CUPRINS:

1. Marea Unire din 1918………………………………………………..…01-022. Unirea României cu Basarabia...................................................................033. Unirea României cu Bucovina....................................................................044. Unirea României cu Transilvani.................................................................055. Ziua națională a României……..………………………………………06-076. Importanța Unirii pentru dezvoltarea ulterioară a României…………..08-097. Bibliografie……………………………………………………………….10

1. Marea Unire din 1918.

Procesul istoric în urma căruia toate provinciile locuite de romani s-au unificat

în cuprinsul aceluiași stat național, România, a fost determinat de trei factori

principali: contextul ideologic, politic și militar european, prezența pe scara larga a

sentimentului național în rândul populației românești și acțiunea politică decisă a

elitelor din Regat și din Austo-Ungaria.

În timpul războiului s-au conturat programele politice care vor sta la baza

acțiunilor naționale românesti din Basarabia, Bucovina și Transilvania.

În prima lor fază, acestea vizau obținerea de drepturi naționale pentru etnicii

români din Rusia sau Austro-Ungaria. S-a cerut dreptul de folosire a limbii române în

administrație și justiție, învătământ în limba materna, reprezentare proporționala in

toate domeniile vieții publice. Argumentația ce stătea la baza acestor revendicari era

una de ordin istoric și demografic, venind în prelungirea programelor elaborate în

cursul secolului al XIX-lea de elitele românesti din afara teritoriului României.

În anul 1917, programele naționale se radicalizează, intrând în etapa a doua. În

contextul destrămarii Imperiului Rus și al activizării elitelor naționale din monarhia

dualistă, românii de acolo revendică dreptul la autonomie politica pentru provinciile

populate majoritar de români, păstrând argumentația tradițională, istorică și

demografică.

Faza a treia, în definirea obiectivelor politice românești s-a desfășurat în anul

1918. Din acest moment se adoptă ca argument principal idea autodeterminării, care

circula acum pe plan internațional. În baza ei, reprezentanții românilor cer

independența provinciilor în care etnicii români erau majoritari.

Prăbușirea militară a Puterilor Centrale și afirmarea principiilor democratice la

sfârșitul războiului au reprezentat un factor hotarâtor în evoluția spre ideea unificării.

1

Pericolele externe și competiția declanșată pentru succesiunea imperiilor

destrămate, odată cu încheierea conflagrației mondiale, au grabit trecerea spre ultima

etapă, cea a unirii tuturor teritoriilor locuite de români cu Regatul Romaniei.

2

2. Unirea României cu Basarabia.

Unirea tutror românilor într-un stat național a cunoscut două momente

principale. Prima provincie care s-a alipit României a fost Basarabia, în martie 1918.

Împrejurarea a fost favorizată de prabușirea autorității Rusiei în zonă, ca urmare a

revoluției bolșevice.

Astfel, în Basarabia, în perioada aprilie – octombrie 1917, organizațiile

social-politice românești elaborează programe în care cer autonomia Basarabiei.

În decembrie 1917 se intrunește Sfatul Țării, organ reprezentativ al Basarabiei,

dominat numeric de români, care proclamă Republica Federativă Moldoveneasca ,

desemnând structurile de conducere ale acesteia. În ianuarie 1918, Sfatul Țării este

dizolvat, in urma preluaării puterii la Chișinau de către bolșevici, însă pentru scurtă

durată, deoarece armata româna pătrunde în oraș si restabilește autoritatea Sfatului,

care o luna mai tarziu proclamă independența Republicii Moldovenești. Noul stat este

amenințat insa de o ocupație a Rusiei bolșevice sau a nou creatului stat ucrainean. În

martie Sfatul Țării adoptă hotarârea de unire a Basarabiei cu România.

Această hotarâre a fost luată de liderii români în cadrul unor organizații politice

naționale. Pentru a arata că gestul lor se bucura de sprijinul populației, ei au convocat

adunări cu caracter reprezentativ care să dea greutate deciziei luate în ochii opiniei

publice interne și internaționale. Deși armatele române intraseră în Basarabia înca

inainte de proclamarea Unirii, liderii români au ținut să arate că Unirea nu a fost

rezultatul unei cuceriri militare românești, ci al opțiunii populației din zonele

respective. Acțiunea lor urmărea să răspundă cerințelor principiului autodeterminării.

