Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

1

I N S T I T U T U L N A Ţ I O N A L D E C E R C E T A R E - D E Z V O L T A R EP E N T R U U R B A N I S M Ş I A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I

U R B A N P R O I E C T - B U C U R E Ş T I str. Nicolae Filipescu 53-55, 020961 Bucureşti 2, ROMÂNIA; tel. 021-316 7842, 021-316 7843, 021-316 7850, fax: 021-316 4906; e-mail: office@incdurban.ro

PROIECT NR: 308 / 2007 DATA: Iulie 2008 Exemplar

TITLU: Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

VOLUMUL I: Analiza situaţiei actuale – tendinţe, disfuncţionalităţi constatate

Reavizare conform Proces – Verbal de Avizare Nr. 13 din 14-05-2008

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei

P.A.T.Z.

DELTA DUNĂRII

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal ,,Delta Dunării”

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

2

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE P E N T R U U R B A N I S M Ş I A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I

U R B A N P R O I E C T - B U C U R EŞT I str. Nicolae Filipescu 53-55, 020961 Bucureşti 2, ROMÂNIA; tel. 021-316 7842, 021-316 7843, 021-316 7850, fax: 021-316 4906; e-mail: office@incdurban.ro

PROIECT NR. : 308 / 2007 FAZA : STUDIU - Reavizare conform Proces – Verbal de Avizare Nr. 13 din 14-05-2008 TITLUL : Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

VOLUMUL I: Analiza situaţiei actuale – tendinţe, disfuncţionalităţi constatate

BENEFICIAR : Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei PROIECTANT : INCD-URBANPROIECT - BUCUREŞTI DIRECTOR GENERAL : arh. Doina Bubulete ŞEF SECŢIE : arh. Ion Peleanu ŞEF PROIECT : arh. Constantin Chifelea

Iulie 2008

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

3

COLECTIV DE ELABORARE Arh. Constantin CHIFELEA Ec. Gabriel PREOTEASA Soc. Raluca PETRE Arh. Cosmin OLTEANU Ing. Viorica NICULESCU Ing. Elena STANCU Ing. Mariana DOROBANŢU Ing. Florin CHIPERI Ing. Luiza MINCULESCU

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ Dactilograf Veronica CRĂCIUN Tehnician Ancuţa GHEOLDEA

CARTOGRAFIE – DESEN Tehnician Mărioara DUMITRU Tehnician Cristina IVANA Tehnician Ancuţa GHEOLDEA

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

4

CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................................6 DATE GENERALE..................................................................................................................................7 ELEMENTE CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA................................................................10

1. Structura Teritoriului......................................................................................................................10 1.1 Mediul ...................................................................................................................................10

1.2 Riscuri naturale (conform HG 382/2003) .............................................................................96

1.3 Reţeaua de localităţi ............................................................................................................104

1.4 Infrastructuri tehnice ...........................................................................................................115

1.4.1 Gospodărirea apelor .........................................................................................................115

1.4.2 Reţele de transport............................................................................................................125

1.4.3 Gospodărirea deşeurilor ...................................................................................................128

1.4.4 Alimentare cu gaze naturale şi energie termică ...............................................................134

1.4.5 Echiparea energetică ........................................................................................................139

1.4.6 Telecomunicaţii ................................................................................................................142

1.5 Zonificarea teritoriului ........................................................................................................143

2. Structura socio-demografică .........................................................................................................156

3. Structura activităţilor economice ..................................................................................................180

4. Contextul Suprateritorial...............................................................................................................216

TENDINŢE ŞI DISFUNCŢIONALITĂŢI CONSTATATE................................................................222

1. Mediul ...........................................................................................................................................222

2. Reţeaua de localităţi ......................................................................................................................225

3. Infrastructuri tehnice .....................................................................................................................227

4. Zonificarea teritoriului ..................................................................................................................229

5. Contextul suprateritorial ...............................................................................................................231

PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA ZONA DELTEI DUNARII ..................232

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

5

Lista cartogramelor

1. Cadrul natural / Patrimoniul construit 2. Indicele de polarizarea a localităţilor 3. Locuirea – suprafaţa locuinţelor 4. Dotări publice – învăţământ 5. Dotări publice – sănătate 6. Dotări turism 7. Unităţi economice – cifra de afaceri 8. Unităţi economice – număr de salariaţi 9. Indicele diversităţii activităţilor economice 10. Dinamica populaţiei 11. Densitatea populaţiei 12. Rata mortalităţii - 2006 13. Rata natalităţii – 2006 14. Mortalitatea infantilă medie 2004 -2006 15. Rata netă a migraţiei 200 – 2006 16. Sporul natural – 2006 17. Sporul anual – 2006 18. Numărul de locuitori /medic 19. Numărul de locuitori /cadru sanitar mediu 20. Numărul de elevi / cadru didactic 21. Zonificarea teritoriului

Planşe

1.1 Mediul – probleme şi disfuncţionalităţi 1.2 Reţeaua de localităţi şi populaţia – probleme şi disfuncţionalităţi 1.3.1 Infrastructura tehnică - Gospodărirea apelor a deşeurilor şi alimentarea cu gaze naturale –

probleme şi disfuncţionalităţi 1.3.2 Infrastructura tehnică - Reţele de transport, energie şi telecomunicaţii – probleme şi

disfuncţionalităţi 1.4 Zonificarea şi activităţile economice – probleme şi disfuncţionalităţi 1.5 Contextul suprateritorial – probleme şi disfuncţionalităţi

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

6

INTRODUCERE

Zona rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a fost în ultimele decenii scena unor modificări importante în funcţionalitatea şi statutul său.

Deşi zona Deltei Dunării a făcut, începând cu anul 1940, obiectul unor acţiuni de protecţie aceasta s-a confruntat în acelaşi timp cu numeroase amenajări şi activităţi antropice (în principal între 1960-1989) care au produs dezechilibre şi influenţe negative asupra biodiversităţii.

Schimbarea sistemului economic după 1989 a dus la sistarea amenajărilor din Deltă, demarându-se procesul de declarare a zonei ca Rezervaţie a Biosferei în decembrie 1991, fiind inclusă pe Lista Patrimoniului Natural Mondial - UNESCO.

Descentralizarea economiei a dus la apariţia unor alte solicitări impuse de activităţile economice bazate pe iniţiatia privată, schimbările produse în structura veniturilor şi a timpului liber s.a.

Răspândirea ariilor strict protejate pe toată aria rezervaţiei face ca orice acţiune antropică produsă într-o anumită parte a zonei să fie resimţită de biotopurile Deltei.

Relaţia principală care trebuie astfel optimizată de către planul de amenajare este între funcţionarea biosferei, pe de-o parte, a cărei arie naturală trebuie să-şi păstreze integritatea şi pe de altă parte, desfăşurarea activităţilor umane care exploatează resursele acestei arii.

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este o zonă complexă atât din punct de vedere al patrimoniului natural cât şi al numeroaselor influenţe antropice exercitate atât de grupurile sociale, culturale, administraţii locale şi centrale pe care şi le exercită prin strategii şi măsuri proprii.

Elaborarea PATZ – Delta Dunării a fost lansată ca urmare a solicitărilor Guvernului României, MDLPL în vederea găsirii soluţiilor de amenajare şi dezvoltare a teritoriului, de protecţie a patrimoniului natural şi construit, de ridicare a nivelului de trai al comunităţilor din zonă, printr-o dezvoltare socio-economică durabilă.

Planul de amenajare al teritoriului zonal Delta Dunării este elaborat pe perioada anului 2007 - 2008, are ca principal beneficiar Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţei, fiind destinat să fie utilizat pe un orizont de timp de peste 10 ani de la data aprobării sale.

Planul de amenajare zonal se va încadra în PATJ Tulcea şi PATZR prin preluarea politicilor şi măsurilor preconizate de acestea de către planurile operaţionale sau cu un nivel sporit de detaliere.

Elaborarea lucrării se va face în colaborare cu administraţiile locale din componenţa zonei şi a altor responsabili, în vederea stabilirii intereselor specifice şi cerinţelor generale ale acestora; care să stea, la baza punerii în aplicare a proiectului.

Scopul proiectului este de a oferi Consiliilor locale din zona Deltei Dunării şi a litoralului afectat de aceasta, un instrument metodologic şi legal pe baza căruia să se desfăşoare dezvoltarea teritorială a zonei comune a în acord cu protecţia mediului impusă de Rezervaţia Biosferei şi cu principiile dezvoltării durabile.

Documentele ce vor rezulta în urma acestui proiect se intenţionează a constitui o baza de coordonare între administraţile cu putere de decizie în zona Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, între investiţiile şi actorii din sectoare diferite de activitate, precum şi un cadru generator de proiecte pentru accesarea fondurilor structurale în perioada 2007-2013.

Principalele documentaţiile de amenajare şi actele normative în vigoare cu acţiune asupra teritoriului studiat, care au stat la baza lucrării sunt:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

7

- PATN Secţiunile:

- I Căi de transport – legea 363 / 2006

- II Zone protejate – legea 5 / 2000

- III Apa - legea 171 / 1997

– IV Reţeaua de localităţi – legea 351 / 2001

- V Riscuri naturale – legea 575 / 2001

- PATJ Tulcea – pr. nr 152 /226/ 1995.

- PATZ RBDD – în cadrul pr. 152 /226/ 1995 /Studiu privind fundamentarea strategiei de amenajare a teritoriului şi de management al RBDD

- PATZ pentru Judeţele Galaţi, Brăila, Tulcea – pr. nr 157/ 2004, 2005. DATE GENERALE Scopul şi necesitatea documentaţiei

In contextul integrării României în UE, a colaborării statelor riverane Dunării şi din spaţiul Mării Negre, lucrarea ce va fi elaborată oferă Consiliilor Judeţene Tulcea şi Constanţa, Consiliilor locale şi Administraţiei RBDD un instrument metodologic şi legal pe baza căruia acestea să se realizeze dezvoltarea prin parteneriate ce urmăresc obiective comune.

Documentul se constituie ca platformă de cooperare între administraţiile din zona Deltei Dunării şi de coordonare a investiţiilor multisectoriale în vederea obţinerii unui teritoriu competitiv. Documentul reprezintă totodată un instrument strategic de planificare a dezvoltării şi de pregătire a administraţiilor judeţene şi locale în vederea accesării fondurilor structurale planificate în perioada 2007-2013.

Delimitarea zonei PATZ

Având în vedere complexitatea teritoriului vizat prin demersul planului, s-au luat în considerare mai multe variante de delimitare a zonei de studiu.

Teritoriul de referinţă de la care s-a plecat în delimitarea zonei de studiu este Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, arie centrală pentru acţiunile de amenajare şi spaţiu de imensă valoare a cadrului natural.

Suprafaţa Rezervaţiei Biosferei este delimitată prin repere geografice (Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunarii", modificată prin OUG nr. 112/ 2000 si Legea 454/2001 - M.Of. nr. 283/7.12.1993), extinzându-se pe teritoriul judeţelor Tulcea şi Constanţa.

Elaborarea şi aplicarea planurilor de amenajare facându-se în colaborare, de către Consiliile locale, judeţene şi comunale sau orăşeneşti, este necesar ca aria de PATZ să cuprindă unităţile administrative de bază ce fac parte din Rezervatia Biosferei "Delta Dunarii".

S-a convenit astfel, pe baza unor discuţii in cadrul CS al Urbanproiect şi cu principalii factori de decizie din zonă ca suprafaţa planului să se determine pe limitele unităţilor administrative de bază care au pe teritoriul lor suprafeţe ce fac parte din Rezervaţia Biosferei precum şi comune care sunt în zona de influenţă a rezervaţiei, aşa încît să rezulte o zonă de studiu compactă. Au rezultat astfel trei categorii de unităţi administrative: u.a.t. situate în interiorul RBDD (ex. Pardina, Maliuc Sulina), u.a.t. pe teritoriul cărora se află zone ale rezervaţiei biosferei (ex. Babadag, Baia, Somova) şi u.a.t. aflate în afara RBDD, dar influenţând rezervaţia sau sub influenţa unor centre din aceasta (ex. Măcin, Niculiţel, Frecăţei, Slava Cercheză).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

8

În componenţa zonei au intrat astfel următoarele unităţi administrative de bază:

municipiul Tulcea, oraşele Babadag Isaccea, Măcin, Sulina, comunele Baia, Beştepe, Ceamurlia de Jos, C.A. Rosetti, Cetalchioi, Chilia Veche, Corbu, Crişan, Grindu, Frecăţei, IC Brătianu, Istria, Jijila, Jurilovca, Luncaviţa, Mahmudia, Maliuc, M. Bravu, M. Kogalniceanu, M. Viteazu, Murighiol, Niculiţel, Nufăru, Pardina, Sarichioi, Săcele, Sf. Gheorghe, Slava Cercheză, Smîrdan, Somova Văcăreni, Valea Nucarilor.

Metodologia lucrării

Metodologia de elaborare a lucrării este în conformitate cu practica internaţională, referitoare la planificarea şi managementul teritoriilor zonale, judeţene şi regionale, studiată şi validată şi în România, prin proiecte de cercetare şi planuri de amenajare a teritoriului.

Structural, metodologia planificării şi implementării planurilor de amenajare se compune din 4 etape: (I). Analiza situaţiei actuale - tendinţe, disfuncţionalităţi constatate (II). Propuneri, reglementări

III). Avizare şi implementare, (IV). Monitorizare şi evaluare.

I. Analiza situaţiei actuale : Care este starea zonei astăzi, dintr-o perspectivă de dezvoltare? Identificarea factorilor dezvoltării

Identificarea tendinţelor de dezvoltare

Identificarea disfuncţionalităţilor

Tendinţe, disfuncţionalităţi constatate Structurarea tendinţelor de dezvoltare şi a dopă importanţă şi prioritate II. Propuneri, reglementări: Cum ar trebui să fie, sau să devină zona Deltei Dunării, într-o perspectivă medie şi îndepărtată? Formularea obiectivelor strategice de dezvoltare bazat pe valorile/identitatea zonei.

Stabilirea direcţiilor şi măsurilor de dezvoltare prin acţiunea asupra factorilor de dezvoltare.

IV. Implementare: Care sunt paşii ce trebuie urmaţi pentru aplicarea prevederilor planului? Identificarea planurilor operaţionale asupra cărora acţionează PATZ. Traducerea directivelor planului în PUG.

Identificarea proiectelor care concretizează strategia planului şi a organizaţiilor responsabile pentru derularea acestora.

V. Monitorizare şi evaluare: Cum se efectuează managementul zonal? Modul de monitorizare Evaluare indicatori Analiza impactului

Actualul PATZ va cuprinde primele două din aceste activităţi, eşalonate în două etape: Analiza situaţiei actuale - tendinţe şi disfuncţionalităţi constatate şi Propuneri, reglementări.

Etapa 1: Analiza situaţiei actuale – tendinţe, disfuncţionalităţi constatate, cuprinde un şir de activităţi direcţionate către identificarea stării unor subzone specifice şi a relaţiilor dintre acestea, la nivelul zonal, dintr-o perspectivă comparativă. Prin analiză se identifică starea gnerală a mediului, natural şi construit, relaţiile funcţionale din teritoriul zonal, aspectele majore din teritoriu, disfuncţionalităţi şi/sau disparităţile dintre localităţi, tendinţele de dezvoltare a zonelor funcţionale, pentru a pregăti formularea propunerilor de dezvoltare.

Pentru fiecare din capitolele de analiză metodologia adoptată este următoarea:

I Analiza situaţiei actuale a zonei se realizează prin studii şi prelucrări de date numerice şi descriptive, precum şi prin analiza teritorială (resurse, activităţi, terenuri).

Studiul teritorial al zonei se va desfăşura prin delimitarea unor subzone structurale, identificate prin indicatorii sectoriali şi prin elementele cadrului fizic, urmând a se stabili disparităţile existente între componentele teritoriului planului de amenajare. Dintre aceste componente spaţiul deltaic se

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

9

evidenţiază ca o entitate evidentă în ansamblul zonei de studiu, delimitată de litoralul Mării Negre, frontiera de stat şi fluviul Dunărea.

Aceasta aspecte spaţiale generale sunt evidenţiate prin cartograme şi planşele planului. Analiza se va face pe componente calitative şi cantitative, care în cazul PATZ Delta Dunării se referă în principal la:

1. Aspecte ale calităţiii mediului natural şi construit.

- elementele cadrului natural, relief, hidrografie, vegetaţie, climă,

- resurse naturale specifice: vegetaţie, faună, soluri, factori balneari, etc.

- biodiversitatea zonei deltaice şi marine.

- evaluarea şi delimitarea acţiunilor distructive care afectează mediul deltaic şi lagunar, clasificate

după categoria de elemente asupra cărora acţionează (ape, soluri, atmosferă, biosferă).

- determinarea zonelor de patrimoniu, naturale şi construite, care fac obiectul acţiunilor de protecţie şi

conservare a mediului,

- îmbinarea componentelor naturale şi antropice în peisaje culturale.

- evaluarea şi localizarea riscurilor naturale care în cazul zonei Deltei se referă la inundaţii, eroziuni şi

modificări ale compoziţiei solurilor.

2. Dezvoltarea reţelei de localităţi din zona dunăreană şi deltaică.

- mărimea centrelor urbane şi rurale cu rol de polarizare a celorlalte localităţi din zonă,

- dezvoltarea funcţiei localităţilor legate de resursele existente şi rolul acestora în teritoriu,

- asigurarea dotărilor de bază pentru toţi locuitorii din zonă, problema izolării localităţilor Deltei.

- calitatea şi capacitatea locuirii.

3. Dezvoltarea reţelei de infrastructuri tehnice.

- căile de transport şi asigurarea unor legături fluente şi cu mijloace de transport ecologice,

- gospodărirea apelor, echiparea hidroedilitară şi managementul deşeurilor,

- alimentarea cu energie şi gaze naturale.

4. Zonificarea teritoriului şi activităţile economice.

- aspecte ale ocupării solului de către diverse funcţiuni economice şi interferenţa acestora cu

elementele naturale existente în zonă.

- activităţile economice din care se vor reliefa cele specifice zonei: pescuitul industrial, exploatările

piscicole, turismul pe Dunăre şi în Deltă, transportul naval, exploatările agricole.

