STEFAN GHEORGHE

Stefan Gheorghe Istorie Economica

STEFAN GHEORGHE

ISTORIE ECONOMICA

CUPRINSCAPITOLUL 1. Introducere in Istoria Economica a Romaniei41.1. Importanta studierii istoriei economice41.2. Periodizarea istoriei economiei51.3. Primele forme de organizare sociala si economica la nord de Dunare61.4. Primele forme de organizare social-economice71.5. Aparitia statului dac centralizat91.6. Organizarea economico-sociala a geto-dacilor101.7. Stadiul dezvoltarii economice in perioada statului dac condus de Decebal111.8. Consecintele cuceririi romane la N Dunarii121.9. Viata economica si sociala intre retragerea aureliana si intemeierea statelor medievale romanesti131.9.1. Consecintele retragerii aureliene131.9.2. Aparitia obstii teritoriale pe intreg cuprinsul fostei Dacii151.9.3. Uniformizarea spatiului de la N Dunarii (aparitia cnezatelor, voievodatelor si tarilor romanesti)15CAPITOLUL 2. Organizarea social-politica si economica in Evul Mediu romanesc172.1. Organizarea politico-statala a romanilor la inceputurile Evului Mediu172.1.1. Intemeierea voievodatului Transilvaniei172.1.2. Intemeierea voievodatului Tarii Romanesti172.1.3. Intemeierea voievodatului Tarii Moldovei182.1.4. Dobrogea182.2. Relaiile comerciale i dezvoltarea economic a statelor medievale192.3. Dreptul de proprietate; relatiile de productie in societatea feudala202.4. Dezvoltarea economica a Principatelor Romane in perioada Regimului turco-fanariot212.4.1. Contextul istoric212.4.2. Relatiile economice ale principatelor222.4.3. Msuri administrative, economice i sociale reformatoare222.4.4. Consecinte ale instaurarii regimului fanariot23CAPITOLUL 3. Principatele Romne n prima jumatate a Secolului al XIX-lea253.1. Consideratii generale asupra contextului European253.2. Cerinte economice, sociale si politice ale revolutiei de la 1821253.2.1. Economia romneasc n a doua jumatate a secolului al XIX-lea26CAPITOLUL 4. Dezvoltarea economica a Romaniei in secolul XX324.1. Economia romneasc n perioada neutralitii 1914-1916324.2. Efortul economic de rzboi al Romniei 1916-1918334.2.1. Consecine economice, sociale i politice ale Marii Uniri de la 1918344.3. Economia romneasc n perioada interbelic364.3.1. Procesul refacerii economice a Romaniei (1919-1921)364.3.2. Etapa de crestere economica (1922-1929)374.3.3. Perioada crizei economice (1929-1933)384.4. Depsirea momentului crizei economice din anii 1929-1933384.5. Romnia ntre 1945-1990394.6. Economia Romaniei in perioada 1945-198940

CAPITOLUL 1. Introducere in Istoria Economica a Romaniei

1.1. Importanta studierii istoriei economiceStudierea evolutiei economice a spatiului romanesc a suscitat interesul numerosilor specialisti i teoreticieni ai doctrinei economice cu scopul declarat de a intelege mecanismele ce guverneaz dezvoltarea economica a unei comunitati pe termen scrut, mediu si lung. Primele preocupari in aceasta directie au cel mult un caracter descriptiv si urmaresc prezentarea nu doar a aspectului economic ci in principal a celui social si politic. Cronicarii moldoveni sau munteni, printre care amintim pe Dimitrie Cantemir, reliefeaza trasaturile specifice ale principatelor romane realizand o fresca utila asupra nivelului relatiilor economice si sociale la romani. De partea cealalt n Transilvania statutul politic, social si economic al romanilor transilvaneni este amintit in operele reprezentantilor Scolii Ardelene, generatiei pasoptiste si mai ales in cadrul miscarii memorandiste.Interesul pentru partea economica este din ce n ce mai prezent in cadrul secolului al XIX-lea, nume precum Kogalniceanu, Ghica sau Bratianu realiznd prin operele lor timide incercari de teoretizare a stiintei economice, Balcescu punandu-si definitiv amprenta istoriei gandirii economice. Debutul sec XX aduce cu sine o crestere a preocuparilor in directia dezvoltarii si modernizarii economiei romanesti, teoria sincronismului avand suficienti de multi adepti atat, in mediul politic cat mai ales in mediul economic. Participarea Romaniei la primul Razboi Mondial si relizarea Marii Uniri va adduce cu sine nu doar importante transformari politice, dimpotriva, va constitui un moment de relansare a politicilor economice si sociale in noul context dat de unificarea tuturor provinciilor romanesti si crearea unei piete unice nationale de peste 17 milioane de locuitori. In perioada interbelica dezvoltarea economica a Romaniei a dus in discutie necesitatea dezvoltarilor provinciilor romanesti aflate intr-un inferior stadiu de dezvoltare economica si sociala dar care prin potentialul lor economic puteau aduce un aport pretios economiei nationale (Basarabia, Bucovina, Oltenia, Dobrogea). Perioada interbelica reprezinta din punct de vedere economic politic sau cultural un maxim atins de Romania, intrucat, dupa cel de-al Doilea razboi mondial situatia economica si geopolitic a Europei nu va mai permite Romaniei sa joace un asemenea rol nici la nivel mondial si nici la nivel european. Dupa 1945 eforturile in directia teoretizarii economiei nationale si in principal a gandirii economice au fost umbrite de implicarea factorului politic care urmrea instituirea unor noi relizari denumite ideologic democratii populare. Dominaia sovietica va fi omniprezent dup 23 august 1944 i va urmari n mod constant anihilarea oricror forme de opoziie a intelectualitatii romanesti si in paralel va induce opiniei publice sentimentul ca noua ideologie comunista este cea justa.Din punct de vedere economic implicaiile sunt majore n sensul c, unui raport normal intre cerere si oferta i se substituie planificarea centralizat iar propietii private i se opune acum proprietatea de stat, omniprezenta la toate nivelele societatii. Autoritatile se straduiesc acum sa implementeze nu doar un nou regim politic ci si unul economic fapt ce va contribui la catalogarea acestui regim ca fiind drept unul totalitar. Dup 1989 situatia politica si economica a Romaniei se inscrie peniste coordonate specifice fostului spatiu comunist din Europa Centrala si de Rasarit, trecandu-se la implementarea unei democratii reale pe plan politic iar, pe plan economic si social la liberalizarea raportului dintre cerere si oferta si instituirea unor masuri sociale de reala protectie a cetateanului. Cu toate aceste eforturi (exprimate si teoretizate) si in lucrarile unor specialiti de marc, paii facuti de Romania in aceasta directie au fost extreme de timizi, la 17 ani dupa si o data cu integrarea in U.E. argumentul economic al Romaniei este inca net inferior celui de dinainte de 89. Nevoile de specialisti in domeniul stiintelor a facut ca dupa anii 90 sa existe o adevarata explozie in privinta celor ce doreau sa devina economisti, acest interes, mentinandu-se constant chiar i n prezent si asta datorit noilor realiti sociale, economice si politice impuse de apartenenta la U.E. si de existenta societatii de consum. Politica economic comuna a Uniunii Europene are drept obiective crearea unei politici de bunstare economico-social, a unui model de dezvoltare economic, ns decalajele economice dintre centru i periferie vor ramne sesizabile, cel puin la nivelul individului dupa toate analizele, pana in 2030.

1.2. Periodizarea istoriei economieiPunctele de vedere diferite dintre economisti si istorici contribuie la amanarea stabilirii unui consens intre cele doua parti datorita, in special conditiilor sociale , economice si politice in care au evoluat natiunile diferite, Romania fiind un bun exemplu care ilustreaza corespondenta intre periodizarea universala a istoriei economice si cea nationala.Periodizarea istoriei economice are in principal in vedere evolutia fortelor si relatiilor socio-economice capabile sa realizeze transformari evidente de la un nivel al dezvoltarii sociale la altul. In acest context putem identifica corespondenta pentru perioada istorica economica a Romaniei cu cea universala.Exista in mod evident si particularitati date de intarzierea sau dezvoltarea timpurie a unor zone raportate la spatiul geografic romanesc:1. Epoca straveche (epoca antica) corespunde din punct de vedere social aparitiei primelor forme de organizare si anume: ginta, tribul, unitatile tribale, statale si imperiile antice si cronologic este ncadrata intre mileniul .d. Hr. i sritul secolului VIII. D. Hr.2. Epoca medievala (Evul Mediu) cuprinde aproape 1000 de ani, adica secolul VII- Revoluia lui Tudor de la 1821.3. Epoca moderna are la baza revolutia de la 1821 si are drept reper final Marea Unire de la 1918.4. Epoca contemporana tine de la formarea statului national unitar roman si pana in prezent.Limitele si datele cronologice ce fixeaza diferite perioade si epoci.istorice au o valoare orientativa si nicidecum una absoluta, ele trebuind percepute doar ca niste repere care pot fi anticipate in majoritatea cazurilor de elemente specifice apoi care le succed sau pot fi urmate pana tarziu de elementele specifice perioadei istorice care le-au precedat.Exemplu poate fi Revolutia lu Tudor Vladimirescu 1821 care desi constituie un reper istoriografic, general recunoscut i care delimiteaz perioada medieval de cea modern poate fi perceput mai exact att din perspectiva cauzelor ct i a efectelor.:- elemente de modernitate n raporturile socio-economice apar nc de la 1600 (treptat se trece la munca cu lucratori, salariati, domeniul feudal incepe sa fie vazut ca o ferma agricola iar targurile si orasele in dezvoltare demografica isi asigura necesarul de produse alimentare din zonele rurale). -de asemenea forme specifice oranduirii feudale in ceea ce priveste luteratul terenului agricol sunt prezente si dupa 1821 pana in prima parte a sec XX sub forma invoielilor agricole. Invoieli care nu sunt agreate de lege dar care nici nu pot fi impiedicate datorita conditiilor sociale specifice ale unor comunitati rurale.

