ION

de Liviu Rebreanu

Roman realist – obiectiv

Romanul realist abordeaza problematica unei societati surprinse la un moment dat si plaseaza personajele intr-un mediu social si intr-un context istoric cunoscute.

„Ion”, de Liviu Rebreanu este prima capodopera a romanului romanesc modern, cea mai vie ilustrare a legaturii stravechi dintre taran si pamant.

Tema romanului o constituie lupta taranului roman pentru pamant, intr-o societate in care omul era apreciat dupa numarul de bani si dupa intinderile de pamant.

Mesajul este unul moral: atunci cand depaseste limitele normalului, dorinta de pamant duce la dezumanizarea individului.

Pespectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator omniscient si omniprezent, naratiunea fiind realizata la persoana a III-a.

In cadrul compozitiei identificam tehnica planurilor paralele. Un plan urmareaste viata taranimii, iar un altul pe cea a intelectualitatii satului. Trecerea de la un plan narativ la altul se face prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire cronologica.

Structura compozitionalaRomanul are o constructie circulara pentru ca incepe si se termina in acelasi loc: metafora drumului

prezenta atat in incipit, cat si in final are menirea de a-l introduce si de a-l scoate pe cititor din lumea creata.Romanul este structurat in doua parti sugestiv intitulate: „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”.Titlurile celor 13 capitole (numar nefast) sunt sugestive.Conflictul central este exterior si social, generat de lupta pentru pamant dintre Vasile Baciu si Ion. Acesta este dublat de un conflict interior, cauzat de cele doua glasuri, care se manifesta succesiv: „glasul

pamantului” si „glasul iubirii”.Indicele temporal si cel spatial sunt fixate exact in expozitiune, fapt ce confera credibilitate realitatii

surprinse.Actiunea romanului incepe la hora duminicala, unde sunt adunati locutorii satului Pripas. Tot aici sunt

fixate personajele care vor intra in conflict.Intriga o constituie confruntarea verbala dintre Vasile Baciu si Ion, primul adresand cuvinte jignitoare

numindu-l pe Ion „hot”, „talhar”, „sarantoc”. Acest fapt starneste dorinta de razbunare a flacaului, care o seduce pe Ana, facandu-l pe tatal ei de rusinea satului.

Desfasurarea actiunii urmareste conflictul pentru pamant dintre cei doi, care se va amplifica din cauza refuzului lui Vasile Baciu de a-i da pamant cu acte lui Ion chiar si dupa nunta. Ana devine instrument in disputa dintre cei doi, carora le cade victima: se spanzura.

Satisfacut ca si-a lasat socrul fara pamanturi, Ion isi indreapta atentia asupra Floricai, devenita sotia lui George.

Sfarsitul eroului este inevitabil. George il omoara pe Ion si apoi, este arestat. Pamanturile lui Ion revin bisericii.

In celalalt plan narativ este urmarita rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat.

1

Ion este personajul principal si eponim al romanului, o personalitate complexa si contradictorie. El este tipul taranului roman, sarac, care doreste pamant, dar din punct de vedere moral, el este tipul parvenitului, care foloseste femeia ca mijloc de parvenire.

Initial, el este caracterizat in mod direct de catre narator, care ii fixeaza doua calitati: harnic si muncitor.Celelalte personaje ale romanului ii evidentiaza caracterul in lumini si umbre.Autocaracterizarea scoate la iveala framantarile sufletesti, prin monologul interior: „ma molesesc ca o

baba naroada”.Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta: fapte, atitudini, relatii cu celelalte personaje.Ion este impulsiv, chiar violent, ceea ce atrage respectul, dar si teama flacailor din sat.Viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana, pe care o seduce, speculandu-i sentimentele.Inteligenta, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile: bataia cu George, comportamentul

agresiv fata de Ana.In confruntarea directa cu Vasile Baciu, el foloseste santajul moral, dar este naiv crezand ca acesta ii va da

pamantul dupa nunta.Dorinta de pamant devine la Ion o obsesie, este irationala. Elocventa in acest sens este scena sarutarii

pamantului.Ion va muri ucis cu o unealta a pamantului, sapa, realizandu-se astfel contopirea definitiva cu pamantul.

Ana este un personaj secundar, tragic si simbolic. Tipologic, ea intruchipeaza destinul femeii in mediul rural.

Personajul este caracterizat in mod direct de catre narator la inceputul romanului, cand ii sunt fixate doua trasaturi: „fata cu stare”, „nu cine stie ce frumoasa”.

Cele mai reprezentative trasaturi ale Anei apar prin caracterizare indirecta: fapte, atitudini, relatii cu celelalte personaje. Astfel, ea are numeroase calitati: buna la suflet, harnica, rabdatoare, supusa si iubitoare. Ceea ce ii lipseste, insa, este norocul. Orfana prin moartea mamei, batuta crunt de tatal ei si de Ion, Ana devine o jucarie a soartei. In lupta pentru pamant dintre Vasile Baciu si Ion, ea devine o „unealta” urata si batuta de fiecare dintre cei doi. Fara a-si mai gasi un loc in lume, ea se spanzura.

Personaje realiste, bine individualizate, Ion si Ana raman modele pentru proza de acest tip din literatura noastra.

Consider ca Ion se detaseaza de celelalte personaje prin ”factorul irational”. Dragostea de pamant devine la Ion o obsesie, patima exagerata fiind elocventa in scena sarutarii pamantului. Acest moment alegoric face ca deznodamantul sa fie previzibil.

2