INTERACTIUNEA DELTEI DUNARII CU MAREA NEAGRA

Delta Dunarii, prin pozitia sa geografica, se deosebeste mult de alte regiuni ale tarii noastre. Specificul sau costa in peisajele cu care este inzestrata si interesul turistic produs de ele. Aspectul peisajelor este completat de cel al bogatiilor sale naturale care prijeluiesc dezvoltarea anumitor industrii. Lucrarea de fata incearca sa puna in evidenta aceste caracteristici ale zonei de intalnire a unui important fluviu cu marea.

CURSUL DUNARII Dunarea isi trage izvoarele din muntii Padurea Neagra (Schwarzwald), care se afla la nordul Alpilor elvetieni. La vest, dincolo de cumpana apelor, curge fluvial Rin. Spre est, de-a lungul pantei de unde incepe bazinul Dunarii, coboara prin paduri de brazi cu umbra racoroasa ori prin fanete si pajisti insorite, doua piraie : Brigach, de la 920 m, si Brege, de la 1000 m altitudine ; ambele se unesc linga localitatea Donaueschingen, formand cursul Dunarii (in limba germana : Donau). Denumirea apartinand initial unui izvor , care iese la suprafata in parcul unui castel si isi duce firisorul de apa la confluenta din apropiere a celor doua paraie. Un monument construit in secolul trecut cinsteste izvorul care i-a dat Dunarii numele. Dupa masuratorile recente , Dunarea are o lungime de 2817 km.

1

SECTOARE DE NAVIGATIE Cursul inferior al Dunarii La formarea maretului fluviu au cotribuit trei cursuri de apa diferite : un rau alpin de la izvoare pana dincoace de Viena, la Bratislava ; alt rau, de campie, de la Bratislava pana la Bazias, care odata isi ducea apele pe fundul unui lac ce exista in Campia Panoniei ; si un al treilea, tot pe campie, de la Bazias pana la varsarea in Marea Neagra, rau care, candva, strabatea de asemenea un lac, pe unde este acum Campia Romana. Venind de departe si parcurgand in diagonala regiunile din mijlocul Europei, Dunarea deschide o cale larga de circulatie si asigura relatii puternice intre regiuni care se gasesc la distante mari. Spatiul dunarean cuprinde versantii estici ai muntilor Alpi, bazinul Vienei, Campia Panoniei si arcul Muntilor Carpati, cu Campia Romana. Astfel fluviul strapunge de doua ori lantul alpino-carpatic iar aproape de varsare incojoara pe doua laturi masivul hercinic dobrogean. Primeste apele a 120 de afluenti, care se strang de pe un bazin de 817 000 km2, reprezentand 1/11 din suprafata continentului. Debitul de apa al Dunarii se mareste continuu pe parcursul sau de la vest la est, acest fluviu fiind cea mai importanta apa curgatoare din Europa mijlocie. Din lungimea totala de 2817 km, Dunarea este deci navigabila pe 2379 km , care se impart corespunzator formarii traseului, de asemenea, in trei sectoare : superior, mediu si inferior. In cursul inferior, Dunarea trece mai intai prin defileul dintre Bazias si Drobeta-Turnul Severin, unde a fost construita hidrocentrala Portile de Fier, iar dupa aceea, ca un fluviu puternic, margineste Campia Roman ape la miazazi, pentru a se varsa la rasaritul tarii noastre, in Marea Neagra. Particularitatile geografice ale regiunilor scaldate de Dunare au determinat conditiile de navigatie, care sunt influentate de modul cum a luat nastere acest fluviu prin sudarea celor trei cursuri de apa. Sectorul inferior are in total o lungime de 1072 km, din care, de la Bazias la Drobeta-Turnul Severin 141 km, iar de aici pana la Sulina 931 km. Pe acest ultim sector, Dunarea are caracteristicile geografice ale unui fluviu mare.