1.3. Primele forme de organizare sociala si economica la nord de DunareCercetarile arheologice au demonstrat existenta pentru acest spatiu a unei continuitati demografice incepand cu paleoliticul i continund pana la inceputul mileniului I i.d.Hr. Primele semne de organizare social au fost identificate ca datnd nc din julul anilor 600.000 .d.Hr. pe Valea Drjovului Formele organizare social existente nu fac rabat de la regula generala a celorlalte tipuri de comuniti din Europa acelei perioade, procesul de evolutie fiind in intregime sinonim. Relieful a favorizat aparitia pentru inceput a unor comunitati de agricultori care vor dezvolta un sistem economic, social si politic absolut specific. In aceste conditii comunitatile de agricultori de la N de Dunare vor avea un sistem special de relatii sociale, economice si religioase depinzand in totalitate de roadele pamantului, acestia avand culte religioase specifice (cultul fertilitatii) ce marcheaza in acest fel veneratia lor asupra pamantului. Concomitant dezvoltarea demografica va conduce la aparitia unei competitii intre comunitati astfel incat principalele obiective ale acestora vor fi in esenta:- securitatea membrilor comunitatii- asigurarea resurselor economice (hrana)- cresterea demografica a comunitatiiRezultatul firesc a unui asemenea proces s-a concretizat din punct de vedere social in aparitia unor structuri sociale insarcinate cu functii specifice elementul de diferenta intre indivizi este dat de proprietatea privata.Surplusul de hrana si bunurile economice pe care unii membri le inregistreaza in raport cu altii evident, surplusul de resurse poate fi acum realizat si prin alte mijloace (lupte, furt, luare in stapanire, etc.) Apar nobilii (cei care au un interes major in apararea comunitii, ntruct, in caz de conflict aveau de pierdut cel mai mult). Apar preotii (prin pozitia lor sociala si dominanta in cadrul comunitatii aveau o serie de drepturi ce le garantau o imunitate participand la actul decisional) Apar oamenii liberi- acetia constituie marea masa a populatiei din punct de vedere social si politic definesc adunarea razboinicilor ce se supune doar unei capetenii militare si are atributii decizionale importanteO data cu dezvoltarea schimburilor economice si aparitia inegalitatii sociale din punct de vedere politic membrii acestor comunitati isi deleaga competentele decizionale unor reprezentanti (cei avuti) din randul carora se alege capetenia militara si apoi cea politica. Relatiile de rudenie sunt extrem de importante, insa daca la inceput rudenia se socotea pe linie materna, o data cu cresterea rolului economic si militar al barbatului in societate relatiile de snge se vor socoti pe linie patern (rzboinicul fiind elementul principal al comunitii). Omogenizarea acestor structuri sociale va conduce la cresterea performantelor economice ale asezarilor umane si implicit va deriva de aici necesitatea aparitiei unor areale de locuire intarite menite sa protejeze comunitatea de intrusi. Dezvoltarea economica inegala a unor importante zone geografice va determina un flux continuu de informatii, schimburi economice, relatii sociale, cu repercursiuni extreme de importante.n epoca pietrei apare prima mare diviziune sociala a muncii care din punct de vedere al activitatii economice mparte lumea in:- triburi de agricultori sedentari ( culte ale fecunditatii)- triburi de pastori, razboinici migratoare ( culte uraniene, solare) Organizarea sociala eficienta si avantajul tehnologic detinut de triburile de pastori le va permite acestora s se impun n fata comunitatilor de agricultori fenomenul fiind cunoscut in intreaga Europa drept indoeuropenizare. Indoeuropenizarea reprezint un process extreme de important n procesul de constituire a popoarelor europene din antichitate n sensul ca noii veniti avnd o structur social superioar, o civilizaie material superioar vor reui sa conieuiasc cu autohtonii sedentary ce divinizau cultele pmntene. Noii venii vor reui, graie tehnicii militare superioare si tehnologiei de prelucrare a bronzului, s se impun i odat cu ei i cultele uraniene vor avea de ctigat n faa celor anterioare ce venerau fertilitatea i fecunditatea. Generalizarea folosirii i prelucrrii metalelor va coincide cu apariia poparelor antichitii iar civilizaia lor material i arta vor nregistra un nou avnt mai cu sema n spaiul central i sud-est European. Gradul de perfecionare al ceramicii, al armelor i podoabelor reprezint un criteriu important n recunoaterea diferitelor stadia de cultur i civilizaie pentru diferitele comuniti locale indiferent de spaiu sau timp. Generalizarea folosirii pe scar larg a metalelor, ncepnd cu mileniul II .d.Hr, va da posibilitatea confecionrii unui numr ridicat de obiecte a caror ntrebuinare va fi dintre cele mai diverse. Sfrsitul epocii pietrei va aduce cu sine importante schimbari in cadrul noilor comunitati (rolul elitelor si al razboinicului fiind mult exagerat) dar in acelasi timp dezvoltarea economica va obliga comunitatile sa dezvolte relatii directe, ajungandu-se astfel cea dea doua mare diviziune sociala a muncii in cadrul comunitatilor (mestesugarii) detasandu-se acum de ceilalti membri. ntrucat agricultura ramane principala ocupatie cultivarea pamantului se face dupa reguli stricte, fiecare familie primind un lot egal prin rotatie asupra caruia al inceput nu aveau drept de proprietate ci doar de folosinta. Cultivatorul este stapan pe uneltele, vatra locuibila si roadele muncii sale, insa semne ale unei incipiente ierarhizari sociale sunt evidente, unii membrii reusind sa detina si functii de conducere si raspundere fapt ce le confera numeroase avantaje economice si sociale. Totodat, acetia pot opta acum pentru stapnirea celor mai bune loturi de pamant arabil. Lucru care le asigur recolte mai mari si posibilitatea de a-si spori avutia, de a dobandi noi priviliegii si de a-si consolida pozitia sociala in cadrul familiei extinse, ginta, trib.

1.4. Primele forme de organizare social-economiceStudiile arheologice au demonstrat existenta vietii in nordul Dunrii nc din paleolitic iar formele de organizare sociale sunt similare ca forma si structura cu cele existente in celelalte comunitati ale Europei.Nevoile de subzisten i lipsurile tehnologice (folosirea de unelte, arme rudimentare) au determinat asocierea indivizilor in comunitati care in functie de legaturile de rudenie vor constitui ginti la inceput, matre liniare si ulterior patelimiare care sunt forme incipiente de comunitati umane. In interiorul acestora, toate bunurile se impart in mod egal iar cresterea demografica, plecatnd de la un stramos roman, va face ca mai multe ginti sa constituie un trib, iar mai multe triburi, un stat.Asocierea in comunitati umane a avut la baza asigurarea unor necesitati vitale de securitate si de subsistenta care pe masura ce s-au implnit au contribuit si la aparitia altor trebuinte morale, religioase. Gini - familii cu un stramos comun.n functie de relief, comunitatile romane s-au specializat fie in cultivarea terenului, caz in care membrii acestora au devenit sedentari si s-au transformat in agricultori, fie anumite comunitati au ramas cu principala indeletnicire, cresterea animalelor, fapt pentru care au ramas incontinuare migratori. In functie de ocupatia lor de baza, agricultori sau crescatori de animale (sedentari sau migratori) comunitatile umane vor pune bazele unui set de valori, sociale, morale si religioase specifice care vor contribui la formarea culturii si identitatii acelor popoare. n spatiul Carpato-Danubiano-Pontic comunitatile umane din preajma inceputului mileniului I inainte de Hr, fusesera deja constituite pe tiparul mai larg al comunitatilor europene si asiatice, astfel incat, tracii, prin ramura lor nordica, getii si ulterior dacii se vor individualiza ca triburi sedentare ce aveau ca principale ocupatii, arta razboiului, cultivarea terenului, vanatoarea, pescuitul, apicultura si cresterea animalelor.Aceste ndeletniciri ii vor aduce pe geti si daci n contact cu populatiile avansate din punct de vedere tehnologic din sud, grecii, macedonenii i ulterior romani astfel nct comerul va contribui n mod esenial la dezvoltarea societii geto-dace n sensul ierarhizarii sociale pe criterii materiale, proprietatea privat constituind martorul acestor transformri. Atta vreme ct proprietatea n comun fusese omniprezent n cadrul comunitatilor umane, progresul social fusese lent intrucat oamenii nu erau interesati de schimb si de productie. In momentul in care proprietatea privata personala castiga importanta atunci schimbarile se dinamizeaza, oamenii fiind interesati sa vanda si sa cumpere pentru a-si spori bunastarea materiala.Dezvoltarea schimburilor comerciale dintre geti si daci pe de-o parte in mileniul I i Hr si celelalte popoare va contribui si la accelerarea procesului de coeziune statala, triburile singure nefiind capabile sa-si protejeze membrii. In prima jumatate a mileniului I i Hr, getii si dacii de la nordul Dunarii depasisera de ceva vreme atat stadiul de dezvoltare dat de epoca pietrei, cat si partial cel dat de civilizatia bronzului fiind integrati mai mult sau mai putin in ceea ce se numeste civilizatia fierului. Potrivit acestul stadiu principalele arme si unelte sunt facute din fier, un material care este mai rezistent decat bronzul si piatra, insa necesita o tehnologie de prelucrare net superioara celei necesare prelucrarii bronzului.Mrturiile arheologice si izvoarele istorice mentioneaza pentru inceputul mileniului I i.Hr. existenta marelui neam al tracilor din randul carora se evidentiaza ramura de N getii. Intrarea getilor in istorie se datoreaza tot unor acte economice pe care acestia ca autohtoni le dezvolta cu coloniile grecesti intemeiate pe tarmul Marii Negre incepand de la secolul VII i.Hr.Diferentele de cultura si civilizatie dintre geti si greci vor favoriza aparitia unor relaii de buna vecinatate, traduse in fapte, prin dezvoltarea schimburilor comerciale intrucat, economiile lor erau absolute complementare. Intensificarea acestor schimburi comerciale prin troc la inceput va avea consecinte importante pe plan economic, social si politic atat pentru greci cat si pentru autohtoni. Ierarhizarea sociala se va accentua in cadrul ultimilor cresterea cererii de bunuri economice contribuind la preluarea modelului grecesc, cel de folosire a sclavilor in cadrul comunitatii la activitati economice.Desi fenomenul nu are o asemenea amploare ca in cadrul economiei greco-romane totusi el exista, tracii si grecii regasindu-se ca etnii importante pe piata negotului de sclavi atat in Grecia cat si in Roma. Scalvii considerai membrii inferiori ai familiei nu aveau drepturi politice si sociale fiind considerati in Antichitate drept unelte vorbitoare. Particularizarea getilor dunareni din marea masa a tracilor era un fapt deja implinit la sfarsitul secolului VI i.Hr. acestia traind organizati in triburi si uniuni tribale condusi de sefi militari si car detineau si disputau controlul economic si politic asupra unui teritoriu.Potrivit relatiilor istoriografice getii erau un neam razboinic in cadrul caruia religia se afla la mare cinste cei mai viteji si mai drepti dintre traci-Herodot Istorii- care aveau ca principale ocupatii economice cultivarea pamantului,cresterea animalelor, vanatoarea, pescuitul, prelucrarea metalelor, mestesugurile si mineritul. Nivelul de dezvoltare economic si social al lor era sinonim cu cel al celorlalti europeni, germani si celti in schimb era inferior celui detinut de greci si alte popoare mediteraneene. Prima referinta facuta in istorie despre getii doborgeni se petrece odata cu expeditia lui Darius I regele persilor la Nordul Mrii Negre contra scitilor, in drumul sau toate triburile tracilor din Balcani supunandu-se fara lupta cu exceptia getilor care s-au purtat nesabuit si au fost pe data rapusi acest eveniment aratand ca la acea perioada nu doar in Dobrogea ci si in intreaga Dunare se cristalizase desja importante structuri statale ce aveau organizare militara, politica, religioasa proprie. n cadrul acestora dezvoltarea economica era accentuata de inegalitatea sociala, doar elitele permitandu-si luxul de a cumpara produse manufacturiere grecesti, macedoniene sau romane. Masa getilor foloseau produse autohtone confectionate de mestesugari geti pe care le obtineau fie prin intermediul schimburilor de marfuri sau prin intermediul monedei. Incepand cu a doua jumatatea a mileniului I i.Hr. apar la inceput prin intermediul colonistilor greci si apoi al macedonenilor si romanilor monezi in spatial geto-dacic. Circulatia monetara desi sporadica este prezenta totusi pe intreg acest areal de locuire aratand compatibilitatea economiei geto-dacilor la cea a vecinilor lor.

