Instruirea adulţilor prin predare nu este neapărat ca predarea la copii sau adolescenţi în licee, sau la studenţi în universităţi.Acolo unde există diferenţe, trebuie să le controlăm: cum ar fi propoziţiile propuse în acest paragraf.

A11 - Cum şi De Ce, sau ce trebuie extins, predării la studenţi în şcoală sau în context academic şi prin ce sunt diferite de instruirea adulţilor? Care este natura specială a profesioniştilor ce instruiesc adulţii?

Există binenţeles multe diferenţe între aceste două grupuri de învăţare: - Studenţii dintr-o şcoală sau universitate sunt (în general) tineri şi posedă

slabe cunoştinţe şi scurtă experienţăp de viaţă (chiar dacă ei pretind altceva!). De fapt, ei nu au nici experienţă profesională, nici referinţe ce pot fi comparate cu cele dobândite de profesor. Chiar dacă profesorii intenţionează să aplice metode şi tehnici de învăţare moderne şi atractive, acest fapt duce la multe constrângeri la predare.

- Pe de altă parte, profesioniştii adulţi în contextul instruirii sau reinstruirii sunt mai în vârstă, cu experienţă de viaţă şi cu mai mult sau mai puţină experienţă profesională. Când se gândesc şi se instruiesc pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele profesionale şi îndemânarea, ei au în mod automat reminiscenţe care le vin în minte.Ei pot compara critic ceea ce cred cu ceea ce cunosc sau au experimentat deja în viaţa profesională. Când li se cere opinia despre experienţele anterioare de instruire date într-un context academic, executanţii sau profesioniştii îşi manifestă des dezacordul.Ei spun că cursul a fost mult prea teoretic, departe de ocupaţia lor şi de experienţa de zi cu zi şi nu-I ajută să-şi rezolve mai bine problemele cu care se confruntă.

Următorul comentariu este citat din Robert W. Lucas: “ Îndemânări de instruire pentru supervizori” (Irwin Professional Publishing, N.Y. 1994).

" ÎNVĂŢAREA ADULŢILOR VERSUS ÎNVĂŢAREA COPIILOR

Cercetătorii au studiat diferenţele modului în care oamenii învaţă începând cu anii 1920.Deşi adulţii şi copii împart anumite similitudini, ei diferă în preferinţele de a învăţa, necesităţile şi răspunsul la diverse elemente ale procesului de învăţare.

- Adulţii doresc să ştie beneficiul a ceea ce învaţă. Ei cer adesea şi doresc să li se spună care sunt valoarea adăugată şi rezultatele proprii înainte de a li se prezenta concepte şi idei. Ei doresc să vadă cum se regăseşte ceea ce învaţă în lumea reală.Pe de altă parte, copii pot accepta “o să-mi trebuiască odată” ca motiv în a asculta.

- adulţii se aşteaptă să participe la învăţare. Adesea, ei pot lega cunoştinţele anterioare şi experienţa de conţinutul programului şi cu referire la ceea ce deja ştiu. În timp ce copii au experienţă de viaţă limitată, ei depind mai mult de cunoştinţele şi îndrumarea profesorilor.

- adulţii sunt motivaţi de nevoi intrinsece sau dorinţe. În general, cursanţii adulţi participă la programe de instruire deoarece ei voi sau au nevoie de conţinut informaţional pentru a-şi exercita meseria sau a se dezvolta personal. Copiii urmăresc deoarece ei sunt îndrumaţi de alţii.

- instruirea adulţilor este în mod normal bazată pe competenţă. În general, programele de instruire ajută adulţii să-şi exercite mai bine meseria. Învăţarea copiilor tinde să fie de scurtă durată, cu un câştig imediat, orientată pe trecerea unui test.

