A. SECŢIUNEA I:A. SECŢIUNEA I:Argument:Argument:

1. Isihasmul românesc – un moment teologic şi cultural în istoria Europei:1. Isihasmul românesc – un moment teologic şi cultural în istoria Europei:

„Se poate observa, cu bucurie, că ultimele decenii se află sub semnul unei deschideri către un sănătos şi constructiv ecumenism, prin care se recunosc şi se apreciază adevăratele şi autenticele valori pe care Duhul Sfânt le-a generat şi continuă să o facă

în orice parte a lumii. Occidentul, tot mai turmentat şi obosit de frenezia ritmurilor consumistice ale unei societăţi care se secularizează progresiv, priveşte cu simpatie şi speranţă spre valorile pe care isihia le-a izvorât, secole de-a rândul, în Biserica

11

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂSECŢIA TEOLOGIE PASTORALĂ

IsihasmIsihasmulul

românesromânescc

Între practicarea sfintelor nevoinţe aleÎntre practicarea sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii şi înnobilarea spiritului uman prindesăvârşirii şi înnobilarea spiritului uman prin

culturăcultură

- lucrare de seminar la Istoria Bisericii Ortodoxe Române -- lucrare de seminar la Istoria Bisericii Ortodoxe Române -

Ortodoxă. Iar Orientul creştin e dispus nu doar să accepte valori ale experienţei creştine ale fraţilor lor catolici, ci şi să ofere ca exemplu propriile experienţe. Dintre care isihasmul e cea mai importantă şi mai definitorie”1.

Arhimandritul JUVENALIE IONAŞCU

Socotită a fi o „cultură minoră”2, în raport cu aşa-numitele „culturi majore” ale Occidentului european, cultura românească şi-a afirmat în modul său unic capacităţile de transformare şi înnobilare ale spiritului uman, şi aceasta cu atât mai mult cu cât bogăţia intrinsecă şi multitudinea de semnificaţii ale culturii noastre naţionale se relevă din aparenta sa dezvoltare modestă, despre care s-a afirmat că stă sub semnul imitării fondului cultural oriental sau occidental, aportul original românesc fiind, într-o asemenea logică a afirmaţiilor, de o valoare şi importanţă extrem de scăzută. „Modestia” culturii româneşti şi parcursul său propriu, într-un teritoriu al atâtor confruntări politice, în spaţiul de interferenţă al atâtor curente culturale poate părea deconcertantă pentru cercetătorul avid după senzaţionalul unor epoci istorice unanim recunoscute a fi definitorii pentru întregul parcurs al istoriei omenirii.

Astfel, în Occident se vorbeşte adesea, şi pe bună dreptate, despre Ortodoxia rusă sau despre Ortodoxia greacă, însă sunt cunoscute foarte puţine lucruri despre ceea ce a transmis Ortodoxia românească de-a lungul secolelor. În cea mai mare măsură, acesta este motivul ignorării, în unele medii intelectuale, a bogăţiei spirituale a unei ţări în care tradiţia creştină şi cultura populară au trăit într-o deosebită armonie, de-a lungul întregii sale istorii3.

Situându-se la interferenţa culturii Orientului cu cea a Occidentului, poporul român s-a văzut nevoit, de-a lungul întregii sale deveniri, să realizeze un dificil echilibru între lumea greacă şi cea slavă, pe de-o parte, şi lumea latină, căreia îi aprţinea, pe de alta.

Acest lucru se observă cu precădere din spiritualitatea poporului român, după cum spunea şi Părintele Dumitru Stăniloae: „Spiritualitatea ortodoxă românească se distinge printr-un deosebit echilibru cuprinzător al tuturor valorilor, punând în şi mai mare relief trăsăturilor Ortodoxiei. Ea are luciditatea latinităţii şi simţul de taină al existenţei, proprii Răsăritului; valoarea persoanei şi necesitatea slujirii; rugăciunea în linişte şi inima sensibilă pentru aproapele; orientarea spre Dumnezeu şi grija de om”4.

Aceste scurte reflecţii culturale reprezintă premisele pentru demonstrarea aportului colosal pe care spiritualitatea românească l-a adus în orizontul valorilor europene. Din această perspectivă, isihasmul românesc reprezintă un moment aparte în istoria spiritualităţii şi culturii europene, reflectând imaginea de ansamblu a unui monahism organizat, care a existat din cele mai vechi timpuri şi care şi-a găsit expresia cea mai înaltă în contextul reînnoirii isihaste din secolul al XVIII-lea, înainte ca această renaştere duhovnicească filocalică să se fi petrecut în spaţiul ortodox grec sau rus.

2. Sensul studiilor dedicate isihasmului românesc:2. Sensul studiilor dedicate isihasmului românesc:

În mod evident, spiritualitatea românească este în chip profund şi specific isihastă. RugăciuneaÎn mod evident, spiritualitatea românească este în chip profund şi specific isihastă. Rugăciunea inimii şi sistemul doctrinar care îi aparţine au marcat profund spiritualitatea românească, dândinimii şi sistemul doctrinar care îi aparţine au marcat profund spiritualitatea românească, dând naştere unor prototipuri culturale şi duhovniceşti menite să afirme în mod cu totul original, atâtnaştere unor prototipuri culturale şi duhovniceşti menite să afirme în mod cu totul original, atât cultura, cât şi spiritualitatea românească, o cultură şi o spiritualitate deschise înnoirii, ancorate încultura, cât şi spiritualitatea românească, o cultură şi o spiritualitate deschise înnoirii, ancorate în 1 Părintele Juvenalie Ionaşcu, Experienţa rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească, editura Anastasia, Bucureşti, 2001, p. 5.2 Eugen Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne, vol. I, editura De Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1968, p. 39.3 Mitropolitul Serafim Joantă, Isihasmul, tradiţie şi cultură românească, traducere de Iuliana Iordăchescu, editura Anastasia, Bucureşti, 1994, p. 13.4 Ibidem, p. 16.

22

mod realist în mediul şi contextul european. În acest sens, în comparaţie cu umanismul european,mod realist în mediul şi contextul european. În acest sens, în comparaţie cu umanismul european, cultura română a elaborat un model umanist isihast, adaptat perfect civilizaţiei isihaste a neamuluicultura română a elaborat un model umanist isihast, adaptat perfect civilizaţiei isihaste a neamului românescromânesc55..

Lucrarea de faţă are menirea de a sintetiza marile teme şi momente ale isihasmului românesc,Lucrarea de faţă are menirea de a sintetiza marile teme şi momente ale isihasmului românesc, într-o primă fază, a lansării unor argumente generale, fiind evidenţiate figurile marilor isihaşti ce auîntr-o primă fază, a lansării unor argumente generale, fiind evidenţiate figurile marilor isihaşti ce au activat pe teritoriul ţării noastre, pentru ca partea esenţială a studiului să se axeze pe detaliereaactivat pe teritoriul ţării noastre, pentru ca partea esenţială a studiului să se axeze pe detalierea cronologică a dezvoltării spiritualităţii isihaste în spaţiul romînesc.cronologică a dezvoltării spiritualităţii isihaste în spaţiul romînesc.

Tema studiului de faţă vizează analizarea exemplelor particulare în contextele diferite careTema studiului de faţă vizează analizarea exemplelor particulare în contextele diferite care le-au generat. Metoda de studiu constă în prezentarea unei analize cât mai obiective a marilor teme,le-au generat. Metoda de studiu constă în prezentarea unei analize cât mai obiective a marilor teme, momente şi date istorice referitoare la originea şi dezvoltarea isihasmului românesc.momente şi date istorice referitoare la originea şi dezvoltarea isihasmului românesc.

În fond, intenţia şi datoria întocmirii unei asemenea prezentări trebuie să priveascăÎn fond, intenţia şi datoria întocmirii unei asemenea prezentări trebuie să privească evidenţierea particularităţilor spiritualităţii isihaste româneşti, mai puţin cunoscută decât ceaevidenţierea particularităţilor spiritualităţii isihaste româneşti, mai puţin cunoscută decât cea rusească sau cea grecească, însă nu mai puţin bogată şi profundă. Astfel, prezentarea isihasmuluirusească sau cea grecească, însă nu mai puţin bogată şi profundă. Astfel, prezentarea isihasmului românesc înseamnă prezentarea experienţei particulare a aceleiaşi Ortodoxii cu care spiritualitatearomânesc înseamnă prezentarea experienţei particulare a aceleiaşi Ortodoxii cu care spiritualitatea românească se află într-o comuniune organică şi să reflecte puncte specifice care să exprime vocaţiaromânească se află într-o comuniune organică şi să reflecte puncte specifice care să exprime vocaţia ecumenică a acestei spiritualităţi.ecumenică a acestei spiritualităţi.

