprafață de 763 m2 de la Societatea „Movila” Tekirghiol pentru extinderea Sanatoriului Jandarmeriei din localitatea Carmen – Sylva, cu prețul de 57.225 de lei. Tot la această dată aceeași societate, a donat Jandarmeriei, pentru același scop, o suprafață de teren de 1.943 m2;

15 ianuarie 1937-din datele centralizate de Inspectoratul General al Jandarmeriei, activitatea acesteia în anul 1936, s-a concretizat în: punerea în aplicare a 20.980 mandate de înfățișare, 1.347.474 mandate de aducere și 305.350 mandate de arestare. Cu ocazia diferitelor cercetări Jandarmeria a executat 20.834 rețineri de persoane. Jandarmeria a acordat peste 48.000 asistențe la cererea altor funcționari publici, pentru a-i sprijini în executarea atribuțiilor lor. S-au constatat și s-au întocmit acte pentru 85.140 de contravenții la Legea circulației pe căile publice și la Legea cărăușiei;

24 mai 1937-1 avut loc punerea temeliei „Casei Țărănești” la Școala de Jandarmi Oradea;

aprilie 1938-Jandarmeria a fost puternic implicată în disputa dintre Regele Carol al II-lea și Garda de Fier. Cu acordul regelui și al lui Armand Călinescu, Jandarmeria a executat numeroase arestări și internări în lagăre a legionarilor și a simpatizanților lor. Dintre liderii legionari arestați de Jandarmerie amintim pe Corneliu Zelea Codreanu (16 aprilie), Alexandru Cantacuzino, Vasile Cristea, Alexandru Cristian Tell, Virgil Ionescu, Gheorghe Furdui ș.a.;

17 iunie 1938-Asociația „Casa Jandarmeriei” a cumpărat vila „Ortansa” compusă din 45 de camere, din Stațiunea „Carmen Sylva”, pentru ofițeri și familiile lor și vila „Oituz” compusă din 47 de camere din Stațiunea Techirghiol, pentru subofițeri și familiile lor;

30 noiembrie 1938-pe timpul unui transport cu deținuți de la Închisoarea Râmnicu – Sărat la București a fost înscenată fuga de sub escortă a 14 fruntași legionari. Dintre cei mai importanți lideri legionari asasinați de către jandarmi din ordinul comandantului Jandarmeriei (la rândul său primise ordin de la regele Carol al II-lea) amintim pe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caranica, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ion Trandafir, Ion Botântan, Ion Atanasiu, ș.a. Totodată, principalii asasini ai fruntașilor legionari au fost plutonierul Sârbu Constantin (cel care l-a asasinat pe Zelea Codreanu), maiorii Dinulescu, Macoveanu și Scarlat Roșianu (comandantul Legiunii de Jandarmi Râmnicu Sărat);

4 mai 1939-colonelul Emil Broșteanu, comandantul Inspectoratului 1 Jandarmi Olt, a fost numit prefect al județului Olt;

12-14 septembrie 1939-s-a refugiat în țară tezaurul Poloniei și a părăsit România prin portul Constanța. Paza acestuia până la București, a fost asigurată de Jandarmeria din Cernăuți;

21-22 septembrie 1939-comandantul Jandarmeriei, generalul Bengliu, din dispoziția Regelui Carol al II-lea, a ordonat comandanților de legiuni împușcarea, fără judecată, în plină stradă a 3 – 5 legionari din fiecare județ. Ordinul a fost executat aproape în totalitate, drept consecință au fost împușcați inutil în total 147 de legionari.