NR. 26 • IUNIE - IULIE 2010 • 10,9 LEI

MONDIALELE DE FOTBAL

MagIa aNULUICINE CÂȘTIGĂ MONDIALUL? CE FINALĂ VEDE RAVANELLI?PRONOSTICURI DE LA 7 GREI AI FOTBALULUI ROMÂNESCRĂZVAN LUCESCU DESPRE ECHIPA NAȚIONALĂ ȘI DESPRE VIITOR

CARACATIȚA MECIURILOR ARANJATE

A CUPRINS ÎNTREAGA EUROPĂ

BRANDUL OLTCHIMTURUL FRANȚEI WIMBLEDON ROYAL ASCOTK-1

44 Interviu Stephane Lambiel”Vreau cu adevărat să continui să patinez şi să pot să îmi exprim pasiunea care mă animă. Atâta timp cât sănătatea îmi permite, voi ră-mâne pe gheaţă.“

8 K-1 World GP Bucharest20 Drumul Africii către Cupa Mondială24 Să fie Spania?28 Interviu Răzvan Lucescu 34 Finala lui Ravanelli42 Cealaltă Barcelonă48 Royal Ascot50 Cine pune frână?52 Volei în jurul lumii56 Criză în golf?60 În anticamera Formulei 166 Ciclism - clasicele70 Indian Cricket Premier League78 Diamond League

62 Brandul OLTCHIMIoan Gavrilescu este de departe cel mai per-formant preşedinte de club din România şi a făcut din echipa de handbal Oltchim Râmni-cu Vâlcea un brand internaţional.

38 Armstrong sau ContadorDeşi plutonul Turului Franţei este înţesat de nume ca fraţii Schleck, Denis Menchov, Vin-cenzo Nibali, Roman Kreuziger sau Carlos Sastre, lumea pare a avea ochi în această vară doar pentru duelul dintre Armstrong şi Con-tador, rutierii care au scris istorie în ultimul deceniu

12 Caracatița meciurilor aranjateProcuratura din Bochum a anunţat că 200 de meciuri de fotbal au fost trucate în beneficiul unor pariori profesionişti. Nici anchetatorii germani, nici UEFA nu sunt adepţii justiţiei la televizor. Forul continental preferă să facă epurările în linişte.

18

Director: Adrian Ilie Redactori: Ioan Viorel, Emanuel Terzian, Alexandru Cocu, Vlad Bucurescu, Ivonne Ghiţă, Alexandru Gheorghiaş, Cristi Petre, Alexandru Hovco , Georgiana Mecu Colaboratori: Antal Putinică, Tiberiu Troia, Alexandru Ganci, Sorin Anghel, Cosmin Stăniloiu, Maximilian HartungArt Director: Codruţ Bendovski Foto: Getty Images/Guliver, Codruţ BendovskiDifuzare: Florentina Bălan, tel: 021 316 3380, fax: 021 316 3383, email: office@sportline.ro

Editat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926 Prepress şi tipar: RH Printing Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu acordul editorului. © 2010 Sport TV Management

Publicaţie auditată pe perioada ianuarie 2009 - iunie 2009

DETALII

Povestea de dragoste dintre Africa şi Cupa Mondială arată ca orice poveste de dragoste: a debutat furtunos, a cunoscut suişuri şi coborâşuri, a avut nevoie de pauze, a devenit statornică în timp şi a sfârşit într-o căsătorie din interes.

WIMBLEDON CHAMPIONSHIPS 2010 21 iunie – 4 iulie

Locaţie: All England Lawn Tennis and Croquet Club, Wimbledon, Londra. Premii totale: 13.725.000 lire sterline (mai mult cu 9,4 % faţă de anul trecut).Premiul pentru învingătorul la simplu: 1 milion de lire (cu 150.000 lire mai mult ca în 2009).Campionii din 2009: Roger Federer (Elveţia), Serena Williams (SUA).

WIMBLEDON 2010Englezii sunt atât de mândri de extinderea funcţionalităţii arenei centrale de la Wimbledon, prin montarea acoperişului retractabil, încât au reeditat lucrarea „Centre Court, The Jewel in Wimbledon’s Crown”, declarată cea mai bună carte de ilustraţie sportivă din Marea Britanie. Apărută pe piaţă anul trecut, sub îngrijirea editorilor John Barrett şi Ian Hewitt, lucrarea surprinde momente memorabile din istoria turneului, inclusiv din partidele pe care Ilie Năstase le-a jucat aco-lo. Lipsesc însă imagini cu acoperişul-minune, care face posibilă jucarea fără întrerupere a meciurilor de pe Centre Court atunci când ploaia vine în vizită (în medie, cam o dată la trei zile), aşa că autorii au actualizat conţinutul, reuşind să-l convingă din nou pe Roger Federer să scrie un cuvânt înainte, în care să amintească de bijuteria de arenă având acum 15.000 de locuri. Doar 10 minute durează până când acoperişul retractabil de pe arena centrală de la „All England Club” se întinde sau se strânge. Imensa copertină, împărţită în două secţiuni, măsoară 5200 mp, fiind realizată dintr-un material flexibil şi transparent, permiţând astfel pătrunderea luminii naturale în perimetrul de joc. Pentru noul acoperiş, dar şi pentru alte lucrări de renovare ale arenei, organizatorii au cheltuit aproximativ 150 milioane de dolari.

LE MANS 24hSomnul este mereu preţios, dar în cursa de 24 de ore de la Le Mans el poate face diferenţa între victorie şi înfrângere. “Prima oară când rulezi la Le Mans ai tendinţa să pierzi atât de multă energie doar prin simplul fapt că priveşti cursa, o trăieşti şi cauţi s-o înţelegi”, spunea în ianuarie anul trecut scoţianul Allan McNish, citat de săptămânalul britanic Autosport. “O dată ce ai venit aici o dată sau de două ori, începi să ştii când ar trebui să te odihneşti şi când nu. E mare lucru să ştii cum să-ţi păstrezi forţele, însă e pur şi simplu ceva ce ţine de experienţă”. Nu-i de mirare, pentru că sâmbăta cursei nu înseamnă doar cele 24 de ore. Totul debutează cu warm up-ul dis-de-dimineaţă, apoi startul de la ora locală 16. Cu totul, Le Mans înseamnă mai bine de 30 de ore adunate. “Important e să ştii când să te deconectezi, dar şi să ai unde să dormi. Eu prefer cabina fizioterapeutului, pentru că e ceva mai liniştită. Ai căşti permanent pe urechi, aşa că pot dormi. Dar nu e un somn în adevăratul sens al cuvântului. E mai degrabă o încercare de deconectare, astfel încât creierul să nu proceseze tot atât de repede ca în stare de veghe”, susţine dublul învingător de la Le Mans (1998, 2008). Cât poţi dormi în total, pe durata cursei? O ştie probabil cel mai bine recordmanul de victorii Tom Kristensen: “Dacă dormi, cu totul, trei ore, e foarte bine”.

CURSA LE MANS 24 DE ORE 12 - 13 iunie 2010

Dacă azi aş mai organiza aceeaşi gală, cu acelaşi Fight Card, cred că oamenii ar fugi din sală, dar de atunci a trecut un timp în care publicul a crescut, a învăţat, a devenit mai pretenţios. Acum nu poţi să oferi decât meciuri de calitate.

În ce fel a evoluat publicul?- Publicul de azi se pricepe la sport, înţe-

lege ce se întâmplă în ring, plus că alături de publicul pasionat, am reuşit să deschi-dem interesul publicului care îşi doreşte spectacol. Avem un public feminin foarte important, asta şi pentru că aşa cum am zis mereu, sportivii şi staff-ul din Local Kombat arată mai bine decât fotbaliştii, spre exem-plu. Motivul principal este însă acela că oferim spectacol de calitate iar omul nu se simte păcălit.

Ce înseamnă K-1 Grand Prix Bucharest?- Este cel mai mare eveniment al

carierei mele de până acum. Sportivii vor să lupte pentru titluri, promotorii îşi doresc să ofere publicului aceste ti-tluri în spectacole de calitate. Sper însă ca în anii următori România să rămână gazda acestui eveniment. Îmi doresc enorm ca această gală să fie un nou pas, şi nu ultimul. Am reuşit să aducem în gală cei mai buni luptători români ai momentului, unii pe tabloul principal, alţii în superfight-uri iar alţii în under-card-uri de MMA care ar putea fi ori-când mainevent-ul unei gale. Alături de numele mari din România am adus cei mai puternici luptători veniţi la noi în ţară vreodata. Şi, cel mai important, am avut grijă să denumesc gala Bucharest Grand Prix pentru ca şi cei care nu au auzit de Bucureşti să îl poată localiza măcar pe harta sportivă a lumii, mai ales că avem o gală cu audienţe preco-nizate de peste două sute de milioane de spectatori în Asia, SUA, Australia şi Europa. România are în acest fel şansa de a se pro-mova în întreaga lume şi sunt mândru că pot lua parte la această promovare.

Care este reţeta financiară a galei?- Reţeta este simplă; trebuie să recunosc

faptul că am făcut gale mult mai profitabile în prima parte a carierei mele de promotor. Gala de la Bucureşti este în pierdere dar la o astfel de gală nu câştigul financiar este prioritar, deşi ar fi foarte bine venit. Gala este un pas pentru a dezvolta pe viitor K-1 în România. Ca lovitură de imagine este un pas uriaş, se poate deschide o cu totul

altă direcţie. Eu personal am făcut toţi pa-şii corecţi pentru a ajunge în acest punct, am început cu Local Kombat, am crescut ca experienţă, am crescut nume mari ale spor-tului, am preluat conducerea Collizion, iar acum ca o urmare firească, organizez acest premiu, cel mai important moment al cari-erei mele. În viitor sunt sigur că lucrurile vor merge şi mai bine.

Ce înseamnă acest viitor? - Mi-aş dori ca la urmatoarele evenimen-

te să am o susţinere mai serioasă din partea autorităţilor. Nu pot cere bani în condiţiile actuale de criză însă putem colabora pen-tru a promova împreună Bucureştiul, pen-tru a arăta lumii şi o altă faţă decât cea pe care o cunoaşte. De asemenea îmi doresc să deschid în toate zonele ţării centre Local Kombat pentru a dezvolta sportul, pentru a

ajuta sportivii să se formeze, să aibă o bază comună de pregătire. Îmi doresc ca munca de până acum să devină palpabilă în plan local, să fim acolo unde se nasc talentele. În viitor sunt convins că ne vom dezvolta şi că vom deveni un centru de putere al K-1, mai ales că Marele Premiu al Europei oferă un loc în primii şaisprezece.

Ce înseamnă pay-per-view în Grand Prix-ul de la Bucureşti?

- Este mai mult o încercare, mi-aş dori să ajungem în situaţia în care toate galele să fie pay-per-view, ar fi foarte sigur financiar, dar mai este mult până acolo. La Bucureşti facem o încercare de acest tip, contra unei

sume minime, plătibile prin SMS, meciuri-le pot fi urmărite pe internet. Sper ca de-mersul să fie un succes şi sper ca pe viitor să putem introduce un astfel de sistem funcţional.

Bucharest Grand Prix reprezintă totoda-tă şi revenirea unor sportivi români care au făcut istorie, sportivi care îşi încearcă din nou norocul în ring în meciuri ce ar putea însemna meciurile carierei lor. Cu adevărat interesant este faptul că acest eveniment a însemnat împăcarea dintre doi foşti mari ri-vali, Cătălin Zmărăndescu şi Ionuţ Iftimoaie. Chiar dacă cei doi se întorc în ring din mo-tive diferite, de data asta se întorc prieteni şi parteneri de antrenament în meciuri de o dificultate uriaşă. Lucrul pe care îl au în comun este dorinţa de a face parte din cel

mai mare eveniment organizat până acum în România şi de a deveni cu adevărat isto-rie. Cătălin revine după o poveste demnă de Cinderella Man iar Ionuţ se întoarce în ring pentru a demonstra faptul că este unul dintre cei mai valoroşi sportivi români.

Pentru români, gala de la Bucureşti este un punct de cotitură sportivă, financiară şi de imagine, poate cea mai grea probă la care a fost pus sportul de contact de la noi. Este pentru prima dată când deschidem cu adevărat ochii în lumea bună şi este pentru prima dată când sportivii pun de-o parte rivalităţile pentru a genera un viitor care poate însemna ceva...

ÎN urMă Cu CEvA ANI se auzea în România pentru prima dată de o altă faţă a artelor marţiale. Era o trecere

firească de la gi-urile legate cu centuri co-lorate la un sistem de luptă care punea faţă în faţă luptători adevăraţi, care se întâlneau urmând un set de reguli în care sensei-ul shihan-ul sau sifu-ul nu contau, conta doar ceea ce rămâne după ce nu mai ştii nimic. Acest sistem era numit K-1.

În plan mondial fenomenul avea deja o răspândire uriaşă, milioane de spectatori măreau audienţele canalelor de televiziune din Japonia şi apoi din Europa. Eurosport a fost în acel moment vectorul de interes

pentru Romania, poate într-o încercare de pionierat. România a intrat în acel moment în spaţiul sportiv european al sporturilor de contact. Pentru prima dată legăturile de la ochii practicanţilor de arte marţiale că-deau, iar aceştia vedeau dincolo de lumea închistată a sălilor cu reguli pe care nu le în-ţelegeau; artele marţiale deveniseră spor-turi în România.

În acest miraj din care nimeni nu înţele-gea nimic a apărut şi un punct de reper; la început înşelător, ca toate cele ce apar în deşert, mai apoi începând să prindă contur. Oamenii vedeau că pot renaşte interesul pentru artele marţiale, dar de data aceasta într-o formă pură, ce include lupta directă,

fără prea multe compromisuri de stil. După încercări eşuate au început să apară şi gale-le de contact. Interesul era uriaş iar sportivii apăruţi au beneficiat de o expunere ului-toare, devenind peste noapte etaloane... Era momentul în care toată lumea aştepta la Bucureşti un Grand Prix K-1... iar azi chiar îl avem.

Cum s-a ajuns la acest moment?- Cu mulţi ani în urmă eram în Africa de

Sud cu o gală de box ce se transmitea pe Eurosport. Acolo l-am întâlnit pe Stephan Cabrerra, care m-a convins să încerc să or-ganizez o gală de kickbox. Odată venit în ţară am organizat primul Local Kombat.

EVENIMENT

În plină criză avem şansa de a vedea prima dată în România un mare premiu K-1, după şapte ani de când Eurosport-ul transmitea pentru prima dată acest sport. Este cel mai mare eveniment de gen din România după 1989. Mulţi oameni vor afla astfel, doar astfel, că există un oraş, Bucureşti, într-o ţară, România.

K-1 Grand Prix Bucharest

Cum află două sute de milioane de

oameni că exişti

Eduard Irimia: “Soarta mea ca promotor

a fost legată de Eurosport”

IUNIE - IULIE 2010 9EurOSPOrTEurOSPOrT8 IUNIE - IULIE 2010

K-1 GRAND PRIX BUCHAREST 21 MAI

PrIMuL GrAND PrIX DIN rOMÂNIAMIGHTY MO, RAY SEFO şi ERROL ZIMMERMAN (în imagine de la stânga la dreapta) sunt cei mai importanţi campioni ce au venit să lupte în România. Grand Prix-ul bucureştean a adunat pentru prima dată în Romania nume cu adevărat legendare ale sportului devenit fenomen, K-1. Reţeta de succes a K-1 îmbină luptele de mare spectacol şi tehnicitate cu imaginea unor personaje vandabile, charismatice. Ray Sefo este un astfel de luptător capabil să strângă în jurul său armate de fani, fani pentru care nu rezultatul este important ci spectacolul oferit de Ray. Uriaşul Mighty Mo este un alt punct de atracţie al galelor la care participă, fi-ind impresionant prin forţa sa uriaşă şi prin spiritul de luptător. Pentru ca reţeta să fie completă, la Bucureşti a luptat şi Zimmerman, un sportiv de o tehnicitate absolută, reprezentant al noului val de luptători şi un mândru purtător al moştenirii olandeze. Cei trei au reprezintat culoarea şi garanţia unui spectacol ce a cucerit o întreagă planetă şi totodată un reper, un termen de comparaţie, un model pentru românii care au reuşit să se ridice la nivelul internaţional cerut de K-1: Ionuţ Iftimoaie, Sebastian Ciobanu , Mihai Barbu, Catălin Moroşanu, Alexandru Lungu, Catălin Zmărăndescu, Raul Cătinaş , Ionuț Atodiresei.

În noiembrie 2009 s-a pornit tăvălugul. Procuratura din Bochum a anunţat

că 200 de meciuri de fotbal au fost trucate în beneficiul unor pariori profesi-

onişti. De atunci, rar a mai răzbătut vreo ştire. Nici anchetatorii germani, nici

uEFA nu sunt adepţii justiţiei la televizor. Forul continental preferă să facă

epurările în linişte pentru a nu-şi şifona blazonul.

IUNIE - IULIE 2010 13EurOSPOrTEurOSPOrT12 IUNIE - IULIE 2010

PrINTrE PrIMII ArESTAţI în acest scandal au fost fraţii Ante şi Milan Sapina, cetăţeni croaţi deţi-

nători ai unei agenţii de pariuri sportive la Berlin, Cafe King. Ante Sapina a fost creie-rul afacerii din 2005 în care arbitrul german Robert Hoyzer a recunoscut că a influenţat rezultatele unor meciuri în beneficiul gru-pului condus de croat. Hoyzer a fost con-damnat la 2 ani şi 5 luni de închisoare iar Sapina la 2 ani şi 11 luni, dar se pare că asta nu l-a lecuit pe croat.

Caracatiţa se întinsese pe tot conti-nentul. Meciurile bănuite erau din Liga Campionilor, Europa League, campi-onatele din Germania, Belgia, Elveţia, Austria, Croaţia, Slovenia, Turcia, Ungaria, Bosnia şi cel puţin unul din preliminariile Campionatului European de tineret. Era deja prea mult. UEFA nu mai putea să tacă. Şi a dat publicităţii numele a 5 cluburi sus-pectate de a fi aranjat partide din cupele europene: KF Tirana (Albania), FC Dinaburg (Letonia), Vllaznia Skhoder (Albania), NK Ljubljana (Slovenia), Honved Budapesta (Ungaria). Iată şi meciurile în cauză:

Stabaek IF (Nor) – KF Tirana 4-0 – turul doi preliminar al Ligii Campionilor

Bnei Yehuda Tel Aviv (Isr) – FC Dinaburg 4-0 – turul doi preliminar al Europa League

FC Dinaburg – Bnei Yehuda Tel Aviv 0-1 – turul doi preliminar al Europa League

Rapid Viena – Vllaznia Skhoder 5-0 – tu-rul doi preliminar al Europa League

Vllaznia Skhoder – Rapid Viena 0-3 – tu-rul doi preliminar al Europa League

NK Ljubljana – Metalurg Doneţk 0-3 – tu-rul trei preliminar al Europa League

Fenerbahce Istanbul – Honved Budapesta 5-1 – turul trei preliminar al Europa League

Împreună cu lista a venit şi un mesaj din partea preşedintelui UEFA, Michel Platini: „Orice jucător care va fi prins nu va mai juca niciodată. Arbitrii care vor fi prinşi nu vor mai arbitra niciodată. Conducătorii sau an-

trenorii care vor fi prinşi nu vor mai condu-ce sau antrena vreodată. Dacă rezultatele sunt aranjate dinainte, fotbalul nu mai are niciun motiv să existe”.

germaniaDin acest moment, investigaţia a mers

în paralel pe două fronturi, sportiv şi juri-dic. Procuratura din Bochum a continuat să tragă de firul pe care l-a prins în urma unor înregistrări telefonice. 15 persoane au fost arestate şi multe altele doar audiate. Din puţinele informaţii care au răzbătut, a reieşit că niciun meci de Bundesliga 1 n-a fost atins de plagă. Majoritatea jocurilor

aranjate erau din ligile a treia şi a patra. Firesc, un jucător sau un arbitru din aceste categorii era plătit cu mult mai puţini bani decât Ribery, Lehmann sau Dzeko.

Primii interogaţi au fost doi jucători de la echipa de rezerve a Fortunei Dusseldorf, care activează în divizia a patra. Au urmat alţi doi de la SV Verl, echipă din Regionalliga West (divizia a patra). Căpitanul Patrick Neumann şi colegul său Tim Hagedorn au fost imediat suspendaţi de club, iar Neumann a fugit de acasă. Avocatul său,

Lutz Klose, a spus că fuga clientului său este normală din moment ce el îi poate identifica pe intermediarii care i-au propus bani. După ce a primit protecţie, Neumann a început să colaboreze cu autorităţile, ad-miţând că a primit 500 de euro pentru a „trânti” un meci. Biroul preşedintelui clubu-lui a fost percheziţionat, poliţia confiscând câteva hârtii şi seiful.

Un alt club implicat a fost SSV Ulm (Regionalliga Sud), bănuit că a pierdut in-tenţionat cu 5-0 un amical cu Fenerbahce, pe care se pariaseră sume importante pe victoria la scor a turcilor. Dar au existat şi alte meciuri în urma cărora trei jucă-tori ai lui Ulm au fost suspendaţi: Davor

Kraljevici (31 de ani), Marijo Marinovici (31) şi Dinko Radojevici (26), toţi trei croaţi. Apartamentul ultimului a fost percheziţio-nat de poliţie.

Marinovici juca fundaş central şi a făcut un henţ inexplicabil în careu la un meci cu Kassel, pierdut cu 3-0. Golgeterul echipei, Radojevici, a ratat un penalty într-un meci cu Darmstadt, iar mijlocaşul Kraljevici făcea parte din aceleaşi cercuri cu Ante Sapina. Un oficial al clubului a spus că fotbaliştii croaţi erau printre cei mai bine plătiţi din

echipă, cu un salariu lunar între 3000 şi 4000 de euro. Clubul le achita câte 350 de euro la fiecare victorie, iar ei primeau de la aranjori 5000 de euro fiecare pentru un meci pierdut.

Meci aranjat din Bundesliga2

Cel mai important nume implicat a fost al lui Marcel Schuon, fundaşul lui Osnabruck şi fost căpitan al naţionalei de juniori a Germaniei. Povestea lui e simplă. Lui Schuon (24 de ani) îi plăceau jocurile de noroc. Mergea în agenţia de pariuri a lui

IUNIE - IULIE 2010 15EurOSPOrTEurOSPOrT14 IUNIE - IULIE 2010

Nurredin G. - cetăţean german de origine turcă, arestat între timp – unde fie paria, fie îşi încerca şansa la jocurile electronice. Evident că a pierdut şi a ajuns să se îndato-reze. La început, patronul îl împrumuta cu zâmbetul pe buze, dar când suma a ajuns la 20000 de euro şi-a scos colţii. Mai întâi i-a arătat lui Schuon că deţine un pistol. Apoi i-a cerut ca în schimbul datoriei să trân-tească meciul lui Osnabruck cu Augsburg. „Mi-a spus că mă va găsi oriunde mă voi

ascunde dacă Augsburg nu câştigă meciul”, a mărturisit Schuon. Augsburg a învins cu 3-0, Schuon trăieşte dar nu mai joacă fot-bal, ci îşi spune povestea pe la televiziuni: „Agenţiile de pariuri sunt locurile în care aranjorii de meciuri se întâlnesc cu jucăto-rii. 80-90 la sută dintre fotbalişti pariază”.

Povestea lui Schuon despre violenţa aranjorilor a fost confirmată şi de avocatul Burkhardt Beneken. Acesta a avut acces la dosar în calitate de apărător al unuia dintre cei 15 arestaţi, Deniz C, cetăţean german de

origine turcă. Beneken a povestit că procu-rorii au probe că aranjorii deveneau foarte iritaţi când nu puteau mitui jucători sau ar-bitri. Ei nu se dădeau în lături de la răpiri de persoane, pe care le sechestrau câteva zile, până se disputa meciul. În Slovenia, au mi-tuit doctorul unei echipe să le dea sedative jucătorilor iar cu alte ocazii au plătit bucă-tarii hotelurilor unde trageau echipele ca să le pună în mâncare substanţe care să le afecteze randamentul la meciuri.

TurciaPe baza informaţiilor

primite de la Bochum, autorităţile din Turcia au demarat o vastă anchetă ale cărei rezul-tate au şocat in martie 2010. 46 de persoane din 26 de oraşe au fost arestate pe teritoriul Turciei în această afa-cere. Pe lângă impre-sari, intermediari şi proprietari de agenţii de pariuri au fost re-ţinute şi persoane de primă importanţă în fotbalul turc: Fatih Akyel, internaţional, component al echipei medialiată cu bronz la Campionatul Mondial din 2002, acum, la 32 de ani, jucător în liga a patra la Tepecikspor; Arif Erdem, coleg cu Hagi şi Gică Popescu în marea echipă a Galatei care a câştigat Cupa UEFA în 2000, acum antrenor se-

cund la Buyukşehir Istanbul în prima ligă; Recep Ozturk, portar la Konyaspor, în liga a doua; Erman Kilici de la prim diviziona-ra Sivasspor; Kenan Hasagici, portarul lui Buyuşehir, de 29 de ori internaţional bosni-ac; Tanner Gulleri, atacantul de 34 de ani al lui Buyukşehir; Temel Eyupoglu, preşedin-tele lui Tepecikspor; Metin Korkmaz, impre-sarul lui Fatih Aykel. Procedurile judiciare sunt în curs, cu Akyel şi alte 16 persoane în-carcerate la închisoarea Metris din Istanbul şi cu celelalte în libertate.

Unul dintre meciurile suspectate este Buyukşehir – Genclerbirligi, încheiat cu scorul de 3-1 în favoarea gazdelor. La acel meci, Recep Ozturk, pe atunci portarul lui Genclerbirligi, este acuzat că a pariat 30000 de euro pe înfrângerea echipei sale.

Un al doilea val de arestări a avut loc în aprilie, printre cele 9 persoane reţinute nu-mărându-se Celil Sagir (35 de ani), jucător la divizionara secundă Caykur Rizespor, fost internaţional turc în deceniul trecut, pe când evolua la Fenerbahce Istanbul, precum şi un fost preşedinte al clubului Hatayspor (liga a patra) şi un fost arbitru ale căror nume nu au fost date publicităţii.

