ARHITECTCONFERENTIAR

GRI G ORE ION E seuDIN ROMA DIN BUCURESTI LA ACADEMIA DE ARHIlECTURA

FOST MEMBRU AL S.COALEI ROMNE

ISTORIA ARHITECTURII"'-

ROMANESTI

J

DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PNA LA 1900LUCRARE PREMIAT DE SOc. ARHITECTILOR ROMNl

PREFATA DE D-L PROF.

N. IORGA

TIPARUL

uCARTEA

ROMNEASCA",

BUCURESTI

MCMXXXVII

-----,,-.--

Rg1 ~ R;qg R-~'V

(.Iff':v,~

-~

DOMNULUI

PETRE ANTONESCU'RECTOR AL ACADEMIEI DE ARHITECTURA DIN BUCURESTI INCHINA ACEASTA CARTE FOSTUL SAU ELEV

PREFATA

.

Istoria artei e altceva dect desvoltarea tehnicei. Cei mai multi nu nteleg aceasta si atunci n loc sa avem o viata cuprinsa n cadrul ei firesc si naintnd organic, ni se da explicatia progreselor mestesugtdui n deosebitele lui compartimente. Un asemenea studiu poate servi istoricului, dar acel care-l face sa nu-si nchipue nici ca a nlocuit prin aceasta pe istoric, nici ca n acest domeniu istoricul nu e de nevoe. A crede altfel e a face o mare greseala de care n alt domeniu se fac vinovati filologii cari merg si mai departe: fara istorie trag si concluziiistorice. D-l Grigore Ionescu a evitat greseala. Stapn pe stiinta sa de arhitect, el n' a pus numai alaturi de dnsa ceva date istorice, ci a strabatut de istorie analizele sale pe cari le-a legat ntr' un sistem. E meritul, pe care am tinut sa-l subliniez, al lucrarii de fata.N. lOR GA,;1:

il

cu v nt

n ain t e.

Lucrarea de fata si propune sa nfatiseze cititorului fazele principale prin care a trecut, dealungul veacurilor, din cele mai vechi timpuri pna la 190, arta de a construi la Romni. Cum era si firesc, lipsa unei asemenea carti a fost resimtita, n primul rnd, de arhitecti. Unul dintre acestia, d. Alta Cerchez, a propus, n 1931,' Societatii Arhitectilor Romni, instituirea unui concurs pentru ntocmirea unei istorii a arhitecturii romnesti, oferind n acelas timp si suma de 100.000 lei pentru rasplatirea celei mai bune lucrari prezentate. La acest fond initial s'au mai adaogat apoi lei 5.000, oferiti de d. 1. D. Enescu, presedintele Societatii _\rhitectilor Romni, pentru a constitui premiul al II-lea, si lei 3.000, oferiti de d. Statie Ciortan, decanul Corpului arhitectilor din Romnia, drept premiu al III-lea. In 1934, juriul acestui concurs - din care faceau parte doua din autoritatile noastre n materie: regretatul Gheorghe Bals si d. N. Ghika-Budesti - mi-a facut cinstea de a-mi acorda premiul I-iu. Lucrarea n'a putut fi totusi publicata n forma ei de atunci, din lipsa fondurilor necesare: ea vede lumina tiparului abia acum, cnd apare cu cheltuiala autorului, revazuta si pe alocuri mbunatatita 1. Arta de a construi este conditonata de o seama de elemente diferite si foarte importante, tinnd, unele, de mediul geografic (pamnt, material de constructie, clima), altele de mediul cultural si stiintific. Daca cercetarea tuturor acestor factori este necesara ntelegerii arhitecturii unei vremi, ele~ mentul tehnic este, fara ndoiala, cel care ocupa locul de frunte. O istorie a arhitecturii comporta deci o parte considerabila de explicatii tehnice, cu attI) Societatea Arhitectilor Romni a binevoit sa cumpere, si sa-mi platea&ca anticipat, Ull ar de volume n valoare de 65.000 lei, suma care i ramasese disponibila din premiile oierite de d-nii 1. D. Enescu si Statie Ciortan. Tin sa multumesc si pe aceasta cale pentrn solicitudinea aratata, att d-Iui presedinte ct si 'ntregului comitet al' Societatii ArJaitectiior mni.

:!

