izvoare codrene nr 7

Izvoare Codrene nr. 7

NICOLAE BUD

Şcoala la drum

Şcoala românească şi-a deschis porţile. Îşi începe noul drum sub stele şi către multele şi ambiţioasele ţinte urmărite. M-am aflat şi eu,mărturisesc în cursul zilei de ieri,cu aceeaşi nedesminţită emoţie, printre participanţii la una din miile de festivităţi de pe cuprinsul ţării desfăşurate sub semnul clopoţelului inaugural.

O spun cu sinceritate:porneam la începutul dimineţii spre una din şcolile Maramureşului meu drag ,cu sentimentul că port sub braţ ghiozdanul plin de cărti neatinse şi caiete neîncepute,pixuri şi creioane colorate,rechemat ca de fiecare dată de emoţiile de peste ani la fiecare convocare în faţa tablei de lânga catedra promiţătoare să deslege mistere de tot felul. Mă las furat de asemenea reverii la întâlnirile mele ca elev cu dascălii,cu orele de clasă,cu învăţătura lor.

Dar mă şi simt dator să reflectez,o dată în plus,la rosturile şcolii şi la răspunderile ei. Îşi are şcoala noastră vârstele ei frumoase şi nume glorioase - i-aş putea aminti pe Gheorghe Lazăr,Titu Maiorescu,Spiru Haret şi nu numai ei în fulgurarea veacurilor - în afirmarea ei ca adunare de slujitori de sfinte idealuri :educaţia poliedrală a celor aflaţi la ora deplinei receptivităţi,apărarea valorilor autentice, modelarea multifacială a viitorului om al cetăţii.

Viitorul ţării,o ştim prea bine,depinde de felul în care şcoala reuşeşte să-şi îndeplinească misiunile sale diurne.Atitudinea,pregătirea şi comportamentul în societate al adultului de mâine depinde hotărâtor de capacitatea şcolii ca laborator de sesizare la timp a naturii,conţinutului şi profunzimii ecuaţiilor la care şcolarii de acum vor trebui să participe la cotele maturităţii.

1


Este percepţia mea cu privire la repetatele căutari în caligrafierea rolului şcolii în societatea românească prin diversele paliere ale evoluţiei sale. E drept,am asistat ,din păcate,la atâtea experimente,cu sau fără rost,cu reuşite palpabile ori cu eşecuri răsunătoare,fără a izbuti să ne înscriem în des citatul Clopot al lui Gauss,în acel mers lipsit de sinuozităţi către construcţia atât de aşteptată şi pe bună dreptate îndelung clamată. Ne dorim un învăţământ de calibru european validat de realitate.

Sper din tot sufletul ca reaşezările de ultimă oră să confirme un mers al lucrurilor în şcoala noastră pe toate palierele,în măsură să ne confere satisfacţiile dorite.

Acest nou an de învăţământ începe cu ochii turmentaţi de rezultatul neconvenabil,usturător,al celui mai recent examen de bacalaureat. Este, să recunoaştem,o decepţie pentru noi toţi. O suferinţă care se instalează în noi,plasată nu doar deasupra taberelor implicate-elevi-absolvenţi şi profesori. Ne doare în egală măsură ca manageri în sistemul educaţional, ca părinţi, ca simpli cetăţeni. De ce am ajuns aici? Cât de repede putem îndepărta zgura acumulată de valul rezultatelor mediocre? Este important de ştiut şi mai importantă, cred, devine capacitatea de a acţiona împreună, pentru a reda şcolii de toate gradele încrederea în forţele sale, de a-i oferi dreptul la autoritate şi prestigiu. Sa recunoaştem: privirea critică, analiza capabilă să developeze sursele eşecurilor din durata şcolii nu este tot una cu stropşirea interminabilă la adresa dascălilor de toate vârstele, invectivarea şcolii ca sistem, ignorarea stărilor de nemulţumire acumulate inevitabil în această sferă activă a societăţii, ce trebuie să ne rămână dragă prin oamenii care o slujesc şi prin efortul sistematic al omului de la catedră de a-şi face cu onestitate, cu bun-simţ, cu competenţă, datoria.

2


Aşteptările noastre, în orice domeniu, încep prin încrederea în actorii de bază implicaţi în proces.

Ascultând luni dimineaţă clinchetul de clopoţel risipit peste ţară, avem a rosti în sinea noastră, o dată cu dorinţa de a fi un an mănos prin bune rezultate şi investiţia de încredere în oamenii şcolii, în truda lor făcută cu buna credinţă.

Lăsându-le şi lor dreptul la spusele lui Luther: "La nimic nu-ţi foloseşte să crezi în iertarea păcatelor dacă nu crezi, cu deplină convingere, că păcatele toate ţi-au fost iertate." Iar nouă tuturor, amintindu-ne drept avertisment un crez exprimat adesea: "Dacă tinerii de azi nu găsesc perspective pentru viaţă, prezentul nostru este greşit şi rău".

Şi în încheiere:Dumnezeu să ne ajute să avem în şcolarii de azi cetăţenii

destoinici şi bravi pe care îi aşteaptă la lucru societatea de mâine!

3


EMIL DOMUŢA

Doi corifei ai luptei pentru libertate naţională - dr. Vasile Lucaciu(1852-1922) şi George Pop de

Băseşti (1835-1919), sau spiritul jertfei din dragoste de neam, într-o corespondenţă

Prin informaţia inedită, exprimarea neocolită,spontană,nealterată de consideraţii exterioare,prin judecăţile cuprinse,corespondent întreţinută de către exponenţii elitei politice ale românilor transilvăneni în epoca renaşterii naţionale, deţine o deosebită valoare documentar istorică. Având caracter intim,scrisoarea dezvăluie personalitatea eminentului, modul lui de gândire,justificarea celor întreprinse, precum şi intenţiile de viitor. Oglindindu-l pe emitent, scrisoarea îl conturează şi pe destinatar,raporturile dintre cei doi în perioada respectivă,afinităţile reciproce. Dar înainte de toate,valoarea corespondenţei stă în caracterul său informaţional. Vehiculînd ştiri şi păreri,scrisoarea este alcătuită pe un inevitabil schelet evenimenţial. Cu deplină încredere în aceste postulate,publicăm mai jos scrisoarea din 2 martie 1894 adresată de către părintele tribun Vasile Lucaciu din Şişeşti,ilustrului bărbat politic al naţiei George Pop de Băseşti,în preajma odiosului "proces de la Cluj",prin care ambii vor fi condamnaţi la ani grei de temniţă politică datorită implicării totale în coordonarea mişcării memorandiste-moment de apogeu al luptei naţionale a romînilor din Transilvania pentru întreaga perioadă cuprinsă între Revoluţia democratică din 1848-1949 şi Marea Unire din 1918.

4


Scumpul meu Bade! Scrisoarea ta mi-a cauzat o mare bucurie,căci mi-a întărit credinţa că merită să lupţi pentru o cauză sfântă văzînd că tovarăşii de luptă nu te părăsesc. In această viaţă plină de amărăciuni,e o adevărată fericire când găseşti un suflet asemănător cu al tău.

Similis GaudetScumpe bade,Suntem în luna martie si numai două luni ne mai despart de

desbaterea ce va avea loc la Cluj. Acest proces al nostru va trebui să aibă un răsunet istoric. Aştept cu nerăbdare procesul şi sunt convins că vom putea arăta din nou tiranilor noştri demnitatea noastră de a sta neclintiţi faţă de orice tentativă sau uneltire a lor. În ce mă priveşte pe mine,eu stau ca şi cum aş fi deja la închisoare,nu-mi pot părăsi casa, fără a fi urmărit de jandarmi. Recunoşti dragă Bade, cît a fost de zadarnic să te încrezi în graţia împăratului. Nu se deosebeşte nici el de guvernele sale. Cînd te plângi la împărat este ca şi cum te-ai plînge directorului puşcăriei contra brutalităţii temnicerului. Cauza noastră naţională nu se poate cîştiga decît prin lupta şi solidaritatea noastră dîrză şi neînfricată. Sunt sigur că vom fi condamnaţi grav.Cel puţin să ne purtăm cu demnitate şi măndrie la proces şi la puşcărie.Să le arătăm că nu ne temem de ameninţările lor, nici de apucăturile lor viclene şi nici de cruzimea lor. Ne aşteptăm la cele mai grave inchiziţii. Ele nu trebuie să

5


ne intimideze,să ne slăbească credinţa,ci din contră,să ne-o întărească şi convingerea fermă că trebuie să ne desrobim de jugul strein cu orice preţ,aducând chiar jertfa supremă: viaţa. In ce mă priveşte pe mine eu m-am obicinuit cu puşcăria. Şi am încrederea neclintită că ne vom răzbuna şi răzbunarea noastră va fi groasnică pentru ei. Eu le-am spus-o la Satu Mare la proces(2),că voi ajunge să fiu ales deputat de Satu Mare pentru dieta din Bucureşti. S-au cutremurat grozav la această ameninţare şi nici n-au avut curajul să reacţioneze. Simţeau în subconştientul lor că spun un adevăr profetic,pe care ei nu-l vor putea schimba,al cărui proces fatal nu-l vor putea evita,căci aşa vrea istoria,aşa vrea destinul,fiindcă e firesc să fie aşa. E chestie de timp şi vom învinge. Te rog dragă Bade, ai curaj şi însuflă-le şi celorlalţi curaj căci numai avînd curaj vom putea atrage simpatia întregei lumi civilizate spre noi. Pregătiţi-vă de procesul Memorandumului. Am scris şi lui Raţiu la Sibiu,el mă întrece în însufleţire. Dacă avem un astfel de conducător curagios şi înţelept vom putea fi condamnaţi dar nu învinşi. La revedere la proces. Te salută cu mult drag un viitor tovarăş de robie.