5. Contextul suprateritorial al zonei – relaţii şi oportunităţi ce se stabilesc în cadrul extins, judeţean şi regional.

Lucrarea va analiza contextul social şi economic al zonei, prin capitole de specialitate, care vor evalua specificităţile, necesităţile şi oportunităţile existente la nivelul celor două domenii.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

10

II. Capitolul de tendinţe şi disfuncţionalităţi constatate va cuprinde într-o formă structurată, concisă elementele esenţiale privind tendinţele de dezvoltare şi problemele zonei. La finalul fazei de analiză vor rezulta documente cu un conţinut tehnic, indicativ, descriptiv şi diagramatic la nivelul zonei Deltei Dunării, care vor sta la baza propunerilor de dezvoltare şi amenajare a zonei din faza a doua.

Partea grafică aferentă planului de amenajare zonal va fi redactată pe hărţi topografice digitale actualizate (1/50000) în sistem stero 1970, analogic sau digital, astfel încât să poată servi ca bază pentu propunerile de dezvoltare şi pentru monitorizarea aplicării planului în sistem GIS.

Baza documentară şi studii de fundamentare

Datele care se vor utiliza în analizele şi proiecţiile proiectului sunt furnizate în principal de INS – „Fişa localităţii” din jud. Tulcea şi Constanţa – Lista firmelor ţi companiilor cu activitate în unităţile administrative, Anuare statistice şi Rezultatele recensămintelor populaţiei 1966 – 2002.

Master Plan-ul pentru RBDD elaborat de INCD-Delta Dunării.

Lucrarea se realizează cu ajutorul unor studii de fundamentare elaborate pentru următoarele domenii:

- Patrimoniul natural, Zonificarea teritoriului, Activităţi economice – INCD Delta Dunării – Tulcea

- Patrimoniul cultural – Muzeul de Istorie Tulcea

- Activităţi turistice – INCD Turism - Bucureşti ELEMENTE CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA 1. STRUCTURA TERITORIULUI

1.1 Mediul 1.1.1 Cadrul natural

Relieful

Delta Dunării, ca de altfel toate deltele, este o formaţiune tânără, rezultată din raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi valurile, pe de o parte, şi debitul de apă şi aluviuni transportat de râu în zona de vărsare, pe de altă parte. La aceste condiţii se mai asociază configuraţia reliefului submers, costier, marin.

Sub aspect morfologic, Delta Dunării este considerată o câmpie aluvială în formare, caracterizată printr-o hipsometrie redusă (ecart altitudinal de cca 16 m), din care o parte sub nivelul marin.

Diferenţierile morfologice, excluzând albiile celor trei braţe principale (Sfântu Gheorghe, Sulina, Chilia), sunt date de:

- grindurile fluviatile, care însoţesc arterele hidrografice, cu desfăşurare mai mare, prin juxtapunere, la vârful deltei şi cu altitudini între 1 – 3 m (ex. în subunităţile Sireasa, Rusca-Bălteni);

- grindurile maritime, cu altitudini mai semnificative (2 – 13 m), cu orientare cvasitransversală şi acestea fiind asociate – juxtapuse (Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol);

- depresiuni, ale căror cote altitudinale se găsesc cu 1 – 3 m sub nivelul marin, în funcţie de

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

11

poziţia lor geografică, fiind delimitate de grindurile menţionate;

- terenurile predeltaice, numite şi martori de eroziune, resturi din Câmpia Bugeacului (Câmpul Chiliei şi nucleul grindului Stipoc), dar şi din structura de fundament mai „veche”, dacă ne referim şi la Complexul lacustru Razim – Sinoe (insulele Popina, Grădişte, Bisericuţa şi cel al şisturilor verzi de sub Cetatea Histria).

Dacă acest suport morfologic al Deltei Dunării este puţin diferenţiat, în schimb, peisajul geografic este complex, constituindu-se într-o varietate de ecosisteme, rezultată din integrarea factorilor fizico – geografici (relief, ape, vegetaţie, faună, sol), pe fondul climatic temperat – continental, cu cei socio – economici (aşezări umane, activităţi economice).

În limitele spaţiului deltaic asupra căruia s-au făcut măsurătorile hipsometrice, hidrografice şi de vegetaţie au fost separate trei unităţi deltaice principale şi anume:

- unitatea Chilia – Sulina, care cuprinde spaţiul dintre braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, pe de o parte şi ţărmul Mării Negre, pe de altă parte – numit pe scurt unitatea Letea;

- unitatea Sulina – Sfântu Gheorghe între braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe şi, respectiv ţărmul Mării Negre, numită şi unitatea Caraorman;

- unitatea Dranov, axată pe lacul cu acelaşi nume, situată la sud de braţul Sfântu Gheorghe, ţărmul estic al lacului Razim şi ţărmul Mării Negre.

În afară de aceste unităţi mari au fost incluse şi spaţiile de pe partea dreaptă a braţului Sfântu Gheorghe între municipiul Tulcea şi localitatea Dunavăţul de Jos.

Ecartul hipsometric (altitudinal) în cazul Deltei Dunării, ca unitate geografică terminală a fluviului şi limitrofă Mării Negre, este extrem de mic şi, ca valori absolute, foarte aproape de nivelul „0" marin, respectiv al Oceanului Planetar.

Ca valori extreme ecartul de variaţie pe verticală este de 15 m, luând în consideraţie cota de +12,4 m de la piramida geodezică de pe grindul Letea şi cele de –3 m din ariile lacustre din delta fluvio-marină (nu sunt luate în considerare adâncimile de pe braţele Dunării care ating valori maxime de –39 m pe Chilia, -34 m pe Tulcea, -26 m pe Sfântu Gheorghe, -18 m pe Sulina şi chiar de pe lacul de meandru Belciug de -7 m).

Ecartul hipsometric este mult mai mic în Complexul lacustru Razim – Sinoe dacă nu se iau în considerare insulele (popinele), respectiv Popina (48 m), Bisericuţa (9 m), Istria şi Grădiştea. Astfel, între adâncimea maximă de 3 m în lacul Razim şi înălţimea de 2 m de pe grindul Chituc amplitudinea este de 5 m.

Altitudinea medie a Deltei Dunării este de +0,52 m, rezultată din însumarea şi medierea tuturor valorilor (pe trepte hipsometrice) din cele 27 subunităţi, generalizate la nivelul celor 3 unităţi şi apoi pe întregul spaţiu deltaic.

Altitudinea medie variază în cadrul celor trei unităţi deltaice, cea mai mare fiind în unitatea Letea, de 0,81 m, datorită, în special grindului Letea (1,07 m) şi Câmpului Chiliei (2,55 m), dar şi subunităţii Sireasa (1,56 m), care fiind situată la vârful deltei, se află într-un stadiu mai avansat de aluvionare.

Unitatea Dranov are altitudinea medie cea mai mică, de 0,17 m, aici suprafeţele sub 0 m estimându-se la 35,8 %, iar cele între 0 şi 1 m la 62,1 %, această unitate având o serie de grinduri marine, dar cu altitudine mică, dintre acestea Crasnicol fiind mai semnificativ. Între cele două unităţi extreme se situează unitatea Caraorman cu altitudinea medie de 0,37 m la această valoare având un rol important grindurile Caraorman şi Sărăturile.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

12

Altitudinea medie a Complexului lacustru Razim – Sinoe este de circa 1 m având în vedere hipsometria celor trei grinduri maritime principale – Chituc, Lupilor şi Saele – şi a altor areale marginale, inclusiv grindul Periboina ce separă, în cea mai mare parte, lacul Sinoe de Marea Neagră. Dar dacă luăm în considerare şi acvatoriul lacurilor, aceasta este sub 0,5 m.

Pe trepte altitudinale se poate aprecia că 77 % din suprafaţa întregului golf (fost Halmyris) se găseşte sub nivelul mării, în comparaţie cu Delta Dunării unde sunt numai 20 %. Între 0 şi 1 m sunt 15 % şi numai 8 % peste 1 m.

Rezultă, din procentele menţionate, că această unitate geografică este mult mai puţin supusă proceselor de colmatare datorită aportului redus de aluviuni din bazinul hidrografic propriu şi din cel dunărean, un rol important avându-l şi rezistenţa rocilor la eroziune din Masivul Nord-Dobrogean.

În raport cu nivelul Mării Negre, 79,5 % din suprafaţa actuală a Deltei Dunării sunt situate deasupra nivelului 0 m şi, evident, 20,5 % sub acest reper (exclusiv suprafaţa braţelor Dunării). Din cele 79,5 % situate peste 0 m, cea mai mare extindere o are intervalul altimetric între 0 şi 1 m, de 54,6 %.

Dacă la aceasta mai adăugăm intervalele dintre 1 şi 2 m (18,2 %) şi cel de sub 0 m (20,5 %), rezultă că 93,3 % din suprafaţa deltei se desfăşoară pe un ecart de 3 m, ceea ce are o importanţă deosebită în adoptarea strategiei de organizare a spaţiului geografic, cunoscând specificul proceselor care au loc în raport cu regimul hidric al Dunării.

Analizând cifrele rezultate din cele două documente cartografice menţionate constatăm ca pe harta I.Vidraşcu din 1911, suprafaţa sub nivelul „0" era de 45,4 % în comparaţie cu cea din 1983 de 20,5 %, rezultând deci o reducere a acestei suprafeţe cu mai bine de 50 %, deci o rată de circa 1 150 ha/an.

Desigur că aceste cifre şi rata anuală de trecere a unor suprafeţe de la sub „0" la peste „0" m nu trebuie absolutizate, ci considerate numai ca o imagine a sensului de evoluţie a teritoriului deltaic.

Tipuri morfogenetice

Ca urmare a acţiunii de colmatare fluviatilă, de acumulare şi eroziune maritimă, teritoriul Deltei Dunării se împarte în două unităţi: delta fluvială la vest şi delta fluvio-marină la est, delimitate de partea vestică a aliniamentului grindurilor Jibrieni – Letea – Ceamurlia – Caraorman – Crasnicol – Perişor. Ele sunt diferenţiate genetic, dar şi litologic: în prima predomină aluviunile fluviatile, iar în a doua nisipurile maritime. Complexul lacustru Razim – Sinoe reprezintă o altă unitate morfogenetică grefată pe golful Halmyris.

Delta fluvio-marină este constituită din intercalarea elementelor marine, cu cele fluviatile şi fluvio-marine. Aici se găsesc grinduri nisipoase, exclusiv marine, alături de depresiuni acoperite de depozite fluviale şi de natură organică. Areale depresionare sunt, în general, lagunele recent barate ce se găsesc în diferite stadii de colmatare, iar grindurile fluviale sunt aproape inexistente, cu dimensiuni reduse în lungul celor trei braţe ale Dunării. Pe grindurile fluvio-marine mari (Letea, Caraorman, Sărăturile, Chituc), nisipurile marine au fost modelate sub forme de dune, sub influenţa factorului eolian.

Sub aspect morfogenetic, în perimetrul RBDD se disting câteva tipuri şi subtipuri de forme de relief (figura 9.1):

1. Grinduri şi arii de divagare fluvială rezultate din acţiunea de sedimentare a aluviunilor transportate de braţele fluviului, de gârle şi canale. Au o lăţime şi o suprafaţă redusă, excepţie făcând grindurile fluvile de la cele două bifurcaţii (ceataluri), care au forma unor câmpii aluviale (Sireasa şi Rusca). În general au o orientare V-S, iar înălţimea lor este în descreştere din amonte în aval (1 – 3 m).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

13

2. Asociaţii de grinduri fluvio-marine vechi şi actuale, rezultate în urma acţiunii combinate a fluviului şi a mării. Acestea sunt caracteristice deltei fluvio-marine şi sunt constituite din depozite nisipoase, cochilifere de natură litoral-marină. Ele sunt dispuse, în general, după o orientare N-S, cu arcuiri NNV-SSV sau NNE-SSE. Cele mai întinse asociaţii de grinduri fluvio-marine sunt: Letea, Caraorman, Sărăturile şi Chituc, urmate de Ivancea, Crasnicol, Perişor, Lupilor, Istria etc. cu o extensiune mai redusă. Un rol de suport important în formarea şi extinderea grindurilor Letea şi Caraorman l-au avut martorii de eroziune cu depozite loessoide acoperiţi de depozitele deltaice (Gh.Murgoci, 1912).

Insula Sacalin în formare, situată la sud-est de gura braţului Sfântu Gheorghe, face parte din seria cordoanelor litorale Crasnicol-Mocirla, care se va ataşa spaţiului deltaic prin translaţia spre vest determinată de acţiunea valurilor.

3. Grinduri lacustre vechi şi actuale constituite din depozite nisipoase lacustre litorale (grindurile Stipoc, Zmeica, Roşca – Merhei). La consolidarea şi extinderea grindului Stipoc un rol important l-a avut nucleul loessoid din partea centrală care este un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului.

4. Arii depresionare colmatate şi slab colmatate, mlăştinoase sau lacustre din delta fluvială, de natură fluvio-lacustră/lagunară. Acestea ocupă cea mai mare suprafaţă din delta fluvială, unde peste 60 % sunt terenuri ocupate de mlaştini, în care creşte o vegetaţie abundentă de stuf şi cca 20 % sunt suprafeţe acoperite permanent de apă, reprezentând lacurile. În cadrul acestora se deosebesc trei subtipuri morfogenetice:

4.1 arii depresionare colmatate mlăştinoase (terenuri situate deasupra nivelului mării), de natură fluvio-lacustră/lagunară;

4.2 arii depresionare slab colmatate mlăştinoase (terenuri situate sub nivelul mării), acoperite cu plaur şi stufăriş tot de natură fluvio-lacustră/lagunară;

4.3 arii depresionare slab colmatate lacustre (lacurile Furtuna, Trei Iezere, Matiţa, Babina, Merhei, Gorgova, Isac, Uzlina, Dranov etc.).

5. Arii depresionare colmatate şi slab colmatate, mlăştinoase sau lacustre (lacuri) de natură lacustră-lagunară/marină din delta fluvio-marină. Depozitele deltaice de suprafaţă, specifice ariilor depresionare dintre grindurile (cordoane litorale) marine, acoperă depozite predominant nisipoase de origine marină.

Ariile depresionare ocupă o suprafaţă relativ mai redusă în comparaţie cu extinderea grindurilor şi cordoanelor marine, iar ponderea lacurilor de natură lagunar-marină este mai restrânsă, excepţie făcând complexele lacustre Roşu-Puiu şi Razim-Sinoe. Şi aici se pot deosebi următoarele subtipuri morfogenetice:

5.1 arii depresionare colmatate mlăştinoase (situate deasupra nivelului mării), de natură lacustră-lagunar/marină;

5.2 arii depresionare slab colmatate mlăştinoase (situate sub nivelul mării), acoperite cu plaur şi vegetaţie de stuf, de natură lacustră-lagunară/marină;

5.3 arii depresionare slab colmatate lacustre (lacuri) de natură lacustră-lagunară sau lagunar-marină (Puiu, Lumina, Roşu, Zătoane, Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoe, Istria, Nuntaşi etc.).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

14

6. Arii cu dune de nisip pe grindurile fluvio-marine, formate sub acţiunea vânturilor dominante din nord şi nord-est (Letea, Sărăturile, Caraorman şi Chituc). Cota maximă a dunelor pe grindul Letea este de +13 m, iar pe grindul Caraorman de +7 m.

7. Martori de eroziune – porţiuni ale uscatului predeltaic, sub aspect litologic, se disting două subtipuri:

7.1 Martori din uscatul predeltaic, constituiţi din loessuri şi depozite loessoide de vârstă cuaternară. Acestea sunt reprezentate prin câmpul continental loessoid Chilia (un fragment din Câmpia Bugeacului) şi prin grindul Stipoc (nucleul central).

7.2 Martori de eroziune constituiţi din roci de fundament, reprezentaţi prin insulele calcaroase Popina, Grădiştea de vârstă triasică, Bisericuţa de vârstă cretacică şi ivirile de şisturi verzi de la Cetatea Histria de vârstă Paleozoică.

Tipuri şi subtipuri morfogenetice (explicaţia legendei în text)

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

15

Podişul este reprezentat de partea nordică a podişului Dobrogei, delimitată spre nord şi vest de lunca Dunării, cu mici lărgiri în depresiuni (Jijila, Luncaviţa); subunităţile de relief individualizate sunt: Munţii Măcin caracterizaţi prin cele mai mari înălţimi ale zonei (Vf. Ţuţuiatu 467m), prezenţa reliefului rezidual (creste pe cuarţite, grohotişuri), scoarţă de alterare groasă şi culmi rotunjite (pe granite) şi Podişul Niculiţel cu relief dezvoltat pe roci vulcanice (diabaze, porfire, granite) şi sedimentare triasice (calcare şi gresii), şi reţea hidrografică axată pe linii tectonice (Teliţa şi Taiţa) a căror obârşii corespund unor mici bazinete depresionare.

Hidrologie

Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina şi Sfîntul Gheorghe şi cinci zone hidrografice:

1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina,

2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina şi Sf. Gheorghe,

3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim,

4. zona Complexul lagunar Razim-Zmeica- Goloviţa - Sinoe,

5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, şi litoralul Deltei),

Corpurile de apă de suprafaţă prezente în R.B.D.D. includ următoarele Ape curgătoare şi Ape stagnante (Gâştescu et al 1999) după cum urmează :

Ape curgătoare

1. Arterele hidrografice principale - braţele principale Chilia, Tulcea, Sulina şi Sfîntul Gheorghe; braţele Tătaru, Babina, Cernovca; gârla Turcească

2. Canale cu circulaţie activă a apei - Mila 35, Sireasa, Şontea, Olguţa, Arhipenco-Păpădia, Crânjeală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Gârla de Mijloc, Dunavăţ, Dranov, Tătaru, Mila 22 între Br. Sulina şi Şontea, Filat, Uzlina, Lipoveni, Mustaca.

3. Canale şi gârle din zone naturale cu regim liber, - Stipoc Pardina-ocolitor, Dovnica, Magearu, Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Mocansca, Ivancea, Crasnicol, Tărâţă-Belciug, Lejai, Palade, Buhaz-Zăton, Vătafu-Împuţita, can. Japşa Vătafu, Gârla Macovei, Enisala, Perişor, Ciotica, Periteaşca, ocolitor Leahova, centura Lipoveni-Dranov, canal între can. Dunavăţ şi Dranov paralel cu br. Sfîntul Gheorghe.

4. Canale şi gârle din interiorul incintelor amenajate cu circulaţia apei controlată sau fără circulaţie a apei - incinta Pardina, Murighiol.

Ape stagnante includ lacurile, apele costiere, lagune conectate la mare şi golfurile parţial închise.