1.5. Aparitia statului dac centralizatStrangerea legaturilor economice dintre diferite formatiuni politice aflate la N de Dunare, unitatea religioasa si etnica vor favoriza in consecinta unificarea dacilor si a getilor sub conducerea lui Burebista in prima jumatate a sec I i.Hr. Desi forta militara a acestuia era impresionanta Strabon - Geographia- puteau ajunge la doua sute de mii de oameni, legaturile dintre centru si periferie erau rudimentare intrucat multe dintre comunitati fusesera incluse cu forta ( celtii, getii, dacii si cetatile grecesti).Administratia regala era organizata pe criterii elenistice, Burebista fiind considerat cel dinatai si cel mai mare dintre regii traci, centrul puterii sale fiind in Muntii Orastiei, din punct de vedere economic si politic autoritatea sa se intinde in V de la Dunarea mijlocie si patrulaterul boem pana in E la gurile Bugului, in N din Carpatii Padurosi pana in S la Muntii Haemus. Acest fapt a facilitat patrunderea produselor de factura greceasca si romana pe teritoriul statului dac. Intrucat schimburile comerciale erau absolute avantajoase pentru ambele parti, chiar daca din punct de vedere politic Burebista reprezinta o amenintare pentru romani la gurile Dunarii.Statul daca este considerat a fi unstat sclavagist nceptor avnd multe similitudini din punct de vedere economic cu sistemele asiatice. Vecinatatea cu Imperiul Roman va permite folosirea pe teritoriul geto- dacilor a uneltelor, armelor, podoabelor romane si a unor tehnologii superioare, acest lucru fiind absolut necesar partii la N de Dunare, Evidenta acestui fapt o constituie aparitia in aceasta perioada cat si dupa Burebista unor imitatii de factura dacica a dinarilor romani de argint, fapt ce evidentiaza nevoia acuta de moneda pentru cumpararea de produse pe piata geto dacica.La inceputul sec 1 i. Hr. societatea geto-daca, desi faramitata din punct de vedere politic dupa Burebista, din punct de vedere economic se pare ca reuseste sa constituie o piata economica unica. Schimburile comerciale cu Imperiul roman, relatiile politice cu Imperiul Roman (bazate fie pe buna vecinatatea sau razboi) vor stimula dezvoltarea economica prin cresterea intensitatii schimburilor comerciale intre geto-daci si romani prin intensificarea circulatiei monetare si prin sporirea monedei pe piata dacica, specializarea si aparitia unor mestesuguri noi ce genereaza produse solicitate atat de geto-daci cat si de romani, devoltareaunor sectoare economice noi (minerit si metalurgia), transformarea societatii geto-dacice dintr-o societate autarhica bazata pe relatiile de consum (se produc bunuri economice nu doar pentru suficiena menajelor ct i pentru pia), creste randamentul si productivitatea societatii economice care produc bunuri destinate schimburilor si mai ales exportului: cereale -animale -ceara -miere -metalurgie -neferoase -sareApar acum si se dezvolta schimburi comerciale intre geti si greci sau geti cu romani in care obiectul de schimb erau sclavii. Drept urmare apar numeroase asezari cu caracter economic cum ar fi targuri cu polarizarea actiunilor economice dintr-un spatiu inconjurator, insa o adevarata viata economica nu intalnim decat in cadrul cetatilor grecesti de pe malul Marii Negre, aflate intr-un stadiu net superior de dezvoltare economica. Societatea geto-dacica este impartit n dou clase sociale, criteriile de departajare fiind fr ndoial cele date de bunstarea material sau de valoarea proprietii personale, tarabostes reprezintnd aristocraia iar comati oamenii liberi. Existena sclavilor este recunoscut nsa eficiena lor economic este redus graie i numrului lor redus. Dezvoltarea economic este probat de descoperirile arheologice ce atest folosirea de ctre daci i gei a uneltelor de fier, a plugului cu brzdar de fier pe lng cel de corn de cerb, a uneltelor specializate pentru minerit i metalurgie. Dezvoltarea tot mai intens a schimburilor a determinat apariia celei de a treia mari diviziuni sociale a muncii i anume apariia negustorilor, spaiul cultural greco-roman contribuind din plin la acest lucru.

1.6. Organizarea economico-sociala a geto-dacilorPrimele informatii dintre geti si daci le avem pe filiera greaca (Herodot). Getii sunt amintiti la jumatatea mileniului I i Hr ca locuind de-o parte si de alta a Dunarii de la Marea Neagra si pana spre Muntii Carpati, fiind un popor desprins din neamult tracilor dar care se individualizeaza printr-o organizatie economica, politica si religioasa superioara si acare avea ca principala ocupatie: razboiul, agricultura, comertul si mestesugurile. Primele schimburi comerciale pe care getii le au sunt cele avute cu colonistii greci stabiliti pe tarmul vestic al Marii Negre de la care importau unelte, arme, podoabe, ceramica, vesminte si carora le exportau cereale, animale ,miere, ceara, sare si sclavi. Contactul dintre civilizatia superioara greaca si autohtoni va contribui si va accelera ierarhizarea si stratificarea societatii geto-dace in fc de averea personala. Strabon, in lucrarea sa "Geografia" ii aminteste pe geti si daci (anii 30 i Hr) fiind primul care afirma faptul ca getii si dacii sunt unul si acelasi popor, au aceeasi limba, port, obiceiuri. Getii si dacii sunt buni cultivatori de cereale (grau,mei), vita de vie, apicultori, vanatori, pescari. Getii locuiau in asezari fortificate cu pamant si lemn si intretineau un comert activ, fapt atestat de numeroase produse cu specific subdunarean descoperite in aceasta perioada la nordul Dunarii dar si mai ales numeroase tezaure si depozite monetare gasite in aceleasi conditii.Din punct de vedere economic, locuitorii de la nordul Dunarii se situeaza pe un nivel net inferior grecilor, macedonenilor si romanilor, fapt pentru care economiile celor 2 parti sunt complementare. Drept urmare, pe masura ce societatea geto-daca evolueaza, autohtonii intra in parteneriat in special cu colonistii greci de la tarmul marii, fiind angajati ca mercenari pt pauza depozitelor de marfuri.Comuniunea de limba, cultura si obiceiuri va face ca in prima jumatate a sec I i Hr, in timpul regelui Burebista, tinutul locuit de geti si daci sa fie unificat, Burebista devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii Traciei", fiind o reala amenintare econ si politica pt romani. Intre a doua jum a sec I i Hr si a II a jum a sec I d Hr nucleul statului dac se pastreaza in Muntii Orastiei, ins , puterea militara si economica a dacilor scade, dar contactul prelungit cu Imperiul Roman va face ca economia sa inregistreze progrese tehnologice remarcabile (introducerea brazdarului roman de Fier). In timpul lui Decebal, Dacia este reunificata cu un potential politic, economic, militar superior dar redus teritorial la granite. Bogatia economica a Daciei va atrage dupa sine derularea a celor 2 campanii militare din timpul imparatului Traian. Serbarile ocazionale de cucerire a Daciei au durat 123 zile, iar Tezaurul dacic capturat de romani a fost evaluat la peste 100000 kg de metale pretioase.Odata cu transformarea Daciei in provincie romana (o mare parte a teritoriului), organizarea administrativa si economica a Daciei in perioada stapanirii romane a avut ca principal argument exploatarea zacamintelor de Au,Ag, Fe si sare (de asemenea si cultivarea cerealelor), iar pe de alta parte a avut un obiectiv strategic acel de a diviza lumea barbara impedicandu-i pe vecinii imperiului sa se coalizeze impotriva lui printr-o frontiera intarita, nr mare de soldati, prin acorduri aconomice cu acestia, "subsidii financiare".

1.7. Stadiul dezvoltarii economice in perioada statului dac condus de Decebalncepnd cu a doua jumatate a secolului I are loc un proces coagulare politica a structurilor si formatiunilor statale de la N de Dunare, nucleul central fiind in interiorul arcului carcaptic in zona Muntilor Orastiei.Cum ar fifactori religiosi, etnici, economici etc. ii vor ajuta pe geto-daci sa refaca unitatea statala pregatindu-se sa intre in competitie cu Imperiul Roman la gurile Dunarii. In acest moment relatiile daco-romane se pot caracteriza in primul rand prin relatii de conflict (getii trec Dunarea si jefuiesc provinciile romane de la S de Dunare urmarind si eliberarea conationalilor lor). Cu romanii au si relatii politice cordiale bazate pe subventionarea pacii de catre romani prin plata unor stipendii capeteniilor geto-dacice in urma carora acestea se vor oblige sa protejeze frontierele romane. Din punct de vedere economic si politic statul dac in timpul lui Decebal cuprinde o arie geografica mai mica avand ca extremitati Tisa in V, Carpatii Paudrosi in N, Nistru in E si Dunarea la S. Omogenitatea teritoriului este mai mare iar nivelul de dezvoltare economica si sociala este mai uniforma. Spre deosebire de perioada anterioara izvoarele istorice (Dio Casius) mentionaza faptul ca Decebal a pus prefecti in fruntea cetatilor si agriculturii fapt ce poate fi interpretat un real efort de organizare administrativa. Aceste functii au competenta de a asigura buna desfasurare a lucrurilor, interesul pentru agricultura, arata clar preocuparea catre export si incasarea de venituri si achizitia de unelte, arme, podoabe.In perioada lui Decebal se recunosc din punct de vedere arheologic numeroase exemple de asezari miniere, getii fin mesteri in prelucrarea metalelor neferoase si a sarii. Izvoarele istorice vorbesc frecvent nu doar de vitejie si religie la geto-daci, dimpotriva sunt amintite puterea si bogatia deosebita a statului dac. Statul dac in timpul lui Decebal atinge maximul dezvoltarii economice si politice, situatie reliefata de tratatele dintre daco romani cat si de izvoarele istorice, nivelul schimburilor comerciale si gradul de devoltare. Autorii antici amintesc faptul ca anterior cuceriri romane limba latina este frecvent vorbita la N Dunarii si acest lucru este pus in exclusivitate pe seama unui nivel ridicat al schimburilor comerciale. La sfarsitul secolului I i.Hr. Dacia reprezinta o atractivitate pentru romani din punct de vedere economic, politic si strategic, forta economica, politica si militara a statului dac condus de Decebal este acum mult superioara celei a lui Burebista fapt ce va contribui la depunerea unui real efort de catre romani pentru a cuceri Dacia in urma a doua razboaie grele care se vor finaliza cu desfiintarea statului dac si transformarea sa in provincie romana. Economia Daciei si a Imperiului Roman devin complementare.

