invitatie somediu 21 22 iunie 2010 - unimed.rounimed.ro/newsletter somediu nr. 34 aprile...
TRANSCRIPT
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 1
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
Newsletter Nr. 34 APRILIE 2013
Incidenţa surfactanţilor în apele de suprafaţă
În ultimii ani, industria detergenţilor s-a schimbat
continuu datorită preferinţelor consumatorilor, cerinţelor de sustenabilitate, disponibilitate,
costurilor de energie şi materii prime, tendinţelor
demografice şi sociale şi nu în ultimul rând datorită
situaţiilor socio-economice şi politice.
Astăzi, formulele detergenţilor şi aplicaţiile lor sunt
orientate spre performanţă la un preţ avantajos având în vedere constrângerile economice,
progresele tehnologiei şi restricţiilor de mediu. În
viitor, provocarea în sistemul industrial al detergenţilor este nu numai formularea de agenţi de
curăţare concentraţi cu performanţe deosebite, dar şi dezvoltarea / aplicarea unor tehnologii prietenoase
mediului care să furnizeze beneficii consumatorului
pe termen scurt şi lung.
SUMAR:
Evaluarea performantă a efectelor surfactanţilor emergenţi. Autori: Gheorghe Ştefania, Paun Iuliana, Lucaciu Irina / pag. 1
Sistemul de Calificări și Certificări de Competențe pentru o Dezvoltare Durabilă. Autori: Elena Laslu, Gheorghe Bucătaru / pag. 4
Participare CSFPM la seminarul cu tema „Opțiuni simplificate privind costurile” organizat de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) / pag. 5
Participare CSFPM la Ateliere de Lucru pe tema ″Informare, formare profesională şi servicii de consiliere, pentru Autorităţile Competente, avându-se în vedere necesităţile acestora″, Sinaia, 26-27 aprilie 2013 / pag. 6
PROPARK – FUNDAȚIA PENTRU ARII PROTEJATE prezentare Ghid privind Aplicarea Categoriilor de Management al Ariilor Protejate / pag. 7
Întâlnirea dintre Consorțiul proiectului Build-Up Skills România - ROBUST și membrii Comitetelor Sectoriale Energie Electrică, Termică, Petrol si Gaze, Construcţii și cel pentru Formare Profesională în domeniul Protecției Mediului. Pregătire pentru participarea la Seminarul Național din 19 aprilie / pag. 10
Participare CSFPM la conferinţa „Tehnologii inovative in domeniul protectiei mediului inconjurator” în cadrul expozitiei internaţionale de tehnologii şi echipamente de protecţie a mediului, reciclare, materii prime secundare şi energii alternative – ROMENVIROTEC 2013, editia 20 / pag. 12
Schimbările climatice și biodiversitatea/ pag. 13
COMUNICAT DE PRESĂ. Ministrul Rovana Plumb a deschis a 20-a ediţie a Târgului de Mediu Romenvirotec / pag. 15
INFORMAŢII LEGISLATIVE. Metodologia de atribuire a administrării şi a custodiei ariilor naturale protejate/ pag. 17
POSDRU/79/1.4/S/53587 Dezvoltarea capacităţii Comitetului
Sectorial pentru Formare
Profesională în Domeniul Protecţiei
Mediului în sprijinul îmbunătăţirii
calităţii formării profesionale
continue din România
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 2
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
Consumurile de detergenţi din Europa sunt
monitorizate şi raportate anual de CESIO (European
Committee of Surfactants and their Organic Intermediates). Conform rapoartelor, jumătate din
consumul de detergenţi s-a utilizat în aplicaţii casnice iar cealaltă jumătate în industria cosmetică,
prelucrarea metalelor, fabricarea hârtiei şi în
industria pielăriei. In general cele mai mari consumuri s-au inregistrat pentru surfactantii
anionici şi neionici, împreună acoperind jumătate din volumul de surfactanţi produşi (Ute, 2009). În anul
2008, s-a estimat că în Europa de Est s-au folosit anual >4,2 milioane de tone de detergenţi şi 1,2
milioane de tone de balsamuri, în creştere faţă de
anul 2006 (Tomislav, 2010). În România, la nivelul anului 2007, s-a estimat un consum anual per
persoana de 0,39 g de detergent de rufe, un consum mic comparativ cu Bulgaria, Ungaria,
Polonia, Slovenia, Lituania şi Slovacia.
Procesul de igienizare generală şi individuală impune un consum destul de mare de produse de curăţare şi
cosmetice, care după utilizare ajung în apele uzate din reţelele de canalizare şi în final în apele de
suprafaţă. În funcţie de proprietăţile fizico-chimice şi
biologice ale substanţelor componente, aceste produse pot polua diferite compartimente ale
mediului cum ar fi apele de suprafaţă, apele subterane, sedimentele şi solurile. Atâta timp cât ele
sunt prezente în mediu, pot manifesta diverse efecte asupra organismelor care populează un anumit
areal.
Surfactanţii cationici şi amfoterici reprezinta o clasă de substanţe tensioactive utilizaţi frecvent în
fabricarea detergenţilor şi balsamurilor de rufe şi vase, produselor de îngrijire personală, dar şi în
produse biocide. Recent studiaţi din punct de vedere
al efectelor ecotoxicologice, aceşti compuşi sunt clasificaţi ca substanţe emergente / periculoase
pentru viaţa acvatică, capabile să determine efecte observabile neaşteptate la nivelul organismelor.
S-a constata că există suficiente studii de evaluare a ecotoxicităţii surfactanţilor anionici precum şi
pentru o mare parte dintre cei neionici, şi de aceea
cercetarile viitoare ar trebui îndreptate în mod special pentru elucidarea efectelor toxice ale
surfactanţilor cationici şi amfoterici al căror profil ecotoxicologic este puţin cunoscut, iar proprietăţile
lor fizico-chimice pot influenţa semnificativ
rezultatele studiilor ecotoxicologice.
Surfactanţii cationici întâmpină probleme de
biodegradare aerobă, în timp ce surfactanţii amfoterici sunt uşor biodegradabili, iar din punct de
vedere al toxicităţii atât surfactanţii cationici cât şi
cei amfoterici determină efecte acute (fiind clasificaţi în clasele de toxicitate TOXIC sau MODERAT
TOXIC) asupra peştilor, crustaceelor, algelor şi bacteriilor.
Acţiuni de prevenire a poluării cu surfactanţi
Având in vedere că în România, Regulamentul European EC 648/2004 privind Detergenţii se
află încă în curs de implementare, INCD ECOIND este permanent interesat să asigure suportul tehnic
privind respectarea regulilor impuse agenţilor
economici care produc / importă şi comercializează detergenţi şi produse de curăţat. În acest context
institutul în colaborare cu Universitatea Bucureşti - Facultatea de Biologie, au dezvoltat o metodologie
complexă de evaluare a efectelor generate de surfactanţii emergenţi (cationici şi amfoterici) asupra
organsimelor din apele de suprafaţă, în vederea
prevenirii poluării cu surfactanţi.
Evaluarea riscului acvatic a presupus colectarea de
informaţii privind expunerea la substanţele testate (caracterizare, proprietăţi, utilizare, căi de
pătrundere în mediu, prezenţa în mediu,
biodegradare, etc.) astfel încât să se permită predicţia concentraţiei în apa de suprafaţă (Predicted Expousure Concentration, PEC). Un al doilea set de informaţii (toxicitate acvatică, efecte sub-letale,
efecte complementare, etc.) a presupus estimarea celei mai mari concentraţii la care nu sunt observate
efecte adverse asupra organismelor acvatice
(Predicted No-Effect Concentration, PNEC). Compararea acestor informaţii a permis stabilirea
riscului generat de substanţele testate asupra mediului acvatic. Utilizarea acestor substanţe în
produse de curăţat este permisă atunci când PEC
este mai mic decât PNEC.
Cercetările au evidenţiat următoarele aspecte:
Surfactanţii studiaţi se biodegradează primar
(>80% eficienţă de îndepărtare) şi ultim (>60% eficienţă de îndepărtare), cu
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 3
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
menţiunea că surfactanţii cationici au
obţinut cele mai mici valori. In ceea ce
priveşte toxicitate acută acvatică s-a constatat că surfactanţii cationici sunt toxici
pentru crustacee, alge şi bacterii („toxicitate acută categoria 1”), iar surfactanţii
amfoterici sunt toxici pentru peşti,
crustacee şi alge („toxicitate acută categoria 2”).
Efluenţii rezultaţi în urma biodegradării
surfactanţilor cationici îşi menţin toxicitatea şi după biodegradare asupra algelor şi
bacteriilor, în timp ce surfactanţii amfoterici determină o toxicitate mai slabă comparativ
cu substanţa originală.
Ambele tipuri de substanţe induc modificări
ale activităţilor enzimatice specifice ale enzimelor antioxidante din organele studiate
(cele mai afectate organe fiind ficatul şi branhiile) şi deteriorări oxidative ale
proteinelor ceea ce indică toxicitatea acută
(la 0,5mg/l surfactant) cu tendinţă de impact pe termen lung.
S-au evidenţiat efecte acute la nivel tisular,
cele mai drastice modificării fiind identificate la nivelul ficatului, branhiilor şi rinichiului.
Majoritatea modificărilor structurale sunt considerate compatibile cu funcţionarea
ţesuturilor şi supravieţuire, însă au apărut şi
anomalii severe şi foarte severe: anevrism, rupturi celulare, focare de necroză care
periclizează buna funcţionare a ţesutului;
Aplicarea metodologiei de evaluare a riscului
acvatic a surfactanţilor cationici şi amfoterici
asupra componentei acvatice (efectuat
pentru doua studii de caz) a condus la obţinerea următorilor coeficienţi de risc:
surfactanţii cationici (clorura de benzentoniu – PEC/PNEC >1 – prezintă risc asupra
organismelor acvatice; surfactanţii
amfoterici (cocamidopropil betaina - PEC/PNEC <1 - nu prezintă risc asupra
organismelor acvatice);
Având în vedere faptul ca aceste clase de
surfactanţi nu sunt normaţi în legislaţia
naţională sau internaţională privind concentraţiile admise în apa de suprafaţă şi
apa uzată (efluenţi), s-au stabilit
concentraţiile maxime admise de surfactanţi cationici (≤0,002mg/l) şi amfoterici
(0,01mg/l) în apele de suprafaţă astfel încât să nu fie afectată viaţa ecosistemului acvatic
pe întreg lanţul trofic;
Recomandări pentru consumatori
În vederea prevenirii şi combaterii poluarii cu
detergerţi, fiecare dintre noi, pornind de la producător până la consumator trebuie să fie
conştient de riscurile care le implică utilizarea
neadecvată şi neinformată a detergenţilor. În acest
sens consumatorilor le sunt recomandate urmatoarele:
- Respectarea dozajelor şi utilizarea corectă a produselor conform etichetei sau
prospectului;
- Folosirea detergenţilor compacţii sau a celor lichizi, pentru evitarea fosfaţilor;
- Folosirea detergenţilor ecologici identificaţi pe piaţă cu un simbol grafic specific în formă
de floare;
- Depozitarea şi evacuarea adecvată a
deşeurilor;
- Evitarea spălărilor si folosirii inutile;
- Alegerea corectă a produselor, respectiv
utilizarea unui produs universal adecvat pentru mai multe aplicaţii.
Ca urmare a cercetărilor efectuate până în prezent şi a informaţiilor prezentate în acest studiu s-au
identificat diverse perspective de cercetare privind
subiectul agenţilor de suprafaţă cationici şi amfoterici, printre care: dezvoltare de noi metode
analitice de identificare performante, evaluarea impactului asupra microorganismelor, monitorizarea
apelor de suprafaţă în vederea evaluării aportului de
nutrienţi şi nu în ultimul rând evaluarea efectelor cronice şi de bioacumulare cumulate cu impactul la
nivelul sistemelor de detoxifiere ale organismelor acvatice. Toate aceste noi direcţii de cercetare
necesită formarea şi instruirea personalului din
cadrul institutului în vederea dezvoltării de noi servicii de mediu care să vină în întâmpinarea
mediului economic.
Referinţe:
1. CESIO, Environmental Risk Assessment of Detergent Chemicals, Proceedings of the AISE/CESIO Limelette III Workshop, 28–29 November 1995, Brussels
(1996);
2. Gheorghe Ştefania, Irina Lucaciu, Grumaz Rozalia, Stoica Cătălina, Acute toxicity assessment of several cationic and amphoteric surfactants on aquatic
organisms, Journal of Environmental Protection and Ecology, nr vol.13, no.2 (2012), 541-553, ISSN 1311-5065;
3. Gheorghe Ştefania, Irina Lucaciu, Rozalia Grumaz, Detergents legislative
framework and ecotoxicological testing methodology, Journal of Environmental Protection and Ecology, book 3A, vol.12 (2011), 1525-1532, ISSN 1311-5065;
4. Gheorghe Ştefania, Lucaciu Irina, Pascu Luoana, Biodegradability assessment of cationic and amphoteric raw materials, Journal of Environmental Protection and Ecology, vol.13, no.1 (2012), 155-164, ISSN 1311-5065;
5. Gheorghe Ştefania, Stan Miruna, Damache Georgiana, Stoica Cătălina, Stănescu Elena, Irina Lucaciu, Anca Dinischiotu, Effects of cocamidopropil betaine on oxidative stress biomarkers of the Cyprinus carpio sp., 3rd SETAC
CEE Annual Meeting, 17-19 September 2012, Cracovia, Polonia, Proceedings “Ecotoxicology revisited”, pp.33-35, ISBN 978-83-935990-0-4;
6. OECD Guidelines for the thesting of chemicals, 2006;
7. Regulation (EC) no. 2004/648 of European Parliament and European Council, Official Journal of European Union, L104/1, April 2004;
8. Technical Guidance Document on Risk Assessment, European Chemicals Institute for Health and Consumer Protection Bureau, Part II, 2003;
9. Tomislav Ivankovic and Jasna Hrenovic, Surfactants in the Environment, Arh.
Hig. Rada Toksicol: 61: 95-110 (2010);
10. Ute Merrettig-Bruns and Erich Jelen, Anaerobic Biodegradation of Detergent Surfactants,Materials, 2, 181-206 (2009);
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 4
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
În contextul realităților contemporane dintre toate activitățile economico-sociale capătă o importanță
primordială calitatea, capacitatea de muncă, performanța profesională, atitudinea și nevoile explicite
și implicite ale resursei umane, singurul factor autonom de a cărui comportare și implicare în context depinde
rezolvarea ecuației Dezvoltării Durabile printr-o soluție certă și pozitivă.