8

GRIGORE IONESCU

mai necesare cu ct, fara ele, o constructie nu poate fi, pe deplin, nteleasa; si a nu ntelege un edificiu nsemneaza a nu fi n masura sa simti si sa rea--lizezi caracterul si frumusetea lui specifica. Dar, dintre toate artele, arhitectura este aceea a carei desvoltare este foarte strns legata si de vicisitudinile istoriei. A socoti dara ca, n acest domeniu, "istoricul nu este de nevoie," nsemneaza a face o mare greseala. Mai mult dect istoria celorlalte arte, istoria arhitecturii trebuie prin urmare prezentata n cadrul firesc al tuturor acestor factori determinanti. Este ceea ce mi-am dat osteneala sa realizez n lucrarea de fata. Materialul publicat n aceasta carte a fost redus la ceea ce, dupa socotinta mea, constituie esentialul. Astfel, orict de redusa ar parea ntinderea expunerii fata de vastitatea subiectului, mi place sa cred ca n'am trecut cu vederea nici un monument din cele cu drept cuvnt socotite importante. Pentru ca lucrarea sa fie accesibila si utila nu numai specialistilor, ci si unui cerc mai larg de cititori, am desbracat textul de dis~utiunile prea tehnice si, mai ales, de controverse, pe cari, de cte ori le-am gasit absolut necesare, le-am asezat n josul paginilor, n note. Deasemenea am mentionat n note, si la locurile respective, lucrarile mai importante de cari m'am folosit. Cu acest prilej, tin sa-mi exprim adnca mea recunostinta fata de naintasii a caror munca neobosita a contribUit n asa de mare masura la luminarea trecutului nostrt?-pe tarmul istoric si artistic. Sa-mi fie, mai ales, ngaduit sa pomenes~, dintre cei pe cari moartea i-a smuls prea de timpuriu acestei vieti, numele iubit al lui Gheorghe Bals. Inchegarea completa a partii referitoare la arhitectura moldoveneasca din aGeasta carte n'ar fi fost cu putinta fara monumentalele lucrari ale acestui neobosit cercetator. Des:rierea amanuntita, de multe ori obositoare, a monumente1or am nlocuit-o, acolo unde mi-a fost posibil, cu imagini, pe cari, pentru usurinta cercetarii, le-am presarat n text lnga sau chiar pe pagina unde se gasesc fnentionate. O buna parte din fotografiile utilizate mi-au fost puse la dispozitie n mod binevoitor de Comisiunea Monumenielor Isiorice 1 si de Serviciul foio1. Figurile: 3, 32, 39, 43, 48, 6r, 64, 72, 73, 75, 76, 81-83, 84. 89, 93. 94, 103, II3, 118--121, 139, 144, 145, 149, 151, 153, 155, 157, 158, 168, 170, 171, 196. 207, 2II. 213, 217, 224, 225, 229, 231, 233. 234, 239, 241, 243, 253, 256, 257, 259, 263, 264. 271, 273, 285, 289, 290, .292, 295-297. 36, 38, 313. 315, 317, 318, 337--339, 364, 375, 377-

ISTORIA ARHITECTURII

ROMNESTI

9

grafic al Directiei Presei din Ministerul Macerilor Straine 1. Altele provin din

pretioasa colectie a d-lui arhitect Alex. Petit 2. Deasemenea mi-au fost mprumutate cu multa bunavointa cteva releveuri de monumente istorice din bogata colectie a Academiei de Arhitectura 3. Rog pe conducatorii celor trei institutii pomenite, domnii profesor N. Iorga, V. Bratulescu, A. Badauta si arhitect Petre Antonescu, sa binevoiasca .a primi, si pe aceasta cale, multU1nirile mele alese. Nu pot sa nchei aceste rnduri fara un cuvnt de recunostinta adresat .sotiei mele, Eliza-Cristiana, harniciei careia datorez multe din desenurile n .alb si negru aci reproduse.

Bucuresti, 1 Mai, 1 )37.

1. Figurile: 1, 22, 23, 25, 27, 28, 35, 77, 142, 220, 222, 293, 347, 349, 35, 352. 2. Figurile: 41, 44, 5, 55, 67, 79, 86, 92, 95, 96, 105. II5, -=j2, 154, 161, 162, 178, 180, 181, 182, 184, 186, 202, 205, 218, ~ '. 2 6, 30, 33, 305, 312, 321, 322, 354, 355, 358. 3 Figurile: 8, 10, 68, 159, 166, 169, 172, 174, 187, 188, - :3. 361.

269, 235, 274, 276, 279, 282. 148, 267. 15. 291, 261, 136, II7, 198. 245, 324. 125, 128, 238, 242, 244, 189, 193, 197,

Introducere

la studiul'Arhitecturii

romnesti ,

Din cercetarile specialistilor asupra trecutului bisericesc al Romnilor, si din consideratiunile de ordin general pe cari le putem face asupI:a starii culturale si economice a stramosilor nostri, pna catre anul I30o, putem deduce ca, nainte de ntemeierea Principatelor, Romnii n'au avut cladiri de caramida sau piatra 1, Desi crestinati de timpuriu 2, lacasurile lor de nchinare au fost construite, la nceput, si pentru o lunga bucata de vreme, ca si locuintele lor, din lemn. Dupa parasirea Daciei de catre Romani, si n timpul navalirilor barbare, n tinuturile noastre muntoase, acoperite aproape n ntregime cu paduri, si prin vai, viata taraneasca a stramosilor nostri cu greu se aduna la un loc. Locuitorii acestor tinuturi traiau grupati n sate si erau numai tarani cu desavrsire lipsiti de orase 3. Traind astfel grupati si ocupndu-se cu pastoritul, cu vnatul si cu plugaritul, ducnd deci o viata foarte simpla, lipsita de orice pretentii, de multe ori fugariti din loc n loc, este firesc' sa admitem ca nu. se pricepeau si nici nu se gndeau sa dureze constructii puternice din piatra. La nceput, deci, toate locuintele ca si toate Iacasurile lor de nchinare au fost construite, aproape exclusiv, din lemn. Mai trziu, cnd locuitorii diferitelor sate si judete au reusit sa-si faca o tara cu un singur stapnitor1. N. Iorga, Istoria Bisericii Romnesti, Bucuresti, 19Z9, voI. 1. p. 33-34. z. Daca-Romanii au fost convertiti la crestinism de colonisti veniti din partile Orientului, nca din epoca stapnirii romane, dar de o generalizare a nouei religii n Dacia nu .poate fi vorba dect dupa secolul al III-lea. Vezi pentru aceasta chestiune: V. Pr-l'an, Contributii epigrafice la istoria crestinismului dawromn, Bucuresti, 19II; N. Iorga, Ristoire des Roumains et de leur civilisation, Bucuresti, 19Z2, p. 27-z8; A. D. Velcu. Cont1'ibutii la studiul crestinis11lului V, Bucuresti, 1934; C. C. Giurescu, Istoria Romnilor, Ed. II-a Bucuresti, daco-roman sec. 1935. p. 193 si urm.; Stefan Metes, Istoria bisericii si a vietii religioase a Romnilor din Transilvania. ed. II, Sibiu, 1935, p. 2-Z0.; C. Daicovici, Exista mommzente crestine n Dacia Traiana din sec. II-III? extras din "Anuarul Inst. de studii c1asice" 1933-35. Cluj. -1936 3 N. Iorga, Istoria Poporului Romnesc, traducere din limba germana, BUCUTEsti. 19Z2. val. 1. p. 2 l 3 si Ulm.