B. SECŢIUNEA a II-a:B. SECŢIUNEA a II-a:Aspecte preliminareAspecte preliminare

1. Rugăciunea isihastă în spiritualitatea ortodoxă – Cadrul istorico-teologic:1. Rugăciunea isihastă în spiritualitatea ortodoxă – Cadrul istorico-teologic:

„Pentru orice creştin, rugăciunea este atitudinea cea mai naturală a firii sale în faţa Creatorului; Homo adorans exprimă cu„Pentru orice creştin, rugăciunea este atitudinea cea mai naturală a firii sale în faţa Creatorului; Homo adorans exprimă cu fidelitate „numele omului”. Rugăciunea e întâlnirea personală între Dumnezeu şi om, e experienţa acestui „eveniment”. Rugăciuneafidelitate „numele omului”. Rugăciunea e întâlnirea personală între Dumnezeu şi om, e experienţa acestui „eveniment”. Rugăciunea

5 Părintele Juvenalie Ionaşcu, op. cit., p. 19.

33

devine o „lectură Omega” a Evangheliei: experierea învăţăturii ce ne-a fost transmisă, experienţa care recheamă prezenţa liturgică adevine o „lectură Omega” a Evangheliei: experierea învăţăturii ce ne-a fost transmisă, experienţa care recheamă prezenţa liturgică a Cuiva, a Celui Ce vine şi a Celui Ce este, a lui Emanuil – Dumnezeu cu noi. Raportul personal experienţial cu Dumnezeu e ceea ceCuiva, a Celui Ce vine şi a Celui Ce este, a lui Emanuil – Dumnezeu cu noi. Raportul personal experienţial cu Dumnezeu e ceea ce

distinge în mod particular creştinismul, care nu e doar o doctrină; toate acestea au fost exprimate sugestiv de Dostoievski: «nu e nimicdistinge în mod particular creştinismul, care nu e doar o doctrină; toate acestea au fost exprimate sugestiv de Dostoievski: «nu e nimic mai frumos, mai profund, mai demn de iubit, mai înţelegător şi mai perfect decât Hristos, fără de care nu doar că nu este nimic, ci, omai frumos, mai profund, mai demn de iubit, mai înţelegător şi mai perfect decât Hristos, fără de care nu doar că nu este nimic, ci, o spun cu o dragoste îndrăzneaţă, că nici nu se poate avea nimic». Întâlnirea cu Persoana cea mai frumoasă, mai profundă, demnă despun cu o dragoste îndrăzneaţă, că nici nu se poate avea nimic». Întâlnirea cu Persoana cea mai frumoasă, mai profundă, demnă de

iubit, înţelegătoare şi desăvârşită se consumă în inimă: inima este Împărăţia lui Dumnezeu care începe înlăuntrul nostru, pârgaiubit, înţelegătoare şi desăvârşită se consumă în inimă: inima este Împărăţia lui Dumnezeu care începe înlăuntrul nostru, pârga lucrurilor veşnice”lucrurilor veşnice”

Arhimandritul JUVENALIE IONAŞCUArhimandritul JUVENALIE IONAŞCU66

Atunci când o persoană primeşte tunderea îngerescului chip monahicesc, i se încredinţează,Atunci când o persoană primeşte tunderea îngerescului chip monahicesc, i se încredinţează, din partea stareţului, şiragul de metanii, drept „sabie a Duhului” şi sfatul de a se ruga neîncetat cudin partea stareţului, şiragul de metanii, drept „sabie a Duhului” şi sfatul de a se ruga neîncetat cu rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”;rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”; cu alte cuvinte, monahul este îndemnat să deprindă „arta rugăciunii”, arta supremă a mântuiriicu alte cuvinte, monahul este îndemnat să deprindă „arta rugăciunii”, arta supremă a mântuirii sufletului, căci rugăciunea inimii reprezintă îndatorirea fundamentală a monahuluisufletului, căci rugăciunea inimii reprezintă îndatorirea fundamentală a monahului77..

Rugăciunea inimii este raportată la isihasm, în sensul în care isihia reprezintă condiţiaRugăciunea inimii este raportată la isihasm, în sensul în care isihia reprezintă condiţia esenţială pentru a ajunge la nivelul cel mai înalt al rugăciunii: contemplareaesenţială pentru a ajunge la nivelul cel mai înalt al rugăciunii: contemplarea88

Este cunoscut faptul că prima formă a monahismului creştin a fost cea eremitică, constând înEste cunoscut faptul că prima formă a monahismului creştin a fost cea eremitică, constând în retragerea în linişte, cu intenţia de practicare a rugăciunii, a curăţirii de patimi şi a dobândiriiretragerea în linişte, cu intenţia de practicare a rugăciunii, a curăţirii de patimi şi a dobândirii virtuţilorvirtuţilor99. În această direcţie, isihia, ca şi condiţie a creşterii duhovniceşti, era începutul şi coordonata. În această direcţie, isihia, ca şi condiţie a creşterii duhovniceşti, era începutul şi coordonata constantă a vieţuirii monahale, de unde rezultă în mod necesar concluzia că monahismul a fostconstantă a vieţuirii monahale, de unde rezultă în mod necesar concluzia că monahismul a fost dintotdeauna şi continuă să fie isihast prin sine însuşidintotdeauna şi continuă să fie isihast prin sine însuşi1010..

După cum vom putea observa în cele ce urmează, către sfârşitul primului mileniu creştinDupă cum vom putea observa în cele ce urmează, către sfârşitul primului mileniu creştin exista o tradiţie isihastă înfloritoare, de sorginte în special sinaitică, cu toate că formula rugăciunii luiexista o tradiţie isihastă înfloritoare, de sorginte în special sinaitică, cu toate că formula rugăciunii lui Iisus nu era întotdeauna aceeaşiIisus nu era întotdeauna aceeaşi1111. De fapt, nu rugăciunea lui Iisus va fi ţinta controverselor teologice. De fapt, nu rugăciunea lui Iisus va fi ţinta controverselor teologice din secolul al XIV-lea, ci mai cu seamă doctrina referitoare la „paza inimii”, „lumina taborică”,din secolul al XIV-lea, ci mai cu seamă doctrina referitoare la „paza inimii”, „lumina taborică”, precum şi energiile necreate şi metodele psiho-fizice utilizate pentru dobândirea acesteiaprecum şi energiile necreate şi metodele psiho-fizice utilizate pentru dobândirea acesteia1212..

Astfel, abordând o prezentare istorică a isihasmului, vom spune că isihasmul, a căruiAstfel, abordând o prezentare istorică a isihasmului, vom spune că isihasmul, a cărui denumire provine de la cuvântul grecesc „hesychia”, este o disciplină ascetică a cărei origine mergedenumire provine de la cuvântul grecesc „hesychia”, este o disciplină ascetică a cărei origine merge până înspre secolele IV – V ale monahismului răsăritean, adevărata organizare a isihasmuluipână înspre secolele IV – V ale monahismului răsăritean, adevărata organizare a isihasmului producându-se în răstimpul secolelor XIII-XIV, ca o reală mişcare de renaştere duhovnicească şiproducându-se în răstimpul secolelor XIII-XIV, ca o reală mişcare de renaştere duhovnicească şi teologică, având ca fundament introducerea „rugăciunii lui Iisus” metodă menită să producă o stareteologică, având ca fundament introducerea „rugăciunii lui Iisus” metodă menită să producă o stare profundă de concentrare şi pace lăuntrică, prin intermediul căreia sufletul ascultă şi se deschide luiprofundă de concentrare şi pace lăuntrică, prin intermediul căreia sufletul ascultă şi se deschide lui Dumnezeu. Isihia a fost practicată la început de părinţii deşertului, care au avut ca sursă de inspiraţieDumnezeu. Isihia a fost practicată la început de părinţii deşertului, care au avut ca sursă de inspiraţie „Filocalia” şi care şi-au însuşit, ca disciplină de dezvoltare a vieţii interioare, invocarea continuă a„Filocalia” şi care şi-au însuşit, ca disciplină de dezvoltare a vieţii interioare, invocarea continuă a numelui lui Iisusnumelui lui Iisus1313..

Întemeietorul propriu-zis al isihasmului este Sfântul Ioan Scărarul (trecut la Domnul în anulÎntemeietorul propriu-zis al isihasmului este Sfântul Ioan Scărarul (trecut la Domnul în anul 649), autorul lucrării „Scara dumnezeiescului urcuş” sau „Scara raiului”, în paginile căreia649), autorul lucrării „Scara dumnezeiescului urcuş” sau „Scara raiului”, în paginile căreia recomandă rugăciunea monologică, redusă la cuvântul „Iisuse”. recomandă rugăciunea monologică, redusă la cuvântul „Iisuse”.

Trebuie menţionat faptul că pentru părinţii isihaşti, teoria şi practica rugăciunii lui Iisus,Trebuie menţionat faptul că pentru părinţii isihaşti, teoria şi practica rugăciunii lui Iisus, meditaţia în tăcere asupra numelui lui Iisus şi starea de liniştire pe care o produce aceasta, nu sunt unmeditaţia în tăcere asupra numelui lui Iisus şi starea de liniştire pe care o produce aceasta, nu sunt un scop în sine, isihia creând mai degrabă o stare în cadrul căreia sunt practicate virtuţile, dintre carescop în sine, isihia creând mai degrabă o stare în cadrul căreia sunt practicate virtuţile, dintre care cele mai importante sunt: cele mai importante sunt: curăţia inimiicurăţia inimii („apatheia”), („apatheia”), pocăinţa pocăinţa („metanoia”) şi mai ales („metanoia”) şi mai ales sobrietateasobrietatea,,

6 Ibidem, p. 24.7 Părintele Marc Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 213.8 Ibidem, p. 224.9 Hausherr, Irenee, Paternitatea şi îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creştin, editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 27.10 Ibidem, p. 31.11 John Meyendorff, Teologia bizantină, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p. 97.12 Ibidem, p. 103.13 Preot profesor dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă – A – Z, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, p. 213-214.

