1. ISTORIA PARFUMULUI

Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum".Conotatia actuala a cuvantului” parfum” o datoram francezilor ,care au definit prin acest termen mirosurile placute din aer,obtinute prin arderea tamaii.

Potrivit cercetatorilor,putem discuta despre o istorie a parfumurilor inca din perioada preistorica.Descoperirile arheologice atesta faptul ca exista suficiente dovezi care sa demonstreze că parfumul era creat, utilizat si comercializat încă de pe vremea sumerienilor,asadar putem spune ca istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitatii.Pentru antici, parfumul omagia frumusetea si puterea.

Primul tip de parfum aparut in lume a fost tamaia. Aceasta dateaza de acum 4000 de ani si a fost descoperita de catre mesopotamieni. Inca din aceasta perioada, parfumurile, uleiurile, esentele erau folosite ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere.

Cercetatorii au descifrat in scrierile sumeriene un numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, dar si insemnari care relatau rolul jucat de acestea in ceremonialuri,arderea de tamaie si alte esente era o practica intalnita in ceremoniile religioase, de venerare a zeilor, iar amestecurile de rasina, ulei si lemn parfumat erau folosite la imbalsamarea mortilor, dar si in viata de zi cu zi.

Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 I.Hr.

Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare;la prepararea mormantului esentele aveau un rol extrem de important deoarece urcarea sufletului la cer era asociata cu o unda de parfum care sa urmeze spiritul.Asa se face ca unele parfumuri si uleiuri folosite la inmormantari erau extrem de puternice. De exemplu,la 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, la deschiderea mormantului sau, inca se mai putea simti o urma de parfum.

Confectionarea recipientelor de pastrare a parfumurilor era o adevarata arta in Egipt. Erau folosite materiale precum alabastrul, sticla, abanosul, portelanul insa au fost intalnite si recipiente facute din aur sau piatra. Aparitia sticlei in Egipt, in preajma anului 1558 i.Hr. a dus la o revolutionare a acestei arte.

Asa cum se poate vedea chiar si din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au fost importate din Egipt si in scurt timp devenisera deja o marfa foarte populara si cautata,dar si bine platita.

Potrivit cercetatorilor, se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni.

Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Grecii, de altfel, sunt considerati primii care au obtinut primul parfum lichid, desi el era complet diferit de parfumurile pe care noi le cunoastem astazi.

Potrivit lui Homer, chiar zeii Olimpului i-au invatat pe oameni secretele fabricarii si folosirii parfumurilor, iar in numeroase scene ale mitologiei grecesti parfumurile, aromele, esentele sunt prezente sau create de zeite, nimfe si alte personaje.

Din Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii. Se spune ca primii barbieri si parfumieri care au ajuns la Roma proveneau dintr-o colonie elena, din sudul Italiei.

Romanii au dat nastere unuia dintre marile imperii ale lumii, care domina jumatate din lumea cunoscuta. Insasi Roma era un oras bogat si prosper, un simbol absolut al civilizatiei si puterii, dar si un oras in care luxul, eleganta si frumusetea erau la mare pret, si din care parfumurile nu puteau lipsi.

Imperiul Bizantin ,marele continuator al gloriei Romei, a preluat intre altele de la marele imperiu si moda parfumurilor. Insa,in loc sa foloseasca pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci.

Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de mirodeniile si diversele plante care faceau din tinuturile arabe un taram al parfumurilor.

Istoria parfumurilor avea sa continue in perioada renascentista, cand Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, au devenit si noile capitale ale industriei parfumului.

Formulele si retetele vechi, adunate din toata lumea sau reinventate si imbunatatite au facut ca moda parfumului sa revina in forta in Europa.Astfel apar primele tratate de chimie, dar si noi materii prime pentru parfumuri,precum cacao, vanilia, balsamul de Peru, tutunul, piperul, nucsoara si multe altele, aduse de Vasco da Gama, Christofor Columb sau Magellan.

Devenind noul taram al parfumului, Franta a avut la inceput doar mici laboratoare ale parfumierilor, la Paris si in alte locuri, unde maestrii acestei arte aveau deja o lista de clienti, fiecare cu preferintele sale.

In clasa nobilimii si a regalitatii, uzul parfumului era de la sine inteles ,fiecare nobil sau negustor dorea un alt tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor.Chiar si in aceste conditii,parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igitiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli.

Ultima etapă revoluționară din istoria parfumului este plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industrială ale cărei consecințe sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, înființarea marilor magazine, dar mai ales apariția primelor produse de sinteză, determinată de dezvoltarea chimiei organice.

Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză - vanilină și cumarină - acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne.

In 1921,Gabrielle Chanel lanseaza o marca proprie de parfum de a carui creatie se face responsabil Ernest Beaux. Parfumul va primi numele de Chanel No. 5, fiind al cincilea dintr-o linie de parfumuri prezentata de Beaux. Chanel No. 5 a fost primul parfum 100% sintetic aparut.

Anii '30 au marcat in istoria parfumului aparitia unei game de parfumuri pentru piele, iar notele florale au devenit si ele populare, odata cu aparitia Worth's Je Reviens (1932), Caron's Fleurs(1933),Jean Patou's Joy (1935).

De-a lungul timpului, o noua tendinta s-a impus in industrie, legand designul vestimentar de parfumuri. Astfel, odata cu atingerea apogeului de catre parfumeria franceza in 1950, designeri precum Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci si-au creat o linie proprie de parfumuri.