Principalele izvoare ale dreptului afacerilor

Izvoarele dreptului afacerilor sunt forma de exprimare a regulilor de conduita din domeniul commercial sau moduri de exprimare a normelor juridice prin care se reglementeaza raporturile juridice economice. Principalele reglementari in acest domeniu sunt cuprinse in Codul Comercial care stabileste ca “in comert se aplica legea de fata iar unde ea nu dispune se aplica codul civil”. Din aceasta prevedere se constata ca legiuitorul a stabilit pe de o parte izvoarele dreptului afacerilor iar pe de alta parte ierarhizarea lor.

Textul mai precizeaza faptul ca in dreptul afacerilor se aplica prioritar legile comerciale speciale si numai acolo unde ele nu dispun se aplica codul civil.

In “ Codul Comercial Italian “ care a constituit modelul “Codului Comercial Român”se mai prevedea inca un izvor de drept commercial si anume “uzurile”. Cu toate ca legiuitorul roman nu mentioneaza uzul ca izvor de drept al afacerilor, avand in vedere ca practica a dovedit ca izvoarele scrise nu sunt suficiente “jurisprudenta” recurge si la izvoarele nescrise numite in vechiul drept romanesc obiceiul locului sau obiceiul pamantului.

Izvoarele se impart in 2 categorii :- izvoare normative- izvoare interpretative

IZVOARE NORMATIVE1

- Constitutia ca izvor de drept al afacerilor; ea stabileste faptul ca economia Romaniei este una de piata bazata pe libera initiative si concurenta asa cum se arata in art.134, al. 1. Deasemenea prevede in art.135 ca proprietatea este privata, inviolabila, garantata si ocrotita de lege in mod egal indiferent de titular, deci indiferent daca este statul sau un particular.

- Codul Comercial Român adoptat in 10 Mai 1887 constituie reglementarea de baza a activitatii comerciale cuprinzand norme juridice referitoare la institutiile fundamentale ale dreptului comercial, faptele de comert, comerciantii si obligatiile comerciale.

- Legile comerciale speciale sub acest titlu se mai au in vedere legile adoptate de catre parlament din care mentionam :

legea 31/1990 privind societatile comerciale modificata si completata prin O.G. 32/1997 sau O.G. 76/2001

legea 26/1990 privind Registrul Comertului legea 11/1991 privind combatera concurentei neloiale modificata si completata

prin legea 298/2001 legea 64/1995 privind procedura reorganizarii juridice si a falimentului legea 58/1998 privind legea bancara modificata prin legea 458/2003 legea 82/1991 legea contabilitatii modificata si completata legea 58/1993 privind cambia si biletul la ordin legea 59/1934 privind CEC-ul legea 178/1934 privind reglementarea contractului de consignatie

1 http://7teen8teen.blogspot.com/2008/12/dreptul-afacerilor-curs-2-anul-i.html

1

Cu privire la corelatia dintre “Codul Comercial” si “Legile Comerciale Speciale “Se aplica principiul potrivit caruia in concursul dintre legile speciale si cele generale, cum

ar fi legea 31/1990 privind societatile comerciale si Codul Comercial, se acorda prioritate celor speciale.

- Decrete Legi ; aici se incadreaza actele normative emise de puterea de dupa Dec. 1989 pana la constitutie referitoare la activitatea comerciala din care mentionam :

decr. Lg. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative.

Decr. Lg. 159/1990 privind infiintarea Camerelor de Comert Industrie si Agricultura si functionarea C.C.I.A. a Romaniei

- Hotararile si ordonantele guvernului. Unele aspecte ale activitatii comerciale sunt reglementate prin acte ale guvernului, Ex :

H.G. 201/1990 pentru aplicarea Decr. Lg. 54/1990 H.G. 394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici, persoane fizice sau

juridice in comercializarea produselor de folosinta indelungata H.G. 21/1990 privind protectia consumatorilor H.G. 70/1994 privind impozitul pe profit

- Normele, ordinele si regulamentele adoptate de organele competente. Anumite organe pot fi investite cu puterea de a emite norme, regulamente si ordine de aplicare a acestor acte normative. Ex.

