ISTORIA ARTEI CRESTINE Izvoare ale iconografiei n scrierile Sfiniilor Prini

coana ortodox, definit ca echivalent plastic al mesajului evanghelic i totodat ca expresie a vieii liturgice, se integreaz ca atare n Tradiia Bisericii, de aici decurgand i caracterul normativ, atributul canonicitii cu care este investit.

n ceea ce priveste iconografia, relaia "cuvant" - "chip", text - imagine, a fost de la bun nceput pus n termeni far echivoc, n sensul adecvrii, supunerii imaginilor la textul de la Qued-limburg (nceputul sec. V), ngduie s se vad sub stratul de pigment, ros pe alocuri, al miniaturilor, "instruciuni verbale" transmise de caligraful textului ctre pictorul ce urma a ilustra manuscrisul, uneori putandu-se distinge chiar foarte sumare schite pregtitoare, aceast practic fiind curent desigur i n pictura murala. Ansambluri monumentale nfisau odinioar cicluri biblice extinse la zeci de scene, ilustrand Copilria, Minunile sau Patimile lui Iisus, precum i teme vetero-testamentare, asa cum se mai pot vedea nc n bazilica roman Santa Maria Maggiore. Sursa de inspiraie au constituit-o, fr ndoial, crile Sfintei Scripturi, cele canonice n primul rand, dar i apocrifele.

Prin urmare, relaia dintre "cuvant" i "chip" n ceea ce priveste iconografia inspirat de teologia sinoadelor, ca i cea inspirat de scrierile biblice de altfel, este perceptibil i, n general, univoc, avand n vedere ntaietatea evident a textelor, nu numai ca apariie n timp, ci i pentru calitatea lor normativ, canonic. n sensul unei anumite reciprociti mai ntai: "i iconografia i Liturghia sunt dou transcripii ale aceleiai Tradiii, care s-au influenat una pe alta. Ele sunt opera acelorai oameni: zugravi i melozi. Ei sunt monahi cel mai adesea. De la o vreme, mai ales dup "veacul de aur" al literaturii patristice, vastele cicluri ale iconografiei biblice desfsurate pe pereii bazilicilor ncep a se restrange, fcand loc unei iconografii mai esenializate de semnificaie simbolic, dogmatic i liturgic; acestei semnificaii i se subordoneaz de acum i configuraia arhitectonic a edificiului, din ce n ce mai evident solidar cu iconografia.

Relaia iniial "cuvant" - "chip", devenit text-succesiune de imagini, caut a-i rezolva polaritatea n complementaritatea cuvant-chipului pentru a fi apoi ntruchipat de Pantocrator n cheia de bolt a "Liturghiei-Biseric.

n Rsrit, de asemenea, influena i autoritatea sa sunt unanim resimite i, dintre Prinii rsriteni, sunt de amintit, n afara Sf Maxim Mrturisitorul i a Patriarhului Gherman, mai cu seam cei care asemenea lor, s-au ilustrat, mai mult sau mai puin direct, prin contribuii importante la teologia icoanelor: Sf. Andrei Criteanul, Sf. Ioan Damaschinul, Sf. Teodor Studitul, Sf. Grigore Palama i alii .

Importana lui Dionisie Areopagitul, asa cum o ntelege teologia contemporan, st, prin urmare, i n faptul siturii sale la nceputul unei evoluii care va caracteriza ntreaga spiritualitate bizantin, gsindu-i o expresie deplin n teologia Sf. Grigore Palama. De-a lungul acestei perioade, n rstimpul creia invtura Bisericii se va fi precizat n sinoade, imaginea "tenebrelor divine", la nceput doar o metafor dogmatic, se va concretiza ntr-o adevrat teologie a "luminii necreate", sau, cum nimerit i plastic se exprima V. Lossky, "ntunericul de odinioar de pe Sinai se va preschimba n lumina de pe Tabor, n care Moise a putut vedea n sfarit chipul slvit al lui Dumnezeu". Dar, aceeai imagine a "razei ntunecate" l situeaz pe autorul Areopagiticelor ntr-o niruire descendent i ascendent, ntrucat, "imaginea conine ntreaga teologie a lui Dionisie, care este i cea a lui Maxim. Aceast teologie continu i desvarseste strdania unui lung ir de ganditori greci, evrei i cretini".

