UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI

FACULTATEA DE DREPT

MASTER

DREPTUL AFACERILOR

INSTITU łII ÎN DREPTUL COMER łULUI INTERNA łIONAL

Prof. univ. dr. IOAN MACOVEI

SUPORT CURS

2009

2

Cuvânt înainte Dezvoltarea schimburilor comerciale internaŃionale, circuitul de valori între statele lumii,

reprezintă o necesitate obiectivă. RelaŃiile comerciale internaŃionale constituie un factor principal pentru progresul fiecărei Ńări, precum şi consolidarea unui climat de colaborare şi înŃelegere între popoare.

Procesele integrării şi globalizării economiei implică multiple şi complicate probleme juridice privind comerŃul internaŃional. Determinate prin dimensiuni şi valenŃe sporite, relaŃiile comerciale internaŃionale prezintă noi coordonate, care corespund tendinŃelor şi orientărilor actuale.

ImportanŃa relaŃiilor comerciale internaŃionale impune ca desfăşurarea lor să se facă numai în cadrul unei anumite reglementări. În mod corespunzător, normele dreptului comerŃului internaŃional oferă instrumentele şi mijloacele necesare, asigurând stabilitatea raporturilor juridice. RelaŃiile comerciale internaŃionale sunt reglementate, după caz, de norme de drept român, de norme de drept ale altor state şi norme de drept uniform. Studierea principalelor instituŃii ale dreptului comerŃului internaŃional urmăreşte cunoaşterea normelor aplicabile şi elucidarea problemelor complexe ale materiei.

Dreptul comerŃului internaŃional cuprinde normele aplicabile relaŃiilor patrimoniale şi personale-nepatrimoniale, care apar în sfera comerŃului internaŃional, între persoane fizice şi persoane juridice, pe baza egalităŃii în drepturi. RelaŃiile care formează obiectul reglementării se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate.

Dreptul comerŃului internaŃional este o materie juridică interdisciplinară şi pluridisciplinară. Normele dreptului comerŃului internaŃional se situează la limita dintre sistemele de drept naŃionale şi dreptul internaŃional. Prin considerarea obiectului de reglementare, dreptul comerŃului internaŃional nu poate constitui o ramură autonomă a dreptului intern sau a dreptului internaŃional.

În raport cu ramurile care formează dreptul comun în materie, dreptul comerŃului internaŃional reprezintă o reglementare specială. Beneficiind de reguli proprii şi instituŃii specifice, dreptul comerŃului internaŃional se caracterizează ca o disciplină juridică distinctă.

Datorită specificului său, dreptul comerŃului internaŃional constituie o materie de studiu, care se impune ca o necesitate teoretică şi, mai ales, practică. În consecinŃă, sfera de interes a studiului nostru va cuprinde, în primul rând, instituŃiile româneşti ale comerŃului internaŃional.

În lumina considerentelor învederate, lucrarea este concepută în două volume. Primul volum examinează noŃiunea, delimitarea, evoluŃia, izvoarele şi principiile dreptului comerŃului internaŃional, participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional şi falimentul internaŃional. Acest volum se întregeşte cu cel de-al doilea, care tratează, în principal, contractele comerciale internaŃionale, precum şi titlurile de credit, relaŃiile de plăŃi, arbitrajul comercial internaŃional.

Problematica abordată permite o imagine de ansamblu a relaŃiilor comerciale şi cooperării economice internaŃionale. În concordanŃă cu exigenŃele relaŃiilor comerciale internaŃionale, instituŃiile juridice prezentate dau expresie cadrului general asigurat de legislaŃia română.

Elaborată ca un instrument de lucru, lucrarea este utilă atât cercetării, învăŃământului superior, cât şi practicienilor. Prin îmbinarea expunerii teoretice cu soluŃiile jurisprudenŃei, lucrarea poate contribui la informarea şi orientarea celor interesaŃi de problemele comerŃului internaŃional, la completarea cunoştinŃelor generale despre dreptul român în contextul integrării europene.

Prof. univ. dr. Ioan Macovei

3

Titlul I ConsideraŃii asupra dreptului comerŃului internaŃional Capitolul I NoŃiunea de drept al comerŃului internaŃional 1. ImportanŃa dreptului comerŃului internaŃional Participarea la circuitul mondial de valori materiale şi spirituale reprezintă o necesitate

obiectivă. Încadrarea eficientă în diviziunea internaŃională a muncii asigură progresul economic şi social al fiecărei Ńări, precum şi consolidarea unui climat de conlucrare şi pace în lume.

Din punct de vedere etimologic, noŃiunea de comerŃ provine din denumirea latină comercium, care, prin juxtapunerea cuvintelor cum şi merx, exprimă ideea de operaŃiuni cu marfă. Conceptul de comerŃ internaŃional prezintă un dublu sens: unul restrâns sau tradiŃional şi altul larg sau modern.

În sens restrâns, comerŃul internaŃional include operaŃiunile de export şi import de mărfuri şi servicii, pe care le desfăşoară persoane fizice şi juridice dintr-un stat cu partenerii străini.1

ComerŃul internaŃional se situează în faza de distribuŃie a mărfurilor, înfăptuind legătura între producŃie şi consumaŃie. În această accepŃiune, instrumentele juridice prin care se realizează operaŃiunile de comerŃ internaŃional sunt contractele clasice şi, în special, contractul de vânzare internaŃională.

În sens larg, comerŃul internaŃional cuprinde operaŃiunile propriu-zise, precum şi operaŃiunile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.

În condiŃiile actuale, comerŃul tradiŃional, sub forma exportului şi importului de mărfuri, nu mai constituie principala modalitate a schimburilor economice cu străinătatea. RelaŃiile economice internaŃionale cunosc o multitudine de forme, noi şi moderne, care sunt în continuă transformare. Ele depăşesc cadrul schimburilor comerciale clasice, fiind create de cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.

Cooperarea economică internaŃională reprezintă un sistem de relaŃii de conlucrare între două sau mai multe persoane fizice sau juridice din state diferite, urmărind realizarea prin eforturi conjugate şi pe baze contractuale, a unor operaŃiuni conexe, eşalonate pe perioade de timp determinate, în producŃie sau în sfera neproductivă, în scopul obŃinerii unor rezultate comune şi avantaje reciproce.2

Prin utilizarea, alături de raporturile de schimb, a unor relaŃii complexe, comerŃul internaŃional a dobândit o accepŃiune modernă.

ImportanŃa relaŃiilor economice internaŃionale impune ca desfăşurarea lor să se facă numai în cadrul unei anumite reglementări. În mod corespunzător, normele dreptului comerŃului internaŃional oferă instrumentele şi mijloacele necesare, asigurând stabilitatea raporturilor juridice. RelaŃiile comerciale internaŃionale sunt reglementate, după caz, de norme de drept român, de norme de drept ale diferitelor state străine şi de norme de drept uniforme. Studierea

1 A se vedea Report of the United Nations Commission on International Trade Law on the work of its thirty-

first session, General Assembly, Offical Records, Fifty-third Sessions, Supplement nr. 17, A/53/17. 2 A se vedea Alexandru D. Albu şi colectiv, Cooperarea economică internaŃională, Editura Expert,

Bucureşti, 1995, p. 13 şi urm.

4

principalelor instituŃii ale dreptului comerŃului internaŃional urmăreşte cunoaşterea normelor aplicabile şi elucidarea problemelor complexe ale materiei.

Problematica abordată permite o imagine de ansamblu a relaŃiilor comerciale şi cooperării economice internaŃionale. În concordanŃă cu cerinŃele relaŃiilor economice internaŃionale, instituŃiile juridice prezentate dau expresie cadrului general asigurat de legislaŃia română.

2. Definirea dreptului comerŃului internaŃional Dreptul comerŃului internaŃional reprezintă ansamblul normelor care reglementează

relaŃiile comerciale internaŃionale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃionale, în care părŃile se află pe poziŃie de egalitate juridică.

Raporturile juridice, ale comerŃului se stabilesc între persoane fizice şi persoane juridice. Complexe şi diverse, raporturile juridice ale comerŃului internaŃional pot fi grupate în mai multe categorii.3

• Raporturi care se stabilesc între state suverane şi egale în drepturi, între state şi organizaŃii interguvernamentale sau între organizaŃii interstatale, având capacitatea de subiecte de drept internaŃional. Configurate în sfera economicului, aceste raporturi interstatale se includ în sfera de reglementare a dreptului internaŃional public.

• Raporturi care se stabilesc între state suverane şi comercianŃi, persoane fizice sau persoane juridice. Referindu-se la politicile comerciale, financiar valutare şi vamale ale statelor, aceste raporturi se individualizează prin subordonarea comercianŃilor faŃă de organele competente din fiecare stat. Ele sunt raporturi de drept constituŃional, administrativ, financiar sau vamal, fiind reglementate de ramurile de drept corespunzătoare din legislaŃiile naŃionale.

• Raporturi care se stabilesc între un stat şi subiecte de drept privat străine. Acestea sunt raporturi patrimoniale semiinternaŃionale şi se realizează în baza acordurilor de investiŃii străine şi a contractelor de concesiune. Ele sunt cuprinse în sfera de reglementare a dreptului internaŃional aplicabil, care se completează cu anumite reguli de drept internaŃional public, în funcŃie de precizările actelor juridice internaŃionale.

• Raporturi care se stabilesc între comercianŃii persoane fizice şi persoane juridice din diferite state, în calitate de participanŃi nemijlociŃi la activitatea de comerŃ internaŃional. Aceste raporturi sunt patrimoniale sau personale-nepatrimoniale şi se caracterizează prin egalitatea juridică a părŃilor. Ele sunt supuse normelor dreptului civil, dreptului comercial ori dreptului comerŃului internaŃional, în conformitate cu distincŃiile existente în sistemele juridice naŃionale.

În organizarea şi desfăşurarea relaŃiilor comerciale internaŃionale, statul are o dublă calitate: de subiect de drept internaŃional şi subiect de drept privat. În funcŃie de situaŃia concretă, poziŃia participanŃilor va fi de egalitate juridică sau de subordonare. RelaŃiile lor vor fi reglementate de normele proprii ale dreptului comerŃului internaŃional, precum şi de norme care aparŃin altor discipline juridice.

Prin prisma acestor considerente, noŃiunea de drept al comerŃului internaŃional prezintă accepŃiuni diferite.

După o accepŃiune, dreptul comerŃului internaŃional include norme de drept internaŃional public şi norme din diferite ramuri de drept intern. Aceste reglementări de natură variată sunt reunite prin obiectul lor social şi juridic, care constă în disciplinarea raporturilor juridice care se nasc în cadrul comerŃului internaŃional.4

3 În acest sens, Octavian CăpăŃână, Brînduşa Ştefănescu, Tratat de drept al comerŃului internaŃional,

Volumul I, Partea generală, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, p. 20 şi urm. 4 A se vedea Ion Rucăreanu, „Fundamentarea dreptului comerŃului internaŃional”, în InstituŃii de drept

comercial internaŃional, Volumul, I, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 43; Paul A. Szabo, Dreptul comerŃului internaŃional, Cluj-Napoca, 1980, p. 11 şi urm.

5

După o altă accepŃiune, dreptul comerŃului internaŃional cuprinde normele aplicabile relaŃiilor patrimoniale şi personale-nepatrimoniale, care apar în sfera comerŃului internaŃional, între persoane fizice şi persoane juridice pe baza egalităŃii în drepturi. RelaŃiile care formează obiectul reglementării se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate.5

3. ConŃinutul dreptului comerŃului internaŃional Dreptul comerŃului internaŃional este format, în principal, de norme de drept material. Ele

sunt norme materiale din diferite ramuri de drept intern,, subsumate materiei prin specificul reglementării, şi norme materiale uniforme.

Sfera de aplicare a normelor materiale este determinată de normele conflictuale aplicabile comerŃului internaŃional. Prin considerarea elementului de extraneitate, dreptul comerŃului internaŃional este un drept material, dar şi un drept conflictual.6

În conŃinutului dreptului comerŃului internaŃional se regăsesc norme juridice din mai multe ramuri de drept, şi îndeosebi, de drept comercial, drept civil şi drept procesual civil. În cazul în care nu există reglementări speciale, aceste norme reprezintă dreptul comun în materie.

Pe lângă reglementările care formează un cadru juridic general, dreptul comerŃului internaŃional cuprinde şi norme din alte ramuri. În anumite situaŃii, relaŃiile dintre părŃi vor fi supuse normelor care aparŃin dreptului constituŃional, dreptului administrativ, dreptului financiar, valutar şi vamal, dreptului muncii, dreptului proprietăŃii intelectuale, dreptului penal sau dreptului internaŃional public.7

4. Metoda de reglementare a dreptului comerŃului internaŃional În cadrul raporturilor de drept al comerŃului internaŃional, părŃile, persoane fizice sau

persoane juridice, au o poziŃie de egalitate juridică. În anumite raporturi comerciale internaŃionale, statul intervine nemijlocit, ca subiect de

drept privat. PoziŃia statului faŃă de partenerul străin este de egalitate juridică. Titular de drepturi şi obligaŃii, în calitate de persoană juridică, statul acŃionează de iure gestionis. Cu toate că nu este comerciant, statul efectuează operaŃiuni de comerŃ internaŃional.

Prin egalitatea de tratament a părŃilor, ca metodă de reglementare, normele juridice ale dreptului comerŃului internaŃional aparŃin, în majoritatea lor, dreptului privat.8

5 A se vedea Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1976, p. 19 şi urm.; Ioan Macovei, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Junimea, Iaşi, 1980, p. 5 şi urm.; Ion Dogaru şi colectiv, Principii şi instituŃii în dreptul comerŃului internaŃional, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 21 şi urm.; Brînduşa Ştefănescu, Ion Rucăreanu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 5 şi urm.; Octavian CăpăŃînă, Brînduşa Ştefănescu, op. cit., p. 23 şi urm.; Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului internaŃional, Volumul I, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995, p. 6 şi urm.; Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional, Volumul I, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 78 şi urm.; Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 72 şi urm.; Ştefan Scurtu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Universitaria, Craiova, 2003, p. 11 şi urm.; Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, Droit du commerce international, Sirey, Paris, 1969, p. 3 şi urm.

6 Pentru opinia că dreptul comerŃului internaŃional este alcătuit numai din norme materiale, Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 125 şi urm.

7 A se vedea Ioan Macovei, InstituŃii, în dreptul comerŃului internaŃional, Editura Junimea, Iaşi, 1987, p. 11; Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 126 şi urm.; Ştefan Scurtu, op. cit., p. 12.

8 A se vedea Petru V. Pătrăşcanu, Ovid Sachelarie, „NoŃiunea actului şi faptului de comerŃ în lumina legislaŃiei româneşti”, în InstituŃii de drept comercial internaŃional, Volumul I, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 129; Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 129.

6

5. Obiectul dreptului comerŃului internaŃional 5.1. Precizări prealabile Obiectul dreptului comerŃului internaŃional este constituit din raporturile juridice, care au

atât caracter comercial, cât şi internaŃional. În configurarea obiectului, comercialitatea şi internaŃionalitatea sunt elemente proprii şi esenŃiale.

Prin esenŃa lor, raporturile juridice de comerŃ internaŃional sunt patrimoniale. Mai mult, unele drepturi referitoare la atributele de identificare a persoanelor, care, sunt personale-nepatrimoniale în dreptul comun, devin patrimoniale în relaŃiile comerciale internaŃionale. Astfel, încălcarea drepturilor privind forma numelui comercial, emblemei sau sediului comercial va fi apărată printr-o acŃiune patrimonială.9

5.2. Caracterul comercial Comercialitatea reprezintă calitatea unui raport juridic de a fi comercial. Caracterul

comercial individualizează raportul juridic care rezultă din acte sau fapte de comerŃ. Determinarea noŃiunii de comercialitate presupune întotdeauna o calificare. În mod

obişnuit, actele şi faptele comerciale sunt deosebite de cele civile. OperaŃiunea calificării se face după dreptul intern al fiecărui stat, în conformitate cu anumite criterii. Normele de drept naŃionale constituie lex causae.

În definirea comercialităŃii sunt cunoscute două concepŃii specifice: concepŃia subiectivă şi concepŃia obiectivă.

5.2.1. ConcepŃia subiectivă ConcepŃia subiectivă ia în considerare calitatea participantului la raportul juridic. Potrivit

acestei concepŃii, operaŃiunile efectuate de un comerciant în exerciŃiul profesiei sale sunt socotite acte sau fapte comerciale. Comercialitatea coboară de la persoană la actul sau faptul juridic.10

În aprecierea actelor subiective de comerŃ se Ńine seama numai de calitatea de comerciant. Persoana care exercită acte de comerŃ are o anumită condiŃie socială. În consecinŃă, reglementările aplicabile formează un drept profesional, un drept al comercianŃilor.

Calitatea de comerciant determină o prezumŃie legală de comercialitate. PrezumŃia are un caracter relativ, putând fi înlăturată de persoana interesată prin administrarea probei contrare. Această posibilitate este însă limitată, fiind admisă numai când actul sau faptul juridic are o natură esenŃial civilă sau natura civilă rezultă din însuşi cuprinsul operaŃiunii. De exemplu, actele sau faptele juridice referitoare la gospodăria şi familia comerciantului.

5.2.2. ConcepŃia obiectivă ConcepŃia obiectivă are în vedere obiectul reglementării juridice, adică activitatea

comercială. Conform acestei concepŃii, actele şi faptele de comerŃ sunt operaŃiunile pe care legea le determină ca atare, indiferent de calitatea şi voinŃa părŃilor. Comercialitatea urcă de la actul sau faptul juridic la persoană.11

În aprecierea actelor obiective de comerŃ se Ńine seama de operaŃiunile juridice în sine. CerinŃele activităŃii comerciale au impus reglementarea unei categorii distincte de acte. Ca

9 A se vedea Yolanda Eminescu, ConcurenŃa neleală. Drept român şi comparat, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1993, p. 24 şi urm. 10 ConcepŃia subiectivă este consacrată în sistemele juridice de influenŃă germană. 11 ConcepŃia obiectivă este utilizată în sistemele juridice de inspiraŃie franceză.

7

urmare, reglementările existente constituie un cod al comerŃului. Regulile speciale aplicabile acestor acte nu depind de calitatea autorului lor.

Actele şi faptele obiective de comerŃ nu sunt definite, ci numai enumerate. Caracterul comercial al actelor şi faptelor juridice decurge din elementele lor intrinseci, configurate de natura sau de forma operaŃiunii. De exemplu, cumpărarea de bunuri spre revânzare sau cambia.

5.2.3. ConcepŃia mixtă În absenŃa unor elemente precise care să individualizeze şi delimiteze cele două concepŃii,

reglementările din unele legislaŃii naŃionale au consacrat o soluŃie mixtă. Astfel, comerciantul se determină după natura actelor care le efectuează, iar natura actelor este dependentă de calitatea persoanei care le exercită.12

5.3. Caracterul internaŃional NoŃiunea de internaŃionaliate se defineşte prin prezenŃa elementului de extraneitate şi

specificul operaŃiunii. Faptul că raporturile din cadrul comerŃului internaŃional conŃin un element de extraneitate

nu este suficient. Metodele folosite nu sunt identice cu cele ale dreptului internaŃional privat. Caracterul internaŃional este dat de existenŃa unor anumite criterii, în conformitate cu specificul operaŃiunii. Potrivit dreptului internaŃional privat, criteriile admise sunt elemente de extraneitate. Dar dreptul comerŃului internaŃional nu foloseşte orice elemente, ci numai acelea care prezintă o semnificaŃie deosebită.

Datorită acestei situaŃii, legislaŃiile naŃionale, precum şi convenŃiile internaŃionale, stabilesc criteriile după care raporturile comerciale sunt calificate ca internaŃionale. În funcŃie de concepŃia adoptată, criteriile de definire sunt diferite.

În contextul reglementărilor din Ńara noastră, noŃiunea de internaŃionalitate are o accepŃiune tehnico-juridică. Un raport comercial este internaŃional dacă elementele de extraneitate pe care le cuprinde sunt de natură a-l face susceptibil de a veni în contact cu mai multe sisteme de drept.13 Legăturile raportului juridic trebuie să fie semnificative, punând problema legii aplicabile. Această condiŃie este îndeplinită dacă părŃile îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinŃa lor obişnuită în altă Ńară, actele referitoare al încheierea ori la executarea contractului prezintă puncte de contact cu mai multe legislaŃii sau obiectul obligaŃiilor se localizează pe teritoriul unor sate diferite.14

ConvenŃiile internaŃionale în materie folosesc pentru definirea internaŃionalităŃii soluŃii distincte.

Unele convenŃii internaŃionale consacră un singur criteriu. Prin prisma obiectului de reglementare, criteriul de definire poate fi de natură subiectivă sau obiectivă.

În materia contractelor de vânzare de mărfuri, caracterul internaŃional este dat de domiciliul sau sediul părŃilor, iar în absenŃa acestuia, de reşedinŃa lor obişnuită. În acest sens, art. 1, alin. 1 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de

12 A se vedea şi Georges Ripert, René Roblat, Traité de droit commercial, Volume I, Librairie Générale de

Droit et de Jurisprudence, Paris, 1991, p. 3. 13 În acest sens, Henri Batiffol, Droit international privé, Paris, 1967, p. 628; Yvon Loussouarn, Jean-Denis

Bredin, op. cit., p. 649. 14 În sensul arătat, Octavian CăpăŃînă, „Contractele de comerŃ exterior referitoare la vînzarea de mărfuri în

dreptul internaŃional privat român”, în InstituŃii de drept comercial internaŃional, Volumul I, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 238.

8

mărfuri din 1980; art. 2 al ConvenŃiei de la New York asupra prescripŃiei în materie de vânzare internaŃională de mărfuri din 1974.

Criteriul subiectivităŃii al internaŃionalităŃii este admis şi de unele reglementări privind arbitrajul. De exemplu, art. I, pct. 1 al ConvenŃiei europene de arbitraj comercial internaŃional, încheiată la Geneva, în 1961; art. 25, par. 2, lit. a al ConvenŃiei de la Washington pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiŃii între state şi resortisanŃii altor state din 1965.

În materia transporturilor, elementul internaŃional constă în executarea prestaŃiei pe teritoriul mai multor state. În acest sens, art. 1, pct. 1 al ConvenŃiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaŃional de mărfuri pe şosele (C.M.R.) din 1956; art. 1, par. 1 al Regulilor uniforme privind contractul de transport internaŃional feroviar al mărfurilor (C.I.M.) din 1980; art. 1, pct. 6 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare din 1978; art. 1, par. 2 al ConvenŃiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul aerian internaŃional din 1999.

Alte convenŃii internaŃionale adoptă pentru identificarea internaŃionalităŃii două criterii. Un criteriu principal este dublat de unul secundar.

În ConvenŃiile de la Haga referitoare la vânzarea internaŃională de bunuri mobile corporale din 1964, cele două criterii sunt cerute cumulativ. Elementul de internaŃionalitate se concretizează prin sediul sau reşedinŃa părŃilor în state diferite, precum şi prin mişcarea obiectelor vândute, locul încheierii contractului sau locul predării lucrului vândut.

Sediul părŃilor contractante reprezintă un criteriu principal şi stabil, dar nu şi determinant. La sediul părŃilor se adaugă un criteriu complementar şi alternativ, în funcŃie de specificul operaŃiunii.15

6. Actele şi faptele de comerŃ internaŃional NoŃiunea de acte şi fapte de comerŃ se defineşte printr-o dublă accepŃiune, de negoŃ juridic

şi de operaŃiune comercială. Conceptele de acte şi fapte au aceeaşi semnificaŃie, fiind mijloace juridice de realizare a comerŃului.

În sistemul nostru de drept, Codul comercial din 1887 foloseşte noŃiunea de fapte de comerŃ. În concepŃia legiuitorului, noŃiunea este considerată în întreaga sa complexitate.16 Pe lângă actele juridice, sub incidenŃa legilor comerciale intră şi faptele juridice stricto-sensu. Producând efecte prin voinŃa legii, faptele juridice pot fi licite17 sau ilicite.18

Doctrina şi jurisprudenŃa utilizează noŃiunea de acte şi fapte de comerŃ într-un sens larg.. Prin acte şi fapte de comerŃ se înŃeleg operaŃiunile comerciale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională, care generează obligaŃii juridice.

6.1. Criterii de distincŃie În literatura de specialitate s-au propus mai multe criterii pentru calificarea actelor şi

faptelor de comerŃ. Cele mai importante dintre ele au la bază ideile privind interpunerea în schimb sau circulaŃia, activitatea comercială organizată sub forma de întreprindere, realizarea unui profit.

15 A se vedea art. 1, alin. 1 al ConvenŃiei de la Haga privind Legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de

bunuri mobile corporale din 1964; art. 1, alin. 1 al ConvenŃiei de la Haga privind Legea uniformă asupra formării contractelor de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale din 1964.

16 A se vedea I.N. FinŃescu, Curs de drept comercial, Volumul I, Bucureşti, 1929, p. 32; I.L. Georgescu, Drept comercial român, Volumul I, Editura Socec, Bucureşti, 1947, p. 161 şi urm.; Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, EdiŃia a 5-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 24 şi urm.

17 ÎmbogăŃirea fără justă cauză, plata nedatorată, gestiunea de afaceri. 18 Delicte şi cvasidelicte.

9

Criteriul circulaŃiei face distincŃie între actul comercial şi actul de producŃie. Actul de comerŃ este considerat ca fiind un act de circulaŃie.

În definirea actului de comerŃ se are în vedere obiectul său. Actul de comerŃ apare ca un act de interpunere în circulaŃia mărfurilor între producător şi consumator. Astfel, vânzările efectuate de angrosist către detailist sunt acte comerciale, pe când vânzările făcute între producător şi angrosist vor fi acte civile.

În absenŃa corelării cu alte elemente, unele operaŃiuni prevăzute în mod expres de lege, cum ar fi titlurile de credit sau cooperarea, nu pot fi încadrate în acest concept.. Tot în acest context, activitatea de producŃie, ca operaŃiune comercială, nu se confundă cu activitatea de intermediere. Producătorul are calitatea de fabricant al mărfii şi numai în subsidiar de intermediar.

Criteriul întreprinderii priveşte modul de organizare a activităŃii comerciale. Actul de comerŃ este un act care rezultă dintr-o activitate metodic şi profesional organizată. Aşadar, actul de comerŃ se înfăptuieşte printr-o întreprindere, implicând o repetiŃie profesională a operaŃiunilor comerciale.

Cu toate acestea, reglementările în materie admit şi operaŃiunile simple, comerciale prin natura lor. FaŃă de actele şi faptele complexe de comerŃ, îndeplinirea actelor simple nu necesită un cadru organizatoric specific întreprinderii. Mai mult, nu se poate preciza gradul de organizare a unei activităŃi, care să confere întreprinderii caracterul comercial.

Criteriul speculaŃiei rezidă în scopul operaŃiuni comerciale, de a obŃine profit. Actul de comerŃ este un act de speculaŃie, care se realizează prin activitatea de producŃie sau activitatea de circulaŃie a produselor. Această finalitate a câştigului este esenŃială pentru comerciant în toate activităŃile sale.19

În materia comercială există însă operaŃiuni şi fără intenŃie speculativă. Astfel, pentru atragerea clientului, o anumită marfă este vândută de către comerciant în pierdere.20 Pe de altă parte, obŃinerea efectivă a profitului se poate evalua numai după realizarea operaŃiunii comerciale.

Criteriile analizate nu sunt relevante în toate situaŃiile pentru determinarea actelor sau faptelor de comerŃ. Deşi adoptă soluŃii unilaterale, ele pot fi folosite împreună, completându-se reciproc. De altfel, jurisprudenŃa comercială recurge în mod frecvent la mai multe criterii, punând accentul pe circulaŃie şi profit.

În conformitate cu aceste consideraŃii, actele sau faptele de comerŃ internaŃional sunt operaŃiunile ce conŃin elemente de extraneitate şi prin care se realizează o interpunere în circulaŃia bunurilor, cu intenŃia de a obŃine un profit.21

6.2. Clasificarea actelor şi faptelor de comerŃ După conŃinutul lor, actele şi faptele de comerŃ se clasifică în următoarele categorii:

obiective, subiective şi mixte. 6.2.1. Actele şi faptele de comerŃ obiective Actele şi faptele de comerŃ obiective sunt considerate comerciale prin natura lor.

Comercialitatea actelor şi faptelor juridice, rezultă din lege, care le enumeră ca atare. Exercitarea lor determină raporturi juridice comerciale supuse reglementărilor comerciale.

19 Pentru susŃinerea că realizarea de profit constituie un criteriu general al comercialităŃii, Dragoş-Alexandru

Sitaru, op. cit., 2004, p. 131. 20 Pentru o părere diferită, care susŃine că aceste operaŃiuni trebuie considerate prin finalitatea lor şi nu prin

referire al rezultatele imediate pe care le produc, Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, op. cit., p. 39 şi urm. 21 A se vedea şi Yves Guyon, Droit des affaires, Tome I, Economica, Paris, 1994, p. 52.