44

trezviatrezvia sau sau atenţia atenţia („nipsis”). În acest sens, Sfântul Simeon Noul Teolog va vorbi despre conştiinţa şi(„nipsis”). În acest sens, Sfântul Simeon Noul Teolog va vorbi despre conştiinţa şi simţirea harului, iar Sfântul Grigorie Palama despre contemplarea nemijlocită a slavei lui Dumnezeusimţirea harului, iar Sfântul Grigorie Palama despre contemplarea nemijlocită a slavei lui Dumnezeu sub forma energiilor necreate, ca elemente esenţiale ale spiritualităţii isihastesub forma energiilor necreate, ca elemente esenţiale ale spiritualităţii isihaste1414..

Ca mişcare duhovnicească ce s-a organizat la muntele Athos între secolele XII-XIV, isihasmulCa mişcare duhovnicească ce s-a organizat la muntele Athos între secolele XII-XIV, isihasmul nu poate fi separată de teologia „caracterului necreat al luminii taborice” şi de experienţa nemijlocitănu poate fi separată de teologia „caracterului necreat al luminii taborice” şi de experienţa nemijlocită a slavei lui Dumnezeua slavei lui Dumnezeu1515..

În ceea ce priveşte controversa dintre Sfântul Grigorie Palama şi monahul Varlaam deÎn ceea ce priveşte controversa dintre Sfântul Grigorie Palama şi monahul Varlaam de Calabria (numită generic şi „controversa palamită”), centrată pe natura harului divin, aceasta se vaCalabria (numită generic şi „controversa palamită”), centrată pe natura harului divin, aceasta se va încheia cu victoria Sfântului Grigorie Palama şi va aduce în Sfântul Munte o strălucitoare înnoireîncheia cu victoria Sfântului Grigorie Palama şi va aduce în Sfântul Munte o strălucitoare înnoire monastică, în care rugăciunea inimii şi practica duhovnicească legată de ea, va avea efecte de maremonastică, în care rugăciunea inimii şi practica duhovnicească legată de ea, va avea efecte de mare profunzime asupra vieţii monahale şi a reflecţiei teologice a Răsăritului europeanprofunzime asupra vieţii monahale şi a reflecţiei teologice a Răsăritului european1616..

Scrierile şi activitatea teologică a Sfântului Grigorie Palama vor genera o reînnoire isihastă aScrierile şi activitatea teologică a Sfântului Grigorie Palama vor genera o reînnoire isihastă a monahismului răsăritean, în Rusia, prin Sfântul Nil Sorski (+ 1508), în Ţările Române, prin Sfântulmonahismului răsăritean, în Rusia, prin Sfântul Nil Sorski (+ 1508), în Ţările Române, prin Sfântul Nicodim de la Tismana şi în Grecia, prin Filotei Kokinnes (+ 1376), Calist şi Ignatie Xantopoulos,Nicodim de la Tismana şi în Grecia, prin Filotei Kokinnes (+ 1376), Calist şi Ignatie Xantopoulos, Isidor Patriarhul (+ 1350) şi Nicolae Cabasila (+ 1371). Isidor Patriarhul (+ 1350) şi Nicolae Cabasila (+ 1371).

În secolul al XVIII-lea va provoca un nou fenomen, numit neo-isihast sau filocalic, prinÎn secolul al XVIII-lea va provoca un nou fenomen, numit neo-isihast sau filocalic, prin intermediul operei Sfântului Nicodim Aghioritul, Macarie de Corint şi a Sfântului Paisieintermediul operei Sfântului Nicodim Aghioritul, Macarie de Corint şi a Sfântului Paisie VelicikovskiVelicikovski1717..

2. Monahii isihaşti în tradiţia Ortodoxiei româneşti:2. Monahii isihaşti în tradiţia Ortodoxiei româneşti:

„Lipsa cunoaşterii istoriei noastre îi face adeseori pe occidentali să pună românilor care merg în Apus întrebări de mare„Lipsa cunoaşterii istoriei noastre îi face adeseori pe occidentali să pună românilor care merg în Apus întrebări de mare naivitate. După ce aeştia spun că sunt ortodocşi, aceia conchid: «Dacă sînteţi ortodocşi, sînteţi slavi, căci greci nu sînteţi, iarnaivitate. După ce aeştia spun că sunt ortodocşi, aceia conchid: «Dacă sînteţi ortodocşi, sînteţi slavi, căci greci nu sînteţi, iar

Ortodoxie ştim că e numai greacă şi rusă». Iar când ortodoxul român precizează: «Nu suntem slavi, ci latini ortodocşi», occidentalulOrtodoxie ştim că e numai greacă şi rusă». Iar când ortodoxul român precizează: «Nu suntem slavi, ci latini ortodocşi», occidentalul întreabă: «Dar ce a dat Ortodoxia românească Ortodoxiei în general? Nu se cunoaşte nici o contribuţie a ei la spiritualitateaîntreabă: «Dar ce a dat Ortodoxia românească Ortodoxiei în general? Nu se cunoaşte nici o contribuţie a ei la spiritualitatea

ortodoxă»”ortodoxă»”Părintele DUMITRU STĂNILOAEPărintele DUMITRU STĂNILOAE1818

Deşi există destule dovezi care atestă răspândirea unui mare număr de monahi sihaştri peDeşi există destule dovezi care atestă răspândirea unui mare număr de monahi sihaştri pe teritoriul românesc, înainte de secolul al XIV-lea, este îndeobşte afirmat faptul că în Ţările Româneteritoriul românesc, înainte de secolul al XIV-lea, este îndeobşte afirmat faptul că în Ţările Române isihasmul şi spiritualitatea filocalică au fost introduse la modul general începând cu secolulisihasmul şi spiritualitatea filocalică au fost introduse la modul general începând cu secolul al XIV-lea, rămânând o realitate neîntreruptă de-a lungul secolelor ce vor urma, la fel ca şi în munteleal XIV-lea, rămânând o realitate neîntreruptă de-a lungul secolelor ce vor urma, la fel ca şi în muntele AthosAthos1919..

Astfel, în secolul al XVIII-lea, când va veni de la Poltava în Moldova, călugărul Paisie va găsiAstfel, în secolul al XVIII-lea, când va veni de la Poltava în Moldova, călugărul Paisie va găsi aici un monahism înfloritor, care prin numeroşii săi reprezentanţi, practica, în continuareaaici un monahism înfloritor, care prin numeroşii săi reprezentanţi, practica, în continuarea neîntreruptă a acestei tradiţii, o viaţă isihastă, însufleţită de rugăciunea lui Iisus.neîntreruptă a acestei tradiţii, o viaţă isihastă, însufleţită de rugăciunea lui Iisus.

Totodată, şi în cadrul creaţiei teologice româneşti, s-a putut menţine neîncetat vechea linieTotodată, şi în cadrul creaţiei teologice româneşti, s-a putut menţine neîncetat vechea linie patristică, prin scrierile lui Neagoe Basarab, ale mitropolitului Varlaam şi Dosoftei sau alepatristică, prin scrierile lui Neagoe Basarab, ale mitropolitului Varlaam şi Dosoftei sau ale cărturarului Dimitrie Cantemir, în timp ce teologia greacă şi rusă erau marcate de oscilaţia întrecărturarului Dimitrie Cantemir, în timp ce teologia greacă şi rusă erau marcate de oscilaţia între influenţa catolică şi cea protestantăinfluenţa catolică şi cea protestantă2020..

14 În literatura duhovnicească a secolului al XIV-lea, slava este lumina harului dumnezeiesc, iradierea energiilor divine necreate, care s-a arătat pe muntele Tabor în trupul Domnului Hristos. Lumina taborică nu este o vedere a slavei dumnezeieşti, ci a slavei firii Sale. Slava nu este natura dumnezeiască, ci raza dumnezeirii. Slava este o realitate eshatologică nepieritoare şi nemuritoare, fiind însuşi mediul Împărăţiei lui Dumnezeu viitoare, ea fiind văzută şi gustată de Sfinţi încă de aici.15 Ibidem, p. 213.16 John Meyendorff, op. cit., p. 94.17 Părintele Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 21.18 Mitropolitul Serafim Joantă, Isihasmul, tradiţie şi cultură românească, editura Anastasia, Bucureşti, 1996, p. 17.19 Augustin Faur, Monahismul românesc şi reorganizarea lui, în rev. „Studii Teologice”, nr. 2, 1950, p. 296-298.20 La greci, tendinţa catolicizantă va fi reprezentată de Meletie Sirigul şi de patriarhul Dositei al Ierusalimului, iar cea protestantă de Chiril Lukaris, Mitrofan Critopol şi Ioan Cariofil. La ruşi, tendinţa catolicizantă va fi reprezentată de Şcoala de la Kiev, până la Petru cel Mare, în timp ce tendinţa rotestantă va începe cu Petru cel Mare, prin Teofan Procopovici, până ce prin Dimitrie Cantemir începe să se descopere linia ortodoxă, care va fi întărită mai apoi prin Sfinţii stareţi Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicikovski, trăitori în Moldova, unde au venit foarte probabil după ce au aflat de monahismul acesteia, prin Dimitrie Cantemir.