n acest context, ii dezvluie importana afirmaia frecvent c sub influena Corpusului areopagitic se va cristaliza n Rsrit doctrina icoanelor ca mijloc de comunicare cu divinul sau, dup expresia curenta, ca "ferestre spre transcendent".

n ceea ce priveste simbolurile, "Dumnezeu nu este identic cu ele, asa cum nici omul nu este identic cu propria sa imagine". Pentru a lamuri pe cat posibil gradul de asemnare ntre prototip i imagine, este reluat paradigma cunoscut, consacrat de Sf. Vasile cel Mare, dar introdus n uzana teologilor i de Sf. Atanasie cel Mare n Cuvantare despre chipurile sfinte: luand drept pild portretul unui imprat, care-i reproduce exact imaginea i forma - arta printele alexandrin - asemnarea lor este nestirbit, astfel ncat cel ce priveste portretul l vede pe imprat i recunoaste c acesta este n imagine. Deci, cel ce venereaz imaginea, venereaz n ea pe imprat, deoarece imaginea red forma i chipul impratului".

Abordand aceast problematica de o important deosebit pentru ntreaga dezvoltare a teologiei icoanelor i, n ultim instant, a iconografiei cretine nsei, Dionisie desfsoar mai ntai itinerariul catafatic al discursului sau teologic, artand posibilitatea participrii creaturii la viaa Creatorului i de aici posibilitatea figurrii invizibilului prin vizibil i anume n acelai mod n care "urmele (amprenta, n.n.) unei pecei particip la formele peceii arhetipice", gradul mai mic sau mai mare de asemnare nu depinde de pecetea nsi, "caci ea se imprim ntreaga i identic n fiecare urm i numai deosebirea obiectelor participante la ea pricinuieste neasemnarea urmelor ntregii forme arhetipice, una i aceeai. Spre exemplu: dac ele sunt gingase, sau plastice, sau netede, sau n-au nc vreo urm i nu sunt nici rezistente, nici dure, nici curgtoare, nici nestatornice, figura ei imprimat va fi curat, clar i permanenta. Dac va lipsi ns ceva din proprietatea pomenit, atunci materialul respectiv va fi pricin neprimirii, neimprimrii, neclaritaii peceii".

Ceea ce face ca icoana s nu ii aib suficient n sine, ci s aparin de fapt realitaii suprafiresti care se i strvede n ntruchiprile iconografice purtand pecetea desvaririi. Se verific astfel principiul ce funcioneaz ca o lege n estetic - i nu numai n domeniul ei - conform cruia coninutul ii impropriaz forma, i iese totodat n evident resortul intim care se trdeaz prin apelul la erminie i anume nesigurana n privina coninutului teologic, insuficienta stapanire a acestuia. n ultim instana, stilul, n spea cel bizantin, apare ca rezultant i a tensiunii coninut-expresie, material-tehnic etc.

Revelarea reciproc a spiritualului i a materiei constituie temeiul contemplrii naturii, noiune fundamentala pentru teologia Sf. Maxim, care o situeaz totdeauna n relaie cu ntelesul duhovnicesc al Scripturilor. "Ambele sunt necesare celui ce voieste s parcurg fr greseal calea cea buna ctre Dumnezeu", afirm Sf. Maxim, n minunea Schimbrii la Fa a Domnului, de pild, chipul iradiind strlucirea slavei nseamn legea harului cea neumbrit de val, vesmintele strlucitoare nseamn natura, amandou iluminate i fcute transparente de ctre har.

Adancind interpretarea n spirit dionisian, Sf. Maxim dezvolt ideea c "lumina care strluceste din chipul Mantuitorului" poate fi nteleas ca "imagine a teologiei apofatice", n timp ce "strlucirea vesmintelor i apariia lui Moise (reprezentnd Providena) i a lui Ilie (reprezentnd Judecata sunt imaginea teologiei catafatice". O sinteza a celor dou faze ale demersului teologic, catafatic, respectiv apofatic, este realizat mai deplin n ceea ce teologii contemporani au numit "liturghia cosmic" maximian.

Folosind expresia "nfisarea figurat pe icoane", Sf. Gherman nu inoveaz, ci se ncadreaz ntr-o tradiie ce se regseste n teologia trinitar a Sf. Grigore de Nisa ca i n hristologia Sf. Maxim Mrturisitorul. n context iconologic, aceast expresie ii reactualizeaz sensul concret iniial, etimologic, pstrand n acelai timp bogia ntelesului teologic acumulat ntre timp.