10

În dreptul român, Codul comercial consacră pentru definirea comercialităŃii actelor şi faptelor juridice un criteriu obiectiv. Potrivit art. 3, legea consideră ca fapte de comerŃ un număr de 20 de operaŃiuni, având în vedere conŃinutul lor. Cu toate că prevede noŃiunea generală de fapte de comerŃ, dispoziŃiile art. 3 nu cuprind şi o definiŃie a faptului de comerŃ.

În înŃelesul dat de Legea comercială, enumerarea actelor şi faptelor de comerŃ are un caracter enunciativ şi nu limitativ.22 Legea ia în considerare raporturile juridice care izvorăsc din orice acte sau fapte de comerŃ. Metoda analitică a enumerării este preferabilă celei a definirii actelor şi faptelor comerciale. Datorită diversităŃii caracterului actelor şi faptelor de comerŃ, cuprinderea lor într-o definiŃie sintetică şi generală nu este indicată.23

În funcŃie de finalitatea şi modul lor de desfăşurare, actele şi faptele de comerŃ obiective, stabilite de art. 3, pot fi împărŃite în trei grupe: operaŃiunile de intermediere în schimb sau circulaŃie, operaŃiunile îndeplinite sub formă de întreprindere şi operaŃiunile de comerŃ conexe.

OperaŃiunile de intermediere sau interpunere în schimb privesc mărfurile şi titlurile de credit. Din grupa actelor şi faptelor de comerŃ obiective din sfera circulaŃiei fac parte: cumpărarea şi vânzarea comercială (art. 3, pct. 1 şi 2); operaŃiunile de bancă şi schimb (art. 3, pct. 11).

OperaŃiunile îndeplinite sub formă de întreprindere se desfăşoară în cadrul unei activităŃi organizate. Categoria actelor şi faptelor de comerŃ obiective din sfera producŃiei cuprinde: întreprinderile de furnituri (art. 3, pct. 5); întreprinderile de spectacole publice (art. 3, pct. 6); întreprinderile de comision, agenŃii şi oficii de afaceri (art. 3, pct. 7); întreprinderile de construcŃii (art. 3, pct. 8); întreprinderile de fabrici, manufactură şi imprimerie (art. 3, pct. 9); întreprinderile de editură, librării şi obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde (art. 3, pct. 10); întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat (art. 3, pct. 13); întreprinderile de asigurare (art. 3, pct. 17 şi 18); depozitele în docuri şi antrepozite (art. 3, pct. 20).

OperaŃiunile de comerŃ conexe sau accesorii reprezintă actele sau faptele care sunt comerciale datorită legăturii economice sau juridice cu operaŃiuni considerate de comerŃ. În categoria actelor şi faptelor de comerŃ conexe se includ: contractele de report asupra titlurilor de credit (art. 3, pct. 3 şi art. 74-76 din Codul comercial); cumpărările sau vânzările de părŃi sociale sau acŃiuni ale societăŃilor comerciale (art. 3, pct. 4); operaŃiunile de mijlocire în afaceri (art. 3, pct. 12); cambia şi ordinele în producte sau mărfuri (art. 3, pct. 14); operaŃiunile cu privire la navigaŃie (art. 3, pct. 15 şi 16); depozitele pentru cauză de comerŃ (art.3, pct. 19); contul curent şi cecul (art. 6, alin. 2 şi art. 370-373 din Codul comercial); contractele de mandat, comision şi consignaŃie (art. 374-391 şi art. 405-412 din Codul comercial); contractele de gaj şi fidejusiune (art. 42 din Codul comercial).

6.2.2. Actele şi faptele de comerŃ subiective Actele şi faptele de comerŃ subiective sunt socotite comerciale prin prezumŃia legii.

Comercialitatea actelor şi faptelor juridice este dată de calitatea de comerciant a persoanei care le săvârşeşte. IntenŃia sau scopul urmărit prin efectuarea operaŃiunilor comerciale este lipsit de importanŃă.

22 Pentru o părere diferită, care susŃine că enumerarea este limitativă, C.C. Arion, Elemente de drept

comercial, Volumul I, Editura Socec, Bucureşti, 1920, p. 48 şi urm.; Smaranda Angheni şi colectiv, Drept comercial, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 38.

23 În acelaşi sens, Petru V. Pătrăşcanu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 130.

11

Calitatea de comerciant determină o prezumŃie legală de comercialitate. Având un caracter relativ, prezumŃia de comercialitate poate fi răsturnată prin dovedirea caracterului civil sau necomercial al obligaŃiei comerciantului.24

În categoria actelor şi faptelor de comerŃ subiective se includ toate operaŃiunile unui comerciant, care nefiind obiective, sunt îndeplinite în exerciŃiul comerŃului său. Pentru asigurarea tranzacŃiilor şi creditului comercial, prezumŃia de comercialitate se aplică numai obligaŃiilor unui comerciant, nu şi creanŃelor sale.

În dreptul nostru, criteriul subiectiv de stabilire a comercialităŃii actelor sau faptelor juridice este admis tot de Codul comercial. Conform dispoziŃiilor art. 4, toate obligaŃiunile unui comerciant se socotesc comerciale, dacă nu sunt de natură civilă sau nu rezultă contrariul din însuşi cuprinsul actului.

Prin admiterea ambelor criterii, actele subiective de comerŃ apar ca o creaŃie indirectă a actelor obiective de comerŃ.

Pentru determinarea comercialităŃii actelor sau faptelor juridice, Codul comercial utilizează şi un criteriu negativ. Astfel, textul art. 5 precizează că nu pot constitui fapte de comerŃ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaŃiunea cumpărătorului, ori a familiei sale, şi nici revânzarea acestor lucruri. De asemenea, nu sunt considerate fapte de comerŃ vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul la are de pe pământul său ori cel cultivat de dânsul.

Excluderea acestor operaŃiuni din sfera actelor şi faptelor de comerŃ se explică prin absenŃa elementului comercial.

6.2.3. Actele şi faptele de comerŃ mixte Actele şi faptele de comerŃ mixte sau unilaterale prezintă caracter comercial numai pentru

una din părŃi. OperaŃiunile mixte generează obligaŃii comerciale pentru comercianŃi şi obligaŃii civile pentru necomercianŃi.25

Actul de comerŃ unilateral a fost reglementat iniŃial de Codul comercial german din 1861. Prin stabilirea acestei categorii distincte s-a urmărit asigurarea unei proceduri mai rapide în soluŃionarea litigiilor comerciale.

În dreptul român, Codul comercial prevede că unele operaŃiuni au caracter comercial numai pentru una din părŃi. Conform art. 6, alin. 1, asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerŃului şi asigurările asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ numai în ce priveşte pe asigurator.

Raportul juridic fiind unic, nu se pot aplica două legi distincte. Potrivit art. 56 din Codul comercial, dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi contractanŃii sunt supuşi, cât priveşte acest act, legii comerciale. Cu caracter de excepŃie, legea comercială nu se aplică şi celorlalŃi contractanŃi, când dispoziŃiile privesc persoana comerciantului, precum şi în cazurile în care legea dispune altfel.

6.3. Actele şi faptele de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională În funcŃie de interesele economiei naŃionale, de obiectul cooperării şi de destinaŃia

produselor, cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică poate fi realizată în forme variate. Domeniile de cooperare sunt prevăzute în acordurile bilaterale de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională. Actele şi faptele de cooperare se desfăşoară în domenii de

24 A se vedea supra, pct. 5.2.1. 25 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., p. 344 şi urm.; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 52 şi urm.; Tudor R.

Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, EdiŃia a doua, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 47 şi urm.

12

interes reciproc, cum ar fi industria, agricultura, transporturile, telecomunicaŃiile, construcŃiile industriale şi civile, finanŃele, băncile, ştiinŃa şi tehnologia, informatica, pregătirea profesională.26

Pe plan juridic, modalităŃile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională sunt operaŃiunile sub formă contractuală şi operaŃiunile sub forma constituirii de societăŃi comerciale cu capital comun.

Prima formă presupune un contract de cooperare economică internaŃională, care se încheie între părŃile contractante din state diferite. Raporturile de cooperare au la bază un contract cadru, în conformitate cu care se perfectează mai multe contracte pe domenii sau sectoare, cum ar fi vânzare-cumpărare, executare de lucrări, prestare de servicii, transfer de tehnologie. Aceste contracte, prin voinŃa părŃilor, se află într-o strânsă interdependenŃă, având ca finalitate realizarea acŃiunilor de cooperare.

A doua formă implică încheierea între părŃi a unui contract de societate. Latura contractuală este dublată de una instituŃională. Societatea care se constituie, are calitatea de persoană juridică, acŃionând ca subiect al dreptului comerŃului internaŃional.

Capitolul II Denumirea, delimitarea şi autonomia dreptului comerŃului internaŃional 1. Denumirea dreptului comerŃului internaŃional Pentru titulatura disciplinei se folosesc mai multe denumiri. În mod frecvent se utilizează

formulările de drept comercial internaŃional, drept internaŃional comercial sau drept internaŃional privat comercial. Denumirile adoptate cuprind cam aceleaşi cuvinte. Dar ele sunt altfel grupate şi accepŃiunea lor implică semnificaŃii diferite.27

Toate expresiile întrebuinŃate sunt susceptibile de obiecŃii. Mai mult, nici una din ele nu pare indicată de a fi reŃinută.

Denumirea de drept comercial internaŃional folosită de doctrină28, precum şi de documentele OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite29, este discutabilă. Diviziunea dreptului privat în drept civil şi drept comercial nu este consacrată de toate sistemele juridice.30 Pe de altă parte, în sistemele de drept care recunosc dualitatea, legiferarea are la bază criterii variabile, iar în statele care au coduri unice31, relaŃiile comerciale prezintă un regim juridic diferit de cele civile. Asigurarea celerităŃii şi stabilităŃii operaŃiunilor comerciale a impus anumite reglementări, care corespund intereselor şi exigenŃelor relaŃiilor internaŃionale.

Denumirea de drept internaŃional comercial32 nu corespunde realităŃii, deoarece presupune considerarea disciplinei ca o parte a dreptului internaŃional public. RelaŃiile comerciale se desfăşoară, în principal, între persoane fizice şi persoane juridice, ca participanŃi nemijlociŃi

26 Pentru amănunte, Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 137 şi urm.; Alexandru D. Albu şi colectiv,

op. cit., p. 27 şi urm. 27 În acelaşi sens, Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 3. 28 A se vedea Maurice Travers, Le droit commercial international, 5 volume, Paris, 1932-1939; Octavian

CăpăŃînă, Victor Tănăsescu şi colectiv, InstituŃii de drept comercial internaŃional, 2 volume, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, 1982.

29 Prin RezoluŃia nr. 2205 (XXI) din 17 decembrie 1966 a fost creată Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional – UNCITRAL sau CNUDCI.

30 De exemplu, sistemele de drept ale Ńărilor de common law. 31 Codul federal elveŃian al obligaŃiilor din 1911, Codul civil italian din 1924 şi Codul civil olandez din 1947

includ în mod unitar atât dispoziŃii de drept civil, cât şi dispoziŃii de drept comercial. 32 A se vedea Jurisclasseur de droit international, Tome VI, Droit international commercial, Fascicolele

559-568.

13

la activitatea de comerŃ internaŃional. Statele suverane creează numai cadrul juridic în care se concretizează operaŃiunile comerciale. În măsura în care participă totuşi direct la operaŃiunile comerciale internaŃionale, având ca partener un subiect de drept civil, statul acŃionează jure gestionis şi nu jure imperii. Aceste dificultăŃi de calificare sunt accentuate de importanŃa izvoarelor interne şi de folosirea metodei conflictelor de legi.

Denumirea de drept internaŃional privat comercial33 nu este adecvată, întrucât implică o restrângere a domeniului de reglementare. Obiectul disciplinei s-ar reduce numai la relaŃiile de drept internaŃional privat. Ar fi un drept conflictual în materie, dar fără a cuprinde numeroase instituŃii ale comerŃului internaŃional.

Pe plan juridic, dezvoltarea relaŃiilor comerciale internaŃionale este condiŃionată de existenŃa unui ansamblu de reguli. Pentru aceste reguli, cea mai bună denumire este aceea de drept al comerŃului internaŃional.

Formularea de drept al comerŃului internaŃional este o denumire descriptivă. Ea constată existenŃa unui fenomen, comerŃul internaŃional şi realitatea inevitabilă a unui drept adecvat.34

2. Delimitarea dreptului comerŃului internaŃional de alte ramuri de drept Raporturile de drept al comerŃului internaŃional se individualizează prin anumite elemente

proprii. Prin caracterul lor specific, raporturile de comerŃ internaŃional se deosebesc de alte raporturi juridice apropiate.

2.1. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul comercial Între raporturile de drept al comerŃului internaŃional şi raporturile de drept comercial există

asemănări esenŃiale. Ambele categorii de raporturi juridice prezintă un caracter patrimonial şi comercial, iar participanŃii la aceste raporturi au calitatea de comercianŃi.35

În domeniile respective se aplică aceleaşi acte normative interne, materializate, în principal, prin dispoziŃiile Codului comercial şi Codului civil. Prin includerea unor asemenea norme, dreptul comerŃului internaŃional apare ca o reglementare specială, în raport cu dreptul comercial, care constituie dreptul comun în materia raporturilor comerciale.

În contrast cu raporturile comerciale interne, cele internaŃionale conŃin un element de extraneitate. Datorită acestei împrejurări, raporturile de comerŃ internaŃional sunt susceptibile de a fi supuse mai multor sisteme de drept, intervenind un conflict de legi. Ca urmare, raporturile comerciale internaŃionale vor fi supuse dreptului intern numai în situaŃia în care se aplică, în baza unei norme conflictuale, ca lex causae.

Tot ca o consecinŃă, raporturile de comerŃ internaŃional sunt guvernate de reglementări uniforme. Aceste izvoare proprii ale dreptului comerŃului internaŃional, nu se aplică şi în materia dreptului comercial.

2.2. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul civil Raporturile de drept al comerŃului internaŃional şi raporturile de drept civil prezintă unele

elemente comune. Ele sunt configurate de identitatea de conŃinut şi metoda de reglementare specifică dreptului privat, părŃile fiind pe poziŃie de egalitate juridică.

Dreptul civil reprezintă dreptul comun în domeniul raporturilor de drept privat. În absenŃa unor reglementări speciale în materia comerŃului internaŃional, se vor aplica dispoziŃiile

33 A se vedea Pierre Arminjon, Précis de droit international privé commercial, Dalloz, Paris, 1948. 34 A se vedea şi Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 4. 35 A se vedea şi Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 11 şi urm.

14

Codului civil. De altfel, art. 1 din Codul comercial prevede că în comerŃ se aplică legea de faŃă şi unde ea nu dispune se aplică Codicele civil. În contextul acestui text, expresia de Codice civil se referă la întreaga legislaŃie civilă, iar expresia legea de faŃă, are în vedere legile comerciale în general, care includ şi reglementările de comerŃ internaŃional.

Spre deosebire de raporturile de drept civil, care sunt patrimoniale şi personal-nepatrimoniale36, dreptul comerŃului internaŃional cuprinde, în principal, raporturi patrimoniale. Aceste raporturi se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate.

Cele două categorii de raporturi se diferenŃiază şi prin prisma subiectelor. OperaŃiunile de comerŃ internaŃional pot fi exercitate numai de acele persoane care au o capacitate specială, pe când în dreptul civil, nu se cere o asemenea calitate.

2.3. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul procesual civil RelaŃia dreptului comerŃului internaŃional cu dreptul civil se regăseşte pe acelaşi plan şi cu

dreptul procesual civil. În raport cu dreptul comerŃului internaŃional, prevederile dreptului procesual civil

constituie dreptul comun în materie.37 Cu excepŃia dispoziŃiilor cuprinse în Codul comercial, exerciŃiul acŃiunilor comerciale este reglementat de Codul de procedură civilă.38

Acest caracter de drept comun priveşte numai normele de drept procesual civil general, nu şi procedurile speciale reglementate în anumite domenii. De altfel, Regulile de procedură arbitrală aplicabile în arbitrajul comercial, din 2000, ale CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României prevăd că aceste Reguli se completează cu dispoziŃiile de drept comun de procedură civilă română.

Pe de altă parte, raporturile de drept al comerŃului internaŃional se deosebesc de raporturile de drept procesual civil. Principalele diferenŃieri constau în caracterul internaŃional al competenŃei CurŃii de Arbitraj şi natura comercială a litigiului. În măsura în care sunt aplicabile, dispoziŃiile de drept comun de procedură civilă completează Regulile arbitrale, Ńinând seama de compatibilitatea lor cu arbitrajul şi de natura comercială a litigiilor.39

2.4. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional privat Raporturile comerciale internaŃionale şi raporturile de drept internaŃional privat se

încadrează în domeniul dreptului privat. Metoda de reglementare fiind comună, poziŃia juridică a părŃilor este de egalitate.

Ambele categorii de raporturi juridice prezintă un element de extraneitate. Dar sfera lor este diferită. Spre deosebire de dreptul internaŃional privat, care ia în considerare orice element de extraneitate40, în dreptul comerŃului internaŃional, raporturile juridice conŃin un element de extraneitate specific.

36 A se vedea şi Gheorghe Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului, EdiŃia

a VII-a revăzută şi adăugită de Marian Nicolae şi Petrică Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 11 şi urm.; Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, EdiŃia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 2 şi urm.

37 A se vedea şi Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Volumul I, Teoria generală, Editura NaŃional, Bucureşti, 1997; Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 18 şi urm.

38 În acest sens, art. 889 din Codul comercial român. 39 În acest sens, art. 79 al Regulamentului privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Arbitraj Comercial

InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României din 1 ianuarie 2000. 40 A se vedea şi Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de Drept internaŃional privat,Regia Autonomă

Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004, p.19 şi urm.; Ioan Macovei, Drept internaŃional privat, Editura Ars Longa, Iaşi, 1999, p. 9 şi urm.

15

DiferenŃa esenŃială este dată de natura normelor care intră în conŃinutul acestor discipline juridice. În timp ce dreptul internaŃional privat cuprinde, în principal, norme conflictuale, majoritatea normelor comerŃului dreptului comerŃului internaŃional sunt materiale.

Deosebirea se menŃine şi în privinŃa obiectului de reglementare. Obiectul dreptului comerŃului internaŃional este format din raporturile juridice care apar în sfera comerŃului şi cooperării economice internaŃionale, pe când dreptul internaŃional privat are ca obiect raporturile juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului privat.

2.5. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional public Raporturile de drept al comerŃului internaŃional şi raporturile de drept internaŃional public

se aseamănă prin prisma elementului de internaŃionalitate. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se aplică în mod corespunzător şi raporturilor comerciale internaŃionale.

Cu toate acestea, dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional public se deosebesc prin natura şi poziŃia juridică a participanŃilor. În dreptul internaŃional public, subiectele raporturilor juridice sunt statele şi organizaŃiile internaŃionale guvernamentale, pe când subiectele raporturilor de comerŃ internaŃional sunt comercianŃii, persoane fizice sau persoane juridice, şi numai uneori, statele.

În situaŃia în care se implică în raporturile comerciale internaŃionale, poziŃia părŃilor fiind de egalitate juridică, statul acŃionează ca subiect de drept privat, de iure gestionis. Dimpotrivă, în raporturile de drept internaŃional public, statul acŃionează ca putere suverană, de jure imperii. Aceste raporturi juridice vor fi supuse dreptului internaŃional economic şi dreptului internaŃional al dezvoltării, ca ramuri ale dreptului internaŃional public.41

3. Autonomia dreptului comerŃului internaŃional Datorită specificului său, dreptul comerŃului internaŃional este o materie juridică

interdisciplinară şi pluridisciplinară. Normele dreptului comerŃului internaŃional se situează la limita dintre sistemele de drept

naŃionale şi dreptul internaŃional. Prin considerarea obiectului de reglementare, dreptul comerŃului internaŃional nu poate constitui o ramură autonomă a dreptului intern42 sau a dreptului internaŃional.

Pe de altă parte, normele juridice ale dreptului comerŃului internaŃional reglementează o anumită categorie de relaŃii sociale, iar soluŃiile adoptate sunt derogatorii de la dreptul comun. Conceptele dreptului comerŃului internaŃional fiind diferite faŃă de celelalte ramuri de drept, permit încadrarea instituŃiilor sale într-o disciplină juridică distinctă.

Natura şi finalitatea comerŃului internaŃional reclamă, în mod necesar, o reglementare proprie. Regulile de drept comun sunt adaptate cerinŃelor materiei sau interpretate într-un mod diferit. Mai mult chiar, se admit soluŃii care, în dreptul intern, nu sunt posibile întrucât contravin ordinii publice.43

Edictarea de reguli specifice corespunde exigenŃelor impuse de particularităŃile operaŃiunilor de comerŃ internaŃional.44 SoluŃiile preconizate de normele dreptului comerŃului

41 A se vedea şi Grigore Geamănu, Drept internaŃional public, Volumul II, Editura Didactică şi Pedagogică,

1982, p. 312 şi urm.; Alexandru Bolintineanu, Adrian Năstase, Drept internaŃional contemporan, Institutul Român de Studii InternaŃionale şi Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1995, p. 177 şi urm.

42 Pentru opinia că dreptul comerŃului internaŃional ar constitui o subramură a dreptului comercial. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 11 şi urm.

43 A se vedea şi Tudor R. Popescu, op. cit., 1983, p. 54 şi urm.; Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 155 şi urm.

44 A se vedea infra, cap. IV, pct. 2 şi 3.

16

internaŃional sunt configurate de caracterul comercial, dar şi internaŃional al raporturilor pe care le reglementează.

În raport cu ramurile ce constituie dreptul comun în materie, dreptul comerŃului internaŃional reprezintă o reglementare specială. Beneficiind de reguli proprii şi instituŃii specifice, dreptul comerŃului internaŃional se caracterizează ca o disciplină de sine stătătoare.

În literatura juridică45 se susŃine şi o concepŃie diferită. Dreptul comerŃului internaŃional ar fi un drept autonom, creat de asociaŃia internaŃională a vânzătorilor şi cumpărătorilor, în afara drepturilor naŃionale şi deasupra statelor suverane. IndependenŃa comercianŃilor are la bază conceptul de contract, care implică ideea unei ordini legale autonome distincte de sistemele de drept naŃionale. Adoptarea de către părŃi a unei reglementări contractuale proprii, în limitele stabilite de drepturile naŃionale, înseamnă o derogare mai redusă de la principiul suveranităŃii statului, decât acceptarea aplicării unui drept străin. În măsura în care părŃile pot să-şi constituie propria lor jurisdicŃie, prin supunerea litigiilor arbitrajului, nu există nici o raŃiune de a le împiedica să-şi reglementeze contractul după propriile lor reguli. Eficacitatea contractului şi a hotărârii arbitrale se asigură în toate situaŃiile prin sancŃiuni extralegale.

Capitolul III EvoluŃia dreptului comerŃului internaŃional 1. NoŃiuni generale Dreptul comerŃului internaŃional a apărut în evul mediu. Importantele valori şi riscuri care

le angajează relaŃiile comerciale, impun ca desfăşurarea lor să se realizeze numai în cadrul unei anumite reglementări. Normele dreptului comerŃului internaŃional asigură schimburilor de valori certitudine şi stabilitate juridică.

EvoluŃia dreptului comerŃului internaŃional este strâns legată de istoria relaŃiilor comerciale. ComerŃul internaŃional a luat naştere în antichitate. Dezvoltarea relaŃiilor comerciale a prezentat forme variate şi cunoaşterea lor permite înŃelegerea trăsăturilor caracteristice ale materiei.

2. ComerŃul internaŃional în antichitate Primele reglementări juridice referitoare la comerŃ, datează din timpul statului babilonian.

Codul lui Hammurabi conŃine unele dispoziŃii privind contractul de comision, împrumutul cu dobândă, depozitul de mărfuri, contractul de societate. Tot din informaŃiile existente, reiese că la Babilon erau şi case de comerŃ care efectuau majoritatea operaŃiunilor comerciale şi bancare.46

Prima civilizaŃie comercială a fost constituită de fenicieni. Negustori şi navigatori vestiŃi, fenicienii au întemeiat un număr important de colonii şi rutele lor comerciale cuprindeau aproape toată lumea veche.

Din punct de vedere juridic, contribuŃia fenicienilor la dreptul comerŃului internaŃional a fost redusă. Cel mai important document este o lege din insula Rhodos, prin care era reglementată avaria comună.47 În cazul în care nava era surprinsă de furtună şi se salva de

45 A se vedea Philippe Kahn, La vente commerciale internationale, Sirey, Paris, 1961, p. 18 şi urm. 46 Pentru detalii, Nicolae Lascu, Istoria universală veche, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1961,

p. 66; Vladimir Hanga, Mari legiuitori ai lumii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 57 şi urm.

47 Reglementarea avariei comune a fost preluată şi de romani sub numele de Lex Rhodia de jactu.

17

naufragiu, prin aruncarea încărcăturii în mare, proprietarii mărfurilor, precum şi armatorul, erau obligaŃi să participe la repararea pagubei.48

Prin poziŃia maritimă, calităŃile de navigatori şi organizarea lor socială, grecii au avut un aport deosebit la dezvoltarea comerŃului internaŃional. În secolul al VI-lea înainte de era noastră, ei au concentrat în jurul Greciei activitatea comercială a statelor antice.

Cu toate cercetările întreprinse, legile comerciale din această perioadă nu sunt cunoscute. Dar existenŃa unor instanŃe speciale pentru examinarea pricinilor comerciale, felul în care se făceau acuzarea şi apărarea pe baze legale, constituie o dovadă că în statele greceşti a existat o legislaŃie comercială. Date preŃioase în legătură cu reglementările aplicabile relaŃiilor comerciale se găsesc în pledoariile oratorilor. Tehnicile bancare folosite de bancherii din Atena pentru finanŃarea operaŃiunilor de import sunt prezentate de Isocrate în Trapezitique. Tot astfel, Demostene descrie contractul nauticum foenus, un împrumut în numerar dat unui armator sau neguŃător exportator de către un bancher, care va primi dobânda stipulată sau va pierde capitalul acordat, după cum nava va ajunge sau nu în portul de destinaŃie.

NeguŃătorii care efectuau operaŃiuni în alte Ńări, se împărŃeau în două categorii: naucleroi şi emporoi. Primii dispuneau de un vas propriu pe care îl conduceau în calitate de căpitani. CeilalŃi îşi transportau mărfurile pe corăbii străine, în calitate de voiajori. NeguŃătorii şi armatorii îşi procurau capitalul necesar de la cămătari sau trapeziŃi. Ei constituiau drept garanŃie vasul, încărcătura ori câştigul care urma să fie încasat pentru transportul mărfurilor străine. Datorită riscurilor deosebit de mari, dobânda la împrumuturile contractate era între zece şi treizeci al sută, în funcŃie de durata cursei comerciale.49

În statul roman, o piaŃă comercială şi bancară prosperă se semnalează odată cu începutul secolului al IV-lea, înainte de era noastră. Dezvoltarea comerŃului a fost influenŃată de cuceririle romane, numărul mare şi divers de locuitori, precum şi de spiritul comercial grec.

Pe plan juridic,comerŃul nu a constituit obiectul unei reglementări speciale. Cu toată perfecŃiunea sa tehnică, dreptul roman nu a cunoscut delimitarea dintre dreptul civil şi dreptul comercial. AbsenŃa unui drept comercial se explică prin faptul că activitatea comercială se efectua prin intermediul sclavilor, care nu aveau calitatea de subiecte de drept. Efectele tranzacŃiilor comerciale încheiate de sclav, se produceau direct faŃă de patron, între ei neexistând raporturi juridice.

RelaŃiile comerciale erau reglementate de ius civile. Principiile fundamentale ale dreptului civil se aplicau şi operaŃiunilor comerciale. InstituŃiile juridice proprii comerŃului erau actio institoria50, actio exercitoria51, receptum argentarii52, receptum nautarum, cauponom şi stabulariorum.53

Cu timpul, rigiditatea şi formalismul dreptului civil nu mai corespund cerinŃelor schimbului. Pentru reglementarea relaŃiilor dintre străini, precum şi dintre romani şi străini, au fost create normele dreptului ginŃilor. Ius gentium a avut un caracter comercial şi internaŃional. Fără a avea strălucirea dreptului civil, ius gentium a constituit prima încercare de soluŃionare prin reguli de drept material a relaŃiilor de comerŃ cu alte popoare.54

48 A se vedea Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 14. 49 Pentru amănunte, Vladimir Hanga, Istoria generală a statului şi dreptului. De la origini la revoluŃiile

burgheze, Litografia şi tipografia învăŃământului, Bucureşti, 1958, p. 68 şi urm. 50 AcŃiunea creditorului împotriva lui pater familias, care a încredinŃat fiului de familie ori sclavului său

conducerea unui stabiliment comercial, pentru tranzacŃiile încheiate în exercitarea unui comerŃ terestru. 51 AcŃiunea creditorului contra patronului, care a instituit pe fiul de familie ori pe sclavul său căpitan al unui

vas comercial, pentru obligaŃiile rezultate din practicarea unui comerŃ maritim. 52 Promisiunea dată de un bancher, prin care se obligă să plătească unui terŃ, o datorie eventuală contractată

de clientul său. 53 GaranŃia corăbierilor, hangiilor şi proprietarilor de grajduri pentru lucrurile ce le-au fost încredinŃate de

călători. 54 În acest sens, Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 16.

