James Clerk Maxwell

 La 13 noiembrie 1831, la Edinburgh, in familia unui scotian instǎrit, s-a nǎscut James Clerk Maxwell.

          Jocul intamplǎrii a fǎcut ca James sǎ se nascǎ in anul in care Faraday a descoperit fenomenul si legile inductiei, iar la maturitate sǎ se acopere de glorie cu lucrǎri teoretice strans legate de studiul matematic al acestui fenomen.

          Activitatea lui s-a desfǎsurat intr-un ritm sustinut, in domenii variate ale fizicii, si l-a condus la realizǎri de mare valoare.

          Tratatul Electricitate si magnetism este cea mai valoroasǎ dintre lucrǎrile lui Maxwell-opera sa capitalǎ. Prima editie a apǎrut la 1 februarie 1873.

          Maxwell a fost un teoretician strǎlucit. Opera sa o dovedeste fǎrǎ rezerve. A ridicat studiul teoretic-matematic-al fenomenelor fizice la un nivel greu de depǎsit chiar in aceastǎ disciplinǎ stiintificǎ, in care cercetǎtorii prestigiosi nu lipsesc.

Ar fi insǎ o mare gresealǎ sǎ retinem numai acest aspect al activitǎtii sale deoarece n-a desconsiderat niciodatǎ valoarea si utilitatea experientelor. In mansarda locuintei sale din Londra si-a instalat un laborator in care consacra multe ore cercetǎrilor experimentale.

          Invǎtǎmantul englez ii datoreazǎ mult lui Maxwell. In general,pe vremea lui Maxwell, era obiceiul ca fizica sǎ se predea de la catedrǎ, iar experientele…. sǎ se facǎ pe tablǎ, cu creta.

 Dupǎ strǎduinte indelungate, conceptia sa didacticǎ a triumfat. La inceput, la Cambridge: cursul de fizicǎ experimentalǎ si laboratorul Cavendish atestǎ succesul obtinut.

          Acest titan al rationamentului pur, apreciind lucid nevoia si utilitatea muncii de laborator pentru intelegerea fenomenelor fizice, a fǎcut in tara sa tot ce i-a stat in putere pentru promovarea acestei activitǎti. In aceastǎ directie a depǎsit vederile si intelegerea contemporanilor. Ani de-a randul, a luptat pentru predarea fizicii pe o bazǎ sǎnǎtoasǎ, experimentalǎ.

Ecuațiile lui Maxwell constituie fundamentarea matematică a principiilor electrodinamicii clasice, teoria macroscopică a câmpului electromagnetic. În memoriul intitulat O teorie dinamică a câmpului electromagnetic (A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field), publicat în 1864, Maxwell a

formulat „ecuațiile generale ale câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de

cantități variabile”, precizând că „aceste ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate cantitățile

care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” [1] Ele au fost reformulate în 1884, după

moartea lui Maxwell, de Heaviside, ca ecuații pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul

electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale.