Sămânţa Bună

Joi, 1 Mai 2014

Fiecare din voi să placă aproapelui, în ce este bine …Romani 15.2

Prietenul meu Petru era miner şi se certa tot timpul cu vecinul său de palier, care era tot miner. Cearta se isca din cauza unor lucruri neînsemnate. De câte ori nu conciliasem între ei şi nu-i împăcasem! Într-o duminică seara ne-am întâlnit pe stradă. „De unde vii?“, l-am întrebat. – „Oh, trebuia să fii acolo“, a strigat el entuziasmat, „am avut o demonstraţie mare!“. – „O demonstraţie? Cu ce ocazie?“ – „Am demonstrat contra exploatării colegilor noştri din Africa de Sud!“ – „Te interesezi mult pentru astfel de lucruri!“ – „Ce crezi?“, a strigat Petru agitat. „Suntem solidari cu aceia. Toţi sunt fraţii noştri!“ – „Oh, Petru“, i-am spus bucuros, „atunci vei merge chiar acum la domnul L. şi îi vei spune: frate!“. Atunci faţa i s-a întunecat. „Ce? La acela? Ştii ce mi-a făcut cu găleata de gunoi pe locul meu de parcare! O să-i arăt eu lui…!“Ne-am despărţit, şi eu am plecat trist. Am conştientizat din nou ce însemnătate are afirmaţia din Biblie: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Să-l iubeşti pe cel de departe, pe colegul negru din Africa de Sud, nu este greu, cel puţin cu cuvântul. Dar pe aproapele… Într-adevăr, acest lucru îl pot face numai cei care şi-au deschis inima în faţa dragostei lui Dumnezeu şi care au devenit oameni noi.

Sămânţa Bună

Vineri, 2 Mai 2014

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – … îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?“.Psalmul 8.3-4

Astronautul american James Irwin descria în auto-biografia sa cum a zburat pe lună cu Apollo 15 în 1971. În prefaţă spunea: „Acest zbor, în care am văzut pământul ca un glob de pom de Crăciun, frumos, dar şi fragil, atârnând în adâncul întunecos al universului, şi am simţit apropierea nemijlocită a lui Dumnezeu, a fost un punct decisiv în viaţa mea“.Citind această carte, vom observa că acest astronaut nu a fost un erou. El vorbeşte despre dezamăgiri şi perioade de criză, despre nefericiri şi boală în viaţa sa. „Nu, eu nu sunt un erou.“ În cartea sa nu este vorba despre aventuri şi triumful tehnicii, ci despre o istorie colorată a vieţii sale. Mai ales este „un document despre relaţia dintre Dumnezeu şi omul James Irwin, despre darurile şi binecuvântările, pe care i le-a dat Dumnezeu acestui James Irwin, despre dezamăgirile, pe care le-a trăit împreună cu El, şi despre strădania şi răbdarea Sa, cu care l-a adus pe calea cea dreaptă“.Irwin le dorea cititorilor săi, ca prin cartea sa „să fie făcuţi atenţi încă o dată sau pentru prima dată în viaţa lor asupra conducerii şi dragostei lui Dumnezeu. Doar puţini oameni au ajuns pe lună. Dar fiecare om poate veni prin Isus Hristos la Dumnezeu“.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 3 Mai 2014

Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.2 Timotei 2.6

„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte este lipsă.“

(Înţeleptul Solomon)

„Cel care nu munceşte este gata să comită orice faptă rea.“

(Benjanim Franklin, om politic american)

„În fiecare seară, înainte de a adormi, să ne gândim la ceea ce am făcut peste zi.“

(Pitagora, matematician grec)

„Cel care este mereu ocupat cu munca, nu mai are timp să se gândească la rele.“

(Cicero, scriitor roman)

„Dacă faci ceva, nu vei fi întotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodată fericit, fără să faci ceva.“

(Benjanim Disraeli, politician britanic)

„Lucrurile măreţe se fac de obicei cu riscuri foarte mari.“

(Herodot, istoric grec)

„Un om nu este prea sărac, pentru că nu are nimic, ci pentru că nu munceşte.“

(Charles Montesquieu, scriitor francez)

„Munca îndepărtează de la noi trei mari rele: plictiseala, viciul şi nevoia.“

(Voltaire, scriitor francez)

Sămânţa Bună

Duminică, 4 Mai 2014

„Tomo“, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut“.Ioan 20.29

Toma nu era cu fraţii săi, când Domnul a venit să-i vadă. Aflând cele întâmplate, el a refuzat să-i creadă pe fraţii săi, dacă nu va avea mărturia propriilor sale mâini şi a propriilor săi ochi. Toma şi-a reluat locul şi opt zile după aceea, ucenicii fiind din nou laolaltă, Isus a venit iarăşi în mijlocul lor. Această vizită a fost motivată de dragostea Învăţătorului pentru ucenicul său îndoielnic.Întâlnirea lui Toma cu Domnul său l-a condus pe ucenic de la îndoială la credinţă. Cu câtă gingăşie şi răbdare S-a ocupat Domnul de ucenicul Său lipsit de credinţă! Mâinile şi coasta străpunsă a Domnului l-au convins pe Toma. Nu ştim dacă Toma a pus mâna în coasta Domnului, dar este sigur că şi-a dat seama că Învăţătorul este viu şi că este Domn şi Dumnezeu. Această recunoaştere conduce pe oricine la adevărata închinare.Domnul i-a spus cu dragoste şi răbdare lui Toma, dar ne spune şi nouă: „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut“. Cea mai sigură dovadă pentru omul credincios este Cuvântul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu spune ceva, noi Îl cinstim când credem acel lucru. În schimb, Îl necinstim când nu credem Cuvântul Domnului.