18

*

Pământul românesc aşezat la răscruce de drumuri, între Occident şi Orient, între Marea

Neagră şi Marea Baltică, se caracterizează prin bogăŃie şi frumuseŃe. Din timpuri străvechi, locuitorii acestui pământ au stabilit legături comerciale cu alte popoare. Istoria comerŃului nostru e o condiŃie necesară pentru a înŃelege sub toate raporturile, în originea ca şi în dezvoltarea sa, istoria neamului nostru însuşi.55

În secolul al VII-lea înainte de era noastră, grecii încep să emigreze şi grupuri masive se stabilesc pe Ńărmurile Mării Negre. Ei întemeiază un număr de oraşe, care erau cetăŃi şi antrepozite comerciale. Pe calea Dunării, coloniştii greci au pătruns şi în interiorul pământului nostru, practicând comerŃul cu populaŃia autohtonă. Grecii cumpărau de la daci materii prime şi vindeau, în schimb, produse finite.56

Un schimb activ de mărfuri a existat şi în Dacia romană. Importul şi exportul se desfăşura cu aceleaşi produse. Negustorii erau asociaŃi în colegii. Ei încheiau diferite tranzacŃii comerciale, precum şi operaŃiuni bancare. Astfel, prin contractul de asociaŃie, încheiat între două persoane la 28 martie 167, se constituie o societate pentru împrumuturi de bani pe termen de 16 luni. Câştigul şi paguba rezultate din acordarea de împrumuturi urmau să se împartă în părŃi egale între cei doi societari.57

3. Dreptul comerŃului internaŃional în evul mediu În perioada feudalismului timpuriu, manifestări ale comerŃului internaŃional au existat în

Imperiul Bizantin şi Califatul arab. Negustorii bizantini au controlat comerŃul din Mediterana, având legături cu pieŃele din

Asia Centrală şi Oceanul Indian. Monedele bizantine, bătute în aur şi numite solidus, circulau şi în afara imperiului. Negustorii erau organizaŃi în colegii. Prin două legi, Nomos Rhodion nautikos şi Nomos stratiotikos, emise de împăratul Leon Izaurul, în secolul al VIII-lea, negustori erau apăraŃi de consecinŃele pirateriei. Închirierea unei nave crea o tovărăşie între armator şi navigator, care suportau în comun pierderile suferite fără vina lor.

În aceeaşi perioadă, un comerŃ internaŃional au desfăşurat şi arabii. Prin poziŃia sa geografică, statul arab a avut un rol important în realizarea negoŃului de tranzit. Negustorii arabi au cunoscut instituŃii specifice comerŃului, cum sunt comisionul, societăŃile comerciale, titlurile de valoare. Tot astfel, un număr de noŃiuni tehnice ale comerŃului, ca avarie, caravană sau trafic, au o origine arabă.

Începând cu secolele XI-XII, centrele comerŃului internaŃional au fost oraşele din Italia şi łările de Jos.

O înflorire deosebită a comerŃului au cunoscut oraşele republicii italiene.58 Prin crearea unei reŃele de schimburi şi contactul cu negustorii străini, oraşele italiene au reuşit să concentreze şi normalizeze relaŃiile comerciale mediteraneene. ComercianŃii se organizează în corporaŃii, care, cu timpul, se unesc şi formează mari uniuni sau confederaŃii comerciale.59 Datorită forŃei economice, ele domină viaŃa politică a oraşelor. CorporaŃiile de comercianŃi

55 A se vedea Nicolae Iorga, Istoria comerŃului românesc, în Opere economice, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 429. 56 Referitor la comerŃul dacilor, Vasile Pîrvan, Getica, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982, p. 332 şi urm.;

A.D. Xenopol, Istoria Românilor, EdiŃia a IV-a, Volumul I, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 985, p. 78 şi urm.

57 A se vedea A.D. Xenopol, op. cit., p. 180; Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, EdiŃia a II-a, Editura Albatros, Bucureşti, 1975, p. 117.

58 Neapole, Amalfi, Salerno, Bari, VeneŃia, Milano, Cremona, Genova, Pisa, FlorenŃa. 59 De exemplu, Liga de Nord, Liga Lombardă, Liga de la Legnano.

19

erau conduse de consuli, ajutaŃi de un consiliu.. Pentru desfăşurarea activităŃii şi soluŃionarea litigiilor, corporaŃiile şi-au elaborat legi proprii, numite statuta mercatorum.

Un intens comerŃ internaŃional, determinat de o economie în plin avânt, au desfăşurat şi oraşele din łările de Jos.60 Cu toate că pe plan juridic, ele se caracterizează printr-un accentuat particularism, în materie de comerŃ au admis ideea că este necesar de a se recunoaşte legii străine o anumită eficacitate, comitas gentium.

Interesele comercianŃilor şi necesitatea apărării comerŃului, au determinat apariŃia unui drept special. Datorită răspândirii sale, dreptul comerŃului dobândeşte şi un caracter internaŃional.

După apariŃia sa, evoluŃia dreptului comerŃului internaŃional a fost influenŃată de târgurile medievale şi biserică.

Târgurile sau bâlciurile au constituit un mijloc de întrunire a comercianŃilor, de concentrare a relaŃiilor comerciale medievale. Cunoscute în toată Europa, cele mai importante au fost târgurile din Saint Denis, Champagne, Lyon în FranŃa, Bologna, Ferrara în Italia, Bruges, Theurant, Ypres, Lille în łările de Jos, Frankfurt am Main, Leipzig, Hamburg în Germania şi Medina del Campo în Spania.

Regulile de drept elaborate în cadrul târgurilor au format un drept uniform al comercianŃilor, denumit ius mercatorum sau lex mercatoria. Dreptul târgurilor s-a caracterizat prin ideea de autonomie juridică şi jurisdicŃională. Trăsăturile sale au fost configurate de necesităŃile celerităŃii, bunei-credinŃe şi severităŃii în executarea obligaŃiilor.61

Perceptele religioase ale epocii s-au impus, într-o oarecare măsură, şi relaŃiilor comerciale. Potrivit moralei creştine, biserica a interzis iniŃial împrumutul cu dobândă. Ulterior, împrumutul cu dobândă a fost admis, dar numai în situaŃiile când exista un risc sau avea loc un transfer de capital. O contribuŃie importantă la intensificarea relaŃiilor comerciale dintre Ńările europene şi cele orientale au avut-o şi cruciadele. Organizarea cruciadelor a permis dezvoltarea tehnicilor financiare şi bancare.62

UzanŃele şi regulile comerciale formate în cadrul târgurilor medievale, şi mai ales în comerŃul maritim, au fost încorporate în culegeri sau colecŃii. Dintre ele mai importante sunt Rôles d’Oleron, care cuprindea uzanŃele maritime aplicate în Oceanul Atlantic; Consulat de la mer sau Tablele de la Amalfi, care conŃinea uzanŃele folosite în Marea Mediterană; Culegerea de la Wisby, care însuma uzanŃele comerciale din pieŃele nordice; Guidon de la mer, care includea dispoziŃii referitoare la asigurările maritime.

*

RelaŃiile comerciale ale łărilor române au fost influenŃate de existenŃa celor două drumuri

continentale care le străbăteau. Un drum comercial pleca din Europa centrală până la Marea Neagră, cu mai multe ramificaŃii spre Dunăre, şi trecea prin łara Românească. Celălalt drum comercial pleca din Polonia spre Marea Neagră, trecând prin Moldova.63 ReŃeaua de drumuri comerciale, precum şi utilizarea monedei, a dus la consolidarea şi înflorirea târgurilor şi oraşelor.

Începând cu secolul al XIV-lea, łările române participă intens la schimburile comerciale europene. În afară de legăturile comerciale cu Ńările străine, relaŃiile dintre Moldova, Muntenia şi Transilvania au fost numeroase şi frecvente. În promovarea intereselor comerciale, domnitorii acordă privilegii negustorilor. De exemplu, Alexandru cel Bun acordă

60 Amsterdam, Anvers, Bruges, Gand, Ypres, Leiden, Rotterdam, Utrecht. 61 Cu privire la dreptul târgurilor, I.L. Georgescu, op. cit., p. 26 şi urm. 62 Referitor la caracterele şi consecinŃele cruciadelor, Radu Manolescu şi colectiv, Istoria medie universală,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, p. 161 şi urm. 63 A se vedea Nicolae Iorga, op. cit., p. 429.

20

un privilegiu comercial negustorilor din Liov în 1408; Mircea cel Bătrân acordă negustorilor braşoveni un tratat de comerŃ în 1413; Ştefan cel Mare întăreşte în 1458 privilegiul acordat braşovenilor, iar în 1460 privilegiul acordat liovenilor. Flota comercială era de Dunăre şi de Mare. În 1456, Mahomed al II-lea acordă negustorilor din Cetatea Albă un privilegiu, în care se menŃionează transportul mărfurilor, de către corăbii moldoveneşti, în Mediterana orientală. Pe lângă banii noştri, de argint şi de aramă, mai circulau şi bani străini, ca florinul, asprul sau grosul.64

Din secolul al XVI-lea, prin instaurarea dominaŃiei turceşti, comerŃul este orientat spre piaŃa otomană. Cu toate că se menŃine sistemul vamal propriu, anumite produse trebuie vândute cu precădere. Fără a fi întrerupte, schimburile de mărfuri cu alte Ńări au un volum redus.

Negustorii sunt organizaŃi în asociaŃii profesionale, numite bresle. Ele îşi desfăşoară activitatea în baza privilegiilor şi hrisoavelor domneşti. În absenŃa unui drept scris, relaŃiile comerciale sunt reglementate de obiceiul pământului.

*

În perioada feudală, au fost create importante instituŃii de drept specifice comerŃului, cum

ar fi contractul comercial, contractul bancar, contractul de commenda, cambia, falimentul, jurisdicŃiile comerciale. Dreptul comerŃului internaŃional se prezintă ca un corp de norme, care cuprinde atât reguli materiale, cât şi reguli conflictuale. Deşi incomplete şi insuficiente, regulile materiale sunt preponderente.

4. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca modernă Caracterul uniform al dreptului comerŃului internaŃional s-a menŃinut până la revoluŃiile

burgheze. După constituirea statelor unitare, legile şi codurile comerciale s-au ocupat numai de comerŃul naŃional.

Normele privind comerŃul sunt coordonate şi sistematizate. În mod treptat, dreptul comercial începe să se desprindă de dreptul civil.

Primele încercări de codificare a dreptului comercial au avut loc în FranŃa, în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Prin iniŃiativa lui Jean-Baptiste Colbert, au fost elaborate două ordonanŃe celebre: OrdonanŃa din 1673 asupra comerŃului terestru, care reglementa formele organizatorice şi operative ale relaŃiilor comerciale; OrdonanŃa din 1681 asupra comerŃului maritim, care se ocupa de reglementarea relaŃiilor comerciale maritime, delimitând dreptul maritim public de dreptul administrativ şi dreptul internaŃional.

DispoziŃiile ordonanŃelor au fost preluate, în parte, de către Codul comercial francez din 1807. Codul francez reprezintă prima codificare a dreptului comercial, care a influenŃat şi celelalte legislaŃii europene.

Spre deosebire de sistemele juridice continentale, în dreptul englez, reglementările esenŃiale sunt de origine jurisprudenŃială. Prin consacrarea precedentului judiciar, sistemul anglo-saxon nu cunoaşte împărŃirea în ramuri de drept. Common law desemnează dreptul cutumiar, iar statute law se referă la actele adoptate de către parlament.

Începând cu secolul al XIV-lea, law merchant a fost recunoscut ca o parte a dreptului comun al regatului. Cu timpul, tribunalele speciale ale comercianŃilor au fost înlocuite de curŃile de common law, iar dreptul comercial s-a integrat în dreptul general. Încorporarea regulilor cutumiare ale dreptului comercial a configurat comercializarea sistemului de common law.

64 Pentru detalii, Nicolae Iorga, op. cit., p. 451 şi urm.; Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., p.

224 şi urm.

21

*

Principatele române, desprinzându-se de piaŃa Imperiului Otoman, se încadrează treptat în

circuitul economic european. Prin Tratatul de la Adrianopol din 14 septembrie 1829 se dispune libertatea absolută a navigaŃiei pe Dunăre şi pe Marea Neagră. Porturile dunărene, Brăila şi GalaŃi, sunt declarate porto-franc. Schimburile externe înregistrează o intensă dezvoltare, iar balanŃele comerciale ale Principatelor sunt excedentare.65

Primele dispoziŃii de drept comercial sunt consacrate de Codul Calimach din 1 iulie 1817 în Moldova şi de Legiuirea Caragea din 1 septembrie 1818 în łara Românească. Codul Calimach se ocupă de vânzarea comercială, societăŃile comerciale şi concursul creditorilor în caz de faliment. Legiuirea Caragea cuprinde dispoziŃii referitoare la cambie, tovărăşie şi mofluzii mincinoşi, adică faliŃii frauduloşi.

Regulamentele organice puse în aplicare la 1 iulie 1831 în łara Românească şi 1 ianuarie 1832 în Moldova au proclamat libertatea comerŃului. Având caracterul unor statute fundamentale, Regulamentele organice organizează corporaŃii ale negustorilor şi înfiinŃează instanŃe speciale în Bucureşti, Craiova şi GalaŃi, care erau competente să judece toate prigonirile născute din fapte de comerŃ. Regulamentele organice conŃin reglementări cu privire la comercianŃi, actele de comerŃ, societăŃile comerciale, contractul de vânzare, faliment şi bancrută.66

Pentru schimburile de mărfuri între cele două Ńări, Regulamentele organice au stabilit scutirea de taxe vamale. Prima convenŃie economică între łara Românească şi Moldova s-a încheiat la 1 iulie 1835, iar la 1 ianuarie 1848 a intrat în vigoare o nouă convenŃie care a realizat uniunea vamală. Prin desfiinŃarea vamei dintre Principate, ConvenŃia din 1848 a prefigurat constituirea statului român unitar.

Tot Regulamentele organice pun şi baza codificării comerciale. În łara Românească, art. 241 din Regulamentul organic a prevăzut că litigiile comerciale

se vor judeca după Condica de comerciu a Franciei, care se va traduce în limba română, luându-se dintr-însa toate câte se vor potrivi cu starea Ńării. Recomandarea Regulamentului organic a fost luată în considerare. La 1 ianuarie 1840 a intrat în vigoare Condica de comerciu a łării Româneşti, cuprinzând Codul comercial din 1807 şi unele prevederi din Regulamentul organic.

În Moldova, dispoziŃiile similare ale art. 318 din Regulamentul organic nu au fost aduse la îndeplinire. Codul comercial francez s-a aplicat numai în fapt, fără a fi acceptat oficial.

După realizarea unirii, prin Legea din 10 decembrie 1864, Condica de comerciu a łării Româneşti este extinsă şi în Moldova sub numele de Condica de comerciu a Principatelor unite române. De inspiraŃie franceză, primul Cod comercial român era format din trei cărŃi, care tratau negoŃul de obşte, falimentul şi negoŃul maritim. Codul comercial a fost completat, până în anul 1859, prin legi ulterioare.

Pe baza tarifului vamal acordat naŃiunii celei mai favorizate, la 22 iunie 1875 România a încheiat cu Austro-Ungaria prima convenŃie comercială cu o Ńară străină. Încheiată pe termen de 10 ani, convenŃia a stabilit drepturi egale reciproce pentru cetăŃenii ambelor Ńări în exercitarea comerŃului şi industriei.67

65 Referitor la economia Principatelor române, Gheorghe Zane, Studii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1980, p.

33 şi urm. 66 Cu privire la reglementarea operaŃiunilor comerciale de către Regulamentele organice, Ioan Ceterchi şi

colectiv, Istoria dreptului românesc, Volumul II, Partea I, Editura Academiei, Bucureşti, 1984, p. 304 şi urm. 67 Pentru detalii, I. Puia, RelaŃiile economice externe ale României în perioada interbelică, Editura

Academiei, Bucureşti, 1982, p. 83 şi urm.; Nicolae Sută şi colectiv, Istoria comerŃului exterior românesc, Editura Eficient, Bucureşti, 1996, p. 116 şi urm.

22

Datorită dezvoltării vieŃii economice, Codul din 1840 a fost înlocuit cu Codul comercial din 1 septembrie 1887. Urmărindu-se realizarea unei uniformizări a legiuirilor comerciale, Codul din 1887 a avut ca model Codul comercial italian, care reprezenta o lucrare legislativă recentă şi modernă.68

În Transilvania, legislaŃia comercială pusă în aplicare a constituit o reproducere fidelă a principiilor Codului comercial german din 1861. Codul comercial transilvănean a fost adoptat la 16 mai 1875, fiind completat de două legi speciale, din 1877 şi 1881, în materia cambiei şi a falimentului.

*

În epoca modernă, cerinŃele industriei şi comerŃului au determinat dezvoltarea dreptului

comercial. Dar opera de codificare a dreptului comercial a reliefat particularităŃile reglementărilor naŃionale. Diversitatea legislaŃiilor a impus utilizarea tehnicilor şi metodelor dreptului internaŃional privat.

5. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca contemporană RevoluŃia industrială şi industrializarea capitalistă, precum şi schimbările intervenite în

sistemul de transport şi comunicaŃii au avut ca efect şi impulsionarea comerŃului internaŃional. RelaŃiile comerciale internaŃionale sunt subordonate necesităŃilor producŃiei şi interesează toate statele.69

Avântul comerŃului internaŃional nu a fost însoŃit şi de elaborarea unor reguli materiale. În continuare sunt folosite tot metodele dreptului internaŃional privat.

După cel de-al doilea război mondial, promovarea comerŃului internaŃional devine o cerinŃă obiectivă pentru progresul şi prosperitatea fiecărei Ńări, un factor principal în crearea unui climat de înŃelegere şi colaborare între popoare. Unul din scopurile fundamentale ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite îl constituie realizarea cooperării dintre Ńări şi popoare în rezolvarea problemelor internaŃionale cu caracter economic.70 Pentru dezvoltarea multilaterală a comerŃului internaŃional şi existenŃa unui cadru instituŃional adecvat, Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, prin RezoluŃia nr. 1995 (XIX) din 30 decembrie 1964, a creat ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare – UNCTAD sau CNUCED.71

Prin extinderea relaŃiilor comerciale între toate Ńările lumii, ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare favorizează promovarea comerŃului internaŃional, formulează principii şi politici comerciale şi stabileşte măsuri în vederea aplicării lor în practică. DirecŃiile principale ale activităŃii ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare au ca obiectiv normalizarea relaŃiilor comerciale internaŃionale şi transformarea comerŃului internaŃional în instrument al dezvoltări economice.

Reglementarea relaŃiilor comerciale internaŃionale a impus cu necesitatea elaborarea unui sistem de norme uniforme, care să constituie un drept comun al comerŃului internaŃional. În unele domenii ale comerŃului internaŃional s-a format sau este în curs de realizare un drept material uniform. Procesul de unificare se desfăşoară prin promovarea instrumentelor juridice ale practicii internaŃionale şi acŃiunea statelor. Regulile cuprinse în condiŃiile generale,

68 A se vedea infra, cap. IV, pct. 2.2. 69 Pentru detalii, Nicolae Sută, Sultana Sută-Selejan, Istoria comerŃului mondial şi a politicii comerciale,

Editura All, Bucureşti, 1997, p. 109 şi urm.; Nicolae Marcu şi colectiv, Istorie economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 279 şi urm.

70 A se vedea art. 1, pct. 3 şi art. 13, pct. 1 din Carta NaŃiunilor Unite, adoptată în 1945 la San Francisco. 71 A se vedea Actes de la Conférence des Nations Unies sur le commerce et le développement. Acte final et

rapport, Dunod, Paris, Nations Unies, 1965.

23

contractele-tip sau clauzele standard, precum şi normele elaborate de către autorităŃile statale, configurează o cartă modernă a comerŃului internaŃional, o nouă lex mercatoria.

Pentru înfăptuirea operei complexe de dezvoltare progresivă şi codificare a dreptului comerŃului internaŃional, Adunarea Generală a OrganizaŃie NaŃiunilor Unite a înfiinŃat, prin RezoluŃia nr. 2205 (XXI) din 17 decembrie 1966, Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional – UNCITRAL sau CNUDCI. În acest scop, Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional coordonează activităŃile desfăşurate de către organizaŃiile internaŃionale care se ocupă cu problemele armonizării şi uniformizării dreptului comerŃului internaŃional, favorizând participarea mai largă la convenŃiile internaŃionale încheiate până în prezent şi acceptarea mai generală a legilor-tip şi a legilor uniforme existente. Tot Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional elaborează noi convenŃii internaŃionale, legi-tip şi legi uniforme, stimulează adoptarea unor asemenea instrumente, precum şi acceptarea mai largă a termenilor, uzanŃelor şi practicilor comerŃului internaŃional.72

Participarea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la dezvoltarea progresivă a dreptului comerŃului internaŃional se manifestă şi prin organele sale regionale. AcŃiunile iniŃiate de comisiile economice regionale create în cadrul Consiliului Economic şi Social al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite – ECOSOC, asigură legăturile economice dintre state, oferind posibilitatea unei conlucrări eficiente. Referitor la Ńările continentului nostru, Comisia Economică a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru Europa (C.E.E-O.N.U.) constituie un centru care formulează recomandări şi studii menite să faciliteze promovarea comerŃului şi cooperării. În operaŃiunea de unificare a reglementărilor aplicabile relaŃiilor comerciale internaŃionale, instrumentele elaborate de Comisa Economică a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru Europa oferă Ńărilor membre soluŃii pentru problemele de politică generală şi formule practice privind intensificarea schimburilor de valori.

O activitate importantă în elaborarea de norme uniforme ce reglementează instituŃii ale comerŃului internaŃional desfăşoară şi alte organizaŃii internaŃionale, cum sunt ConferinŃa de la Haga de Drept InternaŃional Privat şi Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat – UNIDROIT.

ConferinŃa de Drept InternaŃional Privat a fost creată în 1893, cu sediul la Haga. Din anul 1951, dobândeşte statut de organizaŃie interguvernamentală permanentă. ConferinŃa de la Haga elaborează convenŃii în anumite domenii ale dreptului internaŃional privat, care se aplică în statele membre sau influenŃează legislaŃiile lor naŃionale. ConvenŃiile adoptate cuprind, în special, norme uniforme de drept conflictual între persoane fizice sau juridice din state diferite. 73

Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat – UNIDROIT a fost înfiinŃat la Roma, în anul 1926, ca organ auxiliar al Ligii NaŃiunilor. ReînfiinŃat în 1940, pe baza unui acord multilateral, UNIDROIT este o organizaŃie interguvernamentală independentă.

Principale obiective ale UNIDROIT constau în examinarea modurilor prin care se poate armoniza şi coordona dreptul privat al statelor sau grupurilor de state şi pregătirea unor reguli uniforme de drept privat pentru a fi adoptate de către statele membre. Regulile uniforme se referă, în principal, la unificarea principiilor de drept material, care să fie aplicate în practica

72 Pentru amănunte, René David, „La Commission des Nations Unies pour le Droit Commercial

International”, în Annuaire français de droit international, 1970, p. 452 şi urm.; Berthold Goldman, „Les travaux de la Commission des Nations Unies pour le Droit Commercial International”, în Journal du droit international (Clunet), 1979, nr. 4, p. 747 şi urm.; Tudor R Popescu, „Codificarea normelor privind comerŃul internaŃional”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 1970, nr. 3-4 (9-10), p. 61 şi urm.; Octavian CăpăŃînă, „ContribuŃia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la dezvoltarea progresivă a dreptului comercial internaŃional”, în Studii şi Cercetări Juridice, 1972, nr. 1, p. 135 şi urm.

73 A se vedea şi infra, cap. IV, pct. 3.2.

24

statelor, sub forma convenŃiilor internaŃionale, după îndeplinirea procedurilor de ratificare sau de aderare.74

În scopul normalizării şi liberalizării comerŃului internaŃional, la ConferinŃa de la Geneva din 30 octombrie 1974, convocată la iniŃiativa Consiliului Economic şi Social al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, a fost semnat Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (General Agreement on Tariffs and Trade).

Pe baza Acordului, G.A.T.T. a dobândit treptat un statut de organizaŃie universală, având un rol determinant în dezvoltarea schimburilor internaŃionale prin eliminarea restricŃiilor cantitative şi a altor măsuri netarifare, precum şi asigurarea unei egalităŃi între membrii săi prin folosirea unor practici comerciale loiale. Datorită numărului mare de state care au aderat la acord, la 1 ianuarie 1964, G.A.T.T., împreună cu U.N.C.T.A.D., au creat un Centru comun pentru comerŃul internaŃional.

În cadrul ultimelor negocieri comerciale multilaterale, desfăşurate în Runda Uruguay, la ConferinŃa ministerială de la Marrakech din 15 aprilie 1994, s-a încheiat acordul privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ (O.M.C.).75

În vederea punerii în aplicare a sistemului comercial multilateral integrat, OrganizaŃia Mondială de ComerŃ va asigura condiŃiile previzibile de desfăşurare a comerŃului şi de negociere pentru liberalizarea schimburilor. OrganizaŃia Mondială de ComerŃ reprezintă un cadru instituŃional comun pentru administrarea şi funcŃionarea acordurilor comerciale multilaterale. În sfera sa de acŃiune se includ următoarele domenii: liberalizarea accesului la pieŃele mondiale; întărirea şi lărgirea sferei de aplicare a regulilor internaŃionale privind politicile şi mecanismele comerciale; extinderea şi ameliorarea mecanismului instituŃional al sistemului multilateral de comerŃ.

Pentru asigurarea unei coerenŃe în elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OrganizaŃia Mondială de ComerŃ va coopera, în funcŃie de situaŃia concretă, cu Fondul Monetar InternaŃional şi cu Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare.

*

Participarea României la comerŃul internaŃional se bazează pe promovarea şi respectarea

principiilor democratice ale relaŃiilor dintre state. Cadrul general al desfăşurării schimburilor comerciale externe este configurat de principiul libertăŃii comerŃului şi protecŃiei concurenŃei loiale. În condiŃiile economiei de piaŃă, statul trebuie să asigure crearea condiŃiilor necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie, care să permită dezvoltarea economică a Ńării noastre.

În spiritul acestei orientări, principiile şi obiectivele relaŃiilor comerciale internaŃionale, rezultă dintr-un număr de documente internaŃionale care au fost semnate de către Ńara noastră.

Carta de la Paris pentru o nouă Europă a fost adoptată la 21 noiembrie 1990 de către Ńările participante la ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa.76 Într-o epocă de profunde schimbări şi de speranŃe istorice, Carta deschide o eră nouă de democraŃie, pace şi unitate, marcând sfârşitul perioadei de confruntare şi divizare a Europei, exprimând voinŃa statelor participante de a întemeia relaŃiile dintre ele pe respect şi cooperare.

Pe planul schimburilor economice internaŃionale, un element esenŃial al relaŃiilor dintre statele participante îl constituie cooperarea economică bazată pe economia de piaŃă, care va contribui la construcŃia unei Europe prospere şi unite. InstituŃiile democratice şi libertatea

74 A se vedea şi infra, cap. IV, pct. 3.2.1. 75 Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. 133 din 22 decembrie 1994, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994. 76 Carta de la Paris a fost semnată de România şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181

din 9 septembrie 1991.

25

economică favorizează progresul economic şi social, un rol fundamental având cooperarea în domeniul economic, al ştiinŃei şi tehnologiei.

Statele participante sunt convinse de necesitatea extinderii cooperării economice, încurajarea liberei iniŃiative, lărgirea şi diversificarea comerŃului în vederea unei dezvoltări economice şi sociale fructuoase. Prosperitatea, ca obiectiv comun al statelor participante, poate fi înfăptuită numai prin libertate economică şi echitate socială.

Acordul între statele AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.) şi România, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992, prevede crearea unei largi şi armonioase zone de comerŃ liber în Europa, care să contribuie hotărâtor la integrarea europeană.77

Principalele obiective ale Acordului, au la bază relaŃiile comerciale între economii de piaŃă şi respectarea principiilor democratice şi a drepturilor omului. Prin eliminarea progresivă a barierelor şi obstacolelor, se va promova dezvoltarea armonioasă a relaŃiilor economice şi expansiunea comerŃului mondial. În temeiul acestui Acord au fost convenite acorduri bilaterale separate sub forma unui schimb de scrisori între România şi Austria, ConfederaŃia ElveŃiei, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia privind comerŃul cu produse agricole de bază.

Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, cuprinde reguli generale, precum şi reglementări concrete privind relaŃiile economice internaŃionale ale Ńării noastre.78

În conformitate cu dispoziŃiile Acordului, obiectivele asocierii constau în următoarele: să asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic între părŃi, care să permită dezvoltarea unor legături politice strânse; să promoveze dezvoltarea comerŃului, precum şi relaŃii economice armonioase între părŃi, sprijinind astfel dezvoltarea economică în România; să asigure o bază pentru cooperare economică, socială, financiară şi culturală; să sprijine eforturile României de dezvoltare a economiei, de desăvârşire a tranziŃiei într-o economie de piaŃă şi de consolidare a democraŃiei; să stabilească instituŃii adecvate pentru a face asocierea efectivă; să asigure un cadru pentru integrarea graduală a României în Comunitate. În acest scop, România va acŃiona pentru îndeplinirea condiŃiilor necesare.