CipruDeşi nu se află pe lista ţărilor care au con-

tribuit la cele 200 de meciuri investigate de UEFA, ciprioţii au şi ei au probleme. UEFA a descoperit prin Sistemul de Detectare al Fraudelor din Pariuri (sistem care monito-rizează săptămânal 29000 de meciuri din Europa şi pariurile puse pe ele) şi a trans-mis federaţiei cipriote că meciurile din prima ligă Ethnikos Achnas-APOP Kinyras

şi Ermis–Omonia sunt clasificate cu cod galben, iar partidele APOP Kinyras-APEP şi APEP-EN Paralimniou cu cod roşu, ceea ce înseamnă că e aproape sigur că au fost aranjate.

greciaFederaţia de la Atena a primit un raport

de la UEFA în care nu mai puţin de 27 de meciuri din prima şi a doua ligă, precum şi din Cupa Greciei sunt suspecte. Forul de la Nyon a dat şi numele a 5 echipe afla-te în vizor: PAS Giannina, Panthrakikos, Panionios, Atromitos şi Kavala. Cu numai 12 puncte acumulate în sezonul recent în-cheiat, Panthrakikos a fost principala sursă de puncte în prima ligă. Partidele pierdute cu PAS Giannina şi Panionios sunt conside-rate de UEFA „slightly suspicious”, în timp ce meciul de liga a doua dintre Kavala şi Agrotikos Asteras (4-1) din martie 2009 este cotat drept „extremely corrupt”. Ministrul sporturilor din Grecia a ordonat o anchetă, dar până acum n-a apărut niciun rezultat: autorităţile au alte probleme decât fotbalul.

În februarie 2007, cotidianul Kathimerini a publicat un interviu - din închisoare - cu arbitrul neamţ Robert Hoyzer. Acesta spu-nea că „Grecia este paradisul blaturilor pen-tru că nu există limită de sumă, poţi paria oricât pe un meci”.

ElveţiaProcuratura din Bochum deţine în dosar

date despre 22 de meciuri aranjate din a

doua ligă elveţiană şi alte 6 jocuri amicale internaţionale în care o echipă era din Ţara Cantoanelor. Printre ele se află partida din-tre Yverdon şi FC Thun din campionatul trecut. Jucătorii oaspeţilor au primit 15000 de euro ca să piardă la 4 goluri diferenţă. Meciul s-a încheiat cu scorul de 5-1 pentru Yverdon. Un alt meci aranjat a fost Gossau – Locarno. Cele două erau ultimele în clasa-mentul ligii secunde, virtual retrogradate. Fotbalişti ai gazdelor au primit 20000 de euro pentru ca să piardă la cel puţin două goluri diferenţă. Partida s-a încheiat 0-4.

Dar cele mai interesante blaturi s-au fă-cut la meciurile amicale dinaintea acestui sezon. Prim divizionara bulgară Lokomotiv Mezdra a efectuat un stagiu de pregătire în Elveţia, încheiat cu două întâlniri amicale cu Aarau şi Young Boys Berna. Bulgarii au pierdut de fiecare dată cu 5-0; cu Young Boys, ultimele două goluri au fost un auto-gol şi un penalty.

După declanşarea anchetei de la Bochum, un alt caz a ieşit la iveală. De această dată în prima ligă. Pe site-ul oficial al clubului FC Sion a apărut un comunicat în care se spunea că „am fost informaţi în după-amia-za meciului din deplasare cu Grasshopper Zurich că în agenţiile de pariuri circula un zvon că jocul va fi manipulat şi că ar fi mai bine să se mizeze pe victoria echipei din Zurich. Informaţia a fost transmisă autorită-ţilor competente”. Grasshopper a câştigat fără emoţii, cu 2-0, oaspeţii evoluând în 10 jucători din minutul 38 după eliminarea mijlocaşului ivorian Geoffroy Serey Die.

Preşedintele lui Sion, Christian

Constantin, a declarat că îl bănuieşte pe african de lucruri necurate din cauza celor 5 cartonaşe roşii adunate în două sezoane, dar nu numai: „În toamnă, Serey a apărut la antrenamente la volanul unui Porsche Cayenne. L-am întrebat de unde a avut bani să-l cumpere. A ridicat din umeri şi a spus că impresarul lui a plătit. Până atunci se plângea tot timpul că nu-i ajunge salariul fiindcă trebuie să trimită lunar bani familiei din Cote d’Ivoire. Şi dintr-o dată apare într-o maşină care trebuie să fi costat cel puţin 50000 de euro”. Serey Die a negat acuzaţii-le şi a continuat să joace regulat pentru FC Sion până la finalul campionatului.

LetoniaDupă ce a primit de la UEFA dovezile

despre implicarea echipei FC Dinaburg în aranjarea de meciuri, federaţia de la Riga şi-a început propria anchetă. La finalul ei a luat cele mai drastice măsuri: echipa a fost retrogradată. Dovediţi că au pariat pe me-ciurile echipei lor, managerul general Olegs Gavrilovs şi antrenorul georgian Tamaz Pertia au fost suspendaţi pe viaţă.

Se face curăţenieDacă mafia pariurilor ar fi acţionat doar

asupra unor meciuri din campionatele mai mari sau mai mici ale Europei, probabil că UEFA nu s-ar fi agitat prea tare. Faptul că molima s-a întins până la cupele europe-ne şi chiar la un meci interţări de tineret, a zdruncinat liniştea de malul lacului Geneva. În stilu-i recunoscut, cu maximă discreţie,

Cea mai recentă mişcare a UEFA este intenţia de a centraliza vânzarea drepturilor de televizare ale partidelor din calificările Campionatului European. Multe agentii majore ar fi lovite grav de această măsură, dar şi federatiile naţionale ar putea fi lăsate fără „plăcerea” de a vinde drepturile meciurilor de acasă ale ţlor în ţara echipei vizitatoare.Sistemul actual permite unei televiziuni dintr-o ţară să cumpere aceste drepturi doar pentru echipa ţarii ei, făra a difuza alte meciuri. Pasul următor este limitarea drepturilor de sponsorizare, a drepturilor pentru meciurile amicale şi chiar a drepturilor partidelor de acasă ale echipelor naţionale.Chestiunea a fost discutată la recentul Congres UEFA din aprilie şi, pentru mai multă putere de convingere, este în curs de realizare un studiu de fezabilitate. Mai devreme sau mai târziu, reducerea federaţiilor nationale la stadiul de ”promoter local” şi de simplu încasator de comision din drepturile centralizate este inevitabilă, autonomia lor urmând a fi drastic limitată.

LISTA MECIURILOR INTRATE ÎN ATENŢIA PROCURATURII DIN BOCHUM

Liga Campionilor (tururi preliminare) 3Europa League (tururi preliminare) 12Germania (liga a doua şi mai jos) 32Belgia (liga a doua) 17Elveţia (liga a doua şi amicale) 28Croaţia (prima ligă) 14Slovenia (prima ligă) 7Turcia (prima ligă) 29Ungaria (prima ligă) 13Bosnia (prima ligă) 8Austria (prima ligă şi mai jos) 11CE de tineret 1

ARIF ERDEM

forul de la Nyon a trecut la execuţii.

Un comunicat sec şi bine ascuns pe site-ul propriu anunţa că arbitrul bosniac Novo Panici a fost suspendat pe viaţă pentru implicarea în aranjarea de meciuri, fără să dezvăluie şi partida al cărei re-zultat l-a influenţat. Cercetări ulterioare au dus la concluzia că meciul pentru care se face vinovat Panici, arbitru din a treia categorie UEFA, este cel dintre Elveţia şi Georgia (1-0) din cadrul Campionatului European de tineret.

Al doilea vinovat a fost gă-sit în persoana asistentului croat Tomislav Setka, sus-pendat până la 30 iunie 2011. Meciul sau meciurile pentru care Setka a fost sancţionat n-au fost date publicităţii, dar el este unul dintre tuşierii fa-voriţi ai arbitrului Ivan Bebek, bine văzut la UEFA şi FIFA. Alături de Bebek, Setka a ofi-ciat inclusiv la Campionatul Mondial sub 20 ani disputat anul trecut în Egipt, unde a prins şi un sfert de finală.

La rând a urmat arbitrul ucrainean Oleg Orehov, sus-pendat pe viaţă din activi-tatea sportivă. Ca de obicei, meciul incriminat n-a fost dat publicităţii. Orehov a condus două partide din grupele Europa League: Ventspils-Heerenveen 0-0 şi FC Basel-ŢSKA Sofia 3-1, unul din tururile preliminare ale aceleiaşi competiţii: Austria Viena-Vojvodina Novi Sad 4-2 şi unul din preliminariile Champions League – EB Streymur-Apoel Nicosia 0-2. Cum niciunul dintre acestea nu se află pe lista iniţială publicată de UEFA, rezultă că mai sunt şi alte meciuri trucate ţinute la secret.

Un alt arbitru, bulgarul Anton Ghenov, a fost suspectat că a influenţat rezultatul me-ciului amical interţări Macedonia – Canada 3-0. Ghenov a acordat nu mai puţin de 4 penaltyuri, câte două de fiecare parte,

iar UEFA a fost alertată de sumele pariate pe faptul că se marchează cel puţin 3 go-luri în acel meci precum şi pe numărul de penaltyuri. Un înalt oficial al Comisiei de Disciplină a UEFA a declarat pentru revista Eurosport, sub protecţia anonimatului, că membrii Comisiei de Disciplină au urmărit înregistrarea partidei şi au ajuns la con-cluzia că toate deciziile arbitrului au avut acoperire regulamentară. Acuzaţiile aduse lui Ghenov au fost retrase, dar delegarile

bulgarului la meciuri interna-ţionale s-au împuţinat.

În spatele uşilor bine în-chise de la Nyon liniştea a fost tulburată de amploarea scandalului. Fără zarvă, UEFA face curăţenie. Imaginea de garanţie a corectitudinii (vă amintiţi sloganul „We care about football”?) nu trebuie pătată. Se fac epurări, dar ele fie sunt mascate ca schimbări de funcţii, fie nu sunt aduse la cunoştinţa publicului fiindcă niciuna dintre părţi n-are vre-un interes s-o facă. Vălul de ceaţă este îndesit şi de faptul că UEFA şi-a schimbat în urmă cu câteva luni design-ul site-ului oficial. Din noua interfaţă lipsesc linkurile către comisiile de lucru. Sunt prezentate doar organigrama şi persoanele cu funcţii înalte de conducere. Spre deosebire, pe site-ul FIFA oricine poate găsi orice comi-sie doreşte.

Se pare că ţinta oficialilor europeni este să ascundă toc-mai modificările efectuate după noiembrie 2009. Am aflat că schimbările cele mai importante sunt la Comisia de Arbitri, condusă, ca şi cea de la FIFA, de Angel Maria Villar, preşedintele federaţiei spani-ole. Au fost cooptaţi mai mulţi arbitri retraşi de curând din activitate precum francezul Marc Batta, rusul Valentin Ivanov, italianul Pierluigi Collina, neamţul Markus Merk, olandezul Jaap Uilenberg, englezul Steve Bennett. Alţii, precum ma-

ghiarul Sandor Puhl, au ieşit. Unic respona-bil cu delegările arbitrilor, belgianul Yvan Cornu va fi deposedat de această atribuţie (cea mai importantă din comisie până la urmă) şi detaşat la noua şcoală de arbitri deschisă de UEFA pentru tinerele speranţe europene. După cum şi Villar se aude că va fi înlocuit la şefie fie cu Merk, fie cu Collina. Revoluţia continuă, dar armele cu care se trage au amortizoare.

EurOSPOrT16 IUNIE - IULIE 2010

CaMPIONaTULMONDIaL DE FOTBaL2010

Egipt 1930În 1930, primul Campionat Mondial din

Uruguay a fost un apanaj al Europei şi Americilor aşa că titulatură de „Mondial” a părut o exagerare, un moft al organiza-torilor. Patru ani mai târziu s-a sesizat ne-ajunsul şi un nou continent a fost incllus pe harta fotbalului: Africa. Cum turneul din ’34 nu s-a mai desfăşurat pe bază de invitaţii ci echipele s-au calificat în urma unor meciuri preliminare, FIFA a decis ca învingătoarea dintre Egipt şi Palestina să devină prima participantă africană/asiati-că la Campionatul Mondialul de Fotbal.

Le-ar fi fost şi greu să găsească alte doritoare. Contextul vremii era diferit. În Africa nu exista nici măcar un singur stat independent, tot continentul era coloni-zat de europeni. Doar Egiptul îşi declarase

unilateral independenţa în 1922, dar con-trolul britanic rămăsese. Palestina era un stat asiatic, care includea teritoriul Israelului de astăzi aflat de asemenea sub tutelă britanică.

Până la urmă nimic nu e întâmplător. Două state sub dominaţie engleză au disputat primul meci prelimar africano-asiatic. Egiptenii s-au impus în ambele manşe, 7-1 acasă şi 4-1 în deplasare şi au ajuns astfel la Mondialul italian din ’34 unde au pierdut încă din primul tur, 4-2 în faţa Ungariei. În 2002, singurul supravie-ţuitor al acelei echipe a Egiptului, portarul Mansour, declara pentru BBC că arbitrul Rinaldo Barlassina a fost fluierat de 15.000 de napoletani după ce, la scorul de 2-2, a anulat pentru ofsaid un gol marcat de Fawzi, care luase mingea de la mijlocul terenului şi driblase tot ce-i ieşise în cale.

africa neagră în 1974Decolonizarea Africii a început cu Libia

în 1951 şi a continuat până în 1990, când Namibia şi-a declarat independenţa faţă de Africa de Sud. Campionatul Mondial de Fotbal s-a întrerupt în perioada celui de-al doilea război mondial şi a fost reluat abia în 1950, cu ediţia din Brazilia, dar ţările africane aveau alte treburi decât bătutul mingei.

Primele preliminarii africane adevărate s-au ţinut pentru Mondialul chilian din ’62 şi la ele au luat parte Maroc, Tunisia, Ghana şi Nigeria. A câştigat Maroc dar cum regu-lamentul de atunci prevedea un meci de baraj cu o formaţie europeană, Spania s-a distrat cu vecinii de peste Gibraltar.

Abia în 1970, în Mexic, a venit la turneul final prima reprezentantă a Africii calificată

direct după preliminarii continentale în toată regula. A fost Maroc, tot o ţară ma-ghrebiană, mai apropiată de Europa. Abia peste alţi patru ani, în Germania, lumea vedea la Mondial o echipă din Africa nea-gră: Zair (actuala Republică Democratică Congo) se impunea în faţa Zambiei şi Marocului, însă la turneul final înregistra 3 înfrângeri, primea 14 goluri şi nu marca niciunul.

Optimi în ’86, sferturi în ’90

Prima victorie africană la un Campionat Mondial s-a produs în 1978, când Tunisia a bătut cu 3-1 Mexicul în Argentina. Consacrarea Africii a venit abia în 1982, când s-au calificat direct două echipe: Camerunul lui Thomas N’Kono şi Roger Milla n-a pierdut niciun meci terminând la egalitate (0-0) cu viitoarea campioană mondială, Italia, care s-a calificat în dauna africanilor graţie unui singur gol marcat în plus. Iar Algeria lui Rabah Madjer a furnizat surpriza deceniului, învingând Germania lui Breitner, Rummenigge, Hrubesch, Stielike şi Magath. Cum algerienii au câşti-gat şi cu Chile, nemţii şi austriecii au fost nevoiţi să facă un aranjament pentru a trece ambele în faza următoare. Austria s-a lăsat învinsă de sora mai mare şi o lume întreagă a deplâns nedreptatea făcută africanilor.

În 1986 am notat şi prima formaţie afri-cană calificată din grupe la turneul final. Marocul a bătut Portugalia, a remizat cu Polonia şi cu Anglia şi a dat lovitura, câşti-gând grupa. Drumul lor s-a oprit în optimi, unde au fost învinşi de nemţi printr-un gol al lui Lothar Matthaus.

Progresul constant a continuat. În Italia ’90, Camerunul lui Omam-Biyik, Makanaky şi al „nemuritorului” Roger Milla a bătut campioana mondială en-titre Argentina şi a ajuns până în sferturile de finală, unde a cedat greu, după prelungiri, în faţa Angliei lui Gascoigne şi Lineker. A fost momentul de maxim al fotbalului african.

Căsătoria din interesStagnarea ulterioară are o explicaţie

logică şi una mistică. Începem cu ultima. Imediat după ce Camerun a impresionat în Italia, marele Pele a declarat că „Africa va da o campioană mondială până în anul 2000”. Cunoscut pentru pronosticurile sale niciodată împlinite, triplul câştigător al Cupei Mondiale a „cobit” iar, aşa cum făcu-se şi cu Columbia în ’94 când Valderrama şi ai lui n-au trecut nici de grupe.

Dacă până la Mondialul italian afri-canii dădeau totul la turneul final ca să

Lungul drum al africii către Cupa Mondială

Povestea de dragoste dintre Africa şi Cupa Mondială arată ca orice poveste de dragoste: a debutat furtunos, a cunoscut suişuri şi coborâşuri, a avut nevoie de pauze, a devenit statornică în timp şi a sfârşit într-o căsătorie din interes.

SFATURI DATE DE MINISTERUL DE EXTERNE BRITANIC FANILOR CARE CĂLĂTORESC ÎN AFRICA DE SUD

GENERALE• nu vă asumaţi riscuri pe care acasă nu vi le-aţi asuma!;• fiţi foarte vigilenţi la aeroport şi în mijloacele de transport!; • nu scoateţi în public telefoane mobile sau aparate de fotografiat • puneţi un lăcăţel la valize sau rucsacuri!;• nu schimbaţi sume mari de bani în locuri publice!;• întotdeauna priviţi în jur înainte să descuiaţi camera de hotel!;• nu urcaţi în lift cu persoane necunoscute!;• nu dezvăluiţi străinilor unde locuiţi sau detalii despre călătorie!;• fiţi mult mai precauţi când ieşiţi după căderea întunericului!; străzile, chiar şi în zonele centrale, nu sunt bine luminate noaptea;• evitaţi plajele sau locurile de picnic izolate!;• călătoriţi în grupuri!; mersul pe jos nu este recomandabil nicăieri, cu atît mai mult în locuri îndepărtate; dacă vi se întâmplă ceva, nu opuneţi rezistenţă!;• alcoolul vă poate face şi mai vulnerabili; asiguraţi-vă că aveţi un plan despre cum ajungeţi şi cum vă întoarceţi în şi din locurile propuse!;

TRANSPORTUL• asiguraţi-vă că folosiţi numai taxiuri licenţiate sau autobuzele oficiale!;• dacă închiriaţi o maşină, asiguraţi-vă că o faceţi de la o companie cu reputaţie!; • verificaţi regulile de circulaţie locale!; de exemplu, la o intersecţie cu 4 direcţii, prioritate are maşina care a intrat prima în intersecţie;• aşteptaţi-vă la tot ce este neaşteptat în trafic!; stilul local de condus este complet diferit de cel european; fiţi atenţi la animalele sălbătice care ies pe şosea şi nu hrăniţi animale în parcare!;• spuneţi unui prieten unde mergeţi şi pentru cât timp!; daţi-i detalii despre traseul pe care intenţionaţi să-l folosiţi şi un număr de telefon de urgenţă!;

FRAUDE FINANCIAREFraudele la bancomate sunt comune în Africa de Sud.• Dacă veţi avea dificultăţi cu cardul, cineva vă va sări în ajutor. Va şterge cardul, îl va introduce în bancomat şi se va oferi să încerce PIN-ul pentru dvs. Aceste persoane par total inofensive, dar fie vă vor schimba cardul, fie îl vor clona şi apoi vor folosi PIN-ul;• Uneori, aceste persoane sunt îmbrăcate sau poartă însemnele băncii de care v-aţi apropiat pentru a vă câştiga încrederea şi a le încredinţa fără emoţii PIN-ul;• Atenţie, deasupra bancomatelor pot fi instalate camere de luat vederi pentru a înregistra PIN-ul tastat! Asiguraţi-vă că lângă bancomat nu sunt fire care n-ar trebui să fie acolo şi că acoperiţi tastatura când bateţi PIN- ul!• Cardul dvs e blocat în bancomat şi un trecător se oferă să o facă el pentru dvs. Apoi vă invită să intraţi în bancă şi să raportaţi situaţia în timp ce el va sta de pază la bancomat. În acest timp, va dispărea cu cardul şi cu PIN-ul abia aflat;• Evitaţi internet cafe-urile pentru derularea de operaţiuni bancare online!;• Nu deschideţi alte site-uri în timp ce efectuaţi operaţiuni bancare online!;• Asiguraţi-vă că PC-ul folosit are un program antivirus updatat!

impresioneze, să obţină contracte în Europa şi să scape de sărăcie, în prezent situaţia s-a inversat. Majoritatea joacă deja la cluburi europene şi le vine greu să se re-adapteze condiţiilor de acasă şi organizarii precare de la echipele lor naţionale. Mulţi tratează convocările ca pe nişte minivacan-ţe, iar efectele se răsfrâng în rezultate.

Dacă n-au putut împlini premoniţia lui Pele, africanii şi-au ales alt obiectiv pen-tru noul mileniu. Dorinţa lor şi nevoia de voturi pentru un nou mandat a preşedin-telui FIFA, Sepp Blatter, şi-au dat mâna cu

promisiuni ferme de fiecare parte. Astfel, în 2002, Blatter şi-a prelungit şederea în fruntea forului mondial, apoi, în 2004, ca orice om de cuvânt, a încredinţat Africii Mondialul din 2010.

Mondialul vuvuzezelorProblema Mondialului sudafrican n-o

reprezintă stadioanele, aşa cum s-a în-tâmplat la alte ediţii sau de care se loveş-te Platini în Ucraina şi Polonia pentru Euro

2012. Organizatorii s-au ţinut de cuvânt şi au construit 5 noi stadioane, la Durban, Cape Town, Port Elizabeth, Polokwane şi Nelspruit, iar pe celelalte le-au renovat. Singurul neajuns îl reprezintă gazonul de la Nelspruit, care mai dă încă bătăi de cap.

Dar adevărata problemă este dată de cri-minalitatea ridicată din Africa de Sud, care i-a speriat pe turişti.

Pentru prima oară în istoria modernă a Cupelor Mondiale nu s-au vândut toate bi-letele. Dacă lucrul acesta se întâmpla în ţara gazdă, existau explicaţii legate de preţul

ridicat comparativ cu nivelul de trai. Dar ţări care tradiţi-onal trimiteau cohorte de suporteri n-au reuşit să vândă raţia de tichete primite de la FIFA. Anglia şi Germania, unde microbiştii se înscriau pe liste de aşteptare, s-au văzut nevoite să înapoieze mii de bilete.

Pusă în faţa unei astfel de situaţii, FIFA a evitat criza stadioanelor goale – nemaiîntâlnită la un Mondial – pu-nând biletele în vânzare în Africa de Sud şi statele înve-cinate la preţuri substanţial reduse. În timp ce suporterii europeni au fost nevoiţi să-şi dea date de identificare şi să le cumpere numai de pe internet şi cu carduri de cre-dit, în Africa s-au vândut precum biletele de autobuz, la chioşcuri pe stradă, fără acte de identitate.

datorită tradiţiei şi disciplinei, Brazilia şi, de ce nu, Anglia, care vine cu rigoarea italiană a lui Capello.

Emerich Jenei: Cred că viitoarea cam-pioană mondială s-ar putea alege între Argentina, Brazilia şi Spania. Asta pentru că sunt echipe cărora le place posesia, au un joc solid, sunt disciplinate şi dispuse la efort. Şi, nu în ultimul rând, sunt formaţii care practică un fotbal spectaculos. Poate că ar trebui să pun şi Anglia aici. Până la urmă va triumfa acea echipă care va reuşi să-şi refacă mai bine jucătorii după obosea-la psiho-fizică acumulată după un întreg sezon.

Gheorghe hagi: Merg pe Spania, pentru tot ce a arătat în ultimii doi ani. Dar lângă iberici aş pune Brazilia, Argentina şi Anglia.

răzvan Lucescu: Am o admiraţie deosebi-tă pentru Capello, aşa că n-am cum să nu pun Anglia între favorite. A disciplinat mult jocul echipei, au o aşezare bună şi a creat o emulaţie cum nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată în jurul Naţionalei. Văd şi Spania favorită, mai ales că vine cu modelul jocu-lui total al Barcelonei. Italia rămâne la fel de cinică, foarte bine organizată, dar parcă un pic îmbătrânită, nu ştiu dacă reacţiile jucă-torilor vor fi la fel de rapide precum acum patru ani.

Mircea rădulescu: Aş spune Spania dar are dezavantajul de a nu fi câştigat până acum nici un titlu mondial, n-are experien-ţă la acest nivel. Mă gândesc, de asemenea, la Anglia, pentru că Fabio Capello a reuşit să-i motiveze extraordinar pe jucătorii săi.

N-am cum să scot din calcule Brazilia şi Germania, dar merg şi pe Serbia, pe care o văd măcar în semifinale!

Mircea Sandu: Spania ar fi favorita, dacă va fi la fel de bine pregătită precum acum doi ani. Anglia lui Capello arată, de asemenea, bine. N-aş scoate din calcule nici Argentina şi nici Brazilia.

Ionuţ Lupescu: În general cam aceleaşi favorite dintotdeauna, adică Brazilia,

Argentina, Italia, Germania, Anglia, Franţa, plus acum Spania, care are o valoare indivi-duală şi colectivă deosebită.

Care va fi deziluzia turneului final?Mircea Lucescu: Greu de spus aşa ceva. Probabil vor suferi reprezentativele al căror campionat intern se va termina mai târziu, pentru că ar putea aduce jucători obosiţi. Aici, văd un avantaj al formaţiilor europene vizavi de cele din America de Sud.

ChIAr DACă NAţIONALA de fot-bal a României nu s-a calificat la Mondialul din Africa de Sud,

competiţia supremă atrage pasiunile ca un magnet. Ca de fiecare dată, apropierea turneului final naşte şi o mulţime de în-trebări; am propus un chestionar cu patru întrebări, la care au acceptat să răspundă câteva dintre numele mari ale fotbalului ro-mânesc: Mircea Lucescu – antrenor Şahtior Doneţk, Emerich Jenei – câştigător al Cupei Campionilor Europeni, Cornel Dinu – administrator delegat Dinamo, Gheorghe Hagi – liderul Generaţiei de Aur, Răzvan Lucescu – selecţionerul României, Mircea Rădulescu – directorul şcolii de antrenori din România, Mircea Sandu – Preşedintele FRF, Ionuţ Lupescu – Director General FRF.