Şişeşti la 2 martie 1894.Dr. Vasile Lucaciu.

_____________________1. Publicată parţial de A.Iuga, Cu privire la Vasile Lucaciu. Acte , documente, procese,p.272-273, după care o reproduce V. Netea, Istoria Memorandului..., p.224-225.2. Probabil la procesul din 27 ianuarie st.n.1893 de la Satu Mare cînd a fost condamnat pentru "calomniere publică a guvernului ungar" la două luni închisoare ordinară şi o amendă de 50 fl.(cf."Tribuna",1893, nr.12-13,16-17).

6


Din zestrea colindatului la românii de sub codru

Din toate cercetările specialiştilor, făcute cu totală acribie, pe teren, a rezultat o concluzie aproape unitară, în rînduiala Crăciunului prin pregăteli, clăci de colindat, mai cu seamă prin repertoriul de colinzi, "Ţara Codrului" a fost botezată "Patria colindului la români (ex. profesionista lucrare a folcloristei Monica Brătulescu, intitulată ancestral"La luncile Soarelui"sau documentata lucrare a folcloristului Pamfil Bilţiu aşezată sub genericul "Sculaţi,sculaţi boieri mari". Din multul material documentar adunat de către dumnealor şi de mine vă oferim doar câteva fragmente,care,socotim să vă facă Sfintele Sărbători şi anul ce vine ,mai fericit; "Vine Crăciunul cu zare La tăt omu-i praznic mare Vin feciorii la fereastră Corindând corinzi frumoasă Intră-n casă corindând După masă tăt cântând, Şi-şi cântă cântările Şi-şi schimbă inelile Gâzdoaia mândru se gată cu brău mândru de mătasă Şi margă nănaşe mare La fata birăului

7


Din poiana mărului" Alta le aduce amintire de la necazurile primului război şi realităţile traiului din casa ţărănească de la noi,în Sfânta seară de Crăciun; "Ce folos de astă seară Că feciorii-s duşi din ţară Noi mâncăm colaci de grâu Is în şînge până-n brâu Nu fi găzdoaie făloasă, Bărbatu ţi-i dus de acasă Strânge pruncii pângă tine Că-amu n-ai milă la nime Strânge pruncii pângă şpor N-ai pe nime ajutor"

Eveniment cultural în premieră la Cehu Silvaniei

La iniţiativa şi implicarea inimosului consilier orăşenesc de Cehu Silvaniei,Sălaj, Claudiu Domuţa,pentru întâia oară,în duminica de 18 decembrie,în oraş se vor aduna mulţi colindători,şi mai cărunţi,dar şi mai tineri,fiecare cu zestrea de colinzi închinate "Marelui Prasnic al Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos" Vor veni de pe toate uliţele,din sate mai apropite ,ori mai îndepărtate-colindători,până şi din"Patria" lui Rebreanu,Năsăud.

8


PAMFIL BILŢIU

Substratul mitico-magic al sărbătorilor de iarnă din Zona Codru

Întregul ciclu al celor douăsprezece zile marchează trecerea în noul an, dintr-un timp în altul, dintr-un anotimp în altul. De aceea momentul de trecere, din punct de vedere al sacrului, conotează refacerea a acelei stări de iniţiere prin tot felul de acte ritualico-magice pentru ca trecerea să se facă sub cele mai bune auspicii.

Elemente ale substratului mitico-magic ale sărbătorilor Crăciunului le întâlnim, încă, din faza pregătitoare. Sunt aşa numitele rituri preparatorii. Astfel, la Oarţa de Sus şi Băiţa de sub Codru, masa se pregăteşte după vechi prescripţii ritualice. Sub faţa de masă se aşterne fân, pe care se pune sare, usturoi şi un coc (colac mic). Pe faţa de masă, la mijloc , se pune un colac ceremonial împistrit denumit „colacul Crăciunului”. În unele sate, colacul este înstruţat cu struţ vegetal, alcătuit din plante perene cărora omul din popor le-a atribuit puteri magice: iederă, bărbânoc, băniţă, pospan. În satele de pe valea Asuajului şi la Rodina, era îndătinată gătirea ritualică a scaunului. În tinda casei se punea un scaun pe care se punea fân, peste fân un colac ceremonial, iar în jurul colacului se puneau atâţia coci câte animale avea familia în gospodărie. Ritualul ne evidenţiează funcţia colacului de asigurarea succesului în creşterea animalelor în gospodărie.

Elemente de substrat mitico-magic al sărbătorii Crăciunului descoperim în colindatul copiilor. Odinioară, copiii, ca şi feciorii, purtau cioci, nişte beţe încovoiate la capătul de sus, cu acestea atingeau gazda, la finele colindatului, şi care ne amintesc de beţele colindătorilor din

9


Oltenia, numiţi piţărai. Atingerea ritualică a gazdei are la bază credinţa în transferul de energie magică de la colindători la gazdă.

Trebuie să subliniem că, aşa cum arată Petru Caraman, colindătorii sunt înzestraţi cu energie magică, asemeni ca şi vrăjitorii, putând săvârşi adevărate miracole. Numai aşa ne putem explica prezenţa unor rituri, din cadrul colindatului, pe care le întâlnim în satele codrene. La Bicaz şi Oarţa de Sus se punea, la pragul casei, un lanţ peste care treceau colindătorii. La Băiţa de sub Codru se punea şi un topor. Aşa cum ne-au informat performerii, lanţul nu lasă duhurile rele să intre în casă, de unde rezultă că are la bază principiul captivităţii. De altfel, atât toporul cât şi lanţul sunt piese de instrumentar magic, de largă răspândire în magia noastră şi a altor popoare. Ele sunt, frecvent, folosite în riturile de alungare a duhurilor malefice.

Trebuie să avem în vedere că, înainte, se colinda la 31 martie, când tocmai începea noul ciclu vegetaţional. Drept urmare, întregul ciclu al celor douăsprezece zile are un puternic substrat agrar. La Oarţa de Sus, gazda punea ştiubeie cu grâu, la intrarea în casă, ca să treacă colindătorii pe lângă ele. Grâul, apoi, se dădea la păsări, să fie cu spor ca şi colindătorii.

Elemente de substrat magic al colindatului din zona Codru, dar şi din alte zone ale Maramureşului, le putem descifra în datina jucării fetelor, în timpul colindatului feciorilor, cu muzicanţi. La Bicaz nici o fată de la casa gazdelor nu rămânea nejucată. Li să dădea să fie jucate de colindători şi fetele mici. Se credea că fatele care erau jucate de către colindători, se vor mărita în câşlegi, vor fi sănătoase şi vor fi ferite de boli tot anul.

Elemente de substrat mitico-magic al Crăciunului descifrăm şi în lăsarea lămpii aprinse pe parcursul întregii nopţi a sărbătorii. Se credea că, astfel, lumina se va scurge-n anul care vine. Aceiaşi credinţă

10


stă şi la baza menţinerii focului aprins în noaptea de Crăciun. Se asigura scurgerea căldurii în anul care vine.

Semnificative elemente de substrat mitico-magic cuprinde colindatul feciorilor. Începutul ritualic al colacului reprezintă miezul acestui substrat. Fiecare fată pregăteşte mai mulţi colaci ceremoniali, care urmează a fi începuţi de fiecare rând de colindători. Colacul este împistrit cu motive tradiţionale: spirală, cruce, frunză de stejar, etc. Sub nici o formă nu este permis ca o fată să pună acelaşi colac pentru a fi început de mai multe ori. Dacă se descoperă că a mai fost început, feciorii îl rup în bucăţi şi se duc la altă casă, deci urme ale descolindatului sunt prezente în acest obicei. De regulă, după ce s-a rostit „tarostea colacului” sau mulţămita colacului de către un fecior mai înzestrat, unul din ceată, cu un cuţit, începe, ritual, colacul.