Statale semnatare îşi exprimă convingerea că acest Acord va crea un nou climat pentru relaŃiile lor economice şi în special pentru dezvoltarea comerŃului şi a investiŃiilor, instrumente indispensabile pentru restructurarea economică şi modernizarea tehnologică. Elementele esenŃiale ale asocierii care inspiră politicile interne şi externe ale părŃilor, vor respecta principiile democratice şi a drepturilor omului stabilite în Actul final de la Helsinki şi Carta de la Paris pentru o nouă Europă, precum şi a principiilor economiei de piaŃă.

Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerŃ liber (C.E.F.T.A.), Cracovia, 21 decembrie 1992, semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997, afirmă ataşamentul Ńărilor membre la principiile economiei de piaŃă, care constituie baza relaŃiilor lor.79 Având ca scop dezvoltarea cooperării economice reciproce dintre părŃi şi dorinŃa lor de a contribui la procesul de integrare în Europa, prevederile acestei înŃelegeri vor fi parte integrantă a Acordului central european de comerŃ liber.

*

77 Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. 19 din 6 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 75 din 16 aprilie 1993. 78 Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 73 din 12 aprilie 1993. 79 Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. 90 din 20 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 108 din 30 mai 1997.

26

Pe plan internaŃional şi regional sau între diferite grupuri de state, problema unificării dreptului comerŃului internaŃional preocupă şi alte organizaŃii, instituŃii sau asociaŃii. Sub îndrumarea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite sau în mod independent, activitatea de elaborare a unor reglementări uniforme în anumite domenii, reprezintă o contribuŃie însemnată la dezvoltarea dreptului comerŃului internaŃional.80

Cu toate succesele obŃinute, elaborarea unui drept uniform al comerŃului internaŃional întâmpină numeroase obstacole. Diversitatea reglementărilor naŃionale care se aplică în materie, precum şi existenŃa, alături de dreptul pozitiv, a uzanŃelor comerciale, constituie reale dificultăŃi. Uniformizarea şi armonizarea dreptului comerŃului internaŃional nu se poate realiza decât în mod progresiv, fiind un rezultat al cooperării dintre state.

Capitolul IV Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional 1. NoŃiuni generale Prin specificul disciplinei, izvoarele dreptului comerŃului internaŃional sunt interne şi

internaŃionale. Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional cuprind norme de drept material şi norme conflictuale în materie.

Izvoarele interne se caracterizează printr-o sporire a volumului de norme materiale. Prin perfecŃionarea legislaŃiilor naŃionale, relaŃiile comerciale beneficiază, pe lângă normele conflictuale, de o reglementare proprie.

Dar izvoarele interne nu deŃin o supremaŃie în cadrul dreptului comerŃului internaŃional. InsuficienŃa surselor interne şi importanŃa elementului de extraneitate a determinat o reglementare internaŃională. Această reglementare a modificat raportul dintre izvoare şi a configurat originalitatea disciplinei.81

Izvoarele internaŃionale formează un cadru juridic, necesar şi util, care permite desfăşurarea normală a relaŃiilor comerciale. Ele au un rol important în unificarea normelor privind comerŃul internaŃional, asigurând evitarea situaŃiilor litigioase şi stabilitatea raporturilor juridice.

Datorită diversităŃii legislaŃiilor naŃionale şi complexităŃii operaŃiunilor comerciale, reglementarea internaŃională nu este deplin conturată. Pentru situaŃiile în care dispoziŃiile existente sunt insuficiente, relaŃiile comerciale internaŃionale se organizează pe baza unor instituŃii specifice. Principalele instituŃii care asigură schimburile de mărfuri şi de servicii, sunt contractul, autonomia de voinŃă şi arbitrajul.82 Recunoscute de sistemele de drept ale tuturor statelor, aceste instituŃii facilitează îmbinarea intereselor urmărite de părŃi şi certitudinea operaŃiunilor comerciale.

2. Izvoarele interne 2.1. Principalele izvoare interne În sistemele juridice ale statelor, izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional

sunt legea şi jurisprudenŃa.

80 A se vedea infra, cap. IV, pct. 3. 81 A se vedea Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 8. 82 A se vedea Mihai Jakotă, „Problematica juridică a perfecŃionării activităŃii de comerŃ exterior şi cooperare

economică” în Revista Română de Drept, 1977, nr. 5, p. 19 şi urm.

27

2.1.1. Legea Legile şi celelalte acte normative elaborate în baza lor reprezintă principalul izvor intern al

dreptului comerŃului internaŃional. Legile comerciale naŃionale constituie o prelungire a acŃiunii legilor civile în materia raporturilor comerciale.

Legile comerciale se pot concretiza sub forma unor coduri comerciale, coduri de comerŃ exterior sau legi speciale.

Codurile comerciale reglementează relaŃiile comerciale interne, precum şi cele internaŃionale. Pe lângă norme de drept comercial, în cod sunt incluse şi reguli aplicabile raporturilor comerciale cu element de internaŃionalitate. În acest sens, Codul comercial francez din 1807 şi Codul comercial german (H.G.B.) din 1900.

DispoziŃiile din Codul comercial formează o reglementare de bază, care constituie dreptul comun în materia raporturilor comerciale. Pentru soluŃionarea problemelor concrete, raporturile de comerŃ internaŃional beneficiază de un cadru juridic general, configurat de Codul comercial.

Codurile de comerŃ exterior reglementează numai relaŃiile comerciale internaŃionale. Prin selectarea şi gruparea normelor juridice aplicabile în comerŃul internaŃional, aceste reglementări de ansamblu se materializează într-un cod comercial special sau un cod de comerŃ internaŃional. De exemplu, Codul Comercial Uniform al Statelor Unite ale Americii (Uniform Commercial Code), adoptat de statele federale în 1962, cu excepŃia statului Louisiana, care se distinge printr-o legislaŃie de inspiraŃie franceză.

Legile speciale reglementează relaŃiile comerciale cu străinătatea. Prevederile legilor speciale se referă la raporturile comerciale din anumite domenii sau la raporturile comerciale cu element de internaŃionalitate.

Legile civile se aplică în materia comerŃului internaŃional ori de câte ori nu există o altă reglementare. Pentru dreptul comercial intern, inclusiv dreptul comerŃului internaŃional, legea civilă este dreptul comun în materie. Între dreptul civil şi dreptul comercial există un raport de complementaritate. Dreptul civil constituie legea generală, iar dreptul comercial legea specială care prevalează asupra celei generale.

2.1.2. JurisprudenŃa JurisprudenŃa reprezintă un alt izvor intern al dreptului comerŃului internaŃional. Prin

jurisprudenŃă se înŃelege ansamblul soluŃiilor pronunŃate de organele de jurisdicŃie în litigiile din competenŃa lor.

Rolul de izvor de drept al jurisprudenŃei este recunoscut în sistemele de comon-law, sub forma precedentului judiciar. În sistemele de tradiŃie romanistă, preponderenŃa legii scrise nu exclude aportul jurisprudenŃei. Existând o identitate de optică, jurisprudenŃa este admisă în anumite condiŃii ori prezintă numai un rol orientativ.83

Cu toate că sistemele de drept naŃionale au o configurare proprie a izvoarelor, dinamica şi finalitatea comerŃului internaŃional a determinat o schimbare de atitudine. Manifestând o flexibilitate remarcabilă, practica judiciară şi arbitrală au impus soluŃii compatibile cu exigenŃele relaŃiilor comerciale internaŃionale, şi care, de multe ori, diferă de cele din dreptul intern.

În domeniul comerŃului internaŃional, jurisprudenŃa are o valoare juridică deosebită. łinând seama de cerinŃele specifice ale relaŃiilor comerciale internaŃionale, jurisprudenŃa contribuie la interpretarea şi adaptarea normelor juridice. Mai mult, în unele cazuri, jurisprudenŃa

83 A se vedea Ion Rucăreanu, Curs de drept. Elemente de drept civil şi comercial comparat, Bucureşti,

1980, p. 97 şi urm.; Victor Dan Zlătescu, Drept civil comparat, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 127 şi urm.

28

contribuie şi la formarea de reguli materiale. De exemplu, practica judiciară a considerat clauza de arbitraj compromisorie, care este cuprinsă într-un contract de comerŃ internaŃional, ca fiind autonomă faŃă de contractul principal. Datorită independenŃei sale, clauza compromisorie poate fi supusă unei legi proprii, iar nulitatea contractului principal nu se răsfrânge asupra valabilităŃii clauzei de arbitraj.84

2.2. Acte normative ale legislaŃiei române În sistemul nostru juridic, izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional sunt

ConstituŃia, Codul comercial, Codul civil şi alte acte normative care privesc relaŃiile comerciale internaŃionale.

Prevederile fundamentale ale ConstituŃiei României din 21 noiembrie 1991, revizuită în 2003, sunt aplicabile şi activităŃii de comerŃ internaŃional. RelaŃiile economice externe ale Ńării noastre se întemeiază pe principiile de bază şi normele general admise ale dreptului internaŃional (art. 10). În condiŃiile economiei de piaŃă, consacrată constituŃional de art. 135, statul trebuie să asigure libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. Libertatea comerŃului reprezintă o condiŃie a economiei de piaŃă, care permite desfăşurarea normală şi eficientă a relaŃiilor comerciale internaŃionale.

DispoziŃiile Codului comercial de la 1 septembrie 1887 reprezintă în cea mai mare parte o preluare a Codului comercial italian din 1883. În decursul anilor, Codul comercial a suferit numeroase modificări, completări şi abrogări prin diferite legi speciale.

Codul comercial român a fost republicat, cu toate modificările intervenite, la 22 martie 1944. În această formă, Codul comercial conŃine 971 de articole, care sunt grupate în patru cărŃi. Ele se referă la comerŃ în general, comerŃul maritim şi navigaŃiune, faliment85, exerciŃiul acŃiunilor comerciale şi durata lor.

Codul comercial cuprinde norme specifice şi norme de drept civil general. Normele specifice din Codul comercial privesc reglementarea activităŃii comerciale. Ele

consacră instituŃiile proprii ale dreptului comercial, cum sunt faptele de comerŃ, comercianŃii, obligaŃiile comerciale.

Includerea normelor de drept civil în Codul comercial are o dublă explicaŃie: unele norme se referă la probleme care nu sunt reglementate în Codul civil, cum ar fi momentul şi locul încheierii contractelor între persoane absente; alte norme completează sau dezvoltă anumite reglementări din Codul civil, cum sunt dispoziŃiile referitoare la contractul de transport.

Constituind dreptul comun în materie, dispoziŃiile Codului comercial se aplică şi raporturilor cu element de internaŃionalitate.

La 10 noiembrie 1938 a fost publicat un nou Cod comercial. Revizuit la 20 august 1940, Codul comercial a fost iar publicat, în întregime, urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 1941. Prin Legea nr. 951 din 31 decembrie 1940, punerea în aplicare a Codului comercial s-a amânat fără termen. Din textele Codului comercial din 1938 au intrat în vigoare numai dispoziŃiile cuprinse în art. 208-234 referitoare la adunările generale ale acŃionarilor, precum şi cele ale art. 898 care stabilesc sancŃiuni pentru faptele unor anumiŃi comercianŃi.86

Codul civil de la 1864 cuprinde normele generale aplicabile raporturilor comerciale. DispoziŃiile din Codul civil se aplică raporturilor comerciale în absenŃa unor reglementări

84 Pentru detalii, Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 24 şi urm. 85 Prevederile din Codul comercial cuprinse în Cartea a III-a, precum şi art. 936-944 au fost abrogate prin

Legea nr. 645 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. 86 DispoziŃiile din Codul comercial de la 1887 privind societăŃile comerciale au fost abrogate prin Legea nr.

31 din 16 noiembrie 1990, a cărei sursă de inspiraŃie a fost Codul comercial din 1938.

29

speciale. Dreptul comercial se completează astfel cu dreptul civil. Datorită acestei corelaŃii, normele de drept civil interesează şi dreptul comerŃului internaŃional.

În cadrul organizării şi înfăptuirii activităŃii de comerŃ internaŃional au fost emise un număr de acte normative. Ele se împart în două categorii distincte, care constituie izvoare specifice sau nespecifice ale materiei.

Prima categorie de izvoare include actele normative destinate reglementării comerŃului internaŃional. Principalele acte normative care conŃin norme specifice sunt următoarele:

- Decretul-Lege nr. 122 din 24 aprilie 1990 privind autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi organizaŃiilor economice străine;

- Legea nr. 84 din 21 iulie 1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările ulterioare;

- OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 92 din 30 decembrie 1997 privind stimularea investiŃiilor directe şi actele normative ulterioare;

- Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României, în vigoare de la 1 ianuarie 2000;

- Hotărârea Guvernului nr. 1526 din 18 decembrie 2003 privind regimul general de export şi de import;

- Hotărârea Guvernului nr. 1527 din 18 decembrie 2003 privind regulile şi procedurile în materie de licenŃe de export şi de import.

A doua categorie de izvoare cuprinde actele normative care privesc alte ramuri de drept, dar aplicabile şi raporturilor de comerŃ internaŃional. Dintre actele normative, care prezintă asemenea reglementări, enumerăm următoarele:

- Decretul-Lege nr. 139 din 11 mai 1990 privind camerele de comerŃ şi industrie din România;

- Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerŃului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat, cu rectificările ulterioare;

- OrdonanŃa Guvernului nr. 51 din 28 august 1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing, cu modificările şi completările ulterioare;

- OrdonanŃa Guvernului nr. 52 din 28 august 1997 privind regimul juridic al francizei; - OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea

societăŃilor comerciale şi actele normative aferente; - OrdonanŃa Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii, cu

modificările şi completările ulterioare; - Legea nr. 297 din 26 iunie 2004 privind piaŃa de capital; - Legea nr. 300 din 28 iulie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor

familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent, cu modificările ulterioare; - Legea nr. 357 din 6 decembrie 2005 privind bursele de mărfuri; - Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenŃei. 3. Izvoarele internaŃionale

30

3.1. Precizări prealabile Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt formate din convenŃiile

internaŃionale87 şi uzanŃele comerciale internaŃionale. În literatura de specialitate88 se consideră că ar constitui un izvor internaŃional şi arbitrajul

comercial. Potrivit acestei concepŃii, generalitatea şi frecvenŃa arbitrajului comercial internaŃional se circumscrie puterii arbitrilor de a crea norme de drept conflictuale şi materiale. În soluŃionarea conflictelor de legi, arbitrii pot aplica un sistem autonom şi anaŃional, care ar implica norme conflictuale, calificări şi o ordine publică proprie. În conformitate cu stipulaŃiile contractului şi uzanŃele comerciale, arbitrii au posibilitatea de a-şi construi propriul lor sistem de soluŃii, distinct de drepturile naŃionale. În privinŃa normelor materiale, arbitrii nu sunt obligaŃi să aplice un anumit sistem de drept. Arbitrii pot să înlăture dispoziŃiile necorespunzătoare din legile naŃionale să adapteze în speŃă diferite legi ori să Ńină seama de existenŃa unui drept corporativ. Dispunând de libertatea de a judeca după cugetul şi chibzuinŃa lor, arbitrii au o contribuŃie esenŃială la elaborarea unui drept comercial comun.

3.2. ConvenŃiile internaŃionale ConvenŃiile internaŃionale sunt înŃelegeri intervenite între state sau organizaŃii

internaŃionale privind reglementarea raporturilor dintre ele. ConvenŃiile internaŃionale reprezintă modalitatea juridică prin care se concretizează voinŃa statelor.89

În domeniul comerŃului internaŃional, convenŃiile deŃin o pondere principală. Constituind izvoare specifice ale materiei, convenŃiile permit organizarea relaŃiilor comerciale internaŃionale în condiŃii de certitudine şi stabilitate juridică.

ConvenŃiile internaŃionale pot fi bilaterale sau multilaterale. Stabilirea modalităŃii de exprimare a drepturilor şi obligaŃiilor este un drept de opŃiune suveran. Fiecare stat este îndrituit să decidă asupra celei mai avantajoase şi convenabile modalităŃi pentru realizarea schimburilor de mărfuri sau servicii ori a diferitelor forme de cooperare.

3.2.1. ConvenŃiile multilaterale Un rol eficace în reglementarea comerŃului internaŃional au convenŃiile multilaterale.

Sintetizând principalele tendinŃe şi orientări, convenŃiile multilaterale asigură aplicarea unor reglementări uniforme în relaŃiile comerciale internaŃionale.

În contextul relaŃiilor dintre state, convenŃiile multilaterale pot avea un caracter mondial. Aceste convenŃii interesează toate statele membre ale comunităŃii, cum ar fi Acordul privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ, încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994.

În funcŃie de anumite interese, convenŃiile multilaterale pot prezenta şi un caracter regional. La asemenea convenŃii participă numai un grup de state, cum ar fi Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene din 7 februarie 1992.

ConvenŃiile multilaterale se pot grupa şi după obiectul lor de reglementare. Principalele înŃelegeri multilaterale adoptate în domeniile comerŃului internaŃional vizează următoarele:

87 Termenul de convenŃie este utilizat într-o accepŃiune generală, care desemnează toate înŃelegerile

internaŃionale. 88 A se vedea Berthold Goldman, „Les conflits de lois en matière d’arbitrage international de droit privé”, în

Recueil de Cours de l’Académie de Droit International de La Haye, Tome 109, II, 1963, p. 637 şi urm.; Philippe Kahn, op. cit., p. 20 şi urm.; Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 40 şi urm.

89 A se vedea Grigore Geamănu, Drept internaŃional public, Volumul I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 88 şi urm.; Nicolae Ecobescu, Victor Duculescu, Dreptul tratatelor, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1995, p. 22 şi urm.; Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaŃional. Introducere în dreptul internaŃional public, Editura All, Bucureşti, 1997, p. 261 şi urm.

31

- convenŃii privind contractele comerciale internaŃionale: • ConvenŃia de la Haga din 15 aprilie 1958 referitoare la legea aplicabilă transferului

proprietăŃii în cazul vânzării cu caracter internaŃional de obiecte mobile corporale; • ConvenŃia de la Haga din 14 martie 1978 cu privire la legea aplicabilă contractelor de

intermediere şi de reprezentare; • ConvenŃia de la Geneva din 17 februarie 1983 privind reprezentarea în vânzarea

internaŃională de mărfuri; • ConvenŃia privind leasingul financiar internaŃional, încheiată la Ottawa, la 22 mai 1988; • ConvenŃia privind contractul internaŃional de factoring, încheiată la Ottawa, la 28 mai

1988; • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cesiunea de creanŃă în comerŃul internaŃional,

adoptată la New York, la 12 decembrie 2001. - convenŃii asupra instrumentelor de plată: • ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 cuprinzând legea uniformă asupra cambiei şi

biletului la ordin; • ConvenŃia de la Geneva din 19 martie 1931 cuprinzând legea uniformă asupra cecului; • ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 relativă la dreptul de timbru în materie de

cambie şi bilet la ordin; • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi biletele la ordin

internaŃionale, încheiată la New York, la 9 decembrie 1988. - convenŃii cu privire la modalităŃile de plată: • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind garanŃiile independente şi acreditivul stand-by,

încheiată la New York, la 11 decembrie 1995. - convenŃii referitoare la transporturi: • ConvenŃia internaŃională pentru unificarea unor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile

maritime, încheiată al Bruxelles, la 10 aprilie 1926;90 • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, încheiată la Hamburg,

la 31 martie 1978;91 • ConvenŃia privind contractul de transport de mărfuri în navigaŃia interioară (C.M.N.I.),

încheiată la Budapesta, la 3 octombrie 2000;92 • ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional de mărfuri pe şosele

(C.M.R.), încheiată la Geneva, la 19 mai 1956;93 • ConvenŃia cu privire la transporturile internaŃionale feroviare (C.O.T.I.F.), încheiată la

Berna, la 9 mai 1980;94 • ConvenŃia pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul aerian internaŃional,

adoptată la Montreal, la 28 mai 1995;95

90 Ratificată de România prin Legea nr. 43 (decretul nr. 1008) din 13 martie 1937, publicată în Monitorul

Oficial nr. 60 din 13 martie 1937. 91 Ratificată de România prin Decretul nr. 343 din 28 noiembrie 1981, publicat în Buletinul Oficial nr. 95 din

28 noiembrie 1981. 92 Ratificată de România prin Legea nr. 494 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 854

din 2 decembrie 2003. 93 Ratificată de România prin Decretul nr. 541 din 20 noiembrie 1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 145

din 6 decembrie 1972. 94 Ratificată de România prin Decretul nr. 100 din 28 martie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 23 din 1

aprilie 1983. ConvenŃia a fost modificată prin Protocolul din 20 decembrie 1990 şi Protocolul din 3 iunie 1999, ratificate de Ńara noastră prin Legea nr. 27 din 24 martie 1992 şi OrdonanŃa Guvernului nr. 69 din 30 august 2001, aprobată prin Legea nr. 53 din 22 ianuarie 2002. Ultima versiune a ConvenŃiei a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 538 bis din 1 noiembrie 2001.

95 Ratificată de România prin OrdonanŃa Guvernului nr. 107 din 31 august 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 437 din 3 septembrie 2000 şi aprobată prin Legea nr. 14 din 22 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 97 din 26 februarie 2001.

32

• ConvenŃia privind aviaŃia civilă internaŃională, încheiată la Chicago, la 7 decembrie 1944;96

• ConvenŃia NaŃiunilor Unite cu privire la transportul multimodal internaŃional de mărfuri, încheiată la Geneva, la 24 mai 1980.

- convenŃii vamale: • ConvenŃia vamală referitoare la transportul internaŃional al mărfurilor sub acoperirea

carnetelor T.I.R., încheiată la Geneva, al 14 noiembrie 1975;97 • ConvenŃia vamală relativă la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporară a mărfurilor,

încheiată la Bruxelles, la 6 decembrie 1961.98 - convenŃii cu privire la licenŃele de import şi de export: • Acordul privind procedurile în materie de autorizaŃii de import, încheiat la Geneva, la 12

aprilie 1979;99 • ConvenŃia de la Paris privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii

armelor chimice şi distrugerea acestora, semnată la Paris, la 13 ianuarie 1993;100 • Protocolul împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc şi componente ale

acestora, precum şi de muniŃii, adoptat la New York, la 31 mai 2001, adiŃional la ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva criminalităŃii transnaŃionale organizate, încheiată la New York, la 15 noiembrie 2003.101

- convenŃii referitoare la proprietatea intelectuală: • ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883;102 • ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 9 septembrie

1886.103 - convenŃii asupra arbitrajului comercial internaŃional: • ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine, încheiată la

New York, la 10 iunie 1958;104 • ConvenŃia pentru reglementarea diferendelor relative la investiŃii între state şi persoane

ale altor state, încheiată la Washington, la 18 martie 1965.105

96 Ratificată de România prin Decretul nr. 194 din 24 martie 1965, publicată în Buletinul Oficial nr. 14 din 24

martie 1965. 97 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul nr. 420 din 5 decembrie 1979, publicat în Buletinul Oficial nr.

98 din 10 decembrie 1979. 98 Ratificată de România prin Decretul nr. 959 din 3 decembrie 1966, publicat în Buletinul Oficial nr. 74 din

3 decembrie 1966. 99 Acceptat de România prin Decretul nr. 183 din 4 iunie 1980, publicat în Buletinul Oficial nr. 47 din 16

iunie 1980. 100 Ratificată de România prin Legea nr. 125 din 9 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 356 din

22 decembrie 1994. 101 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. 125 din 9 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial

nr. 179 din 2 martie 2004. 102 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul-lege nr. 2641 din 17 iunie 1920, ratificat prin Legea din 27

martie 1924. Prin Decretul nr. 427 din 19 octombrie 1963, Ńara noastră a aderat la textele revizuite de la Haga, Londra şi Lisabona, iar prin decretul nr. 1177 din 6 ianuarie 1969 a ratificat forma revizuită de la Stockholm, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969.

103 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. 152, promulgată prin Decretul nr. 1312 din 24 martie 1926. Forma revizuită de la Roma a fost ratificată prin Decretul nr. 1471 din 31 martie 1935, iar forma revizuită de la Stockholm a fost ratificată prin Decretul nr. 549 din 31 iulie 1969. Prin Legea nr. 77 din 8 aprilie 1998, Ńara noastră a aderat la ConvenŃie, în forma revizuită de la Paris, din 1971, şi modificată în 1979, publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 17 aprilie 1998.

104 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul nr. 186 din 21 iulie 1961, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 24 iulie 1961.

105 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul nr. 62 din 30 mai 1975, publicat în Buletinul Oficial nr. 56 din 7 iunie 1975.

33

Prin intermediul convenŃiilor multilaterale se instituie norme uniforme, care permit o reglementare unitară a raporturilor de comerŃ internaŃional şi cooperare economică internaŃională. DificultăŃile rezultate din diversitatea reglementărilor naŃionale sunt atenuate, realizându-se uniformizarea normelor de drept conflictual şi crearea unui drept material uniform.

Dintre convenŃiile multilaterale care formulează norme uniforme de drept conflictual, menŃionăm, cu titlu de exemplu:

- ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 privind reglementarea unor conflicte de legi în materie de cambie şi bilet la ordin;

- ConvenŃia de la Geneva din 19 martie 1931 privind reglementarea unor conflicte de legi în materie de cec;

- ConvenŃia de la Haga din 15 iunie 1955 privind legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internaŃional de bunuri mobile corporale;

- ConvenŃia de la Haga din 22 decembrie 1986 referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri;

- ConvenŃia de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaŃiilor contractuale. Dintre convenŃiile multilaterale care formulează norme uniforme de drept material,

enumerăm, cu titlu exemplificativ: - ConvenŃia de la Haga din 1 iulie 1964 cuprinzând legea uniformă asupra formării

contractelor de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale; - ConvenŃia de la Haga din 1 iulie 1964 referitoare la legea uniformă asupra vânzării

internaŃionale de bunuri mobile corporale; - ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri,

încheiată la Viena la 11 aprilie 1980;106 - ConvenŃia de la New York din 14 iunie 1974 privind prescripŃia în materie de vânzare

internaŃională de mărfuri şi Protocolul de modificare a convenŃiei, încheiat al Viena la 11 aprilie 1980;107

- ConvenŃia privind condiŃiile generale de transport mărfuri, în trafic internaŃional pe Dunăre, încheiată la Siofok, Ungaria, la 23 septembrie 1989, adăugită în baza hotărârilor adoptate la ConferinŃa de la Viena, din 3 februarie 1994;

– ConvenŃia europeană de arbitraj comercial internaŃional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961;108

- ConvenŃia Interamericană privind arbitrajul comercial internaŃional, încheiată la Panama, la 30 ianuarie 1975.

3.2.2. ConvenŃiile bilaterale Forma obişnuită şi frecventă a înŃelegerilor comerciale o constituie convenŃiile bilaterale.

Realizarea unui echilibru între cerinŃele celor două state şi menŃinerea de relaŃii favorabile schimburilor internaŃionale implică folosirea cu prioritate a convenŃiilor bilaterale.

Instrumentele juridice bilaterale utilizate în domeniul schimburilor de mărfuri şi de servicii sunt tratatele sau acordurile comerciale şi înŃelegerile privind cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.

106 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. 24 din 6 martie 1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 54

din 19 martie 1991. 107 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. 24 din 12 martie 1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 46

din 24 martie 1992. 108 Ratificată de România prin Decretul nr. 281 din 30 mai 1963, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 25

iunie 1963.

34

În anumite situaŃii, acordurile comerciale sau acordurile de cooperare sunt însoŃite de acorduri de plăŃi, acorduri financiar-bancare, acorduri de credite, acorduri vamale, acorduri privind transporturile. Alteori, convenŃiile bilaterale pot privi evitarea dublei impuneri ori promovarea şi garantarea reciprocă a investiŃiilor.

3.2.2.1. Tratatele comerciale Tratatele comerciale sunt înŃelegeri internaŃionale care constituie un cadru juridic în

domenii de interes reciproc. Prin intermediul tratatelor comerciale se asigură premisele necesare pentru promovarea şi

dezvoltarea relaŃiilor economice dintre state. Cu toate acestea, tratatele comerciale au o frecvenŃă redusă.

În practică, problemele comerciale pot fi reglementate împreună cu cele de navigaŃie. O asemenea înŃelegere poartă denumirea de tratat de comerŃ şi navigaŃie.

Tratatele comerciale cuprind un număr de principii esenŃiale. Ele reprezintă o bază generală pentru schimburile de mărfuri dintre părŃi. De obicei, tratatele comerciale se încheie pe o perioadă mai mare de timp.