Care sunt favoritele la titlul mondial?Mircea Lucescu: Campionatul Mondial va aduce la vîrf cam aceleaşi echipe dintot-deauna, cele care vin cu istoria, cu tradiţia. S-ar putea însă ca de data aceasta să apară Spania, care ar putea profita de emulaţia produsă de titlul european cucerit acum doi ani, mai ales că are o echipă extraordi-nară. Pe lângă Spania, văd Brazilia, Argen-tina, Anglia, în special pentru că îl are pe Capello, plus, bineînţeles, Germania.

Cornel Dinu: Cred că Spania are o şansă mare dar numai dacă va dispune de toţi ju-cătorii ei de clasă, pentru că am văzut că în-aintea turneului final au destule probleme legate de accidentări. Ar fi apoi Germania,

IUNIE - IULIE 2010 25EurOSPOrTEurOSPOrT24 IUNIE - IULIE 2010

Dacă Argentina va merge bine, atunci va fi Messi, dar la fel de bine ar putea fi Rooney sau Ronaldo, totul va depinde de cât de sus vor ajunge echipele lor.

răzvan Lucescu: În momentul de faţă Messi a ieşit clar în evidenţă faţă de ceilalţi. Dar un Mondial rămâne un Mondial, nu ştii cine poate ieşi în faţă.

Mircea rădulescu: Sunt foarte multe nume aici, Messi, Rooney, Xavi, Fabregas, Chiellini, Gourcouff, Drogba şi, o posibilă surpriză, Thomas Muller, de la nemţi.

Mircea Sandu: Unul dintre cei care deja au o cotă, adică Messi, Cristiano Ronaldo, Xavi, Torres, Rooney.

Ionuţ Lupescu: Ar putea ieşi unul din-tre Messi, dacă va reuşi să fie şi pentru

Argentina ceea ce este pentru Barcelona, Cristiano Ronaldo, care va depinde de par-cursul Portugaliei, ar putea fi Kaka sau unul dintre jucătorii spanioli.

Ce ar putea aduce nou din punct de vedere tactic acest Campionat Mondial?

Mircea Lucescu: Acum cam toată lumea ştie cum să pregătească un Campionat Mondial, va fi greu de surprins cu ceva nou. Vor fi echipe care vor ieşi mai greu din gru-pe, dar odată ieşite s-ar putea să-şi dea cu adevărat drumul la joc. Noul, surpriza, ar putea veni de la o formaţie africană, proba-bil Coasta de Fildeş.

Cornel Dinu: Nu ştiu dacă va fi ceva nea-părat nou, dar regula ne-a arătat că echipe-le capabile să schimbe modulul de joc pe parcursul unei partide, din 4-4-2 în 4-3-3, în 4-5-1 sau în oricare alt modul acelea au o şansă în plus. Mai ales dacă au şi jucă-tori rapizi şi tehnici. În ultimii doi ani cam tipul acest de echipă a triumfat în marile competiţii.

Emerich Jenei: Nu cred că vom vedea cine ştie ce lucruri noi, ci doar o perfecţionare a jocului. E greu să surprinzi cu ceva nou la o competiţie unde cam toată lumea cunoaş-te pe toată lumea.

Gheorghe hagi: Cred că noutatea ar pu-tea fi reprezentată de creşterea rolului

jucătorului capabil să facă diferenţa, de-carul acela de care se tot vorbeşte. Cred că spre acest aspect va merge fotbalul, pe ju-cătorul capabil să facă diferenţa pe ulttimii 30 de metri.

răzvan Lucescu: Mari noutăţi nu au cum să apară, cred că se va pune şi mai mult ac-cent pe organizarea jocului, pe disciplina de joc.

Mircea rădulescu: Cred că se va juca mult mai deschis decât la precedentele tur-nee finale, vom asista la un asalt ofensiv! Tranziţia de la apărare la atac va fi foarte importantă, de aceea aşa zisele „echipe-ar-monică” vor fi avantajate. Adică, în special echipele europene. Un rol important îl vor juca, de asemenea, fazele fixe şi şuturile din afara careului.

Mircea Sandu: Cu siguranţă va creşte di-namica jocului. Să nu uităm că acolo va fi răcoare la ora turneului final, jucătorii chiar vor avea create condiţiile pentru acest lu-cru. Sper doar să nu plouă, pentru că atunci spectacolul sportiv ar avea de suferit.

Ionuţ Lupescu: La un Campionat Mondial echipele nu prea vin cu lucruri noi. Probabil că acele formaţii care se vor adapta mai bine la condiţiile meteo din Africa de Sud, la iarna de acolo, vor avea un oarecare avantaj. Eu cred că multe dintre ele se vor închide, ca să nu ia gol.

Cornel Dinu: Aici n-aş pune neapărat o echipă, ci mai degrabă climatul din Africa de Sud, unul deosebit de violent. Să nu ui-tăm şi faptul că acolo va fi iarnă pe perioa-da turneului final, chiar dacă nu o iarnă ca la noi, iar asta chiar va fi o problemă pen-tru formaţiile care vin de la căldură. Cred că echipele care vor face pregătirea dina-intea competiţiei undeva, în munţi, vor fi avantajate.

Emerich Jenei: Posibil Franţa, mi-e tare teamă că vor avea un turneu final slab.

Gheorghe hagi: Aşa ceva e foarte greu de pronosticat, pur şi simplu se întâmplă. Oricare poate fi în această ipostază. Totuşi,

de dragul răspunsului, mă gândesc la gru-pa G, aceea cu Brazilia, Portugalia şi Coasta de Fildeş. Care dintre cele trei nu va trece de grupă ar putea fi considerată deziluzia.

răzvan Lucescu: Hm! Mă gândesc la Brazilia, dar mai degrabă ca o curiozitate a mea decât ca o deziluzie. Toată lumea o dă favorită, a câştigat tot în ultima vreme, a jucat foarte bine şi nu de puţine ori când a venit din postura de mare favorită a clacat.

Mircea rădulescu: Nu aştept foarte mult de la Argentina, pentru că s-a calificat pe ultimii metri şi nu ştiu dacă Maradona chiar va fi capabil să construiască o echipă cu adevărat puternică.

Mircea Sandu: Nu ştiu dacă s-o spun, dar parcă Franţa! E o atmosferă deloc grozavă la ei înaintea turneului final. Domenech n-a reuşit să facă un grup unit, plus că a mai apărut şi scandalul ăsta sexual cu Ribery şi Govou.

Ionuţ Lupescu: Poate fi Franţa deziluzia. Chestia cu deja anunţata schimbare a an-trenorului poate fi una cu dus şi întors, nu ştii cum reacţionează echipa.

Cine va fi jucătorul numărul unu al Mondialului?Mircea Lucescu: Numele care se vehiculea-ză, adică Messi, Cristiano Ronaldo, Rooney sau poate unul dintre spanioli. Totuşi, echi-pa va produce jucătorul turneului final, în

sensul că acest jucător va fi dat de una din-tre formaţiile care vor ajunge pînă în faze-le finale. Acum nu prea mai sunt genul de jucători capabili să ducă o întreagă echipă în spate, am trecut de epoca lui Maradona.

Cornel Dinu: Va fi mai degrabă un cam-pionat al jocului de echipă, mai puţin al individualităţilor. Ca şi nume, poate Messi, Gerard, unul dintre spanioli, Xavi, Iniesta, Torres

Emerich Jenei: Dificil de spus. Rooney, Xavi, Torres şi, evident, Messi, dacă va veni refăcut total din punct de vedere fizic.

Gheorghe hagi: Dintotdeauna jucătorul este dat de echipă. La fel va fi şi acum, una dintre finaliste va da jucătorul numărul unu.

IUNIE - IULIE 2010 27EurOSPOrTEurOSPOrT26 IUNIE - IULIE 2010

Lotul Angliei pozează în costumele Marks & Spencer

MESSI

RONALDO

FABIO CAPELLO

RAYMOND DOMENECH

COASTA DE FILDEȘ

răzvane, dacă ar fi să întorci timpul înapoi ai mai accepta funcţia de selec-ţioner, după toate prin care ai trecut în ultimul an?

Da! Nici nu încape discuţie, echipa naţio-nală nu se refuză niciodată! Când primeşti o asemenea propunere nu ai nevoie de timp de gândire, răspunsul e imediat.

A contat şi sfatul tatălui tău atunci când ai spus „da”?

Nici nu i-am cerut sfatul!Totuşi, te aşteptai să ai atâţia contes-

tatari câţi au apărut pe parcurs?Nu mă aşteptam să am atâţia din rândul

oamenilor de fotbal, dar probabil că pentru ei interesul lor personal este mai presus de echipa naţională. Ei cred că prin presi-unea pe care o fac asupra mea pot să mă determine să le fac pe plac. Aşa ceva nu se va întâmpla însă niciodată! Altfel, da, mă aşteptam să nu-mi fie uşor, pentru că atât timp cât eşti acolo, sus, eşti în permanenţă supus criticilor.

Ai testat până acum foarte mulţi jucă-tori. vor mai fi şi alţii până la prelimina-riile pentru Euro 2012?

Am jucat opt meciuri în această perioa-dă, până la preliminariile viitoare mai jucăm trei. Sper ca acei jucători pe care i-am adus în circuitul Naţionalei să confirme şi să-şi păstreze spiritul cu care au ajuns aici. Sigur că mi-aş dori să tot am de unde aduce ju-cători de valoare, dar, trebuie s-o spun, din păcate problema jucătorului român este legată de mentalitate. Mai precis de lipsa unei mentalităţi pozitive. Nu are această educaţie pentru performanţă, încrederea în el, lucruri care vin atât de la copii şi juniori cât şi de la familie, de la societatea în care creşte. Jucătorii români au o fragilitate din acest punct de vedere, nu sunt crescuţi în spiritul acela de luptă, de încredere în pro-priile forţe, care trebuie să li se inoculeze încă de când fac primii paşi în sport. De asta şi mulţi dintre fotbaliştii români care pleacă să joace afară se trezesc într-o lume şi într-un grup cu mentalitate diferită. Iar dacă nu reuşesc să se impună în echipa respectivă, clachează, abandonează. Contraexemplul este Tamaş, care a fost recâştigat de echipa naţională după ce a ieşit din mediul ăsta şi s-a transferat în Anglia, unde există o men-talitate corectă.

Selecţionerul echipei naţionale a României vorbeşte deschis despre problemele complexe cu care se confruntă fotbalul românesc şi despre cei care îl populează

Să realizezi un interviu cu Răzvan Lucescu, antrenorul echipei naţionale, nu este tocmai uşor. Şi nu pentru că selecţionerul nu ar fi un tip disponibil – dimpotrivă! -, ci pentru că este foarte greu de găsit. Timpul este marea lui problemă, care, implicit, devine şi a ta. Ba „sunt la Manchester, la antrenamentele lui Mancini”, ba „luni plec în Malta, cu Lotul B”, ba „vin din străinătate, stau o jumătate de zi şi plec iar”. Când, în sfârşit, găseşte timp, o face între două „ferestre”. „Ne vedem luni, la 17.30, la mine. Numai atunci pot!”.

INTERVIU

„Fotbalistului român îi lipseşte mentalitatea pozitivă”

„Oamenii de succes ştiu să treacă rapid peste eşecuri”

Franţa, românia, Bosnia, probabil între aceste trei echipe se va da lupta pentru calificarea la Euro. Ce au Franţa şi Bosnia în plus faţă de noi?

- Franţa este o forţă mondială, nu cred că trebuie s-o mai spus. Jucători de mare valoare individuală, au un campionat de unde pot face trei naţionale competitive la cel mai înalt nivel. Bosnia este o echipă în creştere, pe val, cu câteva individualităţi deosebite. Dar asta nu trebuie să conteze pentru noi. Am venit la echipa naţională cu convingerea că putem merge la Euro, este crezul meu. Noi trebuie să ne calificăm şi gata!

Bun, ce avem noi în plus faţă de Franţa şi Bosnia?

E clar că în faţa Franţei pornim cu şansa a doua. Dar, schimbarea antrenorului ar

putea fi un avantaj pentru noi. E nevoie de timp pen-tru ca echipa să-i înţeleagă ideile, să se adapteze cu stilul lui de lucru. Cu o pre-gătire extraordinară a jo-cului e posibil să le punem probleme. În ce priveşte Bosnia, cred că le suntem superiori la capitolul expe-rienţă. Aţi văzut în prelimi-nariile pentru Mondiale, au bătut toate echipele mici, dar când au dat de forma-ţii tari, gen Spania şi Turcia, au luat un punct din două-sprezece posibile. Plus că ei au totuşi un campionat mai slab valoric decât al nostru. Eu spun un lucru: dacă vrei cu adevărat ceva, dacă ai încredere în tine, dacă eşti concentrat sută la sută, de cele mai multe ori reuşeşti ce ţi-ai propus.

Care ar putea fi punc-tul forte în viitoarea cam-panie de calificare?

Eu îmi doresc să fie for-ţa grupului. O forţă de grup extraordina-ră, pentru că în ultimii ani aceasta a fost cheia succesului. Uitaţi-vă la echipe gen Barcelona sau Inter, care prin asta au reuşit.

Ce-ţi reproşezi că n-ai făcut de când ai preluat Naţionala?

Nu am lucruri pe care să mi le reproşez! Când ai făcut o greşeală înveţi din ea, în-cerci să n-o repeţi şi să nu te mai gândeşti la ce a fost. Învingătorii, oamenii de succes, ştiu să treacă repede peste greşeli, peste eşecuri, de aceea şi sunt nişte oameni de succes.

„Noi suntem undeva, departe, în timp”

Cât de mult te ajută campionatul in-tern în selecţie?

- Din păcate, campionatul intern a fost, anul acesta, modest. El trebuie să consti-tuie baza, să aducă jucătorii la acel nivel valoric care să-i recomande pentru echipa

naţională. Ei, la noi nu prea e aşa. E greu să creşti din punct de vedere valoric atunci când la club schimbi trei-patru antrenori pe an. Eşti bulversat! Aş fi preferat să avem un campionat cu doar trei echipe care să se bată la titlu, dar cu adevărat puternice, decât unul atât de echilibrat dar în care nici una dintre combatante să nu iasă clar în evidenţă. Uite, calificarea la Euro 2008 a venit şi de pe urma emulaţiei produse de campionat, după ce cu doi ani înainte am avut două echipe, Rapid şi Steaua, în sferturile Cupei UEFA. Pe de altă parte, nici nu se poate spune că avem un campio-nat slab, pentru că produce unele meciuri spectaculoase.

Avem o piramidă corectă în ceea ce pri-veşte creşterea unui fotbalist de la copii şi până la seniori?

Nu! Suferim foarte tare la acest capitol.unde se rupe firul? - Păi, am spus mai devreme, ar trebui pe-

dalat foarte mult pe mentalitate, pe încre-dere, mă refer la o încredere corectă, nu la tupeul acela greşit înţeles. Asta trebuie să vină încă de la antrenorul de la copii. La clu-burile mari de afară puştiul este pregătit atât pentru fotbal, cât şi pentru viaţă, este edu-cat în aşa fel, pentru că ceea ce se întâmplă pe teren se regăseşte şi-n viaţă. Am fost la Barcelona şi am rămas impresionat când am văzut respectul pe care nişte jucători de talia lui Messi, Xavi sau Puyol, cu toţii crescuţi în club, îl arată faţă de antrenor, de suporteri, de presă. Asta vine din educaţia pe care au primit-o în decursul instruirii lor ca fotbalişti.

E mare diferenţa între munca de selec-ţioner şi cea de antrenor de club?

- E foarte mare. Fie şi prin prisma faptului că la Naţională te întâlneşti cu situaţii ne-prevăzute, situaţii care la un club nu apar. Alcătuieşti un lot, te bazezi pe nişte oameni, iar cu o zi înainte de reunire constaţi că trei-patru nu mai pot veni pentru că sunt acci-dentaţi. Sau te trezeşti că nu ai teren de an-trenament din motive care nu ţin de tine sau de staff-ul tau. La club nu e aşa, acolo tu ştii totul, de la A la Z, faci totul pas cu pas şi nu ai surprize de genul acesta.

Cam care este diferenţa din punct de vedere tehnologic, metodologic, me-dical, între cluburile de la noi şi cele de afară?

O, este diferenţă foarte mare. Din neferi-cire, noi suntem undeva, înapoi, departe în timp.

„Unii patroni s-au îmbogăţit din tunuri financiare, de aceea nu au răbdare!”

Care este cel mai talentat jucător ro-mân sub 24 de ani?

Talente sunt multe, dar prin ce a realizat până acum m-aş opri la Tănase. Cu el cred însă că s-a greşit încă de când a venit la Steaua, în sensul că, începând cu patronul, prin declaraţiile pe care acesta le-a dat, s-a pus foarte multă presiune pe el. Până la urmă Tănase a venit de la FC Argeş, un club mai mic, la Steaua, un club mai mare. În pri-mul rând echipa trebuia să-l ajute pe Tănase să crească şi nu invers. La Naţională, unde n-a existat nici un fel de presiune asupra sa, aţi văzut cât de bine a evoluat ca fotbalist. Apoi, cred că a fost şi forţat să revină deşi nu era refăcut complet, astfel că, din păca-te, Tănase a cam pierdut un an. Afară nu-i aşa. Uitaţi-vă în Anglia, uitaţi-vă la Pedro, de la Barcelona. Copiii ăştia nu sunt forţaţi, intră puţin câte puţin, astfel încât să nu „ardă”prea repede, aceasta este formula corectă de creştere când vrei să ai grijă de cariera unui tânăr jucător.

Patronii noştri de club? Ei ce rol au?Mulţi dintre ei nu au atitudinea corec-

tă, asta şi pentru că s-au îmbogăţit nu din afaceri făcute pe baze solide, ci pe tunuri, oportunităţi şi atunci nu au răbdare să se contruiască ceva solid, vor performanţă imediată. Mare greşeală!

Eşti pro sau contra jucătorilor străini în campionatul româniei?

Nu sunt nici pro, nici contra. Dacă sunt buni, de ce să nu vină? Spadacio, Culio, Cadu, Kone, Wesley Costly, Gerlem, sunt ju-cători care au crescut nivelul campionatului.

Mulţi patroni spun că aduc jucători de afară pentru că sunt mai ieftini decât românii.

Poate că se cere mult pe ai noştri, dar trebui să te şi uiţi ce aduci de afară. Pentru că aduci jucători liberi de contract, trebuie să-ţi pui întrebarea de ce acei jucători au ajuns să fie liberi. Ar putea fi o problemă legată de valoarea lor sau o problemă de comportament.

Ce părere ai de mulţimea de antrenori străini care au ajuns să populeze Liga întâi?

Dacă au valoare sunt bineveniţi, n-am nici o problemă din acest punct de vede-re, e foarte bun schimbul de experienţă. Mi-aduc aminte ce impact a avut venirea lui Zenga în România, la Naţional, apoi la Steaua, unde a reuşit să treacă de faza gru-pelor în cupele europene. Eu, care eram la Rapid, vorbeam cu jucătorii şi le dădeam exemplu ce se întâmplă acolo. Era un model!

„Mari antrenori, dar diferiţi ca stil”

Selecţionerul ideal?Nu ştiu dacă există o asemenea formu-

lă. Mie îmi place Capello, pentru carismă, pentru disciplina pe care o impune, a dat o identitate unei echipe precum a Angliei.

Ai fost la speciali-zare la multe cluburi mari, ai văzut mulţi antrenori. Cine te-a impresionat cel mai mult?

De impresionat, te impresionează toţi. Fiecare are sti-lul lui. Capello e mai dur, nu se bagă, doar priveşte. Mancini le dă elevilor săi tema exerciţiului cu aerul că „trebuie s-o faceţi, doar sunteţi profe-sionişti. N-o faceţi, e problema voastră”. Mourinho, în schimb, deşi pare un dur, e tot timpul între jucă-tori, vorbeşte cu ei, e prietenul lor. Prieten cu jucătorii este şi Guardiola, dar în mo-mentul în care a în-ceput antrenamentul s-a terminat gluma, nimeni cu comentea-ză. Aşa, în discuţiile cu ei, iarăşi sunt di-ferenţe. Guardiola e

foarte amabil, discută orice. Mancini îţi răs-punde foarte strict la întrebări, nu dezvoltă. Cappelo mi-a spus din prima „ai cinci minu-te!”. I-am pus două întrebări, mi-a dat şi o idee şi asta a fost. Deschis ca şi Guardiola mi-a părut Mourinho. Dacă iniţial a spus că nu are timp de întrebări, apoi, în cele 10 minute pe care le-a găsit, a fost foarte ex-pansiv. Plus că are privirea aceea care parcă îţi transmite permanent că el e cel mai bun!

Ai spus că dacă nu te califici la Europene renunţi. Dar dacă te califici?

Nu ştiu ce am să fac, poate fi o chestiune de conjunctură. Chiar n-am de unde să ştiu de acum.

Bine, atunci hai să te întreb altfel. Cam care este ciclul unui selecţioner?

- E o întrebare care necesită un răspuns mai complex. Depinde de rezultatele pe care le are selecţionerul, de atmosferă, de entuziasm. Probabil, cu cât mai mult câş-tigi, cu atât mai mult rămâi. Pe scurt, rămâi atât timp cât ai motivaţie.

CuPA MONDIALă de Fotbal 2010 care debutează pe 11 iu-nie în Africa de Sud naşte temeri

în rândul suporterilor şi al specialiştilor. Infracţionalitatea şi problema securităţii sportivilor, a oficialilor, a spectatorilor şi tu-riştilor sunt cele mai invocate teme.

Gabriela Szabo - care a petrecut în can-tonamente ani buni acolo – recomandă microbiştilor să viziteze negreşit această ţară. „Eu am stat, din 1998 până în 2003, mai bine de şase luni pe an în această zonă şi pot spune că o parte din sufletul meu a ră-mas acolo. Oricând mă întorc cu plăcere în Africa de Sud pentru că este o ţară superbă, cu oameni primitori, care trebuie vizitată”, este de părere multipla campioană.

În privinţa infracţionalităţii crescute şi a securităţii precare din această parte a lumii, Gabi recunoaşte: „Este o ţară fru-moasă care are problemele ei. Eu nu am simţit lucrurile acestea. Am locuit fie la Potchefstroom, un centru universitar la 150 km de Johannesburg, fie la Dolstrum, care

este la 100 Km de graniţa cu Mozambicul. Am stat, în general, într-o zonă unde se pregăteau 400 de atleţi şi totul era în regu-lă. Mulţi au însă o percepţie greşită despre Africa de Sud, dar este o ţară super-civi-lizată şi bogată. Are multe case şi cartiere de tip american, un fel de New York foar-te liniştit”. Totuşi, Gabi Szabo îi sfătuieş-te pe cei care intenţionează să ajungă la Campionatul Mondial de Fotbal să meargă în grup organizat, să nu intre în contact cu necunoscuţii, să fie atenți în ce cartiere se cazează, să nu oprească pe autostradă şi să respecte recomandările autorităţilor. „Eu nu am avut nicio problemă. Am călătorit şi singură în Africa de Sud. Sigur, trebuie să respecţi anumite reguli şi să nu te aventu-rezi”, adaugă fosta mare specialistă a semi-fondului mondial.

În privinţa infrastructurii şi a condiţiilor propriu-zise de desfăşurare a marelui eve-niment, Gabi Szabo este sigură că totul va fi la cele mai înalte standarde. „Cred că pu-ţine ţări se pot lăuda cu baze sport ive ca în Africa de Sud. Eu am fost ultima oară în

2006, dar aveau încă de atunci o infrastruc-tură pusă la punct, cu mult peste cea a mul-tor ţări dezvoltate. De altfel, cred că au avut o perioadă în care nivelul economic a fost peste cel din America”, argumentează ac-tualul vicepreşedinte al Federaţiei Române de Atletism.

Deşi nu este o microbistă înrăită iar naţi-onala României nu a obţinut calificarea la Mondialul african, Gabi spune că se va vizi-ona meciurile marilor echipe: „Mă voi uita la grupele tari. Simpatizez Brazilia, Franţa şi Argentina”, în timp ce soţul său, Zsolt Gyongyossy va fi suporterul Portugaliei.

gaBI SzaBO, PRO aFRICa DE SUD

Loc Echipă Participări Meciuri Victorii Egal Înfrângeri Golaveraj DebutUltima

participareCea mai bună performanță

1 BRAZILIA 19 92 64 14 14 201-84 1930 2010 ”1 (’58, ’62, ’94, ’02)2 GERMANIA 17 92 55 19 18 190-112 1934 2010 ”1 (’54, ’74, ’90)3 ITALIA 17 77 44 19 14 122-69 1934 2010 ”1 (’34, ’38, ’82, 06)4 ARGENTINA 15 65 33 13 19 113-74 1930 2010 ”1 (’78, ’86)5 ANGLIA 13 55 25 17 13 74-47 1950 2010 1 (’66)6 FRANȚA 13 51 25 10 16 95-64 1930 2010 1 (’98)7 SPANIA 13 49 22 12 15 80-57 1934 2010 4 (’50)8 SUEDIA 11 46 16 13 17 74-69 1934 2006 2 (’58)9 OLANDA 9 36 16 10 10 59-38 1934 2010 ”2 (’74, ’78)10 RUSIA 9 37 17 6 14 64-44 1958 2002 4 (’66)11 SERBIA 11 40 16 8 16 62-56 1930 2010 ”4 (’30, ’62)12 URUGUAY 11 40 15 10 15 65-57 1930 2010 ”1 (’30, ’50)13 POLONIA 7 31 15 5 11 44-40 1938 2006 ”3 (’74, ’82)14 UNGARIA 9 32 15 3 14 87-57 1934 1986 ”2 (’38, ’54)15 MEXIC 14 45 11 12 22 48-84 1930 2010 ”sferturi (’70, ‚86)16 CEHIA 9 33 12 5 16 47-49 1934 2006 ”2 (’34, ’62)17 AUSTRIA 7 29 12 4 13 43-47 1934 1998 3 (’54)18 BELGIA 11 36 10 9 17 46-63 1930 2002 4 (’86)19 PORTUGALIA 5 19 11 1 7 32-21 1966 2010 3 (’66)20 ROMÂNIA 7 21 8 5 8 30-32 1930 1998 sferturi (’94)21 ELVEȚIA 9 26 8 5 13 37-51 1934 2010 ”sferturi (’34, ’38, ’54)22 CHILE 8 25 7 6 12 31-40 1930 2010 3 (’62)23 PARAGUAY 8 22 6 7 9 27-36 1930 2010 turul 2

24 DANEMARCA 4 13 7 2 4 24-18 1986 2010 sferturi (’98)

25 SUA 9 25 6 3 16 27-51 1930 2010 3 (’30)26 CROAȚIA 3 13 6 2 5 15-11 1998 2006 3 (’98)27 CAMERUN 6 17 4 7 6 15-29 1982 2010 sferturi (’90)28 SCOȚIA 8 23 4 7 12 25-41 1954 1998 grupe29 COREEA 8 24 4 7 13 22-53 1954 2010 4 (’02)30 BULGARIA 7 26 3 8 15 22-53 1962 1998 4 (’94)31 TURCIA 2 10 5 1 4 20-17 1954 2002 3 (’02)32 PERU 4 15 4 3 8 19-31 1930 1982 sferturi (’70)33 IRLANDA 3 13 2 8 3 10-10 1990 2002 sferturi (’90)34 IRLANDA DE NORD 3 13 3 5 5 13-23 1958 1986 sferturi (’58)35 NIGERIA 4 11 4 1 6 14-16 1994 2010 optimi36 COLUMBIA 4 13 3 2 8 14-23 1962 1998 optimi37 MAROC 4 13 2 4 7 12-18 1970 1998 optimi38 COSTA RICA 3 10 3 1 6 12-21 1990 2006 optimi39 ECUADOR 2 7 3 0 4 7-8 2002 2006 optimi40 NORVEGIA 3 8 2 3 3 7-8 1938 1998 optimi41 SENEGAL 1 5 2 2 1 7-6 2002 2002 sferturi (’02)42 RD GERMANĂ 1 6 2 2 2 5-5 1974 1974 sferturi (’74)43 JAPONIA 4 10 2 2 6 8-14 1998 2010 optimi44 ARABIA SAUDITĂ 4 13 2 2 9 9-32 1994 2006 optimi45 UCRAINA 1 5 2 1 2 5-7 2006 2006 sferturi (’06)46 ALGERIA 3 6 2 1 3 6-10 1982 2010 grupe47 TUNISIA 4 12 1 4 7 8-17 1978 2006 grupe48 ȚARA GALILOR 1 5 1 3 1 4-4 1958 1958 sferturi (’58)49 GHANA 2 4 2 0 2 4-6 2006 2010 optimi

50 AFRICA DE SUD 3 6 1 3 2 8-11 1998 2010 grupe

• După ce a ratat pentru a tre-ia oară consecutiv calificarea la CM, România va ieşi probabil din top 20, Elveţia, Danemarca, dar şi Paraguay şi Chile ameninţând poziţia tricolorilor.

