"Nici paradis,nici infern." Bucurestiul interbelic Diana Ţugui

Cand am inceput sa citesc 'Intoarcere in Bucurestiul interbelic',nu stiam aproape nimic despre Ioana Parvulescu,iar daca am deschis cartea,acest lucru se datoreaza unuei stari difuze:ceva intre curiozitate si indiferenta.Coperta era destul de 'atragatoare'(datorita unor imagini bine plasate),despre autoare nu stiam mare lucru,iar titlul imi suna ca unul de studiu istoric.Interesanta combinatie!Si totusi am inceput sa citesc. Primul titlu intalnit,'De la un Bucuresti la altul',imi sugera o calatorie inedita.Asa ca am pornit spre Bucurestiul interbelic('o strainatate de culori,de arome,de zgomote si ritmuri,de oameni si frme'),ghidata de Ioana Parvulescu.In cateva pagini de inceput,ne intoarcem din secolul XXI spre perioada interbelica si invers;itinerariul se contureaza vag:de pe Calea Victoriei,pe Vacaresti,spre Mosi,de la bariera Colentina la bazarul din Calea Grivitei.Imaginile ni se aseaza atat de bine in fata ochilor,incat avem impresia ca,de pe pagin alba,pe drumurile unei capitale unde 'totul pare un joc de cuburi,care permite reasamblari specatculoase',nu mai e de facut decat un singur pas.Pasul dintre realitate si fictiune. Detaliile,'puse sub lupa',ne permit accesul la o lume cu oameni' vii',fara 'etichete si abstractiuni'. O parte din viata cu marile ei crize(fie politice,fie artistice), cu micile ei bucurii pare surprinsa de un aparat de filmat si ordonata ulterior in titluri sugestive:' Politicale, 'Amor,'Timp liber', 'Tehnica si orasul', 'Carti si gazete', 'O zi ca oricare alta' , ' Un chip ca oricare altul''. Politica''reprezinta o preocupare cotidiana pentru bucurestenii de orice varsta'' si cu toate ca a avut parte si de crize ,si de perioade de stagnare,,ocupa in viata unui cetatean obisnuit nici prea mult, nici prea putin.Fie ca se implica in politica din dorinta de a gasi ''un rost spiritual al tinerei generatii'',fie pentru a-si face datoria de cetatean sau chiar fortat de imprejurari,''omul de litere'' al secolului XX ,de fapt, la nivel individual ,incercarea unei inregi natiuni de a iesi de sub povara istoriei ,de a se opune inevitabiluilui,de a intelege absurdul. ''Pace sau razboi?'' este intrebarea aflata pe buzele tuturor,cea care,daca in politica presupune o anumita tactica, in viata obisnuita inseamna neliniste ,incertitudine.''Printre marile probleme ale tuturor(legete de justitie,economie,morala),ies la iveala si maruntele,dar realele probleme ale fiecaruia'':esecuri.impasuri,disperari,crize"de monotomie", "de lene ucigatoare si intunecata",lipsa banilor,a solidaritatii uneori,a afectiunii alteori. Teren al modificarilor permanente,lumea dintre cale doua razboaie incearca sa raspunda raului cu bine,nu transforma nimic in tragedie,pentru ca amintirea primei conflagratii este inca apropiata si dureroasa. Este o lume in cautare unei identitati,a unui loc si timp,unde sa se dezvolte. Datorita schimbarilor inedite,''scenele de amor au si ele alt curaj si alt

limbaj''; este vorba in primul rand de eliberarea de o pudoare excesiva care construia ziduri intre barbat si femeie. Gesturile,cuvintele si infatisarea acesteia, caracterizate de cochetarie si dezinvoltura, marcheaza'' o apropiere fizica inimaginabila inainte ".Povestea de iubire pe care nu o aflam citind romane si care nu apare decat discret in insemnarile intime . Intamplarile''unei lumi pierdute si ingropate,in straturi suprapuse de uitare'',imtamplari care sustin atatea creatii literare,care trec in fictiune dar raman ingalabil reale. Viata asa cum e ea inainte de a se transforma in arta. Cu oamenii ei vii,insufletiti de pasiuni puternice si ucisi apoi de ele. Oameni pa care nu-i cunoastem si care nu ne-au cunoscut niciodata,dar ale caror modele''de hartie'',cei drept,traiesc in continuare prin ochii nostri . Iata ce ne prazinta Ioana Parvulescu in capitolul ,,Amor''(si nu numai). Timpul...Atunci cand nu-l ocupa cu probleme de politica sau de amor bucurestenii il numesc''timp liber'' si il incadreaza intre o plimbare pe Calea Victoriei (fie pe jos,fie cu automobilul) si o iesire la teatru,vizionarera unui film(mai intai mut,apoi cu sonor) la cinematograful Regal sau discutiile pe marginea unui concert la Ateneu. Indiferent de alegere ,locuitorii capitalei stiu ca in functie de cum isi petrec timpul liber sunt considerati''en vogue'' sau nu. Fie ca adorm in timplul uniu film sau il critica(D.I.Suchianu afirma ca in gazetele romanesti a aparut pentru prima data critica cinematografica) ,fie ca il asculta cu atentie pe Enescu(la unul dintre concertele lui la Ateneu) sau nu il inteleg ,fie ca doresc sa devina actori de cinema,fie ca publica in gazete sau scriu romane,bucurestenii nu stau degaeba. ''Mens sana en corpore sano" este deviza pe care, constient sau nu, o aplica locuitorii Bucurestilui interbelic:"la orice varsta si in orice anotimp in functie de portofel sau de pretentii estetice ,bucuresteanul isi poate gasi o bucurie sportiva". Iarna,schi sau patinaj, vara meciuri de fotbal si inot ,iar in restul anului curse de cai,lectii de scrima sau de box. Concluzia:"bucurestenii au timp de pierdut desi traiesc in viteza". Pasiunile lor nu se impart numai intre o actrita cunoscuta( Leny Caler, de exemplu) sau pur si simplu o femeie si activitatile care ii relaxeaza. Iubesc si animalele desi pare greu de crezut ca "mondenii secolului xx" au si astfel de preocupari. Automobilul,avionul,telefonul,radioul .patefonul ,televizorul,cinematograful. Ce ne spune aceasta lista? Acum nimic. Dar in urma cu aproximativ o suta de ani ,pe bucuresteni ii impresiona puternic." Nu codul civil si performanta morala preocupa acum ,ci codul stiintific si performanta tehnica." In anii '30 Bucurestiul isi merita intradevar denumirea de ''Micul Paris'':strazi largi si curate ,fatade stralucitoare,gradini si parcuri,automobile de"lux",etc.Articolele din gazete ale literatiilor sau simple insemnari in jurnale dovedesc faptul ca,,opozitia dintre omul vechi si tanarul interbelic este cea dintre umanul pur si umanul mecanizat." In Bucurestiul interbelic, tehnica uimeste si atrage, in timp ce paginile scrise(fie ele gazete sau carti)incep sa piarda teren. Cu toate acestea intre o plimbare cu automobilul si o iesire la cinema, bucuresteanul are timp sa viziteze o data pe an ,in luna mai,expozitia de carte.( Organizata cu sprijinul regelui