1 Lacurile – în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării există 479 de lacuri. Dintre acestea 63 de lacuri au fost utilizate la stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor deltaice după cum urmează:

• Lacuri S (suprafaţă între 0,5-1 km2) 10 lacuri din:

o Complexul acvatic Şontea-Fortuna: lacul Alb, Pintilie, Rădăcinoasele

o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Bondarului, Potcoava 2

o Complexul acvatic Gorgova Uzlina: lacurile Cuzmintu Mare, Gorgoştel,

o Complexul lacustru Matiţa-Merhei: lacul Sifştofca,

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

16

• Lacuri M (suprafaţă între1-10 km2): 40 lacuri din:

o Complexul acvatic Somova-Parcheş lacurile: Rotund, Somova, Parcheş,

o Complexul acvatic Şontea-Fortuna: Nebunu, Fortuna, Băclăneştii Mari, Ligheanca, Meşter,

o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Puiu, Rotund-Puiuleţ, Vătafu, Erenciuc, Iacob,

o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina lacurile: Cuibul cu Lebede, Isăcel, Gorgovăţ, Potcoava 1, Uzlina, Obretinciuc, Obretinul Mare, Obretinul Mic, Babinţinii Mari 1, Babinţinii Mari 2, Fastic, Pojarnia, Taranova

o Complexul acvatic Matiţa-Merhei: lacurile Matiţa, Merheiul Mic, Miazăzi, Trei Iezere, Babina, Bogdaproste,

o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Belciug, Zătonul Mare,

o precum şi lacurile Durnoleapca, Lunga, Poliacova, Răducului, Zaghen, Saun

• Lacuri L (suprafaţă între 10-100 km2) 11 lacuri din:

o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina, lacurile: Gorgova, Isac,

o Complexul acvatic Roşu-Puiu, lacurile: Roşu, Roşuleţ, Lumina,

o Complexul acvatic Matiţa-Merhei, lacul: Merhei,

o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Goloviţa, Zmeica

o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Dranov

o Agighiol, Babadag

• Lacuri XL (suprafaţă mai mare de100 km2) 2 lacuri din:

o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Razim şi Sinoe.

Restul de 416 lacuri nu au fost selectate în tipologia abiotică, fiind considerate cu o suprafaţă mai mică de 0,5 km2.

Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării. Prin lucrările de amenajare a numeroase incinte multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost desecate, cum este cazul amenajarii agricole din Pardina şi Sireasa.

Din inventarierea lacurilor, de pe harta înainte de anul 1980, a rezultat un număr de 668 lacuri însumând 31.262ha, reprezentând 9,28% din suprafaţa deltei. În urma acţiunii de desecare a lacurilor din amenajările agricole Pardina şi Sireasa, numărul acestora s-a redus la 479 (lacuri mai mari de 1 ha), iar suprafaţa la 25.794ha reprezentând 7,82% din suprafaţa deltei. În numărul de lacuri din această ultimă apreciere intră lacurile existente în teritoriul rămas în regim liber, la care se mai adaugă şi lacurile naturale incluse în perimetrul amenajărilor piscicole (Obretin, Dranov, Rusca etc.)

Sub aspectul numărului şi mărimii lacurilor se constată o diferenţiere clară între partea vestică (vârful deltei) şi partea estică, datorită proceselor de aluvionare mai intense în prima parte şi ulterior a gradului de intervenţie a omului pentru folosirea terenurilor în agricultură şi silvicultură. Drept urmare, în subunităţile geografice, Sireasa şi Rusca, lacurile au suprafeţe mici (15, 20, 30, 40 ha) în timp ce în ariile depresionare din partea estică, numărul lacurilor este mai mic, dar cu suprafeţe mai mari (Furtuna 977ha, Gorgova 1.377ha, Isac 1.101ha, Matiţa 652ha, Merhei 1.057ha, Roşu 1.445ha, Lumina 1.367ha, Puiu 86 ha, Dranov 2.170 ha etc.).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

17

Tot în sensul descreşterii proceselor de aluvionare de la vest spre est, lacurile prezintă şi alte particularităţi morfohidrografice. Astfel, în majoritatea cazurilor, în Sireasa, lacurile au ţărmul delimitat de grinduri fluviale, fundul depresiunii lacustre situându-se deasupra reperului "0" m şi chiar peste 1m, adâncimea medie redusă (sub 1m). Lacurile din partea estică, care formează complexe lacustre funcţionale, au linia ţărmului formată din stuf şi plaur (pseudoţărm), adâncimea medie 1-2m şi chiar 3m, exceptând categoria lacurilor de meandru abandonat, care au adâncimi mai mari (Belciug 7m).

Lacurie cu suprafaţa sub 0,5 Kmp. sunt considerate un tip aparte, pentru caracterele lor specifice, întâlnindu–se mai ales în zona deltaică dintre braţele principale. Ele sunt cunoscute şi sub numele de ghioluri – terenuri depresionare, acoperite tot timpul cu apă suficient de adâncă pentru ca suprafaţa lor să rămână liberă de vegetaţie. Fundul lor se găseşte în general sub – 0.5 m, aşa încât nu seacă nici la cele mai mici ape.

Un indicator important în aprecierea gradului de evoluţie, de aluvionare a teritoriului, este numărul de lacuri pe o anumită suprafaţă. Astfel, pentru unitatea Letea, un lac revine la 4km2, în unitatea Caraorman un lac la 5,6 km2, iar în unitatea Dranov un lac la 9,1 km2. Densitatea lacustră cea mai mare, înainte de realizarea amenajării agricole Sireasa, era în subunitatea Sireasa (un lac la 1,8 km2) reliefând gradul avansat de aluvionare şi fragmentare a depresiunilor lacustre.

Lacurile din Delta Dunării

Lacuri Suprafaţă Volum Număr ( % ) ( ha ) ( % ) (mil. m3) (% )

Coeficient acoperire

lacustră (%) Unitatea I (Chilia - Sulina) 214 45 9.464 37 12,8 39 6,12 Unitatea II (Sulina - Sfîntu Gheorghe) 175 36 12.802 49 159 49 13,09 Unitatea III (Dranov) 90 19 3528 14 32 12 4,26 TOTAL 479 100 25.794 100 319 100 7,82

Terenurile mlăştinoase, acoperite cu apă, în funcţie de nivelul Dunării, şi de vegetaţie palustră, sunt situate între - 0,5 şi 1m şi ocupă zonele din jurul lacurilor şi a complexelor lacustre, respectiv din ariile depresionare.

O bună parte din aceste terenuri au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. În interiorul amenajărilor piscicole, această categorie morfohidrografică a rămas, dar fiind supusă regimului hidrologic dirijat. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie palustră este apreciată la cca. 143.500ha, reprezentând 43% din suprafaţa deltei.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

18

Suprafeţele acoperite cu vegetaţie acvatică fixată Suprafaţa

Subunitatea Totală ( ha )

Vegetaţie acvatică fixată ( ha )

%

Unitatea I (Chilia-Sulina) Sireasa 27.100 4.810 18 Furtuna-Sontea 9.415 6.222 66 Maliuc 800 239 30 Pardina 27.192 - - Tătaru 3.666 529 14 Stipoc 3.275 109 3 Obretin 3.390 31 1 Ceamurlia 3.980 369 9 Babina 2.100 - - Cernovca 2.257 381 17 Roşca-Buhaiova 10.800 7.041 65 Matiţa - Merhei 20.475 16.825 82 Chilia 4.275 1.831 43 Letea 8.900 3.528 40 Letea 15.400 10.987 71 Popina 9.350 1.764 19 Total 152.375 54.665 35

Unitatea II (Sulina-Sfântu Gheorghe) Rusca - Bălteni 12.151 - - Gorgova - Isac 23.200 18.757 81 Caraorman 5.675 3.102 55 Caraorman - S 7.750 7.433 96 Roşu - Puiu 33.100 27.819 84 Ivancea - Cerbul 8.250 7.060 86 Sărăturile 7.625 3.061 40 Total 97.751 67.232 69

Unitatea III (Dranov) Uscat Nord Dobrogean 8.227 - - Dranov 46.725 15.332 33 Buhaz - Perişor 27.410 6.279 23 Sacalin 400 - - Total 82.762 21.611 26 TOTAL DELTA DUNARII

332.888 143.508 43

2. Apele marine costiere- exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfîntul Gheorghe, apele marine costiere corespunde platformei continentale marine, în cazul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, până la izobata de 20m (Gâştescu et al., 1996). 3. Lagunele conectate la mare - în acest ecosistem sunt incluse două lacuri – Sinoe şi Zătonul Mare (Gâştescu et al., 1996). 4. Melea (golfuri parţial închise) - în această categorie intră meleaua Sfîntul Gheorghe şi golful Musura (Gâştescu et al., 1996).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

19

Structura reţelei hidrografice a Deltei Dunării Sub actiunea factorilor naturali, in decursul formarii si dezvoltarii Deltei Dunarii, s-au creat pe teritoriul deltei intre bratele principale si lateral de ele, o serie de unitati hidrografice distincte prin morfologie si regim hidrologic, dupa cum urmează:

- Intre bratele Chilia, Tulcea si Sulina; Unitatea hidrografica Sireasa-Sontea-Fortuna si Unitatea hidrografica Lopatna-Matita-Merhei. - Intre bratele Sulina si Sfantu Gheorghe; Unitatea hidrografica Rusca-Gorgova-Uzlina si Unitatea hidrografica Puiu-Rosu-Rosulet. - La Sud de bratul Sfantu Gherghe; Unitatea hidrografica Dunavat-Dranov si Complexul lagunar Razelm - Sinoe.

In componenta actualei retele hidrografice a Deltei Dunarii, intra urmatoarele obiecte acvatice :

Bratele principale, Chilia, Tulcea, Sulina si Sfantu Gheorghe, impreuna cu nodurile lor de bifurcare, prin care Dunarea intra si traverseaza Delta, varsandu-se in Marea Neagra. Canalele magistrale din interiorul Deltei Dunarii, prin care se realizeaza accesul permanent al apei Dunarii in Delta si navigatia prin Delta cu ambarcatiuni mici autopropulsate. Canalele secundare si garlele, care asigura patrunderea si distributia apelor Dunarii in Delta, in restul spatiilor dintre canalele magistrale. Malurile naturale ale bratelor principale si ale garlelor, care prin geneza lor se prezinta ca niste grinduri fluviale desfasurate in lungul albiilor respective, avand creasta situata aproximativ la hidrogradul 7 al apelor Dunarii din zona Deltei.

e) Lacurile si lagunele naturale f) Lacurile de acumulare ale apei pentru irigatii (Complexul lacustru Razelm). g) Incintele indiguite pentru diverse folosinte (agricole, piscicole si stufo-piscicole).

Gurile de varsare in mare ale bratelor principale si tarmul marii constituit din cordoane nisipoase Bratele principale ale Deltei Dunarii Delta Dunarii este strapunsa pana la mare de trei brate principale; Chilia la nord, Sulina la mijloc si Sfantu Gheorghe la sud. Ramificarea bratelor principale din albia Dunarii unice, se face in doua noduri hidrografice denumite ceataluri (in limba turca insemnand bifurcatie).

Braţul Chilia. Ramificandu-se din albia unica a Dunarii pe partea stanga a nodului hidrografic Ceatalul Izmail bratul Chilia urmeaza un traseu de albie lung de circa 113 km pana la Marea Neagra. Configuratia plana a cestui brat aflat in stare naturala, este complexă, cu două zone de ramificare (despletire) în depresiunea Pardina si in zona Babina-Cernovca. La varsarea in Marea Neagra bratul Chilia formeaza o delta secundara proprie. In plan vertical configuratia albiei bratului Chilia este neuniforma, atat sub aspectul cotei crestei malurilor, cat si al cotei talvegului. In general cota medie a malurilor descreste uniform pana la mare, in timp ce adancimile pe talveg prezinta variatii mari, cu tendinta de descrestere spre mare. Desi aflat in stare naturala, pe intregul traseu al bratului Chilia s-a efectuat un intens trafic naval, fluvial si maritim cu pescaje de pana la 4 m.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

20

Delta secundara Chilia. A treia serie de ramificatii ale bratului Chilia, se afla situata in zona de varsare in Marea Neagra, pe teritoriul Ucrainei, constituind delta secundara Chilia cu o suprafata de circa 24400 ha. Cele mai importante brate din cuprinsul deltei secundare Chilia sunt Oceacovul, pe stanga in teritoriul Ucrainei si Stambulul Vechi, pe dreapta ca brat de granita a Romaniei cu Ucraina pana in apropiere de varsarea in mare. In zona de varsare in mare a bratului Oceacov, se ramifica pe stanga bratul secundar Prorva a carui gura la mare era dragata pana in anul 1990 pentru asigurarea navigatiei maritime cu pescaje pana la 4 m. Ultima portiune de granita la Dunare a Romaniei cu Ucraina, o constituie garla Musura, care se bifurca pe dreapta din bratul Stambulul Vechi si se varsa in golful cu acelasi nume din Marea Neagra.

Braţul Tulcea. Ramificandu-se pe dreapta din albia unica a Dunarii la Ceatal Izmail (mila 43), bratul Tulcea se intinde pana la Ceatalul Sfantu Gherghe (mila 33,84), pe un traseu de albie unica, cu lungimea de circa 17 km, cu latimi variind intre 225 si 580 m si cu adancimi pe talveg de 8-26 m sub etiajul local. Albia bratului Tulcea se afla in stare naturala. In dreptul portului Tulcea, traseul albiei sufera o cotitura puternica, datorita prezentei la zi a aflorimentelor stancoase si foarte neregulate, care marginesc terasa nord dobrogeana in aceasta zona. Configuratia verticala a albiei bratului Tulcea, se prezinta cu un pat variat de adancimi pe talveg si cu o descrestere uniforma spre aval a cotelor crestelor malurilor. Pe traseul bratului Tulcea este asigurata continuitatea navigatiei maritime cu pescaja de pana la 7.32 m intre canalul Sulina si Dunarea maritima pana in portul Braila.

Braţul Sulina. Ramificandu-se din albia bratului Tulcea pe partea stanga in nodul hidrografic Ceatalul Sf. Gheorghe (mila 33,84), bratul Sulina urmeaza pe directia est un traseu de albie unica pana la Marea Neagra, avand lungimea totala de 71,7 km. Actualul brat difera de vechiul aflat in stare naturala pana in anul 1857. Vechiul brat avea o albie unica cu un traseu sinuos in lungime de 83,4 km, cu latimi variind intre 120 si 250 m si cu adancimi pe talveg de 2,5-9,0 m sub etiajul local.

Braţul Sfântu Gheorghe. Se ramifica din bratul Tulcea pe partea dreapta in nodul hidrografic Ceatal Sf. Gheorghe la km 108,8, avand in cea mai mare parte de traseu o albie unica si meandrata, care s-a păstrat natural pana in anul 1984. Albia naturala avea lungimea de circa 107 km, cu latimi variabile de 150-550 m si cu adancimi pe talveg de 3-27 m sub etiajul local. Configuratia plana era sinuoasa cu 10 meandre, intre care bucla Mahmudia-Uzlina-Murghiol (km 84-km 64), doua bucle in zona gurii canalului Dunavat (km 59-km 49) si patru bucle intre canalele Dranov si Ivancea (km 45 - km 16). Pe albia bratului Sf. Gheorghe s-au format in ultimele 6 decenii trei ostroave la km 103-101, la km 74-72,5 si la km 23-22. In zona de varsare in mare, bratul Sf. Gheorghe formeaza o delta secundara de mica intindere, cu doua brate secundare, care se bifurca la km 5:

- Bratul Sf. Gheorghe pe stanga, cu o lungime de circa 3,0 km, cu latimi de 300-1000 m si cu adancimi pe talveg de 3,5-10,5 m. - Bratul Olinca pe dreapta cu latimea de circa 80 m si cu adancimea pe talveg de circa 2,5 m. Pe traseu, la crca 1,5 km, bratul Olinca se bifurca la randu-i in doua brate mici; Srednai pe stanga, lung de circa 3,5 km si Turetkii pe dreapta lung de circa 4,5 km.

Pe bratul Sf. Gheorghe se efectueaza navigatia fluviala cu pescaje de pana la 3,0 m. Zonele hidrografice dintre bratele principale ale Deltei si din afara. Intre bratele principale si in afara lor, teritoriul Deltei Dunarii cuprinde o serie de zone hidrografice

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

21

dintre care se disting urmatoarele: Zona Chilia-Sulina intre bratele Chilia, Tulcea si Sulina, Zona Sulina-Sf. Gheorghe, intre bratele Sulina si Sf. Gheorghe, Zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud intre bratul Sf.Gheorghe si Razelm, Zona Complexul lagunar Razelm-Sinoe si Zona lacustra Ialpug-Catlabug-Chitai, de la nord de bratul Chilia pe teritoriul Ucrainei.

Zona hidrografica Chilia-Sulina. Marginita la nord de bratul Chilia, la sud de bratele Tulcea si Sulina, iar la est de delta secundara Chilia si de golful Mosura, zona hidrografica Chilia-Sulina are o suprafata de circa 160700 ha, fiind cea mai mare zona hidrografica de pe intinsul Deltei Dunarii. Zona cuprinde o serie de depresiuni hidrografice, intre care se mentioneaza; Sireasa (21900 ha), Sontea-Furtuna (17500 ha), Pardina (30950 ha), Matita-Merhei (44950 ha), Magearu-Sulina si Popina (35900 ha), a caror suprafete sunt ocupate partial de garle, lacuri, mlastini si Japse, precum si de numeroase canale. Fundul acestor depresiuni hidrografice coboara pana la –2 m sub planul de referinta Marea Neagra Sulina. Dintre canalele si garlele care brazdeaza zona hidrografica Chilia-Sulina se mentioneaza urmatoarele; canalul Pardina, garlele Sireasa si Sontea, canalul Eracle si garla Lopatna, garla Sulimanca si canalul Magearu, precum si canalul Cardon, care asigura schimbul de ape si legatura navigabila cu salupe si barci intre diferite zone de interes economic ale unitatii. In zona hidrografica Chilia-Sulina, se afla o serie de lacuri cum sunt Babitele (1450 ha), Bogdaproste (3950 ha), Matita-Merhei (2225 ha), Obretin (800 ha), Furtuna (1425 ha) si altele mai mici, a caror suprafata totala de luciu de apa este de circa 11600 ha.