• Brazilia este singura echipă prezentă la toate ediţiile, urmată de Germania şi Italia, cu câte 17 prezen-ţe. Nemţii nu au fost interesaţi de ediţia inaugurală din Urugay şi nu au avut drept de participa la CM din 1950, în timp ce italienii au ignorat de asemenea turneul din 1930 şi au ratat calificarea în 1958, încheind pe locul secund în grupa preliminară, după Irlanda de Nord.

• Brazilia deţine majoritatea re-cordurilor în istoria CM: cele mai multe titluri (5), cele mai multe par-ticipări (19, incluzând ediţia 2010), cele mai multe victorii (64), goluri marcate (201), cel mai bun golaveraj (+117). De asemenea, naţionala cari-oca împarte cu Germania recordul de meciuri disputate la turneele finale (92) şi finale jucate (7). Paradoxal, deşi sunt echipele care au susţinut cele mai multe partide la CM, Brazilia şi Germania s-au întâlnit o singură dată în istoria competiţiei, în finala din 2002, câştigată de sud-americani cu 2-0.

• Germania a participat sub titula-tura RFG la turneele finale în perioa-da 1950-1990. Într-o situaţie similară au fost Serbia (Iugoslavia 1930-2002), Cehia (Cehoslovacia 1934–1990) şi Rusia (URSS 1958-1990).

• Mare echipă pe vremea bunici-lor, Ungaria încă deţine cea mai bună medie a golurilor pe meci (2,78), ur-mată de Brazilia (2,18). La ediţia din 1954, găzduită de Elveţia, naţionala maghiară a marcat de 27 de ori, re-cord neegalat până astăzi.

• Trei echipe au devenit campi-oane mondiale impunându-se în toate partidele: Uruguay în 1930 (4 meciuri), Italia în 1938 (4 meciuri, din care unul câştigat în prelungiri) şi Brazilia în 1970 (6 mecirui) şi 2002 (7 meciuri).

• Înainte de startul ediţiei 2010 s-au disputat în total 708 partide, în care s-au marcat 2063 de goluri.

TOP 50 All TimeCupa Mondială de Fotbal (1930-2006)

IUNIE - IULIE 2010 37EurOSPOrT

DE LA MIDDLESBROUGH vine şi le-gătura lui Ravanelli cu România: în 2006 a comentat pentru Realitatea

TV semifinala de Cupa UEFA dintre Steaua şi fosta sa echipă. I-au plăcut Bucureştiul, România şi seriozitatea oamenilor cu care a intrat în contact.

Astăzi, Fabrizio locuieşte în oraşul na-tal, Perugia, şi lucrează pentru Mediaset, trustul lui Berlusconi. Este analist TV pen-tru posturile Canale 5, Italia 1 şi Rete 4. În paralel, a terminat şcoala de antrenori de la Coverciano.

Până atunci se ocupă de marele său hobby, ciclismul: “La 41 de ani mi-ar fi greu să devin profesionist, dar alerg în diverse competiţii pentru amatori. Urmăresc toate cursele importante, iar pentru Turul Franţei îmi doresc să câştige Lance Armstrong”.

- Ai marcat în finala Ligii Campionilor, dar n-ai jucat niciun meci la un Campionat Mondial. Cum aşa?

- Ai deschis o rană veche. Am evoluat 22 de partide pentru naţionala Italiei, dar ni-ciuna dintre ele n-a contat pentru un turneu final. În 1998, selecţionerul Cesare Maldini mă convocase pentru Mondialul din Franţa, dar m-am îmbolnăvit de pneumonie chiar în ajunul competiţiei. În locul meu a plecat Enrico Chiesa de la Parma.

- Eşti considerat inventatorul bucu-riei de după gol cu tricoul acoperind capul. Astăzi, un asemenea gest pe stadioanele din Africa de Sud se pe-depseşte cu un cartonaş galben.

- Prima oară când mi-am pus tricoul în cap s-a întâmplat după un gol cu Napoli pe Delle Alpi. Era 0-0 în minutul 90, pur şi simplu am înnebunit de bucurie şi aşa mi-a venit să mă exprim. Unii ziarişti au denumit gestul “Omul cu mască”, alţii, mai răuvoitori, i-au spus “Fuga puiului fără cap”. Astăzi nu-l mai face nimeni pentru că FIFA duce o luptă absurdă împotriva gesturilor de bucurie. Golul e suprema fericire în fot-bal, nu mi se pare just s-o îngrădeşti. Unde mai e bucuria jocului?

- Ai o finală preferată pentru Cupa Mondială din această vară?

- Finala perfectă din punctul meu de vedere e Italia – Brazilia. În primul rând pentru că aş vrea ca naţionala ţării mele să ajungă în ultimul act şi în al doilea rând, pentru că Brazilia e marea favorită. Dar mai am un motiv ascuns: vreau o revanşă după finala pierdută de noi în ’94 la penaltyuri în faţa echipei lui Romario şi Bebeto.

- Spune-ne numele a 3 jucători care se vor face remarcaţi la acest Mondial?

- Notează: Rooney, Marchisio şi Bochetti. Pe Wayne l-a văzut toată lumea de ce în

stare. Claudio Marchisio a avut o stagiune bună într-un sezon slab al lui Juventus şi a venit vremea să se impună şi în squadra azzurra. Iar Salvatore Bocchetti, de la Genoa, va fi marea revelaţie. Probabil Lippi va opta pentru o formulă cu 3 fundaşi iar el va fi unul dintre ei.

- Care va fi jucătorul care-şi va pune cel mai mult amprenta asupra acestui final?

- Aici e mult mai simplu: Lionel Messi. Chiar dacă până acum n-a arătat acelaşi nivel de joc la naţiona-lă ca la Barcelona, sunt convins că valoarea va ieşi la suprafaţă. Dar văd că mă întrebi numai despre jucători. Aşa sunteţi voi, ziariştii din toată lumea, scoateţi în faţă individualităţile şi vorbiţi mai puţin despre grup, echipă, organizare.

- Ajungem imediat şi acolo, dar până atunci spune-mi un jucător care nu va veni la Mondiale şi a cărui lipsă o vei simţi.

- Ronaldo. Probabil trebuie să adaug că mă refer la atacantul brazilian, acum toată lumea îl visează pe portughez. Să ne înţelegem, îi duc lipsa mai mult pentru ceea ce a reprezentat el ca jucător, mi-e dor de golurile lui, apropo, vă mai amintiţi de reuşitele cu care a decis finala Mondialului asiatic? Dintre ju-cătorii mai tineri, îmi va lipsi Cassano.

- În fotbalul de astăzi contează mai mult or-ganizarea decât spectacolul şi ca dovadă uite cum s-a calificat Mourinho cu Inter în finala Ligii în dauna Barcelonei. Ca antrenor bănu-iesc că ai sacrifica oricând spectacolul pentru a atinge obiectivul, dar ca analist TV ce alegi?

- Spectacolul organizării.- Frumos dribling, aminteşte de Penna

Bianca. Ce echipă te-a impresionat în prelimi-narii? Te rog să nu te mărgineşti doar la cele europene.

- Nici aici n-am niciun dubiu: Anglia.- Pentru că e Capello acolo?- Nu contează ce naţionalitate are antrenorul sau

cum îl cheamă. Contează că a dat un brânci spre performanţă unei echipe valoroase, dar resemnate. A îndepărtat-o de fantomele trecutului şi a crescut disciplina atât în teren, cât şi în afara lui. Anglia arată tare bine astăzi.

- Care e meciul pe care-l aştepţi cu nerăbda-re în această vară?

- Anglia – Italia, sper să se întâlnească undeva.- Vrei să-l vezi pe Capello contra Italiei?- Sincer, da, nu s-a mai întâmplat până acum ca

squadra azzurra să întâlnească o naţională cu antre-nor italian. Cred că va ieşi un meci formidabil.

- Ai fost un mare jucător, acum te pregăteşti să debutezi şi ca antrenor. Maradona a fost cel mai mare fotbalist, acum antrenează naţiona-la Argentinei. Ţi se pare că poate câştiga titlul mondial şi din această postură?

- Cred că e pregătit să învingă iar. - O spui doar pentru că Maradona e un

mit în Italia? Că dacă ar fi să te iei după preliminarii…

- O spun tocmai pentru că Argentina s-a chinuit în calificări. E vorba de psihologie aici: cine a mers ceas în preliminarii, se poate culca pe o ureche; cine a avut de tras din greu, se mobilizează la turneul final. Nu ascund că Maradona este un bun prieten de-al meu, de câte ori vine în Italia ne întâlnim. Spre exemplu, ne-am văzut acum doi ani la Napoli, la aniversarea lui Ciro Ferrara, iar anul trecut am jucat golf în Umbria.

- În cariera ta ai avut ocazia să vezi multe naţionale ale Braziliei. Cum îţi place aceasta, a lui Dunga?

- E foarte puternică. Brazilia întotdeauna a jucat frumos, dar avea o slăbiciune: performanţele veneau fie ca urmare a unui joc spectaculos, fie nu veneau deloc. Dunga i-a imprimat o altă mentalitate, a făcut Brazilia mult mai eficientă.

- Marcello Lippi, fostul tău antrenor, se află în faţa unei provocări enorme. Niciun antrenor n-a reuşit să câştige două titluri mondiale la rând de la Vittorio Pozzo în ’34 şi ‘38. Crezi că are şanse?

- Şanse are, dar nu cred că are o echipă atât de puternică pentru a câştiga. Sunt prea mulţi jucători în vârstă în lot. Nici n-avea cum să primenească prea mult, e om şi el, cum să laşi pe dinafară fotbalişti cu care ai obţinut titlul mondial cu patru ani în urmă?

Oricum, îi ţin pumnii.- Spania a câştigat Europenele cu Luis

Aragones pe bancă. Acum a venit Vicente Del Bosque. S-a schimbat ceva în jocul spaniolilor sau sunt la fel de puternici?

- Del Bosque a gestionat foarte bine situaţia lăsa-tă de Aragones, dovadă parcursul fără greşeală din calificări. Spania îmi lasă impresia unei echipe care poate termina între primele 4.

- Surpriza competiţiei va fi o formaţie africană?

- Mă gândesc la Cote d’Ivoire. Ştiu că n-a avut o campanie bună la Cupa Africii din ianuarie, dar are jucători de calitate şi cred că la un astfel de turneu se vor comporta altfel.

- Ultima întrebare: cum va fi Mondialul or-ganizat în Africa?

- Nu cred că se va ridica la înălţimea celor de până acum. Îmi doresc să iasă bine, dar văd că toată lumea se teme de condiţiile din Africa de Sud, se vorbeşte de atentate. Aşa că o să văd Mondialul acasă.

- Ca orice ziarist, când zici că ai terminat, îţi mai aminteşti de o întrebare: Europa sau America de Sud în 2010?

- Europa. Uite cum văd eu lucrurile: Anglia, Brazilia, Argentina şi Spania cred că vor fi în primele 4. Finala o vor disputa Anglia şi Argentina. Iar pro-nosticul meu ţi l-am dat la începutul întrebării.

- Și cum rămâne cu finala perfectă?- De câte ori ai văzut atinsă perfecţiunea?

Vă mai amintiţi de Penna Bianca? Atacantul lui Juve care completa tridentul cu Vialli şi Del Piero? Fabrizio Ravanelli n-a fost un fotbalist oarecare. A înscris în finala Ligii Campionilor câştigată de torinezi în faţa lui Ajax, a cucerit câte un titlu cu Juventus şi cu Lazio, de asemenea câte o Cupă a Italiei cu ambele formaţii. A mai jucat în Anglia, la Middlesbrough, în Franţa, la Olympique Marseille şi în Scoţia, la Dundee United. Cu Boro a reuşit o performanţă uluitoare: a prins atât finala Cupei Angliei cât şi finala Cupei Ligii. În total a jucat 522 de meciuri şi a marcat 190 de goluri.

“FINaLa va FIaNgLIa-aRgENTINa”

Fabrizio Ravanelli:INTERVIU

IUNIE - IULIE 2010 35EurOSPOrTEurOSPOrT34 IUNIE - IULIE 2010

PREȚUL AURULUI ESTE ÎN CREŞTERE Europenele de Haltere 2010

7 MEDALII PENTru rOMÂNIARomânia contează tot mai puţin la nivel înalt în sportul internaţional, iar când sportivii ei se întorc cu şapte medalii de la un Campionat European, parcă iubitorul de sport din ţară simte nevoia să se frece la ochi. Minunea, înfăptuită în aprilie la CE de haltere de la Minsk şi văzută pe viu la Eurosport reprezintă nu doar o performanţă de excepţie, ci şi dovada că triumful poate să apară chiar şi când banii pentru pregătire şi transport sunt nedrept de puţini. Fără a avea un sprijin financiar decent din partea autorităţilor, Federaţia Română de Haltere a trebuit să taie în carne vie înaintea competiţiei, permiţându-şi să ducă doar cinci sportivi în Belarus. Inspiraţia antrenorului Nicu Vlad, un super-halterofil în anii ’80 şi acum un super-antrenor, a dat roade: NINEL MINCULESCU a făcut furori la categoria 69 kg, cu trei medalii de aur la smuls, aruncat şi total, ANTONIU BUCI a cucerit titlul la stilul aruncat al categoriei 62 kg, tranşând la cântar duelul cu turcul Erol (mai greu decât românul cu... 21 de grame), iar ROXANA COCOȘ s-a întors din Belarus cu două medalii de bronz la categoria 63 kg (aruncat şi total). Sunt rezultate care confirmă semnele bune de la Campionatele Mondiale şi dau speranţe pentru Jocurile Olimpice de la Londra, când Federaţia Română de Haltere speră să nu mai fie forţată să lase acasă sportivi din cauză că zborul cu avionul şi cazarea se plătesc...

IUNIE - IULIE 2010 39EurOSPOrT

Deşi plutonul Turului Franţei este înţesat de nume ca fraţii Schleck, Denis Menchov, Vincenzo Nibali, Roman Kreuziger sau Carlos Sastre, lumea pare a avea ochi în această vară doar pentru duelul dintre Armstrong şi Contador, rutierii care au scris istorie în ultimul deceniu

Turul Franţei redus la întrebarea: Contador sau Armstrong?

PatronulEste clar că Lance Armstrong, varianta

2010, are multe lipsuri faţă de cea de la în-ceputul mileniului, când americanul domi-na cu autoritate caravana profesionistă şi Turul Franţei, în special.

În toamna lui 2008, atunci când Armstrong şi-a anunţat revenirea în ciclism, pentru mulţi a venit întrebarea firească: de ce? Putea el să câştige pentru a opta oară Marea Buclă sau pur şi simplu dorea să ia startul într-o a doua perioadă a vieţii sale,

în care încerca să îşi înceapă ascensiunea către cariera de guvernator ?

Răspunsul a venit în vara lui 2009 când Armstrong, aflat la Astana, echipă manage-riată de bunul său prieten Johan Bruyneel a pornit într-o nouă aventură pe drumurile şi prin munţii Franţei. Pentru prima oară în activitatea sa de rutier profesionist, el s-a confruntat cu o situaţie neobişnuită: împăr-ţirea rolului de lider. Aceasta, deoarece la Astana se afla Alberto Contador, considerat de mulţi drept cel mai talentat căţărător din istorie. Deşi în vârstă de 26 de ani, acesta deţinea un palmares impresionant, ce cu-prindea câştigarea celor trei mari tururi, o performanţă cu care se mai pot lăuda doar patru ciclişti, în aproape un secol.

Relaţia dintre Armstrong şi Contador nu a fost niciun moment una de prietenie, în mare parte şi din cauza marelui orgoliu al primului. Conştient că pe munte are şanse mici în faţa ibericului, americanul a încercat să îl izoleze pe acesta în echipă şi să câşti-ge timp prin orice mijloc posibil permis de regulament. Rămâne memorabilă etapa a treia din Marea Buclă, încheiată în localita-tea La Grande-Motte, atunci când vântul a produs o “bordură” în pluton. Armstrong s-a aflat în acea clipă în grupul din faţă, şi observând că rivalul lui nu era prezent acolo, i-a trimis pe coechipierii săi, Iaroslav Popovici şi Haimar Zubeldia la trenă, pen-tru a mări avansul faţă de Contador. A câşti-gat atunci 41 de secunde însă acel avantaj

în Cursa Soarelui, spaniolul şi-a schimbat agenda şi a hotărât să participe în Criteriul Internaţional, care s-a desfăşurat, pentru prima oară în istorie, în Corsica. Alegerea lui nu a fost întâmplătoare: la start se afla şi Lance Armstrong.

Mult aşteptata înfruntare dintre cei doi mari ciclişti le-a lăsat un gust amar tuturor fanilor acestui sport. Prima etapă a cursei, care s-a încheiat pe Col de l’Ospedale, nu a avut parte de nici măcar un atac al celor doi oameni de la care toţi aveau atât de multe aşteptări. Dacă Armstrong a pierdut contactul cu grupul principal la jumătatea ascensiunii, Contador a întâmpinat reale di-ficultăţi când mai erau doar câţiva kilometri pâna la sosire, din cauza alergiei pe care o are la polen. Din însorita Corsica, spaniolul a plecat în Belgia, pentru ultimele două clasi-ce ale acestei prime părţi din sezon, Flèche Wallonne şi Liège-Bastogne-Liège. Dacă în “Săgeată” a fost al treilea, ratând victoria

pe ultimii 100 de metri, în “La Doyenne”, Contador s-a pus în slujba echipei, mai exact, în cea a lui Alexandre Vinokourov. Ce a arătat cea dintâi jumătate din 2010? Un lucru cert, dar deja banal: că liderul Astanei este marele favorit la tricoul galben, cu atât mai mult cu cât în clipa de faţă pur şi simplu nu are adversar. Excelent pe munte şi din ce în ce mai bun la contratimp (unul dintre punctele sale slabe în trecut), Contador dă dovadă şi de un psihic puternic, astfel încât o nouă victorie în Turul Franţei pare floare la ureche pentru unul dintre cei mai talen-taţi rutieri din istorie.

Având în vedere toate aceste aspecte, este logic ca un gând să îi frământe pe iubi-torii ciclismului: cum ar fi fost dacă Lance Armstrong 2005 s-ar fi întâlnit în munţii Franţei cu Alberto Contador 2010? Cu sigu-ranţă, rivalitatea şi spectacolul oferit de cei doi s-ar fi ridicat la nivelul confruntărilor Bartali-Coppi sau Anquetil-Poulidor.

100 de ani cu Tourmalet

Conştient că trebuie să le ofere fa-nilor, dar şi rutierilor, un traseu nou, variat şi incitant de la an la an, Henri Desgrange, părintele Turului, a ho-tărât să introducă munţii pe harta competiţiei.

Astfel şi-au făcut apariţia mai în-tâi Ballon d’Alsace, şi apoi, Col du Tourmalet. Era vara lui 1910 când ci-cliştii au înfruntat prima oară această ascensiune, devenită legendă. Cel din-tâi rutier care a trecut peste căţărare a fost Octave Lapize; stors de puteri şi extrem de nervos din cauza dificultăţii pantei, francezul le-a strigat organiza-torilor în timp ce trecea pe lângă maşi-na acestora: “Asasinilor!”.

Dacă Tourmalet i-a purtat totuşi no-roc lui Lapize, care a câştigat Marea Buclă atunci, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Eugène Christophe. Lider virtual în clasamentul general în etapa a şasea din 1913, lui Christophe i s-a rupt furca pe coborâre şi a fost ne-voit să meargă 14 kilometri pe jos, prin pădurile din Pirinei, până în cel mai apropiat sat, unde şi-a reparat bicicleta în atelierul unui fierar. Pentru ciclistul din Hexagon, acel moment a însemnat pierderea Turului, pe care nu l-a câşti-gat niciodată.

Tourmalet este ascensiunea cea mai prezentă în Turul Franţei, fiind parcur-să de 74 de ori. Având în vedere rolul său, anul acesta împlinindu-se un secol de la prima apariţie în competiţie, or-ganizatorii au decis ca în 2010 plutonul să treacă de două ori peste acest vârf.

Prima oară se va întâmpla în etapa a 16-a, care se va încheia în coborâre, însă. Acesta va fi aperitivul, deoarece etapa următoare este programată să se termine pe celebra căţărare, una în lungime de 19 kilometri şi cu o pantă medie de 7,4%. Având în vedere că va fi doar pentru a doua oară în isto-rie când o etapă va avea finalul acolo, după ediţia din 1974, un succes va re-prezenta pentru cel care îl va obţine un trofeu unic în cariera sa.

aproape s-a topit în prima etapă cu finiş la altitudine, când Contador a atacat, şi-a ară-tat forţa, punând capăt duelului pentru po-ziţia de lider la Astana; ce a urmat apoi, pe Verbier sau la Annecy a reprezentant doar confirmarea acelei acţiuni.

Logic, drumurile celor doi s-au despărţit la finalul sezonului trecut: dacă Armstrong şi-a înfiinţat propria echipă, RadioShack, Contador a rămas, de voie, de nevoie, la Astana. Un lucru interesant este faptul că “ajutoarele” celor doi ciclişti sunt în antiteză cu nivelul la care se află aceştia acum. Dacă

americanul are alături o distribuţie stelară, cu Leipheimer, Zubeldia, Popovici, Horner şi Kloden, adversarul său este obligat să se mulţumească cu o trupă în care David de la Fuente şi Enrico Gasparotto au primit rolul de “locotenenţi” de lux.

În primăvara lui 2010, Armstrong şi-a rea-firmat dorinţa de a încerca să câştige Marea Buclă şi a hotărât ca pregătirea lui să încea-pă încă din luna ianuarie. Astfel, el a mers la Antipozi, în Turul Down Under, acolo unde s-a remarcat printr-o evadare nereuşită, în ultimii kilometri ai uneia dintre etape. A

urmat apoi Turul Murciei, unde a obţinut un rezultat bun, locul şapte la general, după o prestaţie solidă atât pe munte, cât şi la contratimp.

Meticulos ca întotdeauna, a mers şi în Turul Flandrei, pentru a se obişnui cu piatra cubică, porţiuni de pavate urmând să se re-găsească şi în etapa a treia din Turul Franţei. Mulţi au spus după cursă că Armstrong a avut cea mai bună evoluţie din acest an: puternic şi mereu în faţă pe dificilele dea-luri din Flandra, el a terminat întrecerea pe poziţia a 27-a, cel mai bun rezultat din ca-rieră în clasica din Belgia. De acolo, fostul câştigător al Marii Bucle a plecat în Franţa, pentru Circuit de la Sarthe, însă a abando-nat după numai o etapă, din cauza unei gastroenterite.

În acest moment, e greu de definit con-diţia fizică a lui Lance Armstrong. Cert este că faţă de 2009, americanul a mai pierdut în greutate şi nu a suferit nicio ac-cidentare serioasă, care să îi dea peste cap antrenamentele.

Poate cel mai bine a sintetizat situaţia actuală Johan Bruyneel, managerul echipei RadioShack. Deşi prieten bun cu Armstrong de peste un deceniu, belgianul a trimis o “săgeată” fină către acesta, declarând că îi lipsesc cursele oficiale în picioare şi un pro-gram constant de pregătire. Şi Bruyneel are dreptate, deoarece americanul nu a legat competiţiile precum în perioada sa de glo-rie, ci a intercalat în agenda sa participarea la diverse evenimente non-sportive. Mai mult, nici cantonamentele nu s-au desfăşu-rat ca acum zece ani, împreună cu echipa, texanul preferând să se antreneze singur la Austin, pentru a petrece mai mult timp alături de familie.

PistolarulDe cealaltă parte, Alberto Contador a în-

ceput sezonul aşa cum ştie el mai bine: cu o reprezentaţie pe munte şi o victorie într-o competiţie pe etape. S-a întâmplat în Turul Algarve, cursă desfăşurată la jumătatea lu-nii februarie. Apoi, ibericul a plecat în Paris-Nisa, cursă în care nu a avut rival, dar nici echipă. Triumful lui Contador la general a venit graţie calităţilor excepţionale arăta-te pe munte, în special pe Côte de Mende, acolo unde a făcut spectacol.