1.8. Consecintele cuceririi romane la N DunariiLa 6 august 105 d.Hr. un document atest faptul c la acea vreme cea mai mare parte a teritoriului Daciei fusese tranformata n provincie roman, dei, totusi se mai poarta lupte razlete, acum se desfasoara un puternic efort de organizare si pacificare a provinciei. Pentru a detine un control absolut asupra noii prvincii sunt aduse foe militare de elita- legiuni- care vor supraveghea populatia si care vor asigura si paza provinciei Avand o functie strategica mare noua provincie daco- romana va beneficia de atentie sporita fiind inclusa in randul provinciilor de rang imperial conduse de guvernatori militari, reprezentanti directi ai mparatului. Importanta strategica si politica a noii provincii nu deriva doar din argumentul militar bogatia provinciei atragand atentia barbarilor si a altor locuitori din Imperiu ce se vor muta in Dacia. In acest timp Dacia romana devine un focar de latinitate prin numarul mare al militarilor, colonistilor, veteranilor, functionariilor care asigura buna administrare a provinciei. Noii veniti si colonistii romani vor primi si ei pamant la fel ca si veteranii dreptul roman obligand sa cultive terenul agricol in caz contrar putandu-se ajunge si la pierderea dreptului de proprietate.Conform normelor romane autohtonii sunt pe de o parte indemnati sa practice activitati agricole si comerciale, pe de alta parte pentru a creste randamentul si nivelul schimburilor comerciale dintre provincii si restul Imperiului sunt adusi specialisti in minerit, mestesugari etc. Abundenta resurselor economice ale solului si subsolului va face din Dacia una dintre cele mai reprezentative provincii ale Imperilui si care beneficiind de toate atuurile va ajunge intr-un timp scurt de stapanire romana sa uniformizez nivelul de dezvoltare economica si culturala a locuitorilor provinciei.In perioada stapanirii in Dacia este caracterizata din punct de vedere economic prin:- dezvoltarea unei infrastructuri specifice romane- aparitia unor asezari urbane, colonii si municpii locuite de catre romani in cadrul carora este folosita o arhitectura tipic romana- se intensifica circulatia monetara si comerciala in interiorul provinciei cat mai ales intre provincie si restul Imperiului- cresterea productiei este certificate acum prin organizareamestesugarilor si a negustorilor in organizatii si asociatii profesionale organizate ierarhic (colegii sau bresle cu atributii specifice)- stapanirea romana va aduce cu sine in provincie folosirea unor tehnologii economice si a unor unelte de lucru performante care vor contribui la sporirea randamentuluimuncii si a productiei si schimbului- efortul de romanizare va aduce cu sine integrarea printre autohtoni a noilor veniti in numar mare care vor avea un aport deosebit in devoltarea economica a provinciei- numarul mare de militari romani cantonati de la inceput la hotare si in provincie (peste 50.000) demonstreaza interesul puternic si atentia de care se bucura Dacia, si demonstreaza un nivel ridicat al schimburilor comerciale desfasurate intre armata romana si autoritati- din punct de vedere material nivelul productiei este net superior celui detinut de dacianterior, romanii aducand o tehnica de productie noua, de calitate atat in prelucrarea metalelor, ceramica, haine ca o caracteristica a provinciei sunt descoperite pe intreg spatial monezi de factura romana, insa ponderea dinarilor de argint scade folosindu-se moneda romana marunta de arama semn al unei precaritati pe o parte a populatiei provinciei si a unei puternice circulatii monetare- dinarii romani sunt folositi sporadic avand o functie de teraurizare,semn ca exista un element important de populatie ce are posibilitati materiale deosebite- materialele arheologice atesta numeroase locuinte romane pe intreg teriotoriul provinciei, fapt ce poate fi pus pe seama unui puternic flux economic atat in interiorul provinciei cat si in exteriorul ei , din punct de vedere politic, economic, militar Dacia romana functioneaza ca un tampon intre economia Imperiului si lumea externa care vor dezvolta relatii economice si de buna vecinatate cu provincial romano-daca- cucerirea Daciei a incadrat atat din punct de vedere economic, politic,material si spiritual pe daco-romani in cadrul circuitului commercial international de la acea data ajutand la relatia de productie in societatea geto-daca.Cucerirea Daciei si transformarea unei mari parti in provincie romana va favoriza dezvoltarea sociala si economica a acestor tinuturi si implicit va aduce standardele lumii romane la gurile Dunarii cu tot ceea ce presupune din punct de vedere economic, politic si cultural. Din punct de vedere material lumea daco-romana se situeaza peste nivelul atins de societatea dacica si acest fapt presupune o crestere substantiala a fluxurilor de bunuri si servicii in spatiul noii provincii.

1.9. Viata economica si sociala intre retragerea aureliana si intemeierea statelor medievale romanesti1) Consecintele retragerii stapanirii romane din Dacia2) Forme de organizare sociala si economica obstea teritoriala3) Crearea primelor comunitati economice si sociale la NordulDunarii (romanii, tari, cnezate si voievodate)

1.9.1. Consecintele retragerii aurelieneCriza economica si politica din secolul II-III d. Hr. ce dicteaza statul roman are reprcusiuni majore la nivelul provinciilor imperiului in sensul ca subtierea bazei economice contribuie la slabirea capacitatii de reactie a autoritatii centrale. Perioada de pace relative (lipsa unor noi cuceriri romane) dublata de sistemul economic de tip sclavagist va face ca ub scurt timp numarul acestora sa scada (la fel si productia si randamentul muncii acestora, scalvii nefiind interesati in acitvitatea pe care o prestau). Aceste noi realitati conduc la aparitia unor noi relatii de productie, marii proprietari de terenuri incredintand spre lucru taranilor liberi sau unor sclavi suprafete de terenuri cultivabile prelevndu-se de la acestea o dare in bani (sau in produse).Pentru teritoriul provinciei romane Dacia colonatul s-a dezvoltata mai putin pe de o parte lipsei de reactie iar pe de alta parte datorita existentei in general a unei mici proprietati taranesti bine reprezentate si care desi nu poseda numeroase bunuri materiale, se mentine in perioada stapanairii romane si datorita modelului propus anterior de societatea geto-daca. Retragerea aureliana este impusa de factori militari si politici specifici, in conditiile in care mentinerea provinciilor de la N de Dunare ar fi pus in cumpana frontiera dunareasca a Imperiului; pentru a asigura frontiera de N a Imperiului vor fi retrase in timpul Imparatului Aurelian, armata si administratia de pe teritoriul Daciei legiunile romane fiind folosite pe Dunare. Populatia daco-romana cifrata la peste 1 milion de locuitori a ramas pe loc legata fiind de bunurile economice pe care le poseda, de traditii si mai ales datoria constientizarii faptului ca acest teritoriu le apartine.Retragerea armatei si administratiei romane nu va lasa vechea provincie fara aparare desi aceasta va fi expusa in totatlitate popoarelor migratoare. Din punct de vedere economic consecintele vor fi dezastruoase pentru prosperitatea provinciei in sensul ca dupa aceasta data economia provinciei se ruralizeaza (nemaiexistand cerere, se reduce si oferta de produse si bunuri economice astefel incat vor produce doar pentru propria lor suficienta economica). Relatiile comerciale din interiorul provinciei decad intrucat retragerea administratiei romane lipseste provincia de principalul beneficiar de pe piata, si anume institutile statului. De asemenea: lipsa cererii atrage dupa sine decaderea mestesugurilor care nu mai au piata de desfacere pentru bunurile lor caile de comunicatie atat din interiorul provinciei cat si legaturile cu S Dunarii sunt nesigure astfel incat rutele comerciale aproape ca dispar in intregime retragerea armatei si a administratiei presupune incetarea totala a invenstitiilor si a lucrarilor edilitare, presupunea incetarea circulatiei mometare si disparitia treptata a acesteia de pe piata provinciei lipsa criculatiei monetare arata existenta unei populatii daco-romane sarace, precum si reintoarcerea la schimbul economic bazat pe marfa contra marfa in acelasi timp schimburile comerciale si de populatie dintre daco- romani si dacii liberi cresc in intensitate intrucat are loc un proces de patrundere pe de o parte a dacilor liberi in interiorul fostei provincii, iar pe de alta parte are loc un proces de migrare a populatiei daco- romane in teritoriul locuit de dacii luberi pentru a se pune la adapost de atacurile migratorilor expuse in primul rand atacurilor populatiei migratoare asezarile urbane vor resimti din plin socul noilor veniti si treptat acestea nu vor mai avea valoare administrative, valoare comerciala, depopulandu-se, populatia retragandu-sa in zone mai ferite.Din punct de vedere social se pun bazele acum unor forme de organizare ce imprumuta mult din traditia geto-daca care este structurata pe relatii de buna vecinitate si care se argumenteaza dupa normele specifice dreptului roman transmise acum pe cale orala.

1.9.2. Aparitia obstii teritoriale pe intreg cuprinsul fostei Dacii Aparitia obstii teritoriale pe intreg cuprinsul fostei Dacii reprezinta rezultatul unui indelungat proces de uniformizare etnica, spirituala si materiala rezultat in urma derularii unor relatii economice si sociale intre popoarele daco-romane. Organizarea obstii teritoriale la romani, ca unitate sociala comuna este fundamentata pe existenta proprietatilor in comun (in devalamasie) asupra teritoriului obstei (teren agricol, paduri, livezi, pasuni, luciu de apa, mori).In cadrul obstii toti membrii sunt egali in drepturi, fiecare faimilie primind prin rotatie un lot de teren arabil egal, acestia fiind stapani pe roadele muncii lor.Cu timpul relatiile economice specifice din cadrul obstii fac posibila si aparitia proprietatii private (la inceput constand doar din vatra casei, unelte, arme si podoabe) iar ulterior anumiti membrii ai obstii reusesc sa pastreze pentru sine atat loturi importante de pamant cat mai des anumite functii de conducere in cadrul obstii care le confera anumite privilegii in raport cu ceilalti. In felul acesta din punct de vedere social se realizeaza o ineglaitate sociala care va dinamiza relatiile economice atat din cadrul obstii cat si din afara acesteia. Retragerea romana va da posibilitatea popoarelor migratoare sa intre in contact cu populatia autohtona si sa suplineasca intr-o oarecare masura rolul si functia acesteia (in schimbul prelevarii unei parti din roadele muncii). Acest parteneriat intre migratori si autohtoni este perfect acceptabil atat din punct de vedere economic si social cat mai ales din punct de vedere politic si militari intrucat noii veniti indeplinesc functia de protejare a provinciei in timpce populatia acesteia desfasoara vechile activitati economice.Faptul ca populatia daco-romana nu este supusa la plata unor impozite in bani demonstreaza pe de o parte lipsa monedei si caracterul rudimentar al economiei preponderant agricole, iar pe de alta parte demonstreaza o stapanire lejera fara amprenta efectiva (chiar efemera) asupra autohtonilor. Economia populatiei daco-romane este una de subzistenta, se produce doar pentru consum, vechile deprinderi mestesugaresti din perioada stapanirii romane fiind in cele mai multe cazuri abandonate.Avand un nivel de organizare sociala si politica inferior populatiei daco-romane mirgatorilor le-a fost mult mai usor sa perceapa impozite colective de la comunitati si nu impozite individuale asa cum fiscul roman o facea cu succes. In conditiile date acest parteneriat intre daco-romani si noii veniti se vor baza pe relatii economice profitabile pentru ambele parti dar, in esenta ele vor contribui la aparitia si dezvoltarea acestor structuri social statale la N Dunarii.1.9.3. Uniformizarea spatiului de la N Dunarii (aparitia cnezatelor, voievodatelor si tarilor romanesti)Din punct de vedere social, economic si cultural se va desfasura in sec VIII-IX d.Hr. dupa ce populatia autohtona va resimti influentele trecerii migratorilor la S Dunarii exceptie fac slavii care desi trec in masa la S Dunarii in sec VIII vor intra in contact cu populatia autohtona si vor pune bazele pe intregul areal locuit de daco-romani unor formatiuni statale. Relatiile de productie din cadrul obstelor teritoriale se vor dinamiza sub impulsul schimburilor comerciale cu noii veniti sau cu Imperiul Roman, mai tarziu cu cel Byzantin, care desi trece prin perioade dificile reuseste sa detina un control politic si chiar economic asupra teritoriului de la N Dunarii.Cresterea fortei economice a obstilor teritoriale se datoreaza atat factorilor interni cat si externi si drept consecinta reinteresarea tuturor membrilor obstii teritoriale in conservarea situatiei existente, si treptata se va ajunge la situatia in care unii dintre membrii instariti ai obstii sa aiba un interes major in raport cu ceilalti. Vor aparea astfel structuri specializate similare celor existente in cadrul statului precum armata sau alte adunari reprezentative. Avand un interes comun mai multe obsti se reunesc in cadrul unor romanii populare sau in cazul de criza vor pune bazele unor mici formatiuni politice cnezate sau voievodate, tari conduse de voievozi sau cnezi ce aveau ca principala functie mentinerea securitatii comunitatii. Forta economica a acestora este una evidenta de vreme ce diploma Cavalerilor Ioaniti atesta pentru teritoriul dintre Carpati si Dunare o serie de formatiuni politice extreme de bogate cu un comert infloritor, Voievodatul lui Lotovoi, Cnezatele lui Ioan si Farcas, Tara lui Seneslau voievodul romanilor; cronicile maghiare atesta pentru sec IX-X, voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut si ulterior voievodatele lui Ahtum si lui Gyula, care depindeau politic si economic cu Bizantul. Cronicile arabe, rusesti si poloneze atesta pentru spatiul de la E de Carpati in aceasta perioada a unor numeroase formatiuni politice care se remarca nu doar din punct de vedere economic si militar Tara Brodnicilor, Tara Berladcinilor, Tara Vrancei precum si o seama de alte formatiuni statale in zona Campulung, Siret, Baia, Hotin, Suceava si Orhei.