În unele sate, începutul ritual al colacului se face cu scoatere de miez, din care se dă la fiecare, din ceată, care îl consumă pe loc. Este, aici, prezent ritul mâncării pâinii în comun, foarte răspândit în folclorul nostru şi care a fost atestat documentar, încă din secolul al XVI-lea. Călătorul german I. Sommer a asistat la înfrăţirea dintre Ştefan Tomşa şi o rudă de-a lui Despot. El notează că înfrăţiţii au mâncat o turtă mare în comun, ceea ce la ei era legământul cel mai sfânt.

Urarea colacului, care se întâlneşte pe o arie mai întinsă a Transilvaniei, purtând diferite denumiri, prezintă similitudini cu pluguşorul şi ne evidenţiază odată în plus caracterul agrar al sărbătorii, dacă avem în vedere că narează muncile agrare începând cu aratul până la scosul pânii din cuptor. Accentul, în urarea colacului, cade pe abundenţa în recolta de grâu. „Noi când vedem colacul acesta, / Gândim că-i stogu cu parta./ Stogu cu parta nu poate fi, / Că paiele şi turmăta nu-s aci. / Şi nici nu pot fi, / Că-n paie ne-am împiedica, / În turmătă ne-am îneca.” (Asuaju de Jos).

11


Abundenţa în recolta de grâu are la bază o veche credinţă, potrivit căreia pentru a se întâmpla în realitate un deziderat, trebuie performat mai întâi în plan magic. Aşa ne putem explica performarea recoltei bogate în cereale şi în colindele vechi. „Ia, că grâu-îi până-n brâu, / Şi ovesă-s până-n mesă.” (Orţiţa).

În colindele agrare, care aparţin de poezia primilor agricultori, sunt narate aratul, semănatul, apoi recolta de grâu şi pâinea bună ca finalizare a acestor munci: „Haidaţ, voi fraţi, după mine, /C-om ara cât om ara, /Tot mai mult om sămâna. / Când a fi pe la gustare, /Ne-or trimete de mâncare. /Şi-om scrie o cărticică, /Colo-n deal, la fogădău, /La domnu solgobirău. /De-acolo, trimite-ne-a, /Grâu roşu ca viola,/ Pită albă ca spuma.”

Colindele vechi, din zona Codrului, au un substrat mitico-magic deosebit de pronunţat. Ocupă un loc aparte colindele care conservează imaginea lui Moş Crăciun ca figură laică. Ne este zugrăvită imaginea personajului mitic, în chipul unui moş bătrân, călare pe cal, cu barba albă, care dăruieşte copiilor daruri rituale, dar aduce şi iarna marcând începutul petrecerii din cadrul sărbătorii Crăciunului. „Vine Crăciun cel bătrân, /Cu căluţu tăt jucân, /Cu barba tăt scuturân, /C-on tocuţ de lapte-n sân, /Cu ouţă-n coşeguţă, /Să le deie la fătuţă, /La care îs mai micuţă. /Când îi coale, pă-nsărat, /Moş Crăciun să bagă-n sat. /La tătă casa-i lumină, / Pă cuptior, îi oala plină, / De cârnaţ şi de slănină.” (Bicaz).

Oul este un simbol arhetipal, semnificând începutul tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării şi permanenţei vieţii. Oul este un simbol al nemuririi şi al resurecţiei. Ca aliment, conţine nişte substanţe vitale pentru organismul uman. Oul este răspândit în riturile de naştere şi creşterea copilului. Laptele este aliment primordial şi arhetip alimentar. Laptele, în amestec cu miere de albine, a devenit, în mai multe religii, băutura imortalităţii şi a regenerării.

12


Variantele de colind de flăcău, intitulate Jocul voinicului, ne sugerează că, odinioară, colindele erau însoţite de dansuri ritualice care erau efectuate în corelaţie cu aştrii fundamentali: soare, lună, stele. „Pă cel deal, pă cel colnic, /Mândru joacă on voinic. /Da nu joacă cum să joace, /Tăt după soare să-ntoarce. /După lună când lumină, /După ste când străluce.” (Mânău).

GELU DRAGOŞ

Petre Dulfu, un Ion Creangă al ardelenilor!

O scurtă biografie a marelui cărturar, de tip Wikipedia, ar fi în genul: Petre Dulfu s-a născut în 10 martie 1856, în satul Tohat, comitatul Sălaj-Maramureş şi a decedat pe 31 octombrie 1953, în Bucure ș ti . Personalitate complexă, codreanul nostru, Petre Dulfu a fost autor de basme, poet, profesor, traducător şi doctor în filozofie. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. Astăzi una dintre cele mai importante biblioteci judeţene din România îi poartă cu cinste numele! Cea din Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean.

BIOGRAFIE. După absolvirea claselor primare la Tohat și a Gimnaziului din Baia Mare (Colegiul Gheorghe Șincai de astăzi), a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri (titlul original: "Működése a román irodalom terén", trad. "Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române"). Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat, le-a facut in limba maghiară. După terminarea studiilor, a trecut Carpații și

13

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti

http://ro.wikipedia.org/wiki/1953

http://ro.wikipedia.org/wiki/31_octombrie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Comitatul_S%C4%83laj

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tohat,_Maramure%C8%99


http://ro.wikipedia.org/wiki/10_martie


s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari personalități culturale: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, B. Șt. Delavrancea.A fost dascăl la școala normală de învățători și la Şcoala normală de fete “Elena Doamna” din București.

CREAŢIA. Primele poezii originale le-a citit în ședințele “Societății de bibliotecă” devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871. În anul 1873 a debutat la Pesta în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan. În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur. Alături de Isprăvile lui Păcală alte două lucrări Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-Frumos s-au impus ca opere de referință în literatura română.

ACTIVITATEA DIDACTICĂ. Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute. A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: abecedare, cărți de cetire la limba română, aritmetică,

14

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vulcan

http://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_(revist%C4%83)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pesta_(ora%C8%99)



geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost Etica sau morală filosofică și Noțiuni de estetică. S-a retras de la catredră în 1927 la vârsta de 71 de ani.

PREMII LITERARE. A primit premii ale Academiei Române pentru Isprăvile lui Păcală și pentru traducerile din Euripide (Ifigenia în Aulida - Ifigenia în Taurida), considerate cele mai bune traduceri ale pieselor lui Euripide existente la vremea respectivă.

Dar fiindcă îl iubim pe marele scriitor şi filozof PETRE DULFU născut pe meleagurile noastre asemeni lui Emil Gavriş sau dr.Florian Ulmeanu, vă propun domnule primar al Ulmeniului Lucian Morar ,deoarece am vizitat Casa memorială din Tohat împreună cu elevii mei cu câţiva ani în urmă şi nu arăta tocmai bine, să o aducem la valoarea care o merită, să o redaţi cu adevărat circuitului maramureşean şi naţional. Pentru că cine nu s-a delectat în copilărie cu poveştile lui Dulfu?! Numai dacă mă gândesc la poveştile pe care mi le spunea bunica mea Iuliana cu „Moara dracilor”, „Caprele popii”, „Evanghelia”, „Păcală şi Tândală”, sau la poemul popular pe care mi-l spunea „cap-coadă” badea Ionu Anichii, paznicul satului despre „Gruia lui Novac” mă face să-l iubesc cu şi mai mare drag şi să mă simt responsabil de Casa memorială aflată la nici 5 km de satul meu! În mod cert, intelectualii din zonă, Biblioteca Judeţeană care-i poartă numele, dumneavoastră domnule Lucian Morar - ar trebui să faceţi mai mult pentru scoaterea la lumină a imensei personalităţi născute pe malul stâng al Someşului, în Tohat! Şi în mod cert pentru Casa Memorială „Petre Dulfu” din Tohat! Dacă dorim să nu fim judecaţi aspru şi nedrept de cei care vin în urma noastră...

Fără perspective

15


din barul lui buciuman n-ai nici o perspectivă,ne trezim uneori din beţie şi constatămcă trec anotimpurile peste noi, se rup prieteniileşi călcată-n picioare e urma paşilor noştri.ne ardem viaţa între nimicuri, prostii şi minciunişi devenim uşor prizonierii propriei vieţi;tinereţea se scurge şi inima prinsă-n ştreang devine :ne trăim iubirile în sms-uri, pe facebook sau messprivim titlurile cărţilor pe internet dar uităm să învăţăm povestea; participăm zilnic la lansări de cărţi şi nu de nave(acolo am avea şansa să evadăm pe mări şi oceane)aici ne înscriem la cuvânt ca nişte epigonii ce suntemiar apoi, ne îmbătăm mai ceva ca-n birtul din colţ;timpul risipit astfel nu-l putem lua înapoi – se duc toate-n van şi dorinţele noastre seacădoar lacrimile ne mai hrănesc zi şi noapte;a sosit Vremea aceea şi-o trăim din plin...

