“Fantoma” de Robert Müller – traducere Nistor Ioana Silvia * Universitatea din Bucuresti * Facultatea de Litere * Romana -

Germana * An III * Gr. 3B3

FANTOMAde Robert Müller

Perez plutea prin zgomotul asurzitor al traficului. Pe bulevardul 5 il atrase un current puternic atotcuprinzator de multime, care curgea aici mai incet. Erau mai multe femei pe aceasta minunata artera zvelta, fata de jos pe Broadway, unde barbatii mergeau ca un convoi de puscariasi unul cu nasul pe umarul celuilalt. Acest bulevard 5 era mai calm si mai distins. Nota era data inainte de toate de hoinarul feminin, o figura importanta newyorkeza si a altor orase americane. Genul feminin existent in toata rasa metisa cenusie era rasa colorata, ea poseda un alt fel de cenusiu mai putin concentrat si obositor, dar inca acest cenusiu din amestecul culorilor dar cu luciu feminin de opal. Perez remarca aici pentru prima oara acea veselie agasanta care ii caracterizeaza pe newyorkezi. Avea un cenusiu din care izbucneau scantei, se descompunea ca fulgerul in o mie de mici revarsari care la fel de repede dispareau. El, chiar mai mult decat ea, dadea nota strazii 5. Acesta era probabil motivul pentru care gentlemanul-politist, care intrecea in eleganta pe colegii sai de pe alte strazi, lasa sa coteasca pe strada animata o masina de expozitie de la Fantoma, fara sa inceapa o controversa cu indianul de pe capra trasurii, care avea privirea atintita pe arcuri. Trasura se legana de-a lungul trotuarelor pe arcurile sale de otel, pe volute caligrafice uriase. Coloratura satanica a coroanei arcurilor, care intindea de la fruntea de bronz a indianului pana la jumatatea spatelui cu o rigiditate bizara, avea in sine mai nou o caracteristica puternica a mediului, astfel ca Perez lega de aceasta si observatiile sale. Daca era un sioux veritabil sau numai un irlandez colorat si mascat nu avea nimic de-a face cu acest lucru. Profilul american strabun era in orice caz mentinut. In raport cu podoaba capului care statea rigid in sus, tinuta barbatului puternic era moale si delasatoare. Perez paru in totalitate nu ca un barbat, ci ca o femeie-amazoana. Pe strazile din New York se deplasa in acel moment principiul feminin al continentului. Cucoanele de pe trotuare, care vazusera deja, deseori, asemenea alai, privira figura mitica, cu voluptate si lacomie vizibila. Si Perez crezu sa descopere motivul acestei relatii sufletesti, rudenia tipica intre salbaticul efeminat de pe capra trasurii si puslamalele masculine flexibile, care in vestmintele colorate salbatice, ca un trib roitor de piei rosii, avand palarii unduitoare cu pene, imbracate sumar si solduri foarte inguste, voaluri de tatuaje, jachete scurte ca niste carapace, pantofi ascutiti de tip mocasini de forma unor frunze, margineau strazile cu mult zgomot si chef barbar de a nu sta locului.

Cultul femeilor este un obicei indian. Se putea intelege daca sufletul indian al continentului s-ar fi salvat in genul feminin modern. Atitudinea degajata si inertia, lacomia si viclenia, dorinta de a domina, cruzimea si voluptatea copilareasca s-au mentinut in femeia americana incepand de la tribul strabun. Perez rememora continutul foii uriase de ziar, pe care o purta sub brat. Unde nu scrie de afacerea rasei cenusii care aproape ca se intruchipa pe Broadway, acolo era umplut cu bataile colorate efemere din aripi ale acelei rase feminine colorate, care domina de la literatura de revista pana la aranjamentul social a bulevardului 5 – cu fotografie autentica – partea mai buna a lumii aparente. Femeile americane sunt un trib indian tipic interesant, frumos, ramas in urma. In renumita lor independenta isi gasesc locul defecte altruiste. Perez se aduna. Oare nu a citat in aceasta noapte sufletul fetei din Manhattan in toata depravarea lui si totusi in puterea lui singulara?

Fantoma! tarai subtire de la flancurile si pozitiile trasurii din Vestul Salbatic care se grabea pe asfalt intre echipaje, automobile si autobuze sub forma de cazane. Afisul Fantoma a minunatei vedete a spectacolului Fantoma din strada 6

1

“Fantoma” de Robert Müller – traducere Nistor Ioana Silvia * Universitatea din Bucuresti * Facultatea de Litere * Romana -

Germana * An III * Gr. 3B3

declanseaza visul-dorinta pe care il are o rasa cenusie de la rasa colorata. Din ceata lucitoare, plina de chef, de placere, se desprinse plutind un tricou in forma unui om, un strengar de culoare carmin, care trebuia sa imbratiseze senzualitatea cea mai indaratnica; el reprezenta Fantoma dansanda cum se arcuieste in mod fantomatic dintr-un spatiu vrajit si cum se misca o coada de paun din partile unduitoare. Perez care vazuse desenatorul si afisele in toate orasele natiunilor lumii, recunoscu un stil inimitabil, care trata aspru corpul omenesc si care potrivea aspectul fetei la ornamentul liniar al totemului indian. Aceasta duritate foarte vulgara a mainii desenatorului este cautata si are efect asupra strainului; maguleste tipul american destul de cunoscut. Si Fantoma cazu victima duritatii unei asemenea maini de desenator; deoarece cu toate ca Fantoma fusese asa-zis naturalizata la constitutia americana, autorul afisului a trebuit sa ii dea expresia originii exotice Creole. Poate ca, se gandi Perez, ca si a aprofundat-o. New York e un oras napolitan cu tenta nordica, dar cu o dorinta mai mare de nuante grosolane clare. Daca nu este chiar sange de negrotei, caruia ii iese intunecimea si prin unghii, atunci demascarea secreta a unuia de rasa straina scoate setea de aventura a masei cenusii indreptand catre institutie de distractie.

Asa ca, Perez puse in ordine, intr-o dimineata cand palpita orasul, pe care la vizite superficiale nu l-a considerat niciodata ca fiind o problema personala grea, primele coduri clare ale scrisului prin imagini. Psihicul nu este legat inseparabil de relatiile lucrurilor senzuale. Oriunde se deschide cartea cu imagini cosmice, la locul aparent aleator al fenomenelor independente, se imprima privitorului simplificarea realitatii lor, asa cum structura unui cuvant oarecare ii descifreaza grafologului caracterul scrisului, in masura in care poate sa se refaca personal activ in procesul general comun al sinelui. Broadway, Vaqueros, indieni, si afise-Fantoma sunt modul aleator de recunoastere a unui organism, cum il reprezinta orasul cel mai oras al planetei; dar nu unul productiv, chiar daca superior, nu ar fi putut fi gasit si Perez a ajuns in senzualitatea sa la aceste semne insignifiante cu referire personala. Un organism este in detaliu, simbolul cel mai pregnant de la periferie se recunoaste la fel ca in centru – ceea ce in rest depinde intotdeauna de cel care il recunoaste.

2