CAPITOLUL 2Organizarea social-politica si economica in Evul Mediu romanesc

2.1. Organizarea politico-statala a romanilor la inceputurile Evului MediuGeneralizarea la N Dunarii a unor formatiuni statale specifice de tipul tarilor, cnezatelor si voievodatelor reprezintala cumpana dintre cele doua milenii primele forme de coagulare, in primul rand sociala si economica si in al doilea rand politica a romanilor. Atat obstea teritoriala precedenta cat si cnezatele si voievodatele nu reprezinta decat pasi intemerdiari absolut necesari in evolutia spre o piata economica si o organizare politica absoluta si comuna tuturor locuitorilor din spatiul capato-danubiano-pontic.

2.1.1. Intemeierea voievodatului TransilvanieiIn secolul al X-lea functionau in interiorul arcului carpatic 3 formatiuni politice romanesti cu o organizare sociala si politica incipienta, de tip feudal si care sunt nevoite sa faca fata presiunii exercitate de maghiari. Izvoarele amintesc deducatul lui Menumorut in Crisana, voievodatul lui Gelu in Transilvania si ducatul lui Glad in Banat. In secolul al X-lea izvoarele itorice amintesc de existena a doar 2 astfel de formatiuni politice urmand ca in secolul urmator sa fie atestat documentarla1176, dupa o lunga perioada de framantari politice, Leustachie voievodul. In acest nou contrast voievodatul Transilvaniei este inclus in cadrul regatului maghiar, voievodul fiind vasal regelui iar structurile de conducere sunt acaparate de catre nobilii maghiari. Faptul ca se mentine forma de organizare sociala a voievodatului (specific romanilor) demonstreaza ca regalitatea maghiara nu a avut forta necesara sa impuna un alt model de organizare intrucat cel existent era viabil si recunoscul de majoritatea populatiei de origine romn.

2.1.2. Intemeierea voievodatului Tarii RomanestiLa S de Carpati Diploma Cavalerilor Ioaniti din 1247 enunta ca etape intermediare pana la Basarab I cnezate si voievodate ce dezvolta o bogata activitate comerciala si care se afla cel putin teoretic sub suzeranitate maghiara.Unificarea formatiunilor politice dintre Carpati i Dunare demonstreaza existenta unei culture comune tuturor romanilor.Unificarea politica realizata de Basarab I demonstreaza ca din punct de vedere economic si social conditiile sunt indeplinite, teritoriul Tarii Romanesti aflandu-se si la intretaierea a doua principale rute comerciale europene (N-S si E-V) fapt ce contribuia la cresterea substantiala a veniturilor statului de pe urma taxelor si impozitelor de tranzit. Pe langa taxele de tranzit in porturile Dunarii, in interiorul tarii si in trecatorile Carpatilor la granite se desfasoara un puternic comert cu cereale, vite, miere, sare si alte produse pe care economia autohtona le putea oferi in schimbul uneltelor, armelor, podoabelor, matasuri aduse de negustorii straini.Aceasta este o preocupare constanta a negustorilor atat autohtoni cat si straini, fapt confirmat de repetatele privilegii comerciale pe care majoritatea domnitorilor munteni le acorda unor centre economice puternice precum Brasovul, Bistrita sau Sibiul. In aceste orase transilvanene regalitatea maghiara acordase la randul eiprivilegii economice si feudale autohtonilor incurajundu-se astfel dezvoltarea economica si comertul ce aduceau importante venituri fiscale. Este de remarcat ca in intreg Evul Mediu romanesc piata economica pentru care functionau cele 3 mari orasenegustoresti este piata romaneasca, relatiiloe lor comerciale fiind desfasurate in procent de peste 90% pe piata romaneasca. Din punct de vedere economic relatiile comerciale (in special cele de tranzit) cunosc o dezvoltare fara precedent datorita puternicului flux comercial dintre Europa Occidentala si Orient, negot dominat de cetatile italiene Genova, Florenta si Venetia. Un semn al realei forte economice a noului stat aparut intre Carpati si Dunare il constituie politica dusa de Basarab I ce reuseste sa afirme Tara Romaneasca pe plan extern, mai cu seama dupa victoria de la Posada din1330 cand reuseste sa obtina independenta fata de regatul maghiar. Urmasii sai la tron, Nicolae Alexandru(1356-1364), Vladislav Vlaicu(1364-1376) sau Radu I (1376-1385) si Dan I (1385-1386), vor continua aceiasi politica de consolidare a autoritatii centrale si de intarire a independenteichiar dac relatiile cu regalitatea maghiara vor imbraca forme mai puternice (domnitorii romani se vor declara vasali pentru a detine posesiunile romanesti de peste munti, (Amlasul si Fagarasul).

2.1.3. Intemeierea voievodatului Tarii MoldoveiCoagularea politica la Rasarit de Carpati va face ca in scurt timp dupa intemeierea voievodatului Transilvaniei si al Tarii Romanesti se se ajunga la un stat de sine stator absolut independent de coroana maghiara ce se facea vinovata de infiintarea unei marci de aparare aici sub conducerea lui Dragos, un voievod roman maramuresean - a carui extindere se va face spre S si la Rasarit urmarind linia Carpatilor, Dunarea si hotarul Nistrului. Procesul se deruleaza sidatorita populatiei autohtone care se rascoala de sub dominatia maaghiara, alungand-ui pe reprezentantiiregalitatii maghiare. Bogdan I Latcu (1369-1377), Petru I (1377-1392) siRoman I (1392-1394) vor cosolida statul moldav inlaturand ultimile resturi ale dominatiei tatare din sud si vor pune bazele unui stat unitar si centralizat pe harta Europei. Din punct de vedere comercial sunt atestate o serie de nuclee economice (targuri) asezate pe principala ruta comerciala a Rasaritului Europei si care face legatura dintre comertul scandinav (dintre Marea Baltica si Marea Neagra). In porturile Chilia si Cetatea Alba de la gurile Dunarii ca de altfel si prin cetatile de granita Orhei si Hotin se desfasoara un puternic comert de tranzit aducator de venituri importante la visteria statului. Principalele centre comerciale sunt Baia, Siret, Suceava, Roman, Barlad. Schimburile comerciale se desfasoara in moneda straina atat maghiara, poloneza cat si italiana sau byzantina cursul de schimb este unul valabil si presupune mari diferentieri chiar de la o regiune la alta.

2.1.4. DobrogeaDin punct de vedere politic teritoriul dintre Dunare si Mare reintra in circuitul bizantin incepand cu sfarsitul secolului al IX-lea dupa aproximativ 3 secole de cvasie indepedenta in timpu carora sunt atestate documentar cel putin 3 formatiuni politice avand conducatori slavi. Reintegrarea in circuitul bizantin a condus la dezvoltarea comertuluisi mestesugurilor atata in orasele de la tarmul Marii Negre cat si in cetatile (factoriile) aflate pe malul drept al Dunarii si intemeiate de iatalieni. Nucleul statului dobrogean este in S acesteia (Tara Carvanei) atestat documentar in secolul al XI-lea. Slabirea dominatiei binzantine va da posibilitatea unor despoti locali precum Balica sa se rupa de Bizant desi se pare ca astia erau vasali tarilor bulgari.