Prevederile tratatelor comerciale includ, în mod obişnuit, două clauze importante: clauza naŃiunii celei mai favorizate şi clauza regimului naŃional.109

3.2.2.2. Acordurile comerciale Acordurile comerciale sunt înŃelegeri internaŃionale prin care se reglementează schimburile

reciproce de mărfuri şi servicii între două state. Între plăŃile externe şi schimburile comerciale fiind o strânsă legătură, reglementarea lor

poate fi unitară. Această înŃelegere este denumită acord comercial şi de plăŃi. După perioada lor de valabilitate, acordurile comerciale se clasifică în modul următor: pe

termen scurt – 1 an; pe termen mediu – 3 ani; pe termen lung – 5 ani. În baza acordurilor de durată se încheie anual protocoale comerciale, care au un conŃinut detaliat.

Acordul comercial este alcătuit din două părŃi: textul propriu-zis şi anexele. Textul acordului comercial este format din titlu, preambul şi conŃinut. În titlu se precizează denumirea înŃelegerii comerciale şi Ńările participante. În preambul se prezintă obiectul şi scopul încheierii acordului comercial Tot preambulul

cuprinde şi hotărârea părŃilor de a pune în aplicare prevederile acordului. ConŃinutul acordului comercial este format dintr-un număr de articole. StipulaŃiile incluse

în înŃelegere se pot referi la probleme de principiu, precum şi la aspecte concrete privind modul de realizare a schimburilor comerciale.

Articolele acordului comercial se referă, în principal, la următoarele probleme: mărfurile care fac obiectul tranzacŃiilor; contingentele de mărfuri, care sunt limitări cantitative sau valorice ale exporturilor şi importurilor; modalitatea şi termenul de contractare a mărfurilor pe sortimente şi specificaŃii tehnice detaliate; eliberarea licenŃelor de import şi export; eliminarea restricŃiilor cantitative; reduceri şi scutiri de taxe vamale; reglementarea exporturilor; modul de efectuare a plăŃilor; soluŃionarea litigiilor; modul de lichidare a acordului; valabilitatea, modul de prelungire şi alte dispoziŃii privind acordul comercial.110

109 A se vedea infra, pct. 3.2.3. 110 Pentru amănunte, Mihai Jacotă, „Reglementarea operaŃiunilor de comerŃ exterior în acordurile

internaŃionale încheiate de România”, în InstituŃii de drept comercial internaŃional, Volumul I, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 177 şi urm.; Victor Babiuc, Grigore Florescu, „ImplicaŃii ale acordurilor comerciale internaŃionale asupra regimului juridic al contractelor comerciale internaŃionale”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 1983, nr. 4 (66), p. 328 şi urm.

35

În cadrul acordurilor bilaterale, operaŃiunile comerciale se realizează pe baza contractelor de comerŃ internaŃional. Ele se încheie în conformitate cu legile şi celelalte reglementări în vigoare în fiecare Ńară. Clauza conformităŃii contractelor cu legea exprimă principiul egalităŃii de tratament între Ńările contractante. PărŃile convin să-şi acorde reciproc toate facilităŃile care sunt permise de legile lor teritoriale.

Trimiterile frecvente ale acordurilor comerciale la legile şi reglementările în vigoare se referă la dreptul administrativ, financiar, valutar, vamal şi nu la dreptul comercial, civil sau conflictual. În ansamblul reglementărilor cuprinse în acordurile comerciale, normele de drept comercial au o pondere redusă şi nu determină regimul juridic al contractelor. În consecinŃă, condiŃiile de validitate şi efectele tranzacŃiilor comerciale vor fi guvernate de legea contractului, lex contractus.

Formulările existente în acordurile comerciale conŃin şi unele clauze care prevăd recunoaşterea personalităŃii juridice a participanŃilor la activitatea de comerŃ internaŃional, capacitatea lor de a încheia contracte şi răspunderea patrimonială proprie. Tot astfel, unele acorduri comerciale, şi în special acordurile de cooperare, condiŃionează încheierea contractelor de aprobarea prealabilă de către autorităŃile competente ale celor două state. Alte acorduri dispun includerea în contractele de lungă durată a unor clauze de menŃinere a valorii.

Articolele acordului comercial pot cuprinde şi unele prevederi speciale. În cazul în care nu există convenŃii separate, în acordul comercial vor fi reglementate o serie de operaŃiuni, cum ar fi prelucrarea mărfurilor, prestaŃiile de servicii sau tranzitul.

Anexele acordului comercial au rolul de a interpreta şi exemplifica principiile generale şi prevederile înserate în textul înŃelegerii. Felul şi numărul anexelor este determinat de specificul şi conŃinutul acordului comercial.

3.2.3. Clauzele esenŃiale ale înŃelegerilor comerciale Egalizarea avantajelor între părŃile unei înŃelegeri comerciale se realizează în baza unor

principii generale. Ele sunt concretizate de clauza naŃiunii celei mai favorizate sau de clauza regimului naŃional.

3.2.3.1. Clauza naŃiunii celei mai favorizate Prin clauza naŃiunii celei mai favorizate se înŃelege că statele contractante se angajează să-

şi acorde privilegii şi avantaje comerciale, la fel de favorabile ca oricărui stat terŃ. Folosirea clauzei naŃiunii celei mai favorizate implică două raporturi juridice: raportul de

bază care se stabileşte între statul ce acordă tratamentul cel mai favorabil şi statul beneficiar; raportul de referinŃă care există între statul cedent şi statul favorizat. Raportul de referinŃă poate fi prealabil sau ulterior raportului de bază.111

Clauza naŃiunii celei mai favorizate are rolul să unifice conŃinutul material al regulilor juridice aplicabile în raporturile dintre părŃi şi să stabilească condiŃii de concurenŃă egală pentru exportatorii străini. Tot clauza asigură şi o stabilitate a comerŃului prin evitarea unor eventuale concesiuni, care pot fi acordate altui stat.112

Clauza naŃiunii celei mai favorizate are o natură convenŃională. Clauza poate fi unilaterală sau bilaterală, fiind asimilată unui contract unilateral sau unei stipulaŃii sinalagmatice. În mod obişnuit, statele îşi asumă obligaŃia de acordare reciprocă a tratamentului naŃiunii celei mai

111 A se vedea şi Grigore Geamănu, op. cit., vol. II, p. 323; Alexandru Bolintineanu, Adrian Năstase, op. cit.,

p. 183; Henri Batiffol, Paul Lagarde, Droit international privé, Cinquième édition, Tome I, Paris, 1970, p. 227; Charles Rousseau, Droit international public, Volume I, Paris, 1970, p. 188.

112 A se vedea E. Sauvignon, La clause de la nation la plus favorisée, Grenoble, 1972, p. 6; P. Reuter, Droit international public, Sirey, Paris, 1974, p. 102.

36

favorizate printr-o clauză bilaterală. Acordarea reciprocă a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate se poate face şi într-un cadru multilateral.113

În practica convenŃională, clauza naŃiunii celei mai favorizate prezintă mai multe forme. Din punct de vedere a poziŃiei statelor, clauza naŃiunii celei mai favorizate poate fi

necondiŃionată şi condiŃionată. Clauza necondiŃionată mai poartă şi denumirea de principiul egalităŃii de tratament, iar clauza condiŃionată de principiul compensaŃiei.

Forma necondiŃionată presupune că părŃile îşi conferă automat şi fără alte compensaŃii, toate avantajele şi privilegiile acordate sau care vor fi acordate unui stat terŃ. Aplicarea clauzei în mod necondiŃionat permite desfăşurarea comerŃului internaŃional în condiŃii de egalitate şi avantaj reciproc, fără discriminări între state.

Forma condiŃionată înseamnă că avantajele şi privilegiile acordate sau care ar urma să fie acordate unui stat terŃ, se extind între părŃi numai în schimbul unor compensaŃii echivalente sau reciproce. Natura şi cuantumul concesiilor se stabilesc prin negocieri între părŃi.

După domeniile la care se aplică clauza naŃiunii celei mai favorizate poate fi generală sau specializată.

Clauza generală are o sferă întinsă de aplicare. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate priveşte ansamblul domeniilor de relaŃii dintre statele contractante. În practică însă, clauza generală se referă numai la relaŃiile din anumite domenii.

Clauza specializată indică domeniile care beneficiază de tratamentul naŃiunii celei mai favorizate. Enumerarea concretă a clauzei circumstanŃiază sfera de aplicare a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate în raporturile dintre părŃile contractante.

În practica internaŃională, clauza naŃiunii celei mai favorizate poate prezenta şi o formă modificată, prin includerea de limitări sau restricŃii. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate este acordat cu rezerve în privinŃa extinderii anumitor avantaje. De la aplicarea clauzei se admit derogări în favoarea uniunilor vamale, zonelor liberului schimb, traficului de frontieră, regimurilor preferenŃiale.

3.2.3.2. Clauza regimului naŃional Prin clauza regimului naŃional se înŃelege că persoanele aparŃinând unui stat străin, care

exercită activitate de comerŃ pe teritoriul statului partener, au, în principiu, aceleaşi drepturi şi obligaŃii ca şi naŃionalii. Clauza regimului naŃional este denumită şi principiul posibilităŃilor egale.

Tratamentul luat în considerare este prevăzut de legislaŃia internă a statului partener. Clauza regimului naŃional înlătură discriminarea şi asigură egalitatea de tratament.114

Clauza tratamentului naŃional stabileşte acelaşi regim pentru mărfurile importate şi cele interne. Acordarea tratamentului naŃional elimină obstacolele netarifare prin care se protejează industriile naŃionale.

3.3. UzanŃele comerciale internaŃionale 3.3.1. NoŃiune, elemente

113 Pentru detalii, Adrian Năstase, „Clauza naŃiunii celei mai favorizate, cu specială privire la practica

convenŃională a României”, în InstituŃii de drept comercial internaŃional, Volumul II, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, p. 168 şi urm.

114 A se vedea şi Grigore Geamănu, op. cit., vol. II, p. 330 şi urm.; G. Schwarzenberg, „The Principles and Standards of International Economic Law” în Recueil des Cours de l’Académie de Droit International de La Haye, Tome 117, I, 1966, p. 80 şi urm.; Henri Batiffol, Paul Lagarde, op. cit., p. 322 şi urm.

37

UzanŃele comerciale reprezintă practici sau reguli care se aplică în relaŃiile contractuale dintre participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional.

UzanŃele comerciale presupun o anumită comportare caracterizată prin continuitate, constanŃă şi uniformitate. Ele se impun prin durată, repetabilitate şi stabilitate. Extinderea şi generalizarea uzanŃelor comerciale este condiŃionată de sfera de aplicare, numărul partenerilor comerciali şi volumul comerŃului.

Individualizarea uzanŃelor comerciale comportă o practică obiectivă şi colectivă. În primul rând, uzanŃele comerciale necesită un element obiectiv determinat de o anumită

practică, atitudine sau comportare. Actele şi faptele care constituie această practică trebuie aplicate în mod repetat, într-o perioadă de timp – longa, invederata, diuturna consuetudo.

Perioada de timp necesară ca o practică să devină uzanŃă poate fi, în funcŃie de condiŃiile concrete, mai lungă sau mai redusă. Dar importanŃa timpului în formarea uzanŃelor comerciale este relativă. ExigenŃele relaŃiilor comerciale au determinat luarea în considerare şi a duratelor scurte de timp. Aplicarea repetată a uzanŃei comerciale implică existenŃa unui interval de timp, dar nu şi o durată îndelungată.115

În al doilea rând, uzanŃele comerciale implică un caracter colectiv, fiind aplicate de mai mulŃi participanŃi la operaŃiunile de comerŃ internaŃional. Prin folosirea lor, pe un anumit teritoriu sau într-o ramură a comerŃului, uzanŃele sunt abstracte şi generale.

Pentru denumirea acestor practici, legislaŃia şi doctrina folosesc noŃiunea de uzanŃe comerciale. Fără a suscita probleme de fond, unii autori preferă expresia de uzuri comerciale.116

În această materie, textele Codului civil român utilizează noŃiunea de obicei. Astfel, art. 970, alin. 2 care se referă la convenŃii, dispune că ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaŃiei, după natura sa.117 Dar prevederile dreptului civil reprezintă dreptul comun faŃă de raporturile de comerŃ internaŃional. NoŃiunea adoptată de Codul civil fiind generică, va include şi uzanŃele care se aplică în comerŃul internaŃional.118

3.3.2. ObişnuinŃele stabilite între părŃile contractante UzanŃele comerciale sunt distincte de obişnuinŃele stabilite între părŃile contractante.

Deosebirea dintre uzanŃe şi obişnuinŃe este configurată de numărul partenerilor care le aplică. ObişnuinŃele se formează în relaŃiile reciproce dintre partenerii comerciali. În contractele

pe care le încheie, părŃile pot introduce anumite expresii, care exprimă atitudini sau comportări existente în activitatea lor comună. Printr-o repetare constantă, expresiile folosite se transformă în clauze de stil, care, în timp, devin subînŃelese sau implicite în raporturile contractuale dintre părŃi.

Precizări în legătură cu obişnuinŃele dintre părŃile contractante există în ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980. În conformitate cu alin. 1 al art. 9, părŃile sunt legate prin uzanŃele la care ele au consimŃit şi de obişnuinŃele care s-au stabilit între ele.119

În aceiaşi termeni, Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale menŃionează, prin alin. 1 al art. 1.9., că părŃile sunt Ńinute de orice uzanŃă asupra căreia au

115 În acest sens, Tudor R. Popescu, op. cit., 1983, p. 29; Ioan Macovei, op. cit., 1987, p. 49; Dragoş-

Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 187. 116 În acest sens, Tudor R. Popescu, op. cit., 1983, p. 26 şi urm.; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 16. 117 A se vedea şi art. 600, art. 980, art. 981, art. 1359, art. 1447 din Codul civil român. 118 În acelaşi sens, Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 199. 119 În acelaşi sens, art. 9, alin. 1 al ConvenŃiei de la Haga din 1964 privind legea uniformă asupra vânzării

internaŃionale de bunuri mobile corporale.

38

convenit şi de practicile pe care le-au convenit între ele. Comentariul la text precizează că o practică stabilită între părŃile unui anumit contract este obligatorie, cu excepŃia cazului în care părŃile au exclus expres aplicarea ei. Dacă o anumită practică poate fi considerată stabilită între părŃi va depinde, desigur, de circumstanŃele cazului, dar comportamentul cu ocazia doar a unei singure tranzacŃii anterioare nu va fi suficient în mod normal.120

DispoziŃiile Codului Uniform al Statelor Unite ale Americii se referă şi la efectele juridice ale obişnuinŃelor. Prin obişnuinŃe între părŃile contractante se înŃeleg o serie de activităŃi anterioare unei tranzacŃii şi care pot fi considerate, în mod rezonabil, ca stabilind între ele o bază comună de interpretare a expresiilor şi actelor lor (art. 1-205). În aceeaşi măsură, se va lua în considerare, comportarea părŃilor concomitentă ori posterioară contractului pentru interpretarea intenŃiei părŃilor (art. 2-208). StipulaŃiile exprese şi modalităŃile de executare, precum şi practicile dintre părŃi şi uzanŃele comerciale vor fi interpretate ca fiind compatibile unele cu altele. Dacă această interpretare nu este posibilă, clauzele exprese vor prevala faŃă de modalităŃile de executare, iar modalităŃile de executare vor avea prioritate asupra practicilor stabilite între părŃi.

Reglementările în materie utilizează noŃiunile de courses of dealing şi usages. Cu toate că prezintă o origine comună, accepŃiunile celor două noŃiuni sunt diferite.

Simplele practici sau obişnuinŃe se stabilesc între părŃile contractante. Practicile individuale obligă numai partenerii comerciali respectivi.

Prin aplicarea lor de către mai mulŃi participanŃi, practicile dintre părŃi dobândesc un caracter colectiv. În măsura în care devin generale, obişnuinŃele se transformă în uzanŃe comerciale. IntenŃiile subiective ale partenerilor sunt convertite într-o voinŃă comună, care exprimă o practică socială.

3.3.3. Clasificarea uzanŃelor UzanŃele comerciale sunt de mai multe feluri. Ele pot fi clasificate în funcŃie de aplicarea

în spaŃiu, sfera de cuprindere, forŃa juridică sau alte criterii. După întinderea aplicării lor în spaŃiu, uzanŃele comerciale sunt interne şi internaŃionale.

UzanŃele interne se folosesc pe teritoriul unui anumit stat, iar uzanŃele internaŃionale se utilizează în comerŃul internaŃional.

Conform sferei lor de aplicare, uzanŃele comerciale sunt locale, speciale şi generale. UzanŃele locale se aplică într-o localitate, port sau regiune determinată. UzanŃele speciale sunt configurate de ramura de activitate comercială, obiectul contractului sau profesiunea părŃilor. De exemplu, uzanŃele în comerŃul cu citrice, uzanŃele în vânzarea internaŃională sau uzanŃele agenŃilor de bursă. UzanŃele generale se aplică ansamblului de relaŃii comerciale internaŃionale. În acest sens, uzanŃele privind calitatea mărfii.

După forŃa lor juridică, uzanŃele comerciale sunt normative şi convenŃionale. UzanŃele normative au valoarea unor norme juridice. Ele mai sunt numite uzanŃe de drept sau legale. UzanŃele convenŃionale au valoarea unor clauze contractuale. Ele mai poartă denumirea de uzanŃe de fapt sau interpretative.121

3.3.4. Natura juridică a uzanŃelor comerciale

120 Principiile contractelor comerciale internaŃionale au fost elaborate de Institutul InternaŃional pentru

Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), constituind un model în vederea redactării legislaŃiei generale sau speciale în materie, un flexibil şi valoros glosar uniform internaŃional. Prima ediŃie a Principiilor a fost publicată în 1994, iar a doua ediŃie revizuită în 2004.

121 A se vedea infra, pct. 3.3.4.

39

Valoarea juridică a uzanŃelor comerciale este apreciată în mod diferit. Opiniile exprimate au asimilat uzanŃele comerciale fie dispoziŃiilor legale, fie dispoziŃiilor contractuale.122

Datorită caracterului lor, uzanŃele comerciale nu pot fi încadrate într-o categorie unitară. Stabilirea naturii lor juridice implică luarea în considerare a distincŃiei dintre uzanŃele normative şi uzanŃele convenŃionale.

3.3.4.1. UzanŃele normative UzanŃele normative se includ în domeniul legii, având autoritate proprie. Dând expresie

unei norme juridice, uzanŃele normative constituie izvor de drept. Pe lângă elementul obiectiv, uzanŃele normative conŃin şi un element subiectiv – opinio

juris sive necessitatis. Acest element exprimă convingerea participanŃilor că uzanŃa corespunde unei obligaŃii juridice. Valoarea normativă a uzanŃei trebuie recunoscută de către lege, printr-o referire sau trimitere explicită. Prin integrarea lor, uzanŃele normative fac parte din legea care o completează, aplicându-se împreună.123

UzanŃele normative prezintă un caracter de durată, de stabilitate şi de generalitate. ForŃa juridică a uzanŃelor normative este aceea a unei legi supletive. Având putere de lege,

uzanŃele normative se impun voinŃei contractanŃilor, chiar şi în cazurile când nu au fost acceptate sau nu le-au cunoscut. Aplicarea automată a uzanŃelor normative poate fi totuşi înlăturată de către părŃi, prin voinŃa lor expresă sau prin includerea în contract a unei clauze contrare.

Proba uzanŃelor normative beneficiază de regimul recunoscut dispoziŃiilor legale. UzanŃele normative nu trebuie să fie dovedite de către părŃi. Datorită identităŃii de regim cu legea, se prezumă că judecătorul sau arbitrul cunoaşte uzanŃele normative, jura novit curia. El este obligat să invoce uzanŃele normative din oficiu.

Rolul uzanŃelor normative este de a suplini legea (praeter legem) sau de a completa dispoziŃiile legii (secundum legem). În unele cazuri, uzanŃele normative au ca scop să înlăture aplicarea unor dispoziŃii legale, care nu sunt de ordine publică în dreptul internaŃional (contra legem).124

3.3.4.2. UzanŃele convenŃionale UzanŃele convenŃionale se încadrează în domeniul autonomiei de voinŃă. Constituind

expresia libertăŃii contractuale a părŃilor, uzanŃele convenŃionale nu sunt izvor de drept. UzanŃele convenŃionale prezintă un element obiectiv sau material. Ele au un caracter

empiric, mobil şi colectiv. ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale este aceea a unei clauze contractuale. UzanŃele

convenŃionale se aplică în temeiul voinŃei exprese a părŃilor.125 Acordul părŃilor se poate

122 A se vedea Pierre Arminjon, op. cit., p. 14; J. Stoufflet, „Contrats commerciaux”, în Jurisclasseur de droit

international, Volume 7, Fascicula 564, nr. 38 şi urm; A. Kassis, Théorie générale des usages du commerce, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1984, p. 123 şi urm.

123 A se vedea Pierre Arminjon, op. cit., p. 15. 124 Pentru opinia că uzanŃele ce tind să înlăture aplicarea legii, fiind prin originea lor convenŃionale, privesc

numai legea civilă care şi-a extins acŃiunea într-un domeniu ce nu-i este propriu, Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, op. cit., p. 102 şi urm.

125 În acest sens, art. 9, alin. 1 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980; art. 1.9, alin. 1 al Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004.

40

manifesta şi în mod tacit sau implicit.126 În absenŃa unui indiciu al voinŃei părŃilor, uzanŃele se vor aplica în considerarea voinŃei lor prezumate. Tot părŃile pot înlătura aplicarea uzanŃelor convenŃionale prevăzând în contract o clauză contrară sau o altă reglementare. UzanŃele convenŃionale pot deroga numai de la normele supletive sau dispozitive, nu şi de la regulile imperative ori prohibitive.

Proba uzanŃelor convenŃionale se face de partea care le invocă. ExistenŃa şi conŃinutul uzanŃelor convenŃionale trebuie să fie probate ca orice altă stipulaŃie contractuală (actor incumbit onus probandi). Pentru dovada uzanŃelor convenŃionale se poate recurge la orice mijloc de probă, cum ar fi culegeri de uzanŃe, jurisprudenŃă, atestate, certificate, martori, experŃi.

Rolul uzanŃelor convenŃionale este de a interpreta, completa şi preciza conŃinutul contractului. AcŃiunea uzanŃelor convenŃionale, prin integrarea lor în tranzacŃiile de comerŃ internaŃional, se exercită în legătură cu negocierea, încheierea, conŃinutul şi executarea contractului.

3.3.5. Regimul uzanŃelor comerciale în dreptul român În dreptul român, uzanŃele normative nu au caracter de izvor de drept. De altfel,

prevederile art. 1 din Codul comercial, care se ocupă de izvoarele dreptului comercial, nu se referă la uzanŃe. AbsenŃa vreunei menŃiuni, se explică prin intenŃia legiuitorului de a înlătura, de principiu, uzanŃele normative.127

Cu caracter derogatoriu, uzanŃele comerciale dobândesc putere legală în situaŃia în care o lege specială trimite la ele. De exemplu, se consideră ca fiind normative uzurile locului de plată, în funcŃie de care se determină valoarea monedei străine atunci când o cambie, respectiv un cec este plătibil într-o monedă care nu are curs la locul respectiv.128

O poziŃie diferită există în privinŃa uzanŃelor convenŃionale. Din interpretarea prevederilor art. 1 al Codului comercial, se desprinde ideea că în dreptul român sunt recunoscute doar uzanŃele convenŃionale.129 Iar dispoziŃiile Codului civil privind obiceiul, la care face trimitere art. 1 din Codul comercial, sunt aplicabile ca drept comun pentru raporturile de comerŃ internaŃional.130

ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale rezultă din voinŃa părŃilor. Prin înserarea lor în contract, uzanŃele convenŃionale nu pot depăşi forŃa juridică a clauzelor contractuale.

3.3.6. Forme ale uzanŃelor comerciale UzanŃele comerciale pot fi exprimate în diferite forme. În afacerile comerciale

internaŃionale, uzanŃele se concretizează, în principal, prin clauze tip, contracte-tip şi condiŃii generale.

3.3.6.1. Clauzele tip

126 În acest sens, art. 9, alin. 2 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de

mărfuri din 1980; art. 1.9, alin. 2 al Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004.

127 În această materie, I.N. FinŃescu, op. cit., p. 27 şi urm.; Paul I. Demetrescu, Întreprinderile comerciale, Editura Cercetări Juridice, Bucureşti, 1943, p. 48 şi urm.; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 16.

128 În acest sens, art. 54, alin. 3 al Legii nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi art. 37, alin. 2 al Legii nr. 59 din 1 mai 1934 asupra cecului.

129 Pentru detalii, Raul Petrescu, Drept comercial român, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996, p. 21. 130 Referitor la temeiul şi forŃa juridică a obiceiului, Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 44 şi urm.; Gabriel Boroi,

op. cit., p. 13.

41

UzanŃele comerciale formulate sub forma clauzelor tip sunt standardizate. Includerea în contracte a clauzelor tipizate permite simplificarea operaŃiunilor comerciale şi evitarea problemelor conflictuale.

În practică, uzanŃele aplicate de către comercianŃi prezintă accepŃiuni diferite. Diversitatea de interpretare generează o stare de incertitudine, ce se repercutează asupra schimburilor internaŃionale. Pentru a înlătura aceste dificultăŃi, Camera de ComerŃ InternaŃională din Paris a realizat o interpretare a principalilor termeni comerciali folosiŃi în contractele de vânzare internaŃională de mărfuri.

Sub egida Camerei de ComerŃ InternaŃională din Paris au fost publicate în 1936 regulile Incoterms (International Rules for the Interpretation of Trade Terms). Revizuite în 1953, regulile Incoterms au fost actualizate şi întregite în 1967, 1976, 1980, 1990 şi 2000. Clauzele interpretate se individualizează prin anumiŃi termeni sau formule, care exprimă forme de vânzare internaŃională.131

Termenii Incoterms se încorporează în contract printr-o referire expresă a părŃilor la clauza aleasă şi varianta documentului în care figurează. De exemplu, FOB conform Incoterms 2000.

Prin Incoterms se determină raporturile dintre vânzător şi cumpărător, precizându-se obligaŃiile lor minime. În concordanŃă cu practicile curente din domeniul comerŃului internaŃional, principalele reglementări ale regulilor Incoterms se referă la predarea mărfii vândute, transferul riscurilor contractuale, repartizarea cheltuielilor între partenerii contractuali, formalităŃile privind trecerea mărfii peste frontieră.132

Tot sub auspiciile Camerei de ComerŃ InternaŃională din Paris au fost elaborate şi următoarele documente: Reguli şi uzanŃe uniforme privind acreditivele documentare – PublicaŃia nr. 500 din 1993; Reguli uniforme pentru incaso – PublicaŃia nr. 522 din 1995; Reguli uniforme pentru garanŃiile contractuale – PublicaŃia nr. 524 din 1993; Reguli uniforme privind garanŃiile la cerere – PublicaŃia nr. 458 din 1995.

Edictate în 1929, Regulile şi uzanŃele uniforme privind acreditivele documentare au fost revizuite în 1933, 1951, 1962, 1974, 1983 şi 1993. Regulile uniforme pentru incaso au fost publicate în 1979 şi revizuite în 1995. Ele au înlocuit Regulile uniforme privind încasarea hârtiilor comerciale, elaborate în 1956 şi revizuite în 1967 şi 1979.

3.3.6.2. Contractele-tip Contractele-tip cuprind clauze uniforme care se întemeiază, în principal, pe uzanŃele

existente în comerŃul internaŃional. În contractele-tip clauzele esenŃiale sunt prestabilite, configurând cadrul juridic al realizării

unor operaŃiuni comerciale. Datorită formei lor preconstituite, părŃile urmează numai să individualizeze un anumit tip de contract, cu date concrete privind: părŃile, cantitatea mărfii, preŃul şi modalitatea de plată.

Clauzele stipulate în contractele-tip pot fi completate sau modificate de către părŃi. Prin contrast, această prerogativă nu este recunoscută în contractele de adeziune. Partea care aderă nu poate deroga de la clauzele incluse în conŃinutul contractului.

Contractele-tip se elaborează de către una din părŃile contractante, de asociaŃiile comerciale internaŃionale sau de organizaŃii neutre. În această materie, o importanŃă deosebită prezintă contractele-tip (Standard-contracts) redactate de Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.133

131 A se vedea infra, pct. 3.3.6.4. 132 A se vedea Frédéric Eiseman, Usages de la vente commerciale internationale (Incoterms), Paris, 1972, p.

11 şi urm. 133 De exemplu, contractele tip pentru vânzarea cerealelor nr. 1A cu variantele nr. 1B, 2A, 3A, 4A, 4B, 5A,

5B, 212 şi 410.

42

3.3.6.3. CondiŃiile generale Prin condiŃiile generale se precizează principalele elemente ale contractelor de acelaşi tip

într-o anumită ramură a comerŃului internaŃional. ÎnŃelegerea comercială se încheie în baza condiŃiilor, care, prin integrarea lor, devin clauze ale contractului. Prevederile condiŃiilor generale au caracter dispozitiv, părŃile având posibilitatea de a deroga de la ele.