Generațiile viitoare moștenesc o planetă curată și încă
locuibilă, neviciată de epuizarea resurselor, afectarea echilibrelor ecologice, creșterea poluării, sărăcirea
biodiversității sau de declanșarea unor schimbări climatice ireversibile.
Orice strategie având ca obiectiv Dezvoltarea Durabilă trebuie să includă esențialmente grija, preocuparea
pentru resursa umană disponibilă și viitoare din toate punctele de vedere: formare, specializare, calificare,
dezvoltare profesională, sănătate și securitate,
recunoaștere și valorizare, acces nediscriminatoriu la procesele de formare și muncă, respect și prețuire,
asigurarea și garantarea drepturilor și libertăților personale.
Trei elemente cheie interrelaționate, necesare în fiecare sector de activitate, pot constitui referențial și liant
procedural pentru armonizarea așteptărilor angajaților și angajatorilor din fiecare sector de activitate,
regularizând în același timp domeniile de formare și
recunoaștere profesională a resursei umane: - Competențele (profesionale)
- Standardele ocupaționale - Centrele de evaluare / certificare
În acest sens, în sectorul Protecția Mediului, CSFPM prin implementarea proiectului strategic Pro-
Competent! Calificări și Certificări de Competențe pentru o Dezvoltare Durabilă, contribuie la accelerarea
proceselor de dezvoltare a resursei umane care
activează în sector prin punerea la dispoziția factorilor implicați în aceste procese (formatori, evaluatori,
angajatori, angajați, organizații profesionale, autorități specializate, specialiști independenți etc.) două noi
standarde ocupaționale și opt noi centre specializate de evaluare/cerificare a competențelor profesionale pentru
ocupații specifice sectorului, solicitate, așteptate și necesitate de sector. Realizările din proiect, date fiind
limitările de timp și buget stabilite prin acest proiect
cofinanțat din fonduri FSE, deși remarcabile și bine primite de piața muncii din sector, nu pot rezolva decât
în mică măsură necesarul mare de standarde ocupaționale și centre de evaluare de competențe
profesionale cerut și dorit de piața resursei umane din sector, dar se pot constitui în modele exemplare și
surse de multiplicare pentru dezvoltarea în continuare de standarde ocupaționale și Centre de evaluare până
la acoperirea întregului necesar al sectorului.
Centrul de evaluare HIDROM – Ploiești
Centrul de Evaluare UNIMED – Bacău
Centrul de Evaluare ECOIND – Bucureşti
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 5
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
În cadrul seminarului organizat de către Autoritatea de Mangement POS DRU, în data de 19 aprilie 2013, cu tema “Extinderea utilizării opțiunilor simplificate privind costurile în programele FSE pentru perioada 2014-2020”, au fost discutate o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea implementării financiare a proiectelor.
Vom prezenta pe scurt temele de pe agenda seminarului şi propunerile pentru simplificarea costurilor.
Opțiuni simplificate privind costurile: utilizarea în prezent și perspective pentru 2014 – 2020 Laurent Sens – Ofițer Politici - DG Ocupare, Afaceri Sociale și Incluziune, Comisia Europeană a prezentat pe scurt necesitatea implementării costurilor simplificate.
De ce costuri simplificate?
În implementarea unui proiect, obținerea rezultatelor scontate ar trebui să aibă prioritate în fața verificării facturilor şi chitanţelor. În acest sens trebuie avută în vedere simplificarea activităţii prin aplicarea măsurilor pentru costuri simplificate.
CE propune 3 metode pentru simplificarea costurilor
1. Rate fixe – pentru costurile indirecte. 2. Utilizarea costurilor unitare - rambursarea
calculată pe baza cantităților livrate înmulțită cu un cost unitar.
3. Aplicarea sumelor forfetare.
Informații referitoare la simplificarea costurilor sunt disponibile în Agenda de simplificare a Cadrului Financiar Multianual 2014-2020 și în Regulamentul 1268/2012 - Norme de aplicare a Regulamentului 966/2012 .
În 90% din cazuri, cheltuielile indirecte sunt greu de verificat,de obicei nu sunt aşa de mari şi diferă de la o ţară la alta. Prima opţiune pentru simplificare ar putea fi costul sau tariful fix. Costurile indirecte vor fi verificate pe baza costurilor directe, reducând, astfel timpul aferent calculelor. O altă posibilitate este stabilirea unui nivel standard al costurilor unitare (i.e. 1 oră de instruire livrată/ persoană = 6 euro, în proiect au fost livrate 21.400 de ore de instruire, astfel încât costul instruirii la nivelul întregului proiect este 21.400 x 6 euro = 128.400 euro).
Care este metodologia pentru 2014-2020?
• Definirea clară a unui sistem de rate fixe pentru costurile indirecte;
• Compatibilitate cu regulile naţionale; • Introducerea definirii costurilor directe în
reglementări; • Comunicarea între autorităţile de audit,
management, de certificare; • Armonizarea acţiunilor pentru programele
operaţionale; • Îmbunătăţirea siguranţei juridice;
Metodologia trebuie să se bazeze pe date statistice şi/sau
pe datele istorice verificate ale beneficiarilor individuali. Se pot stabili ratele fixe prin reglementări la nivel european– de exemplu: 15 % din costurile directe pentru cele indirecte. Costurile de personal trebuie definite la nivel naţional.
Opțiuni simplificate privind costurile – perspectiva auditului – riscuri și beneficii ale simplicării
Francisco Merchan Cantos – Director Audit și Control – DG Ocupare, Afaceri Sociale și Incluziune, Comisia Europeană a precizat că unul dintre avantajele aplicării costurilor simplificate este reducerea semnificativă a duratei auditului: “Trebuie să realizăm un echilibru şi să ne asigurăm că aceste măsuri sunt conforme cu reglementările. Comisia trebuie să se axeze asupra metodologiei (metode de calcul, date istorice) pentru ca cele trei metode să fie implementate”. Cantos a declarat faptul că erorile identificate în prezent pot fi eliminate prin implementarea operaţiunilor cu costuri simplificate.
Juan Ignacio Gonzales Bastero – Șef Unitate – Unitatea pentru Dialog Social European Ocupare și Afaceri Sociale – Audit European, Comisia Europeană, a continuat seminarul discutând despre audit şi abordarea acestuia din perspectiva aplicării costurilor simplificare. Auditul, spune acesta, este responsabil de verificarea modalităţii de calcul, a corectitudinii cifrelor: “Vom verifica dacă metoda de calcul este în regulă. Vom putea cere anumite documente pentru verificarea corectitudinii. Nu vom mai audita detaliile! Obiectivul auditului va fi acela de a examina modul de calcul. Vom verifica gradul de utilizare al costurilor simplificate”, a declarat Juan Ignacio Gonzales Bastero.
Experiența Belgiei în aplicarea opțiunilor simplificate privind costurile
Louis Vervloet, Director Agenția Flamandă pentru Fondul Social European, Belgia, a prezentat în partea a III-a a seminarului, exemple de bune practici privind costurile simplificate aplicate de Belgia. Acesta a evidenţiat punctele cheie pentru implementarea costurilor simplificate: “Am ascultat beneficiarii finali şi am încercat să aflăm ce am făcut bine şi ce nu cu scopul de a îmbunătăţi sistemul. Costurile suplimentare au fost una dintre problemele identificate. Managementul financiar ar trebui să rămâna un aspect secundar, o modalitate de a îndeplini obiectivele”.
Implementarea costurilor simplificate a pornit cu aplicarea costurilor fixe. Ratele fixe au fost calculate în 2007 atunci când reglementarea a fost elaborată. Au fost verificate plăţile şi costurile indirecte cu ajutorul unui sistem online, într-o bază de date. A fost stabilit procentul costurilor indirecte la 12-23% din valoarea proiectului. “Pe viitor, în urma discuţiilor cu comitetul de monitorizare,(n.r. în Belgia) se va lucra cu valori / costuri standard, cu excepția costurilor de personal pentru cursanţi, pentru care nu există medii”, a declarat Louis Vervloet.
Experiența Ungariei în aplicarea opțiunilor simplificate privind costurile
Hunya Balazs, Director adjunct de direcție, Autoritatea de Management pentru Programul Resurse Umane, Ungaria, a declarat la începutul prezentării sale: “Vin dintr-o ţară mică din centrul Europei care este obsedată de reglementare. Dacă vorbim de regulile de elibigibiltate, la nivel naţional avem 100 de pagini”.
Cu ajutorul beneficiarilor finali şi al ONG-urilor prezente în
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 6
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
Comitetul de Monitorizare, Ungaria a putut identifica acele aspecte ce îngreunau procesul de implementare al proiectelor. A fost redus numărul de documente care nu erau necesare şi s-a investit într-o bază de date performantă unde proiectele pot fi identificare după numărul de înregistrare. Au fost stabilite ratele fixe în urma analizării proiectelor ce erau implementate în procent de 95%. Un alt criteriu folosit pentru stabilirea ratelor fixe a fost dimensiunea proiectului, întrucât nu poate fi folosită aceeaşi rată fixă pentru toate proiectele FSE.
Considerații asupra potențialei utilizări a opțiunilor simplificate privind costurile, în implementarea FSE în România
Conform raportului anual al Curţii Europene de Conturi referitor la execuţia bugetului privind exerciţiul financiar 2011, în Europa, aproximativ 70% din programele operaţionale utilizează cel puţin una dintre opţiunile simplificate privind costurile. Dintre diferitele opţiuni, rata forfetară pentru costurile indirecte şi baremul standard pentru costurile unitare sunt cele mai utilizate.
Pentru perioada de programare 2014-2020, AMPOSDRU are în vedere utilizarea de:
Bareme standard pentru costurile unitare;
Sume forfetare care nu depăşesc 100 000 Euro din contribuţia publică (Granturi);
Finanţare forfetară, stabilită prin aplicarea unui procentaj la una sau mai multe categorii definite de costuri.
AMPOSDRU are în vedere achiziţionarea de servicii de asistenţă tehnică relevantă pentru acest domeniu, facilitarea de schimburi de experienţă cu alte autorităţi de management din statele membre care au aplicat costuri simplificate.
Măsurile discutate în cadrul seminarului au pus bazele conturării metodologiei de lucru pentru următorul ciclu financiar 2014-2020, pornind de la experienţele acumulate în perioadele anterioare de programare.
Din partea CSFPM a participat doamna Elena Laslu,
preşedinte CSFPM.
Articolul a fost preluat de pe site-ul http://www.fonduri-ue.ro, pe care vă
invităm să-l vizitaţi.
Atelierele de Lucru pe tema ″Informare, formare profesională şi
servicii de consiliere, pentru Autorităţile Competente, avându-
se în vedere necesităţile acestora (aspecte legislative şi
financiare, implementarea procedurilor de validare/ certificare a
competenţelor, organizarea proceselor de recunoaştere a
calificărilor/ autorizare a serviciilor de furnizare de formare
profesională)″, s-au desfăşurate în perioada 26-27 aprilie
2013, la Sinaia.
Ministerul Educaţiei Naţionale a organizat în perioada mai sus
amintită o serie de ateliere de lucru pe tema furnizării de sprijin
pentru informare, formare profesională şi servicii de consiliere
pentru Autorităţile Competente din cadrul proiectului IMI PQ
NET România.
La această acţiune au participat reprezentanţii Autorităţilor
competente din cadrul Grupului de Lucru IMI PQ NET România,
reprezentanţii coordonatorilor delegaţi IMI, ai autorităţilor
competente şi ai viitoarelor organizaţii din sistemul IMI –
potenţiale autorităţi competente, precum şi experţi din cadrul
Ministerului Educaţiei Naţionale şi Autorităţii Naţionale pentru
Calificări.
Activităţile se adreseză membrilor Grupului de Lucru IMI PQ
NET România, desemnaţi în cadrul GL IMI, având calitatea de
experţi în managementul calificărilor.
Grupul de Lucru IMI PQ NET România este o structura creată în
cadrul proiectului IMI PQ România în scopul facilitării
schimbului de informaţii şi agrearea rezultatelor obţinute în
cadrul proiectului menţionat anterior. Din cadrul GL IMI PQ NET
Ro fac parte reprezentanţii coordonatorilor delegaţi IMI, ai
autorităţilor competente şi ai viitoarelor organizaţii din sistem –
potenţiale autorităţi competente, precum şi experţi din cadrul
Ministerului Educaţiei Naţionale şi Autorităţii Naţionale pentru
Calificări.
Atelierele de Lucru s-au desfăşurat în cadrul celor 7 sectoare de
activitate identificate în cadrul proiectului IMI PQ NET România:
Sănătate, Agricultură şi domeniul veterinar, Transporturi,
General, Economic Financiar, Educaţie şi Administraţie, Interne
şi Justiţie.
Acţiunile abordează într-o manieră transversală problematica
consilierii Autorităţilor Competente în vederea identificării
nevoilor de elaborare a ghidurilor de certificare şi recunoaştere
pentru profesii reglementate/calificări profesionale
O tematică distinctă pe agenda atelierelor de lucru vizează
rezultatele obţinute în cadrul activităţii SA1.3 ″Sprijin pentru
partenerii sociali (Autorităţile Competente) în scopul dezvoltării
şi implementării planurilor de acţiune care sprijină formarea
profesională (consultanţă, informare, evaluare)″, respectiv
realizarea de discuţii tehnice pe baza proiectelor planurilor de
acţiune care sprijină formarea profesională şi stabilirea formei
finale a acestora ce va fi supusă validării de către autorităţile
din reţea.