2.2. Relaiile comerciale i dezvoltarea economic a statelor medievaleIn Evul Mediu romanesc schimburile comerciale dintre tarile romane reprezinta o constanta extrem de importanta in cadrul relatiilor de buna vecinatate si a celor politice, atat regalitatea maghiara cat si conducatorii voievodatului Transilvaniei, Moldovei si Tarilor Romanesti vor constientiza faptul ca dezvoltarea mestesugurilor si a comertului reprezinta o sursa importanta de venituri fiscale ce contribuie la intarirea autoritatii centrale i administrative. De astfel, acest proces de unificare statala este simultan n ntreaga Europa i este condiionat de cresterea schimburilor comerciale si de incurajarea dezvoltarii mestesugurilor poate tot in Europa; Liga hanseatica din N Germaniei (formata din centre comerciale si libere din punct de vedere feudal), republicele italiene si orasele flamande se dinamizeaza din punct de vedere economic in primul rand si ulterior din punct de vedere politic. Economia tarilor romane (Moldova si Tara Romaneasca) este una agricola in care relatiile de productie se afla intr-un stadium incipient de dezvoltare feudala.Inegalitatea sociala este acum evidenta insa majoritatea populatiei este formata din tarani liberi din punct de vedere economic ( razesi in Moldova, mosneni in Tara Romaneasca ) exista insa si un mic procent de populatie ce locuieste in targurile comerciale (domnesti) si care dezvolta activii manufacturiere(comerciale). Rascoalele repetate ale aranimii din Transilvania (1437;1514) prezinta un tablou destul de sumbru al unorrealitati sociale dure ce apasau asupra celei mai numeroase coategorii sociale taranimea- care statea la baza procesului de productie economica. Spre deosebire, locuitorii oraselor erau liberi nefiind in niciun fel legati de seniorul local feudal. Acesti oraseni se bucura de privilegiile domnesti fiind scutiti de taxe si impozite si sunt pusi la adapost de ncercrile marilor feudali (boierimea/nobilimea) de a-i subjugadinpunct de vedere economic.Situatia este similara si in Transilvania insa nici aici nobilii maghiari nu au forta necesara de a se impune, orasele regale bucurandu-se de imunitati si privilegii. Avnd o baza economica stabile si venituri fiscale numeroase, conductorii arilor romne reusit s demonstreze ca stapanesc din punct de vedere politic situatia chiar daca de drept sunt vasali fi ai regelui maghiar, fie ai regelui polon. Forta economica le da un statut privilegiat, voievodul Transilvaniei fiind considerat al doilea om in stata dupa regale maghiar in timp ce domnitorul Moldovei este unul din vasalii importanti ai regelui polon (permitandu-si sa-si imprumute suveranul cu mari sume de bani fapt fara precedent). Tot semn al unei dezvoltari economice durabile este construirea unei retele de fortificatii atat in zonele de granita cat si in interior. Desi ne aflam in plin proces de feudalitate toate aceste realizari nu ar fi putu fi posibile fara implicarea financiara si politica masiva a voievozilor romani intrucat cetatile nou construite vor reprezenta autoritatea centrala in teritoriu. Deasemenea in aceasta perioada se trece pe scara larga la edificarea unor importante lacase de cult construite cu specialisti straini si puse sub ascultarea unor stareti de cele mai multe ori greci, semn al unor importante legaturi cu Bizantul. La baza acestui proces de dezvoltare statala sta fara indoiala sporul demografic al statelor medievale romanesti, izvoarele indica pentru Transilvania circa 550000 locuitori, pentru Tara Romaneasca 400000 in timp ce pentru Moldova aproximativ 200000. Activitatea predominanta a acestei populatii este fr, ndoial, agricultura cu activitile conexe. Totusi, ca o caracteristica a negotului celor doua tari romnesti, Moldova si Tara Romaneasca o constituie exportul de animale, boii moldovenesti fiind renumiti in spatiul nordic ca si ovinele provenite din Tara Romaneasca. Schimbul de produse dintre Orient si Occident va asigura importante beneficii unor orase de granita precum Cetatea Alba, Chilia, sau Braila, Brasov, Suceava, Giurgiu, Turnu, Sibiul si Bistrita. Alaturi de sporul natural, dezvoltarea vietii urbane va contribui din plin la cresterea in intensitate a productiei mestesugaresti si a schimbului de produse cu alte zone.Mitropoliile celor doua tari, romanesti sunt absolute independente si doar din punct de vedere spiritual depind de Patriarhia din Constantinopol. Un alt semn al dezvoltarii economice a tarilor romane este construirea unor resedinte domnesti precum Baia, Suceava, Iasi in Moldova, Campulung, Targoviste si Bucuresti in Tara Romaneasca, capitale ce vor concentra un important flux comercial. Desi din punct de vedere economic Moldova si Tara Romaneasca nu desfasoara activitati manufacturiere (mestesugaresti de referinta) ele au importante beneficii de pe urma comertului de tranzit, asigurandu-se in acest fel domnitorilor romani sursa de finantare pentru derularea cu succes a campaniilor militare. Impulsionate de schimburile comerciale in crestere tarile romane vor fi nevoite sa bata moneda proprie incepand cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea; in Tara Romaneasca se pun in circulatie ducati, dinari si bani de argint in timp ce in Moldova se bat grosi de arama.In momentul in care comertul dintre Europa Apuseana si Orient va fi obstructionat de statul otoman atunci indepedenta economica si politica a tarilor romane va deveni un fapt petrecut. Atingerea Dunarii de catre statul otoman precum si cucerirea Constantinopolului vor reprezenta din punct de vedere economic inceputul unei lungi perioade de decadere a intregului spatiu central si S-E European datorat instituirii monopolului comercial de catre turci. In acelasi timp, disputa pentru acapararea principalelor centre comerciale ce apartineau tarilor romane se va acutiza, domnitorii romani fiind lipsiti in cele din urma de ele precum si de importantele venituri fiscale ce confereau forta economica si politica voievodatelor lor. Consecinta fireasca va fi orientarea spre mai multe rute ocolitoare spre Indii, descoperirea Lumii Noi si mutarea centrului comertului mondial din Marea Mediteraneana in Atlantic.

2.3. Dreptul de proprietate; relatiile de productie in societatea feudalaSocietatea feudala este structurata pe criteriul stapanirii personale asupra pamantului, domnul/regele fiind seniorul suprem toti celalti fiindu-i supusi. Piramida sociala este completata cu vasali de rang inferior care au proprii lor seniori, la baza acesteia fiind taranimea(libera si dependenta). Exista patru tipuri de proprietate in Evul Mediu Romanesc:1. proprietatea domneasca/regala pentru Transilvania2. proprietatea feudala (nobiliara/ boiereasca)3. proprietatea bisericeasca4. proprietatea taraneasca (exista doua tipuri, proprietatea a taranimiii libere si cea a taranimii dependente).Domeniul feudal reprezinta unitatea de baza a economiei medievale romanesti, in cadrul sau desfasurandu-se relatiile de productie specifice. Nobilul/boierul in Moldova si Tara Romaneasca sunt posesorii cu drepturi depline asupra feudului (mosiei sau domeniului feudal) chiar daca pentru unele cazuri acestia au primit la origine doar dreptul de uzufruct asupra acestuia si nu un drept deplin de proprietate, pe care in timp l-au transmis ulterior urmasilor lor in cadrul aceleiasi familii. Veniturile domeniului sunt exploatate de catre feudal de cele mai multe ori cu putin simt practic, sporirea acestora facandu-se pe seama taranimii ce este impovarata cu noi dari si impozite ce o determina sa nu produca bunuri decat in limita nevoilor proprii, comertul si productia destinata schimbului nefiind deloc incurajata. Abuzurile determina in scurt timpo spoliere a avutului taranimii care va ajunge in scurt timp sa fie dependenta de seniorul feudal. (neputndu-si indeplini obligatiile feudale numeroase comunitati se vor aservi cu totul seniorului local).

2.4. Dezvoltarea economica a Principatelor Romane in perioada Regimului turco-fanariot2.4.1. Contextul istoricDebutul regimului fanariot in Tarile Romane se situeaza odata cu inceputul secolului alXVIII-lea cand ultimii domnitori romani din principate, Dimitrie Cantemir in Moldova (1711) si Stefan Cantacuzino in Tara Romaneasca(1716) sunt inlaturati din scaun de catre puterea suzerana. Ocupand un loc important in conducerea imperiului otoman, grecii fanarioti vor aviza direct administrarea principatelor fenomenul nefiind deloc unul specific romanesc, dimpotriva, el regasindu-se si in cazul altor provincii aflate sub suzeranitate otomana. Solutia gasita de turci a fost determinata de noua configuratie politica din Europa Centrala si de Sud-Est unde recesiunea otomana antrenase miscarile de eliberare ale populatiilor in cauza. Sistemul dominatiei otomane, stat tipic feudal cu putine sanse de modernizarea relatiilor sociale si a dezvoltarii economice, cauzeaza o stagnare a progresului economic si social al intregului spatiu supus influentei turcesti. Din punct de vedere politic, autonomia celor doua tari romanesti este acum grav stirbit deoarece domnii sunt numiti direct de catre sultan, fara asentimentul tarii, sunt straini si nu reprezinta interesele acesteia in raporturile cu imperiul, dimpotriva. (pentru a-si mentine tronul ei fac mari concesii politice si fiscale impunand noi contributii datorate Portii Otomane.) Administrarea principatelor se caracterizeaza acum printr-o fiscalitate excesiva, ministrii fanarioti exploatand excesiv si sistematic avutia celor doua tari romane, in contextul in care Imperiul Otoman nu mai beneficia de de resursele economice rezultate din cuceriri. Fiind un stat slab dezvoltat, sub aspectul relatiilor sociale si al organizarii politice si administrative, Poarta Otomana va dovedi o reala incapacitate de a eficientiza propria economie fiind nevoita sa apeleze la sporirea haraciului, peschesurilor, vanzarea functiilor(domniilor), carora le confera semnificatie economica. Atenia sporit de care beneficiazaTarile Romane in aceasta perioada reflecta importanta economica a lor pentru Poarta Otomana nevoita sa aplice masuri noi de administrare a principatelor pentru evitarea unor posibile crize economice din imperiu. (printre obligatiile economice ale celor doua principate se regaseste si aceea de a furniza aprovizionarea cu alimente a ConstantinopoluluiEforturile facute pe plan politic de majoritatea domnitorilor fanarioti vizeaza intarirea autoritatii centrale si supunerea controlului marii boierimi pamantene, indepartata din functiile de conducere si nevoita sa asiste la pierderea rolului sau politic si mai cu seama si economic. Regimul sufera si datorita numeroaselor rapturi teritoriale ale Tarilor Romane carora puterea suzerana este incapabila sa le mai fac fa. Consecintele economice sunt dezastruoase, rechizitiile suferite in cursul campaniilor militare sunt impresionante si conduc la o stare de saracie generalizata ce antreneaza chiar miscari de populatie si criza autoritatii centrale in ultima instanta.Intarirea dominatiei otomane asupra arilor Romane in aceast perioada coincide cu slabirea accentuata a prestigiului si a fortei economice pe plan extern si precede miscarile de eliberare nationala si sociala ce vor izbucni in Balcani.

2.4.2. Relatiile economice ale principatelorPe plan intern se observa totusi, sub impulsul ideilor iluministe o timid ncercare de a reconfigura economia romaneasca pe principii economice moderne. Nivelul schimburilor comerciale creste, numrul trgurilor i importana economic a oraelor deasemenea. Principala ocupatie este n continuare agricultura, cu activitatile colaterale de unde si interesul pentru detinerea unor suprafete cat mai mari de teren arabil. Realtile sociale intre cei care detin teren si cei care nu sunt structurate pe principii feudale asa ca imobilismul acestora se reflecta si in slabele performante economice in raport cu Europa Apuseana. Se dezvolt unele ramuri ale industriei alimentare comertul dar exportul de cereale reprezinta sursa principala de venit a principatelor. Tot acum din punct de vedere social, si avand importate implicatii economice se deruleaza un fenomen de instrainare a mosiilor boierimii pamantene, noii proprietarii avand un simt practic mult mai dezvoltat si trecand in consecinta la deposedarea de pamanta a taranimii libere, si inrobirea acesteia pentru a obtine maximum de beneficii de pe urma exploatarii pamantului. Schimburile neechivalente dintre Tarile Romane si Poarta Otomana sunt suportate de catre acestea, produsele intrate in circuitul economic otoman inregistrand preturi de 4-5 ori mai mici decat cele curente pe piata europeana. Monopolul comercial otoman, instituit asupra comertului exterior al principatelor, va face ca doar dupa satisfacerea nevoilor financiare ale Porii Otomane s se permit exportul pe celelalte piete a unor produse de baza. Pentru a intarii aceste reguli domnitorii fanarioti sunt desori trasi la raspundere si obligati sa ia masuri dure contra celor ce practica un negot clandestin si mult mai profitabil cu tarile europene platind vama cucului.Totusi, complementaritatea economic a principatelor romne cu piaa occidental reflect o preocupare intens a comercianilor romni de a desfaura afaceri n Transilvania, la Viena sau n Polonia acolo unde situaia economic permitea obinerea de ctiguri normale pe pia. Deasemenea numrul celor care se ocupau de negoul permanent cu Imperiul Otoman este semnificativ, muli locuitori ai principatelor reuind s strng averi impresionante i s ocupe funcii adminstrative importante la Constantinopol. n concluzie, relatiile economice ale Tarilor Romane in aceasta perioada se caracterizeaza printr-un deficit substantial care dublat de volumul mare de obligaii economice fa de Poarta Otomana va conduce la accentuarea stagnrii economice a Principatelor i la importante consecine sociale.

