comori.org

din revista „Cercetați Scripturile”

Iona – un slujitor supărăcios

Iona – un slujitor supărăcios din revista „Cercetați Scripturile”

Iona – un slujitor supărăcios

Iona a fost un profet căruia Dumnezeu a trebuit să-i dea de două ori aceeaşi misiune, până ce a fostdispus să meargă. „Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare...“ Aceleaşi cuvinte i le-a spus Dumnezeuşi prima dată. S-a pierdut mult timp, dar răbdarea lui Dumnezeu este mare. Înainte să poată lucra înNinive, Dumnezeu trebuia să lucreze în inima lui Iona. Bunătatea şi harul lucrează cu răbdare şiîndelungă-răbdare. De câte ori nu i-am creat probleme Domnului nostru! Pe ce căi a trebuit să neconducă deseori pentru a ne aduce pe cărarea cea dreaptă! Cât timp trece adesea până ce devenimascultători şi suntem dispuşi să facem o slujbă pentru Domnul!

„Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive.“ El a mers „după cuvântul Domnului“. Aceasta este întotdeauna ocale bună. Cât de fericită şi mulţumită, cât de liniştită şi binecuvântată este inima noastră, când ne aflămpe calea „după cuvântul Domnului“, când ştim: calea mea este calea lui Dumnezeu, o cale după voia Sa!O lucrare bazată pe voia lui Dumnezeu şi realizată după voia lui Dumnezeu nu va sfârşi niciodată înfaliment; o căsnicie încheiată şi trăită „după cuvântul Domnului“ va fi spre bucuria şi onoarea luiDumnezeu.

Iona şi-a început lucrarea, strigând: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi răsturnată!“ Oamenii L-aucrezut pe Dumnezeu, au postit de la cel mai mare la cel mai mic, împăratul şi mai-marii săi. Ei s-aupocăit, au strigat tare la Dumnezeu şi s-au întors de la căile lor rele. „Cine ştie dacă Dumnezeu nu Se vaîntoarce... de la aprinderea mâniei Sale?“

Dumnezeu a văzut şi a auzit şi S-a întors de la răul pe care avea de gând să-l facă, pentru că El este„încet la mânie şi de o mare bunătate“.

Dar slujitorul Său Iona? Bunătatea lui Dumnezeu l-a supărat foarte mult şi s-a mâniat. Ce deosebire întreatitudinea sa şi atitudinea Domnului! Ah, poţi merge pe calea lui Dumnezeu după Cuvântul luiDumnezeu îndeplinind cu răceală obligaţiile, poţi citi oricând Cuvântul lui Dumnezeu, îţi poţi ocupalocul în mijlocul credincioşilor, sau ca profetul în Ninive, poţi predica, poţi ţine cu exactitate învăţăturaCuvântului lui Dumnezeu, te poţi ruga lui Dumnezeu, dar totul fără inimă, fără sentimente şi fărăîndurare în Hristos Isus, fără să fie în tine gândul care era şi în Hristos Isus!

Dumnezeu a purtat de grijă să fie descoperit şi acest lucru. Iona s-a îndreptăţit. El Îl cunoştea peDumnezeu şi ştia că este milos şi îndurător, încet la mânie şi de o mare bunătate, că Se va întoarce de larăul care avea de gând să-l facă. De aceea a fugit imediat la Tarsis. De ce avea Dumnezeu nevoie de unprofet în Ninive, dacă totuşi nu va împlini profeţia Sa?

„Şi acum, Doamne, Te rog, ia-mi viaţa, pentru că este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.“ Aiciprivim în adâncimea unei inimi omeneşti meschine, în inima mea şi a ta. Trecând cu vederea vinaproprie, putem să ne aprindem de mânie. Dar Îl vedem pe Dumnezeul nostru răbdător şi blândaplecându-Se spre slujitorul său: „Bine faci tu că te mânii?“

O avertizare, o mustrare! Desigur! Dar mai mult decât atât, o venire în ajutor; observăm cum Dumnezeuîi întinde mâna; dar simţim ceva mai mult: cuvintele acestea au un ton trist. Ochii Domnului Isus auprivit cu tristeţe spre Petru în curtea marelui preot. De câte ori n-am simţit această tristeţe în ceasurileliniştite de judecare serioasă de sine prin vorbirea lui Dumnezeu către noi! De câte ori n-am observatprivirea Domnului tristă şi totuşi plină de dragoste îndreptată spre noi!