Proiectul IMI PQ NET România este implementat de către
Ministrul Educaţiei Naţionale în parteneriat cu Autoritatea
Naţionala pentru Calificări şi Asociaţia Institutul pentru Politici
Sociale. Proiectul IMI PQ NET România este cofinanţat din
Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Proiectul IMI PQ NET România răspunde unei necesităţi evidente
de creare şi consolidare a unei reţele în spaţiul românesc, care
să sprijine eforturile Comisiei Europene şi ale României, ca Stat
Membru UE, de a implementa cu succes iniţiativele CE din
domeniul Pieţei Unice Interne, în general, şi al reglementărilor
privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi liberei
circulaţii a cetăţenilor comunitari, în special.
Din partea CSFPM au participat Denise Luminița Arsene -
Vicepreședinte CSFPM, Ionuț Cristian Deaconu - Vicepreședinte
CSFPM şi Gheorghe Bucătaru - Expert formare/evaluare
profesională CSFPM
Articol preluat de pe site-ul http://www.imipqnet.ro, pe care vă invităm să-l vizitaţi.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 7
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
UICN
Fondată în 1948, UICN (Uniunea Internaţională pentru
Conservarea Naturii) reuneşte state, agenţii guvernamentale şi o
mare diversitate de organizaţii neguvernamentale într-un
parteneriat mondial aparte: în total peste 1000 membri din
aproximativ 160 de ţări. Ca uniune, UICN caută să influenţeze, să
încurajeze şi să acorde asistenţă societăţilor din întreaga lume
pentru a conserva integritatea şi a diversitatea naturii şi pentru a
se asigura că utilizarea resurselor naturale este echitabilă şi
sustenabilă din punct de vedere ecologic. UICN se bazează pe
punctele forte ale membrilor, reţelelor şi partenerilor săi pentru a
le pune în valoare capacităţile şi pentru a sprijini alianţele la nivel
global, în sensul salvgardării resurselor naturale la nivel local,
regional şi mondial.
Comisia Mondială pentru Arii Protejate (CMAP)
Comisia Mondială pentru Arii Protejate (CMAP) este cea mai
importantă reţea mondială de specialişti şi administratori de arii
protejate, având 1.300 de membri din 140 de ţări. CMAP este una
dintre cele şase comisii benevole ale UICN şi este administrată de
Programul pentru Arii Protejate de la sediul UICN din Gland,
Elveţia. Misiunea CMAP este de a promova crearea şi
managementul efectiv al unei reţele mondiale reprezentative de
arii protejate terestre şi marine, prin care să contribuie integral la
misiunea UICN.
Consiliul Regional pentru Mediu al Juntei de Andalucía
Consiliul Regional pentru Mediu al Juntei de Andalucía este
agenţia guvernului regional al provinciei Andalucía care
răspunde de conservarea naturii, aplicarea reglementărilor şi
politicilor de mediu privind utilizarea şi managementul
resurselor naturale, declararea şi managementul ariilor protejate,
precum şi definirea, dezvoltarea şi implementarea strategiei şi
politicilor legate de reducerea şi adaptarea la schimbările
climatice.
Fundación Biodiversidad
Fundación Biodiversidad (Fundaţia pentru Biodiversitate) este o
organizaţie non-profit înfiinţată în 1998, ca urmare a
angajamentelor asumate de Spania după ratificarea Convenţiei
privind Diversitatea Biologică. Aceasta desfăşoară activităţi în
domeniul conservării, studierii şi utilizării durabile a
biodiversităţii, precum şi al cooperării internaţionale pentru
dezvoltare. Prin Cooperare Internaţională, Fundación
Biodiversidad reuşeşte să unifice eforturi, să creeze sinergii şi să
promoveze colaborarea cu organizaţii, instituţii şi programe
naţionale şi internaţionale.
Ariile protejate rămân în continuare elementele fundamentale de
construcţie a tuturor strategiilor de conservare naţionale şi
internaţionale, sprijinite de guverne şi instituţii internaţionale
precum Convenţia privind Diversitatea Biologică. Ele reprezintă
principalele eforturi de a proteja speciile ameninţate din întreaga
lume şi sunt tot mai mult recunoscute ca furnizori esenţiali de
servicii de ecosistem şi de resurse biologice; componente cheie ale
strategiilor de contracarare a schimbărilor climatice; iar în unele
cazuri chiar mijloace de protecţie a comunităţilor umane
ameninţate sau siturilor de mare valoare culturală şi spirituală.
Acoperind aproape 12 procente din suprafaţa terestră a globului,
sistemul mondial de arii protejate reprezintă un angajament
pentru viitor; un licăr de speranţă pentru ceea ce pare a fi uneori
o alunecare descurajantă spre un declin al mediului înconjurător
şi al societăţii.
Însă ariile protejate nu sunt în niciun caz entităţi uniforme;
presupun o varietate mare de obiective de management şi sunt
administrate de numeroşi factori interesaţi. La una din
extremităţi, câteva situri sunt atât de importante şi de fragile încât
nu-i este nimănui permis accesul la ele, pe când alte arii protejate
cuprind peisaje terestre şi marine tradiţionale, locuite, în care
acţiunile omului au dat formă unor peisaje culturale cu
biodiversitate ridicată. Unele situri sunt deţinute şi gestionate de
guverne, altele de persoane fizice, companii, comunităţi şi
grupuri confesionale.
Categoriile UICN de management al ariilor protejate reprezintă
un cadru global, recunoscut de Convenţia privind Diversitatea
Biologică, pentru clasificarea varietăţii de tipuri de management
al ariilor protejate. Comprimarea multitudinii aproape infinite de
abordări în şase categorii nu poate reprezenta mai mult decât o
aproximare. Însă profunzimea interesului cât şi pasiunea
dezbaterilor care privesc revizuirea acestor categorii arată că,
pentru mulţi conservaţionişti şi alte persoane interesate, ele
reprezintă un cadru general important, care contribuie la
stabilirea managementului şi a priorităţilor din ariile protejate la
nivel mondial.
Totul a început cu un proiect de cercetare consultativ de doi ani, a
cărui rezultatele au fost raportate la Congresul Mondial pentru
Conservare de la Bangkok din 2004 şi care a stat la baza unei
rezoluţii prin care se cerea stabilirea liniilor directoare prezentate
în această carte.
În anii care au urmat, UICN s-a consultat cu un mare număr de
membrii ai săi, în cadrul unor întruniri speciale, conferinţe,
dezbateri online şi printr-o corespondenţă ce uneori părea
interminabilă.
Interpretarea definiţiei şi a categoriilor de arii protejate prezentate
aici reprezintă opinia majorităţii membrilor UICN.
Ele sunt completate de tipurile de administrare UICN, care
demonstrează importanţa pe care o acordă Uniunea aspectelor
legate de administrare.
Acest ghid este oferit ca să ajute la aplicarea categoriilor UICN de
management al ariilor protejate, care clasifică ariile protejate în
funcţie de obiectivele lor de management.
Categoriile sunt recunoscute de organisme internaţionale precum
Naţiunile Unite şi de multe guverne naţionale ca fiind standardul
mondial de definire şi înregistrare a ariilor protejate şi ca atare
sunt tot mai des încorporate în legislaţiile guvernamentale. De
exemplu, Programul de Lucru pentru Arii Protejate al CDB
(Convenţia pentru Diversitate Biologică) „recunoaşte valoarea unui
sistem unic internaţional de clasificare a ariilor protejate şi avantajul
oferirii de informaţii comparabile de la o ţară la alta şi de la o regiune la
alta, şi prin urmare salută efortul actual al Comisiei Mondiale pentru
Arii Protejate din cadrul UICN de a îmbunătăţi sistemul de categorii
UICN”
Ghidul aduce toate clarificările posibile privind înţelesul şi modul
de aplicare al acestor categorii. Sunt descrise definiţiile şi
categoriile şi sunt discutate aplicaţiile în anumite biomuri şi
abordările de management.
Scopul iniţial pentru care a fost conceput Sistemul Categoriilor
UICN de management al ariilor protejate a fost de a se ajunge la
un consens privind înţelegerea conceptului de arii protejate, atât
în fiecare ţară în parte, cât şi între ţări. Este un aspect subliniat în
introducerea ghidului de către preşedintele de atunci al CNPPA
(Comisia pentru Parcuri Naţionale şi Arii Protejate cunoscută
acum sub numele de Comisia Mondială pentru Arii Protejate),
P.H.C. (Bing) Lucas care a scris: „Acest ghid are o semnificaţie
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 8
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
specială deoarece este destinat tuturor celor implicaţi în fenomenul
ariilor protejate, oferind un limbaj comun prin care managerii,
planificatorii, cercetătorii, politicienii şi grupurile comunitare din toate
ţările vor putea face schimb de informaţii şi de viziuni” (UICN 1994).
După cum remarcă Phillips (2007), ghidul din 1994 urmărea de
asemenea: „să diminueze confuziile legate de utilizarea mai multor
termeni diferiţi pentru descrierea ariilor protejate; să ofere standarde
internaţionale pentru contabilizarea la nivel global şi regional şi să
creeze un sistem comparativ între ţări, utilizând un cadru comun
pentru colectarea, prelucrarea şi diseminarea datelor legate de ariile
protejate; şi în general să îmbunătăţească comunicarea şi înţelegerea
dintre cei implicaţi în conservare”.
Această utilizare a categoriilor de arii protejate ca mijloc pentru a
„vorbi aceeaşi limbă” s-a extins considerabil după adoptarea
ghidului din 1994. În particular, au existat o serie de aplicaţii ale
sistemului de categorii în cadrul unor politici la diferite niveluri:
internaţional, regional şi naţional. Ghidul de faţă tratează deci o
gamă mai largă de aspecte şi oferă mai multe detalii decât
versiunea din 1994. Ele vor fi completate, dacă este necesar, de
ghiduri mai detaliate, pentru categorii individuale, aplicaţii în
anumite biomuri şi alte arii specializate. În urma consultărilor
extensive din cadrul UICN şi a membrilor săi, începând cu 1994
au fost efectuate o serie de modificări adiţionale, inclusiv în
definirea unei arii protejate sau a câtorva categorii.
Ar trebui ca “aria protejată” “să fie un termen inclusiv sau
exclusiv?
O dilemă fundamentală legată de definiţia şi de categoriile de arii
protejate este cea dacă termenul de „arie protejată” ar trebui să fie
un termen general, care să poată include o varietate largă de
tipuri de management terestru şi acvatic, care în mod incidental
prezintă o importanţă pentru conservarea biodiversităţii şi a
peisajului, sau dimpotrivă, să reprezinte in termen mai precis care
să descrie o formă particulară de sistem de management destinat
special conservării. Interpretarea diferă de la o ţară la alta, ceea ce
face ca uneori o comparaţie să fie dificil de realizat: unele situri
care sunt luate în considerare ca arie protejată într-o ţară nu vor fi
neapărat privite ca atare într-o altă ţară. UICN a încercat să
stabilească un oarecare consens pe această temă între principalele
părţi interesate. Deşi recunoaştem că rămâne la latitudinea
fiecărei ţări de a determina o arie protejată, cele mai multe opinii
exprimate de membrii UICN şi alţii se înclină în favoarea unei
definiţii în general mai restrânse.
Un subînţeles ar fi că nu toate ariile care sunt valoroase din punct
de vedere al conservării – de exemplu pădurile bine gospodărite,
zonele de utilizare durabilă, zonele de exerciţii militare sau
diferitele forme de desemnare a unui peisaj – vor fi recunoscute
ca „arii protejate” în sensul dat de UICN. Nu avem intenţia de a
denigra sau submina astfel de eforturi de management sustenabil.
Recunoaştem că aceste metode de management au valoare pentru
conservare, dar ele nu se încadrează în definiţia dată de UICN
ariei protejate, aşa cum apare în acest document.
Arii protejate
Ariile protejate sunt esenţiale pentru conservarea biodiversităţii.
Ele reprezintă piatra de temelie a practic tuturor strategiilor
naţionale şi internaţionale de conservare, fiind rezervate pentru
menţinerea funcţionării ecosistemelor, pentru a servi ca refugii
pentru specii şi a menţine procese ecologice care nu ar putea
supravieţui în majoritatea peisajelor terestre sau marine intens
gestionate. Ariile protejate acţionează ca repere prin intermediul
cărora am putea înţelege interacţiunea omului cu lumea naturală.
Astăzi, ele sunt adesea singura speranţă care ne-a mai rămas de a
stopa dispariţia a multe specii ameninţate sau endemice. Ele vin
în completarea măsurilor de realizare a conservării şi utilizării
durabile a biodiversităţii adoptate în afara ariilor protejate
conform îndrumărilor CDB, cum ar fi Principiile Malawi şi Addis
Abeba (CDB VII/11–12). Majoritatea ariilor protejate se află în
ecosisteme naturale sau aproape naturale, sau care au fost
refăcute, deşi există excepţii.
Multe arii protejate conţin caracteristici majore ale istoriei
pământului şi ale proceselor geologice, în timp ce altele oglindesc
interacţiunea subtilă dintre activităţile omului şi natură, în cadrul
peisajelor culturale. Ariile protejate mai mari şi cu valoare
naturală ridicată oferă de asemenea condiţii favorabile unei
evoluţii şi unei viitoare adaptări şi refaceri ecologice, ambele
devenite tot mai importante în condiţiile unei schimbări climatice
rapide.
Astfel de locuri prezintă şi avantaje directe pentru om.
Oamenii – atât cei care locuiesc în interiorul sau în apropierea
ariilor protejate, ca şi cei aflaţi la mai mare depărtare – au de
câştigat de pe urma oportunităţilor de recreere şi refacere oferite
de parcurile naţionale şi de ariile naturale de sălbăticie, prin
prisma potenţialului genetic al speciilor sălbatice şi al serviciilor
de mediu oferite de ecosistemele naturale, cum ar fi de exemplu
proviziile de apă. Multe arii protejate au şi un rol esenţial pentru
societăţile umane vulnerabile şi păstrează locuri de valoare
precum siturile naturale sacre. Deşi multe arii protejate sunt
desemnate de guverne, altele sunt tot mai adesea desemnate de
comunităţi locale, populaţii indigene, societăţi caritabile de
mediu, persoane private, companii şi alţii.