16


MIHAI GHIŢ

Ortodoxia - cu paşi lenţi printre milenii! (V)Reforma -"cutremurul" etern provocat de

propovăduirea Bibliei

Această reformă este mişcarea religioasă de la inceputul secolului 16 în Germania, răspîndită în cea mai mare parte a Europei. Afirmînd principiul mîntuirii prin credinţă ideologii reformei au respins rolul decisiv atribuit bisericii prin administrarea sfintelortaine,şi au declarat Biblia ca fiind singurul izvor al adevărurilor de credinţă.

Coordonatorii au cerut secularizarea averilor clerului,au militat pentru introducerea limbilor naţionale în biserici şi traducerea Bibliei şi răspîndirea ei în popor. Puterea şi autoritatea bisericii catolice au fost zdruncinate şi au apărut Bisericile protestante. DEX,pag.1186. După schisma din 1054,iulie,au continuat luptele dintre puterile imperiale şi biserici, între regi,papi sau patriarhi. Ortodocşii sub influenţe imperiale au fost mai concilianţi.

Biserica Romano-Catolică în frunte cu Papalitatea născută pe ruinele Imperiului Roman coordonează în numele Cezarilor redresarea Imperiului Roman al cărui spirit l-a moştenit Cei mai mulţi papi au fost italieni şi au încercat prin diferite mijloace să-şi menţină sediul central la Roma şi să facă legături cu regii ţinuturilor din jur,prin alianţe politice,avere sau forţe armate.Veniturile bisericeşti erau mari,se făceau multe biserici,.şi s-au organizat o mulţime de ordine călugăreşti,primind atribuţii bine precizate pînă azi.

17


Deşi se pare că pînă în evul mediu,Catolicismul a menţinut un oarecare echilibru social în Europa centrală,specialiştii critici spun că erau mari exagerări,Biserica se amesteca în politică,urmărea acapararea de imense averi,se accepta luxul,se folosea mituirea,se ardeau nesupuşii pe rug,Biblia se predica numai în limba latină,episcopii,cardinalii şi papii nu erau aleşi întotdeauna după valorile reale. Au apărut multe exagerări în privinţa cultului sfinţilor, a binecuvîntării armatelor,a vînzării de indulgenţe-bucăţi de hîrtie binecuvîntate de clerici,care vîndute aduceau iertare de păcate,apariţia ordinului iezuiţilor-maşinăria secretă a papalităţii care a dus la inchiziţie,1229,triumfând cu arderea pe rug. În aceste împrejurări istorico-religioase prin tribunalul inchiziţional au murit în torturi şi chinuri groasnice mulţi opozanţi ai bisericii, ofiţeri pictori,vrăjitoare, oameni de cultură şi ştiinţă,călugări şi călugăriţe,indiferent cărei etnii aparţineau.

Fiind omorîţi mulţi germani,spanioli,francezi etc, apăreau tot mai multe nemulţumiri faţă de biserică. Acestea l-au determinat pe regele galez Filip cel Frumos să ia măsuri dure împotriva bisericii începînd cu papa Bonifaciu,din cauza impozitelor foarte mari. Împăratul a mai înfiinţat un scaun papal la Avignon în sudul Franţei,care a durat 70 de ani,1305-1377, funcţionînd în acelaşi timp două sedii,cei doi papi se acuzau reciproc. Între timp apare şi problema infaibilităţii papale, papa nu poate greşi cînd vorbeşte în numele bisericii,care a accentuat şi mai mult criza religioasă

18


In această perioadă s-au ridicat multe persoane din cadrul clerului care voiau să reformeze biserica şi s-o readucă la stadiul de instituţie divină.Locuitorii unor zone din sudul Franţei,nordul Italiei şi al Spaniei au acceptat învăţăturile religioase ale unui negustor învăţat şi foarte bogat-Waldo,care şi-a vîndut averile şi predica noţiuni legate de iubire şi ajutorarea celor necăjiţi.S-a ridicat împotriva popilor şi a luxului ce domnea în rândul clericilor Deşi trăiau o viaţă altruistă si se rugau frecventând bisericile pentru care,cînd n-au vrut să plătească impozitele papale,papa Inocent III,a pornit armata şi i-a măcelărit. În urma mişcărilor împotriva papilor, în Anglia se ridică John Wycliz,1325-1384, profesor la Oxford, care traduce Biblia în limba engleză şi organizează opoziţia împotriva Bisericii Catolice predicînd în marile oraşe engleze. Ioan Heiss,1369-1415, rectorul Universităţii din Praga s-a ridicat împotriva papalităţii, susţinând propovăduirea lui Iisus în limba cehă şi traduce biblia. A fost ars pe rug iar susţinătorii lui stârpiţi în întregime. Savonarola,1452-1498,un predicator profesor de teologie din Florenţa,a atras de partea lui tot oraşul, împotriva papalităţii. Deşi i s-a oferit postul de episcop,el nu a cedat,şi a fost spânzurat în piaţa oraşului şi apoi ars pe rug. Erastmust,1466-1536, a fost cel mai mare învăţat al reformei, avînd un mare rol de a concepe bazele ei. Avea mare influenţă printre învăţaţii vremii şi pe la curţile înalte, ceea ce a determinat pe mulţi să urmeze alte învăţături. (Continuare în numărul următor)

19


VASILE DAN MARCHIŞ

Microjurnal din anul 1986 Pentru tinerii de azi este foarte greu de conceput ideea că generaţii întregi au fost obligate să execute pe timp îndelungat-luni sau ani servicii în domeniul militar fără un anume pact prestabilit dinainte ca un acord comun între angajator-angajat, referitor la condiţiile de muncă,program sau salariu. Cei care au fost "încorporaţi" ca mine în anul 1986, în jur de două sute de mii de tineri ,n-au avut program stabilit ca angajaţii de azi care lucrează în instituţii de stat sau private ci erau sub comandă şi sub supraveghere non-stop Militarul în termen ce avea de executat serviciul în cadrul armatei pe o perioadă cuprinsă intre nouă luni şi doi ani la unităţi de profile cum ar fi,grăniceri,infanterie, artilerie etc, primea 75 de lei lunar, echivalentul în valoare a celei mai ieftine perechi de pantofi din vremea aceea şi chiar din ziua de azi. Pe lîngă asta se mai oferea cazare forţată şi masă,însă de multe ori dintre cele mai modeste. Dar la cine îi convenea pentru aceste infirme "utilităţi"să-şi piardă perioada de timp menţionată, departe de familie? Stimaţi tineri,am scris acest material pentru dumneavoastră care n-aţi trecut prin astfel de încercări sau poate că bunicii,părinţii sau fraţii dumneavoastră mai mari nu v-au adus la cunoştinţă prin ce au trecut aceştia sau generaţiile de o seamă cu dînşii. Dar asta nu e totul. Soldaţii care au ajuns încorporaţi ca mine în diferite unităţi militare nu se puteau bucura de libertatea dorită,adică,dreptul de a ieşi din unitatea respectivă neinsoţit şi nesupravevheat decît atunci cînd stabileau superiorii. Mă refer că se cordau aceste drepturi în multe cazuri doar o dată sau de două ori pe an

20


chiar dacă unii militari locuiau la doar câţiva kilometri de unitatea la care îşi executau "pedeapsa fără acoperire".M-am consolat cu gîndul că în ultimii ani ,înainte de a se desfiinţa sistemul efectuării"serviciului militar cu sila"militarii în termen puteau obţine învoiri chiar săptămînal.Dar nu asta a fost problema cea mai grea,ci aspectul că militarii respectivi au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţa şi familia pe timpul menţionat mai sus pentru a presta servicii într-o oarecare unitate militară sau în alte obiective acreditate acesteia,în condiţii de multe ori de la periculoase la extreme fără ca soldatul să aibă dreptul de a stabili un pact cu autorităţile referitor la locul unde îşi desfăşoară activitatea,program,sau retribuţie. Sigur că militarii erau obligaţi să treacă prin asemenea încercări,în caz de nesupunere riscau să ajungă la închisoare .

În unele ţări foste comuniste se poate vorbi că s-a înlăturat dictatura-"regim politic forţat",dacă cetăţenii nu mai sunt obligaţi să execute servicii în condiţiile menţionate mai sus. În ziua de azi sunt mulţi cetăţeni care acceptă să lucreze în condiţii dintre cele mai periculoase,aproape sau departe de casă,chiar pe alt continent,dar numai după ce au prestabilit cu angajatorii un contract de muncă sau un pact referitor la profilul solicitat, program sau salariu precum şi la alte drepturi şi obligaţii,mai bine zis,fiecare face cum poate spre a nu se compara prezentul cu trecutul. .