Pentru evitarea unor situaŃii inechitabile, în care condiŃiile generale conŃin contracte de adeziune, orice clauză îndoielnică se va interpreta în favoarea părŃii care se obligă. În spiritul acestei soluŃii, se consideră că eficienŃa clauzelor din condiŃiile generale este condiŃionată de cunoaşterea lor de către părŃile cărora le sunt propuse.134

În practica internaŃională, se manifestă o preferinŃă a comercianŃilor pentru condiŃiile generale de livrare (General Conditions for the Delivery) formulate de către Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.135 În elaborarea lor, Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a Ńinut seama de practica existentă, de complexitatea operaŃiunilor comerciale şi de interesele părŃilor. Rezultat al cooperării internaŃionale, aceste instrumente reprezintă o redactare perfecŃionată, care tinde să înlăture practica contractelor de adeziune.136

3.3.6.4. UzanŃele comerciale standardizate Principalele clauze uniforme folosite pentru interpretarea termenilor comerciali din

contractele de vânzare internaŃională au fost standardizate în două documente: Regulile InternaŃionale pentru Interpretarea UzanŃelor de ComerŃ – Incoterms 2000 şi DefiniŃiile revizuite de ComerŃ American Exterior – RAFTD 1941.

3.3.6.4.1. Regulile Incoterms 2000 International Rules for the Interpretation of Trade Terms, în versiunea din 1 ianuarie 2000,

se aplică, în principal pe continentul european. Ultimele revizuiri au fost determinate de extinderea schimbului electronic de date şi de schimbarea tehnicilor de transport al mărfurilor. În actuala redactare, Incoterms a devenit compatibil cu Echange de Données Informatiques (E.D.I.).

Varianta Incoterms din 2000 cuprinde interpretarea a 13 termeni comerciali. Pentru corecta lor înŃelegere, termenii sunt împărŃiŃi în patru grupe distincte: E, F, C, D. Delimitarea grupelor este configurată de prima literă a fiecărui termen comercial.

Grupa E EXV – Ex Works/ À l’usine – Franco fabrícă

134 A se vedea şi Tudor R. Popescu, op. cit., 1983, p. 36. 135 De exemplu, CondiŃiile generale pentru furnizarea la export a materialelor de echipament, nr. 188 şi nr.

574, Geneva, 1955, completate cu modelele 188A şi 574A, 188B şi 574B, 188D şi 574D; CondiŃiile generale pentru exportul şi importul de cherestea de răşinoase, nr. 410, Geneva, 1956; CondiŃiile generale pentru vânzarea internaŃională de citrice, nr. 312, Geneva, 1958; CondiŃiile generale pentru exportul şi importul de buşteni şi cherestea de foioase din zona temperată, nr. 420, Geneva, 1961; CondiŃiile generale de vânzare la import şi la export de bunuri de consum durabile şi a altor produse ale industriilor mecanice fabricate în serie, nr. 730, Geneva, 1961.

136 A se vedea André Tunc, „L’élaboration des conditions générales de vente sous le auspices de la Commission Economique pour l’Europe”, în Revue Internationale de Droit Comparé, 1960, nr. 12, p. 108 şi urm.; Mihai Jacotă, „RelaŃiile economice ale României şi CondiŃiile generale de livrare elaborate sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U.”, în Revista de Studii InternaŃionale, 1971, nr. 2 (12), p. 115 şi urm.

43

Termenul unic din grupa E cuprinde obligaŃii minime pentru vânzător, care trebuie să pună marfa la dispoziŃia cumpărătorului la sediul său. Vânzătorul nu răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport procurat de către cumpărător şi nici de vămuirea mărfii la export. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le implică preluarea mărfii de la fabrică până la destinaŃia stabilită.

Grupa F FCA – Free Carrier/Franco transporteur – Franco transportor FAS – Free Alongside Ship/Franco le long du navire – Franco de-a lungul vasului FOB – Free on Board/Franco bord – Franco la bord În conformitate cu termenii din grupa F, vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui cărăuş

numit de cumpărător. Încheierea contractului de transport este în sarcina cumpărătorului, care, din momentul livrării mărfii, va suporta toate costurile şi riscurile.

Clauzele FAS şi FOB se folosesc în situaŃia în care marfa va fi transportată pe căi navigabile.

Grupa C CFR – Cost and Freight/Coût et fret – Cost şi navlu CIF – Cost, Insurance and Freight/Coût, assurance et fret – Cost, asigurare şi navlu CPT – Carriage Paid To/Port payé jusqu’à – Transport plătit până la CIP – Carriage and Insurance Paid To/Port payé, assurance comprise jusqu’à – Transport şi

asigurare plătite până la Potrivit termenilor din grupa C, vânzătorul este obligat să organizeze şi să plătească

transportul mărfii până la destinaŃie. ObligaŃia de livrare a vânzătorului se efectuează în momentul predării pentru transport. Vânzarea fiind la plecare, riscul pierderii sau avarierii mărfii, precum şi orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente survenite după ce marfa a fost încărcată şi expediată sunt suportate de cumpărător.

În cazul folosirii clauzelor CIF şi CIP, vânzătorul este obligat să asigure marfa, pentru o acoperire minimă.

Dacă marfa se transportă pe căi navigabile, clauzele CFR şi CIF prevăd că vânzătorul trebuie să procure cumpărătorului un conosament sau o scrisoare de transport maritim.

Indiferent de clauza utilizată, vânzătorul poate să încaseze preŃul mărfii, în baza unui credit documentar, prin prezentarea la bancă a documentelor de expediŃie.

Grupa D DAF – Delivered at Frontier/Rendu frontière – Franco frontieră DES – Delivered ex Ship/Rendu ex ship – Franco navă nedescărcat DEQ – Delivered ex Quay/Rendu à quai – Franco chei DDU – Delivered Duty Unpaid/Rendu droits non acquittés – Franco destinaŃie nevămuit DDP – Delivered Duty Paid/Rendu droits acquittés – Franco destinaŃie vămuit Conform termenilor din grupa D, vânzătorul se obligă să livreze marfa în Ńara de destinaŃie.

Toate costurile şi riscurile aferente transportului mărfii se suportă de vânzător până în momentul în care marfa a fost pusă al dispoziŃia cumpărătorului.

Clauza DDP exprimă maximum de obligaŃii care revin vânzătorului. Clauzele DES şi DEQ se folosesc numai în condiŃiile în care marfa va fi transportată pe căi

navigabile. 3.3.6.4.2. Regulile RAFTD 1941 Revised American Foreign Trade Definitions se folosesc pe continentul nord-american.

UzanŃele comerciale specifice pieŃei americane au fost codificate de către Camera de ComerŃ din Washington în 1919 şi revizuite în 1941.

44

DefiniŃiile revizuite de ComerŃ American Exterior sunt corespunzătoare regulilor Incoterms. Versiunea RAFTD din 30 iulie 1941, conŃine opt termeni comerciali consideraŃi uzuali în vânzarea internaŃională.

Ex Point of Origin – Ex Factory, Ex Mill, Ex Mine, Ex Plantation, Ex Varehouse – named point of origin

Termenul este similar condiŃiei franco fabrică din Incoterms. PreŃul mărfii se ia în considerare la punctul de origine, vânzătorul având obligaŃia de a pune marfa la dispoziŃia cumpărătorului la locul convenit şi la data stabilită.

FOB – Free On Board – named inland carrier at named inland poit of departure Conceptul corespunde condiŃiei franco vagon sau franco camion din Incoterms. PreŃul

mărfii se stabileşte în funcŃie de punctul de încărcare intern, vânzătorul fiind obligat să încarce marfa în mijlocul de transport specificat în contract.

FAS – Free Alongside Ship şi FAS Vessel – named port of shipment Formula are semnificaŃia atribuită condiŃiei FAS din Incoterms. PreŃul stabilit cuprinde

toate cheltuielile de livrare a mărfii lângă bordul navei navlosite de cumpărător în portul de încărcare.

FOB Vessel – Free On Board Vessel – named port of shipment Clauza este similară condiŃiei FOB din Incoterms. PreŃul mărfii acoperă toate cheltuielile

de livrare a mărfii pe bordul navei procurate de către cumpărător al termenul fixat. C and F – Cost And Freight – named point of destination Termenul corespunde condiŃiei identice din Incoterms. PreŃul mărfii include şi costurile

necesare pentru transportul mărfii la portul de destinaŃie convenit. CIF – Cost, Insurance, Freight – named point of destination Clauza corespunde aceleiaşi condiŃii din Incoterms. PreŃul stabilit cuprinde asigurarea

maritimă şi cheltuielile necesare pentru aducerea mărfii în portul de destinaŃie fixat. FOB – Free On Board – named inland point in country of importation Regula este similară condiŃiei DES din Incoterms. PreŃul de vânzare include toate

cheltuielile până în momentul livrării mărfii la punctul intern în Ńara de import. Ex Dock – named port of importation Expresia corespunde condiŃiei DEQ din Incoterms. PreŃul de vânzare cuprinde toate costurile până în momentul livrării mărfii pe doc, în portul

de import stabilit, cu taxele vamale achitate 3.3.7. Aplicarea uzanŃelor comerciale UzanŃele comerciale internaŃionale sunt aplicate prin înscrierea în contract a unei clauze de

trimitere sau prin formularea unei clauze integrate în contracte-tip sau condiŃii generale de livrare.

În contextul acestei situaŃii, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980 prevede, prin alin. 2 al art. 9, că în afară de convenŃie contrară, părŃile sunt considerate că s-au referit în mod tacit în contract şi pentru formarea sa, la orice uzanŃă pe care o cunoşteau sau ar fi trebuit să o cunoască şi care, în comerŃul internaŃional este larg cunoscută şi în mod constant respectată în contracte de acelaşi tip în ramura comercială respectivă.137

În termeni asemănători, Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004 arată, în alin. 2 al art. 1.9 că părŃile sunt Ńinute de o uzanŃă care este bine cunoscută şi respectată în mod obişnuit în comerŃul internaŃional de către părŃile unei afaceri comerciale particulare, cu excepŃia cazului în care aplicarea acestei uzanŃe ar fi

137 În acelaşi sens, art. 9, alin. 2 al ConvenŃiei de la Haga din 1964 privind legea uniformă asupra vânzării

internaŃionale de bunuri mobile corporale.

45

nerezonabilă. În unele cazuri, datorită condiŃiilor speciale de desfăşurare a activităŃii părŃilor sau naturii atipice a tranzacŃiei, o uzanŃă aplicabilă într-un anumit domeniu comercial poate fi înlăturată, întrucât apare ca nerezonabilă.

Aplicabilitatea uzanŃelor comerciale este configurată de principiul libertăŃii contractuale. Titlul şi condiŃiile aplicării uzanŃelor comerciale sunt prevăzute de legea contractului, determinată de părŃi sau de instanŃă, prin intermediul normelor conflictuale.

UzanŃele comerciale se aplică cu titlu de clauză convenŃională. Ele au acelaşi regim juridic ca şi prevederile contractuale. Astfel, în soluŃionarea litigiilor care rezultă din operaŃiunile de comerŃ internaŃional, arbitrii trebuie să Ńină seama, pe lângă prevederile legii aplicabile, şi de uzanŃele comerciale.

În conformitate cu art. VII, alin. 1 al ConvenŃiei europene de arbitraj comercial internaŃional din 1961, părŃile sunt libere să determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului litigiului. În lipsa indicării de către părŃi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea desemnată de norma conflictuală pe care ei o vor considera potrivită în speŃă. În ambele cazuri, arbitrii vor Ńine seama de stipulaŃiile contractului şi uzanŃele comerciale.

Prin conexiunea dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern, prevederile ConvenŃiei de la Geneva din 1961 sunt integrate în sistemul nostru juridic. Astfel, textul art. 57, alin. 1 din Regulile de procedură arbitrală ale CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României, în vigoare de la 1 ianuarie 2000, dispune că tribunalul arbitral soluŃionează litigiul arbitral în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, Ńinând seama când este cazul şi de uzanŃele comerciale.

3.3.8. Rolul uzanŃelor comerciale RelaŃiile comerciale internaŃionale prezintă o dinamică proprie, care se individualizează

prin rapiditatea operaŃiunilor. Permanentele schimbări impuse de cerinŃele pieŃei internaŃionale, nu este însoŃită şi de elaborarea unei reglementări corespunzătoare. Lacunele din legislaŃia comercială se răsfrâng şi pe plan contractual. De cele mai multe ori, nici părŃile, nu pot să prevadă, în contractele pe care le încheie, toate situaŃiile care apar în derularea afacerilor comerciale.

În absenŃa unei reglementări adecvate a relaŃiilor comerciale, practica internaŃională a creat anumite reguli nescrise. Acceptate de bună voie şi aplicate în mod repetat, ele au devenit norme care se folosesc în comerŃul internaŃional. Corespunzător intereselor părŃilor contractante, uzanŃele comerciale sunt utilizate în domeniul normelor juridice supletive.

Prin adoptarea de condiŃii uniforme, elaborarea de contracte-tip şi includerea în contracte a unor condiŃii generale de livrare, în practica internaŃională s-a realizat o unificare şi standardizare a uzanŃelor comerciale. Codificarea uzanŃelor în anumite ramuri de activitate comercială asigură certitudinea juridică şi uniformizarea reglementării la nivelul sistemelor de drept naŃionale.

UzanŃele comerciale se folosesc pentru a determina drepturile şi obligaŃiile părŃilor prin completarea şi precizarea conŃinutului contractului. Tot uzanŃele comerciale au rolul de a interpreta sau explica termenii şi expresiile utilizate în contractul de comerŃ internaŃional.138

În literatura de specialitate s-a pus problema dacă referirea părŃilor la uzanŃele comerciale dintr-o anumită Ńară poate reprezenta un punct de legătură determinant pentru indicarea legii aplicabile contractului.139

138 Cu privire la rolul uzanŃelor în practica arbitrală de comerŃ internaŃional, Tudor R. Popescu, op. cit., p. 39

şi urm.; Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 202 şi urm.; Ioan P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., p. 65 şi urm.

46

O asemenea împrejurare poate constitui, prin ea însăşi, doar un simplu criteriu. Alături de celelalte elemente, acest criteriu poate fi luat în considerare, în absenŃa unei manifestări a voinŃei părŃilor, pentru desemnarea legii aplicabile.

Tot în acest context, interesează şi problema dacă uzanŃele comerciale, prin ele însele, pot avea calitatea de drept aplicabil lex causae).

Într-o primă situaŃie, părŃile pot supune raporturile lor contractuale uzanŃelor comerciale incluse într-un contract-tip determinat (lex causae). Prin includerea în contract uzanŃele comerciale nu devin drept aplicabil. Un contract-tip poate reprezenta cel mult un model pentru întocmirea altor contracte, fără nici o altă accepŃiune juridică. Referirea părŃilor la anumite uzanŃe are semnificaŃia preluării unor reglementări cuprinse în contractul-tip determinat, spre a fi introduse în contractul lor, cu titlu de clauze contractuale.

Într-o altă situaŃie, raporturile contractuale dintre părŃi pot fi supuse uzanŃelor comerciale ale unui port maritim sau centru comercial (lex mercatoria). UzanŃele comerciale la care se referă părŃile, nu pot să aibă rolul de drept aplicabil (lex causae). În cazul în care uzanŃele adoptate de părŃi sunt insuficiente pentru reglementarea unor raporturi contractuale, se va recurge la principiile fundamentale ale dreptului internaŃional privat. Neavând nici o legătură substanŃială, contractul nu poate fi completat cu dreptul acelei Ńări în care se localizează uzanŃele comerciale. Referirea părŃilor are valoarea unei introduceri în contract, cu titlu de clauze contractuale, a uzanŃelor comerciale.

3.3.9. Probleme conflictuale Utilizarea uzanŃelor în contractele de comerŃ internaŃional poate determina unele conflicte.

În funcŃie de situaŃia concretă, conflictele pot interveni între uzanŃe comerciale sau între uzanŃe şi legile incidente.140

• Conflictul între două uzanŃe convenŃionale Prin originea şi natura lor, uzanŃele convenŃionale sunt supuse regimului aplicabil

stipulaŃiilor contractuale. Dacă părŃile se referă la două uzanŃe convenŃionale, conflictul dintre ele se va soluŃiona după aceleaşi reguli. În funcŃie de momentul încheierii contractului, prioritate va avea ultima uzanŃă în timp şi la care se consideră că s-au referit părŃile (posterior tempore, potior iure).

În cadrul acestei situaŃii conflictuale, se pune şi problema înlocuirii unei uzanŃe convenŃionale. Astfel, în perioada cuprinsă între încheierea şi executarea contractului, o uzanŃă poate fi înlocuită cu alta. În măsura în care nu există o clauză contrară, prioritate va avea uzanŃa din momentul încheierii contractului. PărŃile nu pot fi obligate să respecte o uzanŃă care nu era cunoscută la momentul respectiv. Conflictul dintre uzanŃe fiind în timp, se va aplica regula tempus regit actum.

• Conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă În cazul unui conflict între o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă, vor prevala

dispoziŃiile uzanŃei legale. Având forŃa juridică a unei legi supletive, uzanŃa normativă suplineşte voinŃa părŃilor. Dar aplicarea uzanŃei normative depinde de intenŃia părŃilor, care pot stipula în contract o clauză contrară.

139 A se vedea Berthold Goldman, op. cit., 1963, p. 477; Ion Nestor, Octavian CăpăŃînă, „Chronique de

jurisprudence roumaine relative au droit international privé”, în Journal de droit international (Clunet), 1968, nr. 2, p. 425; Tudor R. Popescu, op. cit., 1983, p. 33 şi urm.

140 A se vedea Tudor R. Popescu, op. cit., 1983, p. 31 şi urm.; Ioan Macovei, op. cit., 1987 p. 57 şi urm.

47

• Conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă În împrejurarea unui conflict între o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă care există

concomitent, rezolvarea va fi în favoarea uzanŃei. Constituind o stipulaŃie contractuală, uzanŃa convenŃională are un caracter special faŃă de regula generală din legea supletivă. În măsura în care părŃile au acceptat uzanŃa, indiferent de forma de manifestare a voinŃei lor, înseamnă că aplicarea legii supletive a fost înlăturată.

• Conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o lege imperativă În conflictul dintre o uzanŃă convenŃională şi o lege civilă sau comercială imperativă

existente concomitent, precădere va avea legea imperativă. ForŃa juridică a uzanŃei convenŃionale fiind a unei stipulaŃii contractuale, nu pot fi încălcate prevederile imperative ale legii.

• Conflictul între o uzanŃă normativă şi o lege imperativă În situaŃia unui conflict între o uzanŃă normativă şi o lege civilă sau comercială imperativă,

prioritară va fi uzanŃa normativă. Cu toate că au aceeaşi forŃă juridică, uzanŃa normativă constituie o dispoziŃie specială faŃă de legea imperativă, care prezintă caracterul unei reglementări generale. Astfel, jurisprundenŃa a admis anatocismul în materia de conturi bancare, deşi nu este permis în operaŃiunile de drept civil.

Aplicarea regulii specialia generalibus derogant se justifică prin natura comercială a uzanŃei normative. FaŃă de legea civilă, dispoziŃiile legii comerciale reprezintă o reglementare specială, care se va aplica cu precădere în cauză.

• Conflictul între o uzanŃă comercială şi o lege uniformă În conflictul dintre o uzanŃă comercială şi o lege uniformă din domeniul comerŃului

internaŃional, se vor aplica prevederile uzanŃei comerciale. Legea uniformă având un caracter supletiv, uzanŃa va prevala, cu excepŃia situaŃiei în care părŃile au convenit altfel.141

• Conflictul între o uzanŃă comercială şi convenŃia expresă a părŃilor sau dispoziŃii legale de

ordine publică În cazul unui asemenea conflict, convenŃia expresă a părŃilor sau dispoziŃiile de ordine

publică vor înlătura aplicarea uzanŃelor convenŃionale sau normative. Dar normele de ordine publică din dreptul intern nu au, în totalitatea lor, acelaşi caracter în dreptul internaŃional. Ca urmare, în operaŃiunile de comerŃ internaŃional, ordinea publică nu acŃionează cu intensitatea din dreptul intern, fiind mai flexibilă.

Capitolul V Principiile dreptului comerŃului internaŃional 1. NoŃiuni generale

141 În sensul arătat, art. 9, alin. 2 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională

de mărfuri din 1980 şi art. 9, alin. 2 al ConvenŃiei de la Haga privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale din 1964.

48

Raporturile dintre participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional se desfăşoară în

conformitate cu politicile comerciale ale statelor. Reglementările aplicabile în materie formează un cadru juridic, a cărui coerenŃă şi certitudine este asigurată de un număr de principii.

Principiile fundamentale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt următoarele: principiul libertăŃii comerŃului, principiul protecŃiei concurenŃei loiale şi principiul libertăŃii convenŃiilor.

Între principiile dreptului comerŃului internaŃional există o legătură indisolubilă. De altfel, unitatea principiilor este pusă în evidenŃă de complementaritatea lor. În acest sens, principiul libertăŃii comerŃului reprezintă o premieră a libertăŃii convenŃiilor. Tot astfel, lex voluntatis constituie o aplicare specifică a principiului libertăŃii convenŃiilor.

2. Principiul libertăŃii comerŃului Principiul libertăŃii comerŃului reprezintă o cerinŃă fundamentală, care asigură participarea

activă şi neîngrădită la schimburile internaŃionale de mărfuri şi servicii. Libertatea comerŃului dă expresie şi facilitează existenŃa economiei de piaŃă.

În contextul relaŃiilor economice, principiul libertăŃii comerŃului este consacrat de ConstituŃia României din 1991, revizuită în 2003. Prin textul art. 135, alin. 2, lit. a se prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerŃului, pe baza egalităŃii de şanse a comercianŃilor. În acŃiunea de promovare a libertăŃii comerŃului, mijloacele concrete de manifestare sunt configurate de politica statului, care urmăreşte să creeze un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie.

Principiul libertăŃii comerŃului se exprimă în posibilitatea, recunoscută prin lege, persoanelor fizice şi juridice de a fi subiecte ale dreptului comerŃului internaŃional. Pentru exercitarea comerŃului se cere ca persoanele să aibă calitatea de comerciant şi obiectul de activitate să prevadă efectuarea de acte de comerŃ internaŃional. Datorită caracterului său de generalitate, principiul libertăŃii comerŃului se aplică în materia investiŃiilor străine şi a licenŃelor de export şi import. Tot regulile acestui principiu guvernează în mod nemijlocit şi regimul zonelor libere.142Libertatea comerŃului fiind un principiu de drept internaŃional public, nu exclude controlul statului. Activitatea participanŃilor la raporturile de comerŃ internaŃional este controlată de către stat prin mijloace financiar-bancare. IntervenŃia statului se realizează, în condiŃiile legii, prin intermediul taxelor, impozitelor şi a licenŃelor de export-import.

3. Principiul concurenŃei loiale În cadrul relaŃiilor comerciale, principiul liberei concurenŃe se aplică între persoanele care

exercită o activitate asemănătoare. ConcurenŃa este o confruntare sau o competiŃie între comercianŃi, exercitată în domeniile deschise pieŃei, pentru atragerea şi menŃinerea clientelei, în scopul obŃinerii de profituri. Libertatea concurenŃei reprezintă o premisă a dezvoltării relaŃiilor comerciale, o garanŃie a progresului.

În funcŃie de mijloacele folosite, concurenŃa poate fi loială sau neloială. În determinarea limitelor concurenŃei, se utilizează formula morală a loialităŃii de conduită în raporturile cu ceilalŃi comercianŃi.143

142 Pentru detalii, Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., 2004, p. 26 şi urm.; Dumitru Mazilu, op. cit., p. 57 şi

urm. 143 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., p. 585 şi urm.; Yolanda Eminescu, op. cit., p. 3 şi urm.

49

ConcurenŃa loială se exercită în limita uzanŃelor comerciale oneste. Deontologia profesională impune comercianŃilor respectarea, în raporturile de concurenŃă, a unui minimum de moralitate.

În desfăşurarea relaŃiilor comerciale internaŃionale, concurenŃa loială îndeplineşte mai multe funcŃii. Dintre ele, definitorii sunt următoarele:

- funcŃia de garanŃie a economiei de piaŃă; - funcŃia de facilitare a liberei circulaŃii a mărfurilor şi serviciilor; - funcŃia de stimulare a iniŃiativei participanŃilor la activitatea de comerŃ internaŃional.144 Principiul concurenŃei are un rol determinant în stabilirea preŃului mărfurilor. În

confruntarea comercianŃilor, raporturile reale dintre produsele şi serviciile oferite pe piaŃă consumatorilor, permit fixarea unor preŃuri corespunzătoare, care împiedică realizarea profiturilor de monopol.

Reglementările aplicabile concurenŃei comerciale se împart în două categorii principale. Ele privesc restricŃiile impuse concurenŃei şi reprimarea concurenŃei neloiale.

RestricŃiile impuse concurenŃei urmăresc să apere existenŃa liberei concurenŃe prin suprimarea practicilor monopoliste, împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice. Recurgând la practici restrictive de concurenŃă, comercianŃii competitivi pot acapara piaŃa într-un domeniu al producŃiei de mărfuri sau prestaŃiilor de servicii, perturbând mecanismele economiei de piaŃă.

Principalele forme ale practicilor monopoliste sunt înŃelegerile anticoncurenŃiale, abuzul de poziŃie dominantă şi concentrarea de întreprinderi.145

ConcurenŃa neloială reprezintă încălcarea obligaŃiei de respectare a procedurilor oneste sau corecte în exercitarea unei activităŃi comerciale sau industriale. Actele şi faptele de concurenŃă neloială presupun folosirea unor mijloace reprobabile în activitatea comercială şi utilizarea unor modalităŃi discutabile în atragerea clientelei. Reprimarea concurenŃei neloiale urmăreşte să asigure o folosire corectă a libertăŃii de concurenŃă prin sancŃionarea actelor abuzive.

Având în vedere interesele colectivităŃii, concurenŃa neloială este deosebită de concurenŃa interzisă. În situaŃia concurenŃei neloiale exerciŃiul unui drept este excesiv, pe când concurenŃa interzisă implică săvârşirea unui act fără drept. Interzicerea concurenŃei poate rezulta din lege sau din contract.146

În relaŃiile comerciale internaŃionale prezintă interes reglementările referitoare la dumping şi subvenŃiile la export.147

ProtecŃia efectivă împotriva concurenŃei neloiale este prevăzută de ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883, cu revizuirile şi completările ulterioare. În conformitate cu dispoziŃiile alin. 3 al art. 10 bis sunt interzise, în principal, următoarele acte de concurenŃă neloială:

- faptele care sunt de natură să creeze, prin oricare mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent;

- afirmaŃiile false, în exercitarea comerŃului, care sunt de natură a discredita întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent;

- indicaŃiile sau afirmaŃiile a căror folosire, în exercitarea comerŃului, este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricaŃie, caracteristicile, aptitudinea la întrebuinŃare sau calitatea mărfurilor.

144 A se vedea Octavian CăpăŃînă, Dreptul concurenŃei comerciale. ConcurenŃa onestă, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1992, p. 83 şi urm.; Dumitru Mazilu, op. cit., p. 93 şi urm. 145 A se vedea Octavian CăpăŃînă, Dreptul concurenŃei comerciale. ConcurenŃa patologică, Monopolismul,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p. 40 şi urm. 146 A se vedea Paul Roubier, Le droit de la propriété industrielle, Volume I, Sirey, Paris, 1952, p. 482 şi urm. 147 A se vedea Octavian CăpăŃînă, Dreptul concurenŃei comerciale. ConcurenŃa neloială pe piaŃa internă şi

internaŃională, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 28 şi urm.

50

Prin sancŃionarea concurenŃei neloiale se asigură buna desfăşurare a comerŃului şi industriei, ocrotindu-se interesele generale ale societăŃii.

4. Principiul libertăŃii convenŃiilor VoinŃa juridică a participanŃilor la raporturile de comerŃ internaŃional se exprimă, în

principal, prin intermediul contractelor. Puterea de decizie a părŃilor în contractele comerciale internaŃionale este configurată de principiul libertăŃii convenŃiilor.

Principiul libertăŃii convenŃiilor înseamnă că o parte se obligă prin manifestarea propriei voinŃe numai la ceea ce acceptă şi doar în măsura în care doreşte.

În dreptul nostru, principiul libertăŃii convenŃiilor este consacrat de art. 969 din Codul civil, potrivit căruia convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante. Din formularea textului rezultă că libertatea contractuală a părŃilor nu este limitată decât de dispoziŃiile legale imperative.