Există un interes uriaş şi în continuă creştere faţă de lumea
naturală, iar ariile naturale ne oferă oportunităţi de a interacţiona
cu natura într-un mod tot mai puţin accesibil în alte condiţii.
Ele ne oferă spaţiul care altfel ne lipseşte, pe o planetă tot mai
exploatată şi mai aglomerată.
Ariile protejate reprezintă de asemenea un angajament faţă de
generaţiile viitoare.
Majoritatea oamenilor cred de asemenea că avem obligaţia
morală de a preveni pierderea de specii ca urmare a activităţilor
noastre, fapt susţinut şi de învăţăturile celor mai multe dintre
credinţele religioase ale lumii (Dudley şi colab. 2006). Protecţia
peisajelor emblematice este considerată importantă şi dintr-o
perspectivă culturală mai largă, iar ariile protejate cu valoare
simbolică sunt la fel de importante pentru patrimoniul unei ţări
ca, de exemplu, construcţiile celebre precum Catedrala Notre
Dame sau Taj Mahal, sau echipele naţionale de fotbal sau lucrările
de artă.
Dezvoltarea sistemului mondial de arii protejate
Astăzi, aproximativ o zecime din suprafaţa terestră se află sub un
anumit regim de arie protejată. În ultimii 40 de ani, domeniul
global al ariilor protejate a crescut de la o suprafaţă egală cu cea a
Regatului Unit la una echivalentă cu cea a Americii de Sud. Mai
sunt însă de rezolvat probleme semnificative. Multe arii protejate
nu sunt încă pe deplin instituite sau administrate.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 9
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
Ariile protejate marine se află cu mult în urma ariilor protejate
terestre şi a zonelor umede continentale, deşi în prezent se depun
eforturi considerabile pentru rectificarea situaţiei. Marea
majoritate a ariilor protejate au fost identificate şi publicate în
secolul XX, în urma a ceea ce a reprezentat aproape cu siguranţă
una dintre cele mai mari şi rapide schimbări conştiente ale
managementului terenurilor din istorie (deşi nu atât de amplă pe
cât este degradarea neplanificată a terenurilor ce a avut loc în
aceeaşi perioadă). Această schimbare a valorilor nu este încă pe
deplin recunoscută şi înţeleasă. Continuă să fie desemnate noi arii
protejate, acest proces fiind intensificat în 2004, când Convenţia
pentru Diversitate Biologică (CBD) a stabilit Programul de lucru
pentru Ariile Protejate, pe baza principalelor concluzii ale celui de-
al V-lea Congres Mondial UICN pe tema Parcurilor1, care
urmăreşte completarea sistemelor de arii protejate reprezentative
din punct de vedere ecologic din întreaga lume, şi care are
aproximativ o sută de obiective cu termene limită de îndeplinire.
Acest lucru este necesar pentru că deşi ritmul de creştere a fost
impresionant, multe dintre ariile protejate au fost create în zone
izolate, nepopulate sau slab populate ca de exemplu munţi, calote
glaciare sau tundre, şi încă mai există goluri notabile în cadrul
sistemelor de arii protejate ale ecosistemelor forestiere şi de stepă,
în zonele de deşerturi şi semideşerturi, de apă dulce şi, mai ales,
în zone costiere şi marine.
Multe specii de plante şi animale din lume nu au populaţii viabile
cuprinse în arii protejate, iar o proporţie substanţială a rămas
complet în afara ariilor protejate (Rodrigues şi colab. 2004). De
aceea este probabil că şi în viitor vor continua să fie stabilite noi
arii protejate. Un fenomen important din ultimul deceniu este
creşterea nivelului de profesionalism în selectarea ariilor
protejate, prin utilizarea unor tehnici precum analiza diferenţelor
ecologice, sau de tip GAP (Dudley şi Parrish 2006).
În acelaşi timp, s-a constatat o creştere rapidă a înţelegerii noastre
privind modul în care aceste arii trebuie administrate. În graba de
a stabili arii protejate, adesea pentru a salva fragmente de
suprafeţe terestre şi acvatice naturale din calea asaltului subit al
dezvoltării, s-au stabilit adeseori arii protejate fără o analiză
atentă a tehnicilor şi capacităţilor necesare pentru administrarea
lor. Cunoaşterea sporeşte rapid la toate nivelurile de
management, de la specialiştii superiori în planificare la rangerii
de pe teren, şi a apărut o reţea tot mai sofisticată de voluntari
pregătiţi să susţină dezvoltarea sistemelor de arii protejate. Într-o
evoluţie paralelă, multe comunităţi locale şi populaţii tradiţionale
şi indigene încep să perceapă ariile protejate ca pe o modalitate de
a proteja locurile importante pentru ele, ca de exemplu siturile
naturale sacre administrate pentru servicii de mediu precum apa
curată sau menţinerea stocurilor de peşti.
Varietatea protecţiei
Termenul de „arie protejată” reprezintă aşadar o formă simbolică
a unui ansamblu uneori impresionant de clasificări de zone
terestre şi acvatice, dintre care câteva dintre cele mai cunoscute
sunt parc naţional, rezervaţie naturală, arie naturală de sălbăticie, arie
cu management activ al habitatului/speciei şi zonă de peisaj protejat,
dar el poate include şi denumiri precum arii speciale de
conservare de interes comunitar. Mai important, termenul se
referă la o gamă largă de abordări de management, de la situri
strict protejate în care doar anumite persoane au acces, la parcuri
în care accentul se pune pe conservare, dar în care vizitatorii sunt
bineveniţi, sau la abordări mult mai puţin restrictive în care
conservarea este integrată stilului de viaţă tradiţional (şi uneori
mai puţin tradiţional) al oamenilor, sau are chiar loc în paralel cu
utilizarea limitată şi durabilă a resurselor. În unele arii protejate
sunt interzise activităţi precum colectarea produselor comestibile,
vânătoarea sau extracţia resurselor naturale, în timp ce în altele
acestea sunt acceptate şi chiar necesare ca parte a
managementului. Abordările ariilor protejate terestre, a zonelor
umede continentale sau marine, pot la rândul lor varia
semnificativ, iar aceste diferenţe sunt explicate în continuare în
ghid.
Varietatea reflectă recunoaşterea faptului că acţiunea de
conservare nu se realizează întotdeauna pe aceeaşi cale şi că ceea
ce poate fi de dorit sau fezabil într-un loc poate deveni
contraproductiv sau imposibil din punct de vedere politic în altul.
Ariile protejate sunt rezultatul unui binevenit accent pus pe
planificare şi grijă faţă de natură pe termen lung, dar care uneori
poate presupune un preţ de plătit de către cei care locuiesc în
interiorul sau în apropierea ariilor destinate protecţiei, prin
prisma pierderii drepturilor, a terenurilor sau a accesului la
resurse. Există presiuni tot mai puternice şi justificate pentru a se
ţine seama în mod corespunzător de nevoile oamenilor atunci
când sunt stabilite ariile protejate şi uneori acestea trebuie să ţină
cont de „compensaţii” pentru a putea satisface nevoile de
conservare. Dacă în trecut guvernele erau cele care adeseori
decideau asupra ariilor protejate şi informau doar după aceea
localnicii, astăzi accentul se pune pe un dialog mai intens cu
factorii interesaţi şi pe luarea unor decizii comune referitor la
modul în care aceste zone ar trebui stabilite şi administrate.
Astfel de negocieri nu sunt niciodată uşoare, dar de obicei aduc
rezultate mai bune şi mai durabile atât pentru conservare cât şi
pentru oameni.
UICN recunoaşte că multe dintre metodele de stabilire şi
administrare a ariilor protejate sunt pertinente şi pot contribui
substanţial la strategiile de conservare. Acest lucru nu înseamnă
că sunt la fel de utile în orice situaţie: priceperea în alegerea şi
combinarea diferitelor metode de management, este adesea
factorul hotărâtor pentru dezvoltarea unui sistem eficient şi
funcţional de arii protejate. Unele situaţii vor necesita o protecţie
strictă; altele pot funcţiona mai bine, sau vor avea de beneficiat de
pe urma unor metode de management mai puţin restrictive sau
de pe urma unei zonări a unor diferite strategii de management în
cadrul aceleiaşi arii protejate.
Descrierea diferitelor metode de abordare
În încercarea de a înţelege mai bine şi descrie diferitele metode de
abordare, UICN a stabilit o definiţie a ceea ce poate fi şi ce nu
poate fi o arie protejată, identificând apoi şase categorii diferite
de arii protejate, în funcţie de obiectivele de management, una
dintre acestea având două subdiviziuni. Deşi categoriile aveau
iniţial un obiectiv destul de modest de a contribui la colectarea
datelor şi informaţiilor privind ariile protejate, ele s-au dezvoltat
cu timpul ca instrument mai complex. Astăzi, categoriile
sintetizează pe de o parte filozofia UICN privind ariile protejate şi
contribuie de asemenea la crearea unui cadru în care pot fi
combinate diverse strategii de protecţie cu sistemele de
management favorabile din afara ariilor protejate, într-o abordare
coerentă a conservării naturii. Categoriile UICN sunt folosite
acum în scopuri diverse, precum planificare, stabilire de
reglementări şi negociere a folosirii terenurilor şi a apei.
În cadrul acestui document sunt descrise categoriile şi sunt
explicate modurile de utilizate a acestora pentru a planifica,
implementa şi evalua strategiile de conservare.
Atenţie însă: ariile protejate există într-o mare varietate de forme
– mărime, localizare, metode de abordare a managementului şi
obiective.
Orice încercare de a împărţi acest ansamblu complex în doar şase
categorii nu poate fi decât o aproximare. Definiţia dată de UICN
ariei protejate şi categoriilor nu este o cămaşă de forţă, ci un cadru
care să ajute la o mai bună aplicare a strategiilor.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 10
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
În data de 5 aprilie 2013, a vut loc întâlnirea dintre Consorțiul proiectului Build-Up Skills România - ROBUST și membrii Comitetelor Sectoriale Energie Electrică, Termică, Petrol si Gaze, Construcţii și cel pentru Formare Profesională în domeniul Protecției Mediului, în vederea consultării privind liniile strategice și
acțiunile prioritare identificate în cadrul Foii de Parcurs pentru calificarea forței de muncă necesare
în domeniul eficienței energetice și utilizării surselor de energie regenerabile în clădiri pentru îndeplinirea obiectivelor 2020.
Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Hotelului Novotel din București, sala Lyon.
Proiectul Build-Up Skills România - ROBUST se derulează în cadrul programului Intelligent Energy Europe (IEE) în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2013 având ca obiectiv constituirea unei Platforme Naţionale și
elaborarea unei Foi de Parcurs pentru calificarea forței de muncă necesare în domeniul eficienței energetice și utilizării surselor de energie regenerabile în clădiri în vederea
îndeplinirii obiectivelor asumate de România pentru orizontul 2020.
Participanți: Membrii Consorțiul Proiectului, membrii Comitetelor Sectoriale Energie Electrică, Termică, Petrol si Gaze, Construcţii și cel pentru Formare Profesională în domeniul Protecției Mediului. Din partea CSFPM a participat dna Laslu Elena, preşedinte CSFPM.
Scopul proiectului: Consultare națională privind liniile strategice și acțiunile prioritare identificate în cadrul Foii de Parcurs pentru calificarea forței de muncă necesare în domeniul eficienței energetice și utilizării
surselor de energie regenerabile în clădiri pentru îndeplinirea obiectivelor 2020
Rezultate aşteptate:
Analiza și validarea preliminară a măsurilor prioritare identificate, a obiectivelor strategice și a planului de acțiuni stabilit prin foaia de parcurs (conform raportului privind strategia naţională de
calificare a forţei de muncă din domeniul construcţiilor)
Identificarea de noi măsuri prioritare și completarea planului de acțiuni pentru eliminarea barierelor și decalajelor privind calificarea forței de muncă în sectorul construcțiilor, în vederea elaborării foii de
parcurs pentru 2020+
Definirea cadrului de cooperare instituţională pentru implementarea planului de acţiuni si atingerea
obiectivelor strategice stabilite prin foaia de parcurs
Definirea instrumentelor de monitorizare relevante în vederea implementării foii de parcurs
Foaia de parcurs își propune să definească liniile directoare și măsurile prioritare necesare fundamentării
unei strategii naționale coerente, racordate la politicile și strategiile definite la nivel european și care să țină seama de condițiile specifice de la nivel regional / naţional, pentru calificarea forței de muncă din sectorul
construcţiilor pentru atingerea ţintelor privind eficiența energetică și utilizarea surselor regenerabile de
energie în clădiri, obiective angajate de România pentru anul 2020.
Pe baza analizei stadiului actual desfăşurată în cadrul proiectului și prezentată în raportul ANSQ (Analysis of
National Status Quo) [1], acțiunile prevăzute în cadrul acestei foi de parcurs urmăresc eliminarea barierelor multiple identificate și a decalajelor cuantificate în fiecare subsector / profesie / ocupaţie cu relevanță pentru
domeniul vizat. Foaia de parcurs pentru calificarea forței de muncă din sectorul construcții a fost elaborată
pornind de la următoarele obiective principale:
Identificarea și planificarea măsurilor care trebuie să fie adoptate / angajate de factorii decizionali
pentru a se depăşi problemele şi decalajele privind forța de muncă în construcții pentru a atinge
obiectivele stabilite pentru anul 2020;
Implementarea unor scheme coerente și fezabile de pregătirie a forței de muncă în domeniul
soluţiilor energetice eficiente atât în formarea profesională inițială (prin învățământul profesional și
tehnic) cât și în formarea profesională continuă (prin elaborarea/actualizarea/adaptarea
curriculumului la cerințele pieței forței de muncă).
Adoptarea măsurilor necesare pentru recunoaşterea plusului de valoare dat de o forţă de muncă mai
bine calificată, pentru susţinerea financiară a companiilor sau obligativitatea utilizării muncitorilor
calificaţi.