2

Subdiviziuni ale sectorului inferior Tinandu-se seama de caracteristicile geografice ale Dunarii, sectorul ei inferior, anume din aval de Drobeta-Turnul Severin, a fost la randul sau impartit in patru sectiuni : una pana la Calarasi, unde albia minora a fluviului este lata de 1 km, iar albia majora atinge 12 km ; alta sectiune de la Calarasi la Braila, in care Dunarea se divide, inchizand intre brate mai intai Balta Ialomitei si apoi Balta Brailei, ambele avand o latime de peste 25 km ; a treia sectiune de la Braila pana la Ceatalul Chilia, de-a lungul careia Dunarea curge din nou intr-o singura matca, albia majora deosebindu-se pe acest parcurs foarte putin de felul cum se prezinta situatia in amonte ;si ultima sectiune, a patra, care costituie delta, o campie aluvionara intr-un continuu proces evolutiv, sub influenta Marii Negre. Apele Dunarii duc in timp de 24 ore la Marea Neagra 185000 t de mal, formand spre capatul traseului delta. Ca marime a suprafetei, Delta Dunarii avand 5640 km2, este a doua din Europa, fiind intrecuta numai de delta fluviului Volga (de la nordul Marii Caspice), care are 18000 km2 ; Delta Dunarii este mult mai intinsa decat cea de-a treia, delta Padului (din nordul peninsulei Italiei), care masoara 1500 km2. fata de dimensiunile altor formatiuni geografice similare, Delta Dunarii se numara printe deltele mari ale globului pamantesc. GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI Conditii geografice favorabile formarii deltei. Studiul conditiilor geografice ale deltei cuprinde si pe cel al genezei si evolutiei sale, intrucat este necesar sa se cunoasca dezvoltarea acestei unitati geomorfologice in trecut si, mai ales, in viitor, cu schimburile ce vor putea intervenii. Trebuie precizat ca specificul Deltei Dunarii consta in insusirile geologice si geografice ale teritoriului sau, care s-a format si continua sa se formeze. Teritoriul acesta este punctul de plecare al producerii resurselor naturale, fapt care se explica prin geneza si evolutia lui, toate inpreuna influentandu-se reciproc. Formarea deltei este inlesnita de existenta mai multor conditii geografice favorabile genezei acestei regiuni de la limita domeniului continental cu cel marin. Astfel, trebuie luat in consideratie debitul enorm de apa si de aluviuni al fluviului. In dreptul punctului in care se afla varful deltei, Dunarea are un debit mediu de 6300 m de apa pe secunda, ceea ce inseamna 198 km de apa pe an.3

Alte conditii geografice favorabile formarii deltei sunt oferite de prelungirea platformei litorale, late de peste 100 km, din coltul nord-vestic al Marii Negre, si de persistenta in zona maritima din fata gurilor Dunarii a unor adancimi mici. Intre conditiile geografice carora Delta Dunarii le datoreaza geneza mai sunt : preponderenta vantului dinspre nord-est, care impinge aluviunile spre tarm, precum si prezenta in fata gurilor Dunarii a unui curent maritim litoral, cu directia nord-est la sud-vest, care are asupra aluviunilor acelasi efect. Alt factor care influenteaza formarea deltei, de data aceasta unul negativ, este inexistenta in bazinul Marii Negre a mareelor. POZITIA GEOGRAFICA A DELTEI Prezentare sumara Delta Dunarii se afla acolo unde Dunarea, apropiindu-se de locul de varsare a ei in Marea Neagra, se ramnifica si isi duce apele pe o larga campie, ale carei limite se indeparteaza la peste 100 km. In cuprinsul ei se gasesc albiile bratelor fluviului, insotite de o parte si de alta de lacuri, zone mocirloase, garle si canaluri. Intreaga vale pana la tarmul marii are o panta redusa, ceea ce face ca apele sa inainteze incet.vegetatia este constituita in principal din stufuri care alcatuiesc desisuri si din salcii. Acesti arbori isi infing radacinile in malurile inguste ale numeroaselor cursuri de apa sau ale feluritelor lacuri si uneori, daca au loc, alcatuiesc paduri. Pe terenurile mai inalte , numite grinduri , sunt asezarile locuitorilor deltei. Toate bratele deltei au latimi considerabile. Intreaga delta se prezinta ca un ansamblu amfibiu, adica o intindere de apa din care se ridica grinduri reduse ca inaltime si suprafata. In delta calatoria se poate face cu vaporul sau cu barca ; dar si asa multe locuri raman destul de inaccesibile. Peisajele care se succed pot ascunde mari surprize ; de pilda, la departare de cativa km de mare, in padurile pe de grindurile Letea si Caraorman, cresc stejari batrani ca in codrii stravechi ai campiilor,inlantuiti de liane care le acopera trunchiurile cu frunze, ca la ecuator. In partea centrala a acelorasi grinduri se inalta dune de nisip, ca la tropice.