Cinstirea Sfintelor Icoane const n cinstirea Persoanei reprezentate, a Crei prezena o putem simi, n funcie de curia sufletului nostru. n Evul Mediu, imaginea s-a dovedit a fi de regul aservit cuvntului n (rs)tlmcirea Evangheliei. Nu se poate totui formula o acuz general la adresa artei medievale n privina atitudinii fa de evrei, ntruct, alturi de nenumrate producii ostile, s-au remarcat i creaii nemarcate de iudeofobie, vdind un caracter just, obiectiv. Dar este incontestabil c ostilitatea prevaleaz.

Arta plastic a contribuit la transformarea disputei teologale n adversitate interuman, vehiculnd i sfrind prin a impune cliee. Ideea unei manipulri, ideologizri colective prin imagine s-a dovedit a fi o arm deosebit de eficient.

Cum se cuvine s fie cinstite icoanele? Opiniile au fost mprite: unii, precum Sfntul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, considerau c icoanele trebuie cinstite la fel ca sfintele vase, n timp ce alii, precum reprezentanii Patriarhilor Alexandriei i Antiohiei, credeau c icoanele au aceeai semnificaie ca sfnta cruce. Sinodul le-a dat dreptate celor din urm.

Arta Bisericeasca in evul mediu

Intemeierea statelor medievale romaneti, ca si organizarea cononica a Bisericii Ortodoxe din fiecare provincie, a dus la dezvoltarea unei arte romaneti, de factura bizantina, pe care s-au grefat elemente de arta populara ori 353c213d anumite elemente ale artei apusene, ajungandu-se la o creaie noua, cu trasaturi proprii, la o arta specific romaneasca.

In ce privete arhitectura, in Tara Romaneasca si Moldova s-au ridicat o serie de biserici in asa numitul "plan treflat", in varianta "triconcului", de origine bizantino-sud-dunareana. In mare, bisericile construite in acest plan urmeaz impartirea tradiionala a bisericilor de rit bizantin ortodox: pronaos - de regula ptrat, - naos, cu doua abside laterale, iar in mijloc se ridica o turla, - si absida altarului, spre rsrit. Acestui tip ii aparin bisericile mnstirilor Vodita, Tismana si Cozia, din a doua jumtate a secolului XIV, cea din urma situandu-se printre cele mai de seama creaii arhitectonice din intreg sud-estul european, servind ca model pentru o buna parte din bisericile de mai tirziu.Biserica Sf. Nicolae (domneasca) din Curtea de Arge - de la mijlocul secolului XIV - este conceputa dup planul "in cruce greaca nscrisa", creaie a arhitecturii bizantine din epoca Comneinilor, un monument excepional sub raport artistic.

In Moldova, biserica Sf. Nicolae din Radauti, ctitoria lui Bogdan I (c. 1359-1365), are planul unui edificiu romanic, basilical, unic in arhitectura moldoveneasca, fara turla. Biserica Sf. Treime din iret, din aceeai perioada, introduce Moldova planul triconc, probabil prin mijlocirea Tarii Romaneti, avnd si o bogata decoraie extrerioara.

In timpul lui tefan cel Mare (1457-1504) tradiiile constructive moldoveneti, ale cror inceputuri se intalnesc in aceste doua biserici, ca si soluiile noi introduse sub Alexandru cel Bun (1400-1432), au fost preluate si amplificate. Este adevrat ca unele biserici - mai ales steti -urmeaz planul simplu al celei din Radauti. Dar tipul predomanant este cel ticonc, inaugurat de Sf. Treime din iret, cruia i s-au adugat o serie de elemente noi. De pilda, la biserica mnstirii Putna, prima ctitorie a domnitorului, s-a introdus un spaiu funerar intre naos si pronaos, numit gropnita (necropola), element neintalnit in lumea ortodoxa, care va fi preluat la Neam, Dobrovat si la multe biserici din secolul al XVI-lea. Naosul, pronaosul si gropnita, - unde exista -, sunt desprite intre ele prin ziduri groase, strpunse de o usa. Toate bisericile au o turla zvelta pe naos, cilindrica in interior, iar in exterior cu 8,12 sau 16 laturi, aezate de regula, pe o baza dubla, stelata. Aproape toate bisericile lui tefan au o bogata decoraie exterioara (firide, arcade, ocnite, discuri smluite), avnd si unele elemente gotice (contraforti, ferestre in chenare gotice etc). rezulta ca la fondul arhitectonic bizantino-balcanic, prelucrat in spirit autohton, s-au adugat unele elemente din arta gotica sau din cea populara, ajungandu-se astfel la un stil propriu, cunoscut sub numele de "stilul moldovenesc". Operele reprezentative ale epocii lui tefan cel Mare au exercatat o puternica influenta asupra arhitecturii din secolele urmtoare.