55

În ceea ce priveşte existenţa unui monahism românesc în cadrul căruia erau experimentateÎn ceea ce priveşte existenţa unui monahism românesc în cadrul căruia erau experimentate practicile rugăciunii isihaste, mitropolitul Tit Simedrea evidenţiază într-un studiupracticile rugăciunii isihaste, mitropolitul Tit Simedrea evidenţiază într-un studiu2121 faptul că în jurul faptul că în jurul Sfântului Grigorie Sinaitul, printre monahii proveniţi din alte neamuri ortodoxe, se aflau şi călugăriSfântului Grigorie Sinaitul, printre monahii proveniţi din alte neamuri ortodoxe, se aflau şi călugări români, presupoziţie nuanţată şi de istoricul Răzvan Theodorescu, care spunea: români, presupoziţie nuanţată şi de istoricul Răzvan Theodorescu, care spunea: „Existenţa unui„Existenţa unui monahism românesc în perioada anterioară celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIV-lea, cu unele ecouri alemonahism românesc în perioada anterioară celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIV-lea, cu unele ecouri ale vieţii călugăreşti din Peninsula Balcanică, din centre de seamă, precum cele de la Paroria şi Kelifarevo... poate fivieţii călugăreşti din Peninsula Balcanică, din centre de seamă, precum cele de la Paroria şi Kelifarevo... poate fi bănuită cu temei, în unele modeste schituri de lemn sau chiar de piatră, a căror amintire ni s-a păstrat, putândbănuită cu temei, în unele modeste schituri de lemn sau chiar de piatră, a căror amintire ni s-a păstrat, putând aduna laolaltă, pe malul Dunării sau sub munte, în întinsele regiuni păduroase, sau cele colinare, pe călugăriiaduna laolaltă, pe malul Dunării sau sub munte, în întinsele regiuni păduroase, sau cele colinare, pe călugării care, departe de oraşe... îşi vor fi organizat existenţa după canoanele cinului monahal ortodox... înainteacare, departe de oraşe... îşi vor fi organizat existenţa după canoanele cinului monahal ortodox... înaintea apariţiei primelor mînăstiri cunoscute documnetar în Moldova şi Muntenia”apariţiei primelor mînăstiri cunoscute documnetar în Moldova şi Muntenia”2222..

În ceea ce priveşte pătrunderea spiritualităţii isihaste în Ţara Românească, alături de existenţaÎn ceea ce priveşte pătrunderea spiritualităţii isihaste în Ţara Românească, alături de existenţa unui cler de mir, înainte de aşezarea primului mitropolit la Curtea de Argeş, în anul 1359, există ounui cler de mir, înainte de aşezarea primului mitropolit la Curtea de Argeş, în anul 1359, există o serie întreagă de dovezi directe şi indirecte în acest sensserie întreagă de dovezi directe şi indirecte în acest sens2323. De pildă, această stare de fapt este amintită. De pildă, această stare de fapt este amintită şi în actul sinodal eliberat de Constantinopol pentru întemeierea Mitropoliei Ungrovlahieişi în actul sinodal eliberat de Constantinopol pentru întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei2424, iar unele, iar unele cercetări arheologice sau deducţii istorice conduc la această concluzie. Astfel, pictura unei bisericicercetări arheologice sau deducţii istorice conduc la această concluzie. Astfel, pictura unei biserici rupestre de lângă Câmpulung, este datată ca provenind de pe la sfârşitul secolului al XIII-learupestre de lângă Câmpulung, este datată ca provenind de pe la sfârşitul secolului al XIII-lea2525..

Cercetările istoricului Pavel Chihaia pun începuturile acestor mici aşezări isihaste în legăturăCercetările istoricului Pavel Chihaia pun începuturile acestor mici aşezări isihaste în legătură cu influenţa şcolii de la Kelifarevo a Sfântului Teodosie, un ucenic bulgar al Sfântului Grigoriecu influenţa şcolii de la Kelifarevo a Sfântului Teodosie, un ucenic bulgar al Sfântului Grigorie SinaitulSinaitul2626, părere susţinută şi de cercetătorul Emil Turdeanu, părere susţinută şi de cercetătorul Emil Turdeanu2727, care afirmă ca deplin dovedită, care afirmă ca deplin dovedită pătrunderea spiritualităţii isihaste în teritoriul românesc prin intermediul monahilor ce au stat alăturipătrunderea spiritualităţii isihaste în teritoriul românesc prin intermediul monahilor ce au stat alături de Sfântul Teodosie la Kelifarevo: de Sfântul Teodosie la Kelifarevo: „Tradiţia culturală a Paroriei va pătrunde la nordul Dunării câţiva ani„Tradiţia culturală a Paroriei va pătrunde la nordul Dunării câţiva ani mai târziu, după moartea lui Grigorie Sinaitul, întâmplată la 1346, prin intermediul unui alt centru isihast,mai târziu, după moartea lui Grigorie Sinaitul, întâmplată la 1346, prin intermediul unui alt centru isihast, mănăstirea de la Kelifarevo, întemeiată de Teodosie, ucenicul lui Grigorie Sinaitul, în apropiere de Târnovo.mănăstirea de la Kelifarevo, întemeiată de Teodosie, ucenicul lui Grigorie Sinaitul, în apropiere de Târnovo. Datorită ucenicilor bulgari de la Parorie, cu Teodosie în frunte, datorită mai ales focarului de spiritualitateDatorită ucenicilor bulgari de la Parorie, cu Teodosie în frunte, datorită mai ales focarului de spiritualitate isihastă aprins la Kelifarevo, opera lui Grigorie Sinaitul a fost tradusă în bulgară şi răspândită apoi în nordulisihastă aprins la Kelifarevo, opera lui Grigorie Sinaitul a fost tradusă în bulgară şi răspândită apoi în nordul Dunării”Dunării”2828..

Pe de altă parte, este de netăgăduit faptul că spiritualitatea isihastă a pătruns în ŢaraPe de altă parte, este de netăgăduit faptul că spiritualitatea isihastă a pătruns în Ţara Românească şi prin intermediul legăturilor strânse pe care voievodul ungrovlah le avea cuRomânească şi prin intermediul legăturilor strânse pe care voievodul ungrovlah le avea cu Mănăstirea Cutlumuş din Sfântul Munte. În acest sens, există dovezi care atestă faptul că domnitorulMănăstirea Cutlumuş din Sfântul Munte. În acest sens, există dovezi care atestă faptul că domnitorul Vladislav I a făcut numeroase danii acestei mănăstiri, în timpul egumenului Hariton, în vedereaVladislav I a făcut numeroase danii acestei mănăstiri, în timpul egumenului Hariton, în vederea renovării integrale a sfântului lăcaşrenovării integrale a sfântului lăcaş2929..

Acest gest ne poate trimite cu gândul la prezumţia că mai mulţi monahi români se vor fi aşezatAcest gest ne poate trimite cu gândul la prezumţia că mai mulţi monahi români se vor fi aşezat în mănăstirea condusă de stareţul Hariton, într-o vreme în care isihasmul era larg promovat prinîn mănăstirea condusă de stareţul Hariton, într-o vreme în care isihasmul era larg promovat prin activitatea patriarhilor Calist şi Ignatie, ucenicii Sfântului Grigorie Palamaactivitatea patriarhilor Calist şi Ignatie, ucenicii Sfântului Grigorie Palama3030. .

Monahii români nu au rămas definitiv la Athos, în acest sens fiind cunoscut faptul că, înainteMonahii români nu au rămas definitiv la Athos, în acest sens fiind cunoscut faptul că, înainte de anul 1370, un număr mare de monahi români s-a întors în ţară, neputându-se împăca cu viaţa dede anul 1370, un număr mare de monahi români s-a întors în ţară, neputându-se împăca cu viaţa de obşte athonită, cu atât mai mult cu cât în ţară au trăit în mici schituri şi nu în comunităţi extinse, ca şiobşte athonită, cu atât mai mult cu cât în ţară au trăit în mici schituri şi nu în comunităţi extinse, ca şi cele din Athoscele din Athos3131. Abia după ce voievodul Vladislav va obţine prin corespondenţă, de la stareţul. Abia după ce voievodul Vladislav va obţine prin corespondenţă, de la stareţul Hariton al Cutlumuşului, permisiunea ca monahii plecaţi din Ţara Românească să ducă o viaţă maiHariton al Cutlumuşului, permisiunea ca monahii plecaţi din Ţara Românească să ducă o viaţă mai 21 Tit Simedrea, Viaţa mănăstirească în Ţara Românească înainte de 1370, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 80, 1962, p. 677.22 Răzvan Theodorescu, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X – XIV), Bucureşti, 1974, p. 219.23 Amănunte referitoare la aceste argumente oferă Tit Simedrea, în studiul citat – v. supra, precum şi Vasile Iorgulescu, în studiul: Mărturii privind monahismul pe pământul românesc înaintea Sfântului Nicodim, în rev. „Biserica Ortodoxă Romînă”, nr. 101, p. 254-259.24 Tit Simedrea, op. cit., p. 682.25 Carmen Laura Dumitrescu, Biserica rupestră Corbii de Piatră, cel mai vechi ansamblu de pictură cunoscută astăzi în Ţara Românească, în rev. „Studii şi cercetări de istoria artei” – seria „Arta plastică”, tom II, Bucureşti, 1975 – apud Preot profesor doctor Dumitru Stăniloae, Besii în mănăstirile din Orient, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, XCIV, nr. 5-6, Bucureşti, 1976, p. 587- 590.26 Pavel Chihaia, De la Negru Vodă la Neagoe Basarab, Bucureşti, 1975 – v. cap. Etapa Neagoe Basarab a complexului monastic isihast din munţii Buzăului, p. 240 – 255.27 Emil Turdeanu, La litterature bulgare au XIV siecle et sa diffusion dans les pays danubiens, Paris, 1947 – apud Preot profesor doctor Dumitru Stăniloae, Din istoria isihasmului românesc, ed. Scripta, Bucureşti, 1992, p. 9. 28 Ibidem, p. 11.29 Mitropolitul Serafim Joantă, op. cit., p. 30.30 Preot profesor doctor Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 13.31 Preot profesor Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 13-14.

