Interviu cu doamna profesoarăANAMIA GIREADĂ

1. Ce înseamnă să fii profesor de ştiinţe exacte la un liceu cu orientare umanistă?

Principiul pe care l-am aplicat în mod constant în profesia de dascăl a fost să obţin maximul cu elementele pe care le am la îndemână. Sunt profesor la „Vasile Alecsandri” din 1988 şi la acea dată liceul era de ştiinţe ale biologiei mixat cu clase de umană şi industrial, aşa că în momentul când a devenit liceu teoretic, chiar cu profil preponderent umanist, am simţit diferenţa, în bine... alţi elevi, alte cerinţe, alte preocupări. Chiar dacă interesul elevilor de la profilul uman nu era canalizat pe fizică, le-am stimulat dorinţa de a-şi forma o cultură generală solidă din care elemente de fizică nu puteau lipsi. Am predat la multe clase de bilingv engleză şi am încercat să le trezesc interesul pentru fizică propunându-le să traducă părţi esenţiale ale lecţiei în limba engleză, le-am propus elemente de istoria fizicii insistând pe contribuţii la dezvoltarea acestei ramuri ştiinţifice ale unor nume ilustre: Arhimede, Galilei, Newton, Einstein... Aş dori să vă dau exemple şi mai relevante: anul acesta am propus clasei a IX-a B, cu profilul bilingv-engleză, să se implice într-un proiect coordonat la nivel internaţional de către NASA, care presupune realizarea unui eseu ştiinţific pe o anumită temă. Toată bibliografia este în limba engleză, eseul trebuie scris în limbile română şi engleză... Spre surpriza mea, s-au înscris în proiect 18 elevi de la această clasă... Ceea ce vreau să spun este că se poate !

2. Cum aţi luat contact cu C.N. „V. Alecsandri?”

Spuneam că sunt în această şcoală din 1988 pe când era liceu mixt, de chimie-biologie, clase de filologie şi de industrial... toată lumea trebuia să facă liceul, să ia bacalaureatul, având şi clase cu 40, 42 de elevi, cele de seral... Prima schimbare în bine , în opinia mea, s-a produs atunci când, după evenimentele din 1989, liceul a revenit la statutul de liceu teoretic: au apărut clasele de bilingv franceză şi respectiv engleză care au adus performanţe iar clasele de fizică-chimie sau matematică-fizică, au câştigat teren, încet dat sigur; apariţia profilelor matematică-informatică şi matematică-informatică intensiv engleză au atras spre liceul „Vasile Alecsandri” elevi cu înclinaţii şi abilităţi deosebite pentru obiectele de profil real.

3. Putem vorbi despre un „spirit” Alecsandri? Vă reprezintă? Ce responsabilităţi induce el?

Deşi în ultimii ani colegiul a crescut foarte mult bucurându-se de un real prestigiu în comunitatea locală datorită calităţii actului instructiv-educativ, diversităţii şi atractivităţii activităţilor extracurriculare şi deşi este în topul preferinţelor elevilor şi părinţilor, cred că ceea ce numiţi „spirit” Alecsandri abia se conturează.

4. Care este secretul performanţei ca profesor de fizică? Cum aţi făcut translaţia spre astronomie?

Competenţa profesională, dăruirea pentru fizică, necesitatea de a fi informat cu noutăţile de top în domeniul fizicii şi transmiterea acestora către elevi, seriozitatea, implicarea în devenirea profesională a elevilor şi alegerea unei cariere ştiinţifice sau tehnice cred că m-au sprijinit să obţin unele performanţe ca profesor de fizică. Translaţia spre astronomie s-a produs în 2005. Am aflat de proaspăt înfiinţata olimpiadă naţională de astronomie, aveam la una dintre clasele la care predam două eleve care erau membre ale unei societăţi de astronomie de amatori, la care s-a adăugat un nucleu de elevi care deja atinsese nişte performanţe în fizică la nivel naţional (unii dintre ei lucrând chiar într-un proiect internaţional cu Universitatea din Lisabona) şi care au fost foarte receptivi şi entuziaşti la propunerea mea de a începe să studieze astronomia, ca obiect distinct. Apoi, am căutat cărţi şi, normal, am întâmpinat multe greutăţi în găsirea de bibliografie adecvată în limba română. Când am epuizat cărţile în limba română am accesat site-urile unor universităţi de prestigiu precum Berkeley, MIT, Harvard, UCLA şi am beneficiat de cursuri predate şi lucrări de laborator de la aceste „monumente ale ştiinţei şi culturii” mondiale... Am accesat site-urile NASA şi ESA pentru a fi la curent cu noutăţile în domeniu, am procurat softuri cu programe de planetariu pentru studiul bolţii cereşti. Astfel s-a conturat drumul spre performanţele de înalt nivel, obţinute alături de elevii mei minunaţi, în domeniul astronomiei.