1-1

12

GRIGORE IONESCU

\:

:ridicat din mijlocul lor, atunci abia au nceput sa se gndeasca la constructii mai importante, la zidiri de cetati de aparare, de resedinte domnesti si boeresti si de biserici ncapatoare si trainice. Dar, nainte de a ne ocupa cu 'studierea acestor constructiuni, apartinnd -unei tari de acum independente, stiind ca formatiune a poporului romnesc se -initiaza n epoca de romani zare a populatiei dace, care stapnea pe vremea Jui Traian tinuturile din dreapta si stnga Dunarii, din Scitia :Minor pna la poalele padurii herciniene, este firesc sa ne punem ntrebarea cari sunt ori'ginile si cum putem explica aceasta arta romneasca, ale carei nceputuri se aseaza abia n secolul al XIV-lea, adica n vremea cnd natiunea si creeaza nSfrsit state de sine statatoare. Pentru o buna explicare si ntelegere a artei si n special a arhitecturii romnesti, despre care va fi vorba n aceasta carte, cred ca nu vor fi lipsite de folos cteva considerati uni si date asupra civilizatiei si a artelor cari s'au nascut, au murit ori s'au perpetuat ntr'un anume fel, n decursul veacurilor, pe pamntul locuit de Romni. Cuceririle lui Traian, colonizarea si stapnirea romana nentrerupta de mai bine de un secol si jumatate, au pus pe pamntul Daciei si pe populatia :lui, pecetie definitiva de romanizare. Obiceiurile, limba si noua religie crestina le-au primit stramosii nostri, dela nceput, ntr'o curata forma latina. Dupa retragerea lui Aurelian, n urma invaziei Goti1or,retragere care pentru elementul roman att de adnc nradacinat pe pamntul Daciei n'a nsemnat o distrugere 1, populatia daco-romana s'a gasit numai n cmp deschis, fara aparare, contra invaziilor cari ncep epoca marilor navaliri barbare, - Goti, Huni, Avari, Slavi, Maghiari, etc. Intr'o astfel de situatie, o parte din populatie si-a cautat refugiu n :munti, asa cum facusera cu ctiva secoli mai nainte stramosii Geti n fata -invaziei Bastarnilor germanici si cum vor face deseori, multe secole mai trziu, stapnitori si domnitori romni speriati si vremelnic nvinsi. O alta parte a populatiei daco-romane a ramas nsa pe loc n cmpie si a continuat sa lucreze pamntul stramosesc suportnd cu resemnare jugul barbar, pe care, n anumite mprejurari, l-a putut prefera chiar anterioarei stapniri romane 2. :Si astfel, n decursul unei vieti de mai bine de 1000 de ani, Romnii din munte 'si-au pastrat neatinse obiceiurile si limba; cei din cmpie nsa au suferit unele1. Ceea ce s'a scris despre aceasta retragere a fost n mare parte exagerat. Vezi: N. Iorga,Le probleme de l'abandon de la Dacie, n "Rev. Hist. du S. E. Europeen", 1924, p. 37-58; -St. Metes, Istoria Neamului Romnesc, Sibiu, 1922, p. 48-55 si C. C. Giurescu, op. cit. p.

'[62-20L

2. Vezi St. Metes, ibid.

- _.~--- ----,-

'~~~-~~-,

._.