Sămânţa Bună

Luni, 5 Mai 2014

O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi …“.1 Timotei 1.15

Un căpitan de vapor, bătrân, era de mulţi ani paralizat, dar cu toată neputinţa sa era un om fericit, fiindcă prin credinţă aparţinea Mântuitorului. El însuşi a relatat despre modul în care a lucrat Dumnezeu la întoarcerea sa de pe căile păcatului:„Navigam curajos pe vapor şi nu mă interesam de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Blestemele şi minciunile au devenit o parte a vieţii mele. Într-o zi le-am povestit marinarilor o întâmplare despre mine. Ca să fiu crezut de marinari, m-am blestemat, spunând: «Dumnezeu să mă paralizeze, dacă nu spun adevărul.» După opt zile, Dumnezeu a permis împlinirea blestemului meu. Am paralizat. M-am supărat pe Dumnezeu, cu toate că eu i-am cerut blestemul. Însă bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat faţă de mine, arătându-mi răutatea inimii mele şi posibilitatea de a fi scăpat de starea rea în care mă găseam. Recunoscându-mi păcatele, sufletul meu s-a umplut de o mare bucurie, iar pacea iertării lui Dumnezeu mi-a cuprins inima.“Mărturisirea căpitanului să fie un îndemn la pocăinţă pentru fiecare!

Sămânţa Bună

Marţi, 6 Mai 2014

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.Psalmul 103.13

Când auzim vorbindu-se despre un leu, ne gândim la un animal fioros şi ne cuprinde teama. Dar Dumnezeu, Creatorul tuturor, poate să ordone şi animalelor de pradă să fie folositoare scopurilor Sale.O misionară din Africa Centrală împreună cu o prietenă s-au deplasat cu barca de la un ţărm la altul pentru a vorbi femeilor de acolo despre Mântuitorul. Pe suprafaţa apei erau insuliţe de papirus. După ce au mers un timp cu barca, au ajuns la o astfel de insulă plutitoare de papirus. Deoarece papirusul era înalt, femeile nu mai vedeau cerul. Încercând să se îndepărteze de acea insulă, cele două femei şi-au pierdut orientarea, în barcă neavând o busolă. Seara se apropia cu repeziciune. În această situaţie, misionara şi prietena ei s-au rugat Tatălui ceresc. El Însuşi spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi!“.Dumnezeu a răspuns rugăciunii lor. Un leu flămând se auzea în depărtare. Atunci cele două femei au ştiut care este direcţia de mers. La apropierea de ţărm, leul şi-a văzut de drumul său, iar femeile au ajuns acasă bucuroase, că rugăciunea le-a fost ascultată.Să ne încredem şi noi în atotputernicia lui Dumnezeu!

Sămânţa Bună

Miercuri, 7 Mai 2014

Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi …Geneza 37.20

Inima rea a omului este marcată de violenţă. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău“ (Geneza 6.5). Nu numai că fraţii lui Iosif au fost gata să scape de el prin fapte violente, dar s-au pregătit să-şi acopere violenţa prin cuvinte decăzute şi mincinoase. În spatele acestei acţiuni stă diavolul care de la început este ucigaş. Acest vrăjmaş inspiră gânduri şi fapte rele.Violenţa şi stricăciunea sunt însemnele de frunte ale omului decăzut. El nu este simplu biruit de ispită dintr-o dată, ci, asemenea fraţilor lui Iosif, îşi plănuieşte actele de violenţă şi minciunile.Prezenţa lui Iosif a stârnit violenţa fraţilor săi, întocmai cum prezenţa bunătăţii desăvârşite în Persoana Fiului lui Dumnezeu a devenit ocazia pentru cea mai furioasă izbucnire a ceea ce este rău în om. Dar bunătatea se arată la cruce, ca nicăieri în altă parte, pentru a scoate în evidenţă cea mai impresionantă expresie a răului prezent în om. Crucea este expresia urii faţă de Dumnezeu şi faţă de Fiul Său.

Sămânţa Bună

Joi, 8 Mai 2014

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.2 Corinteni 6.2

Un proverb spune: „Nu lăsa pe mâine ce poţi face astăzi“. Acest proverb capătă un sens imperativ, dacă este vorba de o chestiune fundamentală, care riscă să nu mai fie realizabilă mâine. Pentru a rezolva chestiuni de ordin economic, sunt succesori, moştenitori, supravieţuitori. Moartea unui director de întreprindere nu duce, în general, la lichidarea întreprinderii.Dacă este vorba de starea de sănătate a cuiva, o amânare pentru mai târziu poate fi catastrofală. Pentru un bolnav, tratamentul prescris pentru astăzi nu-şi va produce efectul, dacă reţeta rămâne pe masă.Pentru ce, deci, când este vorba de mântuirea sufletului, se aude deseori spunându-se că mai este încă mult timp până se va vedea apropiindu-se moartea? De altfel, ştie cineva când o va vedea apropiindu-se? Ea survine fără să anunţe. Tot aşa, unii oameni închid ochii în mod voit, ca să nu vadă această realitate. Cea mai elementară chibzuinţă ar trebui să trezească pe fiecare, ca să-şi pună cu curaj întrebarea asupra chestiunii vitale: întâlnirea cu Dumnezeu.Cititorule, să ştii că Dumnezeu te cheamă astăzi la mântuire prin credinţa în Fiul Său! Mâine s-ar putea să fie un „prea târziu“ veşnic. De aceea nu amâna!

