SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 Decembrie 2014Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna

ta cea dreaptă.Psalmul 121.5

Încrederea băiatuluiUn băiat trebuia să se supună unei intervenţii chirurgicale dificile, însă se temea foarte mult. Din acest motiv, operaţia a fost amânată de mai multe ori. Într-un sfârşit, băiatul a acceptat operaţia cu condiţia ca tatăl său să-l ţină de mână pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale. Tatăl a venit a doua zi şi a ţinut mâna băiatului cât a stat pe masa de operaţii. Sub această dragoste şi protecţie a tatălui, băiatului nu i-a mai fost frică.Iată un exemplu care vorbeşte către inimile noastre, ale tuturor! Fericiţi sunt toţi cei care se ştiu ocrotiţi de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Chiar dacă sunt pe un pat de spital, într-o situaţie grea, aceşti oameni pot spune împreună cu psalmistul: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine“ (Psalmul 23.4). În orice situaţie s-ar afla omul credincios, el ştie că „toate lucrurile lucrează împreună“ spre binele său vremelnic şi veşnic.Cititorule! Poţi să spui şi tu ca psalmistul că „Domnul este Păzitorul tău“? Dacă încă nu poţi spune din inimă aceste cuvinte, te rugăm încredinţează-ţi viaţa în mâinile acestui Mântuitor atotputernic!

SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 2 Decembrie 2014

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.Geneza 1.1

Nimic fără DumnezeuAdesea ni se pare că lumea merge foarte rău; priveliştea din jurul nostru ne tulbură şi ne revoltă. Dacă ne-am lăsa în voia acestor gânduri, am ajunge să nu mai sperăm nimic. Dar credinţa nu permite aceasta; ea ne ajută să întrezărim la începutul fiecărui lucru pe Dumnezeu. Lumea, cu tot ce cuprinde ea, a fost creată de Dumnezeu după gândul Lui. Scopul fiecărui lucru trebuie să fie plin de măreţie, pentru că Ziditorul lumii este un Dumnezeu iubitor şi înţelept. Încredinţarea aceasta trebuie să ne lumineze viaţa în fiecare zi, astfel încât, orice ne-ar pregăti aceste zile, oricât de întunecoase ni s-ar părea, să putem sta liniştiţi şi încrezători: Cel care le-a făcut este Însuşi Dumnezeu.Când ne trezim dimineaţa, primul nostru gând să se îndrepte către Dumnezeu! La începutul oricărui lucru, mare sau mic, să-L rugăm să rămână lângă noi, să binecuvânteze munca noastră, dacă este potrivită cu voia Lui, şi s-o împiedice, dacă, dimpotrivă, trece peste această voinţă. Să nu începem nimic fără Dumnezeu, ci totul cu El, pentru că aceasta

este taina unei vieţi rodnice şi a unor zile binecuvântate! Toţi care fac această fericită experienţă de a pune la orice început pe Dumnezeu şi voia Sa, vor găsi binecuvântarea şi bucuria; vor afla că într-o lume rea şi necredincioasă ei au liniştea sufletească, ce le dă echilibru în viaţă.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 3 Decembrie 2014

Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el.Geneza 43.25

O neîncredere vinovatăŞi noi suntem înceţi în a înţelege măreţia harului lui Dumnezeu, întocmai ca fraţii lui Iosif, care s-au înfricoşat când au fost aduşi în casa lui. Ei nu au putut să se gândească decât la condamnare, atunci când au fost aduşi înăuntru; nu şi-au putut imagina că acest lucru era în vederea sărbătorii. Ei îl priveau pe Iosif ca fiind împotriva lor, ca pe unul care trebuie câştigat. Ei mai aveau încă de învăţat că Iosif făcea ca toate lucrurile să lucreze spre binele lor.Mulţi creştini sunt înclinaţi să gândească, că Mântuitorul are nevoie de darul lor, de lucrările lor pentru a fi salvaţi. În 2 Timotei 1.9 citim: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii“. Mântuirea noastră nu este rezultatul faptelor noastre, ci este lucrarea harului mântuirii prin credinţa în Cel care a murit pentru păcatele noastre. Mântuirea este un dar pentru cel care o acceptă; este o lucrare a dragostei divine. În contrast cu faptele, credinţa exclude lăudăroşenia, pentru că credinţa nu se bazează pe merite. Mântuirea este dată în dar celor care nu o merită, pe baza Persoanei şi a lucrării Domnului Isus.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 4 Decembrie 2014

… „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta“.Faptele Apostolilor 16.30-31Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă

Într-o ţesătorie de stofă foarte fină, muncitorii au primit indicaţia să apese imediat pe un buton când observă că apare un deranjament în procesul de ţesere. Atunci va veni specialistul care va remedia deranjamentul.Într-o zi s-a

întâmplat ceva la maşina unui lucrător demn de încredere. Dar în loc să apese pe buton, s-a încrezut în cunoştinţele sale şi a gândit că va putea repara defecţiunea. Dar nu a reuşit şi aceasta a adus o pagubă considerabilă. Lucrătorul s-a scuzat faţă de şeful unităţii prin cuvintele: „Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă“. Dar răspunsul acestuia a fost: „În acest caz aţi fi făcut mai bine, dacă aţi fi chemat în ajutor specialistul“.Tot astfel, mulţi caută să rezolve singuri problemele vieţii. Cu toate eforturile lor, paguba devine tot mai mare. Ar fi mai bine să-L cheme pe Mântuitorul care este gata să-i ajute. „Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima“ (Psalmul 145.18); „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 5 Decembrie 2014

Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.Efeseni 4.32Fii gata să ierţi!