- mediile de instruire a adulţilor sunt variate. Depinzând de program, conţinut, activităţi planificate şi instructor, configuraţia sălii adesea diferă. Mediile de instruire ale copiilor tind să fie rânduri de birouri cu faţa la profesor care lecturează, cu mici diferenţe”

A fi efectiv instructor implică înţelegerea a cum învaţă adulţii mai bine.Comparati cu copii sau adolescenţii, adulţii au nevoi speciale şi cereri ca şi cursanţi.În ciuda adevărului aparent, învăţarea adulţilor este un domeniu relativ nou de studiu. Domeniul învăţării adulţilor a fost abordat pentru prima dată de Malcom Knowles. El a identificat următoarele caracteristici:

Adulţii sunt independenţi şi motivaţi. Ei nu au nevoie să fie îndrumaţi. Profesorii lor trebuie să implice în mod activ participanţii adulţi în procesul de învăţare şi să fie facilitatori pentru ei. În mod specific, ei trebuie să înţeleagă ce anume aşteaptă cursanţii şi să-I lase să lucreze la proiecte care reflectă interesul lor. Ar trebui să permită participanţilor să-şi asume responsabilităţi de prezentare şi conducere a grupului. Trebuie să fie siguri că acţionează ca facilitatori, orientând participanţii

către propriile cunoştinţe decât să le furnizeze argumente. În final, ei trebuie să arate participanţilor modul în care cursul îi ajută să-şi atingă obiectivele (ex. Fişa obiectivelor personale).

Adulţii au acumulat o bază de cunoştinţe şi experienţe de viaţă în care sunt incluse activităţi legate de muncă, responsabilităţi familiale şi şcolarizarea anterioară. Eu au nevoie să lege învăţarea de această bază de cunoştinţe/experienţe. Pentru a-i ajuta în acest sens formatorii trebuie să

« extragă » din experienţa şi cunoştinţele participanţilor pe cele relevante pentru tema propusă. Ei trebuie să relaţioneze teoriile şi conceptele cu participanţii şi să recunoască valoarea experienţei acestora pentru învăţare.

Adulţii sunt orientaţi către scop. Când se înscriu la un curs ei ştiu ce obiective vor să atingă. Prin urmare ei apreciază un program de instruire care e bine organizat şi are elemente clar definite. Formatorii trebuie să le arate participanţilor cum îi va ajuta acest curs pentru atingerea obiectivelor proprii. Clarificarea scopurilor şi obiectivelor trebuie făcută încă de la începutul cursului.

Adulţii caută relevanţa. Eu trebuie să vadă motivul pentru care trebuie să înveţe ceva. Ceea ce învaţă trebuie să fie aplicabil la serviciu sau în alte sarcini şi responsabilităţi şi să aibă valoare pentru ei. Prin urmare, formatorii trebuie să identifice obiectivele participanţilor adulţi înainte de începerea cursului. Aceasta înseamnă că teoriile şi conceptele trebuie legate de ceva familiar participanţilor. Această necesitate poate fi îndeplinită lăsând participanţii să aleagă proiecte care reflectă propriile lor interese.

Adulţii sunt practice concentrându-se pe acele aspecte ale unei lecţii care le sunt cele mai folositoare la locul lor de muncă. Ei pot să nu fie interesaşi de cunoştinţe doar de dragul cunoştinţelor. Formatorii trebuie să le comunice în mod explicit participanţilor cum le va folosi această lecţie la locul lor de muncă.

Ca toţi care învaţă, adulţii au nevoie de respect. Formatorii trebuie să aprecieze abundenţa de experienţe pe care o aduc participanţii adulţi în clasă. Aceştia trebuie trataţi ca egali în experienţe şi cunoştinţe şi trebuie să li se permită să-şi exprime opiniile în mod liber în clasă..

Citându-l pe Robert W. Lucas, vrem să vă propunem cele şapte principii pentru pregătire/instruirea adulţilor ce rezultă în mod direct din acele diferenţe dintre pregătirea adulţilor şi cea a copiilor (la care adăugăm un principiu elaborat de noi).

- Legaţi instruirea de locul de muncă- Faceţi ca întreg programul să fie DISTRACTIV! - Trataţi-i pe cursanţi ca adulţi!- Apreciaţi cunoştinţele şi experienţa participantului.

- Implicaţi participanţi în activităţi.- Păstraţi o atitudine flexibilă şi adaptabilă- Creaţi un mediu ambiant motivaţional şi funcţional - Concentraţi-vă pe priorităţile A.S.K.(Atitudini, Deprinderi, Cunoştinţe) legate de competenţele dorite.