9 iulie 2010

MIERCURISÃPTÃMÂNA A X-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, toþi locuitorii

pãmântului, slujiþi Domnului cu veselie!

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, toþi locuitoriipãmântului, slujiþi Domnului cu veselie!

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacãInvitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

O, Cristoase, eºti luminã, bunãtate eºti ºi viaþã,Bucurie eºti în care lumea tristã se rãsfaþã.Mila ta pe faþa noastrã orice lacrimã o zvântã,Noi, cei morþi, gãsit-am viaþã

întru moartea ta cea sfântã.Peste noi tu fã sã cadã, ca o ploaie de petale,Cu credinþa ºi speranþa, farmecul iubirii tale.Focul dragostei de oameni stânca inimii s-o spargã,Pentru cei ce-ndurã lipsã, fã-ne mâna cât mai largã.Duhul rãu, Ispititorul, ce-a sedus-o pe femeie,Mâna ta sã-l punã-n lanþuri ºi de noi departe steie;

Miercuri, sãptãmâna a X-a de peste an2

Duhul Sfânt, iubirea vie, din a cerului tãrie,Lin coboare, ca o boare, ºi mereu cu noi sã fie.Cãtre noi îndrepte faþa ºi privirea milostivãToate cele trei persoane, în mãrire deopotrivã.Ea, Treimea adoratã, este-aceea care-n cer nePregãteºte tuturora bucuriile eterne. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupu-lui nostru.

Psalmul 38 (39)

Rugãciunea celui suferindCreaþia a fost supusã zãdãrniciei... din cauza aceluiacare a supus-o, cu speranþa eliberãrii (Rom 8,20).

I2 Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele, *

ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea.Voi pune pazã gurii mele *

cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”.3 Am stat mut, în tãcere; †

am tãcut chiar când era vorba de bine *ºi durerea mea s-a înteþit.

4 S-a înfierbântat în mine inima mea *ºi în cugetul meu a izbucnit focul.

5 Atunci mi-am dat drumul limbii: †„Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu

ºi care este lungimea zilelor mele, *ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea!”

6 Iatã, tu ai dat zilelor meleo lungime de câteva palme *

ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta.Într-adevãr, e doar deºertãciune

tot omul care trãieºte *7 ºi ca o umbrã este omul care trece.

Oficiul lecturilor 3

Da, în zadar se zbuciumã; *strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã.

Ant. Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupuluinostru.

Ant. 2 Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia amintela lacrimile mele.

II8 Iar acum, ce pot sã mai aºtept, Doamne? *

Nãdejdea mea este numai la tine.9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã, *

sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte.10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura, *

cãci tu eºti cel care faci toate.11 Depãrteazã de la mine loviturile tale; *

de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit.12 Prin pedepsele pentru pãcat tu îl corijezi pe om; †

ca molia îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori. *Într-adevãr, tot omul este deºertãciune!

13 Ascultã, Doamne, rugãciunea mea *ºi pleacã-þi urechea la strigarea mea,

nu fi surd la lacrimile mele, †cãci sunt strãin înaintea ta, *un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei.

14 Întoarce-þi privirea de la mine ca sã mã înseninez, *înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi!

Ant. Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte lalacrimile mele.

Ant. 3 Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu înveci.

Psalmul 51 (52)

Împotriva acuzatorului fãrã temeiCel ce se laudã, în Domnul sã se laude (1Cor 1,31).


3 De ce te lauzi cu rãutatea, *tu, care eºti puternic în fãrãdelege?

4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie; *limba ta e ca briciul ascuþit,

nãscocitorule de înºelãciune.5 Iubeºti rãul mai mult decât binele, †

minciuna, mai mult decât cuvântul drept. *6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire,

o, limbã înºelãtoare.7 De aceea Dumnezeu te va nimici pânã la urmã; †

te va smulge ºi te va azvârli din cort *ºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii.

8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme, *îºi vor bate joc de el:

9 „Iatã-l pe omul care nu ºi l-a pus pe Dumnezeuca loc de refugiu, †

ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor sale *ºi s-a încrezut în vicleniile sale”.