Sămânţa Bună

Vineri, 9 Mai 2014

Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri …Matei 8.23-24

Ucenicii puteau să considere că, însoţindu-L pe Domnul şi Învăţătorul lor, vor fi la adăpost de toate greutăţile. Lucrurile nu s-au petrecut aşa cum au gândit ucenicii. Dificultăţile au apărut, pentru că diavolul ştie să stârnească o furtună puternică pe calea celor care nu mai sunt sub puterea sa.Ucenicilor, ca şi nouă deseori, le lipsea cunoştinţa gloriei şi a atotputerniciei Domnului. Dacă ei ar fi cunoscut şi s-ar fi bizuit pe aceste adevăruri de preţ, nu s-ar fi îngrozit. Ştiind că aveau cu ei pe Creatorul lumii venit în chip de Om, pentru a împlini sfaturile veşnice ale lui Dumnezeu, ar fi înţeles că viaţa Sa nu putea să fie în pericol, că valurile nu puteau să-L înghită nici pe El şi nici pe ei ca însoţitori ai Domnului.Domnul nostru încearcă uneori credinţa noastră şi, pentru a o întări, Îşi arată puterea şi bunătatea Sa. Astfel învăţăm mai bine cine este El şi cine suntem noi. Astfel vom putea spune cu psalmistul: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie“.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 10 Mai 2014

Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!Psalmul 103.2

Dacă în această dimineaţă te-ai trezit cu doar ceva mai multă sănătate decât un bolnav, eşti mai binecuvântat decât milioane de oameni care nu vor supravieţui în această săptămână.Dacă ai o Biblie, eşti binecuvântat în mod deosebit. O treime din lume nu are acces la Cuvântul lui Dumnezeu.Dacă poţi merge la biserică fără teamă permanentă de atac prin surprindere, dacă poţi asculta în linişte Cuvântul lui Dumnezeu fără pericolul de a fi prins şi arestat şi fără să te aştepte martirajul şi moartea, poţi savura ceva ce milioane de oameni ale acestui pământ ar dori să trăiască măcar o singură dată.Dacă mergi prin viaţă cu ochii plini de bucurie şi cu un zâmbet pe faţă pentru că inima îţi este plină de mulţumire, eşti un om binecuvântat. Cei mai mulţi ar avea de asemenea motiv pentru aşa ceva, dar totuşi nu fac acest lucru.Dacă crezi în Domnul Isus ca Mântuitorul tău, aparţii de cei mai binecuvântaţi oameni din lume.

 

Sămânţa Bună

Duminică, 11 Mai 2014

Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.Ioan 20.20

Ucenicii înşişi au descris, ce au trăit în seara primei zile a săptămânii, cu cuvinte din care răzbate întreaga lor fericire că au văzut pe Domnul. Ne vine destul de greu să ne imaginăm starea spirituală a ucenicilor. Un lucru este sigur, că ei au fost întristaţi şi au plâns şi că la început nu au dat crezare celor auzite despre învierea Învăţătorului lor, veste care le-a fost adusă de martori oculari. Dar în cursul zilei, credinţa în această veste s-a întărit tot mai mult şi a devenit în final un adevăr sigur, faptul că Domnul a înviat cu adevărat.Ceea ce i-a determinat să se adune în acelaşi loc trebuie să fi fost cunoaşterea acestui adevăr, a realităţii învierii Domnului lor. Ei nu ştiau că Domnul va veni, dar ei ştiau că El trăieşte. Aceasta a fost suficient şi astfel ei s-au adunat pe baza acestui adevăr. Întâlnirea cu Domnul a produs bucurie ucenicilor. Scriptura ne spune că Hristos a venit şi a stat în mijlocul ucenicilor. Ce mângâiere găsim şi noi în acest adevăr! Domnul nostru doreşte şi astăzi să fie în mijlocul celor doi sau trei adunaţi pentru Numele Său. Să ne dăm şi noi toate silinţele să fim prezenţi în acel loc al întâlnirii cu Mântuitorul!

Sămânţa Bună

Luni, 12 Mai 2014

Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun …Efeseni 4.28

Pentru numeroasele sale furturi, un hoţ a fost osândit la moarte. Într-o zi, osânditul îi zise temnicerului:

– Eu ştiu un secret de cea mai mare însemnătate, pe care aş vrea să-l spun împăratului. Te rog, spune acest lucru împăratului înainte de a fi executat!

– Îi voi spune negreşit, răspunse temnicerul.

Câteva zile mai târziu, hoţul a fost dus înaintea împăratului, care era înconjurat de mai-marii ţării. Împăratul l-a întrebat: „Care este secretul tău cel mare, pe care vrei să ni-l faci cunoscut?“.

– Împărate, secretul meu este unul de stat, deoarece pot face să fie păstrate totdeauna în stare înfloritoare finanţele ţării printr-un mijloc, pe care vreau să vi-l descopăr înainte de a muri. Ştiu să fac să crească un pom, care să rodească un fel de fructe de aur adevărat, foarte curat şi chiar acum sunt gata să vă dovedesc lucrul acesta.