4

Limite, suprafata, adancimi, inaltimi De la Galati in aval, Dunarea curge spre est iar delta incepe sa se formeze tot spre est de la Ceatalul Chilia (cuv. De origine turca ce inseamna furca), la distanta de 80 km de la tarmul Marii Negre. La nord, delta se margineste cu campia Buceacului, la vest cu muntii din nord-vestul Dobrogei, la sud cu podisul Dobrogei iar la est cu Marea Neagra. Zona de varsare a Dunarii se prelungeste in mare pana la o distanta de 10-15 km de la tarm si, uneori, chiar dublul acestei distante. La Ceatalul Chilia, Dunarea se divide in bratele Chili aspre nord-est si Tulcea spre sud-est. Bratul Chilia constituie limita nordica a deltei. Bratul Tulcea, dupa mai putin de 20 km, se divide si el la Ceatalul Sulina formand bratele : Sfantul Gheorghe, in continuare spre sud-est, si Sulina spre est. Latimea deltei la Ceatalul Chilia este de 7 km, iar Ceatalul Sulina, de 17 km. Sulina reprezinta bratul care serveste prin excelenta la navigatie. Distanta de la prima bifurcare (de la Ceatalul Chilia) pana la mare, unde se afla localitatea Sulina, navigand pe bratul Tulcea si in continuare pe bratul Sulina , este de 80 km. Intre gura principala a bratului din nordul deltei, Chilia, si gura bratului din sudul deltei, Sfantul Gheorghe, distant ape mare este tot de 80 km. Pe cand bratul Sulina curge spre varsare prin mijlocul deltei, bratele Chilia, la nord, si Sfantul Gheorghe, la sud, ichid suprafata deltei propiu-zise. Delta Dunarii se aseamana asadar cu un triunghi avand varful indreptat catre vest, spre interiorul tarii, iar baza catre est, spre mare ; baza si inaltimea triunghiului masoara fiecare cate 80 km. Impreuna cu delta propiuzisa (delta dintre bratele fluviului) se socotesc si suprafetele invecinate, cum sunt cele ocupate de lacurile de la nordul bratului Chilia si mai ales de la sudul bratului Sfantul Gheorghe, suprafetele unde apele Dunarii se revarsa in timpul viiturilor. Sub raportul coordonatelor geografice, Delta Dunarii este asezata la intretaierea paralelei de 45 latitudine Nord cu meridianul de 29 longitudine Est. Incluzand zonele de lacuri care o incojoara pe laturile sale, Delta 2 2 Dunarii are o suprafata de 5640 km din care 4470 km sunt pe teritoriul nostru. La acestea se adauga zona maritime, care variaza ca latime, din fata deltei, unde se face amestecul apelor fluviale cu cele marine. Intreaga delta se prezinta ca o campie aproape plana , usor inclinata spre rasarit, avand panta destul de mica, de numai 0.006 0 00 . pe aceasta campie, apa avand intaietatea asupra uscatului, acopera permanent si poate acoperii temporar, cam 80-90% din suprafata.