10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit, *mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu

în veci ºi în vecii vecilor.11 Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetat *

pentru tot ce ai fãcutºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu, *

pentru cã tu eºti bun.Ant. Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în

veci.V. Sufletul meu ºi-a gãsit tãrie în cuvântul lui.R.A sperat sufletul meu în Domnul.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea lui Iosue 3,1-17; 4,14-19; 5,10-12

Poporul trece prin Iordan ºi celebreazã Paºtele

În zilele acelea, 3,1 Iosue, sculându-se dis-de-dimi-neaþã, a pornit din Sitim cu toþi fiii lui Israel. Au ajunsla Iordan; ºi au rãmas acolo peste noapte, înainte de atrece. 2 Dupã trei zile, conducãtorii oastei au trecut prin


tabãrã 3 ºi au dat poporului urmãtoarea poruncã: „Cândveþi vedea chivotul legãmântului Domnului, Dumneze-ului vostru, dus de preoþi, care sunt din neamul leviþilor,sã plecaþi din locul în care sunteþi ºi sã porniþi dupã el.4 Dar între voi ºi chivot sã fie o depãrtare de aproapedouã mii de coþi: sã nu vã apropiaþi de el. El vã va arãtadrumul pe care trebuie sã-l urmaþi, cãci n-aþi mai trecutpe drumul acesta”. 5 Iosue a zis poporului: „Sfinþiþi-vã,cãci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijloculvostru”. 6 ªi Iosue a zis preoþilor: „Luaþi chivotul legã-mântului ºi treceþi înaintea poporului”. Ei au luat chivo-tul legãmântului ºi au pornit înaintea poporului.

7 Domnul i-a spus lui Iosue: „Astãzi te voi preamãriîn ochii întregului Israel, ca sã ºtie cã eu sunt cu tine,aºa cum am fost cu Moise. 8 Tu vei da preoþilor, carepoartã arca alianþei, aceastã poruncã: «Când veþi ajungepe malul Iordanului, opriþi-vã acolo»”. 9 Apoi, Iosue le-aspus fiilor lui Israel: „Apropiaþi-vã ºi ascultaþi cuvinteleDomnului, Dumnezeului vostru!” 10 ªi din nou: „Iatãdupã ce veþi recunoaºte cã Dumnezeul cel viu este înmijlocul vostru ºi cã vã va da în stãpânire pe canaaneeni,pe hetei, pe hevei, pe ferezei, pe ghergheseni, pe amoreiºi pe iebusei: 11 arca alianþei Domnului, care stãpâneºteîntregul pãmânt, va trece Iordanul înaintea voastrã.12 Acum, luaþi doisprezece bãrbaþi din triburile lui Israel,câte un bãrbat de fiecare trib. 13 Îndatã ce picioarelepreoþilor care poartã arca Domnului, stãpânul întreguluipãmânt, vor atinge apele Iordanului, se vor despãrþi:cele de la vale se vor scurge ºi apele care vin de sus vorrãmâne ca un perete”.

14 Când poporul a ridicat tabãra, ca sã treacã Iordanul,preoþii purtau arca alianþei în fruntea poporului. 15 Îndatãce preoþii care purtau arca au ajuns la Iordan ºi picioarelelor au atins apa – în timpul seceriºului, Iordanul curgecu albia plinã – 16 apele de sus s-au oprit, formând unperete în spatele cãruia se întindeau pe o mare distanþãde la cetatea Adam din vecinãtatea lui Þartan, iar apelede jos s-au scurs în întregime cãtre marea din Arabacare este Marea Sãratã. 17 Poporul a trecut Iordanul în


dreptul cetãþii Ierihon: preoþii care purtau arca alianþeiDomnului au rãmas nemiºcaþi pe albia uscatã a Iorda-nului, pânã când întregul Israel a trecut Iordanul ca peuscat.

4,14 În ziua aceea, Domnul l-a preamãrit pe Iosue îna-intea întregului Israel; ºi s-au temut de el, cum se temu-serã de Moise, în toate zilele vieþii lui. 15 Domnul i-a zislui Iosue: 16 „Porunceºte preoþilor, care duc chivotulmãrturiei, sã iasã din Iordan”. 17 ªi Iosue a poruncitpreoþilor: „Ieºiþi din Iordan”. 18 Când au ieºit preoþii,care duceau chivotul legãmântului Domnului, din mijlo-cul Iordanului ºi când au cãlcat cu talpa picioarelor peuscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor ºi s-aurevãrsat ca mai înainte peste toate malurile lui.

19 Poporul a ieºit din Iordan în ziua a zecea a luniiîntâi ºi ºi-au aºezat tabãra la Ghilgal, la marginea derãsãrit a Ierihonului.