Zona hidrografica Sulina-Sf. Gheorghe. Marginita la nord de bratul Sulina, la sud de bratul Sf. Gheorghe si la est de Marea Neagra, Zona Sulina-Sf.Gheorghe are o suprafata de circa 101850 ha, fiind a doua ca marime intre zonele hidrografice ale Deltei Dunarii. Pe intinsul acestei zone hidrografice, se afla urmatoarele depresiuni hidrografice; Rusca-Balteni-Carasuhat (10550 ha), Gorgova-Uzlina (25150 ha), Sulina (49600 ha) si Puiu-Rosu-Rosulet (14225 ha). Fundul acestor depresiuni hidrografice coboara sub cota de –2 m in raport de planul de referinta zero Marea Neagra Sulina. Dintre canalele si garlele situate pe cuprinsul zonei hidrografice Sulina-Sf. Gheorghe, se mentioneaza canalul Litcov care strabate unitatea de la vest spre est, garla Perivolovca, canalul Caraorman, canalul Vatafu, canalul Busurca, canalul Pescarie Sulina, garla Imputita, canalul Ivancea si canalul de centura litoral, care asigura schimbul de ape si legaturile navigabile intre diferite parti ale zonei hidrografice. Lacurile mai importante din zona hidrografica, sunt Obretin si Gorgova (2300 ha), Uzlina-Isacova (2150 ha), Rosu (1875 ha) si Puiu, Iacob si Lumina (2125 ha).

Zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm. Marginita la nord de bratul Sf. Gheorghe, la vest de lacul Razelm si la sud de Marea Neagra, Zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm, are o suprafata de circa 75325 ha, fiind cea mai mica ca marime intre zonele hidrografice ale Deltei Dunarii. Aceasta zona hidrografica mai poarta denumirea de depresiunea Dranov. Intreaga zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm, este caracterizata in cea mai mare parte de prezenta garlelor, canalelor, lacurilor, mlastinilor si japselor. Fundul acestei zone hidrografice se situeaza la peste 2 m sub planul de referinta zero Marea Neagra Sulina. In zona hidrografica se afla o serie de lacuri, dintre care cel mai important este Dranov (2500 ha).

Zona hidrografica Complexul lagunar Razelm-Sinoe Marginita la nord si la vest de terasa continentala dobrogeana, iar la est de tarmul Marii Negre si de depresiunea hidrografica Dranov, Complexul lagunar Razelm-Sinoe, ocupa locul unui vechi golf marin Halmyris, izolat de mare prin cordoane litorale /27,28/. In compunerea Complexului lagunar intra in principal lagunele Razelm (39160 ha), Babadag (1960

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

22

ha), Golovita (9160 ha fara balta Ceamurlia), Zmeica (4960 ha) si Sinoe (17580 ha), precum si o serie de anexe lacustre laterale cum sunt Istria (560 ha), Nuntasi si Tuzla (1050 ha), etc. Fundul cuvetelor acestor lagune coboara pana la cota de –3 m in raport de sistemul de referinta zero Marea Neagra Sulina.

Gârle şi canale Din determinările făcute pe harta Institutului de Geografie (P.Gâştescu şi colab.1983) reiese că lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1.742km, iar cea a canalelor de 1.753km. În ceea ce priveşte lungimea canalelor, aceasta se modifică de la un an la altul în funcţie de lucrările noi intreprinse. Dintre gârlele naturale, ţinând seama de funcţionalitatea hidrologică, reţinem doar 285 km, diferenţa fiind atribuită unor gârle rămase în incintele îndiguite, unele dezafectate prin nivelare (exemplul amenajarilor agricole Pardina şi Sireasa), altele fiind colmatate sau lipsite de apă. Gârlele în regim natural din Delta Dunării

Denumirea gârlei

Lungime ( km )

Denumirea gârlei

Lungime ( km )

Denumirea gârlei

Lungime

( km ) Arhipenco 3,0 Gârla Statului 11,3 Păpădia Veche 19,0 Babinţi 2,5 Gârla Turcească 8,0 Perivolovca 22,0 Bratuşca 12,5 Gârla Turcului 1,9 Podul Roşu 4,8 Buţov 18,0 Gârla Uscată 6,0 Poliacova 18,5 Carabăţ 2,0 Gârla Veche 13,8 Potcoava-Gorgova 0,8 Carainache 7,5 Iacob 5,8 Potcoava-Litcov 0,5 Clineţ 6,3 Iacubova 6,4 Roşuleţ 3,3 Clineţ 13,5 Iamca 3,5 Rusu 7,0 Crasnicol 2,3 Împuţita 7,5 Sulimanca Seacă 23,0 Dunavăţul Vechi

3,3 Japşa Vătafului 6,5 Şontea 55,5

Erenciuc 3,8 Lopatna 12,3 Tărâţa 7,5 Filip-Toader 1,8 Macuhova 6,5 Tătarul 2,5 Gârla Abatorului

6,0 Martin 4,5 Topolca 6,8

Gârla de Mijloc 4,5 Matiţa-Merhei 7,5 Zamirova 4,3 Gârla lui Agache

3,5 Păpădia 8,5 gârle fără nume 694,0

Total lungime gârle în regim natural în Delta Dunării = 1.070 km

Zona costieră Zona costiera a Deltei Dunarii este desfasurata pe un front lung de circa 221 km la Marea Neagra, cuprins intre extremitatea nordica a grindului marin Jibrieni din teritoriul Ucrainei si extremitatea sudica a grindului marin Chituc. Din intregul front litoral, 75 km sunt pe teritoriul Ucrainei. In reteaua hidrografica a zonei marine a Deltei Dunarii, intră :

- gurile Dunării, - tarmul Mării Negre - fundul submers din faţa litoralului Deltei.

Gurile Dunării Totalitatea gurilor bratelor prin care fluviul Dunarea se varsa in Marea Neagra, formeaza diviziunea hidrografica gurile Dunarii, in care cele mai importante sunt urmatoarele: - La varsarea in mare a bratului Sulina, gura canalului Sulina. Adancimile de navigatie maritima prin

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

23

aceasta gura, s-au mentinut natural la inceput, intre anii 1861-1892. Intre anii 1893-1923 adancimile de navigatie de pana la 24 picioare, s-au intretinut cu ajutorul lucrarilor de dragaje. Incepand din anul 1924 pentru intretinerea adancimilor de navigatie maritima la gura Sulina, pe langa dragaje s-au adaugat lucrari de prelungirea digurilor in mare, indepartand gura de port cu circa 7,8 km pana in anul 1981, cand au fost sistate prelungirile de diguri. - La varsarea in mare a bratului Sf. Gheorghe, gura Sf. Gheorghe este in stare naturala, adancimea pe bara este de circa 2,2 m. Cordonul litoral Frontiera naturala a Deltei Dunarii la Marea Neagra o formeaza tarmul marii, constituit din sedimente grosiere (nisipuri) impinse si depuse la mal de valuri. Latimea si inaltimea tarmului marii, este variabila in lungul litoralului Deltei Dunarii. De regula creasta plajei nu depaseste inaltimea de 2,5 m deaspra nivelului mediu al marii, iar latimea tarmului ajunge pana la 400 m. De-a lungul tarmului Deltei Dunarii, intre gurile principalelor brate, la apele mari ale Dunarii, se formeaza o serie de garle, prin care surplusul de apa din Delta se varsa direct in mare. Tinand seama de caracteristicile morfohidrologice ale coastei, se pot delimita cateva sectoare de tarm in lungul litoralului Deltei Dunarii. Sectorul Jibrieni-gura canalului Sulina, cu o lungime de circa 84 km, prezinta o linie curbata, si constituie frontiera de la mare a deltei secundare Chilia, fiind un tarm instabil, foarte jos si in retragere datorita eroziunilor. Intre gura bratului Stambulul Vechi si gura canalului Sulina s-a creat un cordon nisipos care tinde sa inchida in urmatorii 3 ani golful Musura la Marea Neagra. Sectorul Sulina-Sf. Gheorghe cu o lungime de circa 36 km, prezinta o slaba curbura spre interiorul Deltei, tarmul fiind ingust si supus eroziunilor. Sectorul Sf. Gheorghe-Portita, lung de circa 60 km, puternic curbat spre vest cu portiuni de eroziune si depuneri.

Acopera frontiera de la mare a depresiunii hidrografice Dranov si a lagunelor Razelm si Golovita. La sud de gura bratului Sfantu Gheorghe s-a format in timp cordonul nisipos Sacalin care tinde sa inchida la Marea Neagra laguna Ciotic. Sectorul Portita-Chituc, lung de circa 41 km, este supus eroziunii. Acopera frontiera de la mare a lagunei Sinoe.

Fundul submers Fundul Marii Negre in fata litoralului Deltei Dunarii, este constituit cu precadere din sedimente nisipoase langa coasta si maluri in larg, imprastiate sub actiunea directa a valurilor si curentilor Marii Negre. Relieful fundului este relativ uniform, cu pante dirijate spre largul marii. In apropierea tarmului marii, intre mal si adancimea de scormonire a sedimentelor de catre valuri, pe fundul marii alterneaza o serie de bancuri si talveguri paralele cu linia malului. Impactul asupra reţelei hidrografice a Deltei Dunării In a doua jumătate a secolului XIX, reţeaua hidrografică a Deltei Dunării suferă primul impact sub acţiunea lucrărilor de amenajare pentru navigaţia maritimă a braţului Sulina. Urmează al doilea impact produs de lucrările piscicole efectuate în deltă începând din anul 1905. Până în anul 1950, în interiorul Deltei Dunării se execută o serie de canale noi, iar alte gârle sunt curăţate în scopuri piscicole şi de navigaţie. Al treilea impact antropic îl suferă reţeaua hidrografică a Deltei Dunării, în perioada postbelică, după anul 1950, când se trece la programul de exploatare extensivă şi intensivă a resurselor naturale ale deltei. In această perioadă se amenajează în scopuri piscicole şi stuficole o serie de incinte prin îndiguire şi se construieşte o reţea impresionantă de canale. Astfel, reţeaua hidrografică naturală a Deltei a fost afectată de construcţia pe teritoriul ei a unei reţele artificiale de canale de cca.1000 Km lungime, în diverse scopuri, fără fundamentare corespunzătoare, care au determinat o circulaţie necontrolată a apei şi aluviunilor în interiorul Deltei Dunării

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

24

Modificarea regimului de tranzit al apei şi aluviunilor pe braţe şi în interiorul Deltei Morfologia Deltei Dunării este şi ea în schimbare, lucrările hidrotehnice de amenajare ale deltei, efectuate în trecutul apropiat ca şi tendinţele de modificare ale regimului hidrologic al Dunării la intrarea în deltă au schimbat sensibil regimul general de tranzit al apei şi aluviunilor pe braţe şi prin interiorul deltei, modificându–se corespunzător atât condiţiile de colmatare ale Deltei, cât şi condiţiile de dezvoltare ale zonei maritime aferente. La aceste stări de lucruri s–a adăugat şi neglijarea efectuării la timp a unor lucrări de întreţinere şi conservare a malurilor canalului Sulina, care s–a lărgit şi s–a adâncit considerabil, ca urmare a intensei circulaţii de nave maritime cu viteze excesiv de mari şi necontrolate. In acelaşi timp braţele Chilia şi Sf.Gheorghe, aflate până nu demult într–o stare relativ naturală, s–au păstrat morfologic, fără modificări sensibile. Datorită diminuării în timp a scurgerii de aluviuni ale Dunării la vărsare, precum şi datorită prelungirii în mare a digurilor de la gura canalului Sulina, ca şi fenomenul natural de formare a Insulei Sacalin la sud de gura de vărsare a braţului Sf.Gheorghe, de–a lungul ţărmului mării, aferent zonei litorale a deltei, între Sulina şi localitatea Vadu, s–au generalizat procesele de eroziune, bilanţul morfologic de ţărm devenind deficitar, cu pierderea anuală a cca.47 ha uscat. Referitor la dinamica morfologică litorală a Deltei Dunării, în urma estimărilor efectuate pe bază de bilanţ morfologic până la izobata de 10 m adâncime, rezultă că valurile şi curenţii Mării Negre antrenează anual spre sud, o cantitate medie de cca. 69 milioane tone de sedimente litorale. Tinând seama de tendinţa reducerii continui a aportului de aluviuni dunărene în Marea Neagră, rezultă din estimări că prin anii 2000–2020, eroziunea marină va precumpăni depunerile aluvionare dunărene, generalizându–se eroziunile litorale pe tot versantul submarin costier al Deltei Dunării, până la adâncimea de 10 m.

Hidrogeologie În cazul Deltei Dunării, nu tot teritoriul acesteia poate fi tratat unitar din punct de vedere hidrogeologic. Diferenţele sunt legate de relief şi se diferenţiază astfel două categorii de teren: - zonele joase, predominante ca suprafaţă, sunt depresiunile deltaice care în cea mai mare parte din suprafaţă şi cea mai mare parte a anului sunt acoperite de apă; - zonele înalte, restrânse ca întindere, sunt grindurile principale care constituie zonele emerse ale Deltei Dunării. Într-un teren jos şi inundabil sau inundat, în care uscatul propriu-zis ocupă suprafeţe restrânse şi disparate, nu poate fi vorba de ape freatice. Apele freatice sunt influenţate prin infiltraţii de apele meteorice şi în special de aversele din anotimpul cald. Spaţiile întinse acoperite cu ape superficiale nu fac posibile trasarea pe întreaga deltă a liniilor de egală adâncime - hidroizobate, sau de egală cotă absolută - hidroizohipse, ale stratului acvifer freatic. Evoluţia hidrogeologică şi hidrochimică a zonelor îndiguite a suferit profunde modificări. Viiturile şi revărsările Dunării au o influenţă, asupra nivelului şi chimismului apei freatice din incintele îndiguite, restrânsă la zona din apropierea digului incintelor. În incintele îndiguite, cu exploatare agricolă, nivelul apei freatice a coborât la peste 3m adâncime. În zonele centrale ale incintelor silvice nivelul apei freatice se găseşte la peste 5m adâncime. Incintele Babina şi Cernovca, prin lucrările de “reconstrucţie ecologică” au fost readuse la starea naturală de dinainte de îndiguire şi desecare, prin inundare. Este în curs de renaturare incinta Fortuna. Procesul de inundatie corespunde evident fazelor de crestere a nivelului Dunarii, dar, in functie de marimea acestora, ele afecteaza proportional un anumit procent din suprafata deltei. Se pun in evidenta trei faze de niveluri ridicate, si anume: - primul, la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie, de 257 cm r.M.N.; - cel mai important, in lunile mai-iunie (362 cm r.M.N.); - ultimul, la sfarsitul lunii noiembrie (246 cm r.M.N.).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

25

Aceste niveluri maxime sunt intercalate cu faze de ape mici, cea mai importanta fiind cea din octombrie (105 r.M.N.). Scoaterea de sub efectul inundaţiilor a unor suprafeţe importante, a diminuat posibilităţile maxime de stocaj cu circa 34 %; dat fiind faptul că debitele Dunării nu au suferit modificări esenţiale, la fel ca şi aporturile preluate de reţeaua de canale, se întrevede o circulaţie mai rapidă a apei prin spaţiul deltaic, cu amplificarea vizibilă a proceselor de aluvionare. Situatia fenomenului de inundabilitate este diferită în cele trei mari unitati ale Deltei Dunarii:

- unitatea Letea (spatiul dintre bratele Chilia si Sulina) - unitatea Caraorman (spatiul dintre bratele Sulina si Sf. Gheorghe) - unitatea Dranov cuprinde vasta depresiune a Dranovului la care se adauga spatiul situat

intre uscatul dobrogean si bratul Sf. Gheorghe (vezi cap. de riscuri naturale). Circulaţia apei este o problemă esenţială a reţelei hidrografice şi a biosferei deltaice în general. Subsistemul hidrologic constituie, prin materializarea circulaţiei apei, componenta vitală a însăşi existenţei spaţiului deltaic - cu rol determinant asupra configuraţiei şi evoluţiei spaţiului deltaic în măsura în care permite o relaţie hidrică corespunzătoare între braţele Dunării şi zonele interioare. Apariţia altor căi de scurgere (canale) este legată în cea mai mare parte de satisfacerea diferitelor cerinţe socio-economice specifice diverselor etape şi anume :

- înbunătăţirea producţiei piscicole în regim natural (etapa Gr.Antipa, de la începutul secolului actual până în anii 1930);

- exploatarea în regim natural a stufului şi construirea de incinte stuficole (anii 1960-1970); - amenajarea de incinte agricole şi piscicole, în unele situaţii asociate cu cele stuficole (anii

1970-1980); - facilitarea exploatării şi transportului unor materii; - scurtarea căilor de transport pe apă (canalul Mila 35 şi altele mai mici); - realizarea unor linii de înaltă tensiune (Caraorman-Perivolovca, Dunavăţ-Ivancea); însoţind

digul pentru consolidarea liniei ţărmului marin (între Sulina şi Sfântu Gheorghe) etc.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

26

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

27

Circulatia apei pe complexe acvatice este prezentată în detaliu în continuare pe complexele acvatice.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

28

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

29

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

30

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

31

Concluzii asupra întregului spaţiu deltaic

Indiferent de situatie (regim natural sau amenajat), exista o stransa legatura intre inaltimea grindurilor fluviale si regimul nivelurilor; de aici rezulta importanta deosebita a cunoasterii cat mai exacte a nivelmentului (hipsometriei) spatiului deltaic (dupa B.V. Driga, 2005).

În complexul de nisipuri şi pietrişuri pleistocene din baza depozitelor deltaice sunt cantonate ape subterane. Date fiind intercalaţiile de argile şi argile turboase în acest complex psamito-psefitic se dezvoltă un complex acvifer în care stratele acvifere separate prin lentilele amintite - prezintă între ele un schimb permanent de ape.

Aria de dezvoltare a acestui complex acvifer şi grosimea lui se confundă cu zona de dezvoltare a complexului de nisipuri. Se constată o uşoară drenare a curentului subteran dinspre lunca Dunării, prin deltă, spre mare, ceea ce denotă că culoarul îngust al luncii dintre Dobrogea şi Bugeac participă în mod substanţial la alimentarea complexului acvifer din baza depozitelor deltaice.

S-a constatat că mineralizarea apei freatice a unei zone scoase de sub inundaţie, parţial sau total, prin intervenţia unor factori naturali sau antropogeni, apa freatică rezultată în subsolul acestor zone emerse sau desecate, tinde să ia mineralizaţia specific zonei în care se află.

Astfel, o apă dulce de suprafaţă, slab mineralizată, îndată ce devine apă freatică se mineralizează, dar după tipul apei freatice din grindurile învecinate.

De la nord la sud, apele de concentraţie mare din grindurile marine îşi reduc treptat salinitatea.

În mijlocul acestor ape freatice sărate se găsesc ape bicarbonatate, pe spaţii restrânse, izolate de orice contact cu Dunărea şi aşezate exclusiv pe nisipuri marine de dune. Acestea au o compoziţie similară cu a apelor freatice. Aceasta se explică prin caracterul zonal al apelor clorurate şi local al apelor bicarbonatate în teritoriul RBDD.