5

In albia minora a bratelor Dunarii, dar si in interiorul deltei, exista adancimi ale apei sub nivelul marii (nivelul zero). Cele mai mari adancimi se gasesc in ochiurile pe care le fac apele de pe bratele deltei. In anumite locuri, patul albiei coboara la 39 m pe bratul Chilia, la 34 m pe bratul Tulcea, la 18 m pe bratul Sulina si la 26 m pe bratul Sfantul Gheorghe. Adancimile sunt stabilite in raport cu nivelul marii, care in delta este tot una sau aproape egal cu nivelul etiajului. Patul albiei fostelor ramuri ale Dunarii, ca Lopatna si Dunavatul, coboara la 4 m. insusi lacul Reazelm, cel mai mare lac de la sudul deltei, are adancimea de 3 m. Subdiviziuni In Delta Dunarii, inaltimile terenului si adancimile apei sunt mici aproape pretutindeni. In medie, diferentele de nivel dintre apa si uscat sunt de 5-6 m, dar denivelarile oricat de reduse, au o importanta categorica, pe masura cotelor reduse ale apei in general. Cele mai mari ape ale Dunarii sunt in lunile aprilie si mai, iar cele mai mici in lunile septembrie si octombrie. Cresterea nivelului in timpul primaverii este produsa de topirea zapezilor si de caderea ploilor. Cotele mici din timpul toamnei sunt urmarea secetei indelungate, care are loc vara. In timpul apelor foarte mari, aproape toata delta este inundata iar la ape foarte mici raman doar anumite lacuri care isi pastreaza apa. Laapele foarte mari, delta se dovedeste a fi o singura unitate depresionara , transformanduse intr-un golf al marii, din care ies cateva insulate. Acestea sunt de fapt portiunile cele mai inalte din suprafetele marilor grinduri. Acoperind insesi grindurile care formeaza malurile bratelor Chilia si Sfantul Gheorghe, apele trec dincolo de limitele nordice si mai ales de cele sudice ale delte propiuzise. Cand apele scad dar sunt destul de ridicate, nivelul lor aflandu-se doar putin sub inaltimea grindurilor de mal ale bratelor fluviale , se observa ca delta se compune clar din trei unitati depresionare, reprezentate de marile ostroave : Letea, Sfantul Gheorghe si Dranov. Cel dintai ostrov se afla intre bratele Chilia si Sulina iar cel de-al doilea intre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe. Cel de-al treilea se dezvolta la sudul bratului Sfantul Gheorghe, intre acest brat si tarmul nordic al lacului Razelm, unde revarsarea apelor fluviului este atat de frecventa incat se poate afirma ca depresiunea respectiva se inglobeaza in limitele deltei propi-zise. Ostrovul Letea are 1546 km iar cel numit Sfantul Gheorghe 1031 km. La sud, ostrovul Dranov. Numit astfel dupa numele unui important lac de acolo, se prelungeste pana la capul Midia, care se afla la o departare de 296

km nord de orasul Constanta, pana unde se intinde zona gruparii de lacuri Razelm-Sinoe. Ostrovul Dranov are 758 km, iar zona lacurilor RazelmSinoe, 910 km. In timpul apelor medii, daca nivelul scade sub inaltimea grindurilor situate in interiorul celor trei ostroave dintre bratele deltei si de la sudul ei, marile unitati depresionare, se subdivid la randul lor in depresiuni mai mici. Astfel ostrovul Letea se divide in dpresiunile: Sireasa, Sontea-Furtuna, Pardina, Matita-Merhei, Obretin, Ceamurlia, Magearu-Sulina si Popina, deci in opt depresiuni. Ostrovul Sfantul Gheorghe se divide in patru depresiuni: Litcovul de Vest, Litcovul de Est, Erenciuc si Rosul-Puiul, iar ostrovul Dranov in trei depresiuni : Catarlet, Dranovul intern si Dranovul extern. Dimensiunile Deltei Dunarii au fost masurate de nenumarate ori, se considera ca Delta Dunarii se intinde a sud pana unde se simte influenta apelor Dunarii, adica pana la sudul gruparii de lacuri Razelm-Sinoe, inclusiv. USCATUL PREDELTAIC In delta sunt doua categorii de elemente morfo-hidrografice : pozitive, care au o inaltime mai mare decat nivelul marii, constituind suprafete ale uscatului sau, cum li se spune, uscaturile deltei ; si negative, care se gasesc sub nivelul marii, costituind deci locurile joase cu apa. Elementele morfo-hidrografice pozitive sunt : resturile uscatului predeltaic, grindurile fluviatile si grindurile maritime care se intalnesc pe marginea deltei, in lungul bratelor sau in apropierea marii. Resturile uscatului predeltaic sunt martorii reliefului anterior, erodat de ape, al deltei, dovezi ale structurii si infatisarii de altadata ale regiunii. Martorii de eroziune au ramas de pe vremea cand partea aceasta a continentului era numai sub influenta aerului, nu a aerului si a apei, ca astazi. In categoria uscatului predeltaic trebuie introduse in primul rand, gridurile continentale Chilia si Stipoc, aflate in nordul deltei. Deasupra grindului Stipoc s-au depus insa aluviuni fluviatile recente. Tot in categoria uscatului intra insulele Popina, Gradiste si Bisericuta din lacul Razelm, situate in imediata vecinatate a horstului hercinic dobrogean. Aceste insule au facut odinioara parte intebranta din muntii Dobrogei.