– Ei bine, să vedem! răspunse împăratul. Şi însoţit de câţiva slujbaşi, de câţiva demnitari şi de mai-marele religiei, coborî în grădina palatului. Hoţul alese cu multă grijă un loc potrivit în mijlocul unui tufiş, făcu câtva timp un fel de semne şi gesturi pentru a-şi da aere de vrăjitor, apoi săpă o groapă în pământul umed şi ceru să i se aducă o monedă nouă de aur, ceea ce se făcu îndată.

Sămânţa Bună

Marţi, 13 Mai 2014

… Fiindcă au dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar“.Romani 3.9-10

– Acum începe lucrul cel mai greu, zise hoţul. Pentru ca pomul să rodească aur, este de neapărată trebuinţă, ca această monedă nouă de aur să fie pusă în groapa făcută de mine aici şi apoi acoperită cu pământ de către o mână curată. Mâna mea este necurată, deoarece am furat. Îngăduiţi-mi să dau maiestăţii voastre moneda de aur pentru a o pune în groapă.Împăratul luă moneda de aur strălucitor din mâna hoţului osândit la moarte, o suci şi o răsuci în mână, se aplecă cu anevoie spre groapă, apoi se ridică tulburat, privi în gol purtat ca de nişte amintiri, după care întorcându-se spre primul demnitar îi spuse încetişor:– Dragul meu, eu sunt fiul împăratului dinainte de mine şi în tinereţea mea… pentru a petrece şi eu… am pus mâna în visteria ţării şi am luat ce nu era al meu. Mai târziu mi-a părut rău de ceea ce am făcut şi nu aş mai face aşa ceva… Totuşi, un lucru este sigur: Mâna nu-mi este curată! Ia dumneata moneda de aur şi pune-o în groapa făcută de omul acesta!

(Se continuă joi)

Sămânţa Bună

Miercuri, 14 Mai 2014

… vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.Geneza 37.20

Să privim acum pe fraţii violenţi ai lui Iosif în altă stare, şi anume aceea de mincinoşi. Inspiratorul răului a găsit imediat o soluţie pentru a acoperi crima fraţilor lui Iosif: „vom spune că l-a mâncat o fiară“. Ştim că acest inspirator al răului în lume, diavolul, nu este din adevăr. „Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8.44).La naşterea Mântuitorului, duşmănia omului era gata să omoare pe acest Copil, Isus, şi să-şi acopere intenţia ucigaşă cu cuvinte mincinoase. Prefăcut, Irod a minţit când a spus magilor: „Duceţi-vă de cercetaţi cu deamănuntul despre Prunc; şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui“ (Matei 2.8).Mai târziu, preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau o minciună împotriva Mântuitorului ca să-L poată omorî. Şi fiindcă nu au găsit niciuna, s-au găsit doi martori mincinoşi.Omul îşi închipuie zadarnic că stricăciunea şi violenţa vor prospera, tot aşa cum fraţii lui Iosif, după ce s-au sfătuit să-l omoare şi să-şi acopere păcatul prin minciună, au spus: „Şi vom vedea ce se va alege“. Şi într-adevăr vor vedea. Şi vai de cei ce-L resping pe Hristos, căci ei vor vedea rezultatul!

Sămânţa Bună

Joi, 15 Mai 2014

Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici … Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.Romani 3.12, 23

După ce luă moneda de aur şi rămase câteva minute gânditor, primul demnitar răspunse hotărât:

– Ar fi păcat să fac tocmai eu să nu dea rezultate bune această frumoasă încercare, pentru că, tot ocupându-mă de buna funcţionare a finanţelor împărăţiei, am fost câteodată supus ispitei…! Să spun că aş fi fost totdeauna cu desăvârşire cinstit, curat ca lumina, nu pot! Sau că aş avea mâna cu totul şi cu totul curată… Cred că numai mai-marele justiţiei ar putea să se socotească în stare să pună această preţioasă monedă de aur în groapa făcută de omul acesta aici în faţa noastră.

Grăbit, mai-marele justiţiei, la rândul său, zise:

– Să nu glumim faţă de un lucru atât de serios! Deşi mă pot lăuda că ţin foarte mult la dreptate şi la cinste…, vedeţi dumneavoastră… câteodată… aşa, cum face toată lumea… nu poţi să fii chiar cu totul neatins! Ni se mai dă câte ceva pentru o favoare…! De aceea n-aş putea să spun cu cugetul în totul curat că mâna mi-ar fi atât de curată şi fără pată ca luceafărul! Vă rog să-mi daţi voie să dau moneda mai-marelui războiului, ca dânsul să o sădească!

Sămânţa Bună

Vineri, 16 Mai 2014

Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.

Romani 2.2

– Ah, nu! strigă cu energie acesta din urmă. Eu sunt acela care am rânduit toate cumpărăturile trebuincioase oştirii şi apărării ţării şi poate că o greşeală, poate o slăbiciune a fost totdeauna cu putinţă. Mâna, ah, mâna mea! De! Ce să zic? Numai mai-marele religiei va putea, cu siguranţă, să sădească moneda de aur, pentru ca pomul, care va creşte aici, să poată da negreşit roade de aur! – Vai! Oare aşa gândiţi dumneavoastră despre mine, domnilor? răspunse înspăimântat mai-marele religiei. Ştiţi bine că eu explic oamenilor religia şi încasez de la popor toate darurile… aşa că… vedeţi bine… să mă ierte Dumnezeu şi să mă iertaţi şi dumneavoastră, că nici mâna mea nu-i curată! Atunci hoţul osândit la moarte pentru hoţiile sale zise:

– Împărate! Oare numai eu singur să fiu osândit sau, spre binele neamului, să fim omorâţi toţi şase?