5. Vă rog să „studiaţi” astrele şi să ne oferiţi reţeta pasiunii Dvs.!

Reţeta reuşitelor mele este următoarea: se ia o pătrime pasiunea pentru fizică deşteptată încă de la vârsta de 12 ani, de un profesor de fizică preocupat de experimente, se condimentează cu sprijinul familiei, cu dorinţa de a „pătrunde tainele necuprinsului ascuns în adâncimi de întuneric...”, se presară cu dăruirea unor dascăli din facultate, se adaugă interesul pentru domeniu manifestat de unii dintre elevii mei şi se amestecă timp de 25 de ani... restul vine de la sine!

6. Ce au rezervat „stelele”, învăţământului românesc, în ultimii 20 de ani?

Ultimii 20 de ani au fost ani de pseudo-schimbări, de încercări de reformă de dragul reformei, de bulversare a elevilor, părinţilor şi profesorilor de nişte aşa zişi politicieni care nu prea au avut tangenţă cu şcoala, sau care, plini de refulări datorită fie unor profesori întâlniţi în anii lor de şcolarizare, fie îngustimii intelectului lor, au anulat elementele bune din învăţământul românesc şi au importat teorii din diferite sisteme de învăţământ care probabil sunt bune în ţările de origine dar la noi s-au potrivit „ ca nuca în perete”.

7. Ce înseamnă vocaţia de dascăl? Este dificil? Există o presiune a timpului? Conflictul dintre generaţii s-a atenuat sau s-a accentuat? Ce recomandaţi tinerilor generaţii de elevi?

În România anului 2010 este foarte greu să-ţi menţii vocaţia de dascăl; nu datorită conflictului între generaţii, pe care un dascăl adevărat ştie să-l transforme în ceva mobilizator pentru el şi discipolii săi, ci datorită politrucilor care fac şi desfac politicile educaţionale şi economice... Elevilor mei le recomand să ia aminte ce se întâmplă în jurul lor, să ştie ce vor de la viaţă, să-şi urmeze visurile şi... să fie învingători!

8. Un gând de încheiere...

În România zilelor noastre s-au cocoţat în funcţii minţi înguste, traumatizate de încercările dascălilor lor de a-i învăţa carte şi de acolo, au început „să le-o plătească” celor ce i-au „chinuit” cu cititul, cu scrisul..., punându-şi în cap să demonstreze dascălilor şi să dea pildă generaţiilor că în România poţi ajunge„cineva” şi fără să ştii prea multă carte! Au lovit în noi dascălii luându-ne dreptul la un trai decent! Uimirea şi dispreţul te cuprind când persoane pe care le-ai învăţat să scrie, să citească, să fie oameni, îţi spun în faţa a milioane de concetăţeni că „dascălii sunt mediocri” şi îţi vine să intri în pământ de ruşine când „sus puşii” vremii le cântă în strună... şi te întrebi unde ai greşit? Lumina din ochii copilului mulţumit că îi dezvălui atâtea taine şi minunăţii, că eşti alături de el în devenirea lui, aduce în sufletul dascălului o împlinire pe care nici o sută de salarii de demnitar nu i-ar fi dat-o! Nu că banii nu i-ar fi de trebuinţă... sunt de plătit facturi din ce în ce mai mari, sunt ratele la bănci făcute să îţi ţii copilul în facultate, sunt grijile şi nevoile zilei de azi şi de mâine... Indiferent de percepţia politicienilor nevertebraţi şi sterpi care conduc ţara de atâţia ani, indiferent de percepţia slujbei de dascăl în România zilelor noastre, dacă ar fi să o iau de la capăt, mi-aş alege aceeaşi profesie şi, ştiu sigur, ca mine sunt mulţi dascăli români!