Apele bicarbonatate din precipitaţii se acumulează în nisipuri şi plutesc pe apele dure şi dense, sărate, subadiacente, cu care nu se pot amesteca din cauza prea marii diferenţe de densitate - sunt ape flotabile. În perioadele ploioase, aceste ape se găsesc în cantităţi mari, pe când în perioadele secetoase se reduc până la dispariţie. Sunt destul de frecvente în grindurile marine, ca acumulări din precipitaţii în micile cuvete din dune. Prezenţa lor este posibilă numai pe nisipuri, deoarece acestea fiind uşor spălate nu au reţinut săruri pe granulele lor.

Clima

Clima temperat continentală suportă trei influenţe exterioare, ca urmare a poziţiei „de tampon” a RBDD între uscatul continental limitrof care o înconjoară pe laturile de nord, vest şi sud şi Marea Neagră spre est: influenţele continentale, pontice şi, respectiv, cele ale aerului în advecţie.

Unităţile geografice care compun RBDD sunt rezultatul interacţiunii mai multor subsisteme naturale, în cadrul cărora, subsistemul climatic are un rol important în geneza şi evoluţia peisajului deltaic.

Parametrii climatici

Clima suportă trei influenţe exterioare, ca urmare a poziţiei „de tampon” a RBDD între uscatul continental limitrof care o înconjoară pe laturile de nord, vest şi sud şi Marea Neagră spre est: influenţele continentale, pontice şi, respectiv, cele ale aerului în advecţie. Factorii genetici ai climei

Radiaţia solară globală, ca principal factor genetic al climei, atinge pe teritoriul RBDD, cele mai mari valori medii anuale din România; ele cresc de la vest (cca 130 kcal.cm2), la est (peste 135 kcal.cm2) sub influenţa Mării Negre. Valorile ei depind de nebulozitatea totală şi, respectiv, de durata de strălucire a Soarelui.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

32

Nebulozitatea totală are o medie anuală care se reduce treptat dinspre vest (>5,6 zecimi) spre est (<5,2 zecimi) unde se remarcă cea mai mică valoare.

Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin creşte de la vest la est (Tulcea 66 zile, Jurilovca 69,4 zile, Sfântu Gheorghe 80,1 zile), în schimb, numărul mediu anual al zilelor cu cer acoperit, scade (Tulcea şi Jurilovca 99 zile, Sfântu Gheorghe 90 zile), concomitent cu reducerea nebulozităţii.

Durata medie anuală de strălucire a Soarelui înregistrează o variaţie teritorială inversă nebulozităţii. Valorile ei cresc de la vest la est: Tulcea 2 260 ore de insolaţie, Gorgova şi Jurilovca 2 325 ore, Sfântu Gheorghe 2 502 ore, ultima fiind valoarea cea mai mare; ea este uşor diminuată pe suprafaţa apelor costiere ale Mării Negre, la Sulina (2 475 ore de insolaţie), unde aerul ceţos şi ceaţa sunt ceva mai frecvente (Atlas R.S.România, 1975 – 1979).

Circulaţia generală a atmosferei, al doilea factor genetic al climei, este cea zonală, de vest, în cea mai mare parte a anului, determinată de poziţia RBDD pe glob. Pe fondul acesteia acţionează principalii centrii barici:

- ciclonii mediteraneeni (sau pontici), cu evoluţie normală şi mai ales retrogradă, care provoacă schimbări bruşte de vreme, o gamă variată de fenomene meteorologice, precipitaţii bogate şi cu intensitate mare

- anticiclonul azoric, ce acţionează aproape tot anul, de care depinde maximul pluviometric anual din iunie cu valori reduse (35 – 55 mm), din cauza continentalizării maselor de aer;

- anticiclonul est-european, ce acţionează cu precădere iarna, când determină advecţii ale aerului rece, polar sau arctic care generează răciri şi îngheţuri puternice, cu temperaturi minime ce pot coborî sub –25o C, iar în corelaţie cu ciclonii mediteraneeni, viscole violente şi furtuni în zona apelor costiere ale Mării Negre;

- anticiclonul scandinav provoacă îngheţuri, brume şi ninsori timpurii toamna şi târzii primăvara, valuri de frig puternice iarna, ninsori abundente şi vânturi de nord şi nord-vest, cu viteze mari.

Suprafaţa subiacentă-activă, al treilea factor genetic al climei şi principalul factor genetic al topoclimatelor, acţionează în dublu sens: pe de o parte, altitudinile mici şi relativa omogenitate determină simultaneitatea proceselor climatogenetice ce ţin de circulaţia generală a atmosferei (advecţii rapide ale maselor de aer, condiţii de timp relativ asemănătoare, temperaturi extreme apropiate etc.); pe de altă parte, mozaicul de ecosisteme, naturale şi antropice, introduce modificări locale ale parametrilor climatici pe fondul climatului general.

În general, Marea Neagră, fiind o mare continentală, exercită o influenţă asupra regiunilor limitrofe, relativ redusă, dar cumulată cu influenţa suprafeţelor acvatice şi mlăştinoase de pe teritoriul RBDD, ce acoperă aproape tot spaţiul; cea mai mare influenţă se simte peste primii 25 km depărtare de ţărm, teritoriu în care gradienţii orizontali de temperatură şi umezeală se reduc evident (D. Ţâştea şi colab., 1969). Aceasta se diminuează treptat spre vest, concomitent cu creşterea influenţei uscatului continental limitrof.

Temperatura aerului

În concordanţă cu influenţele exterioare, temperatura aerului are valori moderate, fiind totuşi, în zona litorală, dintre cele mai mari din ţară.

În cursul anului, temperatura medie lunară înregistrează un minim în ianuarie, singura lună din an cu valori negative şi un maxim în iulie pe tot teritoriul rezervaţiei, cu excepţia apelor teritoriale de pe platforma continentală, unde cele două momente principale sunt decalate cu o lună, în februarie şi, respectiv, în august.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

33

Sub influenţa acvatoriului marin, în ianuarie temperatura aerului creşte de la vest la est: Tulcea -1,5º

C, Gorgova şi Jurilovca -1,4º C, Sulina-oraş -0,4º C, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei -0.3º C, Sulina-dig -0,2º C şi Platforma Gloria, 2,6º C, valoarea cea mai mare. În anii cei mai geroşi, temperatura lunii ianuarie poate coborî sub -8º C (1942), iar în cei mai călduroşi, poate atinge 3 – 5º C (1936, 1985).

Temperatura aerului

Tot astfel, în luna iulie, mediile lunare cresc în acest sens, depăşind 22º C: Jurilovca 22,6º C, Tulcea 22,7º C, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei 22,9º C, Sulina-dig 23,0º C şi numai 22,0º C la Platforma Gloria datorită umezelii mari a aerului. În anii cei mai călduroşi, mediile acestei luni au depăşit 24 – 25º C (iulie 1936), dar au scăzut sub 21º C, în cele mai răcoroase luni (1902, 1943, 1949, 1969, 1970 etc). Deasupra apelor teritoriale ale Mării Negre, la Platforma Gloria, minimul termic anual s-a înregistrat în februarie, fiind de +0,9º C, iar maximul termic anual, în august, de 22,4º C. Se conturează astfel, în zona litorală şi pe suprafaţa apelor teritoriale limitrofe, cel mai mare potenţial termic. Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului are cele mai mici valori, de cca 23,0º C, în extremitatea estică a rezervaţiei, acolo unde rolul de moderator termic al acvatoriului marin este mai

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

34

mare şi cele mai mari valori, în extremitatea estică a acesteia unde influenţa continentală este mai mare; aşadar, ele scad de la vest la est: Tulcea 24,2ºC, Jurilovca 24,0º C, Gura Portiţei, Sfântu Gheorghe şi Sulina-dig 23,2º C. Îngheţul Data medie a primului îngheţ de toamnă este din ce în ce mai întârziată de la vest (Tulcea 31.X) la est (Sulina-dig, 12.XI), pe măsură ce creşte influenţa mării şi de la sud (Jurilovca 5.XI), spre nord (Sfântu Gheorghe 6.XI, Sulina-dig 12.XI), ca urmare a poziţiei staţiei la distanţă de 6 km în larg, înconjurată de ape. Data medie a ultimului îngheţ de primăvară este din ce în ce mai întârziată în sens invers, de la est (Sulina 28.III) spre vest (Tulcea 2.IV) şi de la nord (Sulina 28.III) spre sud (Jurilovca 30.III) din aceleaşi motive. Durata medie a intervalului fără îngheţ creşte de la vest (Tulcea 211 zile) spre est (Sulina 228 zile – aceasta fiind cea mai mare din România) şi de la sud (Jurilovca 219 zile) spre nord (Sfântu Gheorghe 223 zile, Sulina 228 zile), concomitent cu creşterea influenţei mării. Durata medie a intervalului posibil cu îngheţ creşte în sens invers, dinspre est, unde este cea mai mică (Sulina 137 zile) spre vest, unde, din cauza influenţei continentale, îngheţul persistă mai mult (Tulcea 154 zile) şi dinspre nord (Sulina 137 zile) spre sud (Sfântu Gheorghe 142 zile, Jurilovca 146 zile). Cel mai timpuriu îngheţ de toamnă s-a produs în toată rezervaţia la aceeaşi dată (Sulina şi Tulcea, 4.X anual), ca şi cel mai târziu îngheţ de primăvară (Sfântu Gheorghe şi Tulcea 27.IV anual), din cauza absenţei obstacolelor, fiind cu circa o lună de zile mai timpurii şi respectiv mai târzii faţă de datele medii. Durata maximă posibilă a intervalului cu îngheţ scade de la vest (Tulcea 206 zile) spre est (Sulina 197 zile), iar durata minimă posibilă fără îngheţ, creşte de la vest (Tulcea 159 zile) la est (Sulina-dig 168 zile). Umezeala aerului Datorită numeroaselor surse de evaporaţie şi de evapotranspiraţie, pe teritoriul RBDD, valorile medii anuale ale umezelii relative sunt egale sau mai mari de 75 %. Ele cresc de la vest spre est: Jurilovca 76 %, Tulcea şi Gorgova 80 %, Sulina 84 % şi Sfântu Gheorghe 86 %. Din octombrie până în martie inclusiv, mediile lunare depăşesc 80 % la toate staţiile, iar din aprilie până în septembrie, numai la Sulina şi Sfântu Gheorghe. În decembrie şi ianuarie ating 88 – 96 %. Precipitaţiile atmosferice Sub influenţa uscatului limitrof şi al Mării Negre, precipitaţiile atmosferice se reduc treptat de la vest la est. Un aport însemnat la cantitatea anuală de precipitaţii îl au ploile de vară, cu caracter local. Astfel, în timp ce pe suprafaţa continentală limitrofă, sub influenţa convecţiei termice din timpul zilei, iau naştere curenţi de aer ascendenţi care generează nebulozitate şi ploi convective, suprafeţele acvatice, mai ales de deasupra apelor costiere, datorită proceselor de evaporaţie care implică consum de căldură, se formează inversiuni de temperatură, caracterizate prin curenţi de aer descendenţi, fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi diminuarea sau absenţa precipitaţiilor. În acest context, cantităţile medii anuale au următoarelor valori

- în spaţiul deltaic: Tulcea 438,4 mm, Gorgova 406,9 mm, Sfântu Gheorghe 403,6 mm, Sulina-dig 330,5 mm;

- în Complexul lagunar Razim-Sinoe: Jurilovca 386,6 mm, Dranov 356,5 mm şi Gura Portiţei 327,2 mm.

Pe grindurile Caraorman şi Sărăturile, acestea depăşesc 400 mm (Sfântu Gheorghe 403,6 mm), ca urmare a ploilor convecte locale.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

35

De-a lungul anilor, cantităţile medii anuale de precipitaţii au înregistrat mari variaţii neperiodice, cele mai mari contraste pluviometrice fiind chiar pe litoral, la Sulina: 690,5 mm în 1935, cea mai mare valoare anuală, reprezentând dublul valorii medii multianuale şi 132,7 mm în 1920, cea mai mică valoare anuală, ceea ce reprezintă cca 1/3 din media multianuală. În timpul anului, cantităţile medii lunare de precipitaţii înregistrează un maxim anual în iunie (45 – 55 mm) şi un minim în februarie (18 – 35 mm), cu aceeaşi tendinţă de reducere vest-est. Pe litoral, mai apare şi un maxim secundar în noiembrie-decembrie, dar cu valori mai mici (30 – 38 mm), determinat de ciclonii mediteraneeni şi pontici din această perioadă. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii (≥0,1 mm) se reduce treptat de la vest spre est: Tulcea 104,1 mm, Gorgova 96,4 mm, Jurilovca 90,4 mm, Sfântu Gheorghe 88,0 mm şi Sulina 87,3 mm. Îngheţul Data medie a primului îngheţ de toamnă este din ce în ce mai întârziată de la vest (Tulcea 31.X) la est (Sulina-dig, 12.XI), pe măsură ce creşte influenţa mării şi de la sud (Jurilovca 5.XI), spre nord (Sfântu Gheorghe 6.XI, Sulina-dig 12.XI), ca urmare a poziţiei staţiei la distanţă de 6 km în larg, înconjurată de ape. Data medie a ultimului îngheţ de primăvară este din ce în ce mai întârziată în sens invers, de la est (Sulina 28.III) spre vest (Tulcea 2.IV) şi de la nord (Sulina 28.III) spre sud (Jurilovca 30.III) din aceleaşi motive. Durata medie a intervalului fără îngheţ creşte de la vest (Tulcea 211 zile) spre est (Sulina 228 zile – aceasta fiind cea mai mare din România) şi de la sud (Jurilovca 219 zile) spre nord (Sfântu Gheorghe 223 zile, Sulina 228 zile), concomitent cu creşterea influenţei mării. Durata medie a intervalului posibil cu îngheţ creşte în sens invers, dinspre est, unde este cea mai mică (Sulina 137 zile) spre vest, unde, din cauza influenţei continentale, îngheţul persistă mai mult (Tulcea 154 zile) şi dinspre nord (Sulina 137 zile) spre sud (Sfântu Gheorghe 142 zile, Jurilovca 146 zile). Cel mai timpuriu îngheţ de toamnă s-a produs în toată rezervaţia la aceeaşi dată (Sulina şi Tulcea, 4.X anual), ca şi cel mai târziu îngheţ de primăvară (Sfântu Gheorghe şi Tulcea 27.IV anual), din cauza absenţei obstacolelor, fiind cu circa o lună de zile mai timpurii şi respectiv mai târzii faţă de datele medii. Durata maximă posibilă a intervalului cu îngheţ scade de la vest (Tulcea 206 zile) spre est (Sulina 197 zile), iar durata minimă posibilă fără îngheţ, creşte de la vest (Tulcea 159 zile) la est (Sulina-dig 168 zile). Schimbări climatice Situatia la nivel global si la nivel de subregiune – România Datele climatice din ultimul secol arată o încalzire progresiva a atmosferei si reducerea cantităţii de precipitaţii, având repercursiuni asupra productivităţii agricole din diferite zone geografice şi asupra gospodăririi resurselor de apa. Pe lângă factorul climatic, activitatea economică intensă şi-a lasat amprenta asupra mediului inconjurător. Cu mulţi ani in urmă, teritoriul României era acoperit de păduri pe 79-80% din suprafaţa sa. Dezvoltarea continuă a societaţii umane a dus la defrişarea unor importante suprafeţe de pădure pentru obţinerea terenurilor agricole, păşunilor şi dezvoltării unor activităţi industriale, astăzi pădurile ocupând doar 29% din teritoriul ţării. Conform datelor furnizate de CNUCD, o treime din suprafaţa Globului este ocupată de terenuri aride, din care 70% au folosinţă agricolă şi sunt moderat-puternic afectate de degradare.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

36

Anual se pierd prin eroziune 24 mld. tone de sol arabil si peste 1 mld. de oameni sunt afectati de acest fenomen. România este prima ţară europeană situată la nord de Paralela 44 confruntată cu deşertificarea. Cauzele care au dus la aceste fenomene în România sunt schimbările curente de climă (cu apariţia secetei puternice din ultimii zeci de ani) şi degradarea solului datorită unor practici necorespunzătoare. Inregistrările meteorologice pe o perioada mai mare de 100 de ani arată o tendinţă evidentă de deşertificare pe o suprafaţă de 3 mil. ha in Dobrogea, Estul Munteniei si Sudul Moldovei, din care 2,8 mil ha teren arabil (20% din fondul agricol al României). Teritoriul cu o deşertificare intensă şi un risc mare de secetă include toata Câmpia Română, Sudul Moldovei în lungul râului Prut până în oraşul Iaşi, Podişul Dobrogei, Delta Dunării şi într-un procent mai mic Câmpia Vestică. Zona afectată de seceta este şi mai mare, ea acoperind întregul fond arabil al României, iar zonele afectate de degradarea solului acoperă cca. o jumatate din teritoriul naţional. Zonele cele mai afectate de eroziune sunt Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei, Podişul Getic, Trotuş-Olt. Observaţiile pe termen lung arată o tendinţă evidentă de amplificare şi agravare a fenomenului de degradare a solurilor in România. Cauze – efecte Mediul inconjurător reprezentat prin factorii săi de mediu este un tot unitar şi orice perturbare a unuia dintre aceşti factori se propagă şi asupra celorlalţi, determinând diferite răspunsuri, funcţie de intensitatea şi durata perturbaţiei. Având în vedere acest lucru, degradarea terenurilor, deşertificarea şi seceta sunt factori inseparabili din cauza legaturilor strânse dintre ei la apariţie, manifestare şi consecinţele pe termen scurt/lung pe care le au asupra mediului şi dezvoltării comunităţilor umane. Fenomene ca eroziunea hidrică amplifică puternic seceta in Dobrogea (cea mai afectată de deşertificare), Podişul Bârladului, Podişul Getic delimitat de râul Dâmboviţa, fluviul Dunărea, Subcarpaţii Getici si Câmpia Română, iar eroziunea eoliana are efecte importante asupra secetei in zonele cu soluri nisipoase din sudul si sud-estul României (Oltenia, Bărăgan, Tecuci). Salinizarea şi alcalinizarea accentuează seceta în ariile cu soluri sărăturate din Bărăgan, estul României şi vestul ţării. Seceta amplifică puternic deşertificarea şi degradarea terenurilor. În schema de alături sunt prezentaţi succint factorii care produc deşertificarea, degradarea terenurilor, seceta şi efectele acestora asupra mediului. Clima, un factor decisiv în accentuarea stresului asupra factorilor de mediu La nivel global se constată o perioadă de tranziţie a climei datorată efectului de seră - procesul de încalzire globală prin care trece planeta, produs in principal de CO2 generat de arderea combustibililor şi a gazelor de eşapament. Pădurile au un rol foarte important în acumularea carbonului, iar defrişarea masivă a lor duce la creşterea accentuată a concentraţiei de carbon în aer. Conform studiilor, dacă emisia de CO2 in atmosferă nu va scadea, in cca. 60 de ani, temperatura medie va creşte pe Glob cu cel puţin 3 grade. O creştere cu jumatate de grad faţă de temperatura medie poate duce la deşertificarea unor zone de sute de kilometri patraţi şi la dispariţia unor fâşii întinse de ţărm prin creţterea nivelului oceanelor. Clima temperată, caracteristică şi ţării noastre, aflată în curs de transformare poate ajunge la stadiul de climă tropicală având ca efecte pierderi economice uriaşe şi grave consecinţe asupra sănătăţii publice (favorizarea condiţiilor de dezvoltare a viruşilor tropicali, cum ar fi malaria). Vântul Forma depresionară, deschiderea largă spre est, absenţa obstacolelor orografice şi multitudinea luciilor de apă, ca şi vecinătatea cu Marea Neagră – însemnat centru de ciclogeneză, sunt elemente ce condiţionează frecvenţa mare a vânturilor, vitezele ridicate şi calmul redus. Vântul dominant este cel de nord-vest (Tulcea 15,4 %, Gorgova 19,7 %, Sfântu Gheorghe 17,5 %), urmat de cel din nord (Tulcea 12,3 %, Gorgova 18,6 %) şi nord – est (Sfântu Gheorghe 13,1 %). În zona litorală, în anumite sectoare predomină vântul de nord (Jurilovca 27,9 %, Sulina 18,5 %), urmat

