Arhitectură din pământ

În vacarmul vieții moderne, într-o lume sufocată de beton, metal și sticlă, am uitat un răspuns simplu la nevoia adăpostirii, și anume pământul. Ca material de construcție, pământul este asociat cu începutul așezărilor umane, însă începe să reintre în interesul nostru, mânați fiind de dorința de a trăi într-un mediu sănătos, conștientizând nevoia protejării acestuia prin revitalizarea tehnicilor și a materialelor tradiționale.

Contrar credinței comune, construcțiile din pământ se dovedesc a fi extrem de rezistente în timp și putem admira construcții vechi de sute de ani care au rezistat în climatul insular britanic, precum și aglomerările suprapuse, vechi de o mie de ani din Taos Pueblo sau palatele etajate din lut din valea Hadhramaut a Yemenului, de la Shibam și Tarim (acestea fiind incorporate în patrimoniul UNESCO). Astăzi, în Canada, în partea sudică a Statelor Unite, în sud-vestul Angliei, s-a recurs la folosirea pământului, în combinație cu lut, nisip, paie și apa, rezultând un material denumit cob, folosit în construcția caselor, transformând astfel comunitățile suburbane în sate ecologice. Construcțiile au un impact minim asupra mediului, iar majoritatea materialelor necesare se găsesc la locul construcției; din săparea fundației rezultă material pentru pereți, iar solul vegetal decapat e refolosit la acoperiș astfel încât casă din cob devine un strat intermediar în ecosistem. Materialele folosite și aspectul finit induc impresia de o întoarcere în timp la casele din chirpici, case ieftine făcute de țărani, în dorință de a avea un acoperiș deasupra capului. De fapt, cobul reprezintă o interpretare modernă a modului tradițional de a construi, o alternativă de arhitectură actuală. Formele rotunde ale pereților, arcele și nișele creează o fluiditate a formelor, specifică acestui gen de construcții. Clădirile oferă un microclimat sănătos, sunt nepoluante și devin parte integrantă a locului. Acest tip de case sunt foarte eficiente din punct de vedere termic, vara sunt răcoroase, fără a fi nevoie de sisteme de climatizare, iar iarna, datorită masei termice a cobului, încălzirea necesară este minimă. În zonele cu climă temperată, masa termică a pereților neizolați funcționează bine, ziua stochează căldură solară, eliberând-o în interior pe timp de noapte. În zonele cu climă rece, izolarea pereților este necesară, în special pe latura de nord a clădirii. Această izolare poate fi realizată prin construirea unor pereți hibrizi din baloți de paie care apoi sunt tencuiți cu un strat subțire ce pământ, ținând seama de faptul că fundația pe latura de nord trebuie să fie mai largă.

Cobul are o portanță foarte bună, ceea ce facilitează ridicarea unei case cu două etaje. Pentru punerea în operă nu se folosesc cofraje, ci se modelează manual, fiecare construcție fiind unică, reflectând presonalitatea și doleanțele modelatorului. Fundația trebuie să fie mai mare decât peretele și suficient de adâncă pentru preluarea sarcinilor clădirii. Fundațiile poți fi realizate din șanțuri cu moloz, sacii de pământ sau chiar anvelope. De obicei casele sunt ridicate pe un soclu din piatră, ridicat de la sol cu aproximativ 60 cm, pentru a proteja pereții de apa și umezeală din sol. Un lucru de care trebuie ținut seamă în momentul punerii în operă, este acela de a pune materialul treptat, lăsând să se usuce bine un strat înainte de următorul, iar pereții ridicați să fie ușor de formă conică. Ferestrele și ușile pot fi incorporate în timpul construcției sau tăiate găuri mai târziu. Structura și acoperișul unei case din cob se fac din lemn, astfel încât să se poată obține autorizație de construcție și este necesar ca acoperișul să iasă în consolă pentru a proteja cobul (cel puțin 20 cm). Fisurile verticale se pot remedia cu argilă înainte ca umezeala să poată pătrunde. Pardoselile din lut sunt oferă și ele o masă termică foarte bună, iar atunci când sunt bine construite și întreținute, ele sunt surprinzător de durabile. Așadar, revenirea la casele din pământ constituie o alternativă sănătoasă și ieftină , o soluție pentru alienarea față de natură, rezultând o arhitectură ecologică și cu personaliate.

Punere în operă

Casa in Elveția

Casa Gultimann, Elveția

(Vetsch Architektur)

Casa in Sasca Romană, Banat

Fereastra mare orientată spre sud este refolosită, iar cele două ferestre mai mici sunt fixe, orientate spre estşi vest şi sunt, în realitate, parbrize de maşină.