„A fost doamna S. întotdeauna aşa de tristă?“, l-am întrebat pe un cunoscut. – „Nu“, spuse acesta, „este aşa doar de când i-a murit soţul. Ei s-au iubit mult; dar odată au ajuns totuşi la un schimb de cuvinte. Acest lucru s-a petrecut într-o dimineaţă. Soţul a plecat la lucru, dar, după ce a parcurs o bucată de drum spre fabrică, i-a părut rău de ceea ce s-a întâmplat, căci o iubea mult pe soţia lui. S-a întors acasă. Soţia era în bucătărie şi i-a spus: «Maria, să ne despărţim ca prieteni! Dă-mi un sărut şi hai să ne împăcăm, altfel nu pot să lucrez astăzi!». Dar ea s-a întors şi nu i-a dat nici măcar mâna. Gândea că astfel îl va educa şi îl va dezvăţa de sensibilitatea lui, căci îl iubea într-adevăr. Dar el nu s-a mai întors în viaţă de la serviciu. Seara a fost adus mort acasă“. – „De atunci nu am mai văzut-o pe doamna S. să râdă“, continuă cunoscutul meu. „Ar fi dat ani din viaţa ei, dacă nu şi-ar fi respins şi nu şi-ar fi rănit soţul. Noi toţi cei care am văzut-o cum se manifestă în necazul ei, am înţeles un lucru: Fii gata să ierţi!“.

Avem nevoie de mult har pentru a putea trăi împreună fericiţi. Etalonul nostru în toate privinţele trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 6 Decembrie 2014

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică.Ioan 5.24

Numai un pas

Un grup de tineri veseli ocupa aproape întreg autobuzul. La o staţie, urcă un călător şi deschise Biblia, ca să citească. Pentru a-i face pe ceilalţi să râdă, unul dintre ei îl întrebă cu seriozitate: „Mă scuzaţi, puteţi să-mi spuneţi dacă mai este departe de aici până în Paradis?“. Bărbatul îl privi pe tânăr în ochi şi îi răspunse pe un ton prietenos şi serios: „Paradisul, drag prieten, este numai la o depărtare de un pas de tine. Vrei să faci acest pas acum?“.Aceste simple cuvinte şi modul în care au fost rostite, l-au urmărit pe acel tânăr. Îi apăreau mereu în minte şi nu a găsit pace, până nu a făcut acest singur pas spre Isus Hristos, Salvatorul.Fiecare dintre noi trebuie să facă acest pas, pentru a trece de la moarte la viaţă. Dacă cineva are părinţi sau prieteni credincioşi, credinţa acestora nu poate ţine loc pentru credinţa proprie. Singurul lucru pe care îl poate face un om pentru altul este să-l conducă la Isus, „căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi“.Hristos Şi-a dat la cruce viaţa ca preţ de răscumpărare pentru vina tuturor celor ce primesc prin credinţă jertfa Sa. Nu amânaţi şi nu ezitaţi să faceţi acest pas!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 7 Decembrie 2014

Noi am găsit pe Mesia (care în traducere înseamnă Hristos).Ioan 1.41

O întâlnire care nu se uită

O, cât de bogată devine o viaţă când Domnul devine centrul acelei vieţi! În adevăr, merită să-i dai Mântuitorului inima şi viaţa ta! Numai El aduce fericire în inima şi în casa ta.Păcat de fiecare zi pierdută fără Isus! Păcat de fiecare an pierdut fără Mântuitorul! De aceea, când ajunge la tine chemarea să vii la Isus Hristos, nu mai zăbovi! Tu amâni fericirea vieţii tale, tu amâni mântuirea ta pentru prezent şi veşnicie! Mântuitorul are gânduri de pace şi scopuri măreţe pentru fiecare din cei ce vin la El. Ce-i drept, Domnul nu face din fiecare o persoană cunoscută, cum a făcut din Petru sau Pavel. Nu este important ca numele noastre să fie cunoscute lumii. Lucrul însemnat este că Domnul face din noi creaturi noi, aşa cum a făcut din Simon un Petru. Domnul ne face copiii şi moştenitorii lui Dumnezeu, precum şi prietenii şi colaboratorii Săi, care ajută în slujba de vestire a evangheliei. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.“Ce trestie slabă era Simon! Dar Domnul a făcut din el

o piatră puternică. Domnul Şi-a atins scopul cu Simon; la fel vrea să Şi-l atingă şi cu noi. Să-L acceptăm pe Domnul Isus în vieţile noastre!

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 8 Decembrie 2014

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa

veşnică.Ioan 3.16Oferta de dragoste a lui Dumnezeu

În acest verset este cuprinsă întreaga evanghelie.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea …“

Cu aceste cuvinte emoţionante începe versetul-cheie al Bibliei. Noi putem doar bănui ceva din „dorul“ lui Dumnezeu după noi, creaturile Sale, pe care le-a creat după chipul Său. Această dragoste de necuprins a lui Dumnezeu faţă de noi putem doar să o admirăm. Noi L-am dezonorat, dispreţuit, jignit. Dar El face primul pas, pentru ca cei pierduţi să poată fi mântuiţi!

