Învăţătorii de la sat Mă rog pentru învăţătoriAcei zidiţi între caieteMă rog de voi, băieţi şi feteCei necăjiţi de multe ori De rămîneau şi ei plugariCa fraţii lor legaţi de gliePoate că-aveau azi nervi mai tariŞi-o mai înaltă preţuire Deşi chemarea vreau s-o spunÎşi face datoria sfîntăŞi cu-n cuvînt, dacă e bunŞi dacă el binecuvîntă De tineri au plecat din satLăsînd acolo loc de casăŞi-un plug să iasă la aratŞi dragostea cea mai frumoasă.

Să nu uităm, să nu uitaţiS-au dus setoşi de-nvăţăturăCopii satului curaţiSfătoşi, cu „buna ziua”-n gură Cum au trăit? Cartofi prăjiţi de-aveauPărea că au de toateÎnaripaţi şi-nsufleţiţi Au prins mai mult sau mai puţinDacă-au avut de unde prindeAl cugetării dulce chinDescoperind şi noi cuvinte Au sclipuit cum au pututBani pentru o carte sau o hartăPentru-n album ce-a încăputCelebre opere de artă

Cînd sau întors – ei nu mai susAu vrut să fie ca oricare,Dar fiindcă-aveau ceva de spusCum orice spirit tînăr are Au ars, s-au dăruit de totDacă nu toţi – majoritateaMergînd cu satul cot la cotTopindu-şi primii sănătatea. Le-aduc o floare în pridvorCa o lumină - ntîrziatăŞi-mbrăţişez cu viaţa toatăRisipa sufletului lor.           (Liviu Damian)

Un profesor…de Emilia Plugaru                        Un profesor e un zidar

                        Mereu alăturea de noi,

                        Mereu pe şantierul vieţii

                        Ca să înalţe vremuri noi.

 

                        Un profesor e un zidar.

                        Zideşte ziua cea de mâine.

                        Şi sufletul şi inima

                        La temelia ţării pune.

 

                        Un profesor e un artist

                        Ce modelează caractere.

                        El zi de zi şi an de an,

                        Găseşte forţă şi putere

 

                        Ca să cioplească în lut viu

                        Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.

                        Lucrarea lui e cea mai bună,

                        Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.

 

                        Deci, dacă urci la cârma ţării

                        Un pic te uită înapoi,

                        Priveşte-i chipul luminat,

                        Priveşte-l, grijile-i vin roi,

 

                        Ca să-l atace, să-l doboare,

                        Dar el se ţine, cât de greu

                        N-ar fi să-i fie, în picioare,

                        Doar în picioare stă mereu.

 

                        Închină-te în faţa lui,

                        Căci are-n plete flori de nea

                        Şi poate una dintre ele,

                        I-ai pus-o-n plete tu cândva.

Ziua profesorului

Azi, profesorule, de ziua ta,din toamnă aurul  ți-aș da,din înălțime - veșnicia,în viață - numai bucuria.

Din anu-ntreg - doar primăveri, tihna amurgului - din seri,nectarul florilor de mai,fidelitatea istui grai.

Ți-aș da din lanuri siguranța,din vârstă, eu ți-aș da speranța,pe scena vieții - primul rol,și pacea harnicului sol.

Ți-aș da și cântecele noastre,

și toate zările albastre,mult optimism  în an ce vine,onoare-n ziua cea de mâine...

Și nu mă satur de a-ți da,azi, bunule, de ziua ta,căci de la tine am de toateși-nvățătura de-a-le-mparte.

Pamintul e pamintSi soarele e soare,Iar orice lucru sfint Nu are asemanare.

Cuvintul e cuvintSi ce noi scrim nu moareIar pentru profesoriEu scriu felicitare!

Aceasta zi frumoasa,Pictata-n diamant,Sa fie cea aleasa,Cusuta cu smarald,

Un diamant de pacesi de prietenieCu mii si mii smaraldeScaldate-n bucurie.

Voi sinteti zeii nostri,Voi-ingeri pazitoriSi scoala azi ne este Un templu de culori.

Culoarea intelepciunii,Culorile rabdarii,culorile iubiriiSi a iluminarii.

Voi sinteti raze dulci,Voi lacuri nesecate,Voi astri dezmierdati Si fraze neuitate.

Noi-viitoru vostru,Noi-suflete-nsetate.Din noi Vreti sa Obtineti Persoane adevarate!

Ziua profesorului

Azi, profesorule, de ziua ta,din toamnă aurul  ți-aș da,din înălțime - veșnicia,în viață - numai bucuria.

Din anu-ntreg - doar primăveri, tihna amurgului - din seri,nectarul florilor de mai,fidelitatea istui grai.

Ți-aș da din lanuri siguranța,din vârstă, eu ți-aș da speranța,pe scena vieții - primul rol,și pacea harnicului sol.

Ți-aș da și cântecele noastre,și toate zările albastre,mult optimism  în an ce vine,onoare-n ziua cea de mâine...

Și nu mă satur de a-ți da,azi, bunule, de ziua ta,căci de la tine am de toateși-nvățătura de-a-le-mparte.