2.4.3. Msuri administrative, economice i sociale reformatoareDurata efemer, de cele mai multe ori, a domniilor ii va obliga pe domnitorii fanarioti sa procedeze la o contabilizare exacta a veniturilor si cheltuielilor pentru obtine maximum de beneficii de pe urma administrarii principatelor. Intrucat durata unei domnii medie este de 3 ani timpul scurt va obliga pe fanarioti sa puna ordine in finantele statului, sa se ingrijeasca de buna administrare a principatelor si sa ientifice noi oportunitati de crestere a veniturilor pentru a face fata solicitarilor otomane sporite. In acelasi timp sistemul de cumpararea a tronului ii va determina pe domnitorii fanarioti sa liciteze sume astronomice pentru scaunul principatelor, recurgand la creditori ce trebuiau despagubiti odata ce pretendentii ocupau tronul principatelor. Sumele mari de mani vehiculate arata ca totusi principatele detineau un potential economic imens si costurile aferente ocuparii scaunului domnesc puteau fi returnate intr-un timp relativ scurt. De altfel, asta era si prima preocupare a noilor domni, strangerea impozitelor fiind cruciala pentru mentinerea bunelor raporturi cu poarta otamana. Una dintre cele mai importante msuri cu caracter economic si social a fost data de introducerea impozitului unic pe cap de locuitor capitatia, desi se va mai practica sistemul impozitelor colective, similar celui platit de obtea teritorial n vechime.Modalitatea de impunere fiscal reprezint aadar o mbinarea a sistemului individual cu cel colectiv, visteria statului stabilind cuantumul impozitelor pe cap de locuitor pentru fiecare. n situatiile, dese de altfel, n care un membru al unei colectiviti prsea comunitatea aceasta era impusa la plata impozitului aferent, prin aceasta masura urmarindu-se descurajarea actelor de fuga de pe mosii si o oarecare stabiitate fiscala. In acelasi timp se observa o repartizare a impozitelor pe categorii fiscale de populatie, scutelnicii (boierii mari si mici, neamuri si mazili, comunitatii scutite de plata, sau aflate in posesia unor manastiri, etc) si toti ceilalti locuitori care erau obligati sa suporte plata impozitelor catre stat. Concret, birnicii reprezentau categoria contribuabililor(majoritatea populatiei) iar clasa privilegiatilor (cuprinde pe boieri, cler, negustoari sau oraseni). La sfarsitul perioadei fanariote statisticile aratau pentru Tara Romaneasca ca aproape din populatie intra in randul scutelnicilor, cealalta jumatate fiind nevoita sa suporte si contributia aferanta celorlalti. Mai mult decat atat, orice schimbare de domnie atragea recoltarea veniturilor restante, chiar si acelor percepute deja, situatia ilustrativa fiind recoltarea in 12 sferturi anuale a capitatiei! Din punct de vede administrativ atributiile fiscale erau coordoonate decatremarele vistiernic care raspundea in fata domnitorului de organizarea si incasarea eficienta a datorilor fiscale ale populatiei. In aceasta actiune el era ajutat de un corp de slujbasi ce primeau leafa din visteria statului, raspunzand printre altele si de incasarea tributului de catre Poarta Otmana. Practica arata ca domnitorii fanarioti, in incercarea lor de a se achita de obligatiile economice fata de Imperiul Otoman, recurgeau la tot felul de abuzuri nicio alta institutie neputan ingradi abuzurile adminstratiei fanariote (sfatul domnesc, organ reprezentativ in Evul Mediu este acum redus la calitatea de divan, un consiliu ce il ajuta uneori pe domn sa guverneze tara.) Din punct de vedere social reformele lui Nicolae Mavrocordat privind eliberarea robilor demonstreaza ca la acea data situatia economica impunea schimbari majore ce vor si avea loc. Din punct de vedere politic are loc o reorganizare a administratiei, se introduc slujbasi salariati si nu in ultimul rand acestia sunt specializati pe functiile ce le ocupa. Se incearca stabilizarea fiscala a masei rurale, demonstrand un adevarat program politic de reforme iluministe. Optiunea fanariota se grefeaza pe continuarea unui proces de modernizare a raporturilor sociale,economice si politice incepute in principate in conditiile unei mobilitatirural excesive si a necesitatii consolidarii regimului. Programul de reforme, debuteaza in 1741 si vizeaza reorganizarea administrativa, judiciara si fiscala a instiutiilor statului inspiritul ideii de rationalizare a statului. Se urmareste deasemenea si sporirea competentei statului in asigurarea raporturilor de proprietate. Eficienta reformei fiscale din Tarile Romane prefigureaza alte initiative de pe continent, sau le urmeaza si garanteaza in ultima instanta o politica fiscala coerenta. De asemenea reglementarea de catre puterea centrala a raporturilor dintre stapanii de pamant si tarani urmareste asigurarea unui echilibru intre privilegiile boieresti si calitatea reformei fiscale din principate.

2.4.4. Consecinte ale instaurarii regimului fanariotRegimul fanariot va contribui in mod decisiv la intrarea principatelor romane in circuitul economic modern si european, gratie masurilor eficiente luate pe plan administrativ, economic, social si politic. Sub impulsul modrnismului, si constituind avangara Portii Otamane in Europa, fanariotii nu au ramas indiferenti la avantajele trecerii la un sistem modern de administrare a tarii deoarece aceasta va presupune o ordine mai buna in finante si implicit o stabilitate a domniei. Reformele vor face pasul catre modernitate in principate si vor asigura baza necesara dezvoltarii viitoare a acestoa in contextul primei jumatati a secolului al XIX-le.In acesta perioada in cele doua principate romnesti sau succedat la tron 40 de domnii n Tara Romaneasca si 36 in Moldova, fapt ce ilustreaza o grava instabilitate politica si administrativa. Concurenta acerba inte familiile fanariote pentru ocuparea tronului va face ca acestea sa furnizeze importante daruri in bani, bacsisuri, blanuri, produse cu scopul declarat de a obine bunvoina marilor dregtori otomani. Chiar i aa per ansamblu nu se poate nega faptul c, domnitorii fanarioi aveau deschidere european, n contextul secolului luminilor, reuind s pun n ordine finanele i sistemul administrativ al tarii. Msurile moderne, puse n practic, chiar dac vin din considerente speciale, au avut darul de a stopa meninerea vechilor legturi feudale dinamiznd societatea romneasc. Msurile adoptate n aceast perioada sunt n cele mai multe cazuri similare cu ceea ce se practic deja n Europa Apusean i nu fac dect sa racordeze economia principatelor din punct de vedere formal la cea a celorlate state europene.Tot acum, se urmrete realizarea unei separaii a visteriei personale a domnului fa de cea a rii, condiiile tulburii obligandu-i pe fanarioi s aplice aceste msuri pentru a se proteja n eventualitatea unei schimbri din funcie. Tot ca o msura de precauie, se introduce sistemul vnarii funciilor i rangurilor boiereti, domnia realiznd importante venituri anticipate i cointeresnd prin arendarea unor importante venituri fiscale ale rii pe respectivii dregtori fapt ce va conduce la generalizarea abuzurilor asupra contribuabililor. Totusi pe plan general se identifica o organizare i o rigurozitate sporita n finanele statului, domnitorii fanarioi fiind condiionai n scaun de plat contribuiilor ctre Poart i pentru o buna achitare a acestora ei trebuiau s aiba o imagine exact a veniturilor i cheltuielilor statului. Mijloacele, considerentele i abuzurile ce au stat la baza acestei modernizari in administrarea tarii insa au fost grefate pe o stare de inapoiere economica si social evidenta care a ingreunat dezvoltarea relatiilor moderne in principate.Expresie a ncercrilor fanariote de modernizare economic, administrativ, social i politic sunt diferitele reglementri juridice ce au ca obiect eficientizarea relaiilor sociale i economice ntre locuitorii celor dou principate: Reformele lui Constantin Mavrocordat Capetele de porunci (Tara Romaneasca1714) Codul lui Mihai Fotino (Tara Romaneasca 1765) Pravilniceasca Condica a lui Alexandru Ipsilante (Manualul de legi, 1780, Muntenia) Pandectele lui Toma Carra (Moldova 1806) Manualul juridic al lui Andronache Donici( Moldova 1814) Codul civil al lui Scarlat Calimah (1817Moldova) Legiuirea lui Caragea (1818 Muntenia)

CAPITOLUL 3.Principatele Romne n prima jumatate a Secolului al XIX-lea

3.1. Consideratii generale asupra contextului EuropeanInceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaza, pe plan extern, prin intensificarea divergentelor teritoriale dinte Marile Puteri angrenate in conflicte militare de anvergura. Anul 1815 reprezinta pentru principalele monarhii europene sfarsitul epocii napoleoniene ce prefigura schimbari majore ce ar fi putut periclita soarta capetelor incoronate ale Europei. Chiar si asa difuzarea ideilor revolutiei franceze prin intermediul armatelor lui Napoleon se va face pe intregul continent asa incat ele vor ajunge si in principatele romane. Sfnta Alian (incheiata la Viena in 1815 intre Austria, Prusia i Rusia) isi va asuma dreptul de a reprima inca din fasa orice incercare de destabilizare a situatiei politice existente in Europa. Problemele generate de omul bolnav ala Europei Imperiul Otoman- vor atrage atentia statelor eurpene ce vor incerca sa solutioneze cauza prin indepartarea Portii Otomane din Europa. (principalele interesate fiind Rusia si Austria). Dintre popoarele Europei Centrale si de Sud-Est, grecii se aflau pe o treapta de dezvoltare sociala, economica si politica net superioara celorlalte state fapt pentru care vor fi primii sprijiniti de catre opinia publica occidentala in incercarea lor de a se elibera de sub dominatia otomana.Principatele romane suporta acum finalul regimului fanariot care, cu toate incercarile de modernizare a societatii de catre regim acesta se dovedeste incapabil sa raspunda cerintelor vremii. Dezvoltarea relatiilor de productie, a schimbului si interesul tot mai mare pentru rentabilizarea productiei vor contribui, in mod paradoxal la adancirea decalajului dintre realitatea de fapt si starea de drept. Mai mult decat atat, importante considerente politice si nationale fac acum ca sistemul domniilor fanariote sa fie mai putin dorit ca niciodata, mare parte a boierimii pamantene, marginalizata si exclusa de la treburile publice, isi doreste revenirea la domniile pamantene si alegerea domnitorilor din randul ei. Aceasta reactie vine pe fondul amenintarii de a pierde si privilegiile economice dupa ce le pierduse pe cele politice in favoarea grecilor.Opiunea boierimii din principate nu are nimic naional i social, ea reprezint doar o reacie de clasa la ameninrile regimului. O caracteristic a societii o reprezint generalizarea sistemului sudiilor (supusi strini care se bucur de protecia puterilor strine i care au o serie de privilegii fiscale fiind scutii de plata impozitelor ctre stat). Generalizarea acestei practici are loc pe fondul implicarii tot mai accentuate a statelor straine n afacerile interne ale rilor Romne i acest lucru afecteaz autonomia i veniturile fiscale ale rii.