66

retrasă, aceşti monahi se vor întoarce din nou la Cutlumuş, iar unul dintre ei, pe nume Melchisedec,retrasă, aceşti monahi se vor întoarce din nou la Cutlumuş, iar unul dintre ei, pe nume Melchisedec, chiar va ajunge egumen al acestei mănăstiri, între anii 1370 – 1375chiar va ajunge egumen al acestei mănăstiri, între anii 1370 – 13753232..

Un alt impuls de viaţă duhovnicească în uh isihast va fi adus în Ţara Românească de călugărulUn alt impuls de viaţă duhovnicească în uh isihast va fi adus în Ţara Românească de călugărul Nicodim, un adevărat reorganizator al monahismului românesc. În ceea ce priveşte profilul săuNicodim, un adevărat reorganizator al monahismului românesc. În ceea ce priveşte profilul său duhovnicesc, „e un consens asupra faptului că Nicodim a fost un adept al isihasmului”duhovnicesc, „e un consens asupra faptului că Nicodim a fost un adept al isihasmului”3333. .

Sfântul Nicodim va întreţine o bogată corespondenţă cu patriarhul Eftimie de Târnovo, unSfântul Nicodim va întreţine o bogată corespondenţă cu patriarhul Eftimie de Târnovo, un ucenic direct al Sfântului Teodosie. Patriarhul Eftimie a dat un deosebit avânt traducerilor de scrieriucenic direct al Sfântului Teodosie. Patriarhul Eftimie a dat un deosebit avânt traducerilor de scrieri duhovniceşti din greceşte, el însuşi fiind autorul unor scrieri cu caracter profund duhovnicescduhovniceşti din greceşte, el însuşi fiind autorul unor scrieri cu caracter profund duhovnicesc3434..

În ceea ce priveşte teritoriul Moldovei, începând cu domnia lui Alexandru cel Bun, care puneÎn ceea ce priveşte teritoriul Moldovei, începând cu domnia lui Alexandru cel Bun, care pune bazele Mitropoliei moldave, cu sediul la Suceava, vor fi aduse de peste hotare operele unor autoribazele Mitropoliei moldave, cu sediul la Suceava, vor fi aduse de peste hotare operele unor autori isihaşti, precum Grigorie Sinaitul sau Patriarhul Filotei, scrieri ce vor fi traduse în limba slavonăisihaşti, precum Grigorie Sinaitul sau Patriarhul Filotei, scrieri ce vor fi traduse în limba slavonă bisericească. Este evident faptul că aceste scrieri isihaste, laolaltă cu cele venite prin Kelifarevo, deşibisericească. Este evident faptul că aceste scrieri isihaste, laolaltă cu cele venite prin Kelifarevo, deşi în traduceri slavone, nu vor rămâne fără rodire în viaţa monahală românească, căci dacă nu ar fi fostîn traduceri slavone, nu vor rămâne fără rodire în viaţa monahală românească, căci dacă nu ar fi fost aşa, nu s-ar fi simţit nevoia ca acestea să fie copiate şi răspândite în Ţările Româneaşa, nu s-ar fi simţit nevoia ca acestea să fie copiate şi răspândite în Ţările Române3535..

De o importanţă deosebită în dovedirea trecutului isihast al monahismului românesc esteDe o importanţă deosebită în dovedirea trecutului isihast al monahismului românesc este frecventa utilizare în vocabularul popular a termenului „sihastru”, cu derivatul său „sihăstrie”,frecventa utilizare în vocabularul popular a termenului „sihastru”, cu derivatul său „sihăstrie”, termenul „sihastru” fiind transcrierea românească a cuvântului „isihast”termenul „sihastru” fiind transcrierea românească a cuvântului „isihast”3636..

Cercetările istorice dovedesc faptul că oriunde s-au înălţat mănăstiri mai mari, aproape în modCercetările istorice dovedesc faptul că oriunde s-au înălţat mănăstiri mai mari, aproape în mod automat, în jurul acestora au existat unul sau mai mulţi sihaştri, care locuiau de multe ori în chiliiautomat, în jurul acestora au existat unul sau mai mulţi sihaştri, care locuiau de multe ori în chilii săpate în stâncă sau în bordeie din lemn. Astfel, există chiliile săpate în stâncă din munţii Buzăului,săpate în stâncă sau în bordeie din lemn. Astfel, există chiliile săpate în stâncă din munţii Buzăului, chilia Sfântului Daniil Sihastrul de la Putna sau chilia de la Tismana, aşa-numită a Sfântuluichilia Sfântului Daniil Sihastrul de la Putna sau chilia de la Tismana, aşa-numită a Sfântului NicodimNicodim3737..

Părintele Ioanichie Bălan, prezintă în lucrarea sa, Părintele Ioanichie Bălan, prezintă în lucrarea sa, Patericul românescPatericul românesc3838, vieţile mai multor, vieţile mai multor monahi ishaşti şi faptele lor de virtute. Astfel, este redată viaţa de nevoinţă duhovnicească a unuimonahi ishaşti şi faptele lor de virtute. Astfel, este redată viaţa de nevoinţă duhovnicească a unui sihastru din secolul al XV-lea, Cuviosul Iosif, care, în tinereţe, a înjghebat o mică sihăstriesihastru din secolul al XV-lea, Cuviosul Iosif, care, în tinereţe, a înjghebat o mică sihăstrie românească, împreună cu câţiva dintre ucenicii săi, în pustia Iordanului. Acesta, după căderearomânească, împreună cu câţiva dintre ucenicii săi, în pustia Iordanului. Acesta, după căderea Constantinopolului, se va retrage împreună cu ucenicii săi în muntele din vestul mănăstirii Bistriţa,Constantinopolului, se va retrage împreună cu ucenicii săi în muntele din vestul mănăstirii Bistriţa, unde va zidi chilii mici din lespezi de piatră, pe întregul cuprins al acelui ţinut, astfel încât numărulunde va zidi chilii mici din lespezi de piatră, pe întregul cuprins al acelui ţinut, astfel încât numărul sihaştrilor de aici ajunge în secolul XVII la peste 400sihaştrilor de aici ajunge în secolul XVII la peste 4003939. .

În aceeaşi ordine de idei, în intervalul secolelor XV – XVII, În aceeaşi ordine de idei, în intervalul secolelor XV – XVII, Patericul românescPatericul românesc redă o serie redă o serie întreagă de figuri de monahi îmbunătăţiţi care sihăstreau în munţi, dintre care se cuvine să îi amintimîntreagă de figuri de monahi îmbunătăţiţi care sihăstreau în munţi, dintre care se cuvine să îi amintim pe: Onufrie Sihastrul, Serafim Sihastrul şi Pavel Sihastrul, care s-au nevoit în munţii Tazlăului,pe: Onufrie Sihastrul, Serafim Sihastrul şi Pavel Sihastrul, care s-au nevoit în munţii Tazlăului, monahul Silvestru şi pustnicul Vucol, din munţii Ceahlăului, precum şi ieromonahul Irodion, stareţulmonahul Silvestru şi pustnicul Vucol, din munţii Ceahlăului, precum şi ieromonahul Irodion, stareţul mănăstirii Lainici, originar din Teiuş, pe care însuşi Sfântul Calinic, în timp ce era episcop la Râmnic,mănăstirii Lainici, originar din Teiuş, pe care însuşi Sfântul Calinic, în timp ce era episcop la Râmnic, şi-l va alege ca duhovnic, pentru ca prin Părinţii Ioanichie Moroi de la mănăstirea Sihăstria, Atanasieşi-l va alege ca duhovnic, pentru ca prin Părinţii Ioanichie Moroi de la mănăstirea Sihăstria, Atanasie Păvălucă de la Neamţ, Irinarh Roset, schimonahul din pădurile din jurul schitului Nechit, NectariePăvălucă de la Neamţ, Irinarh Roset, schimonahul din pădurile din jurul schitului Nechit, Nectarie protopsaltul, ieroschmonahul Iustin de la Neamţ sau Prea Cuviosul Părinte Ioan Iacob Hozevitulprotopsaltul, ieroschmonahul Iustin de la Neamţ sau Prea Cuviosul Părinte Ioan Iacob Hozevitul tradiţia sihaştrilor să se perpetueze până aproape de zilele noastre, în linia neîntreruptă a tradiţieitradiţia sihaştrilor să se perpetueze până aproape de zilele noastre, în linia neîntreruptă a tradiţiei isihaste din ţara noastră.isihaste din ţara noastră.

B. SECŢIUNEA a III-a:B. SECŢIUNEA a III-a:

32 Răzvan Theodorescu, op. cit., p. 220.33 Ibidem, p. 221-222.34 Astfel sunt, de pildă, scrierile: Viaţa Sfintei Parascheva, preluată de Varlaam în „Cartea de învăţătură” şi Panegiricul la Sfinţii Constantin şi Elena, din care Neagoe Basarab va cita foarte mult în „Învăţăturile... către fiul său Teodosie”.35 Preot profesor Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 19.36 Ibidem, p. 22.37 Mitropolitul Serafim Joantă, op. cit., p. 32.38 Deşi aspectele aghiografice sunt preponderente în această lucrare, valoarea istorică a cărţii, cu atât mai mult cu cât se referă la primii monahi isihaşti din ţara noastră cunoscuţi cu numele, fiind astfel cât se poate de importantă.39 Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Galaţi, 1990, p. 14-16.

