ISDR 7Testamentul este actul solemn de ultima vointa prin care o persoana numita testator instituie unul sau mai multi mostenitori. Potrivit Legii Tarii, testamentul putea fi in forma scrisa sau orala. Testamentul scris , numit “diata” , era scris , semnat si si datat de catre testator in prezenta martorilor care erau mentionat in testament .Testamentul oral numit “ testament cu limba de moarte “ , cum multi nu stiau carte, deseori , testamentul oral imbraca forma unui hrisov domnesc. Legea Tarii permitea ca parintii sa dezmosteneasca pe fii raufacatori sau lipsisit de respect, se subsidea institutia “fidei comisara” prin intermediul careia se introducea in testament o clauza speciala.

Dispozitiile Legii Tarii cu privire la raspunderea colectiva

Potrivit legii tarii , raspunderea colectiva functiona atat in materie fiscal cat si in materie penala. In materie fiscal, raspunderea colectiva era urmarea sistemului de impozitare pe baza cislei. Cisla era sistemul de impozitare, prin care, fiecare sat era impus la plata unei sume globale.Acea suma era repartizata de catre slujbasii domnesti numitit “rabojarni” pe gospodarii, potrivit puterii economice a acestora. Puterea economica se aprecia in urma unor recensaminte care se faceau la 3 ani. Daca un taran nu isi putea plati cota parte de impozit , ori fugea din sat intrucat nu isi puteau plati birul , fapta mentionata in documentele vremii cu expresia „ au dat bir cu fugitii” , cei ramasi in sat trebuiau sa plateasca si cota parte a acestora . Cei care plateau, aveau dreptul de a se dezpagubi din bunurile celor fugiti sau aflati in imposibilitate de a plati, iar daca satul nu platea cisla, urma sa fie aservit domnului tarii sau boierului care prelua plata acelei sume de bani , iar domnul tarii daruia satul unui boier credincios. In materie penala, raspundera colectiva, constituia o urma indepartata a vechiului sistem denumit razbunarea sangelui . In epoca prestatala , daca un membru al gintii suferea o vatamare corporala, membrii gintii aveau obligatia sa ii vina in sprijin, pentru a razbuna victima .In procesul de tranzitie, catre societatea organizata in stat, dreptul de razbunare , putea fi rascumparat , prin plata unei sume de bani. Suma de bani era denumita „compozitiune voluntara” O data cu aparitia statului, daca partile se intelegeau sa inlocuiasca dreptul de razbunare cu plata unei sume de bani, acea suma,era fixata de catre stat, ca o prima forma de manifestare a interventiei statului in solutionarea litigiilor. Suma fixata de catre stat,se numea „ compozitiune legala” . Dupa intemeiere, potrivit legii tarii, solutionarea litigiilor, a fost preluata aproape integral de catre stat, care judeca si pedepsea pe infractor prin organele sale speializate. Totusi, obstea sateasca mai exercita unele din vechile sale atributii, astfel obstea a pastrat dreptul de a il depista pe infractor cu obligatia de a il preda organelor de stat pentru judecare si aplicarea pedepselor. In legatura cu depistarea si predarea infractorului se puteau ivi 2 situatii dupa locul comiterii infractiunii.Astfel prima situatie era atunci cand infractiunea a fost comisa de un membru al obstei in hotarul obstei .Intr o asemenea situatie , daca infractorul era depistat si predat slujbasilor domnesti , obstea era scutita de orice raspundere penala. Daca infractorul nu era depistat , obstea sateasca raspundea, si platea o grea amenda penala, numita „dusegubina”.Daca amenda nu putea fi platita , obstea urma sa fie aservita catre domn sau boierul care prelua plata amenzii.A doua situatie, era atunci cand infractiunea era comisa in afara hotarului obstei , de o persoana straina de obste, dar care a patruns in hotarul obstei. Pana la hotarul obstei. Infractorul era urmarit de catre „gonitorii de urme”. Acestia nu aveau dreptul sa patrunda in hotarul obstei ci numai dreptul de a da urma reprezentantilor obstei, aratandu-le locul prin care infractorul a patruns in hotarul obstei. Din acel loc urmarirea era continuata , de catre reprezentantii obstei. In aceasta situatie se puteau ivi 2 posibilitati. Infractorulsa fie