In secolul al XVI-lea, in Tara Romaneasca se menin principalele tipuri de biserici intalnite in perioada precedenta: cel treflat, in forma triconcului, foarte des intalnit, cel in cruce greceasca inscrisa, folosit mai rar, de regula la bisericile de mari proporii, si cel dreptunghiular, fara abside laterale, intalnit izolat, numai la cteva monumente, azi in ruina. Dar in cadrul acestor trei tipuri variantele sunt foarte numeroase, mai ales in ce privete pronaosul, precum si decoraia faadelor. Aceste variante au fost create prin imbinarea unor elemente din secolul al XlV-lea, fie intre ele, fie cu altele venite din afara, ori prin introducerea de inovaii romaneti.

Intre monumentele reprezentative ale acestui secol se numra biserica mnstirii Dealu, de tip triconc, in fond o prelucrare a celei de la Cozia, cu o turla pe naos si alte doua pe partea de rsrit a pronaosului, toate octogonale, cu o bogata decoraie sculptata; intreaga biserica are un frumos decor exterior, cu arcade oarbe, inguste si inalte, impartite in doua registre. Mult mai bogata in decoraia exterioara si mai evoluata in ce privete planul arhitectural este biserica mnstirii Arge, ctitoria lui Neagoe Basarab, construita din marmura, piatra si mozaic. Naosul este in plan triconc, peste care se inalta o turla octogonala, iar pronaosul este dreptunghiular, supralargit, cu 12 coloane care susin o turla si cu doua spatii laterale cu destinaie funerara, peste care se ridica alte doua turle, spre vest. ntregul exterior, inclusiv turlele, au o bogata decoraie exterioara, in piatra sculptata, cu motive geometrice si florale stilizate, de origine armeano-georgiana, persana, araba si otomana. Biserica de la Arge este considerata cea mai desvrita expresie a artei medievale romaneti si una din capodoperele artei universale.

Planul triconc a fost folosit si in construcia altor biserici mnstireti din prima jumtate a secolului al XVI-lea: schitul Ostorv, Caluiu, Valea, Stanesti, bolnita Coziei, Bucovat. Planul in "cruce greaca inscrisa" este intalnit la naosul actualei biserici a mnstirii Snagov, la biserica domneasca din Tirgoviste s.a.

Arhitectura bisericeasca in Moldova a cunoscut o perioada de nflorire in timpul domniei lui Petru Rares, cnd se dezvolta tradiiile constructive ale epocii lui tefan cel Mare. Biserica mnstirii Probota, de pilda, isi are prototipul in biserica nlrii de la Neam, in plan triconc, cu cinci incaperi distincte: pridvor inchis (element nou), pronaos, gropnita, naos si altar, separate intre ele prin ziduri groase, strbtute de usi. Actuala biserica a mnstirii Bistria, ridicata de Alexandru Lapusneanu, se asemna mult, ca plan, cu Probota. Humorul are un plan triconc, dar fara turle, singura de acest fel in epoca respectiva in Moldova, dar cu aceeai impartire exterioara ca la Probota (pridvorul e insa deschis). Biserica mnstirii Moldovita are un plan triconc, turla pe naos si aceeai distribuie a incaperilor ca la Humor. Ultimul monument reprezentativ al arhitecturii moldoveneti din perioada sa "clasica" ii constituie mnstirea Sucevita, ctitoria Movilestilor, care reia planul bisericii mari de la Neam, cu toate elementele adugate in timpul lui Petru Rares: pridvor inchis, pronaos, gropnita, vesmantarie - tezaur, naos cu o turla zvelta, la care se adaug doua pridvorase deschise care perced intrrile in pridvorul propriu-zis.

In secolul al XVII-lea, in Tara Romaneasca s-au inregistrat realizri arhitectonice si picturale deosebite in cursul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), dar mai ales in timpul lui Constantin Brincoveanu (1688-1714). In Moldova arta - cu toate formele ei - a fost in regres, cu excepia domniei lui Vasile Lupu (1634-1653).

