IONA , DE MARIN SORESCU

IONA , DE MARIN SORESCU

Piesa Iona se incadreaza in dramaturgia postbelica si face parte din trilogia ,,Setea muntelui de sare alaturi de ,,Matca si ,, Paracliserul, fiind publicata in revista ,,Luceafarul in anul 1968 .

Teatrul sorescian depaseste teatrul traditional prin valorificarea unor formule specifice teatrului absurdului , prezente la Eugen Ionescu si Samuel Becket : valorificarea unor mituri , absenta actiunii , a conflictului , a structurarii textului in acte si scene , inlocuirea dialogului cu monologul dramatic ( solilocviul) , ironia , lirismul replicilor , elementele existentialiste ( ca si in proza lui Camus , omul sorescian este asemenea lui Sisif , condamnat sa se confrunte cu obstacolele vietii , singura cale de salvare fiind sinuciderea ) , tratarea situatiilor dramatice in cheie comica , folosirea limbajului familiar , meditatia personajului asupra problemelor existentiale ca viata , moartea , libertatea si captivitatea , fericirea , singuratatea , apelul la simboluri ( marea , pestii , lumina) .

Subintitulata tragedie in patru tablouri , Iona este un solilocviu dramatic pe doua voci , un amplu poem al nelinistii metafizice . Referindu-se la aceasta piesa , M. Sorescu marturisea ca a vrut sa scrie despre un om foarte singur si ca Iona poate fi orice om , altfel spus Vocea umanitatii , a unei lumi alienate , instrainate de ea insasi care traieste drama lipsei de comunicare . Citite fara dialog , replicile pot deveni o adevarata carte de poezie .

Ca piesa de inspiratie mitologica , Iona valorifica mitul biblic al lui Iona pe care autorul il parodiaza , abordandu-l dintr-o perspectiva moderna . Din textul biblic M. Sorescu pastreaza doar numele personajului si situatia sa existentiala , captivitatea intr-un peste urias .

Personajul mitologic era unul dintre profetii mici ai Vechiului Testament , trimis in cetatea Ninive sa raspandeasca invatatura divina . El refuza aceasta misiune si este pedepsit pentru ca in timpul unei furtuni pe mare este inghitit de o balena . Dupa trei zile este eliberat , implinindu-si misiunea profetica. Simbolic , captivitatea lui Iona in burta pestelui prefigura ramanerea lui Iisus in mormant si invierea Sa dupa trei zile .

Personajul lui Marin Sorescu se afla de la inceput in burta chitului , fara sa se stie motivul captivitatii sale . El este pescar si incearca sa reconstituie indeletnicirea de pe uscat . Ere un acvariu cu pestisori din care pescuieste pentru ca mai apoi sa-i elibereze . Intreaga piesa este un monolog dramatic pentru ca Iona se intreaba si isi raspunde singur . El se autopersifleaza , isi aduce aminte de viata traita si incearca sa-si inteleaga destinul . Se teme insa de tacere , pentru ca aceasta ar insemna moarte : ,,Uite daca vreau pot sa vorbesc daca vreau pot sa si tac. Nu, mi-e frica.

In primul tablou Iona mediteaza asupra efemeritatii vietii . Nadele reprezinta metafora idealului absolut , a fericirii pe care omul nu poate s-o atinga , pentru ca nu are timp suficient . In al doilea tablou Iona se autopersifleaza :,, am lasat vorba , in amintirea mea , universul intreg sa fie dat lumii de pomana. El se intreaba daca este inghitit de viu sau de mort . Apoi isi aminteste de personajul biblic , insa nu-si mai aminteste finalul intamplarii , daca acel om a iesit la lumina sau nu .

Ca orice om , Iona doreste sa lase o urma a trecerii sale prin lume , sa construiasca o banca in mijlocul marii unde sa poposeasca pescarusii obositi : ,, ar fi ca un lacas de stat cu capul in maini in mjlocul sufletului .

In tabloul al treilea Iona se afla in cel de-al doilea peste . Are senzatia ca se afla in pantecele matern si trebuie sa se nasca . Isi doreste sa-i trimita mamei o scrisoare , invocand-o sa-l mai nasca o data : ,, Mai naste-ma o data ! Prima viata nu prea mi-a iesit ea .dar poate a doua oara sau a treia oara . De fapt Iona se refera la renasterea spirituala : ,, Ne scapa mereu cate ceva in viata , de aceea trebuie sa ne nastem mereu . Iona mediteaza asupra vietii si constata ca oamenii pierd de cele mai multe ori esentialul :,, un sfert de viata il pierdem facand legaturi . Isi exprima dorinta de a vedea macar un om sau , sa treaca Dumnezeu pe la el.

In ultimul tablou Iona aminteste de mitul Invierii lui Iisus pe care il priveste tot intr-o maniera ironica . El se identifica cu Iisus: ,, Sunt ca un Dumnezeu care nu m ai poate invia.I-au iesit toate minunile , si viata si moarteanici nu s-a gandit ca o sa se poticneasca tocmai la inviere .,, Oameni buni , invierea se amana! .El constata ca toata viata sta sub semnul limitei : ,,toate lucrurile sunt pesti.Traim si noi cum putem inauntru. Nu-si pierde insa speranta si incearca sa se elibereze . Isi aminteste de parinti , de scoala , de soare , de propria viata . Se striga pentru ultima oara pentru a-si cauta identitatea :,, Cine sunt eu? Mi-am adus aminte . Eu sunt Iona. Traieste de asemenea revelatia propriului destin : ,, Eu am pornit-o bine . Dar drumul , el a gresit-o . Gestul final , al sinuciderii trebuie inteles tot in sens simbolic , de cautare a libertatii in plan interior , adevarata libertate fiind cea spirituala . Prin prezenta motivului luminii care poate semnifica libertate , fericire cunoastere , finalul piesei nu este tragic .Iona nu renunta la cautarea sa , doar schimba sensul drumului , spre dimensiunea spirituala a fiintei sale , spre suflet : ,, Razbim noi cumva la lumina!.

Daca lumea materiala simbolizata de burtile de peste il margineste pe om , singura salvare consta in renuntarea la materialitate si in cautarea libertatii spirituale .

In concluzie piesa lui Marin Sorescu este o parabola despre singuratatea omului contemporan .