Foaia de parcurs este structurată astfel:
Obiectivele pentru anul 2020: contribuţia economiei de energie şi utilizării SRE în sectorul construcţiilor
pentru atingerea obiectivelor naţionale pentru anul 2020.
Necesarul de calificare şi decalajele din sectorul construcţiilor. Această parte se bazează pe analiza
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 11
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
stadiului actual în ceea ce priveşte identificarea lacunelor şi decalajelor dintre situaţia curentă referitoare
la necesarul de ocupații din sectorul construcții şi competenţele necesare definirii acestor ocupații în perspectiva anului 2020. Această secţiune cuprinde:
o competenţele necesar a fi dobândite în vederea practicării ocupațiilor care să aducă beneficii în ceea
ce privește eficiența energetică, respectiv utilizarea surselor regenerabile de energie;
o necesarul de calificare în sectorul construcțiilor;
o barierele în atingerea obiectivelor pentru anul 2020.
Strategia generală pentru acoperirea necesarului de pregătire în scopul atingerii obiectivelor 2020.
Identificarea – conform necesarului din diverse sectoare – a măsurilor prioritare (scheme de calificare)
pentru fiecare profesie relevantă pentru a îndeplini obiectivele stabilite. Privitor la măsurile propuse
pentru scheme noi sau actualizate de calificare, foaia de parcurs abordează următoarele:
o Scopul, conţinutul și rezultatele schemelor de calificare propuse,
o Costuri şi beneficii,
o Stagii pentru persoanele instruite,
o Competenţe şi cunoştinte multidisciplinare, 2
o Cerinţe de admitere, niveluri de calificare şi certificarea absolvenţilor,
o Selectarea şi acreditarea organizatorilor cursurilor de pregătire şi controlul calităţii,
o Reguli de certificare şi cerinţe pentru companiile din domeniul construcţiilor şi instalaţiilor,
o Subvenţii şi stimulente, cum ar fi schemele de susţinere şi cerinţele de certificare,
o Registre naţionale / baze de date pentru evidența certificărilor,
o Finanţare şi administrare,
o Instituţionalizarea schemelor de calificare propuse, responsabilități.
Definirea unui plan de acţiune pentru implementarea măsurilor identificate, acoperind următoarele
aspecte:
o planificarea în timp până în 2020;
o resurse cerute pentru implementare (de ex.
actori şi buget estimat);
o procedura de certificare și acreditare a
persoanelor fizice, respectiv a companiilor;
o măsurile auxiliare necesare (comunicare,
măsuri de stimulare etc);
o măsuri structurale de monitorizare a dezvoltării cerinţelor de competenţe necesare
practicării ocupațiilor din sectorul construcţiilor, sistem de avertizare potenţial
asupra riscului de apariţie a unor tensiuni
pentru unele meserii etc.
Monitorizarea progresului măsurilor propuse.
Raportul reprezintă o variantă de lucru a foii de
parcurs și servește consultării în cadrul Platformei Naționale pentru Calificare în vederea agreerii la nivel
național si angajării de către actorii principali a foii de
parcurs pentru calificarea forței de muncă din sectorul construcţiilor pentru atingerea ţintelor privind
economia de energie și de utilizare a surselor de energie regenerabile în clădiri, obiective angajate de
România pentru anul 2020.
Articol preluat de pe site-ul http://www.iee-robust.ro/evenimente.php, pe care vă invităm să-l vizitaţi.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 12
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
Din partea CSFPM a participat dna Elena Laslu, preşedinte CSFPM.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 13
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
Schimbările climatice și pierderea biodiversității nu
mai pot fi ignorate astăzi. Nu trece o zi fără ca acest
subiect să nu apară în discuţiile cotidiene şi în dezbaterile mass-media. Această dezbatere a fost
declanșată la Summit-ul de mediu de la Rio de Janeiro în 1992, ceea ce a dus la o serie de acorduri,
cum ar fi Convenția privind schimbările climatice și Convenția privind biodiversitatea.
Cercetările intense efectuate pe parcursul mai
multor ani au dus la concluzii fără echivoc cu privire la rolul oamenilor în schimbarea sistemului
climatic.
Schimbările climatice au ca punct de pornire faptul
că, în atmosferă, gazele, cum ar fi vaporii de apă, dioxidul de carbon, ozonul și metanul acționează
precum acoperișul de sticlă al unei sere, captând căldura și încălzind planeta. Acest fenoment este
numit efect de seră. Nivelurile naturale ale acestor
gaze sunt completate de emisiile rezultate din activitățile umane, precum arderea combustibililor
fosili, activitățile agricole și schimbarea destinației terenurilor. Ca urmare, suprafața Pământului și
atmosfera inferioară se încălzesc, iar această
creștere a temperaturii fiind însoțită de multe alte schimbări.
Creşterea nivelului de emisii cu efect de seră au dus deja la schimbarea climei. Conform celui de-al
Patrulea Rport de Evaluare al Grupul de lucru I al
Comitetului Interguvernamental privind Schimbările Climatice, în perioada 1850-2005, temperatura
medie globală a crescut cu aproximativ 0,76 º C și nivelul global al mării a crescut între 12 şi 22 cm în
ultimul secol. Aceste schimbări afectează întreaga lume, de la insulele aflate la nivelul mării de la
tropice, la vastele regiunile polare.
Discuţiile despre schimbările climatice includ întotdeauna un avertisment privind topirea calotelor
de gheaţă, ceea ce va duce la creşterea nivelului
mării și implicit amenință națiunile insulare și
comunitățile de coastă. Proiecțiile de calculator folosite de obicei pentru a
prezice creșterea nivelului mării sunt bazate pe date cartografice și pe modele simple de creștere a
nivelului apei, care sugerează faptul că cei mai mulţi dintre atolii din Pacific vor rămâne deasupra nivelului
mării pentru următorii 50-150 de ani. Prognoza nouă
ia în considerare şi furtunile determinate de vânt și acțiunea valurilor, ceea ce duce la un scenariu în
care are mulţi dintre atoli vor fi inundaţi și nelocuibili mult mai devreme.
Previziunile privind schimbările climatice nu sunt
încurajatoare, conform celui de-al Patrulea Rport de Evaluare al Grupul de lucru I al Comitetului
Interguvernamental privind Schimbările Climatice, se prevede o creștere în continuare a temperaturilor de
1,4° C până la 5,8° C până în 2100. Impacturilor
anticipate asociate cu creșterea temperaturii, cum sunt: creșterea în continuare a nivelului global al
mării, schimbări în modelele de precipitații, și o creştere a numărului de persoane cu risc de
îmbolnăvire de "boli periculoase transmise prin agenţi patologici infecţioşi", cum ar fi malaria.
Multe progrese au fost făcute de cercetarea în
domeniul biodiversității. Odată cu o mai bună cunoaștere a situaţiei, conservarea biodiversității se
extinde mult dincolo de simpla dorinţă de a proteja ursul panda sau balena albastră.
Mai recent, fotografii ale unui urs polar în derivă pe
un sloi de gheață sau oamenii morți în Lacul Constance în timpul valului de căldură din 2003 au
arătat că schimbările climatice au un impact asupra biodiversității. Dar nu este suficient pentru a proteja
habitatul urșilor polari sau lacul Constance. Banchiza de gheață va fi în continuare amenințată, iar soarele
va continua să supraîncălzească Lacul Constance.
Cel mai recent raport din 2007 al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările
climatice descrie după cum urmează influența climei asupra biodiversității: "Pentru aproximativ 20 până
la 30% din speciile de plante și animale studiate,
riscul de dispariție este, probabil, mai mare în cazul în care temperatura medie a planetei va creşte peste
1,5 - 2°C". Biodiversitatea este vulnerabilă la efectele
schimbărilor climatice. Biosistemul global prezent a fost afectat de
concentrațiile fluctuante de dioxid de carbon din
atmosferă, temperatură şi precipitaţii încă din Pleistocen (ultimii 1800000 ani) și a făcut față
acestora prin schimbări evolutive și adoptarea unor
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 14
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
strategii naturale de adaptare. Astfel de schimbări
climatice, cu toate acestea, au avut loc pe o
perioadă lungă de timp, într-un peisaj care nu a fost la fel de fragmentat, aşa cum este astăzi și cu puțină
sau nici o presiune suplimentară din partea activităților umane. Fragmentarea habitatului a
constrâns numeroase specii să trăiască în zone
relativ mici, în limitele frontierelor lor anterioare, ceea dce a dus la o diversitate genetică redusă.
Încălzirea peste plafonul de temperaturi atinse în timpul Pleistocenului va înpinge ecosistemele și
biodiversitatea acestora dincolo de limitele impuse de schimbările climatice la nivel mondial, care au
avut loc în trecutul evolutiv recent.
Ritmul actual și amploarea dispariției unor specii depăşesc cu mult valorile normale. Activitățile
umane au dus deja la scăderea biodiversității și, astfel, se poate să fi afectat deja bunuri și servicii
cruciale pentru bunăstarea umană. Rata și
amploarea schimbărilor climatice induse de creșterea emisiilor cu efect de seră afectează și va continua să
afecteze biodiversitatea, fie direct, fie în combinație cu alţi vectori de schimbare.
Există dovezi ample că schimbările climatice
afectează biodiversitatea. Schimbarea climatică este probabil să devină unul dintre cele mai importante
motoare ale pierderii biodiversității, până la sfârșitul secolului. Schimbările climatice forțează deja
biodiversitățile să se adapteze, fie prin schimbarea habitatelor, modificarea ciclurilor de viață, sau
dezvoltarea de noi trasături fizice.
Conservarea și restaurarea ecosistemelor naturale terestre, de apă dulce și marine degradate (inclusiv
diversitatea lor genetică și a speciilor) este esențială pentru obiectivele generale atât ale Convenției
privind diversitatea biologică cât și pentru Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind
schimbările climatice, deoarece ecosistemele joacă
un rol cheie la nivel mondial în ciclul carbonului și în adaptarea la schimbările climatice, oferind în același
timp, o gamă largă de servicii ecosistemice, care
sunt esențiale pentru bunăstarea umană.
Biodiversitatea poate sprijini eforturile de a reduce
efectele negative ale schimbărilor climatice. Habitatele conservate sau restaurate pot elimina
dioxidul de carbon din atmosferă, contribuind astfel la combaterea schimbărilor climatice prin stocarea
de carbon (de exemplu, reducerea emisiilor cauzate
de despăduriri și degradarea pădurilor). Mai mult decât atât, conservarea ecosistemelor intacte, cum
ar fi mangrovele, de exemplu, poate ajuta la reducerea impactelor dezastruoase al schimbărilor
climatice, cum ar fi inundațiile și furtunile. Strategiile de conservare și gestionare pentru a
menține și a restabili biodiversitatea pot să reducă
unele dintre efectele negative ale schimbărilor climatice, cu toate acestea, există ritmuri și
amplitudini ale schimbărilor climatice, pentru care adaptarea naturală va deveni tot mai dificilă. Opțiuni
pentru a spori capacitatea de adaptare a speciilor și
ecosistemelor în fața accelerarea schimbărilor climatice includ:
Reducerea tensiunilor non-climatice, cum ar
fi poluarea, supraexploatarea, pierderea și fragmentarea habitatului și a speciilor
alogene invazive.
Adoptare mai largă a practicilor de utilizare durabilă, inclusiv prin consolidarea de rețele
de arii protejate și de conservare.
Consolidarea sistemelor de monitorizare și
evaluare.
Rezervaţia naturală Loch Leven, Scoţia
Adaptarea bazată pe ecosistem foloseşte
biodiversitatea și serviciile ecosistemice într-o strategie generală de adaptare. Aceasta include
conservarea, gestionarea și restaurarea durabilă a
ecosistemelor pentru a furniza servicii care să ajute oamenii să se adapteze la efectele negative ale
schimbărilor climatice.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 15
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
09.04.2013
COMUNICAT DE PRESĂ
Ministrul Rovana Plumb a deschis a 20-a ediţie a Târgului de Mediu Romenvirotec
Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Rovana Plumb a deschis astăzi, 09 Aprilie 2013, a 20-a ediţie a Târgului
de Mediu „Romenvirotec 2013 – Expoziţie internaţională de tehnologii si echipamente de protecţie a mediului”,
organizat în incinta pavilionului expoziţional Romexpo.
Ministrul Rovana Plumb a subliniat importanța asocierii unor astfel de evenimente, cu Ministerul Mediului şi
Schimbărilor Climatice precum și cu autoritățile locale. Târgul Romenvirotec îşi desfășoară activitatea în fiecare an şi
urmărește ca protecţia mediului să fie cunoscută prin metode interactive și prietenoase.
„Târgul Romenvirotec este o platformă importantă atât pentru progresul tehnologic, şi vad aici foarte multe societăţi şi
asociaţii în domeniu, cât şi pentru eco-educaţie, în vederea adoptării unei atitudini responsabile faţă de mediu”, a
completat ministrul Mediului.
În cadrul deschiderii oficiale a evenimentului, ministrul Rovana Plumb a vizitat câteva standuri amenajate în cadrul
târgului, oprindu-se la standul instituţiei pe care o reprezintă, unde a semnat în cartea de onoare a Târgului de Mediu. În
drumul către Laboratorul Verde al Reciclării, ministrul a vizitat şi standul Micul Ecologist, unde a avut o discuţie cu
copii.
Ediţia a doua a Laboratorului Verde al Reciclării a fost lansată tot în cadrul evenimentului Romenvirotec, ediţie care se
va derula în perioada aprilie - iunie 2013.
După deschiderea oficială a expoziţiei, ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice a participat la conferinţa cu tema
„Managementul Deşeurilor la nivel naţional în condiţii de eficienţă şi competitivitate” organizată de Infomediu Europa,
sub patronajul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. În cadrul conferinţei, ministrul Rovana Plumb a
subliniat faptul că managementul deşeurilor este un domeniu deosebit de important pentru România, în acest sens
ministerul elaborând Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor, document de bază pentru principiile şi direcţiile în
acest domeniu.