3.2. Cerinte economice, sociale si politice ale revolutiei de la 1821In perioada ce a precedat revolutia lui Tudor Vladimirescu regimul obligatiilor feudale impuse taranimii s-a inasprit, in locul darii in banii clacasilor li se impune de catre boieri si arendasii de mosii plata in zile de claca intrucat veniturile mosiei cresteau daca bunurile economice erau distribuite pe piata si nu acordate ca pana atunci taranilor. Puse in cumpana, cele doua mari categori de obligatii ale taranilor, cele fata de proprietarul agricol si cele fata de domnie, balanta va inclina in favoarea clor din urma. Monopolul comercial otoman nu permiteau, prin existenta numeroaselor vami interne, dezvoltarea unor categorii sociale astfel ca nemultumirile erau evidente in toate straturile si paturile sociale ale populatiei. La acesta stare de lucruri se adauga contextul international framantat de rascoale in spatiul Balcanic, conjunctura favorabila si pentru incercarile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia otomana.Declansarea in ianuarie 1821 a revolutie de catre Tudor Valdimiresc reprezinta expresia unor importante nemultumiri sociale si economice a locuitorilor din principate, exprimate in propgramul revolutionar de la 1821. Documentele programatice ale revolutiei sunt: Proclamatia de la Pades (Tismana) februarie 1821; Proclamatia de la Bolentin Vale martie 1821; Proclamatia de la Bucuresti 23 martie 1821;Factorul principal in izbucnirea rascoalei il constiuie partida boierimii pamantene care solicita pentru sine un program minimal de reforme ce ar fi vizat doar schimbari de natura politica la nivelul conduceii principatului Tara Romaneasca. Aceste ar fi constat doar in schimbarea conducerii grecesti si revenirea la domniile pamantene si reformarea justitiei si a armatei. Printre masurile sociale si economice preconizate de Tudor, el insusi un prosper negustor, sunt amintite:1. suprimarea vamilor interne2. inlaturarea elementelor nepemantene din dregatoriile publice si din cele bisericesti3. crearea unei armate nationale formata din oameni scutiti de dari4. desfiintarea privilegiilor pentru straini5. sa se pastreze doar darile din vremea lui Ioan Voda Caragea6. scutirea de dari a viitorului domn, Tudor7. dregatorile sa fie acordate nu pe bani sau nastere ci pe vrednicieAdeziunea populaiei rii Romneti la micarea lui Tudor va reprezenta semnalul c radicalizarea programului revoluionar reprezint singura cale de succes. Totui odat ce obiectivele minimale au fost ndeplinite, marea boierime s-a dezis de aciunea domnului Tudor astfel nct acesta a fost prsit de apropiaii si i asasinat din ordinul efului micrii de eliberare greceti ETERIA, Alexandru Ipsilanti.3.3. Dezvoltarea Galatiului si a Brailei in perioada statutului de porto-franco

Inceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaza, pe plan extern, prin intensificarea divergentelor teritoriale dinte Marile Puteri angrenate in conflicte militare de anvergura. Anul 1815 reprezinta pentru principalele monarhii europene sfarsitul epocii napoleoniene ce prefigura schimbari majore ce ar fi putut periclita soarta capetelor incoronate ale Europei. Chiar si asa difuzarea ideilor revolutiei franceze prin intermediul armatelor lui Napoleon se va face pe intregul continent asa incat ele vor ajunge si in principatele romane. Sfnta Alian (incheiata la Viena in 1815 intre Austria, Prusia iRusia) isi va asuma dreptul de a reprima inca din fasa orice incercare de destabilizare a situatiei politice existente in Europa. Problemele generate de omul bolnav ala Europei Imperiul Otoman- vor atrage atentia statelor eurpene ce vor incerca sa solutioneze cauza prin indepartarea Portii Otomane din Europa. (principalele interesate fiind Rusia si Austria). Principatele romane Moldova si Tara Romaneasca suporta acum finalul regimului fanariot care, cu toate incercarile de modernizare a societatii de catre regim acesta se dovedeste incapabil sa raspunda cerintelor vremii. Dezvoltarea relatiilor de productie, a schimbului si interesul tot mai mare pentru rentabilizarea productiei vor contribui, in mod paradoxal la adancirea decalajului dintre realitatea de fapt si starea de drept. Mai mult decat atat, importante considerente politice si nationale fac acum ca sistemul domniilor fanariote sa fie mai putin dorit ca niciodata, mare parte a boierimii pamantene, marginalizata si exclusa de la treburile publice, isi doreste revenirea la domniile pamantene si alegerea domnitorilor din randul ei. Aceasta reactie vine pe fondul amenintarii de a pierde si privilegiile economice dupa ce le pierduse pe cele politice in favoarea grecilor. Monopolul comercial otoman nu permitea, prin existenta numeroaselor vami interne, dezvoltarea unor categorii sociale astfel ca nemultumirile erau evidente in toate straturile si paturile sociale ale populatiei. La acesta stare de lucruri se adauga contextul international framantat de rascoale in spatiul balcanic, conjunctura favorabila si pentru incercarile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia otomana.La jumatatea secolului al XIX-lea principatele romane inregistreaza deja progrese semnificative in privinta relatiilor de productie si de schimb fata de momentuldestramarii monopolului comercial otoman (Pacea de la Adrianopol din 1829). Intr-o perioada scurta de timp (1829-1848) principatele romane au fost racordate la sistemul economic european, nivelul schimburilor comerciale atingand valori uriase fata de perioada anterioara.Desi este situat la interferenta imperiilor, Tarist, si Otoman orasul Galati, cu toate distrugerile provocate de desele razboaie, va reusi sa devina un punct de reper pe harta comertului european inca din secolul al XVIII-lea, dovada fiind si numarul mare de lucuitori ce aveau calitatea de suditi, supusi straini, protejati de consulate straine deschise in oras. Acestia sunt atrasi de disponibilitatile comerciale ale orasului a astfel incat acordarea statutului de port liber in 1837 se baza pe o puternica traditie comerciala in orasul de pe Dunare. Recensamintele facute arata ca majoritatea mestesugarilor ce lucrau in fabiricile si manufacturile din Galati sunt de origine romaneasca in schimb negustorii sunt in majoritate straini.nlaturarea monopolului comercial otoman si liberalizarea de catre Turcia a comertului prin Marea Neagra si stramtorile Bosfor si Dardanele va permite dinamizarea relatiilor economice ale principatelor cu statele occidentale europene astfel ca incepand cu anul cu anul 1837, orasului Galai ii este atribuit statutul de port liber, (porto-franco) fapt ce va contribui la accelerarea dezvoltarii economice a orasului. Activitatea comercial s-a dezvoltat i din cauza exportului masiv de cereale, poziia important pe care o avea portul Galai n exportul rii fiind remarcat i de reprezentantii statelor straine acreditati in principate.Perioada Regulamentului Organic si venirea la tronul principatului Moldovei a domnitorului Mihail Sturza (1834-1849), care n 1837 confera Galatiul statutul de porto/franco (port liber de plata taxelor vamale) constituie un puternic atu pentru viata economica, sociala si mai ales pentru cresterea demografica a orasului. Populatia orasului va creste de la 3.000 de locuitori n 1834 la 10.000 de locuitori in doar doi ani fiind deja atestate n oras peste 2.000 de case si magazii de comert, 32 de hoteluri, 8 bancheri, 62 case mari de comert, 7 fabrici. n 1860 numarul locuitorilor ajunge la 26.059, iar n 1873, anul in care va fi suprimat statutul de porto-franco al orasului se va ajunge la 60.000 de locuitori. Aceasta dinamica are in legatura cu emigrarea masiva a taranilor de pe mosiile boieresti si cele ale Episcopiei Romanului. Majoritatea taranilor urmareau sa scape nu doar de obligatiile feudale impovaratoare ci si de tratamentul extrem de dur aplicat de arendasi fapt ce reiese din rapoartele oficiale. In mod paradoxal, liberalizarea comertului cu grane face ca obligatiile feudale sa nu mai corespunda atat propietarilor si arendasilor de terenuri agricole cat si taranilor nevoiti acum sa presteze munci mult mai impovaratoare. Odata stabiliti in oras cei mai instariti vor intra in afaceri si comert in timp ce majoritatea taranilor saraci vor fi nevoiti sa se angajeze in atelierele, manufacturile si fabricile din oras in calitate de muncitori necalificati sau ca salahori si docheri in port, argati, slujitori, etc.Consecinta acestui val de populatie determina o reconfigurare a domeniilor economice ce se dezvolta in orasul de la Dunare, agricultura nu mai reprezinta domeniul prioritar locul acesteia fiind ocupat de mestesuguri, comert sau de lucratorii industriali. Cu toate aceste sunt multi dintre locuitori, considerati plugari in recensamantul din 1830, care lucreaza si iau in arenda suprafete de teren in proximitatea orasului, pana spre jumatatea secolului an XIX-lea, semn ca dezvoltarea economica si portuara nu poate absorbi decat treptat si limitat forta de munca ce aflueaza spre oras din regiunile invecinate. De asemenea, in preajma orasului se cultiva supravete intinse de vita de vie ale caror vinuri erau recunoscute in strainatate fapt ce diversifica exportul prin portul Galati.Recensamantul din 1838 identifica in oras o serie de mestesuguri noi, iar in cel din 1845 sunt identificati1040 de mesteri dintre care 324 sunt straini. Actul domnesc ce atesta eliminarea taxelor vamale obliga pe toti parcalbii din Moldova sa aduca la cunoastinta locuitorilor oraselor si satelor acest lucru precum si tinerea de targuri si iarmaroace 5 la numar ce durau 8 zile. Tragurile saptamanale orasul era vizitat de numerosi comercianti din orasele romanesti dar si din strainatate, iar prin ziarul bilingv roman si italian se facea o buna publicitate orasului. Pntru solutionarea litigiilor Tribunalu Comercial va fi mutat de la Iasi la Galati si se infiinteaza un oficiu postal pentru corespondenta si trimiterea banilor la Iasi sau Braila.Incepand cu 1837 se deschid n oras numeroase reprezentante ale unor firme straine, case de import-export, agentii de navigatie, reprezentante comerciale. Totodata se amenajeaza portul si are loc mbunatatirea instalatiilor portuare. Apar si primele institutii care deservesc comertul prin portul Galati. Beneficind de pe urma exportului masiv de cereale orasul se va inscrie printre primele localitati din Moldova ca importanta economica, sociala si politica alaturi de Iasi, Botosani, Roman sau Bacau. Se dezvolta industria mecanica fara a se inlatura compet productia manufacturiera iar capitalul strain isi face aparitia prin fabricile de conserve in 1844, argasit piei, fabrica de cherestea, moara mecanica sau brutarie in 1858. Chiar daca statutul de port liber confera avantaje locuitorilor pentru productia mestesugareasca aceasta situatie deschide calea unei concur