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

37

de cel de sud (10,7 % şi respectiv 16,7 %) dirijate de linia de ţărm. Aceleaşi direcţii de nord şi sud sunt dominante şi în larg, pe mare, la Platforma Gloria, unde sectorul nordic deţine 44,8 % (O. Neacşa şi colab., 1989) . Vântul

Viteza medie anuală pe direcţii nu are totdeauna valoarea maximă pe direcţia dominantă, cu excepţia zonei litorale (Sulina 8,4 m/s şi Jurilovca 6,7 m/s), în rest, vitezele cele mai mari de 4 – 5 m/s se realizează pe direcţia nord – est, est şi sud – est (dinspre mare). Viteza medie anuală, indiferent de direcţie, influenţată de gradul redus de rugozitate şi mai ales de vecinătatea cu marea, are cele mai ridicate valori deasupra apelor costiere limitrofe (Sulina-dig 7,1 m/s) şi apoi în largul zonei litorale (Jurilovca 4,4 m/s, Sfântu Gheorghe 4 m/s). Deci, estul rezervaţiei beneficiază de cel mai mare potenţial energetic eolian. În apele costiere, la Sulina, vântul are în 24 ore o viteză medie energetică, relativ constantă tot anul, de 7 m/s. Calmul atmosferic se reduce treptat de la vest la est, concomitent cu reducerea rugozităţii suprafeţei active: Tulcea 23,8 %, Sulina-dig 1,8 %, aceasta fiind cea mai mică valoare. Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale a RBDD, ca urmare a contrastului termo-baric dintre apă şi uscat. În timpul a 24 ore, ele se rotesc conform acelor de ceasornic, acoperind un cadran de 360º. Briza de mare se resimte ziua, între orele 10 şi 20, iar briza de uscat, noaptea, între orele 23 şi 7; între 21 şi 22, ca şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic (O. Neacşa şi colab., 1974).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

38

Flora, vegetaţia şi fauna

Teritoriul RBDD se caracterizează printr-o diversitate deosebit de mare de elemente areologice, atât din punctul de vedere al refugiilor postglaciale cât şi al repartiţiei geografice actuale a speciilor. Se poate aprecia că, la originea diversităţii ridicate a florei şi faunei teritoriului RBDD, un rol important l-a avut poziţia geografică sud-est-europeană, apropiată de refugiile postglaciare mediteraneene, precum şi influenţele refugiilor estice, mai pronunţate decât în teritoriile central-europene. De asemenea, o importantă influenţă a avut şi specificul genezei Deltei Dunării..

Sub aspect biogeografic, teritoriul RBDD se află situat în marea regiune palearctică (ce cuprinde întreaga Europă, partea de nord a Africii şi Asia fără India şi Indochina), subregiunea euromediteraneană.

Sub aspect fitogeografic se încadrează în provincia danubiano-pontică, formând o unitate proprie, şi anume districtul Delta Dunării (V. Ciocârlan, 1994).

Sub aspectul zoogeografic al faunei de apă dulce, subregiunea euromediteraneană este divizată în provincia ponto-caspică, districtul nord-ponto-caspic, iar în ceea ce priveşte Marea Neagră, aici se întâlnesc specii aparţinând atât regiunilor marine litorale cât şi celor pelagice (P. Bănărescu, N. Boşcaiu, 1973).

Caracteristici ale biodiversităţii

Delta Dunării, în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, respectiv, un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice, începând de la plantele inferioare (unicelulare) şi până la cele superioare (cormofite), de la animalele unicelulare (protozoare) şi până la vertebratele cele mai evoluate (mamifere). Dar, mai mult decât atât, RBDD frapează încă prin densitatea ridicată de exemplare la multe specii, care în zilele noastre sunt rare sau lipsesc din alte regiuni ale continentului, cu toate că, datorită unor influenţe antropice din ultimele decenii (poluarea apelor, transformarea unor suprafeţe naturale în terenuri silvice, piscicole şi agricole etc.), n-a produs o diminuare până la dispariţie a unor specii de plante şi animale. Numărul speciilor ce trăiesc pe acest teritoriu este cu siguranţă mai mare decât cel cunoscut în prezent, întrucât inventarele întreprinse în trecut şi după înfiinţarea RBDD nu au cuprins toate zonele, nici sub aspect sistematic şi nici teritorial.

Până acum au fost inventariate 1 642 specii de plante şi 3 768 specii de animale, dintre care circa 1 530 specii de insecte, 70 specii de melci, 190 specii de peşti, 16 specii de reptile, 8 specii de broaşte, 325 specii de păsări şi 34 specii de mamifere (figura 13.1).

Multe specii de plante şi animale sălbatice din habitatele naturale sunt valorificate de om, constituind o resursă naturală regenerabilă.

Un număr relativ mare de specii de plante şi animale, chiar dacă nu sunt de interes economic, prin frumuseţea lor reprezintă adevărate „nestemate” ale naturii, frecvente aici şi rare în alte zone. Amintim dintre plante – endemitele Centaurea pontica şi Centaurea jankae, orhideele (Orchis elegans, Platantera bifolia, Anacamptis pyramidalis), liana grecească (Periploca graeca), volbura de nisip (Convolvulus persicus), dintre insecte fluturii iris (Apatura metis, Rhiparioides metelkana, Catocala elocata, Arctia villica, Thersamonia dispar), dintre coleoptere - nasicornul (Oryctes nasicornis), mantodeul Empusa fasciata şi ortopterul Saga pedo. Dintre amfibieni, brotăcelul (Hyla arborea) este deosebit de numeros aici. Păsările sunt bine reprezentate, unele protejate (pelican comun şi pelican creţ, lebăda cucuiată, egreta mare şi egreta mică, stârcul galben, stârcul lopătar, avozeta, piciorongul, raţa cu perucă, gâsca cu gât roşu şi multe altele). Majoritatea sunt cuibăritoare în zonă.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

39

Indiferent de valoarea economică sau cea estetică, fiecare specie deţine un rol ecologic bine determinat în ecosistemele deltaice, prin poziţia ce o deţine în cadrul lanţurilor trofice.

În ecosistemele dulcicole stagnante, flora microalgală şi macrofitică ce constituie producătorii primari, precum şi multe specii de protozoare, asigură continuitatea consumatorilor animali pentru foarte multe specii din verigile inferioare ale lanţului trofic: viermi rotiferi, unele specii de moluşte, entomostracei planctonici, hidracarieni, insecte şi peşti algo- şi fitofagi, amfibieni în stadiile larvare (mormoloci), păsări ierbivore (lebede, unele specii de raţe, lişiţă, gâşte etc.).

În al doilea „front” al consumatorilor intră unele specii de entomostracei carnivori (copepode), insecte acvatice carnivore (larvele şi adulţii unor coleoptere ditiscide, larvele libelulelor, ploşniţele de apă), peştii zoofagi, toţi amfibienii, două specii de şerpi, păsările acvatice zoofage, mamiferele acvatice carnivore, şi lanţul trofic acvatic poate continua până pe la treapta a cincea.

De menţionat este şi nivelul consumatorilor detritivori printre care amintim viermii nematozi şi oligocheţi, moluşte mai ales bivalve, unele insecte în stadiul larvar (chironomidele) şi chiar unii peşti (carasul argintiu).

Datorită creşterii, în ultimele decenii, a gradului de poluare a bazinului dunărean şi, în special, aportul crescut de nutrienţi (azot şi fosfor), microalgele, mai ales cele din grupul cianoficeelor (albastre), care în sezonul cald acoperă majoritatea suprafeţelor lacustre din întreg teritoriul RBDD, imprimând circuitului materiei vii şi moarte un sens nedorit şi anume, diminuarea până la dispariţie a numeroaselor specii de alge din alte grupe sistematice preferate de către consumatorii acvatici şi a unor specii şi asociaţii de plante acvatice superioare.

În consecinţă, reducerea speciilor din verigile consumatorilor precum şi deplasarea acestora în sensul populării bazinelor eutrofe cu specii care au un spectru mai larg de adaptabilitate (euritope), ca de exemplu peşti de talie mică şi cu valoare economică mai redusă (babuşcă, biban, caras, obleţ), iar ceilalţi cu un grad mai mult sau mai puţin pronunţat de stenotopie au părăsit în cea mai mare parte aceste zone (ştiucă, somn, crap etc.), unele specii fiind, în prezent, periclitate pe întreaga suprafaţă a RBDD (caracuda, linul, văduviţa).

În ecosistemele terestre rămase în regim natural, mult mai reduse în suprafaţă decât în trecut, lanţurile trofice au avut mai puţin de suferit decât în cele acvatice.

Nivelul consumatorilor cuprinde numeroase specii detritofage din grupul viermilor edafici nematozi şi oligocheţi, acarieni, insecte colembole etc., ce repun în circuit, alături de bacterii, numeroase substanţe minerale necesare dezvoltării vegetaţiei. În etajul superior găsim speciile fitofage, printre care cele mai numeroase sunt insectele ca: ortoptere (cosaşi şi lăcuste), stadiile larvare (omizi) ale tuturor lepidopterelor (fluturi). Dintre coleoptere mai numeroase sunt curculionidele (gărgăriţele), apoi croitorii (cerambicide), homoptere (cicade) etc.

De asemenea, unele specii de păsări ierbivore şi granivore se hrănesc în aceste zone (gâşte, fazan, mai multe specii de păsări cântătoare), iar dintre mamifere toate speciile de rozătoare (şoareci şi şobolani, iepuri), precum şi căpriorul şi porcul mistreţ.

Foarte numeroasă este şi categoria zoofagilor, atât ca număr de specii, cât şi ca abundenţă. Numeroase insecte consumă nevertebrate fitofage sau detritofage (carabi, buburuze, libelule, viespi). Toate speciile de broaşte şi şopârle se hrănesc cu viermi şi insecte, iar dintre şerpi, vipera de stepă consumă un procent ridicat de ortoptere.

Majoritatea păsărilor cântătoare sunt consumatoare de insecte, iar dintre mamifere menţionăm pe cele de talie mică din ordinul insectivorelor (chiţcani, arici, cârtiţă) şi al chiropterelor (lilieci).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

40

Pe treapta superioară sunt carnivorele (consumatoare de vertebrate şi uneori nevertebrate): mamiferele carnivore (vulpe, enot, şacal auriu, dihor, hermelină, nevăstuică), şerpii (şarpele de casă, şarpele rău, vipera de stepă), păsările de pradă de noapte (cucuveaua, ciuful, striga, huhurezul) şi cele de zi (şoimuleţul de seară, şoimul rândunelelor, vânturelul), fiind specii frecvent întâlnite în teritoriul RBDD.

Flora

Comparativ cu flora regiunii continentale limitrofe (Dobrogea), care cuprinde peste 1 900 specii de cormofite (reprezentând peste 50 % din flora întregii ţări), flora Deltei Dunării şi a Complexului lagunar Razim – Sinoe este mai săracă (779 specii), cuprinzând în majoritatea lor taxoni cu areal larg: elemente eurasiatice – cca 30 %; continental-eurasiatice – cca 15 %; cosmopolite – cca 10 %).

Majoritatea speciilor sunt hidrofile (acvatice), higrofile (palustre), psamofile (adaptate la zone nisipoase) şi halofile (de sărătură).

Comparând numărul de specii din diferite familii de angiosperme observate în Delta Dunării, se constată că numărul speciilor semnalate de literatura de specialitate (total 995 specii) este mai mare decât cel al taxonilor observaţi în perioada 1991 – 1996 (total 729 specii).

Trebuie ţinut cont, însă, atât de faptul că în lista floristică de cca 150 specii sunt citate după literatura veche de peste o jumătate de secol. Dintre aceşti taxoni neregăsiţi pe teritoriul deltei fac parte specii de pajişti umede, de pădure sau din vecinătatea pădurii (Orchis morio, Orchis coriophora, Liparis loeselii, Gentiana cruciata etc.) sau specii palustre (Calla palustris, Caldesia parnassifolia, Viola palustris, Menyanthes trifoliata etc.)

Plante superioare acvatice şi palustre

În fitocenozele (comunităţi de plante) acvatice şi palustre predomină elementele floristice eurasiatice şi circumpolare. În compoziţia asociaţiilor acvatice şi hidrofile intră aproximativ 120 specii de plante.

În cazul lacurilor suficient de adânci se găsesc mai multe tipuri de comunităţi vegetale, grupări naturale ce au forma unor fâşii paralele cu linia ţărmului. Aceste asociaţii sunt alcătuite din specii ce au cerinţe bine determinate faţă de habitat (tipul solului, grosimea şi consistenţa mâlului, adâncimea apei etc.).

Numărul de specii ale unor familii din grupa mono- şi dicotiledonatelor Familia Terra România Delta (a) Delta (b) RBDD Compositae 20 000 447 107 91 98 Cruciferae 4 000 188 56 43 46 Scrofulariaceae 3 000 123 33 27 29 Umbelliferae 3 500 129 33 24 25 Cyperaceae 3 500 132 46 40 44 Gramineae 6 000 286 97 79 84 Liliaceae 4 000 119 22 11 12 Orchidaceae 20 000 57 13 10 10 Cormofite 300 000 3 763 995 729 779

(Ciocârlan, 1994; Delta – număr de specii determinate în cursul anilor 1991 – 1996)

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

41

Dintre plantele acvatice fac parte speciile submerse (cu rădăcinile fixate în substrat, tulpina şi frunzele subacvatice, numai floarea se ridică deasupra apei pentru polenizare): peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton crispus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus). Unele plante plutesc în masa apei, neavând contact cu substratul, floarea fiind singurul organ ce se ridică deasupra apei (în timpul fecundaţiei): otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa).

Mai aproape de ţărm trăiesc speciile cu frunzele natante. Unele au rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre (nufărul alb – Nymphaea alba; nufărul galben – Nuphar lutea; plutniţa – Nymphoides peltata; iarba broaştelor – Hydrocharis morsus-ranae; troscotul de baltă – Polygonum amphibium; cornacii – Trapa natans), altele plutesc liber la suprafaţa apei (diferite specii de lintiţă – Lemna minor, L. gibba, L. trisulca, Spirodella polyrhiza).

Rizacul (Stratiotes aloides) face parte din speciile cu frunzele emerse, vârful frunzelor fiind deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufundată şi plutind în apă. Limbariţa (Alisma plantago-aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus umbellatus) sunt, de asemenea, plante emerse ce au rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul apelor puţin adânci.

Următoarea centură de plante, care face legătura dintre ape şi uscat, o formează stufărişul, asociaţie vegetală caracteristică mlaştinilor cu exces permanent de apă. Stufărişul, ce ocupă suprafeţe întinse în Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoe, având în cadrul mediului un rol important, reprezintă un filtru biologic eficient pentru ape şi un element de protecţie a malurilor împotriva bătăii valurilor. Stufărişul apare în habitate cu ape puţin adânci (până la 1 m), cu aluviuni fine pe fund, în care sunt fixaţi rizomii şi rădăcinile speciei dominante, stuful (Phragmites australis), cu care se asociază diferite specii hidrofile ca: papura (Typha latifolia), feriga de baltă (Thelypteris palustris), pipirigul (Scirpus lacustris), gălbinele (Lysimachia vulgaris), răchitan (Lythrum salicaria), măcriş de baltă (Rumex hydrolapathum), tătăneasa (Symphytum officinale) etc.

Pe suprafeţe mai reduse sunt instalate şi comunităţi formate, în special, din papură cu frunza îngustă (de ex. Typha angustifolia), pipirig (de ex. Schoenoplectus lacustris) sau buzdugan (de ex. Sparganium ramosi).

Plante superioare terestre

Pe grindurile din Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoe, în depresiunile cu sol salinizat se întâlnesc specii halofile, adaptate să reziste la conţinutul ridicat în săruri ale substratului: brânca (Salicornia europaea), pătlagina (Plantago maritima), albăstrica (Aster tripolium), Bassia sedoides. Pe malurile mai uscate ale depresiunilor cu sol sărăturat trăiesc elementele mezo-higro-halofile: ghirinul (Suaeda maritima), săricica (Salsola soda), Aeluropus littoralis etc.

Nisipurile grindurilor fluvio-maritime sunt populate (în funcţie de umiditatea, troficitatea şi salinitatea solului) de specii psamofile, specii adaptate la viaţa pe nisip.

Pe cordoanele nisipoase litorale se poate observa o evidentă zonare a vegetaţiei.

Plaja ce se află în afara bătăii valurilor (şi care are o lăţime de circa 5 – 20 m) este populată de exemplare răzleţe de varză de mare (Crambe maritima), ridichioară de nisip (Cakile maritima), vitrigon (Eryngium maritimum), morcovul sălbatic (Daucus guttatus) etc. Urmează un şir de dune (ce ocupă o porţiune lată de 10 – 50 m) paralele cu ţărmul mării.