3

3. Unirea României cu Bucovina.

În timpul primei conflagraţii mondiale, Bucovina a fost teatru de război,

numeroşi tineri fiind înrolaţi în armata austro-ungară. Începând din toamna anului

1918, situaşia provinciei s-a înrăutăţit. În contextul reorganizării Imperiului pe baze

federative, autorităţile habsburgice vehiculau teza anexării Bucovinei la Galiţia. De

asemenea, Ucraina ridica pretenţii de stăpânire asupra provinciei, ameninţând cu

intervenţia militară. În octombrie 1918, la iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu

Flondor, a fost convocată la Cernăuţi o adunare a reprezentanţilor populaţiei

româneşti, care a ales Consiliul Naţional. Ca lider politic al acestuia a fost ales Iancu

Flondor. Ameninţarea ucraineană l-a deterrninat pe acesta să ceară sprijinul armatei

române. La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, format din

reprezentanţi ai românilor, polonezilor, germanilor şi rutenilor, votează unirea cu

Regatul României. Austria recunoaşte unirea României cu Bucovina prin tratatul de

la Saint-Germain.

4. Unirea României cu Transilvania

4

În ceea ce priveşte Transilvania, încă de la începutul Primului Război Mondial

s-au diversificat mijloacele de luptă ale românilor pentru unirea cu ţara, activitate

coordonată de Partidul Naţional Român (P.N.R.). În toamna anului 1918, în condiţiile

înfrângerii Puterilor Centrale şi prăbuşirii Austro-Ungariei, mişcarea naţională a

românilor din Transilvania s-a amplificat. P.N.R. proclamă la Oradea independenţa

naţională a românilor din cadrul Dublei Monarhii, iar la 12 noiembrie 1918 se

formează Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.), cu sediul la Arad, având

rolul de a coordona, ca organ unic, mişcarea naţională a românilor transilvăneni.

După modelul acestuia, s-au constituit consilii şi gărzi locale în Transilvania. Acestea

au preluat controlul politic şi administrativ în întreaga provincie, reuşind să menţină

ordinea în Transilvania. Pentru a da expresie voinţei românilor transilvăneni,

C.N.R.C. decide convocarea unei mari adunări pentru 1 decembrie 1918, la Alba

Iulia. Marea Adunare Naţională se deschide sub preşedinţia lui Gheorghe Pop de

Băseşti, în prezenţa a 1228 de delegaţi, a episcopului ortodox Miron Cristea, a

episcopului greco-catolic Iuliu Hossu şi a peste 100 000 de persoane. Vasile Goldiş

va citi Rezoluţia Unirii cu România (a promovat principii democratice, egalitatea

minorităţilor cu naţiunea română, votul universal, libertăţi cetăţeneşti). A doua zi au

fost alese organele provizorii ale puterii de stat Marele Sfat Naţional şi Consiliul

Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu. Unirea a fost salutată şi recunoscută de

naţionalităţile din Transilvania. Ungaria recunoaşte unirea prin Tratatul de la Trianon

(1920).Marea Unire din 1918 încununa aspiraţiile de veacuri ale românilor de a trăi

într-un singur stat, fiind rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne.

Astfel, se desăvârşea formarea României Mari. Noul stat românesc, având o suprafaţă

de 295 049 km2 şi o populaţie de 18 milioane de locuitori, va fi recunoscut pe plan

intemaţional prin tratatele de pace încheiate la Paris, în anii 1919-1920.

5. Ziua Naţională a   României

5

De 23 de ani se sărbătorește pe 1 decembrie Ziua Naţională a României.

1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea

regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea

Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste

100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o

Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg

Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana,

Sătmar şi Maramureş) cu România .

Ziua de 1 Decembrie 1918 incununează deci, lupta românilor transilvăneni

pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se

in continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie

1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).

Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională

favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi

Austro-Ungar.

Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu: “ […] Marea Unire din 1918 a

fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că

desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a

nici unui partid, este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan

ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de

fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.

[...] “

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizanii

Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi

destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei

6

tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina,

Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia, o biruinţă o

excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste

provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al

naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.

O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a

dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau

incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate

adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.

6. Importanţa unirii pentru dezvoltarea ulterioară a

României.  