5,10 Fiii lui Israel ºi-au aºezat tabãra la Ghilgal ºi ausãrbãtorit Paºtele acolo, în ºesul Ierihonului, în ziua apaisprezecea a lunii, seara. 11 A doua zi de Paºte aumâncat din roadele pãmântului, azimã ºi boabe fierte.12 Din ziua aceea, mana a încetat a mai cãdea, de vremece mâncau din roadele acelei þãri. Israeliþii, nemaiavândmanã, au mâncat, începând din acel an, din roadele þãriiCanaanului.

RESPONSORIUL Ios 4,22-25; Ps 113 A (114),5R. Israel a trecut prin Iordan, cãruia Dumnezeu i-a

secat apele, dupã cum a trecut mai întâi prin MareaRoºie, * ca sã cunoascã toate popoarele pãmântului mânaatotputernicã a lui Dumnezeu.V. Mare, ce ai tu de fugi? ªi tu, Iordanule, pentru ce

te întorci înapoi? * Ca sã cunoascã.

LECTURA A DOUA

Din Omilii asupra cãrþii lui Iosue, de Origene, preot(Omil. 4, 1: PG 12, 842-843)

Trecerea Iordanului


În Iordan, arca alianþei conducea poporul lui Dum-nezeu. Grupul de preoþi ºi de leviþi se opreºte, iar apele,ca din respect faþã de slujitorii lui Dumnezeu, îºi opresccursul ºi se adunã într-o masã compactã, permiþândtrecerea nevãtãmatã a poporului lui Dumnezeu. Creºti-nule, sã nu te uimeºti când þi se prezintã aceste eveni-mente referitoare la vechiul popor, cãci þie, care, prinsacramentul Botezului, ai traversat apele Iordanului,cuvântul divin îþi promite lucruri mai mari ºi mai înalte;îþi promite cã vei cãlãtori ºi vei trece chiar prin aer.

Ascultã ce spune Paul despre cei drepþi: Vom fi rãpiþiîmpreunã cu ei în nori, ca sã-l întâmpinãm pe Domnul învãzduh ºi vom fi cu Domnul pentru totdeauna (1Tes 4,17).Nu existã absolut nimic de care cel drept sã se teamã;toate creaturile îi sunt supuse lui.

Ascultã, în sfârºit, cum Dumnezeu îl asigurã ºi prinprofet, spunând: Dacã ar trebui sã treci prin foc, flacãranu te va arde, pentru cã eu sunt Domnul, Dumnezeultãu (cf. Is 43,2). De aceea, cel drept este primit în oriceloc ºi toate creaturile îºi aratã slujirea pe care i-odatoreazã. ªi sã nu crezi cã acestea s-au întâmplatnumai oamenilor care au fost înainte de tine, ca ºi cumþie, care asculþi acum acestea, nu þi s-ar putea întâmplaceva asemãnãtor: toate se vor împlini în tine conformunui plan misterios. ªi tu, atunci când pãrãseºti întu-nericul idolatriei ºi doreºti sã asculþi de legea divinã,începi sã ieºi din Egipt.

Când ai fost primit în grupul catecumenilor ºi aiînceput sã asculþi de poruncile Bisericii, tu te-aiîndepãrtat de Marea Roºie ºi, oprindu-te în diferiteleetape ale pustiului, te-ai strãduit în fiecare zi sã asculþicuvântul lui Dumnezeu ºi sã observi chipul lui Moise,pe care slava Domnului þi l-a descoperit. Dar când veiajunge la izvorul mistic al Botezului ºi când, înprezenþa grupului de preoþi ºi de leviþi, vei fi iniþiat înacele taine minunate ºi vrednice de cinste, pe care lecunosc numai cei cãrora le este permis sã le cunoascã,atunci, dupã ce ai traversat Iordanul graþie slujirii preo-þilor, vei intra în þara promisã, în care, dupã Moise, te


primeºte Cristos. El însuºi îþi va fi cãlãuzã pentru noultãu drum.