Aceste dispoziŃii ale dreptului comun, datorită caracterului lor general, completează şi reglementările în comerŃul internaŃional. PărŃile sunt libere să încheie, prin voinŃa lor, orice fel de contracte de comerŃ internaŃional, să aleagă partenerul contractual, să negocieze condiŃiile de contractare, să determine clauzele contractului, efectele pe care le vor produce şi, de asemenea, să modifice ori să stingă obligaŃiile contractuale. Tot prin acordul lor, părŃile au vocaŃia să desemneze legea care va guverna condiŃiile de fond şi efectele contractului, precum şi posibilitatea să opteze în favoarea unei anumite jurisdicŃii.148

În comparaŃie cu dreptul comun, puterea de decizie a părŃilor în relaŃiile comerciale internaŃionale prezintă valenŃe suplimentare. Primatul legii faŃă de voinŃa părŃilor constituie o realitate numai în contractele interne. În operaŃiunile de comerŃ internaŃional, libertatea contractuală a părŃilor prezintă accepŃiuni diferite, care pot fi grupate în două concepŃii: una, subiectivă şi alta, obiectivă.149

După concepŃia subiectivă, se susŃine că izvorul principal al drepturilor şi obligaŃiilor stipulate prin contractul de comerŃ internaŃional constă în acordul de voinŃă al părŃilor. Puterea creatoare a voinŃei părŃilor contractante este independentă de orice referire la o lege determinată, care să-i confere validitatea. Ca atare, părŃile au posibilitatea să sustragă contractul lor de sub incidenŃa oricărei legislaŃii naŃionale. Raporturile lor juridice pot fi guvernate de lex mercatoria sau de principiile de echitate.150

După concepŃia obiectivă, se consideră că legea este prioritară faŃă de voinŃa părŃilor. Primatul legii exclude efectul creator al voinŃei individuale independent şi în afara unui sistem de drept statal. Desigur, părŃile au libertatea să desemneze legea aplicabilă contractului, dar numai în măsura în care opŃiunea lor este admisă de legea forului.

În relaŃiile comerciale internaŃionale, libertatea contractuală implică o autonomie derivată şi nu primordială. De altfel, libertatea contractuală este consacrată întotdeauna de ordinea juridică naŃională.

Punctele de vedere exprimate pun accentul fie pe voinŃa părŃilor, fie pe primatul legii. Argumentele invocate în susŃinerea acestor concepŃii nu pot fi absolutizate.

În realitate, autonomia de voinŃă decurge din principiul libertăŃii convenŃiilor în domeniul raporturilor de comerŃ internaŃional. Dar principiul lex voluntatis nu se confundă cu principiul

148 A se vedea Tudor R. Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaŃiilor , Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,

1968, p. 21 şi urm.; Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, op. cit., p. 137 şi urm. 149 A se vedea Henri Batiffol, Choix d’articles, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1976,

p. 219 şi urm. 150 Pentru criticile aduse în doctrină acestei concepŃii, Octavian CăpăŃînă, Brânduşa Ştefănescu, Tratat de

drept al comerŃului internaŃional, Volumul II, Partea specială, Editura Academiei, Bucureşti, 1987, p. 8 şi urm.

51

libertăŃii convenŃiilor. În contractele comerciale internaŃionale, desemnarea de către părŃi a legii aplicabile nu este exclusă în domeniul normelor imperative sau prohibitive.

Prin autonomie de voinŃă se înŃelege că părŃile pot să aleagă legea care va guverna condiŃiile de fond şi efectele contractului de comerŃ internaŃional.

Principiul lex voluntatis corespunde exigenŃelor comerŃului internaŃional, permiŃând părŃilor să adapteze contractul la situaŃia existentă pe diferite pieŃe străine. În determinarea legii aplicabile contractului, principiul lex voluntatis implică egalitatea legislaŃiilor naŃionale, întrucât nu există o lege care să fie aplicată obligatoriu ori să nu fie aplicată niciodată. Regăsindu-se în majoritatea sistemelor de drept internaŃional privat, principiul lex voluntatis contribuie la uniformizarea soluŃiilor conflictuale în materia contractelor.151

În legislaŃia noastră, lex voluntatis este consacrată de Legea de drept internaŃional privat din 1992. Conform prevederilor art. 73, contractul este supus legii alese prin consens de părŃi.152 Legea care cârmuieşte fondul, potrivit art. 71, alin. 1 al care trimite art. 86, alin. 1, se aplică, în principal, şi condiŃiilor de formă ale contractului.

Din formularea acestor texte, rezultă că opŃiunea de alegere a părŃilor este permisă de legea forului. VoinŃa părŃilor nu are putere prin ea însăşi. Efectele juridice ale voinŃei părŃilor se produc în limitele şi condiŃiile prevăzute de lege.

151 A se vedea Ioan P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., p. 280 şi urm.; Mihail Vasile Jakotă, Drept

internaŃional privat, Volumul II, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1997, p. 183 şi urm. 152 SoluŃia este consacrată, prin extinderea sferei de aplicare, şi în materia actului juridic unilateral. În

conformitate cu art. 69, condiŃiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleasă de către autorul său.

52

Titlul II Falimentul internaŃional Capitolul I ConsideraŃii generale asupra falimentului 1. NoŃiune, evoluŃie, elemente Falimentul este o cale specială de executare silită asupra tuturor bunurilor comerciantului

debitor, care a încetat plata datoriilor sale comerciale.1 Falimentul indică situaŃia unui comerciant, care nu-şi poate plăti datoriile ajunse la

scadenŃă, fiind în încetare de plăŃi. Falimentul mai reprezintă organizarea juridică a creditorilor, care se apără în comun de insolvenŃa comercială a debitorului lor. Tot falimentul constituie şi o măsură legală de ocrotire a creditului prin repartizarea riscurilor între toŃi creditorii comerciantului.2

Falimentul provine din venditio-bonorum, reglementată în dreptul roman, ca modalitate de executare a tuturor bunurilor debitorului. În cazurile în care creditorii obŃineau trimiterea în posesie (missio in possessionem), bunurile datornicului erau sechestrate în scopul vânzării lor în bloc. Pe durata desesizării datornicului, bunurile erau administrate de un curator bonorum. Întregul patrimoniu al datornicului era vândut la licitaŃie publică de reprezentantul creditorilor. Pentru a evita executarea asupra patrimoniului, datornicul insolvabil putea să cedeze de bună voie creditorilor toate bunurile sale (cessio bonorum). În acest fel, datornicul nu mai putea fi condamnat pentru datoriile anterioare decât în limita resurselor necesare existenŃei sale (beneficium competentiae). În epoca imperială, vânzarea în bloc a bunurilor debitorului insolvabil a fost înlocuită cu vânzarea în detaliu (distractio bonorum).3

În legislaŃia republicilor oraşe italiene, falimentul a fost reglementat ca o procedură concursuală de executare a tuturor debitorilor, indiferent de profesiunea lor. Falimentul avea un caracter represiv, comercianŃii fali Ńi fiind socotiŃi infractori.

Din statutele italiene, falimentul este preluat de OrdonanŃa lui Colbert din 1673 asupra comerŃului terestru.4 În 1807, instituŃia falimentului este consacrată de Codul comercial francez, iar ulterior, în celelalte sisteme de drept.

În concepŃia clasică, falimentul se caracterizează prin următoarele elemente: instituirea unei proceduri concursuale de executare silită; lichidarea întreprinderii comerciale; sancŃionarea falitului culpabil; situaŃia infamantă a debitorului falit.

Procedura falimentului este colectivă, generală şi egalitară. Executarea silită urmăreşte interesele tuturor creditorilor, se aplică întregului patrimoniu şi satisface toŃi creditorii, în limita cotei falimentare, proporŃional cu valoarea creanŃelor.

În perioada contemporană, realităŃile activităŃii comerciale au determinat importante schimbări în privinŃa tratamentului legal aplicabil comerciantului în stare de încetare de plăŃi.

1 Termenul de faliment provine din cuvântul latin fallere, care înseamnă a înşela. 2 În această privinŃă, Mihail Paşcanu, Dreptul falimentar român, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1927, p. 8 şi

urm.; Giuseppe Ferri, Manuale di diritto commerciale, Torino, 1972, p. 201 şi urm. 3 Pentru amănunte, P.F. Girard, Manuel élémentaire de droit romain, Paris, 1929, p. 129; Vladimir Hanga,

Mihai Jacotă, Drept privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1964, p. 94 şi urm. 4 Reglementări privind falimentul au conŃinut şi OrdonanŃele lui Francisc I din 1536 şi Carol al IX-lea din

1560.

53

Ideea de faliment începe să fie părăsită, conturându-se o concepŃie diferită, care pune accentul pe reabilitarea economică a debitorului.5

Primele izvoare româneşti care cuprind dispoziŃii referitoare la faliment au fost Codul Calimach din 1817 şi Legiuirea Caragea din 1818. Sub influenŃa Legii franceze din 28 mai 1838, Condica de comerciu din 1840 a prevăzut o reglementare amplă şi severă a falimentului, precum şi a bancrutei. Prin adoptarea Codului comercial din 1887, falimentul este inclus în Cartea a III-a, art. 695-888.

CerinŃele economiei de piaŃă au impus elaborarea unei reglementări adecvate. La 22 iunie 1995 a fost adoptată Legea nr. 64 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. DispoziŃiile Legii din 1995 permiteau însă derularea unei proceduri îndelungate şi costisitoare. Pentru realizarea unui sistem eficient de insolvenŃă,a fost necesară o nouă măsură legislativă. Configurând o altă etapă în procesul de reformă, intervenŃia legiuitorului s-a concretizat prin Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenŃei.6

2. Sisteme doctrinare În reglementarea falimentului, activele sau creditorii unei societăŃi comerciale fiind situate

pe teritoriul mai multor state, legile în prezenŃă pot să conŃină prevederi deosebite. Determinarea legii falimentului va depinde de modul de soluŃionare a conflictului de competenŃă jurisdicŃională. La aceste aspecte, se adaugă şi stabilirea efectelor extrateritoriale ale hotărârilor pronunŃate în procedura falimentului.

Pe plan internaŃional, problematica soluŃionării conflictelor de legi privind falimentul s-a concretizat în două teorii sau sisteme. În funcŃie de poziŃia adoptată, se admite fie teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului, fie teoria pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului.

Potrivit primei teorii7, falimentul se pronunŃă şi se administrează numai de instanŃa de la domiciliul sau stabilimentul principal al debitorului. Implicit, procedura falimentului va fi supusă legii instanŃei competente, adică lex fori.

CerinŃa unităŃii procedurii este completată de caracterul universal al falimentului. Efectele falimentului se produc asupra tuturor bunurilor debitorului, indiferent de Ńara în care se găsesc şi faŃă de toate persoanele.

În susŃinerea teoriei unităŃii şi universalităŃii falimentului se invocă următoarele argumente: - egalitatea de tratament a creditorilor debitorului se poate realiza numai dacă există un

singur faliment reglementat de o lege unică, asigurând unitatea masei credale; - redresarea situaŃiei economice este facilitată de unitatea falimentului, întrucât se evită

supunerea debitorului unor regimuri diferite, în funcŃie de statele în care se află bunurile sale; - unitatea patrimoniului impune declararea unui singur faliment, care se extinde asupra

tuturor bunurilor debitorului şi permite aplicarea aceluiaşi regim pentru sucursalele fără personalitate juridică;

- capacitatea debitorului fiind afectată prin pronunŃarea falimentului, hotărârea de declarare a falimentului produce efecte extrateritoriale fără exequatur;

- exigenŃele comerŃului internaŃional au impus anumite reglementări specifice, care reclamă existenŃa unei proceduri unitare în materia falimentului.

5 A se vedea infra, cap. III. 6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. 7 A se vedea Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, Droit du commerce international, Sirey, Paris, 1969, p.

753 şi urm.; Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, EdiŃia a doua, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 140; Ioan Macovei, InstituŃii în dreptul comercial internaŃional, Editura Junimea, Iaşi, 1987, p. 235; Ioan Schiau, Regimul juridic al insolvenŃei, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 498 şi urm.; Diana Ungureanu, Falimentul internaŃional, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 15 şi urm.

54

Teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului a fost consacrată de numeroase legislaŃii naŃionale. De asemenea, teoria este adoptată de unele convenŃii internaŃionale. De exemplu, ConvenŃia statelor nordice privind procedura falimentului din 1993 sau ConvenŃia Uniunii Europene privind procedurile de insolvenŃă din 1995.8

Conform celei de a doua teorii9, se vor pronunŃa mai multe falimente distincte, după cum în diferite Ńări există sedii secundare, bunuri sau creditori ai debitorului. În fiecare Ńară, falimentele se declară de către instanŃele locale.

Falimentele declarate sunt independente şi efectele se produc numai pe teritoriul statului în care s-a pronunŃat hotărârea. În mod necesar, teritorialitatea atrage pluralitatea falimentului.

În favoarea teoriei pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului se susŃin mai multe argumente: - procedura falimentului, prin prisma naturii sale patrimoniale, face parte din statutul real,

care, fiind de aplicare strict teritorială, competenŃa legislativă este influenŃată de competenŃa jurisdicŃională;

- încrederea creditorilor se întemeiază pe gajul special asigurat de bunurile debitorului, aflate într-un anumit stat, pe care creditorii le pot cunoaşte şi urmări în condiŃii optime;

- procedura de executare asupra bunurilor debitorului se realizează cu participarea autorităŃilor locale, care asigură aplicarea reglementărilor teritoriale privind protejarea creditului;

- interesele creditorilor locali sunt ocrotite în mod eficient de legea forului, beneficiind de privilegiul competenŃei instanŃelor naŃionale sau de un drept de preferinŃă asupra bunurilor debitorului aflate pe teritoriul Ńării în care s-a deschis procedura falimentului.

Teoria pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului a fost receptată de reglementările moderne în materie. De exemplu, ConvenŃia europeană privind anumite aspecte internaŃionale ale falimentului din 1990 sau Legea model UNCITRAL privind insolvabilitatea din 1997.10

SoluŃiile preconizate de teoriile unităŃii şi pluralităŃii falimentului sunt discutabile, iar practica judiciară nu este constantă. O abordare judicioasă în materie, care să permită armonizarea reglementărilor aplicabile falimentului, poate fi asigurată numai prin intermediul convenŃiilor internaŃionale.

Capitolul II Reglementări privind falimentul 1. Reglementarea falimentului în unele sisteme legislative Reglementările legislaŃiilor naŃionale în materia falimentului conŃin prevederi diferite.

Principalele deosebiri se referă la sfera de aplicare şi finalitatea procedurilor colective. În legislaŃiile de influenŃă franceză, falimentul are un caracter profesional, aplicându-se

numai comercianŃilor. Încetarea plăŃilor de către un necomerciant nu atrage consecinŃe specifice. Acest sistem se aplică în Belgia, Grecia, Italia, Spania.

În celelalte legislaŃii, procedura falimentului este unitară pentru toŃi debitorii, comercianŃi sau necomercianŃi.11 Deşi asigură egalitatea între debitori, sistemul este complex, iar

8 A se vedea infra, cap. II, pct. 2.3 şi pct. 2.5. 9A se vedea Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 757 şi urm.; Tudor R. Popescu, op. cit., p. 140

şi urm.; Ioan Macovei, op. cit., p. 236; Ioan Schiau, op. cit., p. 500 şi urm.; Diana Ungureanu, op. cit., p. 21 şi urm.

10 A se vedea infra, cap. II, pct. 2.4. şi pct. 2.6. 11 De exemplu, Legea de aplicare a OrdonanŃei InsolvenŃei (EGInsO) din 1994, în Germania; Insolvency Act

din 1986, în Anglia.

55

unificarea procedurilor nu este posibilă, existând proceduri simplificate pentru unele categorii de debitori.12

SoluŃii diferite sunt consacrate şi cu privire la finalitatea procedurilor colective. Sistemele legislaŃiilor naŃionale îmbină măsurile de prevenire a falimentului cu cele de redresare şi lichidare judiciară.

În unele legislaŃii, accentul se pune pe prima fază, de prevenire a falimentului. Cu toate că este în dificultate, întreprinderea îşi continuă activitatea, în scopul redresării sale. De exemplu, în dreptul belgian, debitorii sunt convocaŃi pentru a găsi o soluŃie de redresare de către serviciul de anchetă comercială din cadrul tribunalului comercial. În dreptul grec, de gestiunea întreprinderilor în dificultate şi realizarea unei înŃelegeri cu creditorii se ocupă o instituŃie administrativă specializată.

În alte legislaŃii, importanŃă prezintă posibilitatea de redresare a întreprinderii. Deşi se află în dificultate, întreprinderea îşi continuă activitatea, în vederea salvării sale. Măsurile de redresare au ca scop plata creditorilor. În caz de nereuşită, întreprinderea nerentabilă va fi lichidată.

2. Reglementări internaŃionale în materia falimentului Pe plan internaŃional, expansiunea comerŃului şi a investiŃiilor a determinat o abordare

globală a reglementărilor privind falimentul. Diversitatea sistemelor legislative naŃionale a impus utilizarea unor tehnici şi instrumente variate.

Activitatea de armonizare în materia falimentului se concretizează prin încheierea de convenŃii internaŃionale, prin adoptarea de regulamente sau prin elaborarea de legi interne, care transpun acte internaŃionale.13

2.1. Tratatul de la Montevideo În 1889 s-a încheiat la Montevideo, între patru state latino-americane, Tratatul privind

dreptul internaŃional privat. DispoziŃiile tratatului privesc reglementarea averii debitorului aflat în încetare de plăŃi. Competentă în administrarea procedurii este instanŃa de la sediul debitorului. Dacă debitorul are sedii comerciale şi în alte state, procedura poate fi declanşată în oricare dintre ele.

Tot la Montevideo, în anul 1940, se mai încheie un Tratat privind dreptul internaŃional privat. Pe lângă prevederile din înŃelegerea anterioară, Tratatul din 1940 cuprinde şi reguli referitoare la redresare şi suspendarea plăŃilor.

Conform ambelor tratate, administratorul falimentului are autoritate în toate statele contractante. Creditorii locali ai debitorului străin pot deschide, în propriul stat, proceduri separate de faliment împotriva debitorului. Aceştia trebuie să respecte garanŃiile reale constituite asupra debitorului, înainte de deschiderea procedurii, de creditorii domiciliaŃi în statele contractante.

2.2. ConvenŃia de la Havana ConvenŃia de la Havana, denumită şi Codul Bustamente, a fost adoptată, de către statele

din America Centrală şi de Sud, la 13 februarie 1928. Având un accentuat caracter doctrinar,

12 A se vedea Yves Guyon, Droit des affaires. Entreprises en difficulté. Redressement judiciaire. Faillite,

Economica, Paris, 2003, p. 18. 13 A se vedea Ioan Schiau, op. cit., p. 497 şi urm.; Diana Ungureanu, op. cit., p. 39 şi urm.; Dragoş-Alexandru

Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 445 şi urm.; Ion Turca, Falimentul. Actuala procedură, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 515 şi urm.

56

ConvenŃia a preluat dispoziŃiile Tratatului de la Montevideo din 1889 referitoare la competenŃa teritorială. CompetenŃa deschiderii procedurii de faliment se determină după domiciliul civil sau comercial al debitorului.

Pe lângă aceste prevederi, ConvenŃia de la Havana reglementează recunoaşterea hotărârilor privind reorganizarea şi lichidarea averii debitorului, puterile administratorului numit de instanŃa competentă şi hotărârile referitoare la desfiinŃarea sau modificarea transferurilor patrimoniale efectuate în perioada suspectă, cu prejudicierea creditorilor.

2.3. ConvenŃia statelor nordice Statele nordice14 au încheiat, la 7 noiembrie 1933, ConvenŃia privind procedura

falimentului. Elaborată sub auspiciile Consiliului Nordului, ConvenŃia consacră teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului.

ConvenŃia permite ca procedurile falimentare deschise în statul unde debitorul îşi are sediul sau domiciliul să fie recunoscute în celelalte state contractante. Indiferent de statul în care sunt situate, toate bunurile din patrimoniul debitorului constituie masa pasivă a falimentului, care va fi administrată potrivit legii statului unde a fost declanşată procedura. Totuşi, privilegiile sau garanŃiile reale care le afectează, vor fi guvernate de legea statului în care sunt situate.

Prevederile ConvenŃiei se mai ocupă de publicitatea procedurilor de faliment în statele contractante în care debitorul deŃine bunuri, dispunerea măsurilor asiguratorii, asistenŃa judiciară şi recunoaşterea hotărârilor între statele contractante.

2.4. ConvenŃia de la Istanbul Statele membre ale Consiliului Europei au încheiat, la Istanbul, ConvenŃia europeană

privind anumite aspecte internaŃionale ale falimentului. Semnată la 5 iunie 1990, ConvenŃia nu a intrat în vigoare.

Domeniul de reglementare al ConvenŃiei de la Istanbul este limitat la procedurile de insolvenŃă care implică desesizarea debitorului şi desemnarea unui sindic, fiind susceptibile să antreneze lichidarea bunurilor debitorului (art. 1). Nu sunt incluse în domeniul de aplicare al ConvenŃiei, procedurile de reorganizare.

Hotărârea de deschidere a procedurii este supusă dispoziŃiilor ConvenŃiei, cu îndeplinirea următoarelor cerinŃe: să emane de la o instanŃă competentă; să producă efecte pe teritoriul statului în care s-a deschis procedura; să nu fie vădit contrară ordinii publice (art. 3).

CompetenŃa de a deschide procedura falimentului revine instanŃei de la principalul sediu al debitorului. Până la proba contrară, sediul comercial este prezumat a fi sediul social al debitorului.

În situaŃia în care debitorul nu are centrul principalelor interese pe teritoriul unui stat contractant sau nu poate fi deschisă o procedură principală în statul unde se află sediul statutar, competente devin jurisdicŃiile pe teritoriul cărora debitorul are un stabiliment. Dacă intervine un conflict de competenŃă, prioritate va avea jurisdicŃia care a deschis cea dintâi procedura (art. 4).

Principalele probleme pe care este structurată ConvenŃia se referă la atribuŃiile sindicului, falimentele secundare şi drepturile creditorilor.

Numirea sindicului este urmată de măsuri de publicitate, în modalităŃile stabilite de către legislaŃia fiecărui stat membru. Puterile sindicului vor putea fi executate numai după o perioadă de 2 luni de la publicarea actului de numire (art. 11).

14 Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia.

57

În exercitarea atribuŃiilor sale, sindicul poate îndeplini orice acte de administrare, de gestiune şi de dispoziŃie asupra bunurilor debitorului, inclusiv deplasarea lor în afara teritoriului statului în care sunt situate (art. 10). PlăŃile sau remiterile de bunuri făcute cu bună-credinŃă sindicului sunt liberatorii (art. 13).

Falimentele secundare pot fi deschise în statele membre pe teritoriul cărora este situat un sediu al debitorului sau bunurile acestuia. Deschiderea procedurii secundare poate fi solicitată de sindicul din procedura principală sau de orice altă persoană sau organ abilitat să ceară deschiderea procedurii de faliment (art. 18).

Falimentul secundar este guvernat de legea statului pe teritoriul căruia s-a deschis (art. 19). Sindicii procedurii principale şi cei ai procedurii secundare trebuie să comunice fără

întârziere între ei orice informaŃie ce poate fi utilă, şi, mai ales, orice măsură ce urmăreşte încetarea procedurii (art. 25). De altfel, procedura secundară poate înceta numai cu avizul sindicului din procedura principală, care trebuie dat într-un termen rezonabil (art. 26).

DispoziŃiile privind informarea creditorilor şi înregistrarea creanŃelor lor sunt aplicabile tuturor procedurilor de insolvenŃă, chiar dacă nu presupun desesizarea debitorului. ToŃi creditorii cunoscuŃi rezidenŃi într-un alt stat decât acela în care s-a deschis procedura, trebuie să fie informaŃi individual. Ei vor prezenta creanŃele sindicului sau autorităŃii competente din acel stat (art. 31).

2.5. ConvenŃia Uniunii Europene După numeroase şi îndelungate discuŃii, a fost semnată la Bruxelles, la 23 noiembrie 1995,

ConvenŃia privind procedurile de insolvenŃă. Nefiind ratificată de către toate statele membre ale Uniunii Europene, ConvenŃia nu a intrat în vigoare.

Domeniul de aplicare a ConvenŃiei cuprinde procedurile de insolvenŃă care implică ridicarea totală sau parŃială a dreptului debitorului de a-şi administra averea şi desemnarea unui sindic. DispoziŃiile ConvenŃiei nu se aplică instituŃiilor de credit, societăŃilor de asigurări, societăŃilor de valori mobiliare şi organismelor de plasament colectiv.

CompetenŃa deschiderii procedurii revine jurisdicŃiei statului contractant pe al cărui teritoriu este situat centrul principalelor interese ale debitorului. Pentru persoanele juridice, centrul de interese este prezumat a fi sediul social.

În cazul în care centrul principalelor interese se află pe teritoriul unuia dintre statele contractante, jurisdicŃia unui alt stat contractant nu este competentă a deschide o procedură decât atunci când debitorul posedă o întreprindere pe teritoriul acelui stat contractant. Efectele procedurii vor fi însă limitate la bunurile debitorului aflate pe teritoriul acelui stat (art. 3).

Legea aplicabilă procedurii falimentului este legea statului contractant pe teritoriul căruia s-a deschis procedura (art. 4).

Pentru unele aspecte particulare ale procedurii sunt prevăzute norme specifice. Ele privesc drepturile reale ale terŃelor persoane asupra unor bunuri din averea debitorului, compensarea creanŃelor reciproce între un creditor şi debitor, vânzările către debitor cu clauza rezervei dreptului de proprietate, efectele deschiderii procedurii contractelor de muncă.

Potrivit principiului universalităŃii, orice decizie de deschidere a procedurii luată de jurisdicŃia competentă a unuia dintre statele membre este recunoscută în toate celelalte state contractante, din momentul în care această decizie îşi produce efectele în statul deschiderii procedurii. Decizia va fi recunoscută chiar dacă debitorul, în virtutea calităŃii sale, nu este susceptibil de a fi subiect al unei proceduri de faliment în celelalte state contractante (art. 16).

Recunoaşterea unei proceduri principale, nu împiedică deschiderea unei proceduri secundare, de către jurisdicŃia unui alt stat contractant. Decizia de deschidere a procedurii principale produce, fără altă formalitate, în oricare alt stat contractant, efectele atribuite de

58

legea statului deschiderii, atâta timp cât o procedură secundară nu a fost deschisă în acel stat contractant. Efectele procedurii secundare nu pot fi contestate în celelalte state contractante.

2.6. Legea model UNCITRAL La sesiunea Comisiei NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional, din 30 mai

1997, a fost adoptată Legea model privind insolvabilitatea internaŃională.15 Legea model UNCITRAL constituie o reglementare armonioasă a situaŃiilor de insolvenŃă

transfrontalieră. Prin armonizarea reglementărilor naŃionale, Legea model UNCITRAL permite o

administrare eficientă a procedurilor falimentului în cazurile în care bunurile debitorului se află pe teritoriul mai multor state sau unii dintre creditori sunt străini. Principalele obiective urmărite de Legea model constau în următoarele: asigurarea cooperării între tribunalele şi celelalte autorităŃi competente ale diferitelor state implicate în insolvenŃa transfrontalieră; garantarea unei mai mari siguranŃe a comerŃului şi investiŃiilor; administrarea corectă şi eficientă a cazurilor de insolvenŃă transfrontalieră, într-o modalitate care să protejeze interesele tuturor creditorilor şi ale celorlalte persoane implicate, inclusiv ale debitorului; protejarea bunurilor debitorului şi optimizarea valorii lor; facilitarea redresării întreprinderilor în dificultate financiară, astfel încât să fie protejate investiŃiile şi să fie conservată forŃa de muncă.

Domeniul de aplicare al Legii model îl constituie următoarele situaŃii: o instanŃă străină sau un reprezentant străin solicită asistenŃă în statul care a adoptat Legea model în legătură cu o procedură care se desfăşoară în străinătate; se solicită asistenŃă într-un stat străin în legătură cu o procedură care se desfăşoară în statul care a adoptat Legea model; desfăşurarea concomitentă a unei proceduri declanşată într-un stat străin şi o procedură declanşată în statul care a adoptat Legea model; creditorii străini sau alte persoane interesate străine au interesul de a solicita sau de a participa la o procedură desfăşurată potrivit legilor statului care a adoptat Legea model (art. 1).

În împrejurarea în care prevederile Legii model contravin angajamentelor internaŃionale la care statul este parte, aplicarea ei va fi înlăturată în favoarea dispoziŃiilor respectivelor tratate sau convenŃii internaŃionale (art. 3). În acest fel, Legea model consacră prioritatea dispoziŃiilor convenŃiilor internaŃionale faŃă de legile interne.

În interpretarea Legii model se va Ńine seama de caracterul şi originea ei internaŃională, precum şi de necesitatea promovării uniformităŃii de aplicare a dispoziŃiilor sale şi de respectare a bunei-credinŃe (art. 8). Cu toate că Legea model este încorporată sistemului legislativ naŃional, această prevedere reprezintă o clauză standard în convenŃiile internaŃionale.

Fără a realiza o unificare substanŃială a legilor care privesc insolvenŃa, Legea model reglementează următoarele probleme: accesul reprezentanŃilor şi al creditorilor străini la instanŃele competente din statul care a adoptat Legea model; recunoaşterea procedurilor străine; cooperarea cu instanŃe şi reprezentanŃi străini; procedurile concurente (art. 1-4).

Reprezentantul străin are acces direct la instanŃele competente din statul care a adoptat Legea model. În consecinŃă, reprezentantul străin dobândeşte legitimare procesuală activă.