7

GRINDURILE FLUVIATILE Grindurile fluviatile se inalta cu incetul din incetul aluviunilor in lungul bratelor deltei, putand fi simple sau complexe. Se considera complexe, cele alcatuite din alaturarea si suprapunerea mai multora simple. Oricare le-ar fi structura, insotesc feluritele cursuri de apa ale deltei. Dimensiunile lor sunt proportionale cu gradul de marime a cursurilor de apa care le-au dat nastere, fie ele curgatoare, incet curgatoare sau chiar cel putin temporar, aproape stationare. Materialele din care sunt alcatuite fiind aluviunile aduse de apele Dunarii, grindurile fluviatile sunt mai inalte in zona din amonte a deltei, unde in timpul viiturilor apele se ridica mai mult decat in zona dinspre mare. Odata cu apropierea de mare se micsoreaza continuu si latimea grindurilor fluviatile. In preajma punctelor de bifurcatie ale deltei de la ceatalurile Chilia si Sulina, unde apele au deseori in timpul viiturilor 5 m deasupra etiajului, latimea lor este de 2,5 km.. in vecinatatea marii, aceste grinduri de-abia se vad din mijlocul apelor celor mai scazute ale fluviului. Nici diferenta dintre apele fluviale foarte mari si cele foarte mici nu au vreo insemnatate in aceasta zona estica, unde contactul dintre apele fluviale si cele marine este direct. Pe limita dintre ele prezinta inportanta sensul de curgere si viteza apelor fluviale, nu nivelul lor, care ramane egal sau foarte apropiat de cel al apelor marine. GRINDURILE MARITIME Grindurile maritime, uneori numite grinduri fluvio-maritime, intr-un mod mai evident decat cele fluviatile, se impart in doua tipuri : simple si complexe. Cele simple sunt constituite de coordonatele litorale, numite perisipuri. Se gasesc in zona dinspre mare a deltei (delta maritima) si in zona grupei de lacuri Razelm-Sinoe. Ele fiind rezultatul unei acumulari mai mult marine decat fluviale in lungul tarmului marii, au o dispozitie transversal ape directia bratelor principale de varsare in mare ale Dunarii. Intr-un mod asemanator se prezinta si grindurile maritime complexe cum sunt grindurile maritime mari si cele care formeaza litoralul deltei, fiind dispuse fie de la nord-vest la sud-est, fie intr-o directie contrara de la nord-est la sud-vest, dar totdeauna complet diferita de directia celor trei brate ale Dunarii. In interiorul deltei, asemenea grinduri se intalnesc rar ca perisipuri sau cordoane izolate de nisip. De regula se asociaza pentru a alcatui grinduri maritime complexe sau pentru a da nastere litoralului. Forma celor simple, cum sunt cordoanele litorale si forma celor complexe , cum8