Mireşu Mare, a fost pentru două zile capitala Ţării Chioarului şi Codrului

În zilele de 1 şi 2 octombrie a.c. Mireşu Mare a devenit „capitala culturală” prin patru manifestări de ţinută: „Serbările toamnei” ediţia a VI-a, Expoziţia de icoane a elevului Mădălin Băban din clasa a VII-a, a Prezentărilor de reviste şi cărţi ale autorilor locali şi nu

21


numai, a Festivalul folcloric- concurs „Florile Someşului”, ediţia a V-a.

Sâmbătă, 1 octombrie în impunătorul centrul multifuncţional al Bibliotecii comunale, bibliotecar Ani Achim, gazdă generoasă, a avut loc prezentarea revistei şcolii, „Raze” de către profesoara de limba română şi totodată directorul şcolii Lucica Mogoş, înmânarea ultimului număr a revistei „Izvoare Codrene”celor prezenţi de către directorul ei, poetul Vasile Dan Marchiş, a cărţii de poezii „Gânduri în miez de noapte” a talentatei Tabita Lavinia Pop din Iadăra, a ultimului volum de poeme intitulat „Poeme de serviciu” a valorosului poet lucăcean Ioan Dragoş (premiu de excelenţă la „Cărţile anului” 2011 cu „Foaie de observaţie”). Scriitoarea Florica Bud, preşedinta Cenaclului Scriitorilor a prezentat „Monografia Ulmeni,studiu monografic” a fraţilor prof. Mircea şi preot Radu Botiş, iar Dumitru Fânăţeanu a „Monografiei Chelinţa” a lui Ioan Morar-Meteş. Pentru prima dată au „poposit” la Mireşu Mare Clubul epigramist „Spinul” în frunte cu „veteranul” Romulus Filip, Vasile Mureşan, Vasile Ţincaş, actorul Doru Fârte (care a recitat magistral din poetul Ioan Dragoş), Valer Turcu Iorga (cel care după fiecare intervenţie trăgea nişte concluzii şăgalnice, în stilul lui), dar şi dr. Mihai Ganea şi criticul, filologul, şi eseista Virginia Paraschiv.

Despre expoziţia elevului Mădălin Băban din clasa a VII-a A au vorbit laudativ prof. Vasile Mărieş, poetul Dumitru Fânăţeanu, prof. Lucica Mogoş, prof. Gelu Dragoş şi autorul monografiei comunei Mireş, Ioan Fătcaş.

Duminică, 2 octombrie 2011, după slujba oficiată de părintele ortodox Ioan Romulus Ciurdaş, a urmat deschiderea oficială de către primarul Virgil Prună a celei de-a V-a ediţii a Festivalului „Florile Someşului”, festival iniţiat de prof. Lucica Mogoş şi Emilia Pop. În armoniile formaţiei conduse de maestrul Vasile Goci, cu doi violonişti

22


de clasă Teofil Rad şi Petrică Filip , au evoluat 14 interpreţi, 9 ansambluri folclorice, tarafele din Mireşu Mare (condus de Daniel Năprădean), Băiţa de sub Codru (condus de Aurel Petreanu) şi Şomcuta Mare ( conducători prof. Ionel Coteţ şi Marcel Bot).

În afara concursului a evoluat, în aplauzele tuturora, Ansamblul folcloric „Strugurelul” condus de prietenul Marius Coste, din Cicârlău, marele câştigător al premiului nostru din ediţia precedentă.Juriul format din: dr. Ştefan Mariş, director la Centrul Creaţiei Populare, prof. Clara Săcăleanu, prof. Vasile Cupşa, prof. Lucica Mogoş şi ed. Lucia Ţîţan au acordat, în urma centralizării rezultatelor, următoarele premii: Solişti: Premiul I – Anca Mihuţ din Bozânta Mare;Premiul II – Giulia Giurgi din Remetea Chioarului;Premiul III – Adela Prună din Iadăra;Menţiune – Diana Fatul din Iadăra.Ansambluri:Marele Premiu „Măgura junior” – Cerneşti, instructor Radu Roman;Premiul I - „Mugurii codrului” Mireşu Mare, instructor Ghiţă Mureşan;Premiul II – „Dănţăuşii” – Preluca Nouă, instructor Anca Bărbos;Premiul III –„Dumbrăviceana” – Dumbrăviţa, instructor Ioan Cetăţean;Menţiune – „Someşul” – Pribileşti, pregătiţi de prof. Mircea Mureşan şi Mihai Zmicală.

În prezentarea profesorilor Emilia Pop şi Gelu Dragoş, au evoluat în afara concursului, spre bucuria publicului spectator, interpreţii: Liliana Mărieş, Mircea Mureşan, Larisa Sfara, Andreia Roxana Botiş, Angela Vălean, Denis Pop şi Ansamblul folcloric „Mirişana” condus de referent Loredana Pop. Aşadar, pentru două zile Mireşu Mare a fost, la început de octombrie, capitala culturală a

23


unei mari părţi a Maramureşului! Să nu fie atunci „nealcoşi” mirişenii?!!

Top Codrenesc Câte troiţe şi cimitire sunt?! Se estimează că Asuaju de Sus ar fi în "topul" localităţilor rurale cu cele mai multe troiţe. Unii cetăţeni au amplasat pe raza comunei menţionate troiţe fie pe domenii publice, private sau pe alte domenii mai mult sau mai puţin accesibile. Multe dintre ele sunt considerate lucrări de artă şi sunt făurite cu măiestrie de artistul popular Alexandru Perţa Cuza, care de altfel a cioplit şi a înălţat la cererea unor instituţii sau oameni de cultură,mai multe troiţe în diferite localităţi din ţară şi din străinătate. Sigur că cea maicunoscută dintre troiţele amplasate de acest artist pe raza localităţii Asuaju de Sus este cea ridicată în incinta terenului pe care se desfăşoară anual renumitul" Tîrg al cepelor". Legat de aceste elemente de cult se mai estimează că există pe raza comunei mai sus amintite,peste treizeci de troiţe fără cele amplasate în cimitire. Însă puţini sunt cei care pot spune exact numărul troiţelor existente în Asuaju de Sus fără să fi fost cutreierat în acest scop toate străzile şi alte căi de acces mai mult sau mai puţin circulate. Sigur că Asuaju de Sus este şi în"topul"localităţilor rurale cu cele mai multe cimitire.

Dacă cineva s-a găsit să spună că pe raza localităţii menţionate există mai puţin de zece cimitire ,înseamnă că a minţit pentru că sigur sunt mai multe.

24


Subiect sub acoperire

Gramatica a străbătut o perioadă de criză datorită hoţilor de cuvinte Cuvintele furate s-au mirat unul de altul că de cine au fost vorbite... Lipsurile semnalate în rîndul tuturor elementelor gramaticale, unele rămase ca sihaştrii, altele fără statut, au făcut ca gramatica să se poată conjuga doar la timpul trecut, riscînd astfel să devină istorie. Iubirea de orice fel s-a manifestat fără cuvinte spre a nu se arunca pe un teren fără acoperire declaraţiile . Problema nu era că ne-am trăit sentimentele în tăcere, ci aspectul că n-am putut fi luaţi nici la propriu,nici la figurat prin faptul că am încercat să definim prin semne viaţa trăită în cuvinte... În asemenea situaţie doar plânsul a fost motivat,deoarece atît pe timpul tristeţii cît şi pe timpul fericirii a plînge nu-i păcat

25


Cele o sută de substantive şi verbe detaşate în posturile de supraveghere a gramaticii greu pot suplini virgula dispărută ce a separat pe om de Dumnezeu

In locul semnelor de punctuaţie gramatica are cearcăne şi riduri

Retrospectiva culturală "IZVOARE CODRENE"pe anul 2011

Aniversări

La 60 de ani...26 martie. Ştefan Aurel Drăgan. poet,eseist .Autor a 7 cărţi, distins cu unele premii la diferite Festivaluri şi Concursuri de poezie. Actualmente este secretarul Primăriei comunei Bârsău de Sus.

La 55 de ani... 24 martie. Aurora Puşcaş,profesor,Director la Liceul"George Pop de Băseşti din oraşul Ulmeni. Prin faptul că a sprijinit într-un fel sau altul apariţia unor reviste cum ar fi"Şansa Noastră "-publicaţie trimestrială a Liceului Particular"George Pop de Băseşti"şi a revistei"Izvoare codrene",profesoara Aurora Puşcaş a intrat în rândul celor mai apreciaţi dascăli si oameni de cultură din "Ţara Codrului".

La 45 de ani... 3 decembrie. Vasile Dan Marchiş,poet autor a 4 volume de versuri Distincţii pe plan literar: PREMIUL Centrului Judeţean de Conservare si Promovare a Culturii Tradiţionale Maramureş ,la Festivalul Naţional

26


de literatură, Cicârlău, 2004 şi PREMIUL Cotidianului"Informaţia Zilei"la Festivalul Interjudeţean de Poezie, Vişeu de Sus Maramureş, 2009. Este Coordonatorul şef şi Fondatorul revistei "Izvoare Codrene".