Împăratul izbucni în hohote de râs, dându-şi seama de dibăcia hoţului, pe care îl osândise la moarte şi pe care după o vreme îl puse în libertate.Învăţătura acestei vechi povestiri ne-a fost arătată în versetele din aceste zile: toţi au păcătuit! Însă nu suntem obligaţi să rămânem în această stare. Există o posibilitate de eliberare.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 17 Mai 2014

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.Psalmul 62.1

Într-un oraş din Franţa, un creştin încercase să primească de la autorităţi permisiunea de a împărţi broşuri creştine în piaţă. Toate încercările păreau să fie fără succes. Până la urmă, pentru a scăpa de el, biroul administrativ al oraşului i-a acordat un loc la marginea oraşului, în afara zonei pieţei, care se mărginea cu o pădure. Acolo, creştinul şi-a instalat masa lui, deşi era conştient că nu va trece nimeni pe acolo. În această situaţie s-a rugat cu încredere Domnului său, ca El să preia totul în mâna Sa şi să găsească o soluţie. La scurt timp după aceasta, mai multe berze s-au aşezat într-un copac mare din apropiere, pentru a-şi face cuibul. Un jurnalist a observat acest lucru şi a scris un articol în ziar: „Berze la marginea oraşului. Ele îşi fac cuiburile într-un copac mare“.A doua zi au venit mulţi oameni, pentru a observa berzele construindu-şi cuiburile. Au văzut masa cu cărţi şi au luat din ceea ce li s-a oferit. Au avut loc şi discuţii preţioase despre Dumnezeul-Creator, care le-a indicat berzelor locul pentru cuibul lor şi care a găsit o cale prin Isus Hristos, prin care păcătoşii pot fi mântuiţi.Bucuros şi mulţumitor, creştinul a recunoscut cum Dumnezeu i-a condus pe oameni la masa lui, pentru a face cunoştinţă cu evanghelia.

 Sămânţa Bună

Duminică, 18 Mai 2014

Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.Ioan 9.1

Orbul din naştere este un simbol al stării în care se găseşte omul de la naşterea sa. Isus, Lumina lumii, a întâlnit însă orbul din naştere. Isus Şi-a început lucrarea Sa de har şi de putere deschizând ochii orbului din naştere. Ce spunea Ierusalimului această minune? Acolo domnea negura întunericului, dar, în ciuda faptului că lumina strălucea, ea nu a fost înţeleasă şi primită. Isus – Lumina lumii – a venit la ai Săi şi ei nu L-au primit.În loc să-L cinstească pe Hristos pentru vindecarea făcută, iudeii l-au dus pe cel care fusese orb la judecata fariseilor. La Ierusalim se aflau oameni religioşi care cercetau faptele Fiului lui Dumnezeu. Mai întâi, aceştia au început să-l descoase prin întrebări pe omul vindecat, dar, deoarece nu au putut obţine de la el ceea ce doreau, s-au îndreptat spre nişte martori mai uşor de înduplecat. Au chemat pe părinţii acestui orb. Speranţă zadarnică! Faptul că lumina îşi arăta strălucirea nu putea fi tăgăduit. Apoi, au căutat să sucească lucrurile în aşa fel, încât să nu-şi dea pe faţă nici trufia, nici starea lor morală rea şi i-au spus fostului orb: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că Omul acesta este un păcătos“. Dar nici cu aceasta nu au reuşit. Sărmanul om a rămas tare în ceea ce le spusese. El ştia cum a fost şi cum era acum.

 Sămânţa Bună

Luni, 19 Mai 2014

Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea …2 Timotei 3.5

Într-o biografie a fostului preşedinte al S.U.A., John Quincy Adams, nepotul său Henry Adams a scris: „Printre multe influenţe ale tinereţii preşedintelui a fost şi influenţa religioasă de formă, care i-a dăunat foarte mult. Tânăr fiind, frecventa biserica de două ori duminica, citea Biblia, se ruga, respecta ritualurile, dar pentru el şi fraţii săi, religia nu avea nimic de spus. Astfel, au trăit fără nicio frică de Dumnezeu. Această concepţie de a nu lua lucrurile în serios a marcat întreaga sa viaţă“.Viaţa multor bărbaţi şi femei este religioasă, dar fără evlavie. Astfel de oameni se supun numai ritualurilor religioase lipsindu-le adevărata temelie a credinţei: Mântuitorul care, prin lucrarea Sa de la cruce, a iniţiat o mare mântuire pentru toţi care cred în El. În biografia fostului preşedinte Adams nu se aminteşte nimic de Autorul mântuirii sufletului. Cum arată biografia vieţii tale, cititorule? Dacă cineva o va scrie, ce va avea de spus? Fără Hristos şi mântuirea Sa, totul devine numai o formă de evlavie fără putere, fără orizont, fără nădejde, fără Dumnezeu în lume, fără siguranţa vieţii veşnice.Să folosim acest moment prielnic pentru verificarea stării noastre sufleteşti!