7

Unirea din 1918 într-un singur stat a tuturor românilor s-a realizat, aşadar, ca

expresie a voinţei populare într-un context favorabil. Tratatele de pace din 1919-1920

au recunoscut de jure o situaţie deja existentă, rod al acțiunii românilor înşişi. S-a

creat astfel un cadru favorabil dezvoltării societătii româneşti, intrată într-o nouă

etapă a evoluţiei sale.

Marea Unire din 1918 a încununat aspiraţiile seculare ale românilor de a vieţui

într-un singur stat. Ea a fost rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne.

De asemenea, au contribuit la edificarea ei o generaţie importantă de oameni politici

precum: regele Ferdinand, lonel Brătianu, luliu Maniu, lon Nistor, Take lonescu, lon

Inculeţ, Nicolae lorga şi mulţi alţii. În noul cadru istoric de după anul 1918 s-a

accelerat ritmul de dezvoltare şi modernizare al societăţii româneşti, ceea ce a

conferit trăinicie statului naţional. Suprafaţa ţării a sporit de la 137 000 km2 la 295

049 km2, populaţia de la 7 250 000 locuitori, înainte de 1918, la 18 052 896 locuitori,

la recensământul din 1930. Au marcat creşteri importante, între altele, suprafaţa

arabilă de la 6,6 milioane ha la 14,6 milioane ha, suprafaţa acoperită cu păduri - de la

2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha, reţeaua căilor ferate de la 4300 km la 11 000 km.

A avut loc integrarea deplină, social-economică şi politică, a noilor teritorii unite cu

patria-mamă, un progres economic real şi eficient, aplicarea unui program democratic

de propăşire a ţării.

Modificarea fundamentală a structurii instituţionale şi economice, după

reformele din 1921-1923, s-a tradus prin lărgirea masivă a cadrului vieţii social-

politice, mutaţii în ceea ce priveşte echilibrul social de forţe. S-a făurit, în acelaşi

timp, o lume a contrastelor, în care ţărănimea, ce reprezenta majoritatea populaţiei,

trăia relativ greu, mai ales din gospodăriile proprii, iar Bucureştiul a devenit "Micul

Paris", principala capitală din sud-estul Europei, un oraş modern, aliniat standardelor

urbanismului internaţional.

8

Într-un cadru general de evoluţie a întregii societăţi au apărut şi fenomene noi,

precum corupţia, arivismul şi, foarte rar, violenţa, au avut loc conflicte sociale.

Degradarea poziţiilor forţelor conducătoare a făcut loc manifestărilor de extremă

stângă şi dreaptă în societate, cu efecte, din perspectivă istoncă, negative. Pe plan

internaţional, România s-a afirmat ca un factor cu iniţiativă diplomatică, cu o

conduită exemplară, în sensul menţinerii păcii şi securităţii europene, contra politicii

de revizuire a tratatelor de pace, a oricărui atentat la adresa statu-quo-ului teritorial.

În noile condiţii internaţionale din deceniul al patrulea al secolului nostru, marcate de

ascensiunea fascismului, a tendinţel către autoritarism, promovată de regele Carol al

11-lea, România Mare s-a dezmembrat,în vara anului 1940, sub loviturile de forţă ale

puterilor totalitare, democraţia făcând loc regimurilor totalitare.

Unirea din 1918 într-un singur stat a tuturor românilor s-a realizat, aşadar, ca

expresie a voinţei populare într-un context favorabil. Tratatele de pace din 1919-1920

au recunoscut de jure o situaţie deja existentă, rod al actiunii românilor înşişi. S-a

creat astfel un cadru favorabil dezvoltării societătii româneşti, intrată într-o nouă

etapă a evoluţiei sale.

BIBLIOGRAFIE

I. SURSE BIBLIOGRAFICE:

9

1. Istoria Statului și Dreptului, Emil Cernea, Emil Molcuț, București, 1996

II. SURSE INTERNET 1. http://istoria-romaniei.blogspot.ro/2010/02/importanta-istorica-marii-

uniri-din.html2. https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/06/03/anul-1918-in-

istoria-romanilor/#more-234423. https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/10/16/marea-unire-

situatia-din-rusia-dupa-lovitura-de-stat-bolsevica/romania-mare-color/

4. https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/11/30/ziua-nationala-a- romaniei-2/#more-26045

5. http://www.ziuanationala.ro/semnific.php

10