77

CuprinsCuprins

1. Originile vieţii monahale şi practica rugăciunii isihaste pe teritoriul ţării noastre, până în1. Originile vieţii monahale şi practica rugăciunii isihaste pe teritoriul ţării noastre, până în secolul al XIV-lea:secolul al XIV-lea:

"Din multe mii abia de gasesti unul care sa fi implinit poruncile si tot ce e drept si sa fi atins neprihanirea sufletului; din multe mii abia de gasesti unul care cu mari straduinte pentru rugaciunea curata sa fi gasit-o, sa fi rupt legaturile acestei vieti si sa fi dobandit

acea taina, pentru ca multi nu a reusit sa gaseasca rugaciunea curata, ci numai cativa. Un om care sa fi ajuns la taina care vine dupa ea si care e dincolo de ea, prin harul lui Dumnezeu, abia de poate fi gasit din multe generatii."

Sfântul ISAAC SIRUL40

Sensul întocmirii acestei secţiuni este de a evidenţia, printr-o seamă de argumente istorice minimale,Sensul întocmirii acestei secţiuni este de a evidenţia, printr-o seamă de argumente istorice minimale, faptul că isihasmul românesc a evoluat într-un cadru bine definit, într-un mediu creştin care îşi cunoaştefaptul că isihasmul românesc a evoluat într-un cadru bine definit, într-un mediu creştin care îşi cunoaşte

începuturile încă din epoca apostolică, elementul determinant în ceea ce priveşte dezvoltarea isihasmuluiînceputurile încă din epoca apostolică, elementul determinant în ceea ce priveşte dezvoltarea isihasmului ţinând în mod esenţial de însăşi dezvoltarea monahismului pe teritoriul românesc.ţinând în mod esenţial de însăşi dezvoltarea monahismului pe teritoriul românesc.

a. Contextul istoric creştin, după cucerirea Daciei de către romani şi după retragereaa. Contextul istoric creştin, după cucerirea Daciei de către romani şi după retragerea aureliană:aureliană:

•• Caracterizare generală:Caracterizare generală:

Este de la sine înţeles faptul că dezvoltarea isihasmului românesc nu poate fi separată deEste de la sine înţeles faptul că dezvoltarea isihasmului românesc nu poate fi separată de dezvoltarea însăşi a monahismului românesc. În acest sens, o serie întreagă de cercetări istoricedezvoltarea însăşi a monahismului românesc. În acest sens, o serie întreagă de cercetări istorice referitoare la creştinismul românesc al primelor secole, au demonstrat, cu argumente de naturăreferitoare la creştinismul românesc al primelor secole, au demonstrat, cu argumente de natură istorică sau logică, faptul că pe teritoriul ţării noastre a existat o viaţă mănăstirească înfloritoare, şiistorică sau logică, faptul că pe teritoriul ţării noastre a existat o viaţă mănăstirească înfloritoare, şi aceasta nu numai începând cu secolul al XIV-lea, ci chiar din primii ani ai creştinismului pe teritoriulaceasta nu numai începând cu secolul al XIV-lea, ci chiar din primii ani ai creştinismului pe teritoriul românesc. Şi în această privinţă, trebuie observat faptul că dezvoltarea monahismului a urmatromânesc. Şi în această privinţă, trebuie observat faptul că dezvoltarea monahismului a urmat întotdeauna dezvoltării creştinismului, căci în locurile în care creştinismul prindea rădăcini, curândîntotdeauna dezvoltării creştinismului, căci în locurile în care creştinismul prindea rădăcini, curând apăreau şi primii monahi şi astfel luau fiinţă şi primele comunităţi monahale. De asemenea, trebuieapăreau şi primii monahi şi astfel luau fiinţă şi primele comunităţi monahale. De asemenea, trebuie menţionat faptul că monahismul timpuriu pe teritoriul ţării noastre a avut un caracter eremitic saumenţionat faptul că monahismul timpuriu pe teritoriul ţării noastre a avut un caracter eremitic sau semieremitic, acest caracter fiind condiţionat de însăşi dezvoltarea creştinismului.semieremitic, acest caracter fiind condiţionat de însăşi dezvoltarea creştinismului.

• Poporul român, un popor latin:Poporul român, un popor latin:

În contextul valorilor europene, cultura românească apare sub forma a ceea ce istoricii auÎn contextul valorilor europene, cultura românească apare sub forma a ceea ce istoricii au numit „miracolul românesc”, expresie ce vizează modul în care poporul român, singurul popor latinnumit „miracolul românesc”, expresie ce vizează modul în care poporul român, singurul popor latin din spaţiul balcanic-răsăritean, situat la confluenţa atâtor naţiuni slave, a reuşit să îşi păstreze pestedin spaţiul balcanic-răsăritean, situat la confluenţa atâtor naţiuni slave, a reuşit să îşi păstreze peste veacuri fiinţa naţională şi să supraviţuiască vicisitudinilor istorice.veacuri fiinţa naţională şi să supraviţuiască vicisitudinilor istorice.

În acest sens, este cunoscut faptul că în cadrul genezei poporului român au concurat treiÎn acest sens, este cunoscut faptul că în cadrul genezei poporului român au concurat trei factori determinanţi: geto-dacii autohtoni (ramura nord-dunăreană a marii familii tracii), romaniifactori determinanţi: geto-dacii autohtoni (ramura nord-dunăreană a marii familii tracii), romanii colonizatori (stăpânii propriu-zişi ai Daciei între anii 106-275) şi credinţa creştină, al cărei rol încolonizatori (stăpânii propriu-zişi ai Daciei între anii 106-275) şi credinţa creştină, al cărei rol în procesul de romanizare a dacilor a fost la fel de mare ca şi romanizarea însăşiprocesul de romanizare a dacilor a fost la fel de mare ca şi romanizarea însăşi4141..

S-a afirmat faptul că romanizarea dacilor, ca şi încreştinarea lor, au fost facilitate într-o mareS-a afirmat faptul că romanizarea dacilor, ca şi încreştinarea lor, au fost facilitate într-o mare măsură de comunitatea de limbă şi rasă pe care o păstrau cu tracii sud-dunăreni, care au fostmăsură de comunitatea de limbă şi rasă pe care o păstrau cu tracii sud-dunăreni, care au fost încorporaţi în cadrul Imperiului Roman cu mult înainte de a fi cucerit teritoriul dac. În timp, însă,încorporaţi în cadrul Imperiului Roman cu mult înainte de a fi cucerit teritoriul dac. În timp, însă, tracii sud-dunăreni vor fi asimilaţi sau dislocaţi din teritoriile lor, în urma instalării slavilor în secolultracii sud-dunăreni vor fi asimilaţi sau dislocaţi din teritoriile lor, în urma instalării slavilor în secolul al VII-lea la sud de Dunăre.al VII-lea la sud de Dunăre.

Începând cu secolul al VII-lea, populaţia daco-romană devine deja o populaţie protoromână,Începând cu secolul al VII-lea, populaţia daco-romană devine deja o populaţie protoromână, deţinând toate trăsăturile caracteristice unei noi etnii, pentru ca spre sfârşitul primului mileniudeţinând toate trăsăturile caracteristice unei noi etnii, pentru ca spre sfârşitul primului mileniu creştin să fie menţionate primele formaţiuni politice româneşti.creştin să fie menţionate primele formaţiuni politice româneşti.

•• Poporul român creştin:Poporul român creştin:

40 Apud Mitropolitul Serafim Joantă, op. cit., p. 18.41 Istoria României (colectiv), editura Corint, Bucureşti, Bucureşti, 2003, p. 82.

88

Astfel, originile creştine ale poporului român se confundă cu acelea ale formării sale, ambeleAstfel, originile creştine ale poporului român se confundă cu acelea ale formării sale, ambele procese evoluând împreună, de unde rezultă şi constatarea că spre sfârşitul primului mileniu creştin,procese evoluând împreună, de unde rezultă şi constatarea că spre sfârşitul primului mileniu creştin, va apărea un nou popor, şi acesta în întregime creştin.va apărea un nou popor, şi acesta în întregime creştin.

Încreştinarea poporului român s-a produs ca urmare a propovăduirii Sfântului Apostol AndreiÎncreştinarea poporului român s-a produs ca urmare a propovăduirii Sfântului Apostol Andrei şi, după unele noi cercetări, a Sfântului Apostol Filip, care a atins regiunile sud-dunărene, în specialşi, după unele noi cercetări, a Sfântului Apostol Filip, care a atins regiunile sud-dunărene, în special Sciţia Mică (Dobrogea) şi a avut asemenea rezultate, încât spre sfârşitul secolului al III-lea şi începutulSciţia Mică (Dobrogea) şi a avut asemenea rezultate, încât spre sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, aici existau circa 40 de scaune epicopale aparţinând populaţiilor trace latinizatesecolului al IV-lea, aici existau circa 40 de scaune epicopale aparţinând populaţiilor trace latinizate din această regiune. În mod logic, misiunea creştină s-a îndreptat şi înspre nordul Dunării, spre daco-din această regiune. În mod logic, misiunea creştină s-a îndreptat şi înspre nordul Dunării, spre daco-romanii care aparţineau aceleiaşi familii trace.romanii care aparţineau aceleiaşi familii trace.