Atunci, amintindu-þi de minunãþiile lui Dumnezeu,atât de multe ºi atât de mari, vei înþelege cã pentru tines-a despãrþit marea ºi s-a oprit apa fluviului. Te veiîndrepta spre ele ºi vei spune: Ce ai tu, mare, de fugi?ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? Voi, munþi-lor, pentru ce sãltaþi ca berbecii ºi voi, dealurilor, camieii unei turme? ªi îþi va rãspunde cuvântul divin ºi îþiva spune: În faþa Domnului s-a cutremurat pãmântul,în faþa Dumnezeului lui Iacob, care preface stâncaîntr-un lac ºi piatra în izvoare de apã (cf. Ps 113,5-8).

RESPONSORIUL Înþ 17,1a; 19,22a; Ps 76 (77),20aR. Mari sunt judecãþile tale, Doamne, ºi greu de expli-

cat; * ai mãrit poporul tãu ºi l-ai încununat cu cinste.V. În mare este calea ta ºi cãrãrile tale în ape multe.

* Ai mãrit.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, izvorul oricãrui bine, ascultã-ne rugã-

ciunea: inspirã-ne sã cugetãm cele drepte ºi cãlãuzeºte-neca sã le împlinim. Prin Domnul nostru Isus Cristos,Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tinevieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþivecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele




Laudele 9

IMNUL

Doamne, mâna-þi creatoare cerul l-a umplut de stele;Ca sã lumineze noaptea, ai pus luna printre ele.Ca sã lumineze ziua, iarãºi mâna ta slãvitãA pus soarele pe boltã, aºezându-l pe orbitã.Se retrage, ruºinatã, noaptea tristã ºi obscurã;Umple soarele vãzduhul de luminã ºi cãldurã.Pãrãsim ºi noi în grabã tihna patului trândavãªi spre Domnul, salvatorul, înãlþãm un imn de slavã.În splendoarea-i auritã astrul zilei admirându-l,Cãtre tine, Soare veºnic, ni se-nalþã-acuma gândul.Bolta-naltã ºi seninã ne înalþã cãtre tine;Tu din noi alungã norii, fã-ne feþele senine.Vrem sã facem cu plãcere, astãzi, Doamne, a ta vrere;Libereazã-ne de vraja bucuriei efemere.Nu lãsa ca patimi oarbe glasul minþii sã-l sufoce,Ci ne-ajutã sã-mplinim tot ce ne spune a ta voce.Iar când soarele pãmântul în potop de raze-l scaldã,Sã ne fie-n piept credinþa mai puternicã, mai caldã,ªi speranþa mântuirii bucurie ne inspire.Mai temeinicã sã fie legãtura de iubire.Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã;Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã,Tu ce-n cer domneºti cu Fiul, cel cu tine de o fireªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Dumnezeule, calea ta este sfântã; care dumnezeueste atât de mare ca Dumnezeul nostru?

Psalmul 76 (77)

Amintirea faptelor lui Dumnezeu

Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu sun-tem striviþi (2Cor 4,8).


2 Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig, †îmi îndrept glasul spre Dumnezeu *ºi el îºi pleacã urechea spre mine.

3 În ziua încercãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, †mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea

ºi n-am obosit; *sufletul meu refuzã orice mângâiere.

4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gem, *mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte!

5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei, *sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc.

6 M-am gândit la zilele de demult, *la anii veacurilor de odinioarã.

7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã, *mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã:

8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, *nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi?

9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, *s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam?

10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea *ori ºi-a închis iubirea sa în mânie?

11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea: *dreapta Celui Preaînalt a slãbit!”

12 Îmi voi aminti faptele Domnului *ºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui.

13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale, *voi medita la toate faptele tale minunate.

14 Dumnezeule, calea ta este sfântã! *Care dumnezeu este atât de mare

ca Dumnezeul nostru?15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni, *

tu þi-ai arãtat puterea printre popoare.16 Cu puterea ta ai eliberat poporul tãu, *

pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif.17 Te-au vãzut apele, Dumnezeule, †

te-au vãzut apele ºi s-au tulburat *ºi adâncurile s-au miºcat.

Laudele 11

18 Norii au revãrsat ape, †cerurile au dat drumul la tunete *ºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile.

19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtej †ºi fulgerele tale luminau lumea; *pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremurat.

20 În mare este calea ta, †ºi cãrãrile tale în ape multe *ºi urmele tale nu se cunosc.

21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã, *cu mâna lui Moise ºi a lui Aron.

Ant. Dumnezeule, calea ta este sfântã; care dumnezeueste atât de mare ca Dumnezeul nostru?

Ant. 2 Inima mea se bucurã în Domnul; el înjoseºteºi tot el înalþã.