Încurajat de al doilea succes al carierei

EurOSPOrT40 IUNIE - IULIE 2010 IUNIE - IULIE 2010 41EurOSPOrT

Turul Franței 2010, 3 - 25 iulie

asigurat prospeţime şi mai ales va-riante multiple pentru situaţii de joc neprevăzute.

Un visSezonul regulat a fost perfect

pentru Barcelona. Într-o grupă de şase cu Montepaschi Siena, Zalgiris Kaunas, Cibona Zagreb, Asvel Basket Villeurban şi Fenerbahce Istanbul, catalanii au încheiat cu 10 victorii în zece meciuri. Singura echipă cu pro-centaj maxim şi, pe deasupra, cu o diferenţă de coşaveraj de 208 punc-te - imensă, dacă luăm în calcul fap-tul că Panathinaikos, câştigătoarea Euroligii în 2009, a avut 95 de puncte diferenţa, iar finalista, CSKA Moscova, 30. A urmat TOP 16, unde Barcelona a fost prima oară învinsă, dar a câşti-gat grupa de 4 în care a fost eliminată Panathinaikos, deţinătoarea trofeului. Un nume mare cădea în faţa catalani-lor, dar abia de aici încolo avea să vină împlinirea unui vis: în sferturi, adversar Real Madrid. Primele două meciuri din seria „cel mai bun din cinci” s-au desfă-şurat la Barcelona şi fiecare dintre cele două echipe au câştigat câte una fieca-re. Au urmat două meciuri la Madrid şi două victorii pentru echipa lui Pascual. Ce altceva mai dulce să-şi doreasca Barca, decât această calificare pe te-renul marii rivale naţionale, una care îl adusese pe Ettore Messina, antrenorul cel mai de succes de pe continent? Şi astfel, după un sezon în general ne-bun, în care pe parcurs favoritele au fost lăsate acasă, Barcelona era printre cele patru participante la turneul final de la Paris: CSKA Moscova, Partizan Belgrad şi Olympiakos.

Copilul a crescutÎn 1997, Javier Pascual avea 24 de ani

şi antrena echipe de amatori. Strânsese bani pentru a merge la Roma, unde se disputa Final Four-ul Euroligii mascu-line de baschet. Ţinea cu Barcelona de când se ştia, umbla peste tot după echipă şi în primăvara aceea a plâns în capitala Italiei, după ce favoriţii au pierdut finala contra grecilor de la

Olympiakos. Nu ştia atunci, nici măcar nu visa la asta, că după 13 ani era el cel care îşi putea lua revanşa. Pascual sta-bilise deja în 2009 recordul celui mai tânăr antrenor calificat la un turneu final, iar în acest sezon putea deveni cel mai tânăr câştigător. În drumul spre trofeu, sorţii i-au scos în cale, în semi-finale, pe CSKA Moscova, adversarul considerat cel mai periculos. Şi a fost un meci greu, cu defensive de fier şi un scor strâns la final: 64-54. Iar în ultimul meci, Pascual a dat de Olympiakos, şi-a adus aminte de lacrimile de acum 13 ani şi a construit o echipă perfectă. 86-68 a fost scorul final, Javi Navaroo a fost declarat MVP, şi titlul a plecat spre Catalunia.

Cinci motive suficiente

După succesul de la Paris, presa spa-niolă a identificat cinci motive pentru care Barcelona e astăzi campioana continentului. Pete Mickeal e de profe-sie învingător, din 2007, de când a ajuns în Europa, americanul jucând şase finale din opt posibile şi câştigând patru. Fran Vasquez a declarat despre el: „În vestiar e lider. Când el vorbeşte, noi doar ascultăm.” Al doilea motiv este tinereţea corpului tehnic. În afară de Pascual, care are 37 de ani, asistenţii săi sunt toţi sub 40 de ani: Agusti Julbe 38 de ani, Josep Maria Berrocal, 39 şi Inigo Zorzano, 37. Ca şi la echipa de fot-bal, tradiţia locală a contat, astfel că în echipă sunt cinci catalani crescuţi de Barca: Victor Sada, Roger Grimau, Jordi Trias, Juan Carlos Navarro şi Xavier Rabaseda. Al patrulea motiv este unul foarte tehnic: aducerea unor jucători care ştiu ce fac. Terrence Morris e exemplul elocvent: a jucat ultimele trei finale de Euroligă, primele două cu CSKA Moscova. În fine, chiar dacă a fost cel mai bun în Final Four, echipa a scăpat, comparativ cu sezoanele pre-cedente, de dependenţa de Juan Carlos Navarro. A câştigat de multe ori chiar şi atunci când acesta n-a jucat prea bine.

DACă SPuI BArCELONA, imediat te gândeşti la Messi, la Puyol, la Ibrahimovic sau Guardiola. Dar

în aceste zile o altă Barcelonă e cea care străluceşte, la fel de sus şi de impunător. Echipa de baschet masculin a clubului cata-lan a câştigat Euroliga, cea mai importantă

competiţie a cluburilor din Europa. Şi mani-era a anulat orice semne de întrebare. De la început până la final, Barcelona a arătat că merită să fie învingătoarea. A avut cel mai echilibrat lot valoric, cu super-vedete care au evoluat pentru echipă, a avut cea mai inspirată conducere tehnică, în fine, o con-stanţă dezarmantă pentru orice adversar.

Încă dinainte de startul sezonului regulat al Euroligii, Barca a făcut mutările corec-te: l-a adus de la Malaga pe senegalezul Boniface Ndong, de la CSKA Moscova pe americanul Terence Morris şi pe slove-nul Erazem Lorbek, pe Pete Mickeal de la Baskonia Vitoria şi, poate mutarea cea mai inspirată, adolescentul Ricky Rubio, adus de la Joventut Badalona. Cei cinci au jucat în mai mult de 21 de meciuri întregul sezon de Euroligă, într-un sistem în care practic antrenorul Xavier Pascual a folosit con-stant 11 jucători într-o partidă. Echilibrul acesta şi lipsa titularilor şi a rezervelor a

Cealaltă Barcelonă

Echipa de baschet a clubului catalan e campioana Europei! Un titlu pe care nimeni nu-l pune la îndoială, pentru că formaţia blau-grana a fost cea mai bună de pe continent în acest an.

EurOSPOrT42 IUNIE - IULIE 2010 IUNIE - IULIE 2010 43EurOSPOrT

înfruntarea generaţiilor

INTERVIU

ÎN 2008, cu ochii în lacrimi, Stéphane Lambiel anun-ţa la Berna retragerea prematură din sportul de performanţă. Mulţi au visat la reîntoarcerea dublu-

lui campion mondial. Cine sau ce l-a convins să revină în competiţii, la mai puţin de un an de când anunţase că se retrage? “Starea mea de sănătate. Mereu am avut dorin-ţa de a lupta şi am considerat că posed armele necesare. Când mi-am regăsit forma, n-am mai avut nici o îndoială. Accidentarea de la adductori, care m-a făcut să iau acea decizie, acum e sub control. Lunile în care m-am oprit au fost benefice. Am avut şansa să întâlnesc un fizioterapeut canadian, Marla Pischler, care m-a ajutat mult. La fiecare antrenament fac exerciţii specifice pentru întărirea muscu-laturii care permit reducerea presiunii pe adductori. Ca toţi sportivii de elită, corpul meu este constant supus eforturi-lor, dar acum am învaţat să lucrez cu durerea.”

Stéphane Lambiel, la 25 de ani, a vrut să îşi îndeplineas-că visul olimpic. A fost, poate, şi un capriciu...”Înainte de toate a fost o provocare personală. Nu mi-a fost frică nici-odată să îmi asum riscuri. Să îţi construieşti un vis în jurul unei accidentări e genial. Înveţi să îţi cunoşti corpul. Acum evit cantitatea, prefer calitatea. Iubesc stresul pentru că nu se poate disocia de performanţă; este precum tracul.”

Pe gheaţă, registrul emoţional şi intensitatea fac fuziu-nea cu caracterul personajului, muzica şi elementele teh-nice. Totul este la cote maxime. Lumea îl iubeşte pentru că şi-a dezvoltat propriul stil, iar piruetele îl fac unic în lume.“Patinez cu emoţie în faţa publicului şi mă simt na-tural. Mă inspir din alte show-uri pe care le urmăresc, din culturile ţărilor pe care le vizitez, de la oamenii pe care îi întâlnesc.”

S-a tot vorbit şi s-a pus accent pe necesitatea introduce-rii în programele competiţionale a cvadruplelor şi a combi-naţiilor de sărituri triple. Mulţi patinatori şi specialişti încă insistă pe ideea că trebuie să ai în bagajul tehnic o săritură cvadruplă dacă vrei să fii competitiv în patinajul masculin. ”Cel mai important este să fii un patinator complet cu o tehnică bună şi o coregrafie pe masură. Sigur că săriturile cvadruple sunt importante, dar să nu uităm de expresivi-tate. Actualmente competiţia este foarte tehnică - multe sărituri, elemente complicate - suma punctelor e greu de înţeles de către spectatori. Patinajul e un sport artistic, de spectacol în care creaţia şi coregrafia joacă un rol impor-tant. Concurenţa şi rivalitatea există în patinaj, aşa după cum este şi în alte domenii. Oricine îşi doreşte să fie cel mai bun. Plec de la principiul că dacă ai dat totul pe gheaţă

„vOI RăMâNE PE ghEaţă!”Stéphane Lambiel:

Într-un sport în care se intersectează arta cu regulile stricte, un patinator şi-a câştigat dreptul de a fi numit geniul piruetelor: Stéphane Lambiel - figură ilustră a patinajului elveţian. După ce a cucerit lumea, acum iese din triunghiul performaţei europene, mondiale si olimpice şi alege spectacolele pe gheaţă. „Les jeux sont faits”

EurOSPOrT44 IUNIE - IULIE 2010

timp de 4 minute, ai asul în mână pentru a demonstra de ce eşti în stare.”

Când vine vorba despre ceilalţi patina-tori răspunde cu diplomaţie – doar provine dintr-o ţară neutră! - “I love them!“( n.r.: “Îi iubesc!”). Deşi mai devreme vorbea de ri-valitate.... ei bine, a trecut vremea compe-tiţiilor. În lumea galelor toţi devin prieteni – împart aceeaşi gheaţă şi la contracte nu se negociază partenerii de show!

Plăcerea de a reintra în familia patinaju-lui, după ce şi-a anunţat retragerea, a fost de scurtă durată. I-au lipsit concursurile şi a încercat să prelungească aventura. Acum întoarce spatele competiţiilor, din nou, şi se dedică universului galelor pentru a-şi regă-si calmul şi serenitatea. Pentru a-şi dezvolta în continuare muzicalitatea, expresia artis-tică ia lecţii de dans clasic şi modern. ”În fiecare zi mă bucur să mă antrenez, să fac noi coregrafii ale programelor pentru gale. Am întors o pagină. În gale mă pot exprima aşa după cum vreau, cu programe pline de emoţie, dramă, romantism. În acelaşi regis-tru, sunt un om fericit. Pe plan artistic am o serie de gale peste tot în lume unde mă întâlnesc cu suporterii.

Stéphane Lambiel a cunoscut două mari decepţii în cariera sa: locul 5 la Campionatele Mondiale Göteborg 2008

şi locul 4 la Jocurile Olimpice 2010. În iulie anul trecut declara:“nu revin ca să fiu al pa-trulea la Vancouver.” Elveţianul a revenit în competiţii pentru a străluci la Olimpiada canadiană. Mulţi au vorbit de un duel cu rusul Pluşenko, reîntors şi el în business, cel care îl invinsese pe Stéphane la Torino. A plutit revanşa în aer.

Aventura olimpică a lui Lambiel s-a ter-minat într-o notă amară, la jumătate de punct de medalia de bronz. La Vancouver americanul Evan Lysacek a creat senzaţie detronându-l pe Evgeni Pluşenko, iar japo-nezul Daisuke Takahashi a urcat pe a treia treaptă a podiumului. “Sunt trist şi decep-ţionat. Nu a fost performanţa la care am visat!”, regretă Lambiel. ”Au fost multe im-perfecţiuni tehnice. La fiecare săritură mi-am pierdut toată energia şi nu am putut să pun într-o lumină mai bună coregrafia. Dar într-o carieră sunt normale momente-le de vârf care alternează cu momentele mai slabe. Totuşi, patinajul este o pasiune fără de care nu pot trăi.”

A repurtat două titluri mondiale, în 2005 la Moscova şi 2006 la Calgary, o me-dalie de argint la Olimpiada de la Torino în 2006 şi un bronz la Mondialele de la Tokyo în 2007. A fost de 3 ori vice-cam-pion european (2006, 2008 şi 2010), dar

niciodată campionul Europei. Elevul lui Peter Grütter a fost de 9 ori campionul Elveţiei. Ca o ironie a sorţii, următoarea ediţie a Campionatelor continentale din 2011 se va derula la Berna, fără a-l avea pe afiş pe Stéphane Lambiel.

Olimpiada a fost, se pare, ultima com-petiţie din carieră. În luna martie 2010 a participat la concursul-spectacol „Thin Ice” care a reunit câţiva foşti campioni în varianta „pereche” care i-a închis uşile către competiţiile oficiale ISU timp de 2 ani. Lambiel a dansat cu Shizuka Arakawa, campioana olimpică din 2006, dar au ocu-pat doar locul trei, neavând posibilitatea de a câştiga cei 60 000 dolari promişi celui mai bun cuplu.

La fel ca şi Roger Federer, Stéphane Lambiel este un ambasador al sportului elveţian în lume. A încercat să reprezin-te cât mai bine Elveţia. Mereu conştient de şansa pe care a avut-o la vârsta lui, nu regretă nimic. Simţul artistic şi calitatea piruetelor, considerate cele mai bune din lume, rămân marca sa.

”Vreau cu adevărat să continui să pati-nez şi să pot să îmi exprim pasiunea care mă animă. Atâta timp cât sănătatea îmi permite, voi rămâne pe gheaţă.“

EurOSPOrT46 IUNIE - IULIE 2010

48 IUNIE - IULIE 2010 EurOSPOrT

ÎN PErIOADA ESTIvALă în Anglia, în satul Ascot din Berkshire, vin peste 300 000 de persoane să vadă cele mai prestigioase curse de plat. Evenimentul sportiv şi so-

cial pune în joc peste 3,3 milioane lire sterline drept recompen-să pentru victorii - sunt 30 curse în program, dintre care şapte de grupa 1 rezervate cremei galopului.

Calitatea reuniunii hipice este remarcabilă şi în plus, ai şansa de a-i vedea pe cei mai buni pur-sânge şi pe cei mai buni jochei din lume. Să obţii la Ascot o victorie într-una dintre aceste curse face parte dintre liniile de palmares la care visează toţi jocheii, antrenorii şi proprietarii.

Pe hipodromul britanic ritmul curselor este nebun, dar fran-cezul Olivier Peslier are deja multă experienţă câştigând de-a lungul timpului cele mai multe titluri la Ascot – şase curse de grupa 1. A călărit peste tot în lume, dar numai aici vin cei mai buni cai. În Prince of Wales’s Stake din 2009, cu un premiu de 450 mii lire sterline rezervată cailor de 4 ani, a uimit pe toată lumea cu armăsarul Vision d’Etat.

Să aibă succesul de anul trecut o semnificaţie aparte? ”Sunt foarte fericit că a fost o victorie de echipă, cu un cal francez an-trenat de Eric Libaud, aflat în proprietatea lui Jacques Détré. Am câştigat mari curse, precum Derby-ul de la Epsom cu High Rise, dar un succes la Royal Ascot este de neuitat, mai ales cu un cal francez pentru o echipă franceză. Am beneficiat de circumstan-ţe favorabile pentru a urca pe Vision d’ Etat, dar aşa este viaţa în curse”, se destăinuie Olivier Peslier, unul dintre cei mai buni jochei la ora actuală.

O cursă nebună cu momente de neuitat. Şi acum, după un an, vorbeşte despre acea mare reuşită.“Tartan Bearer era cel mai bine cotat. Antrenorul mi-a spus înaintea cursei că e mai bine dacă voi veni în faţă mai târziu. Cursa a fost perfectă. Încă din debut Tazeez a preluat comanda dar după 400m a obosit şi i-a permis lui Twice Over, care fusese cu Vision d’Etat în mi-cul pluton, să preia conducerea. În turnantă Never on Sunday a

LOvITURă DE STaT îN vIzIUNE FRaNCEză

avansat, în timp ce Vision d’Etat a fost prins la coardă. Tartan Bearer alerga cu nasul în vant pe exterior”, îşi aminteşte Peslier.

Ultimii metri în linie dreaptă până la fi-niş au fost rezultatul unei tactici speciale. Olivier a fost şi este un magician. Şi-a folosit cravaşa cu 100m înainte de linia de sosire a Premiului Prince of Wales. În turnantă şi în prima jumătate a liniei drepte, nu prea i se dădeau şanse, aşa după cum şi el recu-noaşte: “Mi-a fost frică, pentru că nu am avut prea mult loc să mă strecor. În debutul liniei drepte Never on Sunday era la flancul plutonului şi a început să pună presiune pe Tartan Bearer. Vision d’Etat era nerăbdător. Nu am vrut să îi cer prea mult calului meu,

în timp ce adversarii au accelerat în viraj. Am avansat uşor şi chiar am crezut în suc-ces cu 200 m înainte de potou. Şi el mi-a dat dreptate! S-a strecurat printre Twice Over şi Tartan Bearer. Nu am fost foarte panicat pentru că ştiam că linia dreaptă la Ascot este foarte lungă. Când eşti cu una sau două lungimi în urmă, nu este cu adevărat o problemă, pentru că Vison d’Etat are un bun finiş. Am avut nevoie de o şansă şi el s-a mişcat bine. Am avut puterea de a sta în spate şi planul cursei a devenit realitate.“

Vision D’Etat a repurtat a treia victorie de grupa 1 din cariera sa impunându-se curajos. A fost mai puternic şi a fost con-dus de un Olivier Peslier inspirat. Nu se

poate să nu spunem câteva cuvinte despre eroul principal. În comparaţie cu ceilalţi cai pe care Olivier i-a avut ca parteneri ai succeselor trecute “Vision d’Etat este un cal tipic francez; aleargă “cu inima”, măr-turiseşte Peslier. ”Are profilul tipic pentru a reuşi peste Canalul Mânecii; este fiul lui Chichicastenango. Calul este antrenat pe valea Loirei şi a fost prima oară în Anglia în 2009. Vision d’Etat a trecut cu brio peste pasajul dificil de la 3 la 4 ani şi sper să îşi conserve forţele pentru viitor.”

Dar Vision d’Etat este un luptător, un cal născut să câştige, care se pregăteşte pentru o noua apariţie la Royal Ascot.

Royal Ascot - cea mai faimoasă cursă hipică din lume, favorita Reginei Elisabeta a II-a. În 2009 La Marseillaise a răsunat la Ascot graţie calului Vision d’Etat. O singură victorie franceză, dar ce victorie în cursa Prince of Wales, pe pământul sacru al cailor pur sânge! Condus inteligent şi eficient de Olivier Peslier, armăsarul de 4 ani a dejucat pronosticurile bookmaker-ilor englezi PENTRU A SALUTA REGINA

Încă din 1711 familia regală asistă la curse făcându-şi apariţia într-o caleaşcă. Este un eveniment major, un pic snob, unde ritualul vestimentar este riguros. Un rendez-vous de neocolit al înaltei societăţi şi în acelaşi timp o defilare de ţinute şi pălării extravagante, excentrice. Royal Ascot a devenit din ce în ce mai popular iar aristocraţia engleză s-a întâlnit şi cu personaje din public care nu prea au respectat ultimele tendinţe din modă, drept pentru care organizatorii s-au simţit obligaţi ca anul trecut să le aducă aminte posesorilor de bilete să poarte joben iar doamnelor să nu vină cu fuste mini şi fără pălării.

CÂND AJuNGEA în 2007 în fina-la de la Roland Garros, lumea o îmbrăţişa fără reţineri pe Ana

Ivanovic şi o proclama viitoarea stea a te-nisului mondial feminin. Iar titlul cucerit la Internaţionalele Franţei în 2008, urca-rea pe primul loc în clasamentul mondial şi zâmbetul de copilă timidă dar hotărâtă făceau să i se prevadă victorii nenumă-rate şi o carieră strălucitoare. Dar brusc, din toamna lui 2008, lucrurile au început să scârţâie. Eliminarea în turul doi la US Open a fost primul semn, aproape neluat în seamă însă, la finalul celui mai bun se-zon din cariera jucătoarei născută acum 22 de ani la Belgrad.

În 2009 lucrurile s-au înrăutăţit: nici un titlu, eliminări în prima săptămână la toate turneele de Grand Slam, iar după accidentarea de la Wimbledon, la umăr, căderea a fost evidentă. A părăsit US Open în primul tur, la fel şi turneul de la Tokyo şi a încheiat anul pe locul 21 în lume, nemaijucând din septembrie până în ianuarie 2010. Noul an a început aşa şi aşa, la Brisbane, unde a jucat semifinale, fiind învinsă de Justine Henin.

Nu era chiar rău după un sezon ratat în 2009, dar a urmat Australian Open, unde a pierdut în turul al doilea cu argentini-anca Gisela Dulko. Iar după ce a fost eli-minată la Indian Wells în runda secundă, s-a trezit pe locul 58 în lume - cel mai slab din 2006 încoace. Şi de atunci nu-şi mai revine, reuşind să treacă maxim un tur la turneele la care a luat parte.

Explicaţii se grăbesc să dea mulţi pen-tru această cădere liberă în care se află sârboaica. Nimeni nu ştie însă cum să apese frâna. Nici măcar n-au găsit pedala.

Ea însăşi încearcă să găsească

Ana Ivanovic e în cădere liberă şi nu pare că ştie cum să se oprească. De la jumătatea lui 2009 încoace, sârboaica, fost lider mondial, a devenit aproape o anonimă.

soluţii pentru a opri căderea. În februarie, a renunţat la colaborarea cu antrenorul Sven Groeneveld şi l-a angajat permanent pe fostul antrenor al lui Steffi Graff, Heinz Gunhardt. Elveţianul a ajutat-o pe Graff să câştige 12 titluri de Grand Slam, dar deo-camdată nu pare că a găsit soluţia şi pentru Ana Ivanovic. Asta poate şi pentru că so-luţia e, în mare parte, la ea. La motivaţie, la ambiţie, la relaxare, poate. Cu cât în-cearcă mai mult şi mai înverşunat să revi-nă, cu atât dă greş mai uşor.

Specialiştii spun că pur şi simplu Anei i-a dispărut plăcerea jocului. Teoretic, se vorbeşte despre schimbarea echilibrului motivaţional, rezultatul întrecând plăce-rea jocului dar şi despre o suprasaturare mentală şi fizică. Iată părerea lui Silviu Zancu, specialist în psihologie sportivă şi unul dintre oamenii care cunosc foarte bine circuitul profesionist feminin şi un admirator al Annei:

„După ce şi-a îndeplinit visul, cred că Ana a fost fericită. După câteva zile, sau săptămâni, intensitatea fericirii s-a dimi-nuat, iar efortul de a se menţine pe pri-mul loc a fost intens şi chiar dureros, câtă vreme satisfacţia jocului în sine era pier-dută. În acelaşi timp, au apărut celelalte bucurii şi satisfacţii ale vieţii: relaţiile afec-tive şi atenţia deosebită pe care o primea, pentru ca este foarte frumoasă.”

Aşadar, un mix emoţional căreia o jucă-toare de doar 22 de ani nu i-a făcut faţă. Uneori, a avut explicaţii. A spus, în sep-tembrie 2009, că pur şi simplu câştigarea unui turneu de Grand Slam şi ajungerea pe locul unu în lume au făcut-o să se tea-mă că nu va reuşi să păstreze acelaşi ni-vel de joc şi de performanţă. Tot atunci a mai declarat că apariţia atâtor jucătoare tinere şi talentate o face să se simtă deja bătrână.

Nici viaţa personală n-a fost una care să îi aducă linişte. O relaţie cu Fernando Verdasco, încheiată în toamna anului tre-cut, apoi dragostea cu jucătorul de golf australian Adam Scott, au făcut ca tenisul să cadă pe locul doi.

Chiar dacă şi-a păstrat dorinţa de a în-vinge, care e poate mai mare ca nicioda-tă, sârboaica pare blocată aici. Şi blocajul scoate la iveală toate problemele ei teh-nice, de la serviciu, care n-a fost niciodată strălucitor, la scăderile de ritm din timpul unui meci, sau la erorile copilăreşti pe

care le face când te aştepţi mai puţin. Aşadar, Ana Ivanovic a ajuns aproape o ano-nimă. Se chinuie să câştige meciuri cu ad-versare altădată uşor de bătut, încearcă şă-şi regăsească forma de acum doi ani şi mai ales încearcă să descopere unde greşeşte. E o poveste pe care am mai întâlnit-o în sport.

Poate că şi sârboaica va reveni atunci când va descoperi din nou simpla bucurie a teni-sului. Poate că o vom vedea retrăgându-se temporar pentru a-şi ordona viaţa, sau poa-te că, pur şi simplu, peste noapte va redeve-ni fetiţa frumoasă şi zâmbitoare care câştigă pentru că pur şi simplu îi place să joace.

CINE PUNE FRâNă?

IUNIE - IULIE 2010 51EurOSPOrT

GLOBALIzArEA ÎN vOLEI i-a lu-at-o cu mult înainte celei econo-mico-sociale. Un adevărat cam-

pionat de-a lungul şi de-a latul planetei electrizează în fiecare vară fanii sportului la fileu. Bani mulţi, jucători de clasă, me-ciuri spectaculoase în săli mai mari decât stadioanele din România – iată ingredien-tele unei competiţii de succes numită sim-plu, Liga Mondială.

În lume există mai mulţi jucători de volei decât de fotbal, iar într-o ţară ca Brazilia, jocul şase la şase la fileu a ajuns să aibă un rating chiar mai bun decât sportul-rege.

Incredibil, dar adevărat, audienţele la me-ciurile din campionatul brazilian de volei au fost mai mari decât cele de la partide-le Sao Paulo – Santos şi Gremio – Santo Andre, semifinalele campionatului din statul Sao Paulo la fotbal, arată o statistică a ratingului TV în Brazilia, publicată la în-ceputul lunii mai.

Ce transformare pentru un sport care acum câţiva ani părea condamnat la statu-tul de disciplină plictisitoare pentru ochiul telespectatorului!