Comunicat de presă
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 16
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
„Dintr-o tonă de deşeuri electrice şi electrocasnice reciclate se pot obţine circa 400 g aur şi 200 g argint. Deci, toate
aceste materii prime se pot reutiliza în continuare şi putem în plus crea locuri de muncă verzi. Deşeurile nu sunt doar o
povară pentru comunităţi şi pentru stat, ele sunt şi o resursă care trebuie exploatată”, a menţionat ministrul, subliniind
importanţa domeniului şi oportunităţile care se pot crea atât pentru autorităţile locale, dar şi pentru cetăţean şi asociaţii
de profil.
Mai mult, ministrul a subliniat importanţa actualizării suportului legislativ ca funcţie de dezvoltare a cadrului
instituţional şi tehnic, în vederea creşterii procentului de reciclare a deşeurilor municipale, unde este necesară crearea şi
asigurarea unor pieţe pentru materiale reciclate.
BIROUL DE RELAȚII CU PUBLICUL ȘI MASS-MEDIA
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 17
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
PROIECT DE ORDIN
privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării
şi a custodiei ariilor naturale protejate
Având în vedere Referatul de aprobare cu nr. 169678/F.U./31.01.2013 al Direcţiei Biodiversitate,
În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de
reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,
În temeiul prevederilor art. 18 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 49/2011,
În temeiul art. 18 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011
şi al art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi
Pădurilor cu modificările ulterioare,
ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul
ORDIN:
Art.1. – Se aprobă Metodologia de atribuire a administrării şi a custodiei ariilor naturale protejate, prevăzută în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.2. – Contractele de administrare şi convenţiile de custodie încheiate până la intrarea în vigoare a prezentului ordin
se modifică în vederea corelării cu legislaţia şi reglementările în vigoare precum şi cu dispoziţiile prezentului ordin,
după caz.
Art. 3. – Administratorii şi custozii desemnaţi anterior intrării în vigoare a prezentului ordin trebuie să prezinte
autorităţii responsabile, un raport de activitate detaliat în care să existe o situaţie comparativă a activităţii, de la un an la
altul, începând cu obligaţiile asumate în dosarul de atribuire în administrare sau custodie, în termen de 6 luni de la
intrarea în vigoare a prezentului ordin.
Art.4. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1948/2010 privind
aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de
administrare şi a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri
de administrare publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 816 din 07 decembrie 2010, se abrogă.
Art.5. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
MINISTRU
Rovana PLUMB
Anexa Ordinului ministrului mediului şi schimbărilor climatice
Metodologia de atribuire a administrării şi a custodiei
ariilor naturale protejate
Secţiunea I: Atribuirea administrării ariilor naturale protejate
Art.1. – (1) Ariile naturale protejate care necesită structuri de administrare proprii, se atribuie în administrare de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, denumită în continuare autoritatea responsabilă, pe bază de contract de administrare.
(2) În vederea încheierii contractelor de administrare pentru una sau mai multe arii naturale protejate, autoritatea responsabilă organizează două
sesiuni de atribuire pe an, câte una în fiecare semestru. (3) Administratorul desemnat transmite autorităţii responsabile şi structurilor din subordine conform competenţelor teritoriale, un raport anual
calendaristic, până la sfârşitul lunii ianuarie a anului viitor, conform structurii prezentate în Anexa nr. 4 din prezenta metodologie.
Art.2. – (1) În vederea atribuirii în administrare a ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare, autoritatea responsabilă revizuieşte periodic lista siturilor Natura 2000 care necesită structuri proprii de administrare prin ordin al conducătorului autorităţii
responsabile, la propunerea direcţiei de specialitate, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(2) În cazul suprapunerii ariilor naturale protejate care nu necesită structuri proprii de administrare cu ariile naturale protejate care necesită structuri proprii de administrare, administrarea se asigură de structurile de administrare ale acestora, cu realizarea unui singur plan de management integrat,
ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive arii naturale protejate în zonele de suprapunere. (6) În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare,
ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care sunt cuprinse
total sau parţial în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale şi naturale, administrarea se asigură de structurile de administrare ale acestora din urmă.
Informaţii legislative
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 18
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
(7) Până la atribuirea în administrare, responsabilitatea managementului acestor categorii de arii naturale protejate revine autorităţii responsabile,
potrivit legislaţiei în vigoare.
Art.3. – În vederea atribuirii administrării uneia sau mai multor arii naturale protejate, persoanele juridice interesate depun la sediul autorităţii responsabile un dosar de candidatură conform art. 9 din prezenta metodologie, pentru fiecare arie naturală protejată solicitată.
Art.4. – Etapele sesiunii de atribuire în administrare sunt:
a) afişarea la sediul autorităţii responsabile şi pe pagina proprie de internet a anunţului de lansare a sesiunii de atribuire, care conţine lista ariilor naturale protejate care pot fi atribuite în administrare şi bibliografia pentru testarea scrisă stabilită conform art. 11 din prezenta metodologie;
b) depunerea dosarelor de candidatură în format de hârtie şi electronic în termen de 30 de zile calendaristice din momentul afişării listei la sediul
autorităţii responsabile; c) transmiterea de către autoritatea responsabilă a dosarelor de candidatură în format electronic în termen de 2 zile lucrătoare de la termenul limită
de depunere a dosarelor de candidatură, către membrii Comisiei de Evaluare;
d) întrunirea Comisiei de Evaluare şi evaluarea dosarelor de candidatură; e) întocmirea rapoartelor de evaluare de către Comisia de Evaluare şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor de
candidatură;
f) întrunirea Comisiei de Evaluare în vederea testării stabilite la art. 11 din prezenta metodologie;
g) depunerea contestaţiilor;
h) întrunirea Comisiei de Contestaţii în vederea analizării şi soluţionării contestaţiilor;
i) întocmirea raportului de evaluare de către Comisia de Contestaţii şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor de candidatură pentru care s-au depus contestaţii;
j) întocmirea raportului final de evaluare care include şi raportul Comisiei de Contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii
responsabile; k) semnarea contractelor de administrare.
Art.5. – (1) Pentru atribuirea în administrare a ariilor naturale protejate se organizează o Comisie de Evaluare a cărei componenţă nominală se aprobă
prin ordin al conducătorului autorităţii responsabile cu 30 de zile înainte de organizarea sesiunii de atribuire în administrare, şi care este alcătuită din: a) 2 reprezentanţi ai direcţiei de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul autorităţii responsabile;
b) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
c) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de administrarea resursei de apă; d) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;
e) 2 reprezentanţi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
f) un reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române. (2) În cazul în care un membru al Comisiei de Evaluare se află în conflict de interese definit conform legislaţiei specifice, acesta nu participă la
evaluarea dosarelor de candidatură care fac obiectul conflictului.
(3) Comisia de Evaluare se consideră legal întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri cu drept de acordare a punctajului. (4) În procesul de evaluare a dosarelor de candidatură se poate solicita direcţiei juridice, respectiv direcţiei economice-financiare din cadrul autorităţii
responsabile, formularea unui punct de vedere juridic, respectiv economic, cu privire la documentele enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b)–f) şi l) din
prezenta metodologie iar punctul de vedere se consemnează în procesul verbal al comisiei de evaluare. Art.6. – (1) Comisia de Evaluare verifică dacă dosarele de candidatură depuse de către solicitanţi conţin toate documentele obligatorii prevăzute la
art. 9 alin. (1) din prezenta metodologie.
(2) Se resping dosarele de candidatură incomplete şi dosarele pentru care există observaţii cu privire la legalitatea/conformitatea documentelor enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b) – f) şi l) din prezenta metodologie, fără a fi evaluate conform fişei de punctaj stabilită în Anexa nr. 1 din prezenta
metodologie.
(3) Comisia de Evaluare analizează dosarele de candidatură şi acordă punctajul pe baza fişelor de punctaj prevăzute în Anexa nr. 1 din prezenta metodologie.
(4) Comisia de Evaluare întocmeşte raportul de evaluare în termen de 30 de zile calendaristice de la data-limită de depunere a dosarelor de candidatură.
(5) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet punctajele acordate de Comisia de Evaluare dosarelor de
candidatură evaluate pe baza fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie, în termen de 3 zile lucrătoare de la aprobarea raportului de evaluare.
(6) Directorul propus pentru structura de administrare şi reprezentantul legal al persoanelor juridice care au obţinut la evaluarea dosarului minim 100
de puncte, vor participa la un test scris care va fi organizat de comisia de evaluare pentru atribuirea în administrare a ariilor naturale protejate. În vederea pregătirii pentru testul scris, autoritatea responsabilă afişează pe pagina de internet proprie, bibliografia pentru testare împreună cu anunţul de
deschidere a sesiunii de atribuire.
(7) Testul scris menţionat la art. 6 alin (6) din prezenta metodologie este etapă eliminatorie, iar acordarea notelor se face pe bază de barem de la 1 la 10 puncte. În vederea atribuirii administrării, atât reprezentantul legal al persoanei juridice care a depus dosarul de candidatură, cât şi directorul
propus pentru structura de administrare, trebuie să obţină minim nota 7.
(8) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit cel puţin nota 7 la testul scris menţionat la art. 6 alin (6) din prezenta metodologie şi cel punctajul minim de calificare conform fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din
prezenta metodologie, administrarea va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la testul scris, după soluţionarea eventualelor
contestaţii. (9) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit punctaje egale de
calificare, administrarea va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la capacitatea ştiinţifică.
Art.7. – (1) Solicitanţii pot contesta punctajele acordate de Comisia de Evaluare propriilor dosare de candidatură depuse, în termen de 2 zile lucrătoare din momentul afişării rezultatului evaluării.
(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor se organizează o Comisie de Contestaţii a cărei componenţă nominală se aprobă prin ordin al conducătorului
autorităţii responsabile cu 30 de zile înainte de organizarea sesiunii de atribuire în administrare/custodie, şi care este alcătuită din:
a) 2 reprezentanţi ai direcţiei de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul autorităţii responsabile;
b) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
c) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de administrarea resursei de apă; d) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;
e) 2 reprezentanţi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
f) un reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române; alţii decât cei care fac parte din Comisia de Evaluare.
(3) În cazul în care un membru al Comisiei de Contestaţii se află în conflict de interese definit conform legislaţiei specifice, acesta nu participă la re-
evaluarea dosarelor de candidatură care fac obiectul conflictului. (4) Comisia de Contestaţii se consideră legal întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri cu drept de acordare a punctajului.
(5) În procesul de evaluare a dosarelor de candidatură se poate solicita direcţiei juridice, respectiv direcţiei economice-financiare din cadrul autorităţii
responsabile, formularea unui punct de vedere juridic, respectiv economic, cu privire la documentele enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b)–f) şi l) şi la art.
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 19
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
20 alin. (1) lit. b) punctele ii. şi iii. şi lit. c) punctele i.–v., din prezenta metodologie, iar punctul de vedere se consemnează în procesul verbal al
Comisiei de Contestaţii.
(6) Comisia de Contestaţii analizează, soluţionează contestaţiile pe baza fişelor de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie şi pe baza baremului de notare de la testul scris menţionat la art. 6 alin (6) şi la art. 17 alin (6) din prezenta metodologie, după care întocmeşte raportul de
evaluare privind contestaţiile, în termen de 10 zile lucrătoare de la termenul final de depunere a contestaţiilor.
(7) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet rezultatele Comisiei de Contestaţii în termen de 13 zile lucrătoare de la termenul final de depunere a contestaţiilor, după care întocmeşte raportul final de evaluare.
(8) Conducătorul autorităţii responsabile aprobă raportul final de evaluare, care include şi raportul Comisiei de Contestaţii, în termen de 5 zile
lucrătoare de la afişarea rezultatelor Comisiei de Contestaţii. (9) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet rezultatele finale ale sesiunii de atribuire a administrării/custodiei
ariilor naturale protejate.
Art.8. – (1) Contractele de administrare se încheie în termen de 15 zile lucrătoare de la aprobarea raportului final de evaluare menţionat la art. 7 alin. (8) din prezenta metodologie, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 2 din prezenta metodologie.
(2) În cazul în care solicitantul care a câştigat atribuirea administrării nu se prezintă în termenul stabilit la semnarea contractului de administrare, aria
naturală protejată este inclusă pe lista de atribuire pentru sesiunea următoare, iar solicitantului respectiv nu îi este permisă depunerea candidaturii la
următoarea sesiune.
(3) După semnarea contractelor de administrare, administratorii desemnaţi transmit către autoritatea responsabilă, în vederea avizării, lista persoanelor
pentru care administratorii desemnaţi vor emite legitimaţii de administrator, după modelul din Anexa nr. 3 din prezenta metodologie, listă care trebuie să cuprindă nominalizarea persoanelor cu atribuţii de teren pentru care se solicită avizarea, cazier judiciar şi curriculum vitae semnat pentru fiecare
din persoanele respective. Legitimaţiile de administrator se eliberează doar pentru persoanele angajate în cadrul structurii care îndeplineşte rolul de
administrator al unei arii naturale protejate, care pot fi şi cetăţeni străini cu rezidenţă permanentă în România. Autoritatea responsabilă avizează lista persoanelor pentru care se vor elibera legitimaţii de administrator, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.