Cântarea 1Sam 2,1-10Dumnezeu e bucuria celor smeriþi

I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe ceismeriþi; pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri

(Lc 1,52-53).1 Inima mea se bucurã în Domnul *

ºi mi-am înãlþat fruntea în Dumnezeul meu;mi s-a deschis gura larg împotriva duºmanilor mei, *

cãci m-am bucurat de mântuirea ta.2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul †

ºi nu este altul în afarã de tine, *nu este stâncã precum Dumnezeul nostru.

3 Nu înmulþiþi vorbele de mândrie, *sã nu mai iasã cuvinte de îngâmfare din gura voastrã.

Cãci Domnul este Dumnezeu atotºtiutor, *ºi toate faptele de el sunt cântãrite.

4 Arcul celor puternici s-a sfãrâmat, *iar cei slabi s-au încins cu putere.

5 Cei sãtui s-au robit pentru pâine, *iar cei flãmânzi nu mai îndurã foame.

Chiar cea sterilã a nãscut de multe ori, *iar cea cu mulþi copii a devenit neputincioasã.


6 Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, *el trimite în locuinþa morþilor

ºi tot el scoate de acolo.7 Domnul face sãrac ºi tot el îmbogãþeºte, *

el înjoseºte ºi tot el înalþã.8 Domnul ridicã din þãrânã pe cel sãrman *

ºi din gunoi pe cel lipsit,ca sã-i aºeze alãturi de cei mari *

ºi sã le dea ca moºtenire un tron de glorie;cãci ai Domnului sunt stâlpii pãmântului *

ºi el a aºezat lumea deasupra lor.9 El pãzeºte picioarele credincioºilor sãi, †

iar cei nelegiuiþi vor amuþi în beznã, *cãci omul nu învinge prin propria forþã.

10 Domnul îi va zdrobi pe vrãjmaºi, *el va tuna din cer asupra lor.

Domnul va judeca marginile pãmântului, †îi va da regelui sãu putere *ºi va înãlþa fruntea unsului sãu.

Ant. Inima mea se bucurã în Domnul; el înjoseºte ºitot el înalþã.

Ant. 3 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul. †

Psalmul 96 (97)

Gloria lui DumnezeuAcest psalm se referã la Mântuitorul lumii ºi la credinþatuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu).

1 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, *† toate insulele sã tresalte de veselie.

2 Norii ºi negura îl înconjoarã, *dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu.

3 Focul merge înaintea lui *ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur.

4 Fulgerele sale lumineazã lumea: *pãmântul le vede ºi se cutremurã.

Laudele 13

5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, *înaintea stãpânului a tot pãmântul.

6 Cerurile vestesc dreptatea lui *ºi toate popoarele îi vãd mãrirea.

7 Sã fie fãcuþi de ruºinetoþi cei care slujesc la chipuri cioplite, †

cei care se laudã cu idolii. *Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii.

8 Sionul aude ºi se bucurã †ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie *pentru judecãþile tale, Doamne.

9 Cãci tu, Doamne,eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul *

ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii.10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! †

El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, *îi va elibera din mâna pãcãtoºilor.

11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, *ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria.

12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul *ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale.

Ant. Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul.

LECTURA SCURTÃ Rom 8,35.37Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare neca-

zul, sau strâmtorarea, sau persecuþia, sau foametea, saulipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? Dar în toateacestea noi suntem mai mult decât învingãtori prin celcare ne-a iubit.

RESPONSORIUL SCURT

R. Îl binecuvântez pe Domnul * în toatã vremea. Îlbinecuvântez.V. Pururi lauda lui în gura mea, * în toatã vremea.

Slavã Tatãlui. Îl binecuvântez.

Ant. la Benedictus: În sfinþenie sã-i slujim Domnuluiîn toate zilele vieþii noastre.


CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. În sfinþenie sã-i slujim Domnului în toate zilele

vieþii noastre.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃBinecuvântat sã fie Dumnezeu, mântuitorul nostru,

care a fãgãduit cã va rãmâne cu Biserica sa în toate

Laudele 15

zilele, pânã la sfârºitul veacurilor. De aceea, aducându-imulþumire, sã-l rugãm:

Doamne, rãmâi cu noi!Rãmâi cu noi, Doamne, ziua întreagã:– sã nu asfinþeascã niciodatã pentru noi soarele harului

tãu.Îþi consacrãm ca ofrandã ziua aceasta:– dã-ne harul sã nu facem ºi sã nu încuviinþãm nici un

rãu.Darul luminii tale sã ne învãluie ziua întreagã, Doamne,– ca sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii.Iubirea Duhului tãu Sfânt sã ne cãlãuzeascã inimile ºibuzele,– ca sã fim statornici pururi în dreptatea ºi în lauda ta.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereRevarsã, te rugãm, Doamne, în inimile noastre strãlu-

cirea luminii tale, ca sã nu cãdem în greºealã, ci sãumblãm necontenit pe calea poruncilor tale. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,


Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Am cercetat cãrãrile mele ºi mi-am întorspaºii spre mãrturiile tale.

Psalmul 118 (119),57-64

VIII (Heth)57 Am zis: partea mea, Doamne, *

este sã pãzesc cuvintele tale.58 Am cãutat faþa ta din toatã inima, *

aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu.59 Am cercetat cãrãrile mele *

ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale.60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii *

sã pãzesc poruncile tale.61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, *

dar eu nu uit de legea ta.62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud *

pentru judecãþile tale drepte.63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine *

ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale.64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, *

învaþã-mã îndreptãrile tale!Ant. Am cercetat cãrãrile mele ºi mi-am întors paºii

spre mãrturiile tale.

Ora medie 17

Ant. 2 Teamã ºi cutremur au venit asupra mea; iaaminte la mine ºi ascultã-mã, Doamne.

Psalmul 54 (55),2-15.17-24

Prietenul perfidIsus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33).

I2 Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, †

nu te ascunde de la cererea mea; *3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi,

umblu agitat în mâhnirea mea†ºi sunt cuprins de tulburare *

4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu.Cãci revarsã asupra mea blesteme *

ºi mã persecutã cu furie.5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu *

ºi groaza morþii a cãzut peste mine.6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine *

ºi m-a cuprins teroarea.7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, *

ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost?8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã *

ºi rãmân în pustiu.9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze *

dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”.10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! *

Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare.11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, †

fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, *12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia.

Ant. Teamã ºi cutremur au venit asupra mea; iaaminte la mine ºi ascultã-mã, Doamne.

Ant. 3 Voi striga cãtre Dumnezeu ºi Domnul mã vamântui.


II13 Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, *

l-aº fi suportat;dacã cel care mã urãºte †

s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, *poate m-aº fi ascuns de el.

14 Dar eºti tu, om asemenea mie, *prietenul meu ºi omul meu de încredere

15 cu care mã înþelegeam aºa de bine *ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu!

17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu *ºi Domnul mã va mântui.

18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin *ºi el îmi aude glasul.

19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace †de cei care vin asupra mea, *cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea.

20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, *el, care este dinainte de veacuri.

Cãci nu este în ei îndreptare *ºi nu se tem de Dumnezeu.

21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, *profaneazã legãmântul sãu.

22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, *dar în inima lui este luptã;

vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, *dar ele sunt sãbii scoase din teacã.

23 Încredinþeazã Domnului grijile tale †ºi el te va hrãni, *nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine.

24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare *în prãpastia pierzãrii:

oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni†nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. *Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine.

Ant. Voi striga cãtre Dumnezeu ºi Domnul mã vamântui.

Ora medie 19

LECTURA SCURTÃ Is 55,8-9

Gândurile mele nu sunt gândurile voastre ºi cãile voas-tre nu sunt cãile mele, spune Domnul. Cu cât cerul seînalþã deasupra pãmântului, cu atât cãile mele se înalþãpeste cãile voastre ºi gândurile mele peste gândurilevoastre.

V.Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este aseme-nea þie?R. Puternic eºti, Doamne, ºi adevãrul tãu te înveºmân-

teazã.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi îndurãtor, care ne îngãdui

acest rãgaz la amiazã, priveºte cu bunãtate la lucrareape care am început-o, îndreaptã în ea ce am greºit ºidã-ne harul sã o sfârºim cu bine, în aºa fel încât sã-þi fieplãcutã þie. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

Astrul zilei lent se stinge ºi apoi complet dispare,Pãrãseºte cu tristeþe ºi câmpii, ºi munþi, ºi mare.Dupã-a nopþii dulce tihnã ne promite sã revinã,Sã ne-mbucure cu blânda ºi plãcuta sa luminã.