Se poate spune că revigorarea vole-iului a început în anii ’90, când Federaţia Internaţională (FIVB) s-a gândit să

experimenteze o formulă de competiţie care să-i motiveze anual pe cei mai buni voleibalişti din lume şi să ducă la răspân-direa voleiului pe mapamond. Astfel s-a născut Liga Mondială la masculin (şi ulte-rior Grand Prix-ul la feminin), un gen de întrecere care a asimilat perfect schimbă-rile ce au dinamizat acest sport – fiecare minge jucată se încheie cu punct, apariţia liberoului etc. Doar opt echipe au jucat la ediţia inaugurală din 1990, când FIVB a pus la bătaie un milion de dolari premii. Patru ani mai târziu, 12 echipe se luptau pentru trofeu, iar premiile crescuseră la 6 mili-oane de dolari. Până în 2000, peste cinci

Carmen Ţurlea este o voleibalistă valo-roasă şi o femeie frumoasă, fiind mai cu-noscută în Italia - unde joacă cu succes de peste un deceniu - decât în România

Este cea mai bună voleibalistă română a ultimilor ani şi una dintre cele mai valoroase din Europa. La cei 34 de ani, Carmen Ţurlea a ajuns în apogeul carierei. Poartă numărul 6 pe tricou la echipa italiană Yamamay Busto

Arsizio dar este de departe o voleibalistă de nota 10. Sezonul 2009-2010 a fost unul cum nu se poate mai bun pentru ea. A câştigat Cupa Confederaţiei Europene de Volei - cel mai pre-ţios trofeu din palmares, precum şi titlul de cea mai bună jucă-toare a competiţiei. Şi-a propul-sat, practic, coechipierele spre marea victorie, realizând şi cele mai multe puncte ale finalei cu Steaua Roşie Belgrad (Serbia).

Dar notorietatea sa este în continuă ascensiune nu numai pe teren ci şi pe podiumurile de prezentare. Cu aliură şi fizic de fotomodel la cei 1,85 me-tri ai săi, nici nu era greu să fie curtată de marile agenţii din Peninsulă. Recent, “frumoasa Carmen”, cum îi spun italienii, a prezentat sutienele din noua co-lecţie a sponsorului principal al formaţiei sale, Yamamay, iar ce-

rerile în căsătorie n-au contenit să apară... Votată în dese rânduri de fani drept „Miss Liga I”, Carmen “are ochi” numai pentru un fotbalist de la Udinese, aşa cum speculează presa locală.

Născută pe 18 noiembrie 1975, la Cisnădie (judeţul Sibiu), Carmen Ţurlea a moştenit pasiunea pentru volei de la mama

sa, Marinela Neacşu, fostă componentă de bază a naţionalei tricoloră. Şi, cum aşchia nu sare departe de trunchi, Carmen a urcat repede treptele afirmării. A debutat în Divizia A în urmă cu 16 ani la Rapid Bucureşti, iar din 1997 a jucat pentru mai multe echipe din prima liga italiană. A cuce-rit titlul cu Radio 105 Foppapedretti Bergamo, în sezonul 2001-2002, şi a fost de-semnată cea mai bună realizatoare a cam-pionatului italian în stagiunea 2007-2008, pe când era la Unicom Starker Kerakoll Sassuolo. De 15 ani, joacă pentru naţionala României cu care a evoluat la mai multe tur-nee finale ale Campionatului European.

reperele carierei:1994-1996, Rapid Bucureşti1996-1997, Farul Constanţa1997-2000, Pallavolo Matera – seria A1 italiană2000-2001, Ester Napoli – seria A12001-2003, Volley Bergamo - seria A12003-2004, Chieri Volley – seria A1 2004-2005, Pieralisi Jesi – seria A12005-2006, Santeramo Sport – seria A12006-2009, Sassuolo Volley – seria A2 şi A1 2009- în prezent, FV Busto Arsizio – seria A1. Trofee: Campionatul italian, sezonul 2001-2002Cea mai bună realizatoare a campionatului italian,

sezonul 2007-2008Cupa CEV şi titlul de MVP al finalei, sezonul

2009-2010

vOLEI îN jURUL LUMII

Carmen Ţurlea este o voleibalistă valoroasă şi o femeie frumoasă, fiind mai cunoscută în Italia - unde joacă cu succes de peste un deceniu - decât în România

milioane de spectatori urmăriseră meciu-rile acestei competiţii multi-turneu. La ora actuală, 16 formaţii de pe cinci continente au acces în Ligă pentru ediţia jubiliară cu numărul 20, unele venite în urma califi-cărilor, din care vor rămâne şase pentru turneul final găzduit de Argentina. În pre-zent, premiile totale ajung la 20 milioane de dolari. Anul trecut, Brazilia a triumfat în turneul final de la Belgrad, urmată de Serbia şi Rusia. Motivaţie financiară, crema voleiului mondial, săli-stadion, atmosfe-ră senzaţională – sunt elemente care au

împins voleiul de la un nivel experimental la unul robotizat. La acest nivel, antrenorul nu mai foloseşte tăbliţa, ci laptopul, iar sis-temul de comunicare audio prin care ţine legătura cu scouterii răspândiţi în tribună îi permite să ştie la secundă când ceva scârţie în jocul echipei.

Căutarea perfecţiunii obligă echipele mari să deseneze la fileu scheme care al-tădată păreau de domeniul fantasticului. Astăzi, ele încântă ochiul poate la fel de mult ca o pasă cu călcâiul sau o foarfecă pe spate.

Liga Mondială 2010Grupa A – Brazilia, Bulgaria, Olanda, Coreea.Grupa B – Serbia, Italia, Franţa, China. Grupa C – Rusia, SUA, Finlanda, Egipt. Grupa D – Cuba, Argentina, Polonia, Germania.

* Fiecare echipă dispută câte două partide acasă şi două în deplasare cu adversarele din grupă în perioa-da 4 iunie – 10 iulie. Prima clasată din fiecare grupă plus echipa cu cel mai bun punctaj de pe locul secund şi Argentina se califică pentru turneul final progra-mat între 21-25 iulie la Cordoba.

IUNIE - IULIE 2010 53EurOSPOrTEurOSPOrT52 IUNIE - IULIE 2010

SEZONUL 2010

Cu 88 de schimbări de lider şi 29 de piloţi care s-au perindat la conducerea cursei, etapa a 9-a a sezonului de NASCAR Sprint Cup a adus o impresionantă recoltă de recorduri. Pe lângă cele două menţionate mai sus, a fost pentru prima oară în istoria competiţiei când au fost necesare trei reluări de cursă în procedura “green-white-checker”. Pentru a evita ca o etapă să se încheie în regim de neutralizare, organizatorii au hotărît ca - începând din acest an – cursele care riscă să se termine sub regim de steag galben să fie prelungite până în momentul în care pista e curăţată, iar cursa poate fi reluată. Moment în care liderului i se arată steagul verde, plus cel alb (ce semnalează intrarea în ultimul tur), urmând ca la următoarea trecere pe linia de sosire să primească steagul în carouri. În cazul în care în acel ultim tur derulat sub steag verde (“green-white”) are loc un accident şi cursa e – din nou – neutralizată, procedura este reluată după degajarea pistei: steag verde, alb şi piloţii se mai lansează într-un ultim tur în regim de cursă. Pot exista un maximum de trei reluări de cursă sub această procedură. Dacă şi la ultima reluare apare o neutralizare, cursa se va încheia sub regim de steag galben. Or, superovalul de la Talladega – cu cel mai pronunţat banking din calendarul NASCAR (33 de grade înclinare) - a stabilit maximum de reluări ale procedurii de final prevăzute de regulament. La finele a peste trei ore şi jumătate de luptă, Kevin Harvick a pus capăt unei serii de 117 curse fără victorie. O serie negativă ce data din 2007, când americanul se impusese pe un alt oval legendar, la Daytona.Ca şi când n-ar fi fost suficient pentru ca această etapă de la Talladega să meargă direct în istorie, diferenţa de 11 miimi de secundă între Harvick şi ocupantul locului doi, Jamie McMurray, este a opta cea mai mică din la adoptarea sistemului electronic de cronometrare în NASCAR, în 1993.

S-A SPuS că jocul de golf va avea de suferit grav în urma cataclismelor de pe pieţele financiare internaţionale.

În parte, a fost adevărat. Însă premiile în bani din actualul sezon al Circuitului profesionist american au darul de a ne asigura că exis-tă un viitor frumos pentru concursurile de peste Atlantic. Cel mai bun exemplu în acest sens este Campionatul Players, întrecerea or-ganizată primăvara, chiar în localitatea unde se află sediul US PGA, la Ponte Vedra Beach, Florida. Acolo se revarsă cornul abundenţei. Premiile sunt în valoare de aproape zece mili-oane de dolari, iar câştigătorul primeşte peste 1,7 milioane.

Cele mai prestigioase întreceri din golful mondial, la simplu, sunt cele patru de mare şlem: Masters-ul de la Augusta, Openul ame-rican, Openul britanic şi Campionatul US PGA. Nu sunt însă şi cele mai bănoase. Onoarea re-vine, exceptând exemplul din paragraful an-terior, celor din Seria Campionatului Mondial. Trei din cele patru oferă participanţilor premii de câte 8,5 milioane de dolari, din care 1,4 mi-lioane câştigătorului.

Dincolo de partea financiară şi de clasa-mentele efectuate în funcţie de câştiguri, jo-cul de golf rămâne o întrecere a jucătorului cu sine însuşi. Şi nu de puţine ori, jacheta verde

de la Augusta sau Carafa de argint din Marea Britanie reprezintă trofee mai importante de-cât un cec mai consistent cu câteva sute de mii de dolari.

Dacă victoria în Masters-ul american are darul de a include pe învingător într-unul din cele mai exclusiviste cluburi din lume,

Augusta National, Openul american aduce în-vingătorului cel mai de tradiţie trofeu de golf din Statele Unite.

Organizat an de an în săptămâna care se în-cheie în cea de-a treia duminică din iunie, pe cele mai dificile trasee de dincolo de Atlantic, US Open va semăna foarte mult în 2010 cu Openul britanic. Aceasta deoarece va avea loc pe un teren situat la malul Pacificului, pe su-perbul links de la Pebble Beach, în California.

Va fi pentru a cincea oară când competiţia este organizată pe acest teren, precedenta ediţie organizată în acest loc, în 2000, fiind câştigată de Tiger Woods. De atunci, ascen-siunea liderului mondial a fost fulminantă. A devenit primul sportiv care a câştigat în carieră un miliard de dolari. Vrând-nevrând, atunci când vorbeşti despre golf în ultimii 15 ani, oriunde ai privi pe statistici, apare nume-le celui mai cunoscut jucător din lume. Golful este asociat lui. Dincolo de ierarhii, trofee si cifre, Tiger a adus dorinţa de a te autodepăşi.

Turnee dotate cu premii in valoare de câte opt milioane de dolari, din care peste un milion intră în conturile învingătorilor. Sume care uluiesc. Sponsori care aşteaptă ani de zile pentru a-şi pune numele pe o competiţie. Golful este o afacere mondială. Criza financiară a lovit, fără a distruge.

CRIzăîN gOLF?

Dincolo de competiţie, Tiger a arătat că poţi juca golf cu plăcere, chiar şi atunci când o faci pe bani mulţi.

„Tiger a dus perfecţiunea în sfera uma-nului, a frumosului şi a... fantasticului. A des-cătuşat talentul şi a popularizat profesionis-mul. Predecesorii lui au fost mai rigizi şi mai formali. El s-a apropiat de oameni, jucători şi spectatori. A demonstrat că poţi să joci în acelaşi timp pentru performanţă dar şi de plăcere. Majoritatea joacă de plăcere. Dar şi la marea performanţă încrâncenarea dispare

şi plăcerea domină. Fiecare jucător de golf ar vrea să fie ca el, să se îmbrace ca el şi să folosească eventual aceeaşi marcă de crose. De aici şi interesul sponsorilor - spune Mişu Negriţoiu, Preşedinte ING Bank România, un pasionat jucător de golf. Tiger Woods a re-lansat golful, aşa cum Ilie Năstase a relansat tenisul: spectacol, public şi... bani! Figură caris-matică, talentat, cu multă imaginaţie, uneori chiar artist şi de aceea foarte popular.”

Un fapt care spune mult despre aprecierea de care se bucură Tiger şi despre interesul

uriaş pentru competiţiile la care participă el este cel consemnat la ediţia trecută a Masters-ului australian. Un turneu, disputat în noiem-brie 2009, la Melbourne, câştigat chiar de Woods, care a fost recompensat cu 270.000 de dolari. Prima sa victorie pe pământ austra-lian. Doar pentru a participa, americanului i-a fost oferit un cec în valoare de trei milioane de dolari. Asta în condiţiile în care premiile totale ale competiţiei se situau la jumătatea acestei sume. Mai mult, jumătate din banii primiţi de Tiger pentru a face deplasarea la

„Tiger a dus perfecţiunea în sfera umanului, a frumosului

şi a... fantasticului. A descătuşat talentul şi a

popularizat profesionismul.”Mişu Negriţoiu,

Președinte ING Bank Romania

IUNIE - IULIE 2010 57EurOSPOrTEurOSPOrT56 IUNIE - IULIE 2010

Mişu Negriţoiu, un pasionat al golfului, sport pe care îl practică ori de câte ori are ocazia - mai ales în locații exotice

7 - 23 mai, Germania

antipozi au fost bani publici, oferiţi de gu-vernul statului Victoria. A fost ultimul turneu la care a participat, înaintea uriaşului scandal legat de viaţa particulară a marelui campion. Mişu Negriţoiu, în legătură cu acest aspect atât de delicat: „Eu cred că Tiger a fost inutil pedepsit de media pentru viaţa lui privată. Aţi citit memoriile vreunui mare jucator de tenis? Câte aventuri şi ce titluri de glorie îşi fac din asta? Nu i-a pedepsit nimeni. Idolii nu sunt de regulă asceţi, modele de soţi/soţie sau chiar

modele de părinţi. Nu sunt activişti sociali şi nu propovăduiesc valorile morale. Punctele lor tari sunt excepţiile, rezultatele, talentul, excepţionalul. Câţi actori de cinema sunt în re-vistele mondene? Nu-i condamnă nimeni, ba din contra. Atunci de ce să fie condamnat el, cel mai carismatic jucător de golf? Linşaj me-diatic. Sponsorii au fost preocupaţi de „riscul reputaţional”, doar o percepţie a mass media, eventual a publicului. Dar eu cred că este doar conjunctural. Popularitatea lui este neclintită,

în toate celelalte zone, exceptând anumite medii ultra conservatoare. Cind se termină interesele, lucrurile se liniştesc. Sponsorii îşi revin. Tiger rămâne acelaşi.”

Atunci când Woods nu se află la startul unui turneu, sponsorii concursului respectiv au de pierdut. La fel şi televiziunile. În 2008, atunci când a lipsit din cauza operaţiei la genunchi, audienţele TV ale turneelor de mare şlem unde nu a jucat Tiger au scăzut cu până la 78%, comparativ cu anul anterior.

În ciuda absenţei lui Woods şi a retragerii sponsorilor, cauzate de criza mondială, con-cursurile au continuat să fie organizate, pe bani mulţi. Mişu Negriţoiu: „Nu am perce-put că golful s-ar afla intr-o „criza financiara”. Golful, de la Tiger Woods, a devenit o indus-trie bine structurată. Nu-l mai întoarce nimeni înapoi. Vorbim de 50 milioane de jucători amatori şi de zeci de mii de jucători profesio-nişti. Episodul „Woods” este unul mediatic şi aparţine altei industrii (media). Nu cred ca are legătură cu golful.”

La Augusta, în primul său turneu de după pauza autoimpusă de cinci luni, Tiger a fost al patrulea, la egalitate. A urmat contraperfor-manţa din Campionatul Quail Hollow, când, pentru doar a şasea oară în carieră, a ratat cut-ul. Openul american de la Pebble Beach re-prezintă o ocazie excelentă pentru ca marele campion să reînnoade şirul victoriilor.

În anticamera Formulei 1informat despre problemele de retrogra-dare la cutia de viteze, mi-au spus să nu risc nimic şi să asigur podiumul”.

Echipă britanică de tradiţie, David Price Racing nu mai obţinuse un podium din 2005, când francezul Olivier Pla se impuse-se în manşa sprint de la Hockenheim.

“Toată lumea munceşte acum în aceeaşi direcţie şi nu mai există rivalitate între ve-chii membri ai echipei şi cei nou-veniţi”, confirmă şi Michael. Andre Herck i-a adus pe inginerul de cursă Pascal Tortosa (arti-zanul testului efectuat de Loeb pentru DPR în octombrie 2009) şi pe coordonatorul tehnic Vincenzo Castorino (ex-Ferrari F1).

“Sub pretext că au făcut Formula 1 în 1975, anumiţi ingineri ai noştri nu voiau să ia în considerare o idee nouă, nu voiau să citeas-că, spre exemplu, datele unei simple simu-lări de cursă tip racesim”, explică Michael, a cărui capacitate de progres în GP2 fusese pusă sub semnul întrebării.

“Am primit multe mailuri din partea fanilor români. Mi

se umple inima de bucurie, pentru că România e ţara

mea. Sunt mândru că sunt român”.

“Acum doi ani, nu reuşeam să aplic o pre-siune de frânare mai mare de 75 de bari. Inginerul englez de la vremea respectivă mi-a spus că nu-mi rămânea decât să merg mai mult la sală. Ei bine, inginerul meu, Tortosa, a înţeles că fiind foarte mic (n.r. – Michael are 1,68m), cum port doar 38 la pi-cior, călcâiul meu stătea prea jos în cockpit. Mi-a pus un mic sprijin pentru talpă şi ime-diat am putut să apăs 120 de bari”, susţine românul.

Nu în ultimul rând, Michael s-a lovit de o ostilitate pe cât de surprinzătoare, pe atât de gratuită de când a luat decizia – curajoa-să, de altfel – de a-şi reprezenta ţara în care s-a născut. “E adevărat că n-am locuit nicio-dată în România, dar mă simt român, cu toate că am şi un paşaport belgian. M-am

născut în România, am fost adoptat de tatăl meu, care s-a născut şi el în România. Fratele meu, de asemenea, e născut în România şi reprezintă ţara în concursurile de echitaţie. Evident că mă doare atunci când văd că o parte a mass media mă eti-chetează drept belgo-monegasco-român”, spune Michael.

DuPă DOI ANI şI JuMăTATE, cu 52 de curse fără punct în cam-pionatul Grand Prix 2, nu puţini

s-au grăbit să-I lipească eticheta eşecu-lui lui Michael Herck. Tatăl său, Andre, n-a ezitat însă să creadă în şansa fiului său şi,

în februarie 2010, la Abu Dhabi, Michael a obţinut locul doi în manşa sprint în seria asiatică GP2.

“Am simţit o bucurie uriaşă, pentru că e primul meu podium în Grand Prix 2. Dar a fost şi o decepţie pe măsură, pentru că în ultimele cinci tururi am avut probleme la

cutia de viteze”, povesteşte Michael. Într-adevăr, el a condus de la start până în pen-ultimul tur al cursei, înainte de a fi depăşit de Davide Valsecchi. “La început, echipa mi-a zis <<push>>, <<push>>, să trag tare, apoi m-au ţinut la curent cu ecartul faţă de cel de pe locul doi. Spre final, când i-am

Oportunitate ratată

Om de afaceri prosper, Andre Herck a cumpărat pachetul majoritar al echi-pei David Price Racing în 2008, înain-te de a o achiziţiona integral în 2009. A mutat-o din Marea Britanie în noile uzine italiene de lângă Padova şi a re-structurat echipa.

Din România Michael n-a benefici-at de altă susţinere decât a federaţiei, care I-a autorizat să concureze sub li-cenţa naţională. “La capitolul business, n-am primit vreun semn din ţară. Din păcate, criză e peste tot. Tatăl meu era interesat să preia Campos F1. Ar fi avut nevoie de un pic de ajutor. Ne-am gân-dit la companiile petroliere româneşti dar până la urmă nu s-a mai realizat”, explică Michael. Într-adevăr, la început de februarie, pachetul majoritar de la actuala echipă Hispania Racing Team F1 era disponibil pentru (numai) 10 mi-lioane de euro.

MIChaEL hERCk

IUNIE - IULIE 2010 61EurOSPOrTEurOSPOrT60 IUNIE - IULIE 2010

DE PrOFESIE inginer biochimist, Ioan Gavrilescu (69 de ani) este unul dintre cei mai experimentaţi

conducători de club din România. Dacă în topul longevităţii este depăşit doar de Jean Pădureanu, care păstoreşte clubul de fotbal Gloria Bistriţa de 46 de ani, din punct de ve-dere al performanţei, este lider detaşat.

A preluat echipa de handbal din Vâlcea în urmă cu 32 de ani, pe când era în campio-natul judeţean, şi a dus-o până în finala Ligii Campionilor 2010. În acest răstimp, Oltchim a câştigat de 16 ori campionatul şi a partici-pat în ultimii 27 de ani în cupele europene!

Se putea mai mult în finala Ligii Campionilor cu viborg?

- Ne-am dorit foarte mult să întoarcem rezultatul în retur (n.r. când Oltchim a pier-dut la 7 goluri, 21-28) dar misiunea noastră a fost foarte grea, dacă nu chiar imposibilă. Din păcate, echipa a avut o evoluţie sub po-sibilităţile ei la Hering. Trebuia să facem un joc la nivelul valorii sau chiar peste valoarea noastră pentru a le putea învinge pe dane-ze în finală, aşa cum ne obişnuiseră fetele în grupele principale şi în semifinale.

Totuşi, obiectiv îndeplinit pentru Oltchim în acest sezon...

- Da, echipa şi-a realizat 100% obiectivul în această ediţie a Ligii Campionilor, acela de a se califica în finală. În 2006, ne-am pro-pus să creăm o echipă care să ajungă în câţi-va ani să câştige Liga Campionilor. Aceasta a fost gândirea noastră atunci când, după medalia de argint cucerită de naţiona-la României la Campionatul Mondial din Rusia 2005, am reconstruit echipa, aducând la Oltchim câteva jucătoare de mare valoa-re. Anul următor, va trebui să urcăm şi ulti-ma treaptă şi să câştigăm Liga Campionilor, maximul pentru o echipă într-o competiţie europeană intercluburi.

Cum a ajuns Oltchim un brand? - Este rodul unei activităţi consistente

şi corecte, după 27 de ani de evoluţii în cupele europene. Echipa Oltchim, într-un clasament neoficial al Federaţiei Europene

de Handbal, deţine locul 1 în ceea ce pri-veşte longevitatea neîntreruptă în cupele europene. Jucăm de 27 de ani în aceste competiţii, indiferent cum s-au numit ele, dintre care de 14 ori în Liga Campionilor,

după ce anul acesta am câştigat pentru a 16-a oară titlul naţional. Am realizat un re-cord absolut, după cele 10 titluri deţinute de Universitatea Timişoara, în deceniul 8 al secolului trecut, şi 9 titluri obţinute de

Ştiinţa Bacău, în deceniul 9. Micul nostru secret este că am crezut în şansa noastră printr-un program şi o strategie care au dat roade. Este nevoie de un complex de fac-tori. Banii sunt importanţi, sunt hotărâtori,

dar este nevoie şi de elementul uman la orice nivel, mai ales la un club profesionist cum este Oltchim. Din păcate, noi suntem singurul club profesionist de handbal din România.

Ioan Gavrilescu este de departe cel mai performant preşedinte de club din România şi a făcut din echipa de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea un brand internaţional.

INTERVIU

“La început, am luat-o puţin în glumă dar din momentul în care am hotărât să construim această superbă echipă, una brand naţional şi european, mă bucur că am avut şi eu o contribuţie însemnată. “

IUNIE - IULIE 2010 63EurOSPOrTEurOSPOrT62 IUNIE - IULIE 2010

Cristianu Gaţu la băieţi. Nici el nu avea un fizic impresionant, la fel ca Vergeanca, dar au fost născuţi pentru a face super-per-formanţă în handbal. Sigur, pe la Râmnicu Vâlcea au mai trecut alte numeroase valori, lista este lungă. Pot pomeni pe Mariana Târcă, pe Doina Rodeaunu – un mare por-tar, pe Lidia Drăgănescu, Edith Matei, sora Mariei Vergeanu. Echipa Oltchim a avut ju-cătoare de mare valoare în fiecare an.

Atmosfera de la vâlcea este unică...- Într-adevăr, este o atmosferă extraordi-

nară datorită în primul rând spectatorilor. Rar am întâlnit un public care, pe lângă fap-tul că este pătimaş, ca oricare altul din ţară şi din lume, este şi un foarte bun cunoscă-tor al jocului de handbal. Vreau să le mul-ţumesc pentru că, în cei 27 de ani de cupe europene la Râmnicu Vâlcea, nu a existat

niciun fel de incident care să conducă la avertismente, sancţiuni sau suspendări dis-ciplinare. Ei au fost şi rămân nişte oameni extraordinari şi îmi exprim regretul că nu am avut posibilitatea să le punem la dispo-ziţie mai multe bilete pentru finală. Cererea a atins o cifră incredibilă şi pentru mine, de 30.000 de solicitări!

Sunt semne că s-ar construi, totuşi, la vâlcea o sală de nivelul echipei de handbal...

- Este o idee pe care Consiliul Local a

aprobat-o recent. Sigur, de la dorinţă la pu-tinţă e cale lungă şi sunt necesare în primul rând fondurile. Eu înclin să cred că facto-rul local, sprijinit şi de Guvernul României, va răsplăti în acest fel întreaga activitate de la Oltchim prin construirea unei săli de 5-6.000 de locuri. Acum, când tehnologia a evoluat foarte mult şi se construieşte cu materiale uşoare şi performante, nu cred că va costa o avere. Iar Râmnicu Vâlcea merită să aibă un asemenea edificiu. Normal ar fi să existe 3-4 săli, de peste 5.000 de locuri, în afara Capitalei şi una în Bucureşti de 12-15.000 de locuri.

veţi face schimbări importante după aceste finală?

- În privinţa băncii tehnice, nu subscriu pentru schimbări, sunt pentru continuita-te, penctru că aceşti doi antrenori, Voina

şi Roşca, sunt profesionişti, ştiu ce au de făcut, chiar dacă este foarte greu să mulţu-meşti pe toată lumea. Sunt şi păreri nega-tive, dar 90% sunt pozitive şi pe noi astea ne interesează. Nu este nimeni perfect pe lumea aceasta, dar ne dorim să ne apropi-em de perfecţiune.