Normele metodologice privind modul de tinere a Registrelor Comertului si de efectuare a inregistrarilor emise de C.C.I.A. a Romaniei si de Ministerul Justitiei

Regulamenrul privind O.P. nr. 8/1994 aprobat de B.N.R. sau Ordinul Guvernatorului B.N.R. nr. 138/1995 privind punerea in aplicare a regulamentului 8/1994 emis de B.N.R.

- Codul civil si legile speciale - asa cum se precizeaza in art. 1 din Codul Comercial, numai in absenta unor norme in Codul Comercial se aplica Codul Civil ca izvor subsidiar al Codului Comercial.

Dintre legile civile speciale care prezinta un interes deosebit mentionam :- Decr. 31/1934 privind persoanele fizice si juridice- Decr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

IZVOARE INTERPRETATIVE Pe langa izvoare normative, a caror reguli au caracter imperativ(sunt obligatorii),

exista si izvoare interpretative a caror rol este de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale

- Uzurile. Obiceiurile, cutumele care in materie comerciala poarta denumirea specifica de uzuri si se aplica doar atunci cand legea face trimitere la ele. Pentru ca uzurile sa fie recunoscute trebuie sa indeplineasca doua conditii cumulative :

1. sa fie observate in mod uniform un anummit timp si nu in mod trecator, izolat sau ca simple tolerante.

2

2. sa fie observate ca o regula de drept din convingerea ca nu se poate altfel

- doctrina - prin doctrina intelegem totalitatea principiilor, tezelor fundamentale ale unui sistem politic, stiintific, filosofic. Doctrina se mai numeste “invatatura”.

Cu toate ca, la fel ca si uzul, nu este izvor de dept doctrina Dreprului Comercial este un instrument important de interpretarea legilor comerciale si de aplicare a acestora. Ea este un factor de progres al dreptului deoarece de multe ori solutiile ei sunt preluate de legiuitor si transpuse in norme juridice.

- practica judiciara Rolul aplicarii legilor revine instantelor judecatoresti ; acolo se verifica soliditatea si eficienta legii. Un anumit rol in interpretarea legilor comerciale tind sa-l dobandeasca deciziile « Curtii Supreme de Justitie ».

Izvoare internaţionale2

§1. Ca materie interdisciplinară, dreptul comerţului internaţional are atât izoare internaţionale, cât şi izvoare interne.

Izvoarele internaţionale ale dreptului comerţului internaţional sunt, în măsura în care cuprind şi norme aplicabile raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional, izvoarele dreptului internaţional public.

Izvoarele internaţionale ale dreptului comerţului internaţional sunt tratatul şi cutuma.§2. Tratatul. Indiferent de denumirea sa – acord, act final, aranjament, cartă, compromis,

concordat, memorandum, convenţie, declaraţie, gentelemen’s agreement, modus vivendi, pact, protocol, notă diplomatică, aide memoire, statut – tratatul este acordul de voinţă a două sau mai multe state prin care acestea reglementează într-un anumit mod o anumită sferă a relaţiilor internaţionale, creând noi norme de drept internaţional sau modificând ori abrogând pe cele existente.

Ori de câte ori obiectul de reglementare al tratatului îl reprezintă relaţii interstatale stabilite în domeniul comerţului internaţional sau al cooperării economice internaţionale, respectivul tratat este şi izvor al dreptului comerţului internaţional. Au această calitate şi alte tratate internaţionale – politice, juridice, culturale – care, stabilind raporturi de colaborare între state, favorizează şi dezvoltarea relaţiilor economice dintre acestea, conţinând uneori chiar clauze exprese în acest sens.

Tratatele pot fi clasificate în:a) tratate generale – aceste tratate cuprind ocazional şi norme aplicabile raporturilor de comerţ

internaţional. Este ilustrativă în acest sens Carta O.N.U. care, proclamând în preambulul său ca scop suprem al Naţiunilor unite menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, stabileşte ca unul din obiectivele subordonate acestui scpo relaizarea colaborării interstatale în soluţionarea problemelor cu caracter economic.

b) tratate speciale – acestea sunt încheiate pentru reglementarea unor raporturi comerciale. La rândul lor, tratatele speciale se subdivid în:

tratate multilaterale tratate bilaterale

- Tratatele multilaterale. Între tratatele internaţionale care au şi calitatea de izvor al dreptului comerţului internaţional, o importanţă deosebită o au tratatele multilaterale care formulează

2 http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept-civil/izvoarele-dreptului-afacerilor-75811.html

3

norme uniforme de drept material sau conflictual, regelementând anumite raporturi de comerţ exterior.