Dintre plantele caracteristice acestor dune, principalul rol de fixator al nisipului îl joacă perişorul (Elymus sabulosus), iar pe solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul (Ephedra distachya). Pe

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

42

porţiuni cu umiditate mai redusă trăiesc volbura de nisip (Convolvulus persicus), vineţelele de nisip (Centaurea arenaria), siminocul (Helichrysum arenarium), Gypsophyla perfoliata, Stachys maritima, Plantago coronopus. Pe nisipurile cordoanelor litorale se întâlnesc şi tufărişuri de cătină albă (Hippophae rhamnoides), salcie târâtoare (Salix rosmarinifolia), sălcioară (Eleagnus angustifolia), specie introdusă la început prin plantare.

Grindurile Letea şi Caraoman oferă condiţii pedo–climatice (troficitate redusă a solului, deficit de apă etc.) ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice (tipice pentru RBDD), caracterizate prin prezenţa unor elemente submediteraneene (specii de colilie – Stipa lessingiana, Stipa ucrainica; sadină – Chrysopogon gryllus).

Pe dunele înalte, cu nisip nefixat şi nesolificat, trăiesc perişorul (Elymus sabulosus), vineţele de nisip (Centaurea arenaria), troscot de nisip (Polygonum arenarium), pelinul de nisip (Artemisia arenaria) şi, pe alocuri, cârcelul (Ephedra distachya). Pe dunele mijlocii coabitează otrăţelul (Onosma arenarium), siminocul (Helichrysum arenarium), secara sălbatică (Secale sylvestre), Scabiosa ucrainica. Condiţiile de viaţă de pe dunele joase avantajează specii stepice tipice: iarba câinelui (Cynodon dactylon), părăsita găinilor (Taraxacum serotinum), trifoiul mărunt (Medicago lupulina), Convolvulus lineatus etc.

În perimetrul complexului lagunar Razim – Sinoe, pe martorii de eroziune (sol stâncos) s-a instalat un tip special de asociaţie stepicolă petrofilă, rolul principal avându-l speciile tauro-caucaziene şi mediteraneano-balcanice: cimbrişorul dobrogean (Thymus zygoides), pir crestat (Agropyron brandzae), păiuş dobrogean (Festuca callieri), petrinjei dobrogeni (Pimpinella lithophila), ceapa ciorii dobrogeană (Gagea callieri).

Plante endemice. Flora din RBDD cuprinde patru specii endemice şi o subspecie endemică (Elymus pycnanthus deltaicus)

Specii de plante endemice din RBDD

Numele genului

Numele speciei

Locul unde a fost semnalat

Centaurea pontica zona oraşului Sulina Centaurea jankae Capul Doloşman Ornithogallum amphibolum grindul Caraorman oreoides Insula Popina

Numărul mic de endemisme se explică prin mai multe condiţii obiective, principalul fiind vârsta relativ redusă (max. 5 000 ani) a ecosistemelor deltaice.

Cele 4 specii endemice reprezintă 0,51 % din totalul speciilor de plante din RBDD. Acest număr poate să pară redus, în special dacă ţinem cont de faptul că în România există 50 specii endemice de plante (reprezentând 1,33 % din flora autohtonă) şi, mai ales, dacă o raportăm la zonele învecinate, unde relieful a favorizat apariţia a numeroşi taxoni cu areal redus (de ex. în Turcia, ţară riverană Mării Negre, au fost descrise cca 3 000 de endemite vegetale).

Plante periclitate.

Dintre speciile vegetale, identificate în perioada 1991 – 1996, un număr de 95 de taxoni sunt consideraţi specii periclitate, adică specii la care s-a constatat un regres (în special din cauza

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

43

activităţilor umane), specii al căror populaţii sunt răspândite pe arii reduse, astfel încât orice presiune asupra lor ar putea duce la dispariţia acestora sau specii care au un areal redus pe plan mondial.

Dintre speciile periclitate fac parte atât plantele acvatice (otrăţel de baltă – Utricularia vulgaris, aldrovanda – Aldrovanda vesiculosa), plante palustre (săgeata apei – Sagittaria trifolia; Trachomitum venetum, stânjeneii de baltă – Iris variegata), orhideele de pe grindul Letea (Anacamptis pyramidalis, Epipactis atrorubens, Neottia nidus-avis, Platanthera bifolia etc.), de pe grindul Caraorman (Cephalantera longifolia, Dactylorhiza incarnata) sau de pe grindurile din zona Complexului lagunar Razim – Sinoe (Orchis coriophora), graminee (Aegilops cylindrica de pe dunele din Letea, Hordeum amritimum de pe grindul Caraorman, Saccharum strictum de pe grindul Palade etc.), arbuşti (păliurul – Paliurus spina-christi), specii psamofile de pe grindurile fluvio-maritime (ridichioara de nisip – Cakile maritima, varza de mare – Crambe maritima, volbura de nisip – Convolvulus persicus, plesnitoare – Ecballium elaterium) etc.

Factorii care limitează dezvoltarea acestor specii sunt variaţi. În cazul plantelor acvatice eutrofizarea accentuată este cauza principală: cantitatea mare de nutrienţi transportaţi de Dunăre nu poate fi preluată în totalitate de plantele acvatice, astfel că ele devin accesibile algelor.

Succesiunile de creşteri explozive şi descreşteri bruşte ale numărului de alge provoacă oscilaţii cu amplitudine mare în conţinutul de oxigen al apei, în cursul nopţilor de vară şi toamnă timpurie concentraţia în oxigen atingând valori minime.

Paralel cu aceste dezechilibrări ale conţinutului de gaze solvite în apă, numărul mare de alge funcţionează ca un ecran, împiedicând pătrunderea razelor solare până la plantele superioare submerse, efectul fiind dispariţia acestora din habitatele afectate de „înfloririle” algale.

La plantele terestre, factorul limitativ este apa: scăderea nivelului apelor freatice a afectat pădurile de pe grindurile fluvio-maritime (în special pădurea Caraorman).

Dintre speciile periclitate fac parte şi plantele ce au populaţii reduse pe plan european sau mondial. Unii dintre aceşti taxoni sunt sporadici în deltă (trifoiul cu patru foi – Marsilea quadrifolia) sau pot fi specii ce sunt frecvent întâlnite în habitatele naturale deltaice (cârcelul – Ephedra dystachia, de pe dunele nisipoase).

Plante introduse de om.

O parte din speciile existente în prezent pe teritoriul RBDD a fost introdusă de om. În majoritatea cazurilor este vorba de plante ierboase ajunse în aceste zone involuntar. Printre speciile adventive se găsesc plante acvatice natante (Azolla caroliniana), submerse (Elodea nutalli, Vallisneria spiralis), specii palustre (Acorus calamus) şi plante terestre, ruderale (Datura stramonium, Bidens frondosa). Dintre speciile adventive cu tulpina lemnoasă fac parte arbustul Amorpha fruticosa, Eleagnus angustifolia, iar cele cu tulpină volubilă sunt reprezentate de cuscută (Cuscuta campestris).

Unele specii au fost introduse din motive economice (pentru exploatarea masei lemnoase) diferitele varietăţi şi hibrizi de plop; în scop medicinal (Datura stramonium, Acorus calamus); estetic (Petunia parviflora) sau accidental (Xanthium italicum), ele devenind subspontane.

Lista floristică a RBDD, bazată pe inventarele metodice din perioada 1991 – 1996, cuprinde 33 de specii ce provin de pe alte continente. Majoritatea acestor specii adventive sunt de origine americană (25), în special nord-americană (17), restul speciilor provenind din Australia (Chenopodium pumilio), Asia de Sud-Vest (Veronica persica), Africa de Sud (Solanum retroflexum) etc.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

44

Vegetaţia

În cadrul teritoriului RBDD. se găsesc mari suprafeţe cu stufărişuri, lacuri cu vegetaţie acvatică, pajişti de luncă, păduri de luncă, plantaţii de plop şi salcie, păduri de tip continental pe nisipuri, pajişti xerofile pe nisipuri si pajişti salinizate pe nisipuri şi aluviuni.

Prin îndiguirea multor suprafeţe (cca 100.000 ha), s-au produs schimbări esenţiale în funcţia ecosistemelor din Delta Dunării, cum ar fi intensificarea proceselor de salinizare sau colmatare cu aluviuni sub influenţa modificărilor în regimul hidrologic.

Pajiştile de luncă

Pajiştile mezofile de luncă se întâlnesc în lungul reţelei hidrografice în zonele inundate temporar pe soluri aluviale gleizate şi soluri gleice. Asociaţiile de Agrostis stolonifera, Agropyron repens + Rorippa austriaca se întâlnesc pe malurile relativ înalte, în timp ce asociaţiile cu Typhoides arundinacea, Glyceria maxima + Carex sp. Şi Galega officinalis acoperă zonele mai joase.

În delta fluvială pajiştile de luncă mărginesc sau se întrepătrund cu pădurile de luncă cu păduri sud-europene de salcie, plop alb şi negru. Pe braţul Sfântu Gheorghe în aval, pajiştile mezofile însoţesc şi pădurile cu Fraxinus angustifolia + F.pallisae şi Alnus glutinosa + Periploca graeca.

Pajiştile mezoxerofile cu Cynodon dactylon si Chrysopogon gryllus se întâlnesc în partea de aval a deltei, unde efectul inundaţiilor este mai redus şi climatul relativ mai secetos (350 mm/an precipitaţii faţă de cca 400 – 450 mm în amonte).

Vegetaţia litorală şi halofilă

Vegetaţia litorală de nisipuri nefixate este reprezentată îndeosebi de Petasites spurius + Eryngium maritimum, Elymus giganteus, Argusia sibirica, Crambe maritima, Cakile euxinia. Această vegetaţie nord-pontică de nisipuri slab salinizate se întâlneşte în lungul litoralului şi este însoţită de vegetaţie halofilă pontică pe psamosolurile salinizate sau pe solonceacurile marine.

Vegetaţia halofilă acoperă suprafeţe importante pe grindurile Sărăturile, Caraorman şi Letea. Salicornia patula şi Suaeda prostrata se întâlnesc în zonele mai puternic salinizate, iar în ordinea descreşterii salinizarii din depresiuni spre crestele dunelor, această vegetaţie este urmată de Juncus litoralis, J.maritimus, Plantago crassifolia, Statice gmelini şi pajişti semihalofile cu Puccinellia distans, P.convoluta, Apera maritima, Agrostis pontica.

În partea superioară a dunelor unde procesul de solificare este incipient, se dezvoltă vegetaţia xerofilă cu Carex colchica, Ephedra distachya, Secale silvestre, Festuca beckeri, Elymus giganteus adesea însoţită, pe grindurile Letea şi Caraorman, de pădurile pe nisipuri ce se dezvoltă în zonele depresionare nesalinizate.

Vegetaţia acvatică

În mod frecvent lacurile sunt mărginite cu Typha angustifolia sau Typha angustifolia, Schoenoplectus lacustris şi vegetaţie acvatică de Trapa natans şi Nymphoides peltata în lacurile cu sedimentare minerală, şi Nymphaea alba în lacurile cu turbă sedimentară. Principalele asociaţii de macrofite acvatice (M. Godeanu, 1974, A. Popescu, V. Sanda, 1976) sunt reprezentate de Charion fragilis, Potamogetion, Nymphaeion, Ceratophylletum demersi, frecvent întâlnite în lacurile mărginite cu Scirpo-Phragmitetum.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

45

În lacurile mai puţin adânci şi ochiurile de apă din stufărişuri se întâlnesc asociaţiile Hydrocharitetum morsus-ranae, Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides, Trapetum natantis, Potametum natantis. În canale şi japse se întâlnesc asociaţiile Nymphoidetum peltatae, Trapetum natantis, Stratiotetum aloides, Potametum natantis, Myriophyllo-Potametum.

La marginea canalelor şi gârlelor se dezvoltă asociaţiile Hydrocharitetum morsus-ranae, Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides, Lemno-Salvinetum natantis, Myriophylletum spicati, Lemno-Utricularietum

Vegetaţia de mlaştină

Zonele de mlaştină acoperă 143 500 ha, cea mai comună unitate de peisaj fiind reprezentată de suprafeţele stuficole reprezentate de asociaţia Scirpo-Phragmitetum.

Stufăriile au caracteristici distincte funcţie de cele ale habitatului, astfel, stuful monodominant cu Phragmites australis var. gigantissima (4 – 5 m înalţime), creşte îndeosebi în delta fluvială în lungul reţelei hidrografice pe soluri gleice sau gleice turboase inundate temporar. Adesea în delta fluvială stuful este mărginit sau amestecat cu Typha angustifolia şi Schoenoplectus lacustris în arealele cu sedimentare minerală activă.

În procesul de eutrofizare al deltei, mari suprafeţe cu lacuri deltaice sau lagunare au fost acoperite cu un strat de turba de 1 – 3 m sau mai gros, pe care s-a constituit formaţiunea de plaur (figura 14.2). Aceasta constă dintr-o reţea de rizomi de stuf viabili (turbă fibrică) cu o grosime de 0,8 – 1,5 m, situată pe un substrat organic vechi mai intens mineralizat (turbă hemica sau saprică) sau direct pe substratul mineral.

Plaurul poate fi fixat de substrat, flotant sau poate deveni plutitor la nivele ridicate ale apelor de inundaţie. Vegetaţia acoperitoare sub care s-au dezvoltat, în principal, depozitele de turbă este reprezentată de asociaţia Scirpo-Phragmitetum cu Phragmites australis gigantissima în arealele cu circulaţie activă a apei proaspete prin sau sub plaur şi Phragmites australis var. flavescens în zona maritimă unde influenţa apelor marine a fost mai puternică îndeosebi înainte de închiderea Complexului lagunar Razim – Sinoe.

Tot în delta marină stuful formează asociaţii cu Carex acutiformis, C. riparia şi Typha angustifolia, fiecare din aceste specii putând fi dominantă în funcţie de caracteristicile solului. Salix cinerea (zălogul) însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur, în prezent fiind în extindere datorită reducerii activităţii de recoltare a stufului şi arderii stufăriilor, care aveau ca efect distrugerea parţială a acesteia.

Tot în delta marină stuful formează asociaţii cu Carex acutiformis, C. riparia şi Typha angustifolia, fiecare din aceste specii putând fi dominantă în funcţie de caracteristicile solului. Salix cinerea (zălogul) însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur, în prezent fiind în extindere datorită reducerii activităţii de recoltare a stufului şi arderii stufăriilor, care aveau ca efect distrugerea parţială a acesteia.

În arealele unde plaurul nu a acoperit complet suprafaţa lacurilor, în ochiurile de apă se dezvoltă Thelypteris palustris şi vegetaţie acvatică.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

46

Fauna

Nevertebratele

Acest grup de vieţuitoare, care ocupă un rol important în ecosistemele dominant umede, din teritoriul RBDD, se caracterizează printr-o diversitate ridicată atât în ce priveşte numărul mare de specii cât şi prin abundenţa exemplarelor multor grupe sistematice.

În bazinele acvatice dulci şi ariile umede ale acestui teritoriu s-au identificat până în prezent 418 specii de viermi rotiferi, nematozi şi oligocheţi, 90 specii de moluşte, lamelibranhiate (scoici) şi gasteropode (melci), pulmonate şi branhiate, peste 190 crustacee, dominând copepodele şi cladocerele, şi de asemenea, numeroase specii de acarieni (căpuşe), aranee (păianjeni), colembole (insecte inferioare). Cel mai numeros grup este cel al insectelor pterigote (aripate), adaptate la o multitudine de tipuri de habitate.

Până în prezent au fost identificate circa 2 500 specii, însă numărul acestora este cu siguranţă mai mare. Ultimele inventare au scos în evidenţă faptul că 40 specii se înregistrează numai în acest teritoriu (endemice) şi peste 200 s-au găsit a fi noi pentru fauna României. Dintre acestea, trei specii de moluşte trăiesc doar în complexul lagunar (aria Periteaşca şi aria insulei Popina). Lista speciilor de insecte endemice (total 27 taxoni) este dominată de himenoptere (25 specii), majoritatea fiind pe Letea (15 specii). Insula Popina este singurul loc din lume unde se găseşte lăcusta Isophya dobrogensis. Subspecia „deltaica” a fluturelui Diachrysia chryson are o răspândire limitată în perimetrul RBDD; exemplare au fost observate în mai multe puncte ale deltei propriu - zise, dar şi în spaţiul complexului lagunar.

Populaţiile a numeroase specii de nevertebrate au suferit un proces de regres determinat de schimbările treptate ale mediului. Procesul are cauze naturale (colmatarea progresivă a lacurilor, încălzire gradată a climei – începând de la mijlocul secolului trecut, stabilirea în spaţiul deltei a unor specii din sudul şi sud-estul continentului etc.), sau reflectă impactul negativ al activităţilor umane (cantităţile crescânde de nutrienţi care duc la eutrofizarea, din ce în ce mai accentuată, a mediilor acvatice, păşunat excesiv, înlocuirea speciilor lemnoase autohtone cu specii de interes economic etc.). Astfel, cel puţin 18 specii de moluşte se caracterizează prin diferite grade de periclitare, adică au populaţiile din ce în ce mai reduse în comparaţie cu situaţia constatată în perioadele anterioare înfiinţării RBDD. Cea mai afectată este chiar una dintre speciile endemice (Caecum tenue), care a fost regăsită în ultimii ani doar în zona Periteaşca. Grav afectate sunt şi speciile care, deşi au un areal mai întins pe continentul european, în deltă au fost găsite doar în câteva puncte, dar şi acolo numai câteva exemplare, cum ar fi Venus gallina, Donax trunculus, Monodacna colorata, Monodacna pontica, Tellina tenuis.

Prin cercetările întreprinse a reieşit că circa 196 specii de insecte sunt periclitate. S-a constatat că 111 specii de himenoptere, 51 specii de fluturi şi 32 specii de gândaci au populaţii din ce în ce mai mici. Un exemplu elocvent îl reprezintă efemeropterul Palingenis longicauda (numită popular „rusalie”) care n-a mai fost observat în deltă, deşi anterior specia a fost extrem de abundentă pe tot şenalul Dunării (pescarii în mod obişnuit foloseau larva ei drept momeală pentru pescuit). Lăcusta endemică Isophya dobrogensis se află de asemenea într-o situaţie critică (deoarece ea există doar în insula Popina) şi orice intervenţie ce afectează populaţiile acestei specii poate duce la extincţia totală a sa.

Dintre speciile protejate prin Convenţia europeană asupra vieţii sălbatice („Convenţia de la Berna”) numai cinci au fost identificate pe teritoriul RBDD: Saga pedo (lăcustă), Apatura metis (fluture de zi), Lycaena dispar (fluture de zi), Parnassius mnemosyne (fluturele apolo mic) şi Proserpinus proserpina (sfingid, fluture).