(4) Personalul administratorului desemnat poate realiza controale pe teritoriul ariilor naturale protejate atribuite în administrare, pe baza legitimaţiilor
de administrator eliberate de administratorul desemnat. Art.9. – (1) Pentru atribuirea administrării ariilor naturale protejate, persoanele juridice depun dosarul de candidatură pentru fiecare arie naturală
protejată pentru care se solicită atribuirea administrării, în format de hârtie imprimat faţă-verso şi electronic şi trebuie să conţină în mod obligatoriu
următoarele documente: a) cererea scrisă;
b) statutul, actul de înfiinţare, actul constitutiv sau hotărârea judecătorească de constituire, după caz,
c) cazierul fiscal, cazierul judiciar al fiecărei persoane implicate în administrarea ariei naturale protejate, d) document eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care să reiasă că persoana juridică nu se află în procedură de insolvenţă,
faliment sau orice formă de reorganizare judiciară,
e) cazierul judiciar al reprezentantului persoanei juridice şi a personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate, f) declaraţie pe proprie răspundere a reprezentantului legal al persoanei juridice şi a persoanelor implicate în administrarea ariei naturale protejate
respective, din care să rezulte că nu au fost condamnaţi definitiv şi/sau nu sunt cercetaţi pe rol de o instanţă de judecată pentru săvârşirea de
infracţiuni de orice natură şi/sau infracţiuni şi contravenţii prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului, g) prezentarea detaliată a obiectului de activitate (din care să reiasă existenţa unor obiecte de activitate privind cel puţin unul dintre următoarele
domenii: protejarea şi conservarea biodiversităţii, administrarea ariilor naturale protejate, activităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor naturale,
activităţi de management durabil ale resurselor naturale regenerabile), h) angajamentul prin care se obligă să realizeze structura de administrare cu personalitate juridică aflată în subordinea persoanei juridice
solicitante, în cel mai scurt timp de la data semnării contractului de administrare, în vederea conformării cu legislaţia în vigoare şi în vederea
unei bune administrări a ariei naturale protejate; i) Structura de personal cu care solicitantul va asigura administrarea ariei naturale protejate însoţită de fişele de post şi curriculum vitae semnat
împreună cu documente care să ateste experienţa profesională, după cum urmează: i. director administraţie/departament, cu experienţă în domeniul administrării ariilor naturale protejate sau, dacă nu este posibil, în
domeniile protejarea şi conservarea biodiversităţii, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, biodiversităţii, managementul durabil
al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educare/conştientizare în domeniul conservării naturii; ii. specialist în ştiinţele vieţii care să se încadreze la codul 213 din Clasificarea Ocupaţiilor din România, cu experienţă în domeniul
administrării ariilor naturale protejate sau, dacă nu este posibil, în domeniile protejarea şi conservarea biodiversităţii, cercetare în
domeniul ştiinţelor naturale, biodiversităţii, managementul durabil al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educare/conştientizare în domeniul conservării naturii;
iii. specialist în domeniul educaţiei ecologice, cu experienţă în domeniul administrării ariilor naturale protejate sau, dacă nu este
posibil, în domeniile protejarea şi conservarea biodiversităţii, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, biodiversităţii, managementul durabil al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educare/conştientizare în domeniul conservării naturii;
iv. responsabil cu tehnologia informaţiei, prezintă avantaj specializare în GIS şi/sau baze de date;
v. între 6 şi 20 agenţi de teren, respectiv un număr optim de personal cu atribuţii de teren în funcţie de suprafaţa şi specificul ariei naturale protejate;
vi. economist, prezintă avantaj dacă are specializare în economia mediului;
vii. jurist, în conformitate cu anexa 3 a contractului de administrare. În cazul în care solicitantul consideră că o persoană poate îndeplini mai multe
atribuţii specifice, va menţiona în dosarul depus, pe baza calificărilor şi a acordului persoanei respective. Structura de personal va fi anexată la
contractul de administrare, la semnarea acestuia; j) descrierea capacităţilor tehnice existente destinate exclusiv administrării ariei naturale protejate (localizarea sediului în raport cu distanţa faţă
de aria naturală protejată, minimum trei mijloace de transport din care unul să fie de teren, birotică, mobilier, utilaje şi unelte etc) în
conformitate cu anexa 2 a contractului de administrare. Capacitatea tehnică va fi anexată la contractul de administrare, la semnarea acestuia;
k) o propunere detaliată de plan de acţiune pentru exercitarea administrării ariei naturale protejate, inclusiv modalitatea de a implica factorii cheie
interesaţi, în luarea de decizii de management; planul de acţiune trebuie elaborat în funcţie de valorile ariei naturale protejate pentru care s-a
făcut desemnarea şi de ameninţările şi presiunile antropice la care este supusă; l) angajamentul bugetar care se alocă anual, aprobat de reprezentantul legal al persoanei juridice, destinat exclusiv funcţionării structurii de
administrare, cu defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli conform modelului de la anexa nr. 2 din prezenta metodologie,
buget care va fi anexat la contractul de administrare, în cazul semnării acestuia; (2) Planul de acţiune prevăzut la art. 9 alin. (1) lit. k) din prezenta metodologie trebuie să cuprindă următoarele:
a) descrierea stării actuale a ariei naturale protejate şi a eventualelor probleme identificate, descriere care trebuie să includă şi obiectivele de
conservare care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate; b) acţiunile care se propun pentru realizarea protecţiei efective (delimitare, marcaje, panouri, bariere, zone de campare, amenajări, patrulări,
activităţi educaţionale, propuneri pentru mediatizare, implicare a comunităţii locale şi a altor persoane interesate etc), precum şi măsuri de
conservare propuse pentru obiectivelor care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate, în măsura stadiului actual de cunoaştere cu specificarea termenelor de realizare a acestora, a resurselor umane implicate şi a celor financiare alocate;
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 20
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
c) parteneri actuali, consultanţi şi colaboratori de specialitate (cu anexarea parteneriatelor încheiate în acest scop);
d) formele de vizitare practicate în prezent în aria naturală protejată şi eventual măsurile preconizate pentru reducerea/evitarea impactului negativ
asupra ariei naturale protejate; e) organizarea ştiinţifică a activităţii: modalitatea de inventariere şi monitorizare şi conservare a biodiversităţii şi geodiversităţii, modul de
realizare a cartării habitatelor şi distribuţiei speciilor sălbatice de floră şi faună pentru care aria a fost declarată;
f) alte tipuri de activităţi sau măsuri propuse. Art.10. – (1) Persoana juridică este eligibilă pentru administrarea ariilor naturale protejate dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are capacitate tehnică, care se apreciază în funcţie de dotările pe care le deţine pentru buna administrare a ariei naturale protejate;
b) are capacitate ştiinţifică, care se apreciază în funcţie de studiile, pregătirea şi calificarea personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate şi baza materială din dotare pentru a realiza studii şi cercetări privind resursele naturale, monitorizarea şi conservarea diversităţii
biologice, a habitatelor naturale şi managementul durabil al acestora;
c) are capacitate financiară, care se apreciază în funcţie de posibilitatea de asigurare a resurselor financiare necesare dotării, cheltuielilor operaţionale, acoperirii salariilor şi activităţilor specifice de administrare a ariei naturale protejate, conform angajamentului bugetar.
(2) În scopul dovedirii capacităţii tehnice, ştiinţifice şi financiare, solicitanţii pot depune, pe lângă documentele şi informaţiile prevăzute la art. 9 din
prezenta metodologie, orice alte documente şi informaţii relevante.
Secţiunea II: Atribuirea custodiei ariilor naturale protejate
Art.11. – (1) Ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare proprii, se atribuie în custodie de către autoritatea responsabilă, pe
bază de convenţie de custodie.
(2) În vederea încheierii convenţiilor de custodie pentru una sau mai multe arii naturale protejate, autoritatea responsabilă organizează două sesiuni de atribuire pe an, câte una în fiecare semestru.
(3) Custodele desemnat transmite autorităţii responsabile şi structurilor din subordine conform competenţelor teritoriale, un raport anual calendaristic,
până la sfârşitul lunii ianuarie a anului viitor, conform structurii prezentate în Anexa nr. 4 din prezenta metodologie. Art.12. – (1) În vederea atribuirii custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare, autoritatea responsabilă revizuieşte
periodic lista ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare, după care atribuirea custodiei se realizează conform prezentei
metodologii. Pentru atribuirea custodiei, în lista ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare se stabilesc care sunt ariile naturale protejate care se atribuie în custodie, în raport cu limitele de suprapunere ale acestora.
(2) În cazul în care un custode al uneia sau mai multor arii naturale protejate renunţă la convenţia de custodie, aria naturală protejată rămâne în grija
autorităţii responsabile, prin structurile prevăzute la art. 13 din prezenta metodologie. Art.13. – (1) În vederea asigurării managementului ariilor naturale protejate, autoritatea responsabilă deleagă următoarele competenţe Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului şi instituţiilor din subordine:
a) îndrumă şi instruiesc custozii ariilor naturale protejate în vederea exercitării custodiei în condiţiile legii şi conform bunelor practici în domeniul ariilor naturale protejate, inclusiv în vederea elaborării măsurilor minime de conservare, a regulamentelor, a planurilor de management ale
ariilor naturale protejate şi a rapoartelor anuale de activitate ale custozilor, elaborate conform structurii prezentate în Anexa nr. 4 din prezenta
metodologie; b) emit recomandări şi propuneri de îmbunătăţire a activităţii custozilor, dacă este cazul;
c) monitorizează activitatea custozilor în procesul de administrare a ariilor naturale protejate atribuite în custodie;
d) analizează şi avizează măsurile de conservare, regulamentele şi planurile de management ale ariilor naturale protejate; e) analizează rapoartele anuale ale activităţii custozilor;
f) propun autorităţii responsabile rezilierea convenţiilor de custodie, dacă exercitarea activităţii de custodie nu este corespunzătoare, caz în care se
detaliază situaţia semnalată. (2) Până la atribuirea în custodie, responsabilitatea managementului ariilor naturale protejate revine autorităţii responsabile, prin structurile sale
teritoriale prevăzute la art. 13 alin. (4) din prezenta metodologie. (3) Competenţele prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (2) din prezenta metodologie sunt duse la îndeplinire, după cum urmează:
a) Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului sunt responsabile pentru ariile naturale protejate care nu depăşesc limitele teritoriale de
competenţă ale acestora; b) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este responsabilă pentru ariile naturale protejate ale căror limite se desfăşoară pe teritoriul a două
sau mai multe judeţe.
(4) În cazul în care una din structurile de la art. 13 alin. (3) din prezenta metodologie este custode desemnat de autoritatea responsabilă, pentru evitarea conflictelor de interese, autoritatea competentă pentru emiterea actelor de reglementare este structura imediat superioară celei care este
custode.
Art.14. – În vederea atribuirii în custodie a uneia sau mai multor arii naturale protejate, persoanele fizice şi juridice interesate depun la sediul autorităţii responsabile un dosar de candidatură conform art. 20 din prezenta metodologie, pentru fiecare arie naturală protejată solicitată.
Art.15. – Etapele sesiunii de atribuire în custodie sunt:
a) afişarea la sediul autorităţii responsabile şi pe pagina proprie de internet a anunţului de lansare a sesiunii de atribuire, care conţine lista ariilor naturale protejate care pot fi atribuite în custodie şi bibliografia pentru testarea scrisă stabilită conform art. 21 din prezenta metodologie;
b) depunerea dosarelor de candidatură în format de hârtie şi electronic în termen de 30 de zile calendaristice din momentul afişării listei la sediul
autorităţii responsabile; c) transmiterea de către autoritatea responsabilă a dosarelor de candidatură în format electronic în termen de 2 zile lucrătoare de la termenul limită
de depunere a dosarelor de candidatură, către membrii Comisiilor de Evaluare;
d) întrunirea Comisiilor de Evaluare şi evaluarea dosarelor de candidatură; e) întocmirea rapoartelor de evaluare de către Comisiile de Evaluare şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor
de candidatură;
f) întrunirea Comisiei de evaluare în vederea testării stabilite la art. 21 din prezenta metodologie;
g) depunerea contestaţiilor;
h) întrunirea Comisiei de Contestaţii în vederea analizării şi soluţionării contestaţiilor;
i) întocmirea raportului de evaluare de către Comisia de Contestaţii şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor de candidatură pentru care s-au depus contestaţii;
j) întocmirea raportului final de evaluare care include şi raportul Comisiei de Contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii
responsabile; k) semnarea convenţiilor de custodie.
Art.16. – (1) Pentru atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate se organizează câte o Comisie de Evaluare la nivelul fiecărei regiuni de
dezvoltare, în sediul unei agenţii pentru protecţia mediului din regiunea de dezvoltare respectivă, a căror componenţă nominală se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii responsabile cu 30 de zile înainte de organizarea sesiunii de atribuire în custodie, şi care sunt alcătuite din:
a) un reprezentant al direcţiei de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul autorităţii responsabile;
b) un reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; c) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 21
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
d) un reprezentant al compartimentului de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului;
e) un reprezentant delegat de către Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române. (2) În cazul în care un membru al Comisiilor de Evaluare se află în conflict de interese definit conform legislaţiei specifice, acesta nu participă la
evaluarea dosarelor de candidatură care fac obiectul conflictului.
(3) Comisiile de Evaluare se consideră legal întrunite în prezenţa tuturor membrilor comisiei cu drept de acordare a punctajului. (4) În procesul de evaluare a dosarelor de candidatură se poate solicita direcţiei juridice, respectiv direcţiei economice-financiare din cadrul instituţiei
în care este întrunită Comisia de Evaluare, formularea unui punct de vedere juridic, respectiv economic, cu privire la documentele enumerate la art.
20 alin. (1) lit. b) punctele ii. şi iii. şi lit. c) punctele i.–v. din prezenta metodologie, iar punctul de vedere se consemnează în procesul verbal al Comisiei de Contestaţii.
Art.17. – (1) Comisiile de Evaluare verifică dacă dosarele de candidatură depuse de către solicitanţi conţin toate documentele obligatorii prevăzute la
art. 20 alin. (1) din prezenta metodologie. (2) Dosarele de candidatură incomplete şi dosarele pentru care există observaţii cu privire la legalitatea/conformitatea documentelor enumerate la art.
20 alin. (1) lit. b) punctele ii. şi iii. şi lit. c) punctele i. – v. din prezenta metodologie, se resping fără a fi evaluate conform fişei de punctaj stabilită în
Anexa nr. 1 din prezenta metodologie.
(3) Comisiile de Evaluare analizează dosarele de candidatură şi acordă punctajul pe baza fişei de punctaj stabilită în Anexa nr. 1 din prezenta
metodologie.
(4) Comisiile de Evaluare întocmesc rapoartele de evaluare, pe baza cărora direcţia de specialitate din cadrul autorităţii responsabile întocmeşte raportul integrat de evaluare în termen de 30 de zile calendaristice de la data-limită de depunere a dosarelor de candidatură.