ISTORIA ARHITECTURII

RmL~~'"EsTI

13

-'

'

influente dela stapnitorii ocazionali cu cari au fost obligati sa convietuiasca. o vreme. Dar cu toate aceste schimbari inevitabile, fondul roman al populatiei s'a mentinut n permanenta, att la cmpie ct si la munte. Traditia latina a staruit n limba, n felul de viata si n organizatia politica locala. Nu putem spune nsa acelas lucru despre arta romneasca, nici despre cea taraneasca veche, nici despre cea noua, .cari nu au nimic a face cu arta Romei. Traditiile artei romnesti sunt pe de o parte mai primitive, mai vechi dect arta romana, iar pe de alta mai noi si straine cu totul artei si lumii romane. Sunt foarte aproape nsa de arta si lumea bizantina, si n special slavo-bizantina. 1. Pentru traditiile primitive, trebuie avut n vedere elementul trac, care se ntlneste la baza manifestarilor artistice ale tuturor popoarelor din. Sud-Estd Europei. Sapaturile arheologice facute pe tot ntinsul teritoriului romnesc, la Gumelnita n Muntenia, la Cucuteni si Fedeleseni n Moldova, la Candidiana si Atmageaua Tatarasca n Dobrogea, sau n Oltenia la Salcuta, lnga Craiova, pentru a nu mentiona dect n treacat cteva din cele mai importante localitati, au dat la iveala o bogatie de obiecte de arta, ceramica cu modele reliefate si pictate, arme de bronz si de arama, obiecte de cult, etc., cari, dupa parerea specialistilor, apartin civilizatiei trace 1. Din cercetarea acestor obiecte de arta traca, s'a tras concluzia ca populatia carpatodanubiana a avut fara ntrerupere o activitate artistica remarcabila, pe care a transmis-o apoi, catre sfrsitul celei de a doua epoci de bronz, si regiunilor Germaniei orientale. Fondul artei bastinase este deci trac si traditia acestei arte, pastrata. din veac n veac, n'a fost distrusa n Dacia de Romani, asa dupa cum Barbarii cari au urmat Romanilor n'au putut distruge caracterul roman al limbii si obiceiurilor populatiei, romnesti. Broderiile taranesti si ciopliturile n lemn cu desenurile lor geometrice amintesc foarte bine aceasta arta traca, care este arta veche a popoarelor din Peninsula Balcanica si din ntreg bazinul Marii Egee 2.

1. Vezi 1. Andriesescu, Asupra epocii de bronz n Romnia, n "Bul. Corn. Mon. Ist.'< VIII, p. 154 si urm.; Vladimir Dumitrescu, Fouilles de Gumelnita, in "Dacia" II, 1925. p. 29 si urm.; Radu si Ecaterina Vulpe, Les fouilles de Poiana, n ..Dacia" III-IV, 1927-1932, p. 253 si urm.; C. C. Giurescu, op. cit., p. 16 si unu. 2. Vezi N. Iorga si G. Ba1s, L'art roumain, Paris, 1922, p. 6. Pentru bogatia si varietatea modelelor de cioplituri populare, vezi in special Al. Tzigara-Samurcas. Is,!oade de ciopli/uri ale taranului romn. Bucuresti, 1928.

GRIGORE IONESCU

z. Faptul ca arta romneasca nu are nimic comun cu arta romana pare -oarecum ciudat la prima vedere, ntruct nu numai ca legaturile cu Roma,

Fig. 1. Biserica din Densus (Tara Hategului).

la nceput, au fost directe si foarte strnse, dar arlacare prezinta cele mai .numeroase si importante resturi pe pamntul locuit de Romni este arta ro-

-----------~_. ISTORIA ARIDTEC'rlJRII RmrA.J."Es'rI

15

r

mana, arta transplantata n aceasta regiune de cucerirea lui Traian la nceputul secolului al II-lea d. Chr. Aceasta arta provinciala s'a mentinut o bucata de vreme destul de bine n Dacia. Dupa asezarea n aceste locuri a Gotilor, ca federati ai Imperiului, cetatile si orasele de pe malul stng al Dunarii si din Dobrogea au fost restaurate cu ocazia fiecarei incursiuni si recuceriri romano-bizantine, n timpul lui Constantin cel Mare, al lui Mauriciu si al lui Justinian 1. Dar, cu nceputul secolului al VII-lea, aceste constructiuni de piatra se naruesc sub nepasarea stapnitorilor ocazionali, si, n afara de unele cetati -din Dobrogea, cari mai conservau nca si n secolul al XI-lea fortificatiuni din timpuri vechi 2, fortificatiuni cari apoi au disparut si ele sub vrtejul nava1itorilor, din bogatia de monumente romane si romano-bizantine nu se mai gaseau n secolul al XIV-lea, n epoca de formatiune a Principatelor si a unei arhitecturi romnesti de zid, dect mormane de ruine, cari ar fi putut furniza noilor mesteri cel mult material izolat de constructie 3. De o directiva n ceea ce priveste un fel de a cladi sau un stil de arhitectura nu mai putea fi vorba 4.

