Scurt istoric

Activitatea de aplicare a mijloacelor tehnice n cercetarea infractiunilor a fost cunoscuta mult timp sub denumirea de politie tehnica sau politie stiintifica, termenul de criminalistica fiind de data relativ recenta. Pentru prima oara aceasta denumire a fost folosita de un cunoscut judecator de instructie si profesor de drept penal, austriacul Hans Gross, n lucrarea sa Handbuch fur Untersuchungrichter (Manualul judecatorului de instructie), aparuta la Munchen, n anul 1893. Odat cu dezvoltarea industriei i comerului n a doua jumtate a secolului al XIV-lea, n rile din apusul Europei, nmulindu-se numrul actelor scrise cu prilejul diferitelor tranzacii, crete i numrul actelor falsificate i odat cu acestea i necesitatea de a le descoperi. Crete numrul lucrrilor de expertiz grafic aducnd n discuie o serie de cercetri reale, unele valabile i pn astzi, cu privire la modul cum trebuie alese metodele de comparaie i cum trebuie examinat materialul.nceputul folosirii impresiunilor digitale la ncheierea de acte juridice este semnalat destul de timpuriu. Astfel, n China secolelor XII i XIII, metoda amprentelor digitale este folosit nu numai n cercetarea omorului sau n caz de divor, ci i n ncheierea de tranzacii comerciale. Dactiloscopia, bazat pe criterii tiinifice de cercetare, ncepe n anul 1866, n Italia, iniiatorul ei fiind MARCELO MALPIGHI. n privina ncercrilor de identificare a persoanelor dup semnalmentele exterioare, dei istoria le menioneaz nc de pe vremea Egiptului antic, trebuie evideniat c primele preocupri cu adevrat sistematice le ntlnim n timpul lui Napoleon I. Acesta a nfiinat prima poliie judiciar din lume, numindu-l n fruntea ei pe cunoscutul E.F VIDOQ. Pentru nregistrarea penal a infractorilor i pentru identificarea recidivitilor, VIDOQ a introdus fie personale cuprinznd descrierea semnalmentelor, fapta comis, modul de operare. Evident acest sistem a nsemnat un pas nainte, ns s-a dovedit greoi i limitat n privina posibilitilor de identificare , aa cum de altfel a fost i sistemul de identificare antropometric, conceput de ALPHONS BERTILLON, n anul 1879. Totui, sistemele menionate au avut marele merit de a deschide calea Criminalistici moderne.Progresele realizate pe plan mondial n domeniul criminalisticii s-au simit i n Romnia nc din a doua jumtate a secolului al XIX-lea . Primele rezultate ce s-au obinut pe aceast cale n Romnia la acea vreme se datoreaz pasiunii i notorietii tiinifice ale unor savani romni progresiti i a altor personaliti, cum a fost cazul domnitorului Nicolae uu, care n anul 1847 a tiprit la Iai lucrarea intitulat Regulile ce urmeaz a se pzi n privegherea i cercetarea vinovailor. n aceast lucrare autorul descrie i unele reguli de tactic i metodic criminalistic. Evidenierea contribuiei aduse de unele personaliti romne la dezvoltarea criminalisticii este n prezent cu att mai necesar, cu ct lucrrile de specialitate ale acestora au fost foarte puin popularizate, ceea ce a creat mult timp o fals impresie c dezvoltarea colii romneti de criminalistic s-ar datora nu specialitilor autohtoni, ci altora de peste hotare. n realitate, unele contribuii romneti din acele timpuri se situau la nivelul celor din unele rii avansate sau contribuiai chiar exemple de pionierat n domeniul criminalisticii. Astfel, fotografierea juridic se practic n Romnia din anul 1879, fapt ce situeaz ara printre primele care au folosit aceast metod. Ceva mai trziu, n anul 1904, dr. NICOLAE MINOVICI scrie un articol consacrat fotografiei judiciare, iar dr. TEFAN MINOVICI abordeaz problema fotografierii cadavrelor prin stabilirea identitii acestora. n anul 1895, n Romnia s-a nfiinat Serviciul de