depistat, iar ginta exonerata de orice raspundere. A doua , infractorul sa nu fie depistat , caz in care obstea trebuia sa plateasca amenda. A treia posibilitate, infractorul sa fi iesit din hotarul obstei. In acest caz, reprezentantii obstei trebuiau sa arata gonitorilor de urme, locul prin care infractorul a iesit din hotarul obstei . Legea Tarii a consacrat si sitemul despagubirii de la altul. Acest sistem functiona in relatiile dintre creditorii si debitorii care apartineau unor state diferite.

Totusi, conditiile specifice feudalismului au determinat anumite particularitati. Principalele contracte, reglementate prin legea tarii, sunt cele de vanzare , donatie , schimb imprumut, si comodat. Contractul de vanzare, se realiza prin conventia partilor, cu privire la obiect si presa. Presupunea intrunirea a 3 elemente esentiale si anume consimtamantul ,obiectul, si pretul. Consimtamantul contractantilor,insemna manifestareade vointa a unei parti, in sensul dorit de cealalta parte. Consimtamantul trebuia sa fie liber, fara vicii, si irevocabil. Obiectul vanzarii, consta in bunuri mobile sau imobile. Obiectul vanzarii putea fi si persoana umana. Astfel taranii liberi , isiputeau vinde stapanilor feudali , libertatea devenind tarani aserviti. Taranii aserviti, puteau fi vanduri numai cu mosia pe care se aflau. Robii, puteau fi vanduti separat de mosie, fie individual fie cu familia. Obiectul cel mai frecvent al vanzarii,era pamantul care constituia bunul cel mai de pret in feudalism. Terenurile erau determinate in contract, prin semne de hotar naturale, borne, stalpi, sau ingradiri. Pretul vanzarii, era mentionat in bani , sau in natura. De regula pretul, se platea integral, in momentul incheierii contractului. Dar prin conventia partilor, se putea plati si partial fixandu-se un termen pentru plata pretului restant. Situatiile de reziliere a vanzarii puteau fi prevazute in contract. Rezilierea contractului, si restituirea pretului putea avea loc, si in caz de evictiune. Pentru garantarea partii integrale la termen se proceda la constituirea de garantii reale sau personale. Atunci cand in contract se prevedea constituirea de garantii personale erau numiti garantii , care erau desemnati „chezasi „

Chezasii vanzatorului se angajau sa restituie cumparatorului suma platita de catre acesta in caz de evictiune. In caz de evictiune, reziliera contractului, putea fi obtinuta si pe cale judecatoreasca.Chezasii cumparatorului, se obligau sa plateasca pretul vanzarii daca la scadenta,cumparatorul nu facea plata. Garantia reala, era numita in legea tarii „zalog” . Zalogul consta in predarea unui lucru de catre cumparator vanzator, cu obligatia acestuia din urma de a restitui cumparatorului,la efectuarea platii. Contractul de vanzare se facea in scris sau verbal, in prezenta martorilor. Uneori erau prezenti si garantii, precum si al damasari. Astfel in eventualitatea unui proces cu privire la conditiile si elementele contractului, acestia puteau fi chemati pt a depune marturie. In situatia in care vanzarea avea ca obiect un teren din hotarul obstei satesti, se aplica dreptul de precumparare si rascumpararee, numit „ dreptul de protimis” Acest drept, putea fi exercitat de orice membru al obstei, pentru exercitarea acestui drept, taranul din obste, care intentiona sa isi vanda pamantul,trebuia sa isi faca publica proprietatea la 3 targuri succesive sau 3 duminici la rand in biserica. Daca nici un membru al obstei nu voia sa cumpere pamantul, acesta era vandut unui strain,insa in termen de un an de la data vanzarii, orice membru al obstei, putea intoarce pretul spre membrul obstei care a cumparat.In acest fel , pamantul reintra, in proprietatea membrilor obstei. Infratirea a fost la origine in epoca descompunerii gintilor o forma de realizare a rudeniei artificiale deoarece o data cu descompunerea gintilor, oamenii, traiau sentimentul izolarii si se infrateau.