„… că a dat pe singurul Lui Fiu …“

Acesta este preţul cel mare al dragostei Sale: Isus Hristos. Mărimea şi valoarea acestui dar nu le putem descrie cu cuvintele noastre. Dumnezeu Creatorul, mare şi drept, este prea sfânt pentru a vedea păcatul. Şi Dumnezeu a dovedit dragostea Sa faţă de noi prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu iubit la crucea de la Golgota. Dumnezeu, Dumnezeul care caută, care este plin de dragoste, ne-a venit în ajutor: Fiul lui Dumnezeu a devenit Om – ce îndurare! Cu mintea noastră nu putem înţelege dragostea lui Dumnezeu, dar stăm în faţa ei bucuroşi şi în adorare.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 9 Decembrie 2014

Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“.Ioan 14.6

Oferta de dragoste a lui Dumnezeu

Toate religiile omenirii caută – vorbind în imagini – o cale „de jos în sus“. Ele sunt preocupate în acelaşi timp să construiască scări care să ducă la cer. Mulţi se ostenesc să ajungă, treaptă după treaptă, sus. Dar totul este zadarnic. Scările sunt prea scurte. De asemenea ele se sprijină pe peretele greşit. Din principiu, totul este greşit la aceste scări.Dumnezeul creştinilor S-a descoperit însă în Însuşi Fiul Său. De aceea adevăratul creştinism este credinţa care te face viu. Aceasta este mai mult decât religie: singurul Dumnezeu adevărat al Bibliei a mers prin Fiul Său calea inversă, „de sus în jos“.

Noi nu vom merge în pierzare,

Căci Dumnezeu a vrut aşa;

De-aceea ne-a trimis pe Fiul,

Ce-apoi S-a-ntors în slava Sa.

Azi de la tronul Lui de har,

Prin Fiul Său revarsă har.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a îndeplinit ascultător voia sfântă a lui Dumnezeu. Noi nu am fi putut niciodată cunoaşte dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, dacă El nu ar fi devenit de bunăvoie Om.

(Se continuă joi)

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 10 Decembrie 2014

Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui … şi se uitau unii la alţii cu mirare.Geneza 43.33

Manifestarea dragostei

Iosif le-a vorbit cu bunătate fraţilor săi care nu-l mai cunoşteau şi a întrebat despre tatăl lor. Iosif a plâns în taină, stăpânindu-se în manifestarea dragostei, pentru că nu venise timpul să se descopere. Masa vorbeşte de a avea ceva în comun. Iosif era conştient de acest adevăr, dar fraţii săi se uitau unii la alţii cu mirare. Dragostea lui Iosif era aşa de mare, încât putea să stea la aceeaşi masă cu fraţii săi care l-au vândut, care au vrut să-l omoare.În felul acesta S-a comportat Mântuitorul cu femeia de la fântână (Ioan 4). Femeia, văzând că El este iudeu, a fost mirată că stă de vorbă cu ea

şi îi cere apă. Aşa a început scena divină, în care inima Mântuitorului, respins de oameni şi oprimat de necredinţa poporului Său, s-a deschis pentru a lăsa să curgă acea plinătate a harului, care iese în întâmpinarea nevoilor tuturor oamenilor, nu a dreptăţii lor. „Cum Tu, iudeu, ceri să bei apă de la mine, femeie samariteană?“ – a întrebat mirată femeia din Samaria. Iudeii, în adevăr, nu aveau legături cu samaritenii. Însă acolo, la fântână, era Cel ce a venit din cer, ca să dărâme, prin lucrarea Sa de la cruce, zidul care-i despărţea pe unii de alţii şi astfel să poată sta la aceeaşi masă.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 11 Decembrie 2014

… făcând pace prin sângele crucii Lui.Coloseni 1.20Oferta de dragoste a lui Dumnezeu

„… pentru ca oricine crede în El …“

Oricine, fără excepţie, oricine este numit aici. În locul cuvântului „oricine“ puteţi să vă puneţi numele dumneavoastră! Dar în acelaşi timp stă înaintea fiecăruia dintre noi şi marea răspundere. A trebuit să fac ceva pentru a merge în pierzare? Nu! Din cauza păcatelor mele eram deja pierdut. Dar a trebuit să fac ceva pentru a deveni mântuit! Aceasta nu înseamnă a face ceva în sensul unei îndreptăţiri prin fapte. Dar a trebuit să cred în El, în Domnul Isus, pentru că El a luat asupra Sa judecata în locul meu. Aşa de serios lucrează Dumnezeu cu păcatul. Nu este vorba de o pată pe suprafaţa exterioară. Sâmburele din mine este stricat. De aceea am meritat această judecată. Pretenţiile Sale drepte faţă de mine le-am călcat în picioare. Aşa am fost. Dar apoi El m-a pus prin Cuvântul Său în lumina Sa şi eu am crezut în El.Aceasta pot să mărturisesc bucuros. Şi fiecare, şi dumneavoastră, puteţi afla aceasta. Atunci veţi putea exclama plin de bucurie:

Tu ai murit pe lemnul crucii,

Acol’ luat-ai locul meu.

M-ai câştigat prin al Tău sânge,

Cu trup şi suflet sunt al Tău.