În acest sens, o importanţă deosebită pentru demonstrarea stadiului de organizare şiÎn acest sens, o importanţă deosebită pentru demonstrarea stadiului de organizare şi dezvoltare la care ajunsese creştinismul românesc în secolul al IV-lea, este îndeajuns sădezvoltare la care ajunsese creştinismul românesc în secolul al IV-lea, este îndeajuns să evidenţiemevidenţiem cultura şi viaţa sfântă a câtorva dintre episcopii Tomisului, prototipuri ale ierarhilor isihaşti de maicultura şi viaţa sfântă a câtorva dintre episcopii Tomisului, prototipuri ale ierarhilor isihaşti de mai târziu. târziu.

Astfel, este demn de menţionat Sfântul Episcop Bretanion, prăznuit la 25 ianuarie, mareleAstfel, este demn de menţionat Sfântul Episcop Bretanion, prăznuit la 25 ianuarie, marele apărător al credinţei niceene, care a avut curajul de a se oune în mod făţiş împăratului arian Valens,apărător al credinţei niceene, care a avut curajul de a se oune în mod făţiş împăratului arian Valens, împreună cu credincioşii săi. Istoricul bisericesc Sozomen îl va numi pe Bretanion: „om competent şiîmpreună cu credincioşii săi. Istoricul bisericesc Sozomen îl va numi pe Bretanion: „om competent şi renumit pentru viaţa sa virtuoasă”.renumit pentru viaţa sa virtuoasă”.

Apoi, nu mai puţin important este modelul de trăire creştină al episcopului Teotim, care şi-aApoi, nu mai puţin important este modelul de trăire creştină al episcopului Teotim, care şi-a impresionat contemporanii prin ţinuta şi austeritatea vieţii sale monahale, precum şi cel alimpresionat contemporanii prin ţinuta şi austeritatea vieţii sale monahale, precum şi cel al episcopului Ioan, participant activ în cadrul luptelor teologice din vremea sa, pe care scriitorul latinepiscopului Ioan, participant activ în cadrul luptelor teologice din vremea sa, pe care scriitorul latin Marius Mercator îl considera a fi „unul dintre cei mai buni teologi ai timpului său şi unul dintre ceiMarius Mercator îl considera a fi „unul dintre cei mai buni teologi ai timpului său şi unul dintre cei mai aprigi adversari ai nestorianismului şi eutihianismului. Viaţa creştină în Dobrogea va cunoaştemai aprigi adversari ai nestorianismului şi eutihianismului. Viaţa creştină în Dobrogea va cunoaşte epoca celei mai mari înfloriri ale sale între secolele V-VI, pentru ca la începutul secolului următor,epoca celei mai mari înfloriri ale sale între secolele V-VI, pentru ca la începutul secolului următor, invazia avară să distrugă cea mai mare parte a oraşelor regiunii.invazia avară să distrugă cea mai mare parte a oraşelor regiunii.

Se presupune în mod logic faptul că misiunea creştină a episcopilor dobrogeni trebuie să se fiSe presupune în mod logic faptul că misiunea creştină a episcopilor dobrogeni trebuie să se fi extins şi asupra Ţării Româneşti şi Moldovei, ale căror Biserici nu erau atât de bine organizate,extins şi asupra Ţării Româneşti şi Moldovei, ale căror Biserici nu erau atât de bine organizate, întrucât influenţa bizantină pătrunsese aici mult mai puţin.întrucât influenţa bizantină pătrunsese aici mult mai puţin.

Totuşi, există o serie de surse istorice care vorbesc în mod sporadic despre existenţa unorTotuşi, există o serie de surse istorice care vorbesc în mod sporadic despre existenţa unor episcopi la nordul Dunării, începând cu secolul al IV-lea. Astfel, un anume Ursus, „Episcop alepiscopi la nordul Dunării, începând cu secolul al IV-lea. Astfel, un anume Ursus, „Episcop al Bisericii avariţienilor”, a participat la cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic, scaunul său episcopal avândBisericii avariţienilor”, a participat la cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic, scaunul său episcopal având reşedinţa, cel mai probabil, la Morisena (în Banat), un important centru creştin, încă dinsecolul al IV-reşedinţa, cel mai probabil, la Morisena (în Banat), un important centru creştin, încă dinsecolul al IV-lea. lea.

Mai târziu, o epistolă a Papei Inocenţiu al III-lea, datând din secolul al III-lea, adresată regeluiMai târziu, o epistolă a Papei Inocenţiu al III-lea, datând din secolul al III-lea, adresată regelui Emeric al Ungariei, îi cerea acestuia să supună autorităţii papale „Episcopia de rit grecesc”, care seEmeric al Ungariei, îi cerea acestuia să supună autorităţii papale „Episcopia de rit grecesc”, care se afla pe moşia fiilor cneazului Bâlea din Transilvania. Totodată, şi regele îl va informa pe papă despreafla pe moşia fiilor cneazului Bâlea din Transilvania. Totodată, şi regele îl va informa pe papă despre starea de ruină în care se aflau bisericile „călugărilor greci” (români ortodocşi) din regatul său,starea de ruină în care se aflau bisericile „călugărilor greci” (români ortodocşi) din regatul său, cauzată de neglijenţa „Episcopilor diocezani”. Şi Papa Grigorie al IX-lea era neliniştit, în anul 1234, decauzată de neglijenţa „Episcopilor diocezani”. Şi Papa Grigorie al IX-lea era neliniştit, în anul 1234, de activitatea „pseudoepiscopilor de rit grecesc” din Moldova, care, cel mai probabil, fără a avea oactivitatea „pseudoepiscopilor de rit grecesc” din Moldova, care, cel mai probabil, fără a avea o reşedinţă precisă, sunt consideraţi a fi liderii unei Biserici locale cu organizare incipientă, carereşedinţă precisă, sunt consideraţi a fi liderii unei Biserici locale cu organizare incipientă, care întreţinea raporturi directe cu scaunele episcopale din împrejurimiîntreţinea raporturi directe cu scaunele episcopale din împrejurimi4242..

b. Viaţa monahală pe teritoriul ţării noastre până în secolul al XIV-lea:b. Viaţa monahală pe teritoriul ţării noastre până în secolul al XIV-lea:

Bibliografia utilizată:

A. Lucrări generale referitoare la spiritualitatea ortodoxă. Introduceri în isihasm:

42 Astfel sunt scaunele episcopale cele din Dobrogea, din sudul Dunării sau de la Halici, încă din secolul al XII-lea – v. Preot profesor Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 10.

99

1. Brancianinov, Sfântul Ignatie, Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile chinurilor zadarnice – Experienţe ascetice, vol. IV, editura Sofia, Bucureşti, 2001, p. 5 – 55.

2. Bria, preot profesor dr. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 213 – 214 / 281 – 282 / 141 – 142.

3. Costa de Beauregard, Părintele Marc Antoine, Rugaţi-vă neîncetat, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 213 – 229.

4. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p. 118 – 134.

5. Hausherr, Irenée, Paternitatea şi îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creştin, editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 27 – 55.

6. Hierotheos, mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 43 – 44 / 62 – 69 / 352 – 355.

7. Istoria României (colectiv), editura Corint, Bucureşti, 2003, p. 77 – 106 / 120 – 134.8. Meyendorff, John, Teologia bizantină, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p. 89 – 106.9. Păcurariu, preot profesor dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 51 – 62 / 94 – 144 / 171 – 238 / 284 – 317.

B. Lucrări despre isihasmul românesc:

Cărţi:

1. Bălan, Arhimandrit Ioanichie, Patericul românesc, Galaţi, 1990, p. 12-67. 2. Ionaşcu, Părintele Juvenalie, Experienţa rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească,

editura Anastasia, Bucureşti, 2001, p. 15 – 55 / 237 – 275.3. Joantă, Mitropolitul Serafim, Isihasmul – tradiţie şi cultură românească, editura Anastasia,

Bucureşti, 1994, p. 27 – 229.4. Paisie de la Neamţ, Cuviosul, Autobiografia unui „stareţ” urmată de viaţa stareţului Paisie

scrisă de monahul Mitrofan, editura Deisis, Sibiu, 1996, p. 18 – 80.5. Plămădeală, Mitropolit Antonie, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, editura

Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 124 / 203 / 272 – 273 / 277 / 370 – 371 / 372.6. Raccanello, Dario, Rugăciunea lui Iisus în scrierile stareţului Vasile de la Poiana Mărului,

editura Deisis, Sibiu, 1996, p. 21 – 44 / 197 – 216.7. *** Românii în reînnoirea isihastă – Studii închinate Cuviosului Paisie de la Neamţ la

bicentenarul săvârşirii sale, editura Trinitas, Iaşi, f. a.8. Stăniloae, preot profesor dr. Dumitru, Din istoria isihasmului în Ortodoxia română, editura

Scripta, Bucureşti, 1992, p. 5 – 27.9. Theodorescu, Răzvan, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti

(secolele X – XIV), Bucureşti, 1974, p. 219 – 220.

Studii:1. Bodogae, preot profesor dr. Teosor, Tradiţia Sfântului Munte în viaţa popoarelor ortodoxe,

în rev. „Ortodoxia”, an V, nr. 2, aprilie – iunie 1953, p. 206 – 219.2. Brătulescu, prof. Victor – Sfântul Nicodim, în rev. „Mitropolia Olteniei”, nr. 5 – 6, 1970, p.