Lansare de revistă In 20 mai 2011,la Şcoala Generală din Asuaju de sus s-a desfăşurat lansarea numărului 5 al revistei "Izvoare codrene ".Acest număr şi evenimentul în sine (primul de acest fel din istoria comunei Asuaju de sus) a fost sponsorizat integral de domnul Vasile Dulf,inginer silvic. "Maraton"Cultural-Artistic In 17 septembrie 2011, la Căminul Cultural din oraşul ULMENI a fost prezentat alături de diferite publicaţii (cărţi,reviste,expoziţie de pictură,grafică,foto),ale unor autori dintre care majoritatea născuţi în "Ţara Codrului",şi numărul 6 al revistei"Izvoare Codrene".Evenimentul a fost prezentat de scriitorul Vasile Morar.

Lompaş de peste 150 de ani

Obiectul mai sus menţionat,ce face parte din colecţia etnografică a profesorului Emil Domuţa din Asuaju de Jos, este considerat a fi probabil cel mai vechi exponat de acest fel din cîte mai sunt. Acest lompaş cu fitil tras prin unsoare,folosit cîndva pentru iluminat fie gospodării sau "coliba"de pe cîmp, amplasată pentru a servi ca scut la supravegherea culturilor agricole,are o vechime de peste 150 de ani,după spusele bunicului profesorului.

27


"Cazarma", a doua în rândul celor mai vechi clădiri existente

momentan în Asuaju de Sus Construită în anul 1926,clădirea care a fost mai întâi Post de jandarmi are un trecut plin de evenimente fie culturale,sociale,politice s-au de altă natură. Imobilul menţionat, denumit de la începutul existenţei sale"Cazarmă",a fost folosit apoi,după"retragerea" jandarmilor pe post de Şcoală Primară, apoi pe rând a funcţionat ca Grădiniţă, Dispensar veterinar,Firmă de prelucrare a laptelui,Dispensar Uman,Magazin mixt,etc. De remarcat este faptul că ,mai veche clădire în Asuaju de Sus decât "Cazarma", momentan neutilizată, este numai Biserica ortodoxă construită în anul 1900

Apicultorul Vasile Dale din satul Asuaju de Jos, comuna Asuaju de Sus, în pragul aniversării vârstei de 80 de ani

Născut în 18 martie 1932,Vasile Dale este unul dintre cei mai

cunoscuţi şi experimentaţi apicultori din"Ţara Codrului".Dovadă stă în acest sens nu numai faptul că a învăţat pe unii care au prins dragostea stupăritului din multe sate de sub Codru ci şi prin aspectul că dânsul a publicat în unele reviste, texte proprii - drept învăţătură firească ,legate de creşterea albinelor. Nu numai venerabila vârstă îl îndreptăţeşte a fi numit unul dintre "decanii" apicultorilor ci şi unele mărturii ale sătenilor care spun că domnia sa a început să se iniţieze în creşterea albinelor încă de la vârsta de 6 ani. În prezent deţine aproximativ 80 de familii de

28


albine. Prin faptul că a sprijinit într-un fel sau altul apariţia unor numere ale revistei "Izvoare Codrene" îl considerăm unul dintre colaboratorii publicaţiei respective. Să trăieşti şi să ne "îndulceşti" mulţi şi fericiţi ani, maestre!

IOAN ACHIM

Marea Unire din 1918 – tezaur şi responsabilitate

Sărbătorim în acest an, la 1 Decembrie, anul de graţie 2011, 93 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Contextul social, economic, politic şi cultural în care ne aflăm e unul cât se poate de nefavorabil; cuvântul criză poate nu reflectă total starea reală a lucrurilor. La acest moment aniversar ar trebui să ne gândim în modul cel mai responsabil în ce măsură contribuie fiecare din noi la perpetuarea sau mai bine spus la consolidarea Marii Uniri. Revoluţia franceză, evenimentele ce i-au urmat, au propulsat o idee esenţială pentru epoca modernă: ideea de stat-naţiune. Anul revoluţionar 1848, rămas în istorie ca „Primăvara popoarelor” a reprezentat primul moment de aplicare în practică a principiului de stat-naţiune, care se asociază indisolubil cu încă două idei: unirea şi independenţa. Napoleon, voluntar sau involuntar, a trezit, a scos din letargie sentimentul naţional. Ideea de libertate a fost îmbrăţişată de elitele diferitelor popoare.Toate aceste schimbări: revoluţia tehnologică, schimbări radicale în ştiinţă, literatură, artă, viaţa cotidiană – moravuri, mentalităţi – impuneau un alt cadru de manifestare, mai flexibil şi mai natural:statul naţional. Orice om asocia Unirea /Statul Naţional cu ideile de libertate, bunăstare şi fericire. Cine se împotrivea acestui proces legitim, logic?

29


Răspunsul e simplu, imperiile mai mult sau mai puţin conservatoare, clasele/stările sociale legate de structurile feudale învechite. În intervalul de timp de peste 100 de ani (1815-1918) istoria evoluează paradoxal: se edifică state naţionale: Italia, Germania, România Mică, Statele Unite ale Americii desclavizate; Statele Latino-Americane; unele state naţionale devin imperii – Germania; se creează imperii din bucăţi / frânturi etnice -Austro-Ungaria- avem imperii conservatoare – Otoman, Ţarist- şi cu o haină modernă Britanic, Francez. Interesele diverse, contradictorii ale acestor entităţi politice au generat prima conflagraţie mondială, (1914- 1918), în urma căreia lucrurile se limpezesc: dispar imperii – German, Austro-Ungar, Otoman- se formează Statele naţionale pe ruinele acestora: Austria, Republica de la Weimar, Regatul sârbo-croato-sloven, Turcia, România. Cadrul legislativ care permite aceste transformări e reprezentat de „Cele 14 puncte” ale preşedintelui SUA Thomas Woodrow Wilson, care afirmă trei principii ale dreptului internaţional: libertatea, autodeterminarea, pacifismul. În acest context favorabil, la sfârşitul anului 1918, ultimele trei provincii româneşti: Basarabia, Bucovina şi Transilvania, se unesc cu patria-mamă, România Mică. Idealurile de veacuri ale multor generaţii de români s-au împlinit. Articolul 3 al Rezoluţiei de la Alba Iulia proclamă principiile fundamentale ale noului stat: libertate naţională, libertate confesională, regim democratic, libertăţi ( a presei, de asociere, a conştiinţei), reformă agrară radicală, legislaţie muncitorească avansată. Marea Unire e un tezaur de valori şi conduite care trebuie conservat, îmbogăţit (de ce nu?) printr-un comportament responsabil, fără cusur, din partea fiecăruia dintre noi. Alternativa, duce la o stare de lucruri dezastruoasă, ceea ce cred eu că se întâmplă acum.

30


VASILE MORAR

Andreia Botiş şi "Doina lui Lucaciu"

Nu cred să fie mamă în lumea aceasta care să nu murmure lângă covata, lângă leagănul, lângă pătuţul pruncului înainte de-a adormi un cântecel cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghiţa dulce a somnului. Mă întorc în copilărie şi-o aud pe mama. Ca o şoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt. Dar mama nu abătea spre cântecelele de leagăn ştiute. Nu. Ea, săraca, nu avea vreme de fineţuri melodice. Îmi căuta să mă adoarmă "Doina lui Lucaciu" cum n-am mai auzit-o cântată până la Toamna Someşană la Ulmeni, de către consăteanca mea, Andreia Botiş. Toate în acele clipe absolut unice mi s-au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria şi viaţa mea. Lumea prezentă încremenise.

Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Şi venea, of, of, oful care sfâşia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanţuri. Şi vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea.

"Nu fi mierlă supărată/ Nu-i robia ne-ncetată." Am avut multe bucurii în viaţă, dar nu cred s-o fi întrecut vreuna pe cea a descoperirii unei cântăreţe autentice, profunde, de-o sensibilitate care o va duce departe.

31


Ea se numeşte Andreia Botiş. Reţineţi, vă rog, acest nume. E numele marii cântăreţe de mâine. Nu vă speriaţi de ce vă spun. Pentru mine, Andreia Botiş este acum o mare cântăreaţă. Azi. Pentru voi, ea va deveni mâine, dar mâinele acela e foarte aproape. Şi va deveni azi, când o veţi auzi cântând. Ea iubeşte până-n ultima coardă a inimii muzica, iar forţa ei de-a transmite emoţia depăşeşte imaginaţia. Cei care iubesc folclorul - rădăcina noastră primordială - ascultaţi-o pe Andreia Botiş. O să îmi daţi dreptate. Sufletul îmi strigă irezistibil: "Sărută mâna acestei fete! Sărută mâna unei artiste!" O fac cu mare bucurie.