I. N. Iorga si G. Bals, op. cit. p. 7. 2. Vezi N. Iorga, Cele dinti cristalizari de stat ale Romnilor, n "Revista Istorica," 1919,p. I03-II3 3. Poate fi mentionat aici cazul bisericii romnesti din Densus, care este construita n buna parte cu piatra luata din ruinele vechii Sarmizegetusa (fig. 1). 4. Desi monumentele romane cladite pe pamntul Daciei n'au, jucat nici un rol n formarea arhitecturii culte la Romni, nu e rau totusi sa pomenim cteva din aceste importante relicve, att de pretioase pentru dovedirea intensei ,vieti romane, care a dtlrat at~tea secole pe pamntul nostru: Podul lui Traian, cladit peste Dunare la ,Severin, de arhitectul Apolodor din Dam'ase, pod din care se pa~treaza si a'zi cele doua picioare de cap, p2' malul romnesc si pe -cel srbesc, precum si iesturi vizibile, cnd apele sunt scazute, din pilonii intermediari. Alaturi ,de pod, ruinele Castrului Drobetis, care era primul punct de sprijin al dominatiei romane n Dacia (efr. N; Iorga, L'art roumain, p. 7). In Transilvania, vech~acetate a lui.Decebal, Sarmizegetusa, refacuta 'de Traian si, botezata cu numele de Ulpia-Trajana; circ~ roman de 'laSar~ mizegetusa, ale carui ruine' au nceput sa fie cercetate de curnd; apoi attea orase romane raspn:cirte n cuprinsul tinutului ca ApUlum(.1ba~IuJla):Napoca (Cluj): Pottlisa(Ttuda), Porolissum, s. a.. In Dobrogea, cetatea Tomis (Constanta) si n special cetatea Tropeum,. n care .se gasea celebrul monument al lui' Traian, (?), ridicat ca sa comemoreze' o victorie romana asupra localnicilor. Sapaturile cari s'au facut n, vremea din urma n' 'aceasta cetate au scos la iveala resturi remarcabile de arta romana si romano-bizantina. Asa"de pilda, pot fi menti. cit., p. 37. 2. "Dachrciter", dupa expresia lui Zaloziecky.

CAP. II.

Arhitectura

n Principatul Tarii Romnesti la Mircea cel Batrn.

dela origini

1. Epoca

nesigura

a nruririlor

accidentale.

In vremea cnd Basarab 1, ntemeieaza, catre 1330, Principatul Tarii Romnesti, tinuturile stapni~e de dnsul, cum am vazut, n'aveau cladiri bisericesti de zid 1. Primele cladiri de acest soiu au fost ridicate, dupa cum pare . natural, n timpul primului stapuitor independent. Ct de numeroase vor fi fost nsa aceste zidiri de nceput si ct de importante, nu putem spune. Nici un document nu ne vorbeste cu preciziune despre ele. Totusi stim n mod sigur ca n 1352, adica n anul mortii marelui Basarab I, existau n Tara Romneasca, pe lnga alte constructii milita re sau civile, trei biserici: SI. Nic-ulae Domnesc din Curtea de Arges, care se pastreaza n ntregime si este una dintre cele mai pretioase si vechi podoabe ale arhitecturii muntenesti, Sn Nicoara din acelasi oras, acum pe deantregul ruinata, si o biserica de stil romanic n Cmpu-Lungul lVIuscelului,dela care nu ne-au mai ramas nsa dect urmele fondatiilor. Carui Domnitor se datoresc aceste ctitorii? Daca am tine seama de faptul ca Basarab I a murit la 1352, asa cum1. In sapaturile recent facute la Turnu-Severin, s'au gasit, n curtea liceului de acolo si n gradina publica, urmele a doua bisericute de tipul cel mai simplu de plan bizantin. Cfr. N. Ghika-Budesti, op. cit., fig. 14 si 15 Aceste bisericute, de origine srbeasca, existau nainte de sec. al XIV-lea (Ghika, ibid. pag: 7), dar ele nu pot fi socotite ca monumente romnesti ntruct pe acea Yreme principatul Tarii Romnesti nu exista. Mai mult nca, dintre domnii romni urmasi ai lui Basarab ntemeetorul, primul care stapneste n mod ~fectiv Severinul este Vladislav Vlaicu (1364-1380), Cfr. N. Iorga, op. cit. pag .. 70.

-.~._-'.;,;

ISTORIA ARIDTECTURII

ROM.illiESTf

51

ne spune o inscriptie sgriata pe perete-le de Miaza-Noapte al bisericii Sf. Niculae, atunci aceste lacasuri de nchinare, cari existau la acea: data, ar putea fi socotite ca ctitorii ale primului voevod. Dar se pare ca nca de pe la anul 1340 treburile Domniei n Tara Romneasca erau conduse de Niculae Alexandru, fiul lui Basarab I, pentruca acesta din urma, desi a continuat sa fie stapnitorul de drept al tarii, dupa toate probabilitatile, se retrasese, poate de batrnete, poate din cauza de boala, laCnipu-Lung, unde a si murit n 1352. Daca bisericile pomenite mai sus au fost ridicate ntre 1340 si 1352, ceea ce e probabil, atunci e firesc sa admitem ca ele se datoresc mai de graba lui Niculae Alexandru. Ct priveste biserica romanica din Cmpu-Lung, unde a fost ngropat Niculae Alexandru si, dupa ct se pare, si batrnul Basarab, ea este cea mai veche biserica romneasca de zid de care avem cunostiinta, si, din-