Ca exemplu de asemenea tratate care realizează în fond unificarea normelor de drept conflictual şi material aplicabile în relaţiile economice internaţionale, menţionăm:- Convenţia de la New York din 1958 cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor

arbitrale străine;- Convenţia de la Viena din 1968 cu privire la convenţia de arbitraj;- Convenţia de la Washington din 1965;- Convenţia de la Seul din 1985 cu privire la înfiinţarea Agenţiei multilaterale de garantare a

investiţiilor internaţionale;- Convenţia de la Haga din 1976 cu privire la intermediere;- Convenţia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabilă obligaţiilor internaţionale;- Convenţia de la Geneva din 1930 privind legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin;- Convenţia de la Geneva din 1931 privind legea uniformă asupra cecului;- Convenţia de la New York din 1974 privitoare la prescripţia extinctivă în materia vânzării

internaţionale de mărfuri etc.- Tratatele bilaterale. Aceste tratate au ca obiective concrete reglementarea colaborării interstatale în domeniul comercial, financiar-valutar etc.

Aceste tratate se încheie sub formă de acorduri comerciale, economice, de protocoale anuale comerciale, de acorduri de clearing, de plăţi, de comerţ, navigaţie şi aeriene, de convenţii pentru garantarea reciprocă a investiţiilor, de acorduri pentru exploatarea în comun a apelor de frontieră etc.

Acordurile economice bilaterale nu realizează o uniformizare sau unificare a normelor de drept conflictual sau de drept material aplicabil condiţiilor de validitate şi efectelor contractelor de comerţ internaţional. Ele operează însă o uniformizare a unor norme de drept administrativ, financiar, valutar, vamal aplicabile aceloraşi contracte.§3. Cutuma. Prin cutumă se înţelege o practică generală îndelungată, repetată, urmată de state, pe planul raporturilor internaţionale, cu conştiinţa obligativităţii sale juridice. Cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptului internaţional public, materii întregi ale acestuia formându-se pe cale cutumiară.

Pe măsura codificării dreptului internaţional şi a creşterii numărului de tratate ca instrumente ale colaborării interstatale, cutuma pierde din importanţa sa. Cu toate acestea, cutuma reglementează încă raporturi de comerţ internaţional şi este izvor al dreptului comerţului internaţional. Astfel, transportul internaţional de mărfuri pe mare are încă caracteristici esenţialmente cutumiare. De exemplu, obligaţiile părţilor au sorginte cutumiară, independent de ceea ce scrie în contractul de navlosire (armatorul răspunde cu toată averea sa pentru buna desfăşurare a transportului, navlositorul fiind obligat să aducă marfa).

Trebuie făcută distincţie între cutumă şi uzuri sau uzanţe internaţionale.Acestea au fost stabilite prin practică şi reprezintă reguli de conduită……………..

Izvoare interne

§1. Referindu-ne la izvoarele interne ale dreptului comerţului internaţional, acestea sunt diferite în raport de sistemele de drept în cauză. Dreptul comeţului internaţional fiind o materie pluridisciplinară, sunt izvoare interne ale acestei materii acelea care cuprind în orgnaizarea şi reglementarea lor, comerţul exterior al statelor în cauză.

Sistemele de drept cunoscute sunt:

4

- sistemele de drept de inspiraţie romanistă, care au drept punct de plecare dreptul roman- sistemele de drept anglo-american- sistemele de drept islamica) Sistemele de drept de inspiraţie romanistă. Aceste sisteme se împart în două categorii: - sistemele de drept care cunosc unitatea dreptului privat- sistemele de drept care cunosc dualitatea dreptului privat

Pentru aceste sisteme de drept izvoarele interne sunt legile şi celelalte acte normative elaborate în baza legilor şi cuprinzând norme de drept care, într-o măsură sau alta, se referă şi la activitatea de comerţ exterior a statului care le-a elaborat. Izvoarele interne se împart în izvoare interne generale şi izvoare interne speciale.