Atunci veţi afla că El a făcut „pace prin sângele crucii Lui“ (Coloseni 1.20).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 12 Decembrie 2014

Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.Romani 3.24

Oferta de dragoste a lui Dumnezeu

„… să nu piară …“

Aici Domnul Isus spune care este soarta groaznică a acelora care nu acceptă oferta lui Dumnezeu: ei vor fi pierduţi pentru veşnicie, vor fi în întuneric, în chinuri şi departe de Dumnezeu, „unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge“. Î{n acel loc groaznic, conştiinţa nu ajunge niciodată la odihnă. Cel pierdut va exista în veşnicie lipsit de orice speranţă.Să nu înţelegeţi greşit: vestea lui Dumnezeu, ca cea din Ioan 3.16, este o veste de bucurie, nu o veste de ameninţare, pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă şi să trăiască.„Nu este nicio deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.“ Dar aceste versete din Romani 3.22,23 continuă: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus“.Aceasta este oferta lui Dumnezeu. Nu este suficient să ştii că există o salvare, dacă vrei să fii salvat. Trebuie să o accepţi! Ce nebunesc ar fi să nu faci acest lucru! Crucea de la Golgota este această salvare a lui Dumnezeu!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 13 Decembrie 2014

Cine crede în Fiul are viaţa veşnică …Ioan 3.36Oferta de dragoste a lui Dumnezeu

„… ci să aibă viaţa veşnică.“

Aceasta nu înseamnă doar „să aibă ceva de la viaţă“. Biblia spune: „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc“ şi: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică …“. Poate cineva se gândeşte: „Este prea arogant să afirmi că poţi să ştii deja de acum, se poate cel mult spera“. Nu, aici nu este vorba de a spera, ci poţi şi trebuie să ştii! „Cine are pe Fiul are viaţa.“ Este aceasta aroganţă? Este Cuvântul lui Dumnezeu! Cine crede în Domnul Isus ca Mântuitor al său, acela are viaţa veşnică.Şi când începe această viaţă veşnică? În clipa întoarcerii la Dumnezeu! Aici şi astăzi. Dacă cineva se trezeşte din moartea duhovnicească, primeşte prin credinţă viaţă nouă, veşnică. Acum el este

născut din nou, de sus, după cum exprimă Biblia acest lucru. Un nou copil a venit pe lume – un copil al lui Dumnezeu. Şi viaţa veşnică este mai mult decât cerul. Domnul Isus spune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17.3). Ce ar fi cerul şi toată slava fără El?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 14 Decembrie 2014

Dar ei au stăruit de El …: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut“. Şi a intrat să rămână cu ei.Luca 24.29

Isus la Emaus

Doi ucenici, împreună cu minunatul lor Tovarăş de drum, se apropiau de satul unde se duceau, dar Isus S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Ucenicii L-au rugat să rămână cu ei. Exista la acest Străin o atracţie tainică pentru inima celor doi călători. Ei nu ar fi dorit să se despartă atât de repede de El şi i-au oferit să mănânce. La masă Îl vedem pe Mântuitorul asumându-Şi rolul de gazdă. El a mulţumit şi a frânt pâinea. Ce tovărăşie minunată trebuie să fi fost în acele momente! Ucenicii lui Isus Îl văzuseră adesea frângând pâinea în mijlocul lor şi al mulţimii. Acest fapt care s-a repetat, a fost de ajuns pentru cei doi pentru a recunoaşte în Călătorul cel străin pe Domnul şi Învăţătorul lor. Ce întâlnire fericită a fost în acele momente! Dar Domnul S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Misiunea Lui Şi-a atins scopul în inimile celor doi care cu puţin timp în urmă mergeau trişti pe calea lor. Acum cei doi erau plini de bucurie, şi bucuria lor au dus-o şi celorlalţi ucenici: „A înviat Domnul cu adevărat“. Pentru ei, Scripturile, care vorbesc de la început până la sfârşit de Hristos şi jertfa Sa, erau o carte deschisă. Nimic nu le mai putea lua din inimă acest adevăr de preţ.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 15 Decembrie 2014

Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.Evrei 13.16

Dărnicie

Un băiat dintr-o familie credincioasă, care o ducea greu din cauza venitului mic, trebuia să suporte la şcoală multă batjocură din cauza credinţei şi a nădejdii lui. Într-o zi, un coleg bine îmbrăcat l-a întrebat: „Dacă te rogi atâta, de ce nu-ţi dăruieşte Dumnezeu mai mult?“.

Băiatul i-a răspuns cu mult curaj, aşa cum auzise din gura tatălui său:

– O, Dumnezeu dă, dar dă prin oameni.

Celălalt a râs şi a spus:

– Ei, atunci de ce nu i-a spus cuiva să-ţi dăruiască nişte haine noi?

Băiatului i s-a umplut ochii de lacrimi, căci îşi dorea de mult timp alte haine şi, suspinând, a răspuns:

– Cu siguranţă, Dumnezeu a îndemnat pe cineva să mă ajute, dar acela a uitat!

Ocazia de a face dărnicie, o binefacere, o avem numai în această viaţă. După ce trecem din viaţă, este prea târziu. Cât de mult ar trebui să ne gândim la cuvintele Scripturii: „Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea“ (Proverbe 14.31; 19.17)!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 16 Decembrie 2014

Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile.Proverbe 10.8Afirmaţii

„Dacă toată lumea ar fi într-o parte luptând împotriva mea şi eu aş fi în cealaltă parte împreună cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu şi cu mine formează majoritatea.“

(Martin Luther, reformator german)

„Un om mărunt se naşte din lucruri mărunte.“

(Victor Hugo, dramaturg francez)

„Niciodată nu mi-am bătut joc de nenorocirea celor ce suferă, să nu pătimesc şi eu la fel.“

(Euripide, poet grec)

„Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei.“

(Aristotel, filozof grec)