© www.comori.org 2

Iona – un slujitor supărăcios din revista „Cercetați Scripturile”

„Şi Iona a ieşit din cetate.“ Acesta este vechiul Iona, acelaşi care a coborât la Iafo. El i-a întors spatele luiDumnezeu şi cetăţii, şi-a construit o colibă şi a şezut la umbră în ea, „până va vedea ce se va întâmpla cucetatea“. Avem aici imaginea unui slujitor supărat, îngrijorat numai de persoana sa, şi care acum priveace va face Domnul cu cetatea.

Dar Domnul trebuia să vorbească acum cu Iona. Să observăm ce face El cu slujitorul Său neînfrânt,întristat. Câţi dintre noi nu am fi concediat un astfel de slujitor! Dar Dumnezeu a „pregătit o plantă şi afăcut-o să crească peste Iona, ca să-i fie ca umbră deasupra capului său, ca să-l scape de întristarea lui“.Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu care conduce la pocăinţă.

Dar Iona nu s-a gândit la judecată de sine. El s-a gândit doar la sine şi s-a bucurat „de acea plantă cumare bucurie“. Iona şedea sub acea plantă şi se bucura. Dar Dumnezeu are timp. El a dat cetăţii Ninive40 de zile. El Şi-a luat timp şi pentru Iona.

A doua zi, „la revărsatul zorilor“, Dumnezeu a pregătit un vierme. Dumnezeu „întinde tare hăţurile“.Viermele şi-a făcut lucrarea, planta s-a uscat. Dar Dumnezeu Şi-a continuat lucrarea.

De data aceasta, când a răsărit soarele, a pregătit un vânt arzător de răsărit. La Dumnezeu, totul aretimpul său, iar ceea ce pregăteşte El este spre folosul nostru.

Şi soarele şi-a făcut lucrarea; el a bătut pe capul lui Iona, încât acesta a leşinat. „Şi cerea pentru sine sămoară.“

L-a rugat pentru a doua oară pe Dumnezeu să-l concedieze din slujba sa. Nu a învăţat încă nimic. Elconsidera că ştie mai bine decât Domnul său singura cale corectă: „Mai bine este pentru mine să mordecât să trăiesc“, a spus el în loc să se smerească.

Din nou putem admira bunătatea şi îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu cu Iona. Dumnezeu S-a aplecatdin nou în bunătatea Sa spre el şi l-a întrebat: „Bine faci...?“

Bine faci? Care sunt gândurile şi dorinţele noastre, visurile şi năzuinţele noastre, acţiunile şi faptelenoastre? Cum este comportamentul nostru faţă de vecini, faţă de fraţii de credinţă, faţă de soţie, faţă decopii, faţă de angajaţi, faţă de superiori, faţă de Dumnezeu? Bine faci?

Bine faci? Este dreaptă plângerea şi mânia noastră, munca sau trândăvia noastră, alergarea şi goananoastră, viaţa şi preocuparea noastră? Bine faci? Dumnezeu întreabă: „Bine faci?“ Suntem conduşi întotul de propriul eu, de binele propriu, de onoarea noastră sau de onoarea lui Dumnezeu?

Ah, lui Iona i-a părut rău de acea plantă! A şezut bucuros sub ea aşteptând să vină asupra cetăţii Ninivefocul mâniei divine. El aparţinea de oamenii care rareori (sau niciodată) gândesc la alţii, care gândescnumai la ei şi la binele lor, aparţinea de aceia care când sunt sătui nu-şi imaginează că ar exista şiflămânzi, şi care spun: „bine fac eu că mă mânii, până la moarte“ când planta lor se usucă.

Dumnezeu i-a vorbit în continuare lui Iona, străduindu-se mereu cu slujitorul său îndărătnic. Acesta i-afăcut mai multe probleme decât cetatea Ninive.

La sfârşitul cărţii Iona putem privi din nou în inima plină de dragoste şi de îndurare a lui Dumnezeu. ElS-a îndurat nu numai de cetatea cea mare cu suflete nemuritoare, ci şi de animale. Într-adevăr,Dumnezeu este bogat în bunătate, iar îndurările Lui nu s-au sfârşit.

© www.comori.org 3