Izvoarele interne generale sunt Constituţiile şi legile speciale (fiscale, vamale, penale etc).Izvoarele interne speciale se diferenţiează în funcţie de felul sistemului de drept care se

aplică. Astfel, în cazul statelor care cunosc dualitatea dreptului privat (împărţit în drept civil şi drept comerical), izvoarele interne sunt codurile comerciale şi legile comerciale speciale, dreptul comun fiind dreptul civil. Pentru statele care cunosc unitatea dreptului privat, izvoare interne sunt legiuirile civile

În toate aceste sisteme de drept, izvor al dreptului comerţului internaţional este uzul, obiceiul, în măsura în care reglementează raporturi de comerţ exterior. Unele state recunosc valoarea de izvor de drept numai uzurilor legale, pe când alte state recunosc uzurile interpretative.

b) Sisteme de drept de anglo-americane. Aceste sisteme s-au format ca sisteme legislative prin efortul judecătorilor itinernaţi. Izvorul principal al acestor sisteme de drept este precedentul judecătoresc care angajează cu forţă obligativitatea soluţiilor, tutror instanţelor inferioare sau de acelaşi grad, într-o speţă similară.

De asemenea, izvoare interne în aceste sisteme de drept sunt cutuma şi legea. c) Sisteme de drept islamic. Izvoarele specifice acestor sisteme de drept sunt Coranul şi Sunele (interpretări date de către imami Coranului) şi obiceiul pământului. Legea este izvor intern într-o mai mică măsură.

§2. Referindu-ne la izvoarele interne ale dreptului comerţului internaţional distingem între actele normative conţinând reglementări de drept material şi actele normative cuprinzând norme conflictuale aplicabile în materie.

Actele normative conţinând reglementări de drept material cuprinde pe de o parte, acte normative de drept general, dar aplicabile şi comerţului exterior, şi, pe de altă parte, acte normative destinate comerţului internaţional.

AUTONOMIA DREPTULUI AFACERILORPozitia autonoma a dreptului afacerilor fata de celelalte ramuri de drept privat este

sustinuta de specificul activitatii comeciale care presupune existenta unor reguli simple, facilitatea probatiunii, accesibilitatea si rapiditatea tranzactiilor comerciale. Acest specific impune solutii originale referitoare la prioritatea vointei declarate in dauna celei interne.

Corelatia cu alte ramuri de drept. Autonomia nu exclude ci presupune legaturi cu celelalte ramuri de drept privat si public. Dreptul afacerilor face parte din subdiviziunea dreptului privat alaturi de dreptul civil de care difera prin izvoarele raporturilor juridice, fapte de comert si calitatea participantilor (comercianti).

Dreptul comercial civil care reglementeaza procedura solutionarii litigiilor. Suportul il aflam in dispozitiile art.889 Cod Comercial care prevad ca “exercitiul actiunilor comerciale se reglementeaza de codul de procedura civila afara de dispozitiile codului de fata”.

5

Dreptul comertului international care se aplica raporturilor cu element de extraneitate, adica raporturilor la care participa persoane fizice sau juridice straine.

Dreptul administrativ. Activitatile de comert se realizeaza pe baza unor avize, autorizatii, licente emise de autorizatiile administrative care functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale unde comerciantul isi are sediul principal sau unde isi desfasoara activitatile.

Dreptul financiar fiscal. Legatura este evidenta stiut fiind ca una dintre principalele surse de formare a veniturilor statului o constituie impozitele si taxele platite de comercianti. Formarea veniturilor statului si obligatiile fiscale ale comerciantilor sunt reglementate de Dreptul Financiar care are legatura cu Dreptul Afacerilor.

Dreptul penal care cuprinde regimul sanctionar al infractiunilor economice.Dreptul familiei. Punctele tangenta cu dreptul familiei privesc regimul juridic al

bunurilor sotilor, operatiunile juridice care se pot incheia intre soti si implicatiile lor in dreptul afacerilor, constituirea de societati comeciale intre soti, aportul la societate cu bunuri commune ale sotilor, regimul juridic al dividendelor obtinute de unul dintre soti.

Dreptul international public. In raporturile interne si internationale se aplica norme de drept international public concretizate in tratate, conventii si acorduri inclusiv cele care contin norme uniforme in materie.

Exemplu: Conventia de la Viena, 1980, privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de marfuri, ratificata de Romania in 1992.

6