Sămânţa Bună

Marţi, 20 Mai 2014

Doamne, Tu mă cercetezi … şi mă cunoşti; … şi de departe îmi pătrunzi gândul.Psalmul 139.1-2

Dumnezeu este peste tot. David se întreba: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo“ (Psalmul 139.7,8). El ştia: de Dumnezeu nu poţi fugi. Nu există niciun loc în cer şi pe pământ, unde Dumnezeu nu ar fi.Dumnezeu poate totul. Gândind la crearea sa ca om, David a ajuns la concluzia: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139.14). El a recunoscut atotştiinţa lui Dumnezeu, care L-a creat.Acest mare Dumnezeu te cunoaşte şi pe tine. El ştie totul despre viaţa ta: atât părţile întunecate, cât şi cele luminoase. De El nu poţi fugi. Chiar dacă ai încerca, El te va găsi oriunde ai fi. Dar El nu este împotriva ta. Deşi cunoaşte toate păcatele tale, El te iubeşte şi doreşte să te ajute. Ceea ce tu însuţi nu poţi face, poate El: şi anume, să şteargă toată vina ta şi să-ţi dea o viaţă nouă. De aceea apleacă-te în faţa Dumnezeului atotputernic, recunoaşte vina ta şi crede în jertfa Fiului Său Isus Hristos, pe care a adus-o în locul tău.

Sămânţa Bună

Miercuri, 21 Mai 2014

Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“.Geneza 37.21

Bunătatea desăvârşită, divină scoate la lumină vina universală a omului şi, deşi toţi sunt vinovaţi, există măsuri diferite ale vinovăţiei. De acestea Judecătorul întregului pământ va ţine seama, la timpul potrivit, oferind puţine lovituri unuia şi multe lovituri altuia.În istoria lui Iosif avem referiri la aceste grade diferite de vinovăţie. Toţi fraţii lui Iosif erau vinovaţi, dar nu în aceeaşi măsură. Ruben, deşi cu un caracter schimbător şi stricat din punct de vedere moral, nu era şi crud. El şi-a înşelat tatăl împreună cu fraţii săi, dar, în inima lui, afecţiunea omenească nu a fost stinsă în întregime: ar fi scăpat viaţa lui Iosif şi ar fi cruţat sentimentele tatălui său.Aceste diferenţe le vedem în modul în care oamenii Îl tratează pe Fiul lui Dumnezeu. Irod, rău şi iubitor de plăceri cum era, voia să-şi bată joc de Mântuitorul, dar nu a găsit nimic vrednic de moarte în El. Pilat a mers mai departe decât Irod şi L-a abandonat pe Hristos în seama urii de moarte a iudeilor; dar el nu a avut o vrăjmăşie personală şi, cel puţin, a făcut un mic efort de a scăpa de la moarte pe Acela despre a Cărui nevinovăţie ştia. Exemplele pot continua în toată istoria biblică până ajungem la fiecare dintre noi.

Sămânţa Bună

Joi, 22 Mai 2014

… Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.Romani 10.12

Bogăţie? – „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă … s-ar pierde pe sine însuşi?“ (Luca 9.25).

Fericire? – „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!“ (Psalmul 32.1).

Adevărata viaţă? – „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17.3).

Siguranţă? – „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28).

Pace? – Hristos a făcut „pace prin sângele crucii Lui“ (Coloseni 1.20).

Libertate? – Isus Hristos spune: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis … să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi“ (Luca 4.18).

Onoare? – „Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul …“ (Ieremia 45.5).

Dragoste? – „… Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.8,9).

Sămânţa Bună

Vineri, 23 Mai 2014

Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi …?Romani 6.16

Cu mulţi ani în urmă s-a făcut multă zarvă în legătură cu un proces al unei femei ţinută roabă. O familie bogată a fost chemată la judecată, pentru că a ţinut în slujbă o femeie timp de 30 de ani fără nicio plată. Femeii i se spuse că este roabă şi nu are niciun drept. După ce murise stăpânul, femeia observă că multe lucruri din casă au fost puse la vânzare. De frică să nu fie vândută şi ea, s-a hotărât să fugă.Într-o seară, plecă din casa în care slujise atâta vreme. Alergă cât putu de repede toată noaptea. Când se făcu ziuă, întâlni un om bătrân, pe care-l rugă să o ascundă.

– Dar de ce vrei să te ascunzi? întrebă bătrânul.

– Eu sunt roabă şi am fugit de la stăpânii mei. Doresc aşa de mult libertatea!

– Ce libertate? Tu eşti liberă.

– Nu, nu sunt liberă. O viaţă întreagă am trăit în robie. De 30 de ani sunt roabă.

– Ce tot vorbeşti de robie? N-ai auzit că în urmă cu 25 de ani s-a dat o lege pentru eliberarea robilor? De atunci eşti liberă şi n-ai ştiut. Dacă stăpânii tăi nu ţi-au spus adevărul, vor răspunde în faţa legii.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 24 Mai 2014

Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.Ioan 8.32

Sărmana femeie, de emoţie, nu ştia ce să mai zică. Se gândea mereu la vorbele bătrânului: „Liberă, şi n-ai ştiut“. Se gândea cu amărăciune la acei ani de chin.Bătrânul o găzdui pe femeie şi în acelaşi timp făcu o plângere la tribunal. Familia bogată a fost obligată să plătească toată munca femeii.Cuvintele „liberă, şi n-ai ştiut“ ne îndreaptă gândul spre o eliberare mult mai mare: eliberarea din păcat. Mântuitorul a venit în lumea noastră, ca să ne elibereze de păcat şi din moarte. Jertfa Sa de la cruce este mai mult decât suficientă pentru eliberarea oricărui om de sub robia păcatului şi a morţii.Ce trist este că aşa mulţi oameni trăiesc în robia păcatului, cu toate că Dumnezeu oferă calea eliberării prin credinţa în Fiul Său! Nimeni nu se poate dezvinovăţi că nu a ştiut de existenţa unei eliberări. Dumnezeu a permis ca, prin toate mijloacele de comunicare, oamenii să audă vestea bună a eliberării. Chiar şi această meditaţie este un mesaj special pentru tine, cititorule, că poţi fii eliberat din robia păcatului. Singurul care poate elibera este Mântuitorul. Încrede-te în El şi vei fi liber!

 Sămânţa Bună

Duminică, 25 Mai 2014

… eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.Ioan 9.25

Să admirăm siguranţa acestui om care a fost orb şi acum vedea! Nimic nu-l putea clinti din bucuria sa. Omul a mers tot înainte pe cărarea vieţii după Cel care este Lumina lumii şi care l-a condus până acolo, încât a putut vedea întunericul în care zăceau fariseii. Atunci aceştia, aruncându-i în faţă anatema, l-au dat afară din mijlocul lor. Şi unde l-au alungat? Acolo unde sunt toţi păcătoşii. Însă în acel loc i-a ieşit în întâmpinare Fiul lui Dumnezeu. O asemenea întâlnire aduce bucurie cerească în inima oricărui om.În acel loc din afara sistemului religios, cel ce fusese orb L-a cunoscut pe Acela care i-a deschis ochii. Aşa se întâmplă întotdeauna. Să observăm însă că orbul vindecat nu s-a închinat Domnului Isus până când nu a ştiut că El este Fiul lui Dumnezeu. Fiind un iudeu cu frica lui Dumnezeu, nu a fost dispus să se închine în faţa nimănui, dacă acela nu era decât un simplu om. Dar îndată ce a aflat că Cel care l-a vindecat este Dumnezeu Fiul, i s-a închinat – nu pentru ceea ce i-a făcut, ci conştient de adevărata identitate a Domnului Isus. Ce exemplu mişcător al lucrării Duhului Sfânt! Înaintea oamenilor, îndrăzneală; înaintea Celui ce ne-a iubit şi ne-a răscumpărat, o inimă fericită, plină de mulţumire şi închinare!

Sămânţa Bună

Luni, 26 Mai 2014

Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată un lucru nou!“, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.Eclesiastul 1.10

Cu mulţi ani în urmă, în Franţa trăia un tânăr evreu. Încă din copilărie fusese dus în fiecare sabat la sinagogă şi ascultase cum se citea din Vechiul Testament. Tatăl lui era un om de afaceri prosper şi foarte pios. Ca toţi evreii credincioşi, el aştepta venirea lui Mesia. El nu citise niciodată nimic despre Isus, care a împlinit tot ce a prevestit Vechiul Testament despre Izbăvitorul care avea să vină.Tânărul îşi iubea şi cinstea tatăl, şi dorea să devină într-o zi asociatul lui în afaceri. Fiind deschişi unul faţă de altul, vorbeau tot felul de lucruri. Într-o zi, tânărul i-a povestit tatălui că are un coleg de clasă prietenos, care citeşte în Noul Testament.Tatăl a devenit foarte iritat la o astfel de veste şi i-a spus fiului: „Băiete, nu te atinge de cartea aceasta, că nu are în ea decât minciuni. Acolo scrie că a venit deja Mesia al nostru, dar poporul nu L-a recunoscut şi de aceea L-a crucificat. Trebuie să-mi promiţi că nu vei citi niciodată această carte!“.Tânărul rămase pe gânduri. Această carte interzisă îi stârnea curiozitatea.

 

Sămânţa Bună

Marţi, 27 Mai 2014

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei …Eclesiastul 3.11

După o scurtă cugetare, tânărul zise tatălui: „Niciodată este un timp lung. Dar îţi promit că nu voi deschide această carte înainte de a împlini 21 de ani. Atunci, cred eu, voi fi destul de matur, ca să-mi pot face singur o părere“.Anii au trecut. Tânărul era un om de încredere la firma tatălui său, urmând în curând să devină asociatul lui. A fost o zi deosebită când tatăl l-a trimis în Anglia ca reprezentant al firmei pentru un contract important. La hotelul din Londra, unde a fost cazat, tânărul evreu găsi în sertarul noptierei un Noul Testament. Închise repede sertarul şi încercă să uite cartea interzisă. Dar nu se mai putea concentra la afacerile sale. De ce era interzisă această carte? Ar fi vrut să o deschidă, dar mai erau câteva luni până la împlinirea vârstei de 21 de ani; şi până atunci era legat de promisiunea făcută tatălui său.În ultima seară a şederii sale la Londra, tânărul nu mai rezistă şi dori să citească doar primul capitol din cartea interzisă de tatăl său şi religia sa, iar apoi să meargă la culcare şi a doua zi să se întoarcă în Franţa.