„Există şi glorie fără merit, şi merit fără glorie.“

(Schopenhauer, filozof german)

„Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.“

(Seneca, scriitor grec)

„Cine are dreptate şi răbdare, pentru acela vine şi timpul.“

(Goethe, poet german)

„Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi.“

(Sofocle, poet grec)

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 17 Decembrie 2014

Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? …“.Geneza 44.15O încercare grea

Fraţii lui Iosif trebuiau să înveţe şi alte lecţii înainte de a se putea veseli împreună cu el. Fraţii s-au bucurat de darurile şi favoarea lui, dar mai trebuiau să se bucure şi de Iosif. Oricum, înainte ca Iosif să se poată descoperi faţă de ei, trebuia ca ei să descopere totul înaintea lui. În vederea acestui fapt, paharul lui Iosif a fost pus la gura sacului lui Beniamin. După ce fraţii au plecat, au fost ajunşi din urmă de cel care era peste casa lui Iosif şi au fost acuzaţi că au luat paharul. „Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!“ Apoi, ei şi-au argumentat cinstea. Era oare posibil ca nişte oameni, care s-au comportat aşa de cinstit în problema banilor, să se facă vinovaţi de o hoţie mizerabilă? Dar trebuie să ne reamintim că aceştia erau oamenii care şi-au vândut cândva fratele în robie pentru douăzeci de sicli de argint, cei care au minţit că o fiară sălbatică l-a omorât.La fântâna lui Iacov, Domnul a spus femeii: „Du-te, de cheamă pe bărbatul tău“, adică: „Ce faptă ai făcut?“. Şi cât de autentic S-a arătat Domnul Isus acestei femei păcătoase, vinovate, ca Unul despre care ea a spus: „mi-a spus tot ce am făcut“. Tot astfel, orice om nu se poate simţi fericit în prezenţa Domnului până când află că El cunoaşte toate gândurile inimii.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 18 Decembrie 2014

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Psalmul 50.15

Căile lui Dumnezeu

Cu ani de zile în urmă călătoream cu trenul. Am intrat într-un compartiment şi am luat loc la geam. Printre călători domnea o stare de spirit iritantă. Un bărbat ţinea pe genunchi o fetiţă de doi ani. De fiecare dată când aceasta voia să adoarmă, tatăl ei o scutura puternic până ce fetiţa începea să ţipe. O doamnă, care de mult timp se enervase observând acest lucru, nu s-a mai putut stăpâni. L-a numit pe acel bărbat inuman şi i-a dat de înţeles că ar trebui s-o lase pe micuţă să doarmă. Toţi călătorii au fost de acord cu doamna. Dar tatăl a răspuns liniştit:

– Trebuie să-mi ţin copila trează, căci a înghiţit ceva otrăvitor şi acum merg la un medic. Dacă o las pe micuţă să adoarmă, va muri.

Toţi călătorii şi-au schimbat în acel moment impresiile despre modul de comportare al tatălui fetiţei.De câte ori nu găsim şi noi în acţiunea lui Dumnezeu lucruri de neînţeles? Şi totuşi, sunt căile Lui, căi de înţelepciune şi de dragoste desăvârşită. Ferice de omul care a învăţat să se plece sub mâna tare a lui Dumnezeu, chiar şi atunci când inima nu înţelege sensul unei încercări! Problemele nu le putem rezolva singuri. De aceea să apelăm la Cel care a spus să-L chemăm în ziua necazului!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 19 Decembrie 2014

Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! …Evrei 11.6„Nu pot crede!“

„Nu pot crede!; Dac-aş putea crede!; Ah, de-aş putea crede şi eu aşa!“ Mereu auzim oamenii spunând astfel de cuvinte sau altele asemănătoare. Dar este adevărat ceea ce susţin ei? Faceţi şi dumneavoastră aşa? Fiţi, vă rog, sincer, foarte deschis faţă de dumneavoastră! Credeţi doar multe din ceea ce spun oamenii, lucruri pe care nu le puteţi verifica, credeţi promisiunile, vorbele, veştile şi cărţile lor, deşi ştiţi că între oameni se minte deseori. De ce nu-L credeţi şi pe Dumnezeul atotputernic, viu, care este însuşi adevărul absolut? Dacă citiţi Biblia fără idei preconcepute, vă veţi

convinge că El este lumină şi dragoste, da, adevărul absolut. Niciun om de pe acest pământ nu ar putea scrie astfel de cuvinte cum sunt cele din Biblie. Milioane de oameni au găsit prin credinţa în cuvintele Bibliei pace cu Dumnezeu şi linişte pentru sufletele lor.Un proverb spune: „«Nu pot crede!» înseamnă «Nu vreau!»“. Mulţi oameni aplică acest proverb cu privire la credinţă. Spun că ar dori să aibă această credinţă, dar în fond ei nu o doresc. De ce? Pentru că ei apreciază mai mult lucrurile din lume. Dar cine L-a primit pe Mântuitorul ştie cât de trecătoare sunt lucrurile acestei lumi.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 20 Decembrie 2014

Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat

înapoia Ta toate păcatele mele! Isaia 38.17Cea mai bună zi

Într-o fabrică a avut loc o explozie puternică şi mai multe muncitoare au suferit răni şi arsuri grave. A doua zi, o credincioasă le-a vizitat şi s-a apropiat de patul unei tinere. Faţa ei era aşa de arsă, încât era de nerecunoscut. Vizitatoarea a rămas mişcată de cele văzute. După ce a stat în linişte în faţa patului, a început să vorbească cu tânăra fată. „Aşa-i draga mea că ieri a fost pentru tine cea mai dezastruoasă zi a vieţii tale?“ – „Nu, nicidecum“, răspunse tânăra, „a fost cea mai bună zi a vieţii mele“. – „Cum poţi spune aşa ceva?“ – „Da, aşa este. A fost cea mai bună zi din viaţa mea, căci Dumnezeu m-a condus prin focul încercării şi astfel am recunoscut păcătoşenia mea. Eu am cerut iertarea Sa şi prin credinţa în Fiul Său am fost salvată. Focul exploziei mi-a adus aminte de suferinţele Mântuitorului.“Mai târziu, tânăra a mărturisit şi altora credinţa ei în Mântuitorul, liniştea sufletească şi sprijinul divin ca să poarte durerea. Ea şi-a pus toată încrederea în Mântuitorul şi El a condus-o mai departe pe calea vieţii.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 21 Decembrie 2014

După ce S-a născut Isus …, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim.Matei 2.1

Închinarea magilor

La naşterea Mântuitorului, pe bolta cerească s-a întâmplat un eveniment mai puţin obişnuit: a apărut o stea cu totul deosebită. Magii au văzut steaua şi au înţeles că s-a născut Împăratul iudeilor. Deşi magii aparţineau oamenilor învăţaţi, erau fără îndoială evlavioşi. Ei ştiau că un împărat a fost promis iudeilor şi Îl aşteptau. Înştiinţaţi despre naşterea Împăratului prin apariţia acelei stele, ei au pornit la drum ca să i se închine. Ajunşi la Ierusalim, ei doreau să vadă pe Împăratul de curând născut, aşteptându-se să găsească oraşul plin de bucurie. Însă poporul nu mai aştepta pe Împăratul său, aşa cum nici popoarele creştine nu aşteaptă venirea Domnului.Dumnezeu i-a călăuzit pe aceşti magi evlavioşi; El S-a servit de cunoştinţa pe care o aveau preoţii cei mai de seamă pentru a-i învăţa unde să găsească pe Acela pe care Îl căutau. Dumnezeu a vegheat ca Fiul Său să primească la intrarea în această lume onorurile datorate unui împărat. Când magii „au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi i s-au închinat …“. Aceasta a fost o întâlnire fericită pentru magii care au făcut un drum aşa de lung, ca să-L vadă şi să se închine Împăratului venit din cer să aducă mântuire.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 22 Decembrie 2014

Mă bucur de Cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă.Psalmul 119.162

Curierul patruped

Cu 90 de ani în urmă, un câine intră în curtea unui spital coordonat de misionari din Shanghai (China). Căutând după ceva de mâncare în cutia cu gunoi, dădu peste o carte veche desfăcută în multe părţi. Luă una din acestea şi se duse cu ea într-o cazarmă militară din apropiere.Soldaţii au observat imediat prada sa. Curioşi, i-au luat câinelui foile tipărite şi au început să le citească. Era vorba despre o parte dintr-o Biblie în limba chineză, şi anume din Vechiul Testament.Soldaţii au citit cu mare interes istoriile biblice vechi, cât de minunat a condus Dumnezeu pe oamenii credinţei. Spre întristarea lor, cartea era foarte incompletă. Dar pe bună dreptate bănuiau, că câinele găsise foile în curtea spitalului din apropiere. De aceea au cerut acolo o carte completă, o Biblie întreagă. Directorul spitalului le-a dat soldaţilor imediat mai multe exemplare. Dar acestea nu au fost suficiente, pentru a mulţumi pe toţi, care doreau să citească Cuvântul lui Dumnezeu. A trebuit să se procure pentru ei încă de trei ori Biblii.Încetul cu încetul au început tot mai mulţi soldaţi să participe la orele biblice, care aveau loc în spital. Mai târziu a fost invitat un misionar, care le-a explicat vestea bună despre Isus Hristos, şi mulţi soldaţi L-au primit pe Domnul în viaţa lor.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 23 Decembrie 2014

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.Galateni 6.2

Purtarea sarcinilor

Să porţi sarcinile altora? Poate vei spune: Am destule de purtat; povara mea este destul de grea. Eu sunt bolnav, soţia bolnavă, iar copiii ne fac greutăţi şi alte probleme! Când să mai ajut şi pe alţii?În lume există principiul: „Fiecare îşi este lui însuşi cel mai aproape“. Dar Mântuitorul ne-a arătat viaţa Sa ca un mare exemplu demn de urmat. El S-a făcut una cu greutăţile şi necazurile zilnice ale oamenilor. Profetic, citim despre Mântuitorul: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui“ (Isaia 53.4). Domnul a fost mişcat profund în Fiinţa Sa văzând gloata de oameni care erau ca nişte oi fără păstor. Lui nu i-a fost indiferentă soarta poporului Său.O, de-am avea tot timpul în faţa ochilor noştri exemplul Domnului Isus! Atunci nu am fi indiferenţi faţă de greutăţile aproapelui nostru. Purtarea sarcinilor poate însemna o vizită, o stare de vorbă, sentimente de compasiune, ajutorarea în greutăţi materiale, o încurajare, într-un cuvânt spus, să simţi şi să ajuţi pe cei ce sunt în necazuri şi în dureri. Zi de zi, rugăciunea noastră să fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a vedea necazurile şi greutăţile aproapelui nostru şi să ne dea puterea necesară de a pune în practică voia Sa.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 24 Decembrie 2014

Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? …“.Geneza 44.16

Unicul care îndreptăţeşte

Verbul „a îndreptăţi“ înseamnă a-l declara sau a-l socoti pe cineva drept. Un om se poate îndreptăţi pe el însuşi. Cu alte cuvinte, el poate să-şi susţină propria dreptate aşa cum au făcut fraţii lui Iosif până când au capitulat spunând: „Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi“. Fraţii lui Iosif nu ştiau că se află în faţa celui care poate îndreptăţi, cu toate că ei l-au vândut.Din natura noastră, toţi suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu. „Nu este niciun om neprihănit [drept], niciunul măcar“ (Romani 3.10). Nimic din lume nu poate îndepărta păcatele. Unicul care poate face această lucrare

este Mântuitorul. Când ne recunoaştem păcatele în faţa Mântuitorului, vom primi iertarea şi „neprihănirea [dreptatea] dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos“ (Romani 3.22). Când Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătos, El nu numai că îl absolvă de orice vinovăţie, ci îl îmbracă cu propria Sa dreptate, făcându-l astfel întrutotul pregătit pentru a merge în Casa Lui. Motivul pentru care Dumnezeu îi poate declara drepţi pe păcătoşii nelegiuiţi este faptul că Hristos a plătit preţul deplin pentru păcatele lor. Hristos este Unicul care poate îndreptăţi!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 25 Decembrie 2014

O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel …Numeri 24.17

O stea răsare

Versetul de astăzi nu vorbeşte despre o stea propriu-zisă, despre un astru ceresc, ci despre o Persoană deosebită, care urma să Se nască în poporul Israel, popor ce trăia cu nădejdea vie că Îl va vedea pe Mântuitorul lumii. După aproape 1400 de ani de la profeţia lui Balaam, Hristos a venit în lumea noastră şi, pentru ca tot ce a fost prezis să se împlinească pe deplin, naşterea Sa a fost vestită de o stea strălucitoare. Magii din Răsărit, din pustia asiro-arabă, i-au recunoscut steaua şi au legat apariţia ei – probabil pe baza cunoaşterii scrierilor antice evreieşti – de naşterea celui mai mare Împărat al iudeilor. Când magii L-au găsit pe Pruncul Isus, au fost umpluţi de o mare bucurie.Şi acum Isus doreşte să aducă bucurie într-o lume întristată, într-o lume care confundă pe Cel care trebuie sărbătorit cu sărbătoarea, lumină pentru omenirea care se află în întuneric, iertare şi viaţă veşnică pentru fiecare păcătos lipsit de speranţă. Pentru fiecare om pierdut în negura păcatului, Isus Hristos reprezintă singura cale de salvare. Oricât de departe v-aţi afla de Dumnezeu, prin Isus Hristos Îl puteţi găsi pe Dumnezeu, puteţi veni la El pentru a fi apoi umpluţi de bucuria veşnică.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 26 Decembrie 2014

Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.2

Timotei 3.15Mântuirea

Mântuirea este necesară: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit …“ (Romani 5.12).

Temelia mântuirii: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu“ (Romani 5.8,9).

În ce constă mântuirea: „… de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare“ (1 Tesaloniceni 1.9,10).

Cum ajungem la mântuire? „Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele …“ (Faptele Apostolilor 10.43).

Siguranţa mântuirii: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică“ (1 Ioan 5.13).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 27 Decembrie 2014

… Domnul aude când strig către El.Psalmul 4.3Dumnezeu este gata să te asculte

Cheamă-L pe Dumnezeu în încercările tale, adresează-te Lui în descurajarea sau remuşcarea cugetului tău! El va răspunde în mod sigur. Vei experimenta că El este, într-adevăr, un Dumnezeu viu. El răspunde rugăciunilor tuturor oamenilor, fără deosebire.Te-ai rugat lui Dumnezeu? Nu este vorba de a rosti o rugăciune învăţată pe de rost, ci de a te adresa personal şi direct Creatorului tău, Cel care te cunoaşte şi care Se interesează de tine, pentru a-i cere ajutorul într-o problemă deosebită, o boală sau o primejdie. Creştinul ştie că poate să-i vorbească lui Dumnezeu şi despre micile greutăţi zilnice. Noi avem un Dumnezeu măreţ care face lucruri foarte mari. Totuşi, nicio problemă a celor credincioşi nu-i prea mare pentru El. Noi nu-L vom obosi niciodată. Un copilaş care are încredere în tatăl său, nu se va teme să-l deranjeze pentru a-i ascuţi creionul, pentru a-i lega şiretul la încălţăminte sau pentru a-i răspunde la multele sale întrebări, chiar dacă sunt naive.Căutaţi ajutorul şi harul lui Dumnezeu rugându-vă, fiind siguri totodată că El vă ascultă fără condiţie! Vorbiţi-i despre nevoile voastre, spuneţi-i toate îndoielile! El doreşte să Se facă cunoscut în răspunsurile Sale!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 28 Decembrie 2014