Orice minte omeneascã sã priveascã ºi s-admireCum slãvita-þi mânã, Doamne, cârmuieºte-ntreaga fire.Bezna nopþii ºi lumina, de la tine totul vine;Le-ai fixat prin legi precise cuvenitele destine.Iar acum, când se sfârºeºte munca mâinilor robuste,ªi când braþele trudite tihna nopþii pot s-o guste,Pe când totul în naturã ca-ntr-un somn al morþii zaceÎn linþoliul de-ntuneric, în tãcere ºi în pace,Noi, ce-avem sãditã-n suflet a credinþei mângâiereªi nespusa bucurie a speranþei ce nu piere,Luminaþi suntem ºi-n noapte de lumina orbitoareA acelui ce din veacuri e a Tatãlui splendoare.El e soarele ce vine din strãfunduri de vecie;Nu cunoaºte rãsãritul, nici apusul trist nu-l ºtie.Fericiþilor din ceruri dãtãtor de dulci extazeEl îmbucurã pãmântul cu-ale sale sfinte raze.Iar când moartea nemiloasã la sfârºit ne va rãpune,În lumina ce n-apune, milostive Doamne, du-ne,Ca Treimii celei care ceru-ntreg i se prosterneSã-i cântãm cu bucurie imnul laudei eterne. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã aºteptãm speranþa fericitã ºi venirea glorieiMântuitorului nostru.

Psalmul 61 (62)

Pacea în DumnezeuDumnezeul speranþei sã vã umple de toatã pacea încredinþã (Rom 15,13).

2 Numai în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu, *de la el îmi vine mântuirea.

3 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,turnul meu de scãpare; *

de aceea nu mã clatin.4 Pânã când vã veþi nãpusti asupra unui om,

lovindu-l cu toþii †

Vesperele 21

ca pe un zid gata sã cadã *ºi ca pe un gard surpat?

5 Pun la cale doar cum sã-l doboare de la înãlþimea lui, †se desfatã în minciunã; *cu gura binecuvânteazã, dar în adâncul lor blestemã.

6 Numai în Dumnezeu îºi aflã sufletul meu odihna, *pentru cã numai în el este speranþa mea.

7 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,turnul meu de scãpare; *

de aceea nu mã clatin.8 În Dumnezeu este mântuirea ºi gloria mea,

stânca tãriei mele, *apãrarea mea este la Dumnezeu.

9 Poporule, pune-þi încrederea într-însulîn orice moment, †

revarsã-þi inima în faþa lui. *Dumnezeu este adãpostul nostru!

10 Deºertãciune sunt fiii lui Adam, *minciunã, fiii oamenilor.

Dacã s-ar cântãri toþi la un loc, *ar fi mai uºori decât fumul.

11 Nu vã încredeþi în violenþã †ºi nu vã puneþi nãdejdea în jaf; *chiar dacã ar fi sã curgã bogãþiile,

nu vã lipiþi inima de ele!12 O datã a vorbit Domnul *

ºi de douã ori am auzit aceasta:tãria este a lui Dumnezeu, †

13 ºi a ta, Doamne, este îndurarea, *pentru cã tu dai fiecãruia dupã faptele sale.

Ant. Sã aºteptãm speranþa fericitã ºi venirea glorieiMântuitorului nostru.

Ant. 2 Sã-ºi îndrepte Dumnezeu faþa seninã spre noiºi sã ne binecuvânteze.

Psalmul 66 (67)

Toate neamurile sã-l laude pe Domnul


Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeua fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28).2 Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; *

sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã,3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta *

ºi mântuirea ta la toate popoarele.4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, *

sã te laude toate popoarele.5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, †

pentru cã judeci popoarele cu dreptate *ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului.

6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, *toate popoarele sã te laude.

7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; *sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,

8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu *ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului.

Ant. Sã-ºi îndrepte Dumnezeu faþa seninã spre noi ºisã ne binecuvânteze.

Ant. 3 În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el.

Cântarea Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturileºi primul nãscut dintre cei morþi

12 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, *care ne-a învrednicit sã avem parte

de moºtenirea sfinþilor, în luminã.13 El ne-a eliberat de puterea întunericului *

ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale,14 în care avem rãscumpãrarea, *

iertarea pãcatelor.15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, *

primul nãscut între toate creaturile.16 Cãci în el au fost create toate: †

cele din cer ºi cele de pe pãmânt, *cele vãzute ºi cele nevãzute:

Vesperele 23

tronurile ºi domniile, *puterile ºi stãpânirile.