DORIN ALEXANDRU COSMUŢA

In vremea aceasta de frig, pensionarii, somerii si saracii, traiesc cu frica intretinerii,pentru ei fiind o ”obsesie” din ce in ce mai cunoscuta care planeaza amenintatoare asupra Romaniei. Majoriatea sunt inspaimantati ca vor fi dati afara din case, pentru ca n-au putere financiara sa achite factura la caldura, apa si gaze. Dupa ce Guvernul a dat un val de scumpiri , ”beneficiarii” salariilor minime pe economie si pensionarii obisnuiticonstata, ca mai bine de jumatate din veniturile lor lunare se duc in conturile furnizorilor de servicii. Mai de mult,in timp ce lumea era pe “picior mare”, 80 % dintre romanii erau disperati pentru faptul ca majoritatea parte din castig era cheltuita pe mancare, semn al unui nivel de trai scazut, in ingustimea caruia nu mai ramane loc si pentru alte articole ”de lux”: carti,

32


spectacole, vacantesi cadouri. In zilele de azi facturile au depasit cu mult socotelile oamenilor, transformandu-se intr-o chestiune de viata si de moarte, facand saracia sa para ceva obisnuit.

Din pacate, Guvernul le opune deocamdata un tratament empiric, capabil doar sa suspende temporar suferinta bietilor romani, ori mai degraba sa ascunda simptomele, în loc sa elimine cauzele.

Pentru ca romanii mai au un singur bun demn de luat in seama- dreptul la vot, gvernul inventeaza mii de ajutoare, subventii si compensatii “benefice” ca si o frectie la un picior de lemn, dar pe care, defapt, oamenii de seama se bat cu dosarele pe la cozi. Ce se poate face pentru ca oamenii din aceasta tara sa-si permita plata unui confort elementar?Nimic! Problema romanilor este una grava. De fapt nici nu este sigur ca Guvernul vrea cu adevarat sa gaseasca o solutie acestei ecuatii. Vai de tara noastra!

DRAGOMIR IGNAT

Crochiu

Imaginea taDistorsionatăDe grosimeaPlăcii de plumb.Caut un decorNeîntinatDe sentimente.Imaginaţia,Portretul unui sufletAtras de strălucireaDespărţiriiDe timp.

33


Lacăt pe gură

Este un dincolo de noiPe când ne transformăm în ploi,Este un dincolo de esteScriind mereu la o poveste

Ce n-are capăt nici morală,Pozând ca o femeie goalăÎn lupanar egocentristCe-mi face semne că exist.

Şi nu pot veacul să-l răstornCu sunet unduit de corn,Precum nici veacul nu se-ndurăSă-mi pună lacătul pe gură.

IOAN VASILE BOTA

Mileniul Împăratului… Se dedică maestrului Ion Burnar

Păşeam alăturiDe banalităţi,Doar pe zebră îi dădeamMetafora întinerindu-lCu o mie de aniŞi Un Poem…

34


Treceam versuri,Pe note,Viaţa aşteptaÎn felinarul spartAl lumei,Cetera reînvia istoriiDin cui…

…Aici Poetul…Aştepta Pe Ionu Împăratului!

ION ROMEO ROŞIIANU

Trecea un înger pe străzile goale fiului meu Iuliu-Mihail

Trecea un înger pe străzile goale desculţamintea lumii că urma-n cărare mai plângecă vântul usucă în foşnet de frunze simţirică Scribul adoarme-n hârtii cu icoane în mâinică Dorul se-nchide în sufletşi Lacrima-n ochi.

Trecea un înger pe străzile goale desculţpurta însemnele ploii şi toamnei în suflet purtapurta insomnii şi o trenă pătată de frigpurta însemn de Păcat şi iluzii aveaşi iluzii creştea printre gânduri bolnave de tainăşi în taină-şi creştea o visare visată-ndelung.

Era Scrib şi-n Cuvânt amuţeaera Scrib şi-n cuvânt înviaera Scrib şi-n Cuvânt renăştea

35


era Scrib şi-n cuvânt se sfârşeaera Scrib şi-n cuvânt adormea.Era Scrib şi nimeni din jur nu ştia.

Poate că visul meu era... Mamei

Poate că visul meu era să fiu pasăre oarbă mamă a meapoate uliu poate vultur ori şoims-acopăr cu aripa stângă tot cerulprivirii să-i dau ascuţişul de vânts-anin întunericul nopţii şi-un dorsă mă poarte spre marginea seacă a lumii.

Poate înger voiam ca să fiu poate demon mamă a measă îngân mântuirea-n nemoarteşi s-ascund un păcat după zâmbetşi un zâmbet în vreascuri de viaţă.

Poate lut mă voiam poate şoaptă mamă a meapoate umbră să fiu fără trupnumai Om c-o povară de moartenu voiam ca să fiu dară sunt.

GELU DRAGOŞ JR.

Cântec pentru Francesca

şi de va fi să fie lumina mult prea neagrăsă poţi să treci prin toate dar veşnic să rămâi,cum rămânea mirosul amarnic de gutâi...când pletele-ţi umbroase mă gâdilau în barbă...

nu poţi să plângi, Francesca, ai încercat degeabaiubirea te trădează când vrei să evadezi,

36


iubirea ceea care te face să clachezi...

şi de va fi, Francesca, iubirea peste noi,înmuguriţi în ramuri vom alerga în vine,ca sângele fierbând ce clocoteşte-n tine...iar amintirea noastră ne-o vom lua-napoi...

ION GEORGESCU

Nostalgie

Mi-e dor de-un sat cu case românesti,Cu oameni la taifas pe laiţa de la drum…Căci am iubit de când mă ştiuCâmpuri de ocru auriu – Copilaria mea pe strune :Bot blând de vacă la păşune…Trudite trenuri plecate din gări…Cu anii tociţi, cu ochii lipiţiDe-o toamnă-aşa nurlie…Mi-e gândul bolnav de atâta frumos –Câte zile-au trecut, câte zile mai am…Să aud o talangă acum dintre ceţuriM-aş desprinde din viaţăCa un măr de pe ram.

37


NICOLAE SCHEIANU

Câte clipe rămân ale noastre, întregi

dintre cele plecate departe de noicât văzduh e cu totul al nostrucât vânt risipeşte-ntre crengicopacul sub care, ca la-nceputul lumiistăm amândoi

căci parcă ierburi suntemde leac şi de veninseminţe de cucută, crengi cu cireşe amareşi-n toată goana asta, o clipă-n mii mi te ţinşi pleci apoi în ţara care nici nume n-are...

Te-ating ca şi cum te-ai risipi, ca păpădiate mângâi de parcă sufletul s-ar lăsa şi el mângâiatpeste copacul sub care stăm vine apusul, vine chinul

câte clipe sunt ale noastre, întregicâte s-au surpat ca undele apei la malşi-n sângele nostru s-au îngropat...

Parcă-am dormi în tarţeşi-am fi lumina lorşi-n noaptea mare-a lumiiam lumina uşor.

38


IOAN CĂLĂUZ

Umbre

In clopotniţă liliecii se scaldă în dangăt de clopot. Galben,chipul bolnavului aşteaptă... Suspinul se stinge prin oraşul de cruci. Faţa se ascunde în mâinile înecate. Pasărea cu ţipăt singuratic murind în pacea albastră. Buze ostenite bocesc clipe scufundate Noaptea înghite umbre Mâini putregăite desfrunzesc morminte.

EPIGRAME scrise cu ocazia lansării mai multor cărţi la Biblioteca comunală Mireşu Mare, 1 octombrie 2011

TALENTE LUCĂCENE domnilor Ioan şi Gelu DRAGOŞÎnţelepciunea s-a născut la sat;contemporanii pot să spună:de-aici, doi barzi lumii a dat,din obcini cu tării de prună !

Nume de domnromânul scrie poezie,dar sunt puţini cu rima-n cozi

39


azi, cine-aduce marturie?!Sunt cei doi "dragoş-voevozi" ! Viorica Găinariu Tazlău

Locuitorilor din Mireşu - MareRar erau p’aste ogoare„Domnarii” din Baia Mare;Acum vin, că treaba-i bună,De când îi conduce… Prună ! Cărţile fraţilor Dragoş au fost premiate la „Sărbătoarea castanelor”2011Cine-ar fi zis nu demult,Despre Mireş, c-ar fi cult;Ave-ţi sară literară,Unde satul... v-aclamară! Elevilor din Mireşul Mare,premiul I cu revista lor şcolară

Elevi buni, cu carte multăCe-şi doresc o viaţă cultă:Dar cum îs şi-aicea „faze”Şi-au făcut revista „Raze”!