(Se continuă joi)

Sămânţa Bună

Miercuri, 28 Mai 2014

Ruben le-a zis: „… mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mâna pe el“. Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl lor.Geneza 37.22

Ruben, deşi avea un caracter schimbător şi stricat din punct de vedere moral, avea totuşi undeva în sufletul său o afecţiune pentru fratele său. Dorinţa lui Ruben era ca după ce Iosif va fi aruncat în groapă să-l scape de ura celorlalţi fraţi şi să-l ducă la tatăl lor.Aceşti fraţi ai lui Iosif, doritori de a vărsa sânge nevinovat, se aseamănă cu iudeii despre care apostolul Petru spune: „… voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-i dea drumul“ (Faptele Apostolilor 3.13). Când ne gândim la cele petrecute cu Mântuitorul, recunoaştem că alături de iudeii plini de ură, în zilele noastre sunt mulţi care mărturisesc public că admiră desăvârşirea Lui morală. Ei nu găsesc la Isus nicio greşeală (nici nu pot); şi totuşi, pentru a-şi păstra popularitatea în lume, ei înăbuşă convingerile luând decizii contrare Mântuitorului. Ei fac parte din grupul celor fără grijă şi indiferenţi, dar şi această formă de neutralitate nu-i va scăpa de judecata lui Dumnezeu, care stă să vină asupra unei lumi de nelegiuiri. Indiferenţa oamenilor cu privire la Hristos duce la moartea veşnică.

Sămânţa Bună

Joi, 29 Mai 2014

Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.Isaia 9.2

Cu mâinile tremurânde, tânărul evreu deschise Noul Testament şi începu să citească primul capitol din Evanghelia după Matei. Dar ce surprins şi dezamăgit a fost! Acolo nu era altceva decât o listă de nume vechi-testamentale pe care le cunoştea deja. Ce era periculos în această carte? A citit curajos mai departe. Urmă o scurtă relatare despre evenimentele care au avut loc înainte de naşterea Mântuitorului. Deodată se opri la versetul 21: „Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale“.Tânărul citi şi reciti acest verset. Aşa ceva nu mai auzise niciodată. Putea oare un om să scape de vinovăţia lui? Tânărul îşi lua în serios religia. Voia din toată inima să facă binele şi să respecte Legea lui Dumnezeu, dar ştia că o încălcase mereu încă din copilărie şi că va face mereu la fel şi în viitor. Exista cineva care îl putea scăpa de vinovăţie? Exista cineva care să-l ajute să devină aşa cum ar fi dorit să fie? Dacă lucrul acesta era adevărat, atunci însemna că găsise răspunsul la cea mai importantă întrebare din viaţa lui. În sufletul tânărului evreu se împlineau cuvintele versetului din meditaţia de astăzi.

Sămânţa Bună

Vineri, 30 Mai 2014

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu …Iov 19.25

Tânărul închise cartea, pentru că nu voia să-şi calce mai departe promisiunea făcută tatălui. Dar de dormit nu putu. Trebuia neapărat să afle mai mult despre aceste adevăruri. În dimineaţa următoare luă avionul spre Franţa. Deşi încheiase nişte contracte foarte avantajoase pentru firmă, nu se putea bucura prea mult de laudele tatălui său.După un timp, tânărul spuse tatălui: „Tată, mi-am călcat promisiunea şi am citit cartea interzisă“. De acum înainte pentru tânărul evreu începu o perioadă dificilă. Tatăl îi spuse cu hotărâre: „Trebuie să te decizi. Dacă devii creştin, nu mai poţi rămâne în firmă sau să fii asociatul meu“.Tânărul evreu avu răbdarea să aştepte împlinirea vârstei de 21 de ani pentru a nu-şi încălca angajamentul faţă de tatăl său. Apoi începu să citească cu atenţie ore întregi Noul Testament. Prin această carte, Dumnezeu i-a vorbit, şi el a recunoscut că Isus Hristos este Mesia, Mântuitorul promis, Fiul lui Dumnezeu, care era şi Răscumpărătorul său, căruia Îi datora tot respectul. Tânărul a plecat din casa părintească şi a început să aducă poporului evreu vestea bună despre Răscumpărătorul tuturor celor ce cred în El.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 31 Mai 2014

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.Ioan 1.5

Câţiva misionari au cerut o audienţă la preşedintele unei ţări latino-americane pentru a primi permisiunea vestirii evangheliei în închisori. Preşedintele i-a primit cu bunăvoinţă şi le-a povestit propria experienţă din închisoare:„Cu ani de zile în urmă am fost conducătorul luptei pentru democraţie. În timpul unei demonstraţii a venit armata loială vechiului regim şi a arestat un mare număr de participanţi, printre ei fiind şi eu. Cu toţii am fost îngrămădiţi în camioane şi duşi într-o direcţie necunoscută. După ce mi-a fost stabilită identitatea şi au aflat că eram conducătorul manifestanţilor, am fost aruncat într-un beci fără niciun fel de lumină. După trei zile, când situaţia mea a devenit insuportabilă, cineva a deschis uşa de fier, a intrat în celulă şi a lucrat ceva într-un colţ al beciului. După câteva minute, această persoană a părăsit beciul, fără să spună ceva, şi a încuiat uşa. Când totul părea să fie ca mai înainte, s-a făcut deodată lumină. Atunci am înţeles că a fost electricianul care a schimbat becul ars. De atunci, temniţa a devenit suportabilă. De aceea puteţi merge în toate închisorile şi să duceţi lumina evangheliei.“Lumina evangheliei a luminat multe inimi şi doreşte să o lumineze şi pe a cititorului.