1\

.~~~ toate, dat afiind stilul domnitor. cotita ctitorie primului ei, e sintre._ ~ \. ~_; ~ ~ ~

w

gura care ar putea fi pe drept soindca a stim darmata cu avea, fifost ce nfatisare vremea care nsa, n urma cercetarilor speciale cari s'au facut n 1925, au fost Fig. 30. Planul bisericii romanice si nlocuita temeliile vechei biserici descoperite cu o biserica noua sub din Cmpu-Lung. al carei plan era de forma dreptunghiulara, terminat catre rasarit cu o absida poligonala. Interiorul era mpartit, dupa cerintele cultului crestin ortodox, n doua ncaperi: una mai mica, prima n care se patrunde a venind de afara, care era pronaosul, si una mai mare, naosul. Acesta din urma, foarte mare n raport cu pronaosul era mpartit n sens longitudinal, dupa moda bisericilor din Occident, n trei nave, de doua siruri de stlpi de sectiuue patrata. Peste navele laterale, cari erau pe jumatate mai nguste dect nava centrala, exista desigur ~ ca si la biserica Radautilor, cu care ctitoria lui Basarab se asemana fiind totusi de forme mai rudimentare 1, - o galerie continua la care se ajungea printr'o scara n spirala, a carei caja se gasea n coltul din stnga alpronaosului (fig. 30). Dupa caracterele pe cari le prezinta n plan, aceasta biserica, zidita de mesteri adusi probabil din Ardeal, apartine arhitecturii romanico-gotice, care n acea vreme era nca la moda n tarile din Nordul si Occidentul Europei.L Vezi mai departe pag. 234" si fig. 203 si 204.

.'{Nu

:

52

GRIGORE IONESCU

.Desigur ca biserica romanica din Cmpu-Lung nu este singurul monument de nrurire occidentala care s'a ridicat pe pamntul Tarii Romnesti. La nceput, alaturi de alte biserici romanice sau gotice, cari se vor fi cladit n diverse parti 1 si despre cari noi nu mai st'm nimic, s'au construit, tot dupa moda occidentala, cetati de aparare si palate domnesti, a caror existenta este dovedita de cteva mormane de ruine. Asa, de pilda, exista n Arges, pe o culmempadurita, zidurile nvechite ale cetatii numita Poenari, care a fost cetatea cea veche a Argesului, iar mai la vale, la marginea orasului actual, lnga vestita biserica a Sfntului Niculae, exista ruinele palatului domnesc, fosta resedinta a primilor domni romni stabiliti la Curtea de Arges. 2. Epoca nruririlorbizantino-constantinopolitane.

Dar curentul de arta occidentala, care determina la nceput zidirea bisericilor, a cetatilor si palatelor domnesti dupa moda artei gotice si romanice, slabeste, . si nrurirea lui asupra constructiunilor romnesti dispare de ndata ce voevozii romni ncep a avea legaturi cu im- _ puiul bizantin si cu marea capitala a acestuia, Constantinopolul. Nu mai mult de5 ct chiar al doilea voeI Fig. 31. Biserica Sn Nicoara din Curtea de Arges. Plan. vod stapnitor al Tarii Romnesti, abia ntemeiate, Niculae Alexandru, si organizeaza curtea sa dupa curtea mparatilor bizantini, asa dupa cum era alcatuita cea a vecinilor sai, a tarilor din Vidin si Trnova. Tot acest voevod aduce la Curtea de Arges un episcop, caruia i s'a zis "exarh", adica delegat statornic al Patriarhiei din Constantinopol. Un domn ca acesta, care avea curte bizantina Sl eplScop bizantin, nu1. Urmele unei biserici gotice au fost descoperite la Turnu-Severin n aria castrului Drobetis, unde o absida de stil gotic este alipita unei constructii ce pare de epoca romana. Cfr. Ghika, op. cit., p. 6.

--

-~

ISTORIA ARBJ:TECTURII R01LU;'ESTI

53

mai putea de acum sa zideasca lacasuri de nchinare dect dupa stilul si cerintele cultului bizantin, si nca dupa cel al capitalei imperiului. Astfei, Niculae Alexandru, dupa ce va fi desavrsit biserica de stil romanic din CmpuLung, zidita de tatal sau, pune sa se construiasca la Curtea de Arges, lnga casele domnesti de acolo, o biserica mare de stil bizantin pe care a nchinat~o sfntului al carui nume l purta el nsusi.

Fig. 32. Biserica Sn Nicoara din Curtea de Arges. Partea sUFerioara a absidei.

Aceasta este biserica Sf. Niculae Domnesc. Bisericuta Sfntului Nicoara 1, ale carei ruine pitoresti se vad si azi pe o ridicatura de deal deasupra oraselului, fusese zidita poate cu putin naintea bisericii mari dela Curtea Domneasca. Traditia populara-o atribue unei Doamne catolice, "Marghita", care ar fi fost sotia legendarului ntemeietor al Tarii Romnesti, Negru Voda. Daca avem n vedere indicatiile pomelnicului dela1. Nicoara n graiul poporului nsemneaza tot Niculae.