In ce privete arhitectura, bisericile din Tara Romaneasca urmeaz, in general, formele consacrate in secolul anterior. O prima grupa de biserici sunt cele in plan triconc, fie cu o turla pe naos (Arnota, Plumbuita, Dintr-un lemn, Polovragi, Crasna, Comana), fie cu doua - pe naos si pe pronaos - (Stelea din Tirgovesti, Hurezi). Sunt insa si biserici de plan triconc cu trei turle (Gura Motrului) si chiar cu patru (Catedrala patriarhala din Bucureti). O serie de biserici aparintoare planului trilobat au pronaosul supralargit si fragmentat, cu stlpi de sprijin pentru susinerea bolilor (Caldarusani, Catedrala patriarhala, Hurezi, Sf. Gheorghe Nou din Bucureti), toate urmnd - mai mult sau mai puin fidel - planul, structura si plastica monumentala si decorativa a bisericii lui Neagoe Basarab de la Arge. Alte biserici sunt in plan dreptunghiular alungit, avnd spre rsrit absida altarului, iar deasupra pronaosului un turn clopotnia (biserica mnstirii Strehaia, bisericile din Goleti, Sf. mprai din Tirgoviste, Sf. Nicolae din Fagaras, Doicesti s.a.). exista insa si cteva biserici de plan trilobat care au un turn-clopotnita pe pronaos (schitul Cornet, biserica Coltea din Bucureti).

In aceasta diversitate de modele arhitectonice se impun insa si unele elemente specifice. Astfel, este caracteristic pridvorul deschis la intrare, cu stlpi sau coloane legate prin arcade, la inceput din crmida, apoi din piatra. Pridvorul deschis se generalizeaz ctre sfritul secolului al XVII-lea si inceputul celui urmtor, fiind unul din elementele specifice "stilului brancovenesc".

In Moldova, al arhitectura tradiionala se adaug numeroase forme artistice noi, mprumutate fie din Tara Romaneasca, fie din arta baroca, fie din Orientul caucazian sau islamic. Toate aceste elemente au dus la diversificarea arhitecturii moldoveneti, care n-a mai izbuitit sa formeze un stil unitar. Se remarca apoi incercarea de fortificare a mnstirilor si chiar a bisericilor de mir. Aceasta se datora distrugerii vechilor cetati moldoveneti de alta data, din ordinul turcilor, urmarindu-se ca lcaurile de inchiare sa contribuie, mcar in parte, la aprarea tarii.

irul monumentelor reprezentative din Moldova incepe cu Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, cu o inaltime neobinuita (32 m., fata de 9,60 m. lrgimea), cu un bogat decor sculptural al turlei, in piatra, cu motive de origine orientala, cu un bru de piatra, cu aspect de funie rsucit, care incinge faadele exterioare. Toate denota influenta baroca ce incepe sa se fac simit in arhitectura moldoveneasca (mai tirziu inconjurata cu ziduri puternice de aprare de ctre domnitorul Miron Barnovschi).

Aceeai nota baroca de diversitate si somptuozitate se remarca si in arhitectura celui mai celebru monument al veacului al XVII-lea, biserica Sfanii Trei Ierarhi din Iai, ctitoria lui Vasile Lupu. Faadele ei exterioare sunt acoperite in intregime cu minuioase sculpturi in piatra, cu motive eclectice sau de inspiraie orientala (armeano-georgiana, arabo-turca, persana), dispuse in benzi orizontale. Meterii decoratori au fost desigur orientali, familiarizai cu asemenea podoabe sculpturale. Biserica este in plan trilobat - urmnd planul Galatei - cu doua turle, una pe naos, alta pe pronaos.

Un alt monument din Iai este biserica mnstirii Golia, rezidit de Vasile Lupu, de mari proporii (39xl3m., si 30 m. inaltime), cu sase turle, din care cele de pe naos si pronaos de mari dimensiuni. Se impletesc aici trei stiluri: cel bizantino-moldovenesc tradiional (cu impartirea in cinci incaperi distincte, obinuite la mnstirile mari: pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar), al Renaterii trzii (decoraia exterioara, cu pilatri inalti, cu capiteluri corintice) si cel rusesc (sistemul de construcie al bolilor). Aceste trei biserici au servit ca model si pentru unele construcii ulterioare: Solea si Virnova (dup Dragomirna), Cetatuia (dup Trei Ierarhi, dar fara decorul exterior) si Casin (dup Golia).