Toate au fost create prin el ºi pentru el. †17 El este înainte de toate *

ºi toate existã prin el.18 El este capul trupului, al Bisericii; †

el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; *ca sã fie cel dintâi în toate.

19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu *ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el.

20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, †cele de pe pãmânt ºi cele din cer, *aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce.

Ant. În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el.

LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,5b-7Îmbrãcaþi-vã toþi în umilinþã unii faþã de alþii, pentru

cã Dumnezeu se împotriveºte celor mândri, însã celorsmeriþi le dã har. Aºadar, umiliþi-vã sub mâna puternicãa lui Dumnezeu, pentru ca el sã vã înalþe la timpul potri-vit. Lãsaþi în grija lui toatã neliniºtea voastrã, cãci el seîngrijeºte de voi.

RESPONSORIUL SCURT

R. Pãzeºte-ne, Doamne, * ca pe lumina ochilor!Pãzeºte-ne.V.Ocroteºte-ne la umbra aripilor tale, * ca pe lumina

ochilor! Slavã Tatãlui. Pãzeºte-ne.Ant. la Magnificat: Aratã, Dumnezeule, puterea braþu-

lui tãu, risipeºte-i pe cei mândri ºi înalþã-i pe cei smeriþi.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,


48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Aratã, Dumnezeule, puterea braþului tãu,

risipeºte-i pe cei mândri ºi înalþã-i pe cei smeriþi.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Fraþilor preaiubiþi, plini de bucurie ºi de recunoºtinþãsã-l rugãm pe Dumnezeul nostru, care se bucurã sã nedãruiascã binefacerile sale:

Revarsã asupra noastrã, Doamne,belºugul harului ºi al pãcii tale!

Dumnezeule veºnic, pentru care o mie de ani sunt caziua de ieri care a trecut,– fã-ne sã ne amintim cã viaþa noastrã e ca o floare ce

rãsare dimineaþa, iar seara se ofileºte.Dãruieºte poporului mana ta, ca sã nu flãmânzeascã,– ºi apa vie, ca sã nu înseteze în veci.Dã credincioºilor tãi harul sã caute ºi sã guste cele de sus– ºi sã îndrepte spre slava ta tot timpul muncii ºi al

odihnei lor.

Vesperele 25

Rânduieºte, Doamne, bunã întocmire vãzduhului,– ca sã se înmulþeascã roadele pãmântului.(Sau:Mântuieºte-ne, Doamne, de toate relele– ºi revarsã asupra caselor noastre belºug de binecu-

vântare).Dãruieºte celor rãposaþi vederea feþei tale– ºi fericeºte-ne cândva ºi pe noi în contemplarea ei.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereSfânt e numele tãu, Dumnezeule, ºi îndurarea ta e

binecuvântatã din neam în neam. Primeºte cu bunãtatepoporul care te implorã ºi dã-i harul sã te preamãreascãîn cântare veºnicã de laudã. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,


Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºilãcaº de scãpare.

Psalmul 30 (31),2-6Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit

Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46).2 Doamne, în tine mã încred, †

sã nu fiu dat nicicând de ruºine; *mântuieºte-mã în dreptatea ta.

3 Pleacã-þi urechea spre mine, *grãbeºte-te sã mã eliberezi.

Fii pentru mine o stâncã de scãpare, *o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti.

4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, *pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã.

5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, *cãci tu eºti tãria mea.

6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, *tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat.

Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaºde scãpare.

Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. †

Psalmul 129 (130)Dintru adâncuri strig cãtre tine

Completoriul 27

El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21).1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, *2 † Doamne, ascultã glasul meu!

Pleacã-þi urechea ta *la glasul rugãciunii mele.

3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, *Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta?

4 La tine însã este iertare *ºi ne temem de tine.

5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; *sufletul meu se încrede în cuvântul sãu.

6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul *mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, *7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,

cãci la Domnul este îndurare *ºi belºug de mântuire.

8 El îl va mântui pe Israel *de toate fãrãdelegile lui.

Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne.

LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia

voastrã! Nu daþi ocazie diavolului!

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel


29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDoamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima,

jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru ceice te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºifaptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem slujicu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

Miercuri, sãptãmâna a X-a de peste an

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

30

9 iulie 2010

Documents