54

GRIGORE

IO:t-.':ESCU

biserica din Cmpu-Lung, aceasta Marghita a traditiei ar putea sa fie Maria, prima sotie a lui Niculae Alexandru, desi catolica a fost cea de a doua sotie a voevodului, Doamna Clara. Bisericuta aceasta, foarte pretioasa ca monument istoric, care, dupa arhitectura ei si mai ales dupa felul cum e conceput planul (fig. 3I), n'a putut fi, asa cum vrea traditia, catolica, ci crestina . ortodoxa, este primul exemplu de arhitectura bizantina pe care l gasim n tara noastra. Era o constructie modesta. Se compunea dintr'o nava dreptunghiulara, terminata spre Rasarit cu o absida poligonala, decorata spre exterior cu firide si arcade oarbe, dupa tipul traditional al artei bizantine orientale si pro-

Fig. 33. Biserica Sn Nicoara Absida vazuta din interior. (Dupa N. Ghika-Budesti).

vinciale (fig. 32). Interiorul era mpartit n-: tr'un pronaos de forma dreptunghiulara si ntr'un naos, mai lung, care era separat de cel dinti printr'un zid plin si gros strapuns de o use ngusta. Absida in interior este n arc de cerc si are n dreapta si stnga doua nise semi-circuIare mult mai mici, doua absidiole, cari constituesc cele doua anexe principale ale altarului, proscomidia si diacollconul (fig. 33). Semicalota care acopere absida centrala este construita din caramizi inguste, dispuse, dupa procedeul

Fig. 34. Biserica Sn Nicoara vazuta dinspre Rasarit. (Dupa N. Ghika-Budesti). Pilonul de zidarie de caramida care se vede n fund a fost nn turn, poate de observatie, poate clopotnita, adaugat bisericii mai trziu.

_._---~--

ISTORIA ARffiTECTURll

RO~"-ESTI

55

tehnicei bizantine 1, n evantai 2. Naosul, asa dupa cum reese foarte clar din plan si din zidurile cari se mai tin si azi n picioare, era acoperit cu o bolta semici1indrica, continua, ntarita de doua arcuri dublouri. Intermediari n transmiterea acestui nou fel de a cladi se pare ca ne-au fost, la nceput, popoarele balcanice, cari aveau, pe vremea cnd Principatul Tarii Romnesti abia se ntemeiase, o institutie bisericeasca bine organizata si un numar important de constructii religioase zidite dupa cerintele arhitecturii bizantine 3. Dar stilul curat bizantin, cel care stralucise la Constantinopol n veacurile XI si XII, ni-l nfatiseaza n toata frumusetea si puritatea lui, biserica Sf.1. A. Choisy, L'art de Mtir chez les Byzantins,

Paris, 1883, p. 76.

2: La fel este construita semicalota absidiolei din stnga. La cea din dreapta caramizile sunt dispuse pe lat. Dealtfel, raza sferei fiind mica, absidiolele puteau fi acoperite oricum. 3. Asupra originii bisericii Sn Nicoara -parerile sunt mpartite. D. N. Ghika-Budesti o socoteste nrudita cu paraclisul Bogdan-Serai din Constantinopol (op. cit. p .II), lucru oarecum discutabil, mai ales cnd este vorba de sistemul de bolti. Vezi planul paraclisului n N. Ghika-Budesti, ibid. fig. 18. D. O. Tafrali crede, n schimb, ca Sn Nicoara nu-i dect o capela facnd parte din seria de bisericute de tipul acelora din Trapezita de lnga Tmova. Cfr. O. Tafrali, Monuments byzantins de Curtea de Arges, Paris, 1931,p. 30. G. Bals, n urma publit:arii cartii d-Iui Tafrali, combate parerile acestuia aratnd motivele pentru cari el socotea ca nu se poate nca afirma, mai ales numai prin comparatie de planuri, cum face d-l Tafrali, ca Sn Nicoara se trage din seria de capele bulgaresti mai sus pomenite. Cfr. G. Bals, n Byzantion, ;VII, 1932, p. 599-601. Ca planul bisericutei Sn Nicoara este asemanator cu cel al ctorva capele din Trapezita, . dupa cum este asemanator si cu cel al bisericii Sf. Dumitru din Trnova, datnd din sec. al XII-lea (vezi Andre Protitch, L'Architecture bulgare, Sofia 1924, p. 26 si fig. 21) lucrul este evident, dar pilastrii angajati n zidurile laterale la foarte multe din aceste capele - V, VII, XIII, etc. - nu sustineau, asa cum crede d-l Tafrali, o calota sferica, ntruct arcurile dublouri cari uneau acesti pilastri formau un dreptunghi foarte alungit n setJ.sultransversal. Nu nsemneaza "

,,..;'