sunt mai ales cele din interiorul deltei propiu-zise, se datoreaza actiunii constructive combinate a fluviului, a valurilor marii si a curentilor litorali. Actuala directie generala de depunere a aluviunilor fluviale si a nisipurilor marine se identifica in delta printr-o linie dupa care se efectueaza miscarea lor de la nord-vest la sud-est. In alcatuirea unor grinduri maritime mari ca Letea, Caraorman si Saraturile, cordoanele litorale componente sunt orientate radial, incepand de la nord si desfacandu-se spre sud ca un evantai. Intre cordoanele litorale asociate au ramas depresiuni alungite, orientate de asemenea radial, continand apa mai multa sau mai putina, dupa gradul in care ele au fost colmatate. Asa fiind, grindurile maritime nu au putut sa ia nastere decat dupa ce bratele Dunarii au ajuns sa se verse in mare, la punctul indicat de nordul din partea nordica a acestor grinduri, in zona de actiune a curentului litoral nordsud, care a impins spre sud, nisipul carat de fluviu.Curentii litorali, cunoscandu-se modul cum ei lucreaza, nu permit ca grindurile sau coordonatele litorale sa se intinda simetric in stanga si in dreapta fiecarei guri, ci mana toate materialele aluvionare in zona sudica a gurilor. Potrivit acestor observatii, s-a putut considera ca pe linia tarmului au fost trei puncte de intalnire a fortelor fluvionale si marine, deci trei centre de actiune principale. Unul a format grindul Letea, la sudul bratului Chilia, al doilea, grindul Caraorman din mijlocul deltei, in partea sudica a bratului Sulina iar al treilea, grindul Saraturile. Acesta s-a inaltat la sudul unui brat al Dunarii, sau poate al Dunarii intregi, care altadata se varsa intre gurile actuale ale bratelor Sulina si Sfantul Gheorghe, unde se afla in continuare vechea vale submarina. DELTA FLUVIATILA SI DELTA MARITIMA Modul cum sunt distribuite grindurile fluviatile si cele maritime in interiorul deltei determina inpartirea ei in doua subunitati geografice : delta fluviatila la vest, spre locul de inceput al bifurcarii fluviului, unde se gasesc grindurile fluviatile paralele cu bratele Dunarii, si delta maritima la est, spre locul de varsare a fluviului, unde grindurile maritime perpendiculare pe bratele Dunarii prezinta o importanta dezvoltare. Delta dunarii in intregimea ei are o origine fluvio-marina, in sensul ca in delta fluviatila au preponderenta factorii fluviali iar in delta maritima, cei marini. Asa fiind, folosirea frecventa a notiunii delta fluvio-maritima pentru a indica zona estica a deltei nu este nimerita, caci nu corespunde realitatii.

9

Zona maritima a litoralui deltei Zona maritima din fata deltei este o fasie a domeniului marii, situata in lungul tarmului, lata in mod obijnuit de 10-15 km, unde apa are o adancime mai mica de 25 m. zona influentata de apele dulci, care vin dinspre delta, se intinde in largul marii uneori pe distanta de 30 km, dupa anotimp, tulbureala simtindu-se in adanc chiar pana la 10-20 m de la suprafata. Zona aceasta, numita maritima, a deltei se prezinta la marginea platformei continentale din nord-vestul Marii Negre, ca o campie litorala submersa, in cuprinsul careia relieful este plan. Are numai cateva denivelari, cum sunt cele produse de barele din dreptul gurilor fluviale, de o veche vale submarina a Dunarii, identificata la estul grindului Saraturile, ori de insula Sacalim, aflata la sudul gurii bratului Sfantul Gheorghe. In zona maritima, apele marii au si ele un regim, care este dependent, in ceea ce priveste nivelul si copozitia chimica ori starea fizica, de repartitia in timp si spatiu a debitului de apa si aluviuni al fluviului. Ca urmare a varsarii in aceasta zona a apelor fluviale, intr-un anumit timp al anului, cum este primavara si toamna, apele marine de aici au o salinitate mai mica si o turbiditate mai mare, iar in timpul iernii ingheata frecvent. In lungul tarmului se remarca existenta unui curent litoral, care are directia de la nord-est la sud-vest precum si a mai multor curenti turbionari ; acestia actioneaza in deosebi la sudul proeminentelor de pe litoralul deltei. Inainte de a trece la descrierea resurselor economice si turistice ale Deltei Dunarii, pricipalul scop al acestei lucrari, este necesara prezentarea catorva detalii tehnice servind la intelegerea fluctuatiei apelor fluviului, factor determinant in viata deltei. Delta in timpul revarsarii de ape mari Delta, de la Ceatalul Chilia pana la mare, este considerata ca un urias amestec de apa si de pamanturi abia nascute, in care plantele si animalele sunt in permanenta agitatie ca urmare a schimbarii mediului si, deci, a conditiilor de viata. Delta cu canalurile, garlele, lacurile si mlastinile sale, cu grindurile si bancurile de nisip pe care le formeaza, isi schimba infatisarea continuu, mai ales in timpul revarsarilor de ape mari. La Ceatalul Chilia, altitudinea baltii este de 3.66 m peste nivelul Marii Negre. Tinand seama de faptul ca in portul Tulcea, nivelul etiajului se afla la 55,9 cm, deasupra oglinzii Marii Negre si ca hidrogradul in acest port este egal cu 52.2 cm, inseamna ca este suficient ca apele sa se ridice la un nivel mai mare decat cel corespunzator inaltimii de 7 hidrograme (3.65 m) pentru10