Mai aveţi timp pentru viaţa persoanală?

- Am avut pentru că sunt o persoană cumpătată şi cred că aceasta este marea mea calitate. În plus, am o soţie care m-a

înţeles în toate. Ea s-a ocupat şi de educaţia fiicei noastre, motiv pentru care am ajuns ca în octombrie anul acesta să sărbătorim 50 de ani de căsătorie, nunta de aur, ceea de demonstrează că am reuşit să fac ceva performanţă şi la nivel familial.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?- Îmi place foarte mult muzica uşoară şi

dansul.Aţi practicat vreun sport în tinereţe?- Da, am practicat 14 ani baschetul la

nivel de juniori, am făcut parte din echipa naţională şi culmea este că primul canto-nament cu lotul naţional al României l-am făcut în august 1957, la Râmnicu Vâlcea, eu fiind focşănean. Am făcut liceul acolo, apoi facultatea în Iaşi, am lucrat 6 ani în Paşcani unde soţia mea era medic, iar de la 1 iulie 1972 ne-am mutat cu familia la Râmnicu Vâlcea, de unde nu am mai plecat.

Ce înseamnă Oltchim şi handbalul pentru dvs?

- Înseamnă aproape întreaga mea viaţă. La început, am luat-o puţin în glumă dar din momentul în care am hotărât să con-struim această superbă echipă, un brand naţional şi european, mă bucur că am avut şi eu o contribuţie însemnată. Întotdeauna, ţelul meu a fost ca Oltchim să devină cea mai bună echipă din Europa. Dar, în perioa-da următoare, voi încerca să pregătesc pe cineva, pentru că nimic nu este veşnic pe lumea asta. La un moment dat, un condu-cător, la fel ca un sportiv sau ca un antrenor, trebuie să se retragă în glorie! Mă gândesc că m-aş putea opri atunci când Oltchimul va ajunge la 20 de tiluri naţionale şi va câş-tiga de 2 ori Liga Campionilor, ca ultimă do-rinţă de a mea...

Să facem o incursiune în timp, în urmă cu 32 de ani deveneaţi preşedinte al acestui club...

- Am fost numit în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Sportive Chimistul pe 8 noiem-brie 1978. Exista atunci o secţie de handbal în cadrul asociaţiei dar echipa presta o ac-tivitate la nivelul campionatului judeţean. În 1979, conducerea Combinatului chimic din Râmnicu Vâlcea a luat decizia să in-vestească mai mult în această echipă, să o pregătim pentru ca în câţiva ani să ajungă campioană naţională. În 1980, am promo-vat în Divizia B, în 1982 în prima divizie,

iar în 1983 am avut evoluţii extraordinare pentru o echipă nou promovată şi am de-venit vicecampioană naţională, la un sin-gur punct distanţă de Ştiinţa Bacău. Astfel, am obţinut dreptul să jucăm în cupa IHF pe care am şi câştigat-o, la fel şi Supecupa Europei. Atunci a fost, practic, momentul când a izbucnit această frumoasă nebunie care se numeşte handbalul feminin în ora-şul Râmnicu Vâlcea.

De ce a ales combinatul din vâlcea să finanţeze echipa de handbal?

- În anii 1978-1980, se construia în loca-litate o sală de 2.000 de locuri, una dintre

cele mai cochete din Europa. În plus, ne-am gândit că societatea comercială nr. 1 în in-dustria din Râmnicu Vâlcea merită să aibă o grupare sportivă care să fie la fel de cu-noscută, care să-i facă o reclamă deosebită. Am optat pentru handbal deoarece exista acest nucleu la nivelul asociaţiei, urma doar să fie crescut şi educat la nivel superior. Oscilam între handbal şi baschet, dar am ales handbalul gândindu-ne că, pentru orice spectator, satisfacţia supremă ţi-o dă golul. Dacă la fotbal rişti să stai două ore şi să nu vezi niciun gol, la handbal fazele se succed mult mai rapid. Au un alt tempo, ceea ce dă frumuseţe acestui sport, având în vedere că într-un minut-două se poate întoarce soarta unui meci.

Se ştie că aţi avut şi sprijinul conduce-rii de partid de la acea vreme...

- A contat enorm că am fost sprijiniţi de autoritatea locală, de Comitetul Judeţean de Partid. Îmi aduc aminte că, în 1981, la Adunarea Generală a oamenilor muncii din Combinatul Chimic, a participat şi primul secretar Teodor Coman. Am luat cuvântul pe problemele de producţie, în calitate de şef atelier Ape Reziduale în Combinatul chimic, şi am avut inspiraţia de a spune şi câteva fraze despre a doua mea calitate, de preşedinte al Asociaţiei Sportive. A fost foarte atent la ceea cea am zis şi, a doua zi, m-a chemat la el, împreună cu directorul general al unităţii, cu secretarul de partid şi cu preşedintele de sindicat. Practic, pot spune că la acea dată, 1 aprilie 1981, s-au pus bazele construirii acestei echipe care a ajuns în vârful piramidei.

Aţi avut vreun model din marile gru-pări ale Europei?

- Ca să fiu cinstit, m-am gândit în perma-nenţă, în special la Spartak Kiev, la vremea anilor ‘80 când a dominat la nivelul hand-balului feminin de club. Apoi a apărut Hypo Bank Viena, condus de managerul Gunnar Prokop. La nivel naţional, clubul care a con-stituit un exemplu pentru noi a fost Ştiinţa Bacău. Nu poţi să faci o performanţă dacă nu ai un model în care să crezi, să-l poţi ajunge din urmă şi chiar depăşi.

Care a fost cea mai completă jucătoa-re care a evoluat la vâlcea?

- N-am nicio rezervă să vă răspund, Maria Verigeanu, fostă Torok, actuală Duca, care a fost un talent şi nu cred că se naşte o dată la 50 de ani. Aş putea asemui evoluţia ei la formaţia vâlceană cu cea pe care a avut-o

REPERELE ECHIPEI OLTCHIM:• 16 titluri de campioană naţională• 13 Cupe al României• De 27 de ori pe podiumul primei divizii• Cupa IHF 1984 şi 1989• Supercupa Europei 1984 şi 2007• Cupa Cupelor 2007• Finalistă Cupa Cupelor 2002• Semifinalistă Cupa Campionilor 1990 şi 1992• Semifinalistă Liga Campionilor 2009 Finalistă Liga Campionilor 2010• A avut 16 antrenori principali• Este singurul club profesionist din România

IUNIE - IULIE 2010 65EurOSPOrTEurOSPOrT64 IUNIE - IULIE 2010

de pe celebrul deal Cauberg. Primul ajun-sese acolo rusul Kolobnev, care evadase cu 7 km înainte de finiş. Dar panta l-a doborât după primele două sute de metri. Carlos Barredo şi Bert de Waele s-au luat şi ei de gât cu cele 12 grade ale înclinaţiei, dar n-au dovedit-o. Abia pe ultimii 500 de metri s-a dat atacul decisiv şi el a venit de la Philippe Gilbert, care a mărturisit la final că “încă din iarnă m-am gândit că Amstel ar putea fi cursa mea”. Aşa s-a încheiat o incredibilă perioadă de secetă pentru Lotto, care era singura echipă care nu câştigase nimic în 2010.

Ultimele clasice – Fleche Wallone şi Liege-Bastogne-Liege – trebuiau să dea răspunsul la două întrebări: mai contează fraţii Schleck în cursele de o zi? Va reuşi un rutier de trei săptămâni precum Contador

să se impună în Ardeni?Ambele au primit răs-

puns negativ. El Pistolero a fost aproape de victorie în Fleche Wallone, dar pe ultima sută de metri a fost întrecut de surprinzăto-rul Cadel Evans. Încă o în-frângere pe munte pentru Contador după cele din Criteriul Internaţional (în-vins de Pierrick Fedrigo) şi din Vuelta Castilla y Leon (bătut de Igor Anton).

În Liege - Bastogne - Liege, Alberto s-a sacri-ficat pentru “bătrânul” Vinokourov (36 de ani). A lăsat senzaţia că se va bate pentru victorie din partea Astanei, toţi ceilalţi favo-riţi au stat cu ochii pe el şi l-au scăpat din vedere pe kazah.

Primul elveţian?

Aşadar, marele învingător al sezonului de primăvară este Fabian Cancellara, care şi-a pus în gând să câştige în timp toate “Monumentele” ciclismului. Turul Flandrei şi Paris – Roubaix le-a bifat în

2010, Milano – Sanremo o avea din 2008, îi mai trebuie Liege-Bastogne-Liege şi Giro di Lombardia, ultima clasică a sezonului. La cum merge, n-ar trebui să aibă prea multe probleme cu îndeplinirea obiectivului au-topropus. Doar trei oameni au reuşit asta până acum: Roger De Vlaeminck, Rik Van Looy şi Eddy Merckx. Toţi belgieni.

PODIUMURILE PRIMAVERII 2010Milano – Sanremo1. Oscar Freire (Spania – Rabobank)2. Tom Boonen (Belgia – Quick Step)3. Alessandro Petacchi (Lampre)

Gent – Wevelgem1. Bernhard Eisel (Austria – Columbia)2. Sep Vanmarcke (Belgia – Topsport Vlaanderen)3. Philippe Gilbert (Belgia – Lotto)

Turul Flandrei1. Fabian Cancellara (Elveţia - Saxo Bank)2. Tom Boonen (Belgia – Quick Step)3. Philippe Gilbert (Belgia – Lotto)

Paris – Roubaix1. Fabian Cancellara (Elveţia - Saxo Bank)2. Thor Hushovdt (Norvegia - Cervelo)3. Juan Antonio Flecha (Spania – Sky)

Amstel Gold Race1. Philippe Gilbert (Belgia - Lotto)2. Ryder Hesjedal (Canada - Garmin)3. Enrico Gasparotto (Italia - Astana)

Fleche Wallone1. Cadel Evans (Australia – BMC Racing)2. Joaquin Rodriguez (Spania – Katiuşa)3. Alberto Contador (Spania – Astana)

Liege – Bastogne – Liege1. Aleksandr Vinokourov (Kazahstan – Astana)2. Aleksandr Kolobnev (Rusia – Katiuşa)3. Alejandro Valverde (Spania – Caisse d’Epargne)

Ciclism nu înseamnă numai Turul Franţei, Turul Italiei şi Turul Spaniei. Clasicele primăverii, cu poezia lor, sunt precum fluturii: ştim că trăiesc doar o lună, dar nu ne putem despărţi de frumuseţea lor. “Clasicele” au fost mai bogate ca oricând în atacuri imprevizibile, în răsturnări spectaculoase de situaţie, în victorii dulci şi înfrângeri amare cu gust de cenuşă vulcanică.

CICLISM Nu ÎNSEAMNă numai Turul Franţei, Turul Italiei şi Turul Spaniei. Clasicele primăverii, cu

poezia lor, sunt precum fluturii: ştim că tră-iesc doar o lună, dar nu ne putem despărţi de frumuseţea lor. “Clasicele” au fost mai bogate ca oricând în atacuri imprevizibile, în răsturnări spectaculoase de situaţie, în victorii dulci şi înfrângeri amare cu gust de cenuşă vulcanică.

Sezonul a început ca de obicei cu “La Primavera”, denumită astfel tocmai pentru că deschide ostilităţile. Milano – Sanremo a încercat şi anul acesta să scape de su-pranumele “Clasica sprinterilor”, dar nici măcar cele două ascensiuni din ultimii 30 de kilometri – Cipressa şi Poggio – nu le-au dat vreo şansă atacanţilor, care s-au anulat între ei. Finalul s-a jucat tot la sprint masiv şi s-a încheiat cu o primă surpriză: Oscar Freire l-a bătut pe Tom Boonen. Spaniolul, care şi-a anunţat retragerea la finalul sezo-nului, a câştigat pentru a treia oară în carie-ră La Classicisima.

A urmat Gent-Wevelgem, cursă de încăl-zire înaintea “monumentelor” din Flandra.

A învins austriacul Berhnard Eisel, după un sprint în 5, amintindu-ne de vremurile când nu era doar un vagon în trenuleţul Columbia, ci titularul specialităţii de la FdJ.

Monumentalul Fabian

Poate cea mai aşteptată cursă a primăve-rii a fost Turul Flandrei, cu ale ei 15 căţărări şi 24 de porţiuni cu piatră cubică. Toată cursa este rezumată într-o declaraţie a câş-tigătorului Fabian Cancellara: “Am atacat pe Molenberg şi doar Boonen s-a putut lua după mine. Am mai atacat o dată pe Muur Kapelmuur şi l-am îndepărtat şi pe el conşti-ent fiind că dacă ajungem amândoi la finiş sunt victimă sigură la sprint”. Aceste fraze conţin punctele cheie ale Turului Flandrei. Molenberg şi Muur Kapelmuur reprezintă pentru Ronde van Vlaanderen acelaşi lu-cru ca Tourmalet sau Mont Ventoux pentru Turul Franţei. Nu-ţi poţi imagina un sce-nariu mai frumos decât cu atacuri în acele locuri legendare, unde s-a scris istorie în ciclism. Şi dacă nu v-am convins că victoria lui Cancellara a fost absolut perfectă, poa-te o va face Tom Boonen: “El e campionul

mondial la contratimp, iar eu nu sunt şi nici nu voi fi vreodată. Ce era să fac, să-l îm-puşc? Doar aşa mai aveam vreo şansă”.

După numai o săptămână a urmat cursa Paris – Roubaix. Acelaşi scenariu, cu atacul elveţianului în punctul cheie al parcursului şi apoi minicursa de contratimp individual pentru o dublă istorică în clasicele cu piatră cubică. Înaintea unuia dintre aceste sec-toare de pavate, Mons-en-Pavele, cotat la 5 stele de dificultate, Boonen s-a tras mai în spatele grupului fruntaş. Voia să evalue-ze situaţia (n-avea niciun coechipier cu el, trebuia să facă singur toată treaba) şi să mănânce un baton înaintea ultimilor 50 de kilometri. Atenţionat despre momentul de vulnerabilitate al belgianului, Cancellara a atacat şi dus a fost. Boonen a încercat să or-ganizeze o urmărire, dar Flecha, Hammond, Pozzatto şi Hushovdt n-au fost interesaţi de prinderea elveţianului. “Incredibil, ei erau mulţumiţi să se bată pentru locul doi”, şi-a strigat frustarea Boonen, în timp ce Fabian săruta trofeul în formă de piatră cubică.

Dramatic Gold RaceAmstel Gold Race s-a jucat pe ultimul din-

tre cei 259 de kilometri, adică pe căţărarea

CaNCELLaRa RIMEază CU PRIMăvaRa

EurOSPOrTEurOSPOrT66 IUNIE - IULIE 2010

DEW TOUR IUNIE - OCTOMBRIE 2010

DEW TOur 2010Sărituri din elicopter cu aterizare direct pe rampă efectuate de skateboarderi şi acrobaţii cu motocicleta care au inclus salturi de pe o clădire pe alta – aşa a fost testat „Oraşul Păcatelor” de prac-ticanţii sporturilor extreme. Ei bine, Las Vegas a fost desemnat oraşul gazdă al etapei finale din Dew Tour 2010. A şasea ediţie a celei mai prestigioase competiţii din sporturile extreme de sezon îşi începe show-ul la Boston, cu o etapă doar pentru skate-board-eri, urmată de alta la Chicago pentru „nebunii” din BMX. Temerarii din FMX îşi vor arăta trick-urile pe motocicletă înce-pând cu runda de la Portland, urmată de cea de la Salt Lake City şi finala din capitala mondială a jocurilor de noroc. Campionii din 2009 au fost Chris Cole (skateboard park), Bucky Lasek (skateboard vert), Garrett Reynolds (BMX park), Jamie Bestwick (BMX vert), Ryan Nyquist (BMX dirt). Dew Tour pune la bătaie premii de 3,5 milioane de dolari şi ţine în faţa televizoarelor circa 300 milioane de telespectatori.

Dew Tour 2010: 25-27 iunie – Boston (skateboard)23-25 iulie – Chicago (BMX)12-15 august – Portland (multi-sport)16-19 septembrie – Salt Lake City (multi-sport)14-17 octombrie – Las Vegas (multi-sport)

cluburi. De pildă, pentru fiecare meci găz-duit pe teren propriu, echipa organizatoare primeşte câte 100000 de dolari. Încasările pe bilete sunt şi ele însemnate, atît timp cît nici o arenă nu are o capacitate mai mică de 50000 de locuri şi la fiecare meci sunt arhipline! Preţurile biletelor în tribună vari-ază de la 5 la 50 de dolari, în timp ce un loc la lojă variază între 100 şi 200 USD. Ca fapt divers, anul acesta Youtube a cumpărat

şi a transmis meciuri din Indian Premier League! Oricum, nebunia este totală în India de la începutul şi până la sfârşitul competiţiei. Crick One Tv, post specializat pe cricket, emite în acea perioadă 24 de ore din 24. Pe lângă meciurile propriu-zise se transmit antrenamente, se iau interviuri, se produc talk-show-uri.

Fanatici pentru cricket

Pasiunea indienilor pentru cricket reiese şi din pariurile care se fac de-a lungul tur-neului. Chiar dacă în India pariurile sunt in-terzise prin lege, oamenii pariază prin inter-mediul caselor online sau al bookmakerilor din Londra sau Dubai! Pariurile însumate pe un singur meci ajung şi la un miliard de do-lari, pentru că se pariază live, se pariază pe fiecare over, chiar pe fiecare minge!

99 la sută din populaţia Indiei cu vârstă de peste 8 ani are cricketul drept sport pre-ferat. Şi gândiţi-vă că vorbim de un miliard de oameni! Ori, în aceste condiţii nu trebuie să mire pe nimeni pasiunea acestui popor pentru sportul cu bâta. La patru străzi gă-seşti un teren de cricket. Nu neapărat de dimensiuni normale, dar unul pe care se poate juca. Acolo n-ai să vezi copii jucând fotbal, ci cricket! Se organizează campiona-te interşcolare, interliceale, interorăşeneşti şi interstatale, sunt mii de antrenori care vin şi privesc meciurile de copii, de unde sunt selectaţi viitorii campioni.

În zilele Indian Premier League, India pare o aproape o ţară paralizată. Toată lu-mea este cu ochii pe televizor, indiferent că se află acasă, în restaurante sau la serviciu! Autobuzele circulă mai rar ca de obicei, iar şoferii au, obligatoriu, aparatul de radio lângă ei. O ţară ce trăieşte pentru cricket!

CÂND, ÎN 2008, Lalit Modi, omul cu ideea înfiinţării acestei întreceri, dădea startul primei ediţii, nimeni

nu se aştepta ca impactul să fie atât de puternic. Poate doar el, care, indian fiind, ştia că pentru poporul său cricketul este aproape religie. Pentru primul campionat,

francizele celor 8 echi-pe s-au vândut cu sume cuprinse între 80 şi 113 milioane de dolari - cât s-a plătit pentru franci-za Mumbai Indians. Asta era însă acum doi ani. Până anul acesta, inclu-siv, campionatul n-a su-ferit modificări. Dar de la anul, din 2011, numărul competitoarelor va creşte la 10 sau la 11. Iar creşte-rea financiară uriaşă este reflectată în suma plăti-tă pentru franciza unei echipe noi, Kochi, nu mai puţin de 300 de milioa-ne de dolari! De trei ori mai mult decât se plătea acum doi ani!

3 milioane de dolari pentru o lună şi jumătate

Durata de disputare a Indian Premier League este de o lună şi jumătate, de obicei primăvara. În sezonul 2010, recent încheiat, la startul competiţiei s-au aliniat 8 echipe, care au jucat fiecare cu fiecare sistem tur-retur. La final, prime-le patru clasate au jucat semifinale, locul 1 cu 4 şi locul 2 cu locul 3, într-o singură manşă. Câştigătoarele au disputat finala,

adjudecată în acest an de Chennai Super Kings, care a trecut de Mumbai Indians.

Succesul pe plan sportiv este dat şi de numeroasele vedete ale cricketului mondi-al sunt aduse de patroni pentru a creşte ni-velul calitativ şi spectacular al competiţiei. Sumele plătite acestor vedete sunt pe mă-sură: australianul Shane Warne, căpitanul celor de la Rajastan Royals, pentru o lună şi jumătate de competiţie a primit 3 milioane de dolari! Niciuna dintre vedetele aduse de afară nu sunt plătite cu sub un milion de dolari. Localnicii, cei cu statut de vedete, se duc şi ei spre două milioane de dolari. Cel mai bine plătit dintre aceştia este căpitanul lui Mumbai Indians, Sachin Tendulkhar, care ajunge la aproape 3 milioane de dolari! Pe parcursul turneului niciunul dintre jucători nu pleacă acasă! Nici n-ar avea timp, pentru că se joacă la două-trei zile, distanţele între oraşe sunt lungi, iar între meciuri mai sunt şi antrenamente. Se rămîne în regim par-manent de cantonament, dar la hoteluri de lux. Pentru a îndulci cantonamentul, orga-nizatorii IPL organizează după fiecare meci, seara, în oraşul în care s-a jucat, un party la care iau parte ambele echipe.

Un miliard de dolari din drepturile TV

De unde vin banii? Cea mai mare parte a lor, din vânzarea drepturilor media. Anul acesta, drepturile TV s-au vândut cu un mi-liard de dolari! Mai puneţi aici publicitatea din ziare, reclamele de pe marginea tere-nurilor, sumele venite de la sponsori. Totul intră în contul autorităţii care patronează competiţia, apoi mare parte se duc către

Niciodată în istorie o competiţie nu a înregistrat un succes sportiv şi financiar atât de rapid precum Indian Premier League, campionatul indian de cricket varianta Twenty20. Miliarde de dolari au fost vehiculate în această adevărată afacere în cei 2 ani de la înfiinţarea competiţiei iar sumele continuă să crească ameţitor.

Paradisul indianIndian Premier League CELE 8 ECHIPE PARTICIPANTE LA EDIŢIA 2010

ȘI PATRONII LOR- Chennai Super Kings (campioana 2010) – patronată de compania „India Cements Limited”, care a plătit acum doi ani 91 milioane de dolari pentru franciza pe următorii 10 ani.- Mumbai Indians (vicecampioană în 2010) – patronată de Ratan Tata, preşedintele companiei „TATA”, cu filiale în toată lumea. „Bill Gates al Indiei”, cum este numit Ratan Tata, a plătit 113 milioane de dolari acum doi ani pe franciză- Rajastan Royals (campioană în 2008) – patronată de soţii Shilpa Shetty şi Raj Kundra. El, om de afaceri, ea actriţă la Bollywood şi fostă câştigătoare a concursului Big Brother, varianta indiană.- Deccan Chargers (campioană în 2009) – patronată de consorţiul media care scoate cotidianul Deccan Chronicle, un ziar care se vinde în peste un milion de exemplare zilnic. În 2008 s-au plătit 107 milioane de dolari pentru franciză.- Delhi Daredevils – patronată de compania GMR Holdings, care a plătit 84 de milioane de dolari pentru franciză. În sezonul 2008 imaginea echipei a fost superstarul de la Bollywood, Akshay Kumar.- Kolkata Knight Riders – patronată de Shahrukh Khan, actor la Bollywood şi prezentator TV de succes.- Royal Challangers Bangalore – patronată de multimiliardarul Vijay Mallya, cel care are echipa de Formula 1 „Force India” şi a cărui companie produce cea mai de succes bere indiană, „King Fisher”. În 2008, Mallya a plătit pentru franciză 112 milioane de dolari. Imaginea echipei este actriţa de la Bollywood, Katrina Kaif.- Kings XI Punjab – patron este Preity Zinta, o frumuseţe considerată la momentul actual drept cea mai de succes actriţă şi cântăreaţă de la studiourile de film de la Bollywood.

IUNIE - IULIE 2010 71EurOSPOrTEurOSPOrT70 IUNIE - IULIE 2010

SurATă A TuruLuI FrANţEI, Mica Buclă – cum a fost supranu-mit Turul ciclist al României încă

din 1934, propune în acest an un traseu di-ficil în ciuda faptului că nu se mai urcă pe Transfăgărăşan, în tradiţionala ascensiune “criminală” a ultimului deceniu.

Dar, la fel ca la ultimele ediţii, căţărătorii sunt aşteptaţi să aibă un cuvânt greu de spus mai cu seamă că etapa a IV-a, Suceava - Câmpulung Moldovenesc – Rădăuţi – Siret – Bucecea - Botoşani (219 km), se anunţă extrem de dificilă şi poate crea diferenţa în fruntea clasamentului. Secretarul general al Federaţiei Române de Ciclism şi Triatlon, Vasile Selejan, recunoaşte însă că itinerariul

a fost ales în funcţie de starea drumurilor “care lasă de dorit în România. De altfel, in-tenţionăm ca - la anul – să programăm turul în luna august, când se termină în general lucrările de reamenajare a şoselelor de la noi”.

Interesant este că, în acest an, cursa de-buteză cu un prolog într-un oraş încărcat de istorie - Deva, reşedinţă voievodală din 1307 dar începe propriu-zis la Alba Iulia, unde s-a înfăptuit, la 1 Decembrie 1918, unitatea poporului roman. De notat şi fap-tul că Bucureştiul nu se numără printre gaz-dele de etapă sau semietapă, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea ediţiilor din Mica Buclă.

Valoarea participanţilor este una pe

măsura categoriei (2.2) din care face par-te Turul României în calendarul european UCI, iar - în premieră - ia startul o echipă autohtonă de nivel continental, Tuşnad Cycling Team Miercurea Ciuc. În privinţa

românilor, care s-au impus de doar două ori în ultimii 15 ani, cele mai mari şanse de

a se clasa pe podiumul clasamentului ge-neral le au Dan Anghelache (CS Mazicon Bucureşti), Alexandru Ciocan (CS Dinamo Scorseze Bucureşti), campionul paralim-pic Carol Eduard Novak (Tuşnad Cycling Team Miercurea Ciuc) şi Zoltan Sipoş (lotul României sub 23 de ani). Oficialii FR Ciclism şi Triatlon au anunţat că bugetul acestei competiţii se ridică la 700.000 RON, o sumă însemnată fiind suportată de sponsorul principal, BRD Societe Generale. Premiile to-tale sunt de peste 25.000 de euro, dintre care 20.252 euro impuse de regulamentul UCI (primii 3 fiind răsplătiţi cu 2.705 euro, 1.349 euro, respectiv 674 euro), iar restul sunt bo-nusuri din partea oficialităţilor locale.