Un plan aparte prezint biserica Sf. Sava din Iai (1625), cu doua turle foarte joase, de aspect musulman, asa cum nu se mai intalnesc in arhitectura romaneasca, cu un turn - clopotnia cu aspect de fortreaa, avnd tainia si meterez, iar deasupra camera clopotelor. Tot un plan aparte are si biserica fortificata Precista din Galai (1645), de plan triconc, cu turla pe naos si turn-clopotnita pe pronaos, conceput ca un turn de cetate, cu metereze si un foior.

Pe langa acestea, o seama de alte biserici moldovene continua planul triconc tradiional (Bogdana, Agapia, Hlincea, Sf. Onufrie din iret s.a.). Un element nou, caracteristic bisericilor moldoveneti din acest secol, ii constituie turnul-clopotnita ridicat pe pridvor, de regula cu doua etaje: tainia si camera clopotelor.

Epoca fanariota (1711/15-1821) reprezint o perioada de declin si in istoria artei romaneti. Se inregistreaza doar cteva biserici monumentale din Tara Romaneasca, in schimb picturi mai multe, care urmeaz tradiiile scolii brancovenesti, dar puine realizri sculpturale, miniaturistice si din celelalte ramuri ale artelor decorative. In toate ramurile artei se constata o influenta a barocului, mult rspndit atunci in toate tarile Europei, iar ctre sfritul veacului XVIII si inceputul celui urmtor, influente ale stilului neoclasic. In schimb, in toate tarile romaneti s-a dezvoltat o arta "populara" autentic romaneasca, realizata de constructori, zugravi, iconari, iesiti din mediul rnimii si al preotimii de mir.

In ce privete arhitectura asa cum spuneam mai sus, s-au ridicat acum puine biserici monumentale. Biserica Stavropoleos din Bucureti impresioneaz prin excepionala decoraie picturala si sculpturala, in interior si exterior, si prin pridvorul cu coloane de piatra, inspirat dup palatul brancovenesc de la Mogosoaia. Ctitoriile preoilor, ale trgoveilor si ale poporului de jos au continuat tradiiile stilului brancovenesc, pe care le-au adaptat, prelucrat si dezvoltat, dnd natere unor noi creaii in arta medievala romaneasca, cu o tendina de simplificare a procedeelor, cu putina decoraie sculptata.

In Moldova, in prima jumtate a secolului XVIII nu intalnim monumente reprezentative. Abia in ultimile patru decenii ale secolului meterii locali au inceput sa caute anumite formule proprii, combinnd cteva elemente din arhitectura Tarii Romaneti cu altele, de proveniena locala, si cu elemente de decor baroc si clasic, venite prin intermediul Rusiei si al Poloniei (bisericile Sfinii Teodori, Curelari, Talpalari, toate in Iai s.a.).

Cele aproximativ 200 de biserici de lemn din Tara Romaneasca si peste 260 din Moldova, marea majoritate aparintoare acestui secol, au fie un plan dreptunghiular, fie unul trilobat, multe cu un pridvor deschis, pe latura de sud sau de vest.

BIBLIOGRAFIE

1. EVDOCHIMOV, Paul, Arta icoanei. O teologie a frumuseii, traducere de Grigore Moga i Petru Moga, Bucureti, Ed. Meridiane, 1993.

2. LAZAREV, Victor, Istoria picturii bizantine, vol. I-III, traducere de Florin Chiriescu; prefa de Vasile Drgu, Bucureti, Ed. Meridiane, 1980.

3. QUENOT, Michel, Sfidrile icoanei: o alt viziune asupra lumii, traducerea din limba francez de Dora Mezdrea, Bucureti, Ed. Sofia, 2004.

4. USPENSKY, Leonid; LOSSKY, Vladimir, Cluziri n lumea icoanei, Bucureti, Ed. Sofia, 2003.

5. USPENSKY, L, Teologia icoanei , Ed. Sophia , Bucureti 1994

6. Despre icoana ortodox, in BOR, an. LIX, 1941, nr. I I

7. Erminia picturii bizantine, ed. S.Verna,Ed.Meridiane 1982

8. 8. Ene Branite, Programul iconografic, Ed. IMBOR, Bucureti, 1997

9. N.Y. Pokrovsky, Relicve ale iconografiei crestine, St. Petersburg, 1910 , MMB, an.LX, 1984