Toma Gross ROCNEANUUnui pensionar, crai mare A îmbătrânit, ce vrei, Nu mai e ce pare-a fi,Se gândeşte la femeiPentru a se ... răzgândi!

40


Epigramiştii Spinişti la Mireşu Mare Domnului primar Virgil PrunăCând şefu sună adunarea,Degeaba „fraţii” se adunăSă se prezinte cu ... lucrarea;Da-n gând au doar ţuica lui... Prună!

Dispută şef-subalternDe-o vreme-ţi caută pricina,Ieri te-ai convins că-ţi strică chefulDe vrei să ştii ce-i disciplinaTu fă să pari mai prost ca şeful!

Mircea Pop- BuzeştiRaze (revista Şcolii Mireşu Mare)

Scrisă-n elevate fraze,Editată fără greşRăspândeşte mii de razePeste cerul din Mireş.

Domnului primar PrunăNumele ce-l porţi pe-alesePotrivit la epigramăDe aceea cred că-ţi ieseŞi din Prună, bună zamă.

Împăcare cu redactorul-şefAm primit o veste tristăMi-a scos versul din revistă;

41


N-am de gând să mă retragEl mă scoate, eu îl bag...Fraţii Dragoş, premiaţi la „Cărţile Anului” Baia Mare, 2011

Lucru rar în timp şi locSă avem aşa noroc,Se-ntruniră cei doi fraţi Ca să fie premiaţi. Romulus Filip

Cei ce şi-au ales primarulStând de vorbă împreunăSpun orice şi pot să spunăCă primaru-i poamă bunăNu degeaba-l cheamă ...Prună!

Vasile Ţincaş

La reînfinţarea cenaclului literarPetre Dulfu” Satulung Acum când e culesul vieiS-au adunat poeţii în sala micãPlini de elan şi dor de muncãSã-i punã toamnei haina poeziei. Lucica Dragoş

42


ŞTEFAN AUREL DRĂGAN

Ursita cu reguli neştiute

Spre marele vîrtej tot întind mîna de parcă-aş vrea să prind o boare mă tot feresc să spun minciuna ce-o port în braţe crezînd că nu mă doare Bat pe la ferestre deschise spre-noptat presupuse ursite cu reguli neştiute, lunecă în sînge şuvoaie de apucat, nu se aude vaer,nici cântece durute. O altă lărmuială mă tot smulge de-o vreme şi mă alungă din talpa ce mă ţine ca un sărut ce-ncearcă să mă -ntreme între ceva şi altul ce seamănă cu mine

Lapte alintat

Clopote albastre se-adună pe-nserat gândim ca pruncii umblînd spre colindare, cu haine de mirare, parc-am uitat că laptele tristeţii e-nscris în amăgire, spicul fără apă nu creşte alintat

43


URME DE UMOR

x-Spuneaţi că aţi îmbrăţisat o carieră legată de avioane.Concret spus,în ce specialitate? y-Deturnări...

********* x-Cărui fapt se datorează aspectul că aţi devenit miliardar y-Am iubit foarte mult cărţile x-De exemplu... y-Cele de...poker ********** Cea mai mare prăjitură preparată vreodată,pentru care s-au folosit mii de ouă, tone de făină,mii de litri de lapte,şi alte bunuri culinare,n-a intrat în "Cartea recordurilor" ci în cartea...Fisc-ului. *********** X-Ce animal vă place cel mai mult y-"Armăsarul" în care s-a deghizat soţul.

************

Preotul-Spuneaţi că fiul dumneavoastră este posedat de Diavol? Enoriaşul-Nu Părinte !E "deposedat"! Acel Diavol i-a luat...minţile!

44


Fabula măgarului

O capră slabă aciuită prin curtea unui gospodar, se conversa spre iaz pornită, cu un capricios măgar ce încerca s-o lămurească uzând de definiţii scurte, în limba cea mai măgărească ce importanţă are în curte, ba slobozind un tril ad-hoc- cum numai el era în stare. Mai rupse-un fir de busuioc făcînd o piruetă mare. Cel gospodar,pe neaşteptate, ce da de oboseală semne, îi aplică un bici pe spate şi-l puse ca să care lemne. Morala poate şi-un profan s-o tragă în virtutea legii: Cînd n-ai stăpânul meloman să nu te-apuci să faci solfegii.

45


Cuvânt de încheiere

Numărul de faţă a fost conceput cum de altfel numerele

viitoare dorim să le alcătuim, pe principiul ca fiecare cetăţean născut

pe meleagurile "Ţării Codrului"şi nu numai, să-şi poată exprima

opţiunile prin texte proprii sau prin colaboratorii revistei,legat de

arealul locurilor natale şi din alte zone, sau privind unele înclinaţii

profesionale, individuale sau de grup.Referitor la revista Izvoare

Codrene mi-am găsit o alinare sufletească nu pe aspectul că au

prioritate să-şi încadreze textele în această publicaţie doar cutare şi

cutare ,ci prin faptul că au acces toţi cei care au înclinaţie spre profile

cum ar fi cultural, artistic, etnografic, istorie, social, religie, turism,

fără a decurge la dezbateri pe teme politice sau juridice care pot

afecta autoritatea

uneia sau mai multor persoane.

Aşa cum afirmă scriitorul Nicolae Scheianu în "O Antologie

A Poeziei Maramureşene, de la poezia populară până în prezent"

citez, "Am considerat întotdeauna că o istorie a literaturii unui spaţiu

se face mai mult prin adăugare decât prin excludere", spun şi eu că

printr-o colaborare cu toţi cetăţenii care au date şi indicii pe teme ce

reprezintă cu cinste trecutul şi prezentul unei comunităţi,se poate

alcătui o lucrare de nivel considerabil.

VASILE DAN MARCHIŞ, Coordonator şef

46


47


CUPRINS

NICOLAE BUD - ŞCOALA LA DRUM / 3EMIL DOMUŢA - DOI CORIFEI AI LUPTEI PENTRU LIBERTATE NAŢIONALĂ - dr. VASILE LUCACIU ŞI GEORGE POP DE BĂSEŞTI / 4

DIN ZESTREA COLINDATULUI LA ROMÂNII DE SUB CODRU / 7EVENIMENT CULTURAL IN PREMIERĂ LA CEHU SILVANIEI / 8

PAMFIL BILŢIU - SUBSTRATUL MITICO-MAGIC AL SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ DIN ZONA CODRU / 9

GELU DRAGOŞ - PETRE DULFU, UN ION CREANGĂ AL ARDELENILOR! / 13 FĂRĂ PERSPECTIVE / 16MIHAI GHIŢ - ORTODOXIA - CU PAŞI LENŢI PRINTRE MILENII! (V) /17VASILE DAN MARCHIŞ - MICROJURNAL DIN ANUL 1986 / 20

MIREŞU MARE, A FOST PENTRU DOUĂ ZILE CAPITALA ŢĂRII CHIOARULUI ŞI CODRULUI / 21

TOP CODRENESC / 24 SUBIECT SUB ACOPERIRE / 25 RETROSPECTIVA CULTURALĂ "IZVOARE CODRENE" PE ANUL 2011 / 26

LOMPAŞ DE PESTE 150 DE ANI / 27"CAZARMA", A DOUA ÎN RÂNDUL CELOR MAI VECHI CLĂDIRI EXISTENTE MOMENTAN ÎN ASUAJU DE SUS / 28

APICULTORUL VASILE DALE DIN SATUL ASUAJU DE JOS, COMUNA ASUAJU DE SUS, ÎN PRAGUL ANIVERSĂRII VÂRSTEI DE 80 DE ANI / 28IOAN ACHIM - MAREA UNIRE DIN 1918 / 29VASILE MORAR - ANDREIA BOTIŞ ŞI "DOINA LUI LUCACIU" / 31DORIN ALEXANDRU COSMUŢA / 32DRAGOMIR IGNAT - CROCHIU / 33IOAN VASILE BOTA - MILENIUL ÎMPĂRATULUI…/ 34 ION ROMEO ROŞIIANU - TRECEA UN ÎNGER PE STRĂZILE GOALE / 35GELU DRAGOŞ JR. - CÂNTEC PENTRU FRANCESCA / 36ION GEORGESCU - NOSTALGIE / 37NICOLAE SCHEIANU - CÂTE CLIPE RĂMÂN ALE NOASTRE, ÎNTREGI / 38IOAN CĂLĂUZĂ - UMBRE / 39EPIGRAME SCRISE CU OCAZIA LANSĂRII MAI MULTOR CĂRŢI LA BIBLIOTECA COMUNALĂ MIREŞU – MARE, 1 OCTOMBRIE 2011 / 39ŞTEFAN AUREL DRĂGAN - URSITA CU REGULI NEŞTIUTE / 43URME DE UMOR / 44CUVÂNT DE ÎNCHEIERE / 46

48

izvoare codrene nr 7

Documents