(5) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet punctajele acordate de Comisiile de Evaluare dosarelor de
candidatură evaluate pe baza fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie, în termen de 2 zile lucrătoare de la aprobarea raportului integrat de evaluare.
(6) Reprezentantul legal al persoanelor juridice şi persoanele fizice care au obţinut la evaluarea dosarului minim 60 de puncte, va participa la un test
scris care va fi organizat de comisia de evaluare pentru atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate. În vederea pregătirii pentru testul scris, autoritatea responsabilă afişează pe pagina de internet proprie, bibliografia pentru testare împreună cu anunţul de deschidere a sesiunii de atribuire.
(7) Testul scris menţionat la art. 17 alin (6) din prezenta metodologie este etapă eliminatorie, iar acordarea notelor se face pe bază de barem de la 1 la
10 puncte. În vederea atribuirii custodiei, persoana fizică sau reprezentantul legal al persoanei juridice care a depus dosarul de candidatură, trebuie să obţină minim nota 7.
(8) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit cel puţin nota 7 la
testul scris menţionat la art. 17 alin (6) din prezenta metodologie şi cel puţin punctajul minim de calificare conform fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie, custodia va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la testul scris, după soluţionarea eventualelor
contestaţii.
(9) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit punctaje egale de calificare, custodia va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la capacitatea ştiinţifică.
Art.18. – (1) Solicitanţii pot contesta punctajele acordate de Comisiile de Evaluare propriilor dosare de candidatură depuse, în termen de 2 zile
lucrătoare din momentul afişării rezultatului evaluării. (2) Contestaţiile privind atribuirea în custodie se soluţionează de către Comisia de Contestaţii prevăzută la art. 7 alin. (2) din prezenta metodologie, cu
respectarea prevederilor de la art. 7 alin. (3)-(8) din prezenta metodologie.
Art.19. – (1) Convenţiile de custodie se încheie în termen de 15 zile lucrătoare de la aprobarea raportului final de evaluare menţionat la art. 7 alin. (7) din prezenta metodologie, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 2 din prezenta metodologie.
(2) În cazul în care solicitantul care a câştigat atribuirea custodiei nu se prezintă în termenul stabilit la semnarea convenţiei de custodie, aria naturală
protejată este inclusă pe lista de atribuire pentru sesiunea următoare, iar solicitantului respectiv nu îi este permisă depunerea candidaturii la următoarea sesiune de atribuire.
(3 După semnarea convenţiilor de custodie, custozii desemnaţi transmit către autoritatea responsabilă, în vederea avizării, lista persoanelor pentru care custozii desemnaţi vor emite legitimaţii de custode, după modelul din Anexa nr. 3 din prezenta metodologie, listă care trebuie să cuprindă
nominalizarea persoanelor cu atribuţii de teren pentru care se solicită avizarea, cazier judiciar şi curriculum vitae semnat pentru fiecare din persoanele
respective. Legitimaţiile de custode se eliberează doar pentru persoanele angajate în cadrul structurii custodelui ariei naturale protejate, care pot fi şi cetăţeni străini cu rezidenţă permanentă în România. Autoritatea responsabilă avizează lista persoanelor pentru care se vor elibera legitimaţii de
custode, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.
(4) Personalul custodelui desemnat poate realiza controale pe teritoriul ariilor naturale protejate atribuite în custodie, pe baza legitimaţiilor de custode eliberate de custodele desemnat.
Art.20. – (1) Dosarul de candidatură pentru atribuirea custodiei se depune pentru fiecare arie naturală protejată, în format de hârtie imprimat faţă-
verso şi electronic şi trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele documente: a) cerere scrisă;
b) în cazul persoanelor fizice:
i. copie a actului de identitate, ii. cazierul fiscal şi judiciar, în original, împreună cu declaraţia pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au fost condamnate
definitiv şi/sau nu sunt cercetaţi pe rol de o instanţă de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni de orice natură şi/sau infracţiuni şi
contravenţii prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului, iii. documente care să ateste posibilităţile de asigurare a resurselor financiare pentru realizarea în bune condiţii a obiectivelor din
convenţia de custodie (angajamentul bugetar care se alocă anual, destinat exclusiv administrării ariei naturale protejate, cu
defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli, angajament bugetar care va fi anexă obligatorie la convenţia de custodie, documente care să ateste disponibilităţi financiare necesare administrării conform propunerii de angajament bugetar pentru minim
un trimestru în avans);
iv. curriculum vitae, diplome de studii, specializări,
c) în cazul persoanelor juridice:
i. statutul, actul de înfiinţare, actul constitutiv sau hotărârea judecătorească de constituire, după caz,
ii. cazierul fiscal, cazierul judiciar pentru fiecare persoană implicată în custodie, iii. document eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care să reiasă că persoana juridică nu se află în procedură de
insolvenţă, faliment sau orice altă formă de reorganizare judiciară,
iv. declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului persoanei juridice şi a personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate, din care să rezulte că nu au fost condamnaţi definitiv şi/sau nu sunt cercetaţi pe rol de o instanţă de judecată pentru
săvârşirea de infracţiuni sau contravenţii prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului,
v. angajamentul bugetar care se alocă anual, aprobat de reprezentantul legal al persoanei juridice, destinat exclusiv administrării ariei naturale protejate, cu defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli, conform modelului din anexa nr. 2 din prezenta
metodologie, angajament bugetar care va fi anexă obligatorie la convenţia de custodie,
Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 22
Asociaţia Patronală a
Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale
pentru Protecţia Mediului UNIMED
OI POSDRU
GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI
PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU
Instrumente Structurale
2007-2013
Fondul Social European
POSDRU 2007-2013
UNIUNEA EUROPEANĂ
vi. prezentarea detaliată a obiectului de activitate (din care să reiasă activitatea privind cel puţin unul dintre următoarele domenii:
protejarea şi conservarea biodiversităţii, administrarea ariilor naturale protejate, activităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor
naturale, activităţi de management durabil ale resurselor naturale regenerabile, turism, educaţie ecologică), vii. curriculum vitae asumate de către personalul implicat în exercitarea custodiei, din care trebuie să rezulte experienţă în domeniul
administrării ariilor naturale protejate şi expertiză în domeniul conservării speciilor şi habitatelor pentru care a fost desemnată aria
naturală protejată, sau dacă nu este posibil în domeniile protecţia mediului, biologie, ecologie, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, management al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educaţie), acordul de parteneriat, dacă este cazul, pentru
persoanele juridice;
d) descrierea capacităţilor tehnice existente destinate exclusiv administrării ariei naturale protejate (localizarea sediului în raport cu distanţa faţă de aria naturală protejată, minimum un mijloc de transport, birotică, mobilier, utilaje şi unelte pentru intervenţii în aria protejată etc);
e) propunere detaliată de plan de acţiune pentru exercitarea custodiei ariei naturale protejate, inclusiv modalitatea de a implica factori cheie
interesaţi, în luarea de decizii de management (acţiuni, persoane implicate, în cazul parteneriatelor se va specifica acţiunile de care sunt responsabile părţile parteneriatului); planul de acţiune trebuie elaborat în funcţie de valorile ariei naturale protejate pentru care s-a făcut
desemnarea şi de ameninţările la care este supusă;
f) minimum două recomandări din care una din partea autorităţilor locale de mediu, pentru preluarea custodiei, care să ateste competenţa,
experienţa, seriozitatea, spiritul de cooperare ale solicitantului custodiei, detalieri despre modul concret în care a mai exercitat atribuţii privind
protecţia ariei naturale protejate în trecut, dacă este cazul, sau alte activităţi întreprinse în domeniu. Recomandările pot fi din partea:
reprezentanţilor autorităţilor/instituţiilor locale, instituţiilor muzeale sau de cercetare şi/sau de învăţământ superior cu activitate în domeniu şi/sau în regiune, organizaţiilor neguvernamentale recunoscute cu activitate în domeniu şi/sau în zonă, altor personalităţi în domeniu;
g) alte materiale considerate utile de către solicitant, precum: fotografii, articole în presă, materiale video etc.
(2) Planul de acţiune prevăzut la art. 20 alin. (2) lit. e) din prezenta metodologie trebuie să cuprindă următoarele: a) descrierea stării actuale a ariei naturale protejate şi a eventualelor probleme identificate, descriere care trebuie să includă şi obiectivele de
conservare care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate;
b) acţiunile care se propun pentru realizarea protecţiei efective (delimitare, marcaje, panouri, bariere, zone de campare, amenajări, patrulări, activităţi educaţionale, propuneri pentru mediatizare, implicare a comunităţii locale şi a altor persoane interesate etc), precum şi măsuri de
conservare propuse pentru obiectivele care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate, în măsura stadiului actual de cunoaştere cu
specificarea termenelor de realizare a acestora, a resurselor umane implicate şi a celor financiare alocate; c) parteneri actuali, consultanţi şi colaboratori de specialitate (cu anexarea parteneriatelor încheiate în acest scop);
d) formele de vizitare practicate în prezent în aria naturală protejată şi eventual măsurile preconizate pentru reducerea/evitarea impactului negativ
asupra ariei naturale protejate; e) organizarea ştiinţifică a activităţii: modalitatea de inventariere, monitorizare şi conservare a biodiversităţii şi geodiversităţii, modul de realizare
a cartării habitatelor şi distribuţiei speciilor sălbatice de floră şi faună pentru care aria a fost declarată;
f) alte tipuri de activităţi sau măsuri propuse. (3) Sunt eligibile persoanele fizice şi juridice, publice sau private, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au capacitate tehnică, care se apreciază în funcţie de dotările pe care le deţin pentru buna administrare a ariei naturale protejate;
b) au capacitate ştiinţifică, care se apreciază în funcţie de studiile, pregătirea şi calificarea personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate şi baza materială din dotare pentru a realiza studii şi cercetări privind resursele naturale, monitorizarea şi conservarea diversităţii
biologice şi asigurarea managementului durabil al acestora;
c) au capacitate financiară, care se apreciază în funcţie de posibilitatea de asigurare a resurselor financiare necesare dotării , cheltuielilor operaţionale, acoperirii salariilor şi activităţilor specifice de administrare a ariei naturale protejate, conform angajamentului bugetar.
(4) În scopul dovedirii capacităţii tehnice, ştiinţifice şi financiare, solicitanţii pot depune, pe lângă documentele şi informaţiile prevăzute la art. 20 din
prezenta metodologie, orice alte documente şi informaţii relevante.
Secţiunea III: Dispoziţii finale
Art.23. – Prin excepţie de la art. 2 alin. (2) din prezenta metodologie, pentru ariile naturale protejate ale căror planuri de management se elaborează
prin proiecte finanţate din fonduri publice pentru care este prevăzut în contractul de finanţare să se elaboreze planul de management pentru fiecare
arie protejată în parte, chiar dacă există suprapuneri, se aprobă câte un plan de management pentru fiecare arie naturală protejată, cu condiţia să nu existe prevederi contrare celorlalte statute de protecţie existente pe suprafeţele respective. Planul de management integrat se aprobă doar după
includerea prevederilor planurilor de management aprobate anterior.
Art.24. – Planul de management integrat, menţionat la art. 23 din prezenta metodologie, este elaborat de persoana juridică responsabilă cu administrarea ariilor naturale protejate care se suprapun total sau parţial şi pentru care au fost elaborate planuri de management separate, respectiv
administratorul desemnat sau autoritatea responsabilă, după ce toate planurile de management elaborate separat, au fost aprobate.
Art.25. – Convenţiile de custodie încheiate anterior pentru ariile naturale protejate prevăzute la art. 2 alin. (2) din prezenta metodologie încetează de drept în momentul semnării noilor contracte de administrare, cu excepţia convenţiilor de custodie încheiate pentru ariile naturale protejate ale căror
planuri de management se elaborează prin proiecte finanţate din fonduri publice.
Art.26. – În cazul în care o arie naturală protejată care nu necesită structură proprie de administrare se suprapune total sau parţial cu alte arii naturale protejate care nu necesită structură proprie de administrare, custodia se asigură de către unul sau mai mulţi custozi, în funcţie de modalitatea de
atribuire în custodie stabilită în lista menţionată la art. 12 alin (1) din prezenta metodologie, cu realizarea planului de management integrat. Pentru
buna administrare a unei arii naturale protejate cu suprapuneri multiple administrată de mai mulţi custozi, custozii în cauză colaborează în vederea elaborării setului de măsuri de conservare, a regulamentelor şi măsurilor de management care vor fi luate în considerare la elaborarea planurilor de
management integrate.
Art.27. – Prin excepţie de la art. 26, pentru ariile naturale protejate ale căror planuri de management se elaborează prin proiecte finanţate din fonduri publice pentru care este prevăzut în contractul de finanţare să se elaboreze plan de management pentru fiecare arie protejată în parte, chiar dacă există
suprapuneri, se aprobă câte un plan de management pentru fiecare arie naturală protejată, cu condiţia să nu existe prevederi contrare celorlalte statute
de protecţie existente pe suprafeţele respective. Planul de management integrat se aprobă doar după includerea prevederilor planurilor de management
aprobate anterior.
Art.28. – Planul de management integrat, menţionat la art. 27 din prezenta metodologie, este elaborat de persoana juridică sau fizică responsabilă cu
administrarea ariilor naturale protejate care se suprapun total sau parţial şi pentru care au fost elaborate planuri de management separate, respectiv custodele desemnat sau autoritatea responsabilă prin structurile sale teritoriale, după ce toate planurile de management elaborate separat, au fost
aprobate.
Art.29. – Convenţiile de custodie încheiate anterior pentru ariile naturale protejate prevăzute la art. 26 din prezenta metodologie încetează de drept în momentul semnării noilor convenţii de custodie, cu excepţia convenţiilor de custodie încheiate pentru ariile naturale protejate ale căror planuri de
management se elaborează prin proiecte finanţate din fonduri publice.
Art.30. – În vederea îndeplinirii obligaţiei de a emite avize pentru solicitările primite, administratorii şi custozii desemnaţi respectă prevederile din Anexa nr. 5 din prezenta metodologie.
Art.31. – Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta metodologie.