identificare judiciar, care folosea fie antropometrice, cu fotografii fa i profil, precum i cu amprentele primelor patru degete de la mna dreapt. Cum sistemul antropometric s-a dovedit a fi destul de greoi i imprecis, au fost cutate alte mijloace tehnico-tiinifice de identificare, ajungndu-se n scurt timp la dactiloscopie. Profesorul dr. Mina Minovici, n baza unor experimente efectuate timp de cincisprezece ani, obinute n anul 1909 primele rezultate n identificarea infractorilor pe baza urmelor digitale. O contribuie substanial la clasificarea decadactilar a amprentelor digitale ale infractorilor condamnai a avut-o i dr. Andrei Ionescu, care a obinuit rezultate superioare anilor precedeni n identificarea dactiloscopic, adaptnd n Romnia metoda lui JUAN VUCETICH. Ulterior, la Constana, s-a nfiinat o secie de identificare dactiloscopic. Pe parcursul ctorva decenii, pn la 1945, au aprut n domeniul dactiloscopiei lucrri de nalt inut tiinific, cum sunt Dactiloscopia n serviciul justiiei, O pagin din trecutul dactiloscopiei i Manual de dactiloscopie, toate scrise de dr. VALENTIN SAVA.Concomitent cu investigaiile din domeniul dactiloscopiei s-a intensificat cercetarea tiinific i n alte domenii ale criminalistici, n special n direcia examinrii tehnice a documentelor i a identificrii persoanei dup scris. Pe baza acestor cercetri, n anul 1900, dr. TEFAN MINOVICI a tiprit lucrarea Falsurilor n documente i fotografia n serviciul justiiei. Acelai autor a publicat n anul 1915 invenia Aparat general macro i microfotografic pentru identificarea grafic i a falsurilor n nscrisuri.n anul 1904 prof. dr. NICOLAE MINOVICI elaboreaz primul tratat de medicin legal din Romnia, n cadrul cruia sunt cuprinse o serie de probleme din criminalistic, cum ar fi importana procesului de identificare, metodele fotografiei judiciare, a cercetri urmelor digitale i plantare, a urmelor de nclminte etc. La struinele profesorilor dr. M. Minovici, dr. N. Minovici i dr. G. Bogdan se aprob inerea unor cursuri de medicin legal i n cadrul faculti de drept.Criminalistica apare ca o punte de legtur ntre realitatea faptelor infracionale, ale cror descoperire i identificare trebuie fcut cu metode tot mai perfecionate, i progresul penal, care n baza probelor afl adevrul n fiecare caz aparte.ncercarea de a se da o definitie ct mai exacta si mai cuprinzatoarecriminalisticii a preocupat cercetatorii din diferite ramuri ale stiintei.ntemeietorul ei, Hans Gross, a numit-o o stiinta a starilor de fapt dinprocesul penal.n literatura de specialitate, notiunea de criminalistica are, uneori, un continut foarte restrns, fiind integrata n criminologie, iar alteori, are un sens foarte larg, cuprinznd medicina legala, psihologia judiciara etc. Tendintele de restrngere nu de extindere a continutului acestei notiuni sunt criticabile, nefundamentate stiintific. Oricare ar fi ntinderea acestei notiuni, este de necontestat faptul ca aceasta disciplina constiuie o stiinta autonoma, avnd strnse legaturi cu alte stiinte.Daca unii cercetari i contesta autonomia si o considera disciplina sau curs special al procesului penal, altii o reduc numai la partea sa tehnica; de asemenea, criminalistica a mai fost denumita arta si tehnica investigatiei penale, opinie careia ne raliem si noi.Criminalistica este arta purtarii unui nentrerupt razboi, dus de organelle judiciare mpotriva celor care ncalca legea. Un renumit jurist romn, dr. C.Turai, afirma: Razboaiele ntre popoare sunt trecatoare, un singur razboi ramne permanent, razboiul contra crimei[footnoteRef:1] [1: Constantin Turai, Elemente de criminalistica si tehnica criminala Politie stiintifica,vol. I, Bucuresti, 1947, p.5.]