PrOGrAMuL TuruLuI CICLIST AL rOMÂNIEI 2010:

Sâmbătă, 5 iunie: prolog la Deva, în cen-trul oraşului, contracronometru individual (4 Km);

Duminică, 6 iunie, etapa I: Alba Iulia – Aiud – Iernut - Târgu Mureş (118 km);

Luni, 7 iunie, etapa a II-a: Târgu Mureş – Reghin – Bistriţa - Vatra Dornei (174,8 km);

Marţi, 8 iunie, etapa a III-a: Vatra Dornei - Câmpulung Moldovenesc - Gura Humorului – Fălticeni - Suceava (137,6 km);

Miercuri, 9 iunie, etapa a IV-a: Suceava - Câmpulung Moldovenesc – Rădăuţi – Siret

– Bucecea - Botoşani (219 km); Joi, 10 iunie, etapa a V-a: Botoşani - Târgu

Frumos – Roman – Săvineşti - Piatra Neamţ (184,3 km);

Vineri, 11 iunie, etapa a VI-a: Bacău – Adjud – Focşani - Buzău (179,5 km);

Sâmbătă, 12 iunie, etapa a VII-a: Slobozia – Giurgeni – Hârşova - Constanţa (154,1 km).

EChIPE PArTICIPANTE:SP Tablewere Grecia, Hemus 1896 Vivelo

Bulgaria, Profiline Germania, Kolss Cycling Team Ucraina, Heraklion Kastro-Murcia Grecia, Olimpic Team Autoconstruct Câmpulung Muscel, Tuşnad Cycling Team Miercurea Ciuc, România U23, GS San Marco - Concrete Imet Caneva Italia, Athlet Ucraina, Konya Ekerspor Turcia, Cycling Team Friuli Italia, Veloclub Israel, CS Dinamo Scorseze Bucureşti, CS Mazicon Bucureşti.

TrICOurI DISTINCTIvE:Tricoul galben - BRD (pentru liderul clasa-

mentului general individual); Tricoul roşu - Niro (cel mai bun sprinter); Tricoul verde - Loteria Română (cel mai

bun căţărător); Tricoul alb - TNT (cel mai combativ rutier,

clasamentul pe puncte); Tricoul albastru - DHS (cel mai bine clasat

ciclist român). MICa BUCLă La BORNa 47A 47-a ediţie a Turului ciclist al României debuteză pe 5 iunie cu prologul de la Deva şi se încheie, 7 zile mai târziu, la Constanţa, după un itinerariu de 1.200 Km

Traseu de 1.200 Km, împărţiţi în 7 etape şi un prolog; 200 de persoane în caravană;14 judeţe trasersate; 18 sprinturi şi 9 căţărări în program; 90 de rutieri la start, de la 15 echipe din 8 ţări, reprezentând 20 de naţiuni; premii de 25.000 de euro şi buget total al cursei de 700.000 RON. Acestea sunt cifrele ediţiei 2010 a Micii Bucle, care este inclusă – pentru al treilea an consecutiv - în calendarul Uniunii Internaţionale de Ciclism.

Turul României 2010 este oficiat de 10 arbitri, directorul cursei este Valeriu Andoniu, arbitrul principal – Ştefan Sipos, iar comisar UCI – irlandezul Paul Watson.

EurOSPOrT72 IUNIE - IULIE 2010

contrastelor. Este un loc unde oamenii de afaceri merg la birou cu elicopterul în timp ce milioane de locuitori încearcă să iasă din cele mai periculoase mahalale din lume. Pentru tinerii care cresc în aceste favelas, infracţiunea dusă uneori până la crimă re-prezintă de multe ori cel mai lesne mod de a face rost de bani.

Mulţi dintre adolescenţii din favelas care au visat la un viitor mai bun şi-au dorit să facă asta prin fotbal. În cele din urmă au ajuns să răpească mamele fobaliştilor bra-

zilieni. Sao Paulo este una din cele mai cu-noscute echipe de club, în parte şi datorită faptului că aici a jucat Pele. Chiar el l-a des-coperit pe Robinho, pe atunci un puşti în vârstă de 13 ani care se juca pe străzile de la marginea oraşului. Pe 6 noiembrie 2004, a apărut un nou tip de răpire. Mama super-vedetei Robinho a fost răpită.

În schimbul eliberării Marinei Silva Souza, răpitorii au solicitat pentru început ca Robinho să nu mai joace fotbal, pentru a arăta astfel că deţin controlul asupra si-tuaţiei. Apoi i-au trimis o casetă video pe care era filmată mama în captivitate şi în care răpitorii îi tăiau părul. După 41 de zile, Robinho a fost de acord să achite răscum-părarea în valoare de 75.000 de dolari.

A fost doar primul astfel de incident. Alte patru mame de fotbalişti au fost răpite, în

decurs de cinci luni. Cea de-a doua a fost mama atacantului de atunci al lui Sao Paulo, Grafite. În timpul răpirii din februarie 2005, tatăl lui Grafite a fost legat şi i-a fost pus căluş.

La 24 de ore după ce mama lui Grafite a fost răpită, un curier a transportat mân-care la o fermă izolată. Atunci când clienţii au insistat că îi lasă banii la poartă, acesta a devenit bănuitor şi a alertat poliţia locală. Doi poliţişti au fost trimişi în recunoaştere şi au găsit-o. Două ore mai târziu răpitorii,

care fugiseră de la locul faptei, au fost ares-taţi. La scurt timp după eliberarea mamei lui Robinho, în decembrie 2004, poliţia a arestat patru persoane implicate. Capul re-ţelei, Celio Marcelo da Silva, a fost reţinut în august 2005.

În septembrie 2005, Robinho a plecat din Brazilia, transferându-se la Real Madrid. Şi-a luat cu el şi familia. Ameninţarea unei eventuale răpiri a fost un factor decisiv în luarea acestei decizii. În total, au fost răpite cinci mame de fotbalişti. Două dintre ele au fost eliberate prin operaţiuni poliţieneşti. În celelalte trei cazuri au fost plătite răscum-părările. Răpirile pe loc şi cele organizate laborios continuă, însă fenomenul ridicării mamelor de fotbalişti pare a se fi încheiat. A fost construită prima aripă de închisoa-re rezervată în exclusivitate răpitorilor, în

speranţa că izolarea acestora va face ca de-ţinuţii să nu afle cele mai recente tendinţe infracţionale.

Viasat Explorer propune un documentar cutremurător, în care sărăcia şi lipsa oricărei şanse îi fac pe tinerii brazilieni să comită fapte îngrozitoare. Viaţa în favelas reprezin-tă o permanentă luptă pentru supravieţui-re. Cu orice preţ...

AvENTurA ATOChADocumentar, SUA, 2009

Premiera: 14 iunie ora 19:00

Corăbiile Atocha şi Santa Margarita au fost scufundate de un uragan în 1622, lângă coasta de la Key West, Florida. Au dus cu ele pe fundul mării sute de milioane de dolari în artefacte istorice, aur, argint şi smaralde.Acest documentar urmăreşte câteva echipe de vânători de comori care recuperează valorile rămase pe fundul mării în aceste două celebre epave.Operaţiunea cuprinde filmări pe punte şi interviuri cu căpitanii, membrii echipajelor şi oameni cheie implicaţi în expediţie. Înfăţişăm responsabilităţile şi pericolele lucrului pe nava de salvare, atât de departe de ţărm. Filmările subacvatice zilnice permit telespectatorilor să vadă cum experţii caută sistematic în fiecare dintre zonele de excavare.

SuPEr şTIINțăDocumentar, Singapore, 2009Premiera: 26 iunie ora 20:00

Este Asia gazda următoarei revoluţii ştiinţifice? Ne aventurăm în laboratoarele ştiinţifice din întreaga Asie şi aflăm mai multe despre ultimele tehnologii şi descoperiri. Fiţi primii martori ai incitantelor perspective oferite de această regiune.

ÎN BrAzILIA, aproape 24 de milioa-ne de oameni trăiesc cu un venit de un dolar pe zi. Cele mai cunoscute

două căi de a ieşi din mahalale sunt fotba-lul şi delincvenţa. În prezent, cele două se intersectează. Au apărut bande criminale care răpesc mamele fotbaliştilor celebri pentru răscumpărare. Documentarul ur-măreşte un raid al diviziei anti-răpiri a po-liţiei din Sao Paulo, al cărei şef a crescut el

însuşi în sărăcie, cu un simţ al dreptăţii foar-te dezvoltat. Emisiunea include interviuri cu Robinho, fotbalistul a cărui mamă a fost răpită şi ţinută prizonieră cinci săptămâni.

În Sao Paulo, o persoană este răpidă o dată la fiecare două zile. Modalitatea de răpire este în continuă schimbare, ceea ce face ca misiunea poliţiei să fie din ce în ce mai dificilă. Din păcate, în Brazilia tot ceea ce e rău devine foarte rapid un lucru la modă. „Îţi dai seama că au bani după

modul în care se îmbracă, după maşina pe care o conduc - spune unul dintre membrii acestor bande de infractori, despre modul în care îşi alege prada. Răpirile pe moment sunt foarte frecvente şi reprezintă princi-palul mod de a stoarce bani de la victime. Acestea pot fi reţinute mai mult timp, pen-tru ca familia să achite răscumpărarea, dacă infractorul simte că există bani mai mulţi.

Metropolă în care trăiesc 20 de milioa-ne de oameni, Sao Paulo este un oraş al

DIN PROGRAMUL LUNII IUNIE

ORaŞUL RăPIRILORViasat Explorer propune un documentar excepţional. Întâmplarea din toamna lui 2004 a făcut vâlvă la acea dată. Mama unuia dintre cei mai de viitor fotbalişti ai Braziliei era răpită şi în schimbul eliberării sale era solicitată o sumă importantă - pentru o ţară din America de Sud. Documentarul realizat de producătorii britanici în 2006 îşi propune să dezvăluie mecanismele care au dus la această stare de fapt.

IUNIE - IULIE 2010 75EurOSPOrTEurOSPOrT74 IUNIE - IULIE 2010

Programat între 15 şi 18 iulie, Raliul Sibiului îşi onorează în acest an blazonul cu statutul de etapă-eveniment în Challenge-ul Intercontinental de Raliuri (IRC).

REINTrODuS în calendarul competi-ţional la începutul acestui deceniu, Raliul Sibiului a crescut de la un an la altul şi, din

postura de etapă-eveniment, bate astăzi la porţi-le Challenge-ului Intercontinental de Raliuri (IRC). Atributul de reper regional nu reprezintă o noutate pentru un raliu al cărui impact la nivel extern da-tează din anii `70-`80. Pe atunci, Raliul Dunării se organiza la Sibiu. O etapă de campionat european, întrecere ce – la vremea respectivă - îşi cladise o notorietate aparte din promovarea viitoarelor staruri ale Campionatului Mondial.

Nu-i de mirare atunci că Sibiul făcea parte din peisajul cluburilor auto cu greutate pe plan intern. Alături de Braşov, Piteşti, Bucureşti şi – ulterior – Craiova, Sibiul a crescut piloţi, tehnicieni dar şi o pasi-une aparte. Niciunul dintre cei angajaţi în etapa-eve-niment de IRC programată la jumătatea lui iulie n-a cunoscut însă, din postura de pilot, acea perioadă de pionierat ale Raliului Sibiului. În schimb, din acele vremuri au rămas probele casante, de macadam.

“De câte ori ne ducem în Sibiu atunci când se face acea probă specială de noapte, Şanta, toată suflarea din Sibiu ştie şi o mare parte dintre ei vine pe acea

probă. Unii nu sunt neapărat pasionaţi, dar vin pen-tru tradiţie”, povesteşte multiplul campion naţional Constantin Aur. O tradiţie dublată de specificul pro-belor, ce transformă Raliul Sibiului în cea mai dură

etapă a campionatului naţional. “Traseele din jurul Sibiului sunt dure. Asta nu e dat de cât de buni, har-nici sau cât de doritori sunt oamenii de a avea raliuri, ci zona, muntele, pantele abrupte, ploile dese fac ca drumurile forestiere să fie dure, greoaie. Atunci, pro-bele speciale sunt şi dificile şi tehnice”, explică Aur.

Învingător de patru ori la Sibiu (2002, 2003, 2005,

2006), Titi Aur ştie secretele pregătirii unei maşini câştigătoare: “Când pregăteşti maşina pentru un raliu dur, cade pe locul doi performanţa, pe primul loc e pusă fiabilitatea, rezistenţa maşinii: să ai scu-turi bune, să ai absolut toate piesele din suspensie, braţe, cauciucuri, jantele să fie cât mai rezistente. Îţi pui cauciucuri ranforsate cu care ai performanţă mai mică, sunt mai grele, dar ai risc de pană mai mic. Îţi pui scuturi mai grele, mai mari, îngreunezi maşina, dar va rezista mai bine”.

Evident, strategia trebuie şi ea modificată: “La un raliu dur, viteza sau timpul de pe probă cad pe locul doi. Foarte important e să ajungi întreg la capăt. Pentru Sibiu, strategia e să mergi cât mai tare fără să strici nimic. Asta nu înseamnă maximum de tare, ci cât pot de repede fără să distrugi”, povesteşte multi-plul campion naţional.

Alături de clujeanul Bogdan Marişca, de hunedo-reanul Mihai Leu şi de finlandezul Jarkko Mietinen, Titi Aur e unul dintre cei doar patru câştigători din istoria recentă a Raliului Sibiului. Toţi au însă măcar un titlu de campion naţional în palmares, semn că - pe lângă talent şi şansă - experienţa şi alegerile stra-tegice judicioase reprezintă cheia reuşitei.

EurOSPOrT76 IUNIE - IULIE 2010

EVENIMENT

IUNIE - IULIE 2010 65EurOSPOrT

DIAMOND LEAGuE, aflat la pri-ma ediţie în 2010, este un circuit anual de 14 reuniuni atletice care

începe pe 14 mai - la Doha - şi se încheie pe 27 august la Bruxelles. El înlocuieşte IAAF Golden League, care cuprindea principa-lele şase-şapte reuniuni ale sezonului de atletism din Europa.

Federaţia Internaţionala de Atletism

(IAAF) a recurs la această schimbare din do-rinţa ca întrecerea să se poate derula şi în afara Europei, respectiv Asia şi SUA. O altă noutate o constituie faptul că sportivii vor putea concura la 32 de discipline (16 la fe-minin şi tot atătea la masculin), cu mult mai mult decât în trecut când în program erau incluse maxim 12 discipline (6 la feminin şi 6 la masculin).

Sportivii vor primi puncte la fiecare din

cele 14 etape ale circuitului. La final, atle-tul cu cele mai multe puncte acumulate la fiecare disciplină, dar care a participat la minim 7 reuniuni, va câştiga un diamant de 4 carate estimat la 80.000 de dolari, renun-ţându-se astfel la jackpot-ul de 1 milion de dolari de la Golden League. În plus, la fieca-re etapă vor fi acordate premii de 416.000 de dolari, valoarea totală a recompenselor ridicându-se la 6.63 milioane de dolari.

Spectacol de înaltă clasă pe trei continente şi oportunitatea pentru mai mulţi atleţi de a concura la un nivel înalt, acestea sunt dezideratele sub care debutează Diamond League, competiţie care înlocuieşte din 2010 IAAF Golden League.

14 ambasadori Diamond League

IAAF doreşte şi creşterea popularităţii circuitului altetic. Astfel, 14 mari sportivi au primit statul de ambasadori Diamond League şi vor face lobby pentru cele 14 reuniuni de super-clasă. Repartizarea lor este absolut egală: 7 bărbaţi şi 7 femei; 7 reprezentând probele de alergări şi 7 par-ticipanţi la sărituri şi aruncări. Cu toţii sunt simboluri pentru respectivele discipline.

În primul rând, au primit această onoare cei mai buni atleţi ai anului 2009: jamaica-nul Usain Bolt - multiplu campion la 100 şi 200 metri, respectiv americanca Sanya Richards-Ross, specialistă a probei de 400 metri, dar şi Kenenisa Bekele (Etiopia, 5.000 şi 10.000 m); Tyson Gay (SUA, 100 şi 200 m); Steven Hooker (Australia, săritura cu

prăjina); Elena Isinbaieva (Rusia, săritura cu prăjina); Asafa Powell (Jamaica, 100 m); Andreas Thorkildsen (Norvegia, aruncarea suliţei) şi Blanka Vlasic (Croaţia, săritura în înălţime).

Celor 9 atleţi, desemnaţi ambasadori Diamond League în noiembrie anul trecut, li se adaugă - în ordine alfabetică: Allyson Felix (SUA, regina probei de 200 m, triplă campioană mondială); Shelly-Ann Fraser (Jamaica, campioană mondială şi olimpică la 100 m); Tero Pitkamaki (Finlanda, campi-on mondial la aruncarea su-liţei); Barbora Spotakova (Cehia, campioană olimpică şi deţinătoare a recordului mondial la aruncarea suli-ţei) şi Valerie Vili (Noua

Zeelandă, campioană olimpică şi dulbă campioană mondială la aruncarea greută-ţii).

DIaMOND LEagUEGolden League s-a globalizat

PROBELE DIN CONCURS: Alergări masculin: 100 metri, 200 metri, 400 metri, 800 metri, 1.500 metri, 5.000 metri, 110 metri garduri, 400 metri garduri, 3.000 metri obstacole;Alergări feminin: 100 metri, 200 metri, 400 metri, 800 metri, 1.500 metri, 5.000 metri, 100 metri garduri, 400 metri garduri, 3.000 metri obstacole;Sărituri şi aruncări (probe comune atât la masculin, cât şi la feminin): săritura cu prăjina, săritura în înălţime, săritura în lungime, triplusalt, aruncarea greutăţii, aruncarea discului, aruncarea suliţei.

CALENDARUL IAAF DIAMOND LEAGUE 2010:- Vineri 14 mai, Qatar Athletic Super Grand Prix - Khalifa International Stadium, Doha (Qatar);- Duminică 23 mai, Shanghai Golden Grand Prix - Shanghai Stadium, Shanghai (China);- Vineri 4 iunie, Bislett Games - Bislett Stadion, Oslo (Norvegia);- Joi 10 iunie, Golden Gala - Stadio Olimpico, Roma (Italia); - Sâmbătă 12 iunie, Adidas Grand Prix - Icahn Stadium, New York (SUA); - Sâmbătă 3 iulie, Prefontaine Classic - Hayward Field, Eugene (SUA); - Joi 8 iulie, Athletissima - Stade Olympique de la Pontaise, Lausanne (Elveţia); - Sâmbătă 10 iulie, British Grand Prix , Gateshead (M. Britanie); - Vineri 16 iulie, Meeting Areva - Stade de France, Paris (Franţa); - Joi 22 iulie, Herculis - Stade Louis II, Monaco (Monaco); - Vineri 6 august, DN Galan - Stockholm Olympic Stadium, Stockholm (Suedia); - Vineri şi sâmbătă 13 şi 14 august - London Grand Prix, Crystal Palace, Londra;- Joi 19 august, Weltklasse Zürich - Letzigrund, Zurich (Elveţia); - Vineri 27 august, Memorial van Damme - King Baudouin Stadium, Bruxelles (Belgia).

EurOSPOrT78 IUNIE - IULIE 2010

ANDREAS THORKILDSEN

BLANKA VLASIC

nr. 25 • apriLie - Mai 2010 • 10,9 Lei

DE CÂND ŞI PÂNĂ UNDE?DE CÂND ŞI PÂNĂ UNDE?

MoToareMoToareMoToareMoToare

IL GIROSNOOKER KENTUCKY DERBYDOPING ÎN HALTERECAZUL PORTSMOUTHCONSECINŢELE CUPEI AFRICIIBUNDESLIGA vs PREMIER LEAGUE

ROLAND GARROS 2010:OPINII DE LA SELES, RUZICI, SANCHEZ ŞI JAUŠOVEC

10,9 lEi • nR. 24 • FEBRuaRiE -MaRTiE 2010

DAKAR ÎN IMAGINI • ARCTIC WINTER GAMES • SUPERBOWLCUPA AMERICA • SNOWCROSS • CHAMPIONS LEAGUE• ALL STAR GAME

DAKAR ÎN IMAGINI • ARCTIC WINTER GAMES • SUPERBOWLJOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ - VANCOUVER 2010JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ - VANCOUVER 2010

viZE dE Canada

NR. 23 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010

CUPA AFRICII • RALIUL DAKAR • AUSTRALIAN OPEN

INTERVIU DAVID COULTHARD • SCHIMBĂRI LA SĂRITURI

ECHIPA LUI LANCE • JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ

GOLF • TROFEUL ANDROS • MONDIALELE DE FOTBAL

exemplar gratuit

ÎNTr-O ţAră în care trăiesc ultime-le cămile sălbatice, Alice Springs ocupă un loc aparte. Capitala neo-

ficială a Teritoriului de Nord din Australia, este un oraş cu 26 de mii de locuitori pier-dut în mijlocul deşertului roşu. Într-o sin-gură zi pe an, pe 10 iulie, aici sosesc peste 5 000 de persoane ca să asiste la Camel Cup - cursele de cămile, de acum celebre în intreaga lume.

Cunoscute pentru caracterul ciudat, încăpăţânarea şi lipsa incontestabilă de graţie, cămilele oferă mereu un specta-col amuzant pe pista de concurs. Scena de desfăşurare este Blatherskite Park. Cursele, nouă la număr, au loc pe ovalul central – o pistă de 400m de pământ roşu.

A încerca să coordonezi un start de jos pentru 12-15 cămile neprevăzute şi tem-peramentale înseamnă un adevărat risc ce duce la haos, uneori. Fiecare cursă începe

odată ce ultima cămilă se hotărăşte să se aşeze – asta poate dura şi 5 minute!

La pocnetul pistolului câteva animale ascultătoare se ridică în picioare şi îşi în-cep sprintul prin praful roşu. Pentru altele este doar semnalul de ignorare al călăreţi-lor care sunt suspendaţi în şa. Unele refuză să se ridice şi unele aleargă jumătate din cursă decizând că au mers prea mult şi se întorc la linia de start.

Nu e neobişnuit să vezi o cămilă care se aşează în plină cursă sau că pleacă în di-recţie opusă, dacă aşa doreşte. Un adevă-rat coşmar pentru călăreţi. Anarhia cămile-lor şi bravii lor conducători garantează că

două curse nu seamănă între ele.Pentru a se menţine în echilibru, joche-

iul înţepeneşte în spatele cocoaşei. Cămila galopează în buiestru şi poate termina cursa sub 30 de secunde! Mulţi concurenţi fac eforturi să rămână în şa neputând să îşi mai conducă animalul şi predau controlul cămilei. Este în orice caz un spectacol veri-tabil şi agreabil pentru public oferit de re-acţiile cămilelor când hiperactive, când amorfe.

Cămilele sunt capabile să bea 100 litri de apă în 10 minute, să care o tonă şi să călătorească 160 km pe zi. Ele au cam 2 metri înălţime şi în jur de 800 kg. Pot alerga cu peste 50km pe oră.

Cămilele au fost importate din Afganistan în Australia între 1840 şi 1907. Astăzi pe pământul australian se regăseşte cel mai mare număr de cămile sălbatice. Ţara a devenit chiar important exportator pentru ţările arabe din golf. În fiecare an ambasadorul Afganistanului în Australia prezidează Camel Cup.

OFErTă SPECIALă DE ABONAMENTToate persoanele care se aboneză la revista EUROSPORT pentru restul anului 2010 (3 ediții - costul acestui abonament fiind de 18 lei) vor beneficia de această ofertă specială.

Astfel, fiecare al 10-lea abonat, în ordinea cronologică a completării talonului de abonament şi a efectuării plății va primi câte un ceas TIME FORCE. Fiecare al treilea nou abonat va primi un tricou EUROSPORT iar toți primii 100 de noi abonați vor primi şi două dintre precedentele ediții ale revistei EUROSPORT din acest an.

Talonul de abonament şi toate informațiile necesare sunt disponibile la www.sportline.ro/abonament

Un abonament oferă peste 40% reducere faţă de preţul de copertă, suma de 18 lei incluzând taxele poştale.Abonamentele pot fi făcute numai pentru adrese de livrare din România. Nu ezita şi abonează-te!

EurOSPOrT80 IUNIE - IULIE 2010

10 MILIOANE PENTru ArGENTINA

International Rugby Board a decis să alo-ce 10 milioane de dolari Federaţiei de la Buenos Aires pentru a sprijini participarea naţionalei de rugby a Argentinei în turneul Tri Nations, începând din 2012. Ediţia din acest an a competiţiei, a 15-a, începe pe 10 iulie, cu meciul dintre Noua Zeelandă şi Africa de Sud. Australia - Noua Zeelandă e ultimul meci, pe 11 septembrie.

DOAr ChINEzICircuitul profesionist de tenis de masă,

Pro Tour, îşi reia întrecerile pe 20 iunie după o pauză de două luni. Etapa programa-tă pe 11 aprilie la Santiago de Chile a fost anulată din cauza cutremurului devastator

din republica sud-americană, următorul concurs fiind Grand Prix-ul Indiei. În clasa-ment, China domină autoritar şi la masculin şi la feminin, şi la simplu şi la dublu. La mas-culin, primii cinci din ierahie sunt chinezi.

SPErANţE rOMÂNEşTICampionatul European de scrimă de la

Leipzig, dintre 16 şi 22 iulie, e aşteptat cu maxim de interes în România. Dacă echipa feminină de spadă trebuie să confirme titlul european cucerit anul trecut la Plovdiv, cea masculină de sabie vrea să schimbe argin-tul de la Plovdiv pe aur, mai ales că e campi-oană mondială în exerciţiu.

CM DE BMX, SuB IMPErIuL FAvOrIţILOr

Letonul Maris Strombergs, campion olimpic în 2008, precum şi australianul Sam Willoughby, lider mondial şi învin-gător al primei etape de Cupă Mondiale de la Madrid, se numără printre favoriţii Campionatului Mondial de BMX, pro-gramat în perioada 29 iulie – 1 august, la Pietermaritzburg (Africa de Sud). În compe-tiţia feminină, lupta pentru lauri se dă între franţuzoaica Laetitia le Corguillé, actua-lul lider mondial, şi australianca Caroline Buchanan.

DE URMĂRIT

EurOSPOrT82 IUNIE - IULIE 2010

THE FrEncH OPEn FOr THE FIrST TIME In 3D

The PanaSOnIc3D ExPErIEncE aT

rOlanD GarrOSbroughT To you

by eurosporT

cOME anD waTcH

lIvE In BucHarEST aT Plaza rOManIa Mall