,-

76

GRIGORE

-IONE&CU

.al bisericilor cari s'au cladit n decursul secolului al XV-lea, nu stim, fiindca ,din perioada de timp care se ntinde dela Mircea cel Batrn la Radu cel Mare nu ni s'a pastrat nici un monument. Desi perioada aceasta a fost framntata de razboaie aproape continui ~i de certuri pentru domnie, desi Domnii s'au bucurat numai de stapniri scurte si au fost preocupati mai mult de grijile dinafara si de pastrarea: do~niei dect de treburile bisericesti, istoria ne vorbeste totusi de mnastiri si biserici, si nca importante, c1adite n aceasta epoca, monumente cari, n nenoiocire, au disparut, Asa, de pilda, Vlad Tepes a zidit Mnastirea Comana, r~facuta mai trziu de Radu Serban, si o biserica la Trgsor n Prahova; tot, el ar fi ridicat un lacas de nchinare pe locul ocupat astazi de biserica lui N~agoe Basarab dela Snagov 1; boierilor Craiovesti fi se atribue --'- si documehtele \ dovedesc ca ei au, cladit - o frumoasa biserica ridicata n partile de Nord \ .ale judetului Mehedinti, n Strehaia 2,-oras care pare sa fi fost pe atunc~ resedinta Banilor Craiovei - biserica refacuta apoi n secolul al XVII-lea de Matei Basarab. Tot lor li se atribue ntemeierea, n judetul Gorj, a mna stirii \ Bistrita, cladire care ntrecea chiar, n frumusete, pe aceea dinStrehaia, si'\ aceasta darmata la 1840 si nlocuita cu alta. Radul cel Frumos a: ntemeiat mnastirea Tnganasului din Ilfov 3, care se pastra nca pe la 1650, iar Vlad Calugarul (1482-1495) a cladit schitul Babelor si mnastirea Glavaciocului din Vlasca 4. Alaturi de aceste monumente, un numar considerabil de alte biserici, mai mari sau mai mici, au fost cladite pe pamntul Tarii Romnesti n aceasta epoca 5, dar, lucru ciudat si inexplicabil, nimic din ele nu ni s'a pastrat. Ajungem astfel la domnia lui Radu cel Mare (1495), fiul lui Vlad Calugarul, caruia supranumele "cel Mare" i se cuvine daca nu pentru evlavia lui, mai mare dect acea a tatalui sau caruia i se spusese "Calugarul" pentru acelas motiv, macar pentru minunatul lacas dumnezeesc cu care si-a nzestrat tara 6.'I. N. Iorga spune ca piatra de mormnt fara inscriptie, care se gaseste n actuala biserica, poate fi acea a lui Tepes, dar crede ca acesta a gasit mnastirea ntemeiata de altii dinaintea lui si el n'a facut dect s'o ntareasca pentru a-si face din ea un loc de adapost pentru zilele de primejdie. 2. N. Iorga, Istoria Bisericii romnesti, 1, p. 125. 3. N. Iorga, 'ibid p. 1I8 .4, Idem, ibid. 5. Vezi, N. Iorga, Istoria Bisericii romtlesti, val. I si II. Pentru Oltenia vezi deasemenea, Ion Donat, Fundatiile religioase ale Olteniei, n "Arhivele Olteniei" Nr. 86-88, p.262-346.

"

6. N. Iorga, Istoria Romdnilar 'n Chipuri si Icoane, Craiova, 1921, p.

lOg,

--- -'-'-- - - -- ----, ISTORIA ARIDTECTURII ROM..U"SCU

ridicate pe doi stlpi de Eectiune octogonala, este mpartit n sens longitudinal, de catre un arc median, n doua compartimente, acoperite fiecare cu cte un cilindru paralel cu axa principala a bisericii. Acest pronaos primeste n fata un pridvor poligonal ridicat pe opt coloane, dintre cari cele doua alaturate pronaosului, angajate n zidul acestuia. Arcurile cari unesc aceste coloane sunt n usoara acolada, au arhivoltele intrate n raport cu fata zidului si sunt ntarite de grinzi de lemn, prinse n zidarie n dreptul planului de nastere al arcadelor. Fatadele sunt n ntregime tencuite si decorate numai n partea superioara cu o serie de ocnite mici,geminee, n cari 'sunt pictati sfintii. In dreptul pridvorului, aceste ocnite sunt mai scoborte si au deasupra lor un profil rotunjit peste care restul zidului de fatada, pna sub streasina, este mai iesit si decorat cu panouri de picturi (fig. 144). Forma aceasta noua de pridvor este repetata peste ctiva ani la biserica din Filipestii-de-Padure, unde clopotnita, care la Calinesti si la alte biserici anterioare se gasea pe pronaos, se muta deasupra pridvorului, capatnd forma si nfatisarea acestuia (fig. 145). Planul bisericii din Filipestii de Padure e trilobat, simplu, cu pronaosul usor supralargit (fig. 146). Ca si cel dela Ludesti, pridvorul are sapte laturi si opt stlpi de sectiune decagonala. Deasupra lui, separat printr'un bru de caramizi dispuse pe lat si ca zimtii de ferastrau, se ridica, pe coloane de sectiune circulara, clopotnita. Arcurile cari unesc aceste coloane sunt mai largi dect cele dela pridvor, numarul stlpilor la clopotnita fiind redus cu doi!. Bolta pridvorului e de traseu neregulat, dar se apropie oarecum' de o calota sferica. Arcurile cari unesc stlpii, si cari, catre exterior, au forma semicirculara, catre interior se prelungesc cu un fel de luneta, care patrunde n bolta pridvorului (fig. 147). In ceea ce priveste decorul exterior, biserica este de tipul comun caracteristic celei de a doua jumatati a sec. al XVII-lea.

1. Desi are zidaria legata de pronaosul bisericii, prin felul cum este lipit nsa de fatada, si mai ales prin felul cum e decorat, pridvorul pare adaugat bisericii.

ISTORIA ARHITECTURII

RmL'U-."'EsTI

175

TABLOUciov I.I. PlanPlan Plumbuitane-cuCornet. Polovracipron.poli trHobat 1641 - BalteniCaliII.acoperit -peV1.