a fi gata sa depaseasca malurile fluviului, care la Cetalul Chilia au inaltimea de 3.66 m..Cand sunt viituri, Dunarea se umfla, revarsandu-se peste maluri urmand ca uscatul sa fie inghitit in cateva momente. Locurile unde erau balti nu se mai vad ca atare. Apele curgand pe toata latimea deltei, inchid in adancurio, trunchiurile salciilor de pe maluri. Delta devine o mare de ape lutoase, presarata ici si colo de covoarele verzi ale salciilor si de coamele grindurilor. Destul de repede, grindurile iau aspectul unor insule, ale caror maluri, apele le musca in voie, micsorandu-le suprafata ramasa neinundata. In jurul locuintelor, apa susura pe sub ferestre, ajungand la buza prispei si-i trebuie doar saltul unui val, ca sa treaca pragul caselor. Macheta deltei Cand cresterile sunt mari, apele revarsate de pe langa malurile bratelor fluviale, precum si cele care se afla departe in interiorul deltei, curg toate impreuna spre est, ca si cum ar costituii o singura panza. Apele mai indepartate de traseul principal al Dunarii curg insa mai incet. In timpul descresterilor, apele din depresiuni se evapora ori se retrag prin garle, pe panta mai inclinata ori mai apropiata de ele, fie spre aval, fie chiar spre amonte. Diferentele de nivel ale terenurilor si ale volumelor de apa sunt cele care creeaza sensul deplasarii apelor in functie de conditiile geomorfologice si hidrologice cele mai convenabile curgerii. Sensul final de curgere este insa tot spre est, asa cum curge Dunarea. Datorita lucrarilor de adancire a garlelor si de construire a unor noi canaluri necesitate de operatiunile de exploatare a stufului, li s-au facut apelor fluviului drum sa intre prin ele in interiorul deltei intr-o cantitate mai mare decat inainte. Apele din cele trei brate se scurg prin aceste canaluri spre locurile joase din delta. Odata cu volumul mai mare de apa patrunde dea lungul canalurilor si o cantitate mai mare de aluviuni, fapt geografic care nu ramane fara urmari asupra ritmului de de colmatare a depresiunilor deltei. Cu ajutorul instalatiilor care redau mediul fizic se constata ca balta, pe care o formeaza delta, nu este deloc un bazin de acumulare a apei, ci, dimpotriva, un loc de tranzit al unei mari cantitati de apa. Daca s-ar indigui bratele Dunarii si apa ar fi oprita sa treaca prin mijlocul deltei, nivelul fluviului pe bratele indiguite ar creste cu 2 m mai mult decat nivelul maxim actual. Aceasta crestere ar periclita constructiile de pe mal din portul Tulcea si ar produce o seama de alte neajunsuri. De aceea au fost prevazute niste proiecte care sa preintampine efectele eventualelor cresteri exagerate ale apelor Dunarii.

11

De exemplu, unul din aceste proiecte prevede ca bratele Chilia si Sulina sa fie indiguite complet iar bratul Sfantul Gheorghe, numai pe jumatate.In perioadele marilor cresteri, cand debitul Dunarii atinge (dupa vechile masuratori) 19.000 m de apa pe secunda, prin acest bazin de descarcare s-ar scurge in acelasi interval de timp, 4000 m . Nivelul fluviului ar scadea substantial, suprafetele stuficole si piscicole ar avea un regim acvatic dirijat iar suprafetele agricole ar fi ocrotite de inundatiile care le-ar periclita mai ales primavara.

12