587 – 598.3. Bulat, prof. T. G., Mărturii doumentare cu privire la episcopatul Sfântului Calinic al

Râmnicului şi Noului Severin, 1850 – 1868, în rev. „Mitropolia Olteniei”, anul XX, nr. 3 – 4, mart. – apr. 1968, p. 287 – 291.

1010

4. Ciurea, pr. conf. Alexandru I., Momente şi aspecte esenţiale ale influenţei Sfântului Munte asupra vieţii religioase din Ţările Române, în rev. „Ortodoxia”, an V, nr. 2, aprilie – iunie 1953, p. 279 – 294.

5. Cocora, pr. Gabriel, Mitropolitul Veniamin Costachi, traducător şi diortositor de cărţi bisericeşti, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, an XCIX, nr. 5 – 6, mai –iunie, 1981, p. 663 – 668.

6. Cocora, pr. G – Constantinescu, pr. H., Poiana Mărului, în rev. „Glasul Bisericii”, anul XXIII, nr. 5 – 6, mai – iunie, 1964, p. 466 - 501.

7. Dima, Magistrand Dumitru, Contribuţia românească la cunoaşterea isihasmului, în rev. „Studii Teologice”, seria II, anul XVII, nr. 9 – 10, nov. – dec, 1965, p. 571 – 580.

8. Eftimie, pr. Andrei, Influenţa paisiană în mănăstirile româneşti, în rev. „Mitropolia Ardealului”, an XI, nr. 4 – 6, aprilie – iunie, 1966, p. 331 – 348.

9. Faur, Augustin, Monahismul românesc şi reorganizarea lui, în rev. „Studii Teologice”, nr. 2, 1950, p. 295 – 306.

10. Gheorghescu, Chesarie, Personalitatea relios-morală a stareţului Paisie Velicikovski, în rev. „Glasul Bisericii”, nr. 9, 1970, p. 114 – 119.

11. Gladcovschi, Arhimandrit Atanasie, Gheorghe Arhimandritul, stareţul Mănăstirii Cernica, în rev. „Glasul Bisericii”, an XV, nr. 12, decembrie, 1956, p. 716 – 724.

12. Ionescu, pr. Ioan, Mitropolitul Grigorie Dascălul, în rev. „Glasul Bisericii”, an XLVIII, nr. 2 – 3, martie – iunie, 1989, p. 122 – 136.

13. Iorgulescu, Vasile, Mărturii privind monahismul pe pământul românesc înaintea Sfântului Nicodim, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 101, 1983, p. 253 – 263.

14. Micle, Veniamin, Despre monahismul ortodox român, anterior secolului al XIV-lea, în rev. „Glasul Bisericii”, nr. 37, 1978, p. 300 – 317.

15. Simedrea, Tit, Viaţa mănăstirească în Ţara Românească îniante de anul 1370, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 80, 1962, p. 673 – 687.

16. Telea, prof. Drd. Marius, Mişcarea isihastă şi legăturile cu românii, în rev. „Revista Teologică”, nr. 1, , 1995, p. 57 – 91.

17. Zăvoianu, Drd. Corneliu, Rugăciunea lui Iisus în Imperiul bizantin. Răspândirea ei în Peninsula Balcanică, în rev. „Glasul Bisericii”, nr. 11 – 12, 1981, p. 34 – 51.

"Din multe mii abia de gasesti unul care sa fi implinit poruncile si tot ce e drept si sa fi atins neprihanirea sufletului; din multe mii abia de gasesti unul care cu mari straduinte pentru rugaciunea curata sa fi gasit-o, sa fi rupt legaturile acestei vieti si sa fi dobandit acea taina, pentru ca multi nu a reusit sa gaseasca rugaciunea curata, ci numai cativa. Un om care sa fi ajuns

la taina care vine dupa ea si care e dincolo de ea, prin harul lui Dumnezeu, abia de poate fi gasit din multe generatii." Sfântul Isaac Sirul

Între practicarea sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii şi înnobilarea spirituluiÎntre practicarea sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii şi înnobilarea spiritului prin culturăprin cultură

1111

A. SECŢIUNEA I - Argument: A. SECŢIUNEA I - Argument: 1. Isihasmul românesc – un moment teologic şi cultural în istoria1. Isihasmul românesc – un moment teologic şi cultural în istoria Europei; Europei; 2. Sensul studiilor referitoare la isihasmul românesc;2. Sensul studiilor referitoare la isihasmul românesc;

B. SECŢIUNEA a II-a – Aspecte preliminare:B. SECŢIUNEA a II-a – Aspecte preliminare: 1. Practica rugăciunii isihaste în spiritualitatea ortodoxă; 1. Practica rugăciunii isihaste în spiritualitatea ortodoxă; 2. Monahii isihşti în tradiţia Ortodoxiei româneşti; 2. Monahii isihşti în tradiţia Ortodoxiei româneşti;

C. SECŢIUNEA a III-a - Cuprins: C. SECŢIUNEA a III-a - Cuprins: 1. Originile vieţii monahale şi practica rugăciunii neîncetate pe1. Originile vieţii monahale şi practica rugăciunii neîncetate pe teritoriul ţării noastre, până în secolul al XIV-lea:teritoriul ţării noastre, până în secolul al XIV-lea:

a. Contextul istoric creştin, după cucerirea Daciei de cătrea. Contextul istoric creştin, după cucerirea Daciei de către romani şi după retragerea aureliană;romani şi după retragerea aureliană;b. Viaţa monahală pe teritoriul ţării noastre, până în secolul alb. Viaţa monahală pe teritoriul ţării noastre, până în secolul al XIV-lea;XIV-lea;

2. Premisele răspândirii isihasmului în Ţările Române:2. Premisele răspândirii isihasmului în Ţările Române:a. Factorii care au înlesnit răspândirea curentului isihast îna. Factorii care au înlesnit răspândirea curentului isihast în Ţările Române;Ţările Române;b. Legăturile întreţinute de comunităţile monahale româneşti cub. Legăturile întreţinute de comunităţile monahale româneşti cu mănăstirile din sudul Dunării;mănăstirile din sudul Dunării;c. Reorganizarea monahismului românesc: Sfântul Nicodim dec. Reorganizarea monahismului românesc: Sfântul Nicodim de la Tismana;la Tismana;

3. Viaţa monahală şi practica rugăciunii isihaste până în momentul3. Viaţa monahală şi practica rugăciunii isihaste până în momentul reînnoirii isihaste din secolul al XVIII-lea:reînnoirii isihaste din secolul al XVIII-lea:

a. Aşezăminte monahale isihaste, între secolele XV-XVIII;a. Aşezăminte monahale isihaste, între secolele XV-XVIII;b. Ţările Române şi ajutoarele pentru „Locurile Sfinte”;b. Ţările Române şi ajutoarele pentru „Locurile Sfinte”;c. Semnificaţii ale spiritualităţii isihaste în c. Semnificaţii ale spiritualităţii isihaste în Învăţăturile lui NeagoeÎnvăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său TeodosieBasarab către fiul său Teodosie;;

4. Renaşterea spiritualităţii isihaste în secolul al XVIII-lea: Rolul4. Renaşterea spiritualităţii isihaste în secolul al XVIII-lea: Rolul stareţilor Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicikovski:stareţilor Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicikovski:

a. Contextul istoric premergător înnoirii isihaste în Rusia şi îna. Contextul istoric premergător înnoirii isihaste în Rusia şi în Ţările Române;Ţările Române;b. Stareţul Vasile de la Poiana Mărului şi rolul său în înnoireab. Stareţul Vasile de la Poiana Mărului şi rolul său în înnoirea isihastă;isihastă;c. Stareţul Paisie Velicikovski şi rolul său în înnoirea isihastă;c. Stareţul Paisie Velicikovski şi rolul său în înnoirea isihastă;

5. Curentul „paisianist” în Ţările Române:5. Curentul „paisianist” în Ţările Române:a. Mănăstirea Neamţ după moartea stareţului Paisie;a. Mănăstirea Neamţ după moartea stareţului Paisie;b. Mitropolitul Veniamin Costachi;b. Mitropolitul Veniamin Costachi;c. Ucenicii şi continuatorii operei de renaştere isihastă ac. Ucenicii şi continuatorii operei de renaştere isihastă a stareţului Paisie în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani din Ţarastareţului Paisie în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani din Ţara Românească;Românească;

6. Reafirmarea isihasmului românesc în secolul XX:6. Reafirmarea isihasmului românesc în secolul XX:a. Redescoperirea textelor patristice: renaşterea filocalică;a. Redescoperirea textelor patristice: renaşterea filocalică;b. Poezia de inspiraţie isihastă: Daniil Sandu Tudor;b. Poezia de inspiraţie isihastă: Daniil Sandu Tudor;c. Monahismul românesc în secolul XX: locul şi rolul său înc. Monahismul românesc în secolul XX: locul şi rolul său în mişcarea de reînnoire isihastă;mişcarea de reînnoire isihastă;d. Provocările mileniului III: Isihasmul şi ofensiva yoga.d. Provocările mileniului III: Isihasmul şi ofensiva yoga.

F. SECŢIUNEA a IV-a: Consideraţii finale:F. SECŢIUNEA a IV-a: Consideraţii finale:

MERITĂ SĂ REŢIN!------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------