am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul Omului …

Apocalipsa 1.12-13

O întâlnire deosebită

În ziua Domnului, Ioan era în Duhul. Atunci a avut loc o întâlnire deosebită cu Cel pe care-L iubea. Este semnificativ faptul că Ioan a auzit glasul puternic înapoia sa şi a fost nevoit să se întoarcă pentru a-L vedea pe Cel care vorbea. Şi noi avem nevoie să ne întoarcem pentru a vedea că Domnul Isus nu este numai Mântuitorul plin de iubire, dar şi că El Se descoperă şi prin alte trăsături. Este adevărat că Dumnezeu S-a descoperit în dragoste şi har; dar este adevărat şi faptul că El este sfânt şi drept şi va pune pe vrăjmaşii Fiului Său ca aşternut al picioarelor Sale. Această latură o prezintă Apocalipsa.În strânsă legătură cu caracterul judecătoresc al Apocalipsei, Ioan L-a văzut pe Hristos într-un mod care l-a făcut să cadă ca mort la picioarele Sale. L-a văzut ca pe un Fiu al Omului, care poartă caracterele Celui „Îmbătrânit de zile“ (Daniel 7). Observăm că toate trăsăturile pe care le poartă Domnul sunt judecătoreşti. Domnul este Atotştiutor absolut, El pătrunde până în adâncul inimilor, judecă gândurile inimii şi nicio făptură nu este ascunsă de ochii Săi. Aceasta este slava Domnului, pe care Ioan a văzut-o, a contemplat-o şi ne-a transmis-o şi nouă. O putem vedea şi noi cercetând tot mai mult Sfânta Scriptură.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 29 Decembrie 2014

Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.Psalmul 3.5

Cum lucrează Dumnezeu

Dumnezeu lucrează deseori într-un mod uimitor. Acest lucru se întâmplă mereu, chiar şi astăzi; oamenii, care se încred în El, au parte de asemenea minuni.Să citim în continuare relatarea unui slujitor al lui Dumnezeu din perioada de prigonire a creştinilor în ţara noastră în urmă cu mai bine de douăzeci de ani:„Datorită activităţii mele de predicator, eram urmărit tot timpul. Din nou urma să fiu întemniţat şi am fost obligat să mă ascund pentru un timp de poliţie în munţi. Era iarna. Câteodată se arătau şi lupi; dar

de aceştia mă temeam mai puţin decât de oamenii, care erau pe urmele mele. Într-o noapte a fost foarte rece. Eram complet epuizat şi m-am rugat: Doamne, trimite-mi o pătură, altfel voi îngheţa de frig! Apoi am adormit. De frig, n-am mai simţit nimic. Ştiţi de ce? Când m-am trezit dimineaţa, era încă întuneric beznă. M-am mişcat şi am vrut să mă ridic. Atunci s-a ridicat chiar de lângă mine un animal şi a dispărut printre copaci. A fost un câine? Sau un pui de lup? Nu ştiu. Dar animalul a petrecut întreaga noapte aproape de mine ţinându-mi de cald.Dumnezeu este incomparabil în mărimea şi bunătatea Sa! El nu mi-ar fi putut trimite o pătură mai călduroasă.“

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 30 Decembrie 2014

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

Apocalipsa 21.1La cumpăna dintre ani

În această perioadă „dintre ani“, ni se aduce în faţa ochilor, într-un mod deosebit, vremelnicia tuturor lucrurilor. Într-adevăr, nu există nimic pe pământ, care să aibă trăinicie. Totul este supus cursului devenirii şi al trecerii şi ne-am obişnuit ca totul să aibă un început şi un sfârşit.Dar nu va rămâne aşa pentru totdeauna. Versetul de azi ne arată că pământul în forma de acum, cu condiţiile cunoscute de viaţă şi cu legile naturale, va trece odată. Autorul Apocalipsei a văzut ţinta căilor lui Dumnezeu cu oamenii, cerul nou şi pământul nou. Când se va împlini acest tablou profetic, Dumnezeu va introduce o stare, care va corespunde deplin gândurilor şi fiinţei Sale şi de aceea va fi veşnic neschimbabilă şi ireversibilă. Care dintre noi, creaturi legate de timp şi de spaţiu, îşi poate imagina numai pe jumătate ce înseamnă aceasta?Totuşi, ar fi bine ca acest timp dintre ani să îl folosim gândindu-ne la veşnicie. Hotărârea unde ne vom petrece veşnicia, se ia aici, în vremelnicie. Odată ce a trecut vremelnicia, nu se va mai putea face nimic. Nimeni nu va mai putea să-şi schimbe soarta. Am folosit acest timp de har?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 31 Decembrie 2014

Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor …Geneza 45.1Lucrarea pocăinţei

Până aici Iosif s-a arătat ca un străin, a vorbit aspru şi s-a purtat ferm cu fraţii lui, pentru că trebuia lucrată conştiinţa şi pregătită pocăinţa lor. Cuvintele spuse de Iuda în numele celorlalţi fraţi arată pocăinţa lor: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi …“ (Geneza 44.16-34). Dar odată împlinită lucrarea, Iosif nu s-a mai putut abţine să nu se facă cunoscut. După ce a dat pe faţă vinovăţia inimii lor, el a dat pe faţă dragostea propriei inimi. Dacă fraţii lui Iosif au descoperit răul din inimile lor, atunci el va descoperi harul încă mai mare din inima sa, astfel încât, cunoscându-le tot răul, să se poată ridica deasupra acestuia printr-o iertare deplină.Aceasta este calea prin care Mântuitorul în dragostea Sa Se apropie şi astăzi de păcătosul neliniştit. Nimic altceva nu va îndepărta povara vinovăţiei noastre, decât descoperirea faptului că totul este deplin cunoscut şi deplin iertat de Acela împotriva căruia am păcătuit. Să ne gândim la pilda vameşului şi a fariseului! Recunoscându-şi starea, vameşul a spus: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ şi Domnul a spus: „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit“.