Carol). Evenimentul este anuntat de afise mari si colorate si de "imbulzeala "cartilor in vitrinele librariilor. Totul invita la lectura iar cartea ocupa in continuare un loc important. Pentru ca se citeste mai rapid,pentru ca este mai economic ,ziarul ocupa cateva ore zilnice din viata cetatenilor. Un bucurestean care se respecta afla intotdeauna ceea ce se imtampla in oras, in tara si chiar in lume. Multi scriitori din perioada interbelica consacra gazetariei mai mult timp decat scrierilor literare. Gazetele intretin atentia cititorului cu de toate:de la interviul cu literatii vremii , la poezii ale acestora,de la comentarii foarte succinte, la informatii politice si chiar anecdote. "In 1920 amintirea razboiului e mai puternica decat amintirea literaturii.pentru ca scrisul sa se impunna,totul trebuie luat de la inceput.' Scriitorii interbelici incearca acest lucru.In perioada 1920/1940,s-au scris mari pagini din literatura romanesca.Nume precum Ioan Slavici,Mihail Sadoveanu,Liviu Rebreanu,Gala Galaction,Hortensia Papadat -Bengescu,Camil Petrescu,Tudor Arghezi,Ion Barbu,Mircea Eliade se regaseau frecvent pe copertile cartilor.'Am privilegiat anumite figuri,le-am scos in fata,le-am ales sa fie personaje in cartea mea.'Acestia sunt,bineinteles,'oamenii de litere',asa cum nu i-am cunoscut pana acum.'Cat despre puzderia de oameni si de informatii pomenite in trecat,rostul lor nu e altul decat de a prinde<aerul timpului>'. Ca nu suntem destul de departe de Bucurestiul interbelic incat sa-l uitam sau sa-l ignoram,ca nu suntem nici destul de aproape incat sa ne identificam cu unul dintre locuitori,este ceea ce ni se sugereaza.Privirea naratorului,nici scrutatoare,nici implicata, ne aduce oameni si locuri,aici,aproape,pentru a ne convinge singuri de realitatea lor.:'In chenarul paginii se intamplau evenimente cu adevarat senzationale:inviau oamnei si,odata cu ei,invia un oras in vremea lui.' Nu putem sa nu intrebam ce este realitate si ce este fictiune in cartea Ioanei Parvulescu.'Carti de interviuri si anchete literare,albume fotografice ,casete cu inregistrari interbelice,conferinte radiofonice,almanahuri pentru un public cu gust indoielnic si anuare statistice',au completat 'golurile din imagine'.Dramele,perioadele de criza colectiva si individula sunt perfect verificabile si verosimile.Tousi,nu este o realitate aruncata pur si simplu pe hartie.Meritul autoarei sta in perspectiva aleasa pentru a ne prezenta aceste imagini.In accentuarea contururilor lor aproape strivite de istorie.In limbajul nici rigid,nici cotidian,insufletit de 'vorbe de spirit' si ironie sau caracterizat de sobrietate. 'La ce bun o asemenea <experienta a detaliului>?'se intreaba autoarea.'Pentru mine,importanta a fost bucuria descoperirii unei lumi pierdute.'Da,exact acesta este sentimentul.De descoperire.Intrebarea ramane insa valabila pentru oricine citeste 'Intoarcere in Bucurestiul interbelic'.Raspunsul,de asemenea. Ioana Parvulescu da dreptul la replica unor vremuri pe care istoria le condamnase sa repete,mecanic,aceiasi oameni rigizi,urcati pe scena,aceleasi locuri perfecte,mari bucurii sau tragedii impresionante.'Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis,nici infern,ci o lume normala(..)Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul'.