Reprezentantul străin este o persoană fizică sau juridică, împuternicită într-o procedură desfăşurată în străinătate (art. 2). El este abilitat să deschidă ori să participe la o procedură în statul care a adoptat Legea model. Dacă procedura este deschisă, participarea reprezentantului străin este condiŃionată de recunoaşterea procedurii străine.

15 În dreptul român, dispoziŃiile Legii model UNCITRAL au fost preluate de Legea nr. 637 din 7 decembrie

2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat în domeniul insolvenŃei.

59

Un drept de acces la procedură este rezervat şi creditorilor străini. Ei beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi creditorii locali, referitor la deschiderea sau participarea la o procedură în curs şi la rangul de prioritate al creanŃelor concurente.

Orice notificare adresată creditorilor locali va fi făcută, prin mijloace adecvate, şi creditorilor străini. Notificarea trebuie să acorde un termen rezonabil pentru prezentarea creanŃelor şi să conŃină toate informaŃiile necesare.

Cererea de recunoaştere a procedurii străine trebuie însoŃită de documente privind începerea procedurii şi numirea reprezentantului străin. Pentru a fi recunoscută, procedura străină trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie o procedură colectivă judiciară sau administrativă reglementată printr-o lege privind insolvenŃa, în scopul reorganizării sau lichidării activităŃii debitorului; reprezentantul străin care solicită recunoaşterea să fie o persoană legal abilitată; cererea să respecte condiŃiile de formă stabilite şi să fie adresată instanŃei competente (art. 16).

În cazul în care condiŃiile prevăzute sunt întrunite, procedura străină va fi recunoscută: fie ca procedură străină principală, dacă se desfăşoară în statul străin în care debitorul îşi are centrul principalelor sale interese; fie ca procedură străină secundară, dacă se desfăşoară în statul străin în care debitorul are o activitate comercială.

Recunoaşterea unei proceduri străine principale, produce următoarele efecte: suspendarea acŃiunilor sau procedurilor individuale contra bunurilor, drepturilor sau obligaŃiilor debitorului; măsurile de executare silită împotriva bunurilor debitorului sunt suspendate; dreptul debitorului de a-şi înstrăina bunurile, de a le greva sau de a dispune în orice alt mod de aceste bunuri este suspendat; debitorul este prezumat, până la proba contrarie, ca fiind insolvent şi pe teritoriul statului care a adoptat Legea model (art. 20 şi art. 31). Efectele recunoaşterii fiind obligatorii se produc de drept.

În conformitate cu principiul curtoaziei internaŃionale, instanŃa competentă din statul care a adoptat Legea model va comunica în mod direct cu instanŃele şi reprezentanŃii străini, solicitând informaŃii sau asistenŃă. De asemenea, administratorii şi lichidatorii judiciari sunt autorizaŃi să coopereze cu instanŃele şi reprezentanŃii străini (art. 25-27).

După recunoaşterea unei proceduri străine principale, o nouă procedură de faliment prevăzută de legea statului care a adoptat Legea model poate fi deschisă numai în măsura în care debitorul are bunuri pe teritoriul acestui stat (art. 28). Dacă o procedură străină şi o procedură prevăzută de reglementările statului care a adoptat Legea model se desfăşoară concomitent împotriva aceluiaşi debitor, instanŃa va Ńine seama de precizările art. 29, şi anume:

– dacă cererea de recunoaştere a procedurii străine este introdusă ulterior deschiderii procedurii stabilită de reglementările statului care a adoptat Legea model, toate măsurile luate trebuie să fie conform procedurii începute în acest stat, iar efectele recunoscute procedurii străine principale nu se mai produc;

- dacă cererea de recunoaştere a procedurii străine principale este introdusă anterior deschiderii procedurii prevăzută de reglementările statului care a adoptat Legea model, toate măsurile luate vor fi recunoscute de instanŃă, care poate dispune modificarea sau încetarea lor, iar efectele recunoaşterii procedurii străine principale vor fi modificate sau ridicate, în măsura în care nu sunt conforme cu procedura declanşată.

În situaŃia în care mai multe proceduri străine sunt concurente, se va proceda în modul următor: dacă una dintre proceduri este principală, instanŃa competentă din statul care a adoptat Legea model va avea în vedere ca măsurile încuviinŃate în procedura străină secundară să fie conforme normelor aplicabile procedurii străine principale; dacă mai multe proceduri străine secundare au fost recunoscute succesiv, instanŃa competentă din statul care a adoptat Legea model, pentru a realiza coordonarea procedurilor concurente, va putea decide modificarea sau desfiinŃarea măsurilor dispuse (art. 30).

60

Creditorul care a primit o plată parŃială într-o procedură de insolvenŃă într-un stat străin nu va mai putea obŃine o plată pentru aceeaşi creanŃă într-o procedură deschisă în statul care a adoptat Legea model. În acest fel, creditorul care participă la mai multe proceduri concurente, împotriva aceluiaşi debitor, nu va primi mai mult decât ceilalŃi creditori, proporŃional cu valoarea creanŃei lor (art. 32).

2.7. Regulamentul Consiliului Uniunii Europene Consiliul Uniunii Europene a adoptat la Bruxelles, la 29 mai 2000, Regulamentul privind

procedurile de faliment. Regulamentul nr. 1346 din 2000 a intrat în vigoare la 31 mai 2002.16 Domeniul de aplicare a Regulamentului cuprinde procedurile de faliment care implică

desesizarea parŃială sau totală a debitorului de atribuŃiile administrării averii sale, precum şi desemnarea unui sindic (art. 1). Din sfera de aplicare a Regulamentului sunt excluse procedurile de faliment privind societăŃile de asigurări, instituŃiile de credit, societăŃile de valori mobiliare, fondurile mutuale şi organismele de plasament colectiv.

În conformitate cu prevederile Regulamentului, competenŃa pentru deschiderea procedurii de faliment revine instanŃei statului pe teritoriul căruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului. Pentru persoanele juridice, centrul principalelor interese este prezumata fi sediul social. Dacă a fost declanşată o procedură principală, instanŃele unui alt stat pot deschide o altă procedură, secundară. Considerată o prelungire a procedurii principale, deschiderea procedurii secundare urmăreşte numai lichidarea bunurilor debitorului care se găsesc în acel stat (art. 3).

În absenŃa unei dispoziŃii contrare, legea aplicabilă procedurii falimentului este cea a statului membru în care s-a deschis procedura (lex concursus). Legea aplicabilă va determina condiŃiile de deschidere, desfăşurarea şi închiderea procedurii (art. 4).

De la aplicarea legii falimentului, Regulamentul prevede şi unele excepŃii. Deschiderea procedurii falimentului nu afectează următoarele aspecte: drepturile reale ale creditorilor asupra bunurilor debitorului care se găsesc pe teritoriul unui alt stat (art. 5); compensarea creanŃei creditorului cu cea a debitorului, dacă operaŃiunea este permisă de legea aplicabilă creanŃei (art. 6); efectele rezervei dreptului de proprietate, dacă bunul se găseşte pe teritoriul unui alt stat membru decât cel de deschidere (art. 7).

În anumite situaŃii, Regulamentul permite aplicarea unor alte legi. Efectele procedurii falimentului vor fi stabilite, în mod exclusiv, după cum urmează: legea statului pe teritoriul căruia se găseşte un imobil va guverna contractele prin care se dobândeşte un drept de proprietate sau de folosinŃă asupra unui bun imobil (art. 8); legea statului aplicabilă unui sistem de plăŃi sau unei pieŃe financiare va reglementa drepturile şi obligaŃiile participanŃilor la aceste tranzacŃii (art. 9); legea contractului va guverna contractele de muncă sau alte raporturi de muncă (art. 10); legea statului de înregistrare se va aplica în privinŃa drepturilor debitorului asupra unui bun imobil, navă sau aeronavă, supuse înscrierii într-un registru public (art. 11); legea statului în care un proces se judecă se va aplica litigiilor în curs de soluŃionare (art. 15).

Fără a institui o procedură de faliment unică, Regulamentul realizează o corelare între procedurile naŃionale în temeiul cooperării judiciare civile. Problematica Regulamentului se referă, în principal, la următoarele aspecte: recunoaşterea procedurii falimentului; procedurile secundare de faliment; informarea creditorilor şi înregistrarea creanŃelor.

Decizia de deschidere a unei proceduri de faliment într-un stat va fi recunoscută în toate celelalte state membre, de îndată ce îşi produce efectele în statul de deschidere (art. 16). Recunoaşterea conferă deciziei de deschidere a procedurii, fără altă formalitate, efectele

16 În dreptul român, Regulamentul Consiliului Uniunii Europene a fost transpus prin Legea nr. 637 din 2002.

61

prevăzute de legea statului de deschidere, numai dacă în acel stat nu este deschisă o procedură secundară. În caz contrar legea statului de deschidere va guverna efectele procedurii, iar bunurile situate pe teritoriul acelui stat vor fi administrate în cadrul procedurii secundare (art. 17).

Recunoaşterea unei proceduri de faliment deschise în alt stat sau executarea unei hotărâri care decurge direct din procedură poate fi refuzată dacă aceasta ar contraveni în mod vădit ordinii publice şi, în special, principiilor generale sau drepturilor şi libertăŃilor fundamentale (art. 26).

Sindicul desemnat de instanŃa competentă poate exercita pe teritoriul unui alt stat membru toate prerogativele conferite de legea statului în care s-a deschis procedura cât timp nu a fost luată nici o măsură de conservare sau de protecŃie contrară ori nu s-a declanşat o altă procedură de faliment. Sub rezerva excepŃiilor prevăzute de Regulament, sindicul poate să deplaseze bunurile debitorului în afara teritoriului statului membru în care se găsesc (art. 18).

În exercitarea prerogativelor sale, sindicul trebuie să respecte legea statului pe teritoriul căruia acŃionează şi, mai ales, procedurile de vânzare silită a bunurilor. AtribuŃiile sindicului nu implică folosirea mijloacelor de constrângere sau dreptul de a soluŃiona un litigiu.

Procedurile secundare de faliment se corelează cu cele principale, asigurând protejarea intereselor locale. Efectele procedurii secundare sunt limitate la bunurile debitorului care se găsesc pe teritoriul acelui stat membru (art. 27).

În vederea coordonării acŃiunilor, sindicul procedurii principale şi cei ai procedurilor secundare trebuie să coopereze şi să comunice orice informaŃie utilă în cealaltă procedură (art. 31). Sindicul unei proceduri secundare este Ńinut să permită, în timp util, sindicului din procedura principală, să prezinte propuneri referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundară.

Le cererea sindicului procedurii principale, operaŃiunile de lichidare pot fi suspendate temporar, total sau parŃial (art. 33). Măsura suspendării se justifică prin apărarea intereselor creditorilor din procedura principală şi a celor din procedura secundară.

În cazul în care legea aplicabilă permite închiderea procedurii secundare fără lichidare, pe baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, o asemenea măsură poate fi propusă de sindicul procedurii principale. Închiderea procedurii de faliment va deveni definitivă numai cu acordul sindicului din procedura principală. Dacă nu se obŃine acordul sindicului, măsura propusă trebuie să nu afecteze interesele financiare ale creditorilor din procedura principală (art. 34).

Orice limitare a drepturilor creditorilor propusă într-o procedură secundară, va produce efecte asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în această procedură, numai cu acordul tuturor creditorilor interesaŃi. După plata creditorilor admişi în procedura secundară, surplusul de active va fi transferat sindicului procedurii principale (art. 35).

Creditorul cu reşedinŃa, domiciliul sau sediul într-un stat membru altul decât statul deschiderii procedurii poate să ceară în scris înregistrarea creanŃelor în procedura falimentului (art. 39). Dreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creanŃelor este recunoscut inclusiv autorităŃilor fiscale şi organismelor de securitate socială.

Din momentul deschideri procedurii falimentului, instanŃa competentă ori sindicul desemnat îi va informa pe creditorii cunoscuŃi care domiciliază ori îşi au sediul în celelalte state membre. Informarea se realizează prin transmiterea unei notificări individuale, care va indica temeiul şi termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanŃelor, autoritatea abilitată să le înregistreze, sancŃiunile neînregistrării la termen. Nota informativă se redactează în limba oficială a statului de deschidere a procedurii falimentului.

Capitolul III

62

Redresarea şi lichidarea judiciară 1. Precizări prealabile În unele sisteme de drept contemporane, reglementarea procedurii falimentului prezintă o

concepŃie modernă, care pune accentul pe măsurile de salvare a întreprinderii debitorului, menŃinerea locurilor de muncă şi plata datoriilor. Fundamentate economic, aceste măsuri au în vedere întreprinderea şi nu creditorii.

Procesul de reformare a instituŃiei falimentului se concretizează prin elaborarea de reglementări privind tehnicile de prevenire şi tratament a dificultăŃilor întreprinderii.

2. Prevenirea insolvenŃei comerciale Prevenirea insolvenŃei comerciale presupune determinarea rapidă a dificultăŃilor financiare

ale întreprinderii şi rezolvarea lor amiabilă. SoluŃiile legislative se constituie într-un sistem de prevenire a insolvenŃei comerciale.

Prin prisma interesului public, în dreptul francez, prevenirea insolvenŃei comerciale este de tradiŃie. În conformitate cu prevederile Legii din 1 martie 1984 şi Legii din 10 iunie 1994, prevenirea insolvenŃei se realizează cu ajutorul următoarelor mijloace: prin utilizarea informaŃiilor contabile interne; prin folosirea instrumentelor de publicitate comercială; prin procedura de alertă.17

InformaŃiile contabile interne sunt cuprinse în documentele previzionale pe care întreprinderea este Ńinută să le publice. Aceste date rezultă din anexele bilanŃului privind angajamentele extrabilanŃiere şi conturile consolidate. Dacă societatea este cotată la bursă, anexele vor mai cuprinde inventarul valorilor mobiliare deŃinute şi propunerile privind distribuirea dividendelor. Pe lângă documentele analitice cu caracter retrospectiv, unii agenŃi economici vor Ńine un cont de rezultat previzional şi altul de finanŃare previzională.

Instrumentele de publicitate comercială constau în registrele de informare publică referitoare la situaŃia întreprinderilor. Principalele instrumente utilizate sunt registrul comerŃului, registrul garanŃiilor reale mobiliare, registrul incidentelor de plată, registrul privilegiilor creanŃelor bugetare, registrul de proteste.

Procedura de alertă este facultativă şi are ca scop să informeze conducerea întreprinderii despre unele fapte de natură a compromite continuarea activităŃii şi măsurile care se impun pentru redresarea situaŃiei. În funcŃie de persoanele îndrituite să intervină, alerta este internă şi externă.

Procedura de alertă internă se poate declanşa de cenzori, salariaŃi prin comitetul întreprinderii şi asociaŃi. Alerta externă poate fi iniŃiată de preşedintele tribunalului comercial sau de grupurile de prevenire agreate.

3. Redresarea judiciară Redresarea constituie o procedură judiciară care se aplică întreprinderilor aflate în stare de

încetare de plăŃi, care au posibilitatea de a-şi restabili situaŃia economică. În condiŃiile menŃinerii activităŃii, redresarea judiciară are ca scop plata creditorilor.

17 Pentru amănunte, Georges Ripert, René Roblot, Traité de droit commercial, Volume II, Librairie Générale

de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1990, p. 809 şi urm.; Mircea N. Costin, Angela Miff, Falimentul. EvoluŃie şi actualitate, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 116 şi urm.; Ion Turcu, op. cit., p. 55 şi urm.

63

În dreptul francez, Legea nr. 85-98 din 25 ianuarie 1985 prevede că procedura de redresare judiciară poate fi simplă şi generală.18

Procedura simplă se aplică în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceste întreprinderi au cel mult 50 de salariaŃi şi realizează o cifră minimă de afaceri stabilită de lege.

Procedura generală este destinată întreprinderilor importante. Normele care reglementează procedura generală formează regimul de drept comun.

Deschiderea procedurii de redresare judiciară se produce la cererea debitorului, a unuia sau mai multor creditori, a procurorului sau de instanŃă din oficiu. De altfel, debitorii au obligaŃia de a solicita deschiderea procedurii, în termen de 15 zile de la data încetării plăŃilor.

Redresarea judiciară implică întrunirea a două condiŃii de fond referitoare la calitatea debitorului şi încetarea plăŃilor.

Procedura redresării judiciare este aplicabilă, în principal, comercianŃilor persoane fizice şi persoane juridice. IncidenŃa acestei proceduri a fost extinsă, prin dispoziŃiile Legii nr. 85-98 din 25 ianuarie 1985 şi Legii din 30 decembrie 1988, şi asupra artizanilor, precum şi agricultorilor. Pe lângă societăŃile comerciale, persoanele juridice de drept privat supuse procedurii de redresare judiciară sunt societăŃile civile care efectuează în mod obişnuit acte de comerŃ şi grupările de interes economic, indiferent de obiectul de activitate.19

Starea de încetare a plăŃilor presupune imposibilitatea debitorului de a face faŃă pasivului său exigibil cu activul disponibil. Natura creanŃei debitorului este indiferentă pentru deschiderea procedurii de redresare judiciară. De altfel, legea nu prevede numărul sau cuantumul datoriilor neplătite. Se cere doar să nu fie plătită o singură datorie, care trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. Starea de încetare a plăŃilor poate să rezulte din protestul efectelor de comerŃ, imposibilitatea achitării împrumuturilor, dispariŃia comerciantului şi închiderea magaziilor sale, vânzarea în grabă şi la un preŃ derizoriu a fondului de comerŃ, neîndeplinirea obligaŃiilor ce rezultă dintr-un concordat amiabil.

CompetenŃa de soluŃionare a cererii de deschidere a procedurii de redresare judiciară aparŃine tribunalului de comerŃ, dacă debitorul este comerciant şi tribunalului de mare instanŃă în cazul celorlalŃi debitori. Tribunalul competent va fi cel în jurisdicŃia căruia debitorul are sediul întreprinderii sau principalul stabiliment al afacerilor.

Hotărârea de redresare judiciară are o dublă natură juridică. FaŃă de starea debitorului care a încetat plăŃile, hotărârea are un caracter declarativ. Dar prin efectele care le produce, hotărârea are caracter constitutiv, determinând o schimbare în situaŃia juridică a debitorului.20

Prin hotărâre se stabileşte o perioadă de observaŃie, care să permită întocmirea unui bilanŃ economic şi social al întreprinderii, precum şi a unui plan de redresare. Durata de observaŃie este de 6 luni, care, printr-o decizie motivată a instanŃei, poate fi prelungită până la 20 de luni.

Hotărârea instanŃei fixează data încetării în fapt a plăŃilor. În absenŃa altor precizări, se consideră că data încetării plăŃilor coincide cu cea a pronunŃării hotărârii.

InstanŃa desemnează şi organele care se implică în procedura de redresare judiciară. Astfel, numeşte judecătorul comisar, unul sau mai mulŃi administratori şi unul sau mai mulŃi reprezentanŃi ai creditorilor. În funcŃie de complexitatea problemelor se pot desemna unul sau mai mulŃi experŃi. Tot instanŃa va recomanda comitetului întreprinderii sau delegaŃilor personalului să desemneze un reprezentant al salariaŃilor.

ModalităŃile de administrare a întreprinderii debitorului sunt prevăzute de instanŃă. AtribuŃiile administratorilor sunt stabilite atât de lege, cât şi de instanŃă. Astfel,

18 În dreptul român, Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 prevede două proceduri alternative pentru debitorii aflaŃi

în stare de insolvenŃă: procedura generală şi procedura simplificată. 19 A se vedea Georges Ripert, René Roblot, op. cit., p. 809 şi urm. 20 A se vedea Georges Ripert, René Roblot, op. cit., p. 839; Mircea N. Costin, Angela Miff, op. cit., p. 111 şi

urm.; Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., p. 453 şi urm.

64

administratorul poate fi împuternicit de a supraveghea, asista sau substitui pe debitor în gestiunea întreprinderii sale.

Prerogativele debitorului sunt limitate de acŃiunea administratorului. Debitorul îşi păstrează dreptul de administrare şi dispoziŃie asupra tuturor bunurilor sale. El nu poate însă plăti creanŃele născute anterior hotărârii de deschidere a procedurii de redresare judiciară.

Actele juridice încheiate de către debitor, în perioada suspectă21, sunt prezumate a fi făcute

în frauda creditorilor. Aceste acte sunt lovite de nulitate, patrimoniul debitorului fiind reîntregit cu bunurile înstrăinate.

Din momentul pronunŃării hotărârii, creditorii sunt reprezentaŃi de un mandatar judiciar, numit de către instanŃă. Ca urmare, unele categorii de acŃiuni în justiŃie, precum şi cererile de executare silită, vor fi suspendate. Măsura suspendării se aplică şi în cazul termenelor de prescripŃie care curg împotriva creditorilor individuali ai debitorului.

Din momentul publicării hotărârii, creditorii, care deŃin creanŃe anterioare hotărârii, au obligaŃia să le declare. În caz contrar, creditorii sunt decăzuŃi, în termen de două luni de la publicarea hotărârii, din dreptul de a participa la repartizarea activului.

Verificarea creanŃelor se face de către reprezentantul creditorilor. Lista creanŃelor admise aprobată de către judecătorul comisar, se depune la grefa instanŃei.

La încheierea perioadei de observaŃie, instanŃa decide asupra planului de redresare, având în vedere bilanŃul economic şi social şi propunerea administratorilor. În măsura în care refacerea economică este posibilă, se va opta pentru continuarea activităŃii sau cesiunea întreprinderii. Dacă redresarea nu este posibilă, se va proceda la lichidarea întreprinderii.

4. Lichidarea juridică Procedura lichidării judiciare se aplică întreprinderilor care nu mai pot să-şi refacă situaŃia

economică. În cazul neexecutării de către debitor a angajamentelor financiare prevăzute în planul de redresare, instanŃa va pronunŃa lichidarea întreprinderii.

Hotărârea de lichidare judiciară produce efecte nepatrimoniale şi patrimoniale.22 Efectele nepatrimoniale constau în măsurile de publicitate referitoare la persoana

debitorului. Datorită publicităŃii negative care însoŃeşte hotărârea judecătorească, debitorul este îndepărtat din lumea afacerilor. Mai mult, debitorul este decăzut din unele drepturi şi chiar privat de libertate dacă săvârşeşte anumite infracŃiuni.

Efectele patrimoniale se concretizează prin mai multe consecinŃe, şi anume: numirea unui lichidator, desesizarea debitorului de bunurile sale, exigibilitatea datoriilor debitorului, încetarea activităŃii şi dizolvarea societăŃii comerciale.

Tribunalul numeşte un lichidator, care este o persoană specializată. El este ales dintre mandatarii lichidatori, fiind, de obicei, reprezentantul creditorilor. Principalele sale atribuŃii privesc administrarea operaŃiunilor de lichidare.

De la data pronunŃării hotărârii, debitorul pierde dreptul de administrare şi de dispoziŃie asupra bunurilor sale, chiar şi a celor pe care le-ar dobândi în perioada procedurii de lichidare. În urma desesizării debitorului, drepturile şi acŃiunile sale în justiŃie sunt exercitate de lichidator.

Datoriile debitorului, afectate de termen, devin exigibile prin pierderea beneficiului. Iar urmările individuale ale creditorilor debitorului sunt suspendate sau interzise.

Tot pronunŃarea hotărârii, atrage şi încetarea activităŃii întreprinderii. Pentru societăŃile comerciale, hotărârea de lichidare implică trecerea lor în faza de dizolvare.

21 Perioada suspectă este cuprinsă între data încetării plăŃilor de către debitor şi data pronunŃării hotărârii de

redresare judiciară. 22 A se vedea Georges Ripert, René Roblot, op. cit., p. 874 şi urm.; Mircea N. Costin, Angela Miff, op. cit., p.

189 şi urm.; Dragoş-Alexandru Sitaru, op. cit., p. 455 şi urm.

65

Lichidarea presupune realizarea activului şi plata pasivului. Realizarea activului se face prin transformarea patrimoniului în disponibilităŃi lichide şi

încasarea creanŃelor debitorului. Încasarea creanŃelor se va face în ordinea ajungerii la scadenŃă.

Realizarea pasivului constă în plata datoriilor debitorului. Creditorii privilegiaŃi şi ipotecari sunt plătiŃi cu preferinŃă, înaintea celor chirografari. Activul care mai rămâne, după deducerea cheltuielilor efectuate, se împarte între toŃi creditorii proporŃional cu valoarea creanŃelor.

În situaŃia terminării distribuŃiei sumelor realizate sau insuficienŃei activului, procedura lichidării se închide. Masa credală se desfiinŃează, iar creditorii plătiŃi parŃial îl pot urmări, în continuare, pe debitor, numai printr-o procedură individuală. Prin ordonanŃa preşedintelui tribunalului, creditorii individuali pot primi şi un titlu executor.

66

CUPRINS Titlul I ConsideraŃii asupra dreptului comerŃului internaŃional Capitolul I NoŃiunea de drept al comerŃului internaŃional 1. ImportanŃa dreptului comerŃului internaŃional 2. Definirea dreptului comerŃului internaŃional 3. ConŃinutul dreptului comerŃului internaŃional 4. Metoda de reglementare a dreptului comerŃului internaŃional 5. Obiectul dreptului comerŃului internaŃional 5.1. Precizări prealabile 5.2. Caracterul comercial 5.2.1. ConcepŃia subiectivă 5.2.2. ConcepŃia obiectivă 5.2.3. ConcepŃia mixtă 5.3. Caracterul internaŃional 6. Actele şi faptele de comerŃ internaŃional 6.1. Criterii de distincŃie 6.2. Clasificarea actelor de comerŃ 6.2.1. Actele şi faptele comerŃ obiective 6.2.2. Actele şi faptele comerŃ subiective 6.2.3. Actele şi faptele comerŃ mixte 6.3. Actele şi faptele de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională Capitolul II Denumirea, delimitarea şi autonomia dreptului comerŃului internaŃional 1. Denumirea dreptului comerŃului internaŃional 2. Delimitarea dreptului comerŃului internaŃional de alte ramuri de drept 2.1. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul comercial 2.2. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul civil 2.3. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul procesual civil 2.4. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional privat 2.5. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional public 3. Autonomia dreptului comerŃului internaŃional Capitolul III EvoluŃia dreptului comerŃului internaŃional 1. NoŃiuni generale 2. ComerŃul internaŃional în antichitate 3. Dreptul comerŃului internaŃional în evul mediu 4. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca modernă 5. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca contemporană Capitolul IV Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional 1. NoŃiuni generale

67

2. Izvoarele interne 2.1. Principale izvoare interne 2.1.1. Legea 2.1.2. JurisprudenŃa 2.2. Acte normative ale legislaŃiei române 3. Izvoarele internaŃionale 3.1. Precizări prealabile 3.2. ConvenŃiile internaŃionale 3.2.1. ConvenŃiile multilaterale 3.2.2. ConvenŃiile bilaterale 3.2.2.1. Tratatele comerciale 3.2.2.2. Acordurile comerciale 3.2.3. Clauzele esenŃiale ale înŃelegerilor comerciale 3.2.3.1. Clauza naŃiunii celei mai favorizate 3.2.3.2. Clauza regimului naŃional 3.3. UzanŃele comerciale internaŃionale 3.3.1. NoŃiune, elemente 3.3.2. ObişnuinŃele stabilite între părŃile contractante 3.3.3. Clasificarea uzanŃelor 3.3.4. Natura juridică a uzanŃelor comerciale 3.3.4.1. UzanŃele normative 3.3.4.2. UzanŃele convenŃionale 3.3.5. Regimul uzanŃelor comerciale în dreptul român 3.3.6. Forme ale uzanŃelor comerciale 3.3.6.1. Clauzele tip 3.3.6.2. Contractele-tip 3.3.6.3. CondiŃiile generale 3.3.6.4. UzanŃele comerciale standardizate 3.3.6.4.1. Regulile Incoterms 2000 3.3.6.4.2. Regulile RAFTD 1941 3.3.7. Aplicarea uzanŃelor comerciale 3.3.8. Rolul uzanŃelor comerciale 3.3.9. Probleme conflictuale Capitolul V Principiile dreptului comerŃului internaŃional 1. NoŃiuni generale 2. Principiul libertăŃii comerŃului 3. Principiul protecŃiei concurenŃei loiale 4. Principiul libertăŃii convenŃiilor Titlul II Falimentul internaŃional Capitolul I ConsideraŃii generale asupra falimentului 1. NoŃiune, evoluŃie, elemente 2. Sisteme doctrinare

68

Capitolul II Reglementări privind falimentul 1. Reglementarea falimentului în unele sisteme legislative 2. Reglementări internaŃionale în materia falimentului 2.1. Tratatul de la Montevideo 2.2. ConvenŃia de la Havana 2.3. ConvenŃia statelor nordice 2.4. ConvenŃia de la Istanbul 2.5. ConvenŃia Uniunii Europene 2.6. Legea model UNCITRAL 2.7. Regulamentul Consiliului Uniunii Europene Capitolul III Redresarea şi lichidarea judiciară 1. Precizări prealabile 2. Prevenirea insolvenŃei comerciale 3. Redresarea judiciară 4. Lichidarea judiciară