Dupa aceste sumare consideratii privind continutul notiunii de criminalistica suntem n masura sa o definim ca fiind stiinta care elaboreaza si foloseste mijloacele tehnice, metodele si procedeele tactice necesare descoperirii si cercetarii infractiunilor si a persoanelor care le-au savrsit, precum si a prevenirii faptelor antisociale.

Obiectul criminalisticiiCa stiinta autonoma, de sine statatoare, criminalistica are un obiect propriu de studiu si metode specifice de cercetare. O examinare cuprinzatoare a definitiei ne permite sa cunoastem obiectul si directiile de actiune ale acestei stiinte.Criminalistica elaboreaza metodele de cercetare a urmelor infractiunii: urmele de mini, urmele mijloacelor de transport, urmele instrumentelor de spargere, urmele mpuscaturii etc., cu scopul de a identifica obiectele creatoare de urme si persoanele care le-au folosit.[footnoteRef:2] [2: Emilian Stancu, Criminalistica, vol. I, Editura Actami, Bucuresti, 1995, p. 10; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuta, Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1992, p.7.]

De asemenea, criminalistica elaboreaza metodele tactice si procedeele de ascultare a persoanelor implicate n savrsirea faptelor penale. Pentru continua perfectionare a mijloacelor si metodelor pe care le elaboreaza, criminalistica studiaza si generalizeaza expereinta naintata a organelor de urmarire penala.O alta directie n care actioneaza criminalistica este prevenirea infractiunilor. Aceasta activitate este dusa n mod organizat, pe baza unor metode si mijloace specifice unor grupe de infractiuni (furt, omor, accidente decirculatie) si unor categorii de persoane (recidivisti, traficanti de droguri,armament si munitii, falsificatori de monede, minori etc.)

Metodele criminalisticiiCriminalistica foloseste att metode specifice, ct si metodeale altor stiinte. Din prima categorie fac parte: descoperirea, fixarea siinterpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, examinareacomparativa, efectuarea experimentelor, identificarea persoanelor si acadavrelor dupa semnalmentele exterioare ori dupa resturi osoase, cercetarea falsului n acte etc. Metodele preluate din alte stiinte, prelucrate si adaptatescopului propus, privesc: spectroscopia, cromatografia, holografia, anatomia comparata etc.

Tehnica criminalistica elaboreaza mijloacele tehnice folosite deorganele de urmarire penala si de experti pentru descoperirea, ridicarea,fixarea, examinarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale deproba. De asemenea, sunt studiate principiile identificarii si mijloacele de aplicare a fotografiei judiciare la nevoile organelor de urmarire penala.

Tactica criminalistica este consacrata studiului metodelor tacticefolosite la ascultarea persoanelor participante la procesul penal (nvinuit sau inculpat, persoana vatamata, martor) si al procedeelor de efectuare a unor activitati specifice organelor de urmarire penala: elaborarea si verificarea versiunilor, cercetarea la fata locului, reconstituirea, perchezitia, prezentarea pentru recunoastere etc.

Metodologia criminalistica studiaza mijloacele tehnice si metodeletactice folosite la cercetarea unor grupe de infractiuni ce prezinta un grad mai ridicat de pericol social, sau care solicita o specializare a organelor judiciare. ntre acestea, mentionam infractiunile mpotriva persoanei, sustragerile din avutul public si particular, accidentele de circulatie, darea si luarea de mita, traficul de stupefiante etc.Desi este o stiinta autonoma, criminalistica are legaturi strnse cu alte stiinte si, n primul rnd, cu stiintele juridice.

Dreptul penal studiaza fapte abstracte, considerate infractiuni daca sunt ntrunite conditiile prevazute de Codul penal si legile speciale. Criminalistica ofera probe cu ajutorul carora se poate dovedi ca faptele concrete, cercetate de organele judiciare, ntrunesc conditiile prevazute de lege pentru a fi calificate infractiuni.

Dreptul procesual penal stabileste cadrul legal n care trebuie sa se desfasoare activitatea de tragere la raspundere penala a celor care nu si-au conformat conduita imperativelor normelor juridice penale.

Criminalistica elaboreaza metode tehnico-stiintifice si tactice, precum si mijloacele necesare aplicarii lor, pentru ndeplinirea activitatilor prevazute de legea procesual-penala, avnd ca scop prevenirea si descoperirea infractiunilor. ntreaga activitate a organelor judiciare, constnd n aplicarea mijloacelor si metodelor specifice criminalisticii, se desfasoara cu respectarea normelor prevazute n legea procesual-penala.

ntre criminalistica si medicina legala exista o legatura att de strnsa, nct unele fapte, cum sunt cele savrsite mpotriva vietii sau integritatii corporale si a sanatatii, nu pot fi cercetate fara aportul medicului legist. De altfel, paternitatea criminalisticii este revendicata de medicii legisti care studiaza aceleasi fenomen, infractionalitatea, dar din unghiuri diferite. De asemenea, cercetarea urmelor biologice, identificarea persoanelor si a cadavrelor dupa semnalmentele exterioare se fac tot cu sprijinul specialistilor din domeniul medicinei legale.

Criminalistica n special tactica criminalistica are strnse legaturi cu psihologia judiciara. La ascultarea persoanelor participante la procesul penal (infractor, martor, persoana vatamata) sunt necesare cunostinte temeinice de psihologie generala si psihologie judiciara. Politistul, procurorul, judecatorul, avocatul etc. trebuie sa cunoasca factorii care pot influenta comportamentul celor aflati n situatii limita si sa stie ce metode tactice pot fi folosite pentru aflarea adevarului, n functie de structura psihica a fiecarei persoane.