Cercetările din perioada 1991 – 1996, desfăşurate în Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoe, au dus la identificarea unui număr maret de specii şi subspecii noi pentru fauna României

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

47

(observate pentru prima dată în ţară pe teritoriul RBDD), sau noi pentru ştiinţă (descrise pentru prima dată în lume).

Până în prezent, au fost identificate pe teritoriul RBDD, 30 specii de insecte noi pentru ştiinţă (considerate endemisme), 194 specii sunt noi pentru România, majoritatea lor fiind himenoptere (138 specii), urmate de gândaci (19 specii), homoptere (14 specii) etc.

Dintre protozoare – animale unicelulare menţionăm: flagelatele, sarcodinele şi sporozoarele.

Flagelatele formează una din principalele componente ale planctonului. Speciile cele mai comune în apele dulci sunt englenele (Englena glacilis). Prezenţa lui Budo putrinus în apele dulci indică poluare cu substanţe organice. Noctiluca miliaris, o specie frecvent întâlnită în Marea Neagră, este fosforescentă şi produce fenomenul denumit „lumânarea de mare".

Sarcodinele populează aproape toate mediile de viaţă: Amoeba proteus este o specie comună în ape dulci bogate în vegetaţie, Pelomyxa palustris preferă apele murdare, iar foraminiferele sunt în majoritatea lor marine (cochiliile lor calcaroase se depun după moarte pe fundul mării formând aşa-numitele roci biogene).

Dintre Sporozoare amintim speciile genului Plasmodium, care produc bolile denumite generic „frigurile de baltă": Plasmodium malariae, transmis împreună cu saliva ţânţarului Anopheles producea malaria mai ales prin aşezările din lunca Dunării (actual flagelul acesta a dispărut, ca urmare a campaniei de combatere din deceniul al şaselea al secolului nostru).

Dintre nevertebratele pluricelulare menţionăm: spongierii, celenteratele, viermii, moluştele, racii şi artropodele (păianjeni, miriapode, insecte).

Spongierii, organisme exclusiv acvatice, sunt frecvent întâlniţi în Delta Dunării. Cel mai comun este buretele-de-apă-dulce (Spongilla lacustris), animal cu miros de formol, cu corpul neted în apele curgătoare şi cu proeminenţe în cele stagnante.

Celenteratele sunt frecvent întâlnite sub forma „polipului" speciilor din genurile Hydra şi Chlorohydra, care stau fixate pe diverse plante, rădăcini, ramuri scufundate în apă. Caracteristice pentru pelagialul Mării Negre sunt meduzele de apă rece (Aurelia aurita), observate mai ales iarna şi „inima mării" (Rhizostoma pulmo), specie comună în întregul bazin mediteranean.

Moluştele

Melcii preferă, în general, apele stagnante, bogate în plante acvatice. Majoritatea speciilor sunt erbivore, cum sunt Planorbarius corneus, Lymnaea stagnalis (cochilia deseori acoperită de alge) etc., care pasc algele de pe frunzele plantelor acvatice sau se hrănesc chiar cu părţile moi ale acestor plante. Frecventă în Delta Dunării este Radix ovata, ce are de obicei cochilia acoperită cu un strat gros de detritus. Scoicile sunt organisme exclusiv acvatice, tipic bentonice şi, fiind animale deosebit de sensibile la calitatea apei (oxigenare, substanţe poluante dizolvate etc.), prezenţa sau absenţa lor sunt buni indicatori ai stării sistemului studiat. În Delta Dunării sunt frecvent întâlnite scoica de iaz (Anodonta cygnea) şi Dreissena polymorpha (specie care are originea în Marea Sarmatică, o întindere imensă de ape puţin sărate, ce cuprindea zona de la Marea Neagră de azi până la lacul Aral). Scoica de râu (Unio pictorum) este specie reofilă: trăieşte pe fundul braţelor principale şi al canalelor mari, devenind din ce în ce mai sporadică pe măsură ce ne îndepărtăm de apele curgătoare. Crustaceele.

Crustaceele inferioare. Cladocerele, ostracodele şi copepodele cuprind specii acvatice care formează o bună parte a zooplanctonului dulcicol: unele specii filtrează apa pentru a reţine diferite particule minuscule (bacterii, alge, protozoare), altele vânează activ organisme acvatice. Dintre speciile

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

48

filtratoare fac parte numeroase specii din grupul cladocerelor (numiţi şi „purici de baltă") cum sunt Daphnia cucullata, Daphnia magna etc., sau cele din grupul copepodelor (Diaptomus serbicus). Prădătorii sunt şi ei fie cladoceri (Leptodora kindtii), fie copepozi (Cyclops furcifer, Cyclops insignis etc.). Arahnidele

Printre păianjeni se găsesc specii de dimensiuni mari, cum ar fi Lycosa singoriensis, care cu picioarele întinse poate avea 5 – 6 cm. Pe teritoriul rezervaţiei au fost semnalate şi specii rare din familia păianjenilor cu cruce (de exemplu Argyope lobata, ce are mai multe excrescenţe laterale pe marginile abdomenului alb). Câteva exemplare de „văduva neagră" (Latrodectus mactans tredecimguttatus, a cărei muşcătură este periculoasă şi pentru om) au fost capturate cu mai mulţi ani în urmă pe insula Popina şi în zona Letea. Des întâlnit este păianjenul Argiope bruennichi (cu abdomenul colorat în galben, cu dungi transversale negre şi albe) care îşi ţese o plasă mare pe plantele ierboase ce cresc pe malurile canalelor, lacurilor. Păianjenul de apă (Argyroneta aquatica) îşi construieşte sub apă o plasă sub formă de clopot, în care acumulează aer: el respiră acest aer în timp ce pândeşte insectele ce înoată în desişul plantelor submerse.

Insectele

Diplopodele, specii detritivore, sunt reprezentate mai ales prin Julus terrestris şi Polydesmus complanatus, ambele specii comune în litiera pădurilor de pe grindurile din deltă. Din grupul chilopodelor amintim Scolopendra cingulata, lungă pe până la 18 cm, frecventă în zonele pietroase din sudul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (insulele Popina şi Bisericuţa, Capul Doloşman, cetatea Histria). Ea este portocalie cu două linii transversale (în stadiul tânăr) şi negru lucioasă cu picioare roşii (în stadiul adult). Scolopendra vânează păianjeni, gândaci în special noaptea, iar în cursul zilei stă ascuns sub stânci, în găuri din sol. Specia Lithobius forficatus o întâlnim frecvent în frunzarul pădurilor, atât în delta propriu-zisă, cât şi în zonele extradeltaice.

Efemeroptere au larvele adaptate la viaţa bentonică: ele se târăsc pe fundul mâlos sau se agaţă de plantele submerse (de ex. larvele speciei Caenis lactea) sau înoată în apele stătătoare (de ex. Cloeon dipterum). Adultul trece la viaţa aeriană, dar trăieşte câteva ore (sau maxim câteva zile), perioadă în care au loc împerecherea şi depunerea ouălor, după care insectele adulte mor.

Larvele trichopterelor trăiesc pe fundul apelor, unde construiesc plase pentru filtrarea apei (Hydropsyche bulgaromanorum) sau îşi construiesc din fire de nisip sau resturi de plante adăposturi turtite, mici (Orthotrichia costalis) sau lungi, conice, ascuţite (Mystacides longicornis) ce le apără atacul prădătorilor.

Grindurile nisipoase din deltă şi complexul lagunar oferă condiţii ideale mai multor specii de „leul furnicilor", cum sunt Myrmecaelurus trigrammus (frecvent pe grindurile Sărături, Caraorman şi Saele) şi Myrmeleon inconspicuus (comun pe nisipurile de la Sfântu Gheorghe, Caraorman şi Letea). Larvele acestor specii sapă în nisip nişte capcane sub formă de pâlnie. Larva (ce stă îngropată în nisip pe fundul pâlniei) este înzestrată cu fălci puternice, lungi, încovoiate şi ascuţite, cu care înşfacă victimele (furnici şi alte insecte mărunte) ce alunecă în capcană.

La alte specii ce trăiesc în zone sărace în terenuri acoperite de nisip (cum este Dendroleon pantherimus observat în zona Maliuc), larvele nu fac pâlnie în sol, ci trăiesc printre ierburi sau se ascund după o cută de teren, de unde pândesc prada pe care o prind aruncându-se asupra ei.

Libelulele. În faza larvară vânează fie pe suprafaţa mâlului (Anax parthenope, Orthethrum albistylum), fie din desişul plantelor acvatice (Coenagrion pulchellum, Ischnura elegans). Adulţii de libelule sunt, de asemenea, organisme răpitoare, vânând din zbor diferite insecte

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

49

Lăcustele. Una din cele mai mici ortoptere din ţară, numită Tetrix bolivari, comună în toată delta este adaptată la viaţa în desişul vegetaţiei higrofile. La fel de frecventă este în RBDD şi cea mai mare lăcustă din România, Acrida ungarica, ce populează în special zone mai aride. Cel mai des întâlnim în toată rezervaţia specia Calliptamus barbarus şi doar la Caraorman s-au găsit câteva exemplare ale temutei lăcuste migratoare (Locusta migratoria). Dintre rarităţile faunei române face parte lăcusta Saga pedo, specializată în prădarea altor lăcuste ce trăiesc pe vegetaţia de pe locurile nisipoase însorite (Caraorman, Grindul Lupilor).

Aglomerările masive de urechelniţă dobrogeană (Labidura riparia), fenomen observat la Sfântu Gheorghe, Saele, Grindul Lupilor etc., arată că pe teritoriul RBDD această specie este mult mai frecventă decât Forficula auricularia, o urechelniţă comună în tot restul României.

În deltă şi în regiunile învecinate întâlnim toate cele trei specii de mantodee cunoscute din România: călugăriţa (Mantis religiosa) este cea mai comună dintre ele, călugăriţa cu coif (Empusa fasciata) a fost observată în special în zonele cu vegetaţie ierboasă de la malul mării (Chituc, Sfântu Gheorghe) şi călugăriţa pitică (Ameles heldreichi) mai frecventă în zona Complexului lagunar Razim-Sinoe.

Vertebrate.

Peştii.

Alături de păsări, peştii constituie una din cele mai reprezentative bogăţii faunistice ale teritoriului RBDD. Clasa peşti începe de fapt cu cei cartilaginoşi-osoşi, reprezentaţi prin ordinul Acipenseriformes (sturioni) şi se termină cu cei cu scheletul complet osificat (majoritatea speciilor din mai multe ordine şi respectiv familii).

Din cele 300 specii din Europa şi 185 specii din România, iar în apele RBDD s-au înregistrat 133 (anexa nr. 8). Unele specii suportă praguri limitate de salinitate a apei (stenohaline), iar altele suportă variaţii mai mari (eurihaline) (figura 13.3).

Astfel, în apele RBDD trăiesc 44 specii, exclusiv dulcicole: ştiucă (Esox lucius), lin-(Tinca tinca), roşioară (Scardinius erythrophthalmus), văduviţă (Leuciscus idus), mreană (Barbus barbus) etc., 58 specii exclusiv marine: şprot (Spratus spratus phalericus), hamsie (Engraulis encrasicholus ponticus), bacaliar (Merlangius merlangus euxinus), stavrid (Trachurus ponticus), calcan (Psetta maxima maeotica), lufar (Pomatomus saltator), rândunică de mare (Trigla lucerna) etc. şi 31 specii eurihaline, atât în ape dulci, cât şi salmastre sau chiar în Marea Neagră, majoritatea speciilor de guvizi - genurile Knipowitschia, Gobius, Neogobius: morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedti), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie de Dunăre (Alosa pontica), somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax), cambulă (Platichthys flesus luscus) etc.

Sunt şi unele specii care trăiesc în mod obişnuit în apele dulci dar prezintă un uşor grad de eurihalinie, putând fi întâlnite în număr redus şi în Marea Neagră, nu departe de gurile Dunării cum sunt: crap (Cyprinus carpio), avat (Aspius aspius), biban (Perca fluviatilis), şalău (Stizostedion lucioperca), somn (Silurus glanis) etc. Mai multe specii eurihaline care trăiesc şi se reproduc în apele dulci sau salmastre (unele bălţi litorale şi melele), dar un număr de 8 specii ce se hrănesc şi de obicei iernează în Marea Neagră, urcă pentru reproducere în Dunăre: morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedti), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie de Dunăre (Alosa pontica), rizeafcă (Alosa caspia nordmanni), gingirică (Clupeonella cultiventris), somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax), iar şipul (Acipenser sturio) nu s-a mai regăsit, fiind deci specii marine migratoare din categoria celor anadrome. Din cele 133 specii semnalate până în prezent, 6 provin din alte continente, fiind aduse de om (alohtone). Astfel, carasul argintiu (Carassius auratus gibelio) a fost adus în Europa de către

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

50

acvarişti pe la începutul secolului al XVIII-lea din China, iar în ţara noastră se semnalează pentru prima dată prin 1920.

În Delta Dunării, această specie a apărut masiv după inundaţia din 1970, iar în prezent deţine locul întâi în pescuitul industrial.

Astfel, în apele RBDD trăiesc 44 specii exclusiv dulcicole (ştiucă, lin, roşioară, văduviţă, mreană etc.), 58 specii exclusiv marine (şprot, hamsie, bacaliar, stavrid, calcan, lufar, rândunică de mare etc.) şi 31 specii eurihaline (atât în ape dulci cât şi salmastre sau chiar în Marea Neagră (majoritatea speciilor de guvizi, morun, nisetru,

păstrugă, scrumbie de Dunăre, somon de Marea Neagră, cambulă etc.). Sunt şi unele specii ce trăiesc în mod obişnuit în apele dulci dar prezintă un uşor grad de eurihalinie, putând fi întâlnite în număr redus şi în Marea Neagră, nu departe de gurile Dunării (crap, avat, biban, şalău, somn etc.). Mai multe specii eurihaline trăiesc şi se reproduc în apele dulci sau salmastre (unele bălţi litorale şi melele), dar un număr de 8 specii ce se hrănesc şi de obicei iernează în Marea Neagră urcă pentru reproducere în Dunăre (morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre, rizeafcă, gingirică, somon de Marea Neagră, iar şipul nu s-a mai regăsit), fiind deci specii marine migratoare din categoria celor anadrome (migrează contra curentului).

Prin spectrul trofic larg, peştii joacă un rol important în circuitul materiei în natură şi menţinerea echilibrului ecologic în mediul acvatic. Întâlnim specii detritofage, algofage, fitofage, zooplanctonofage, bentofage, ihtiofage, însă cele mai multe sunt eurifage (spectru variat). Sturionii. Referitor la sturioni, Grigore Antipa scria la 1909 în lucrarea „Fauna Ichtiologică a României”: „Dintre toate speciile de peşti care trăiesc în apele Mării Negre şi ale afluenţilor ei, desigur că cele care compun familia Sturionilor sunt cele mai interesante atât din punct de vedere ştiinţific cât şi chiar din cel economic.”

Deşi, au fost iniţial specii de apă dulce sau de estuar, multe din speciile de sturioni, în căutarea unei hrane mai abundente, s-au adaptat la viaţa marină, unde îşi petrec cea mai mare parte a ciclului vieţii.

Dovada că au fost specii de apă dulce o constituie faptul că toate speciile de sturioni se reproduc în apele unor râuri sau fluvii în care primăvara devreme sau toamna migrează, uneori, peste o mie de kilometri pentru a-şi depune icrele în locuri prielnice.

Pescuite deosebit de intens încă din secolul al XVIII-lea, atât pentru carnea lor gustoasă, dar mai ales pentru icrele negre (Bacalbaşa-Dobrovici, 1994), toate speciile de sturioni dunăreni sunt azi într-un accentuat declin numeric. Şipul şi viza nu mai prezintă importanţă economică pentru România, fiind considerate, încă de la începutul anilor 1960, ca foarte rare sau chiar dispărute.

Pe fundalul deteriorării condiţiilor de reproducere şi hrănire în mări şi oceane şi sub impactul activităţii antropice, cantitatea de sturioni pescuită anual în lume a înregistrat o scădere accentuată, în ultimul deceniu al secolului XX ea reducându-se cu 50 %, de la 28 587 t în 1981, la 15 129 t în 1991.

Datorită impactului antropic, din totalul de 25 de specii de sturioni existente azi pe Terra, 16 specii sunt considerate ameninţate cu dispariţia (Birstein, 1995). Dintre acestea şipul, care este o specie periclitată în toate fluviile din Europa, este inclus chiar şi în Anexa a III-a a Convenţiei de la Berna, ca specie protejată.

Principalele cauze care au generat declinul sturionilor dunăreni sunt de natură antropică:

- reducerea la mai puţin de jumătate a arealului de reproducere a sturionilor în Dunăre prin construcţia barajelor de la Porţile de Fier. Cele mai afectate au fost speciile morun şi nisetru, care

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

51

aveau majoritatea locurilor de depunere a pontei în amonte de actualele baraje, în sectoare cu fund stâncos sau acoperite cu prundiş grosier;

- neprotejarea arealelor de reproducere şi iernare a sturionilor în Dunăre datorită cunoaşterii insuficiente a biologiei lor;

- reducerea drastică a locurilor de hrănire a puilor de sturioni, ca urmare a reducerii de peste cinci ori, prin îndiguire, a suprafeţei luncii inundabile din sectorul românesc al Dunării;

- înrăutăţirea calităţii apei Dunării şi afectarea unor locuri de reproducere ca urmare a dragajelor pentru extracţie de prundiş din albia fluviului;

- modificările survenite ca urmare a eutrofizării apelor de la litoralul Mării Negre în componenţa cantitativă şi calitativă a faunei de fund, care constituie hrana sturionilor.

Cel mai important factor care a provocat declinul sturionilor este exploatarea neraţională, care se produce datorită:

- inexistenţei unei strategii de management în vederea exploatării durabile a sturionilor în întregul bazin hidrografic al Dunării;

- ineficienţei practice a acordurilor internaţionale de pescuit la Dunăre pentru reglementarea pescuitului sturionilor;

- lipsei monitoringului efortului de pescuit şi a capturii pe efort;

- ineficienţei până în 1989, şi apoi lipsa unui organism de inspecţie şi control al pescuitului pe tot cursul Dunării pe sectorul românesc;

- nereglementării până în prezent a formei de proprietate asupra zonelor de pescuit pe Dunăre şi a //dreptului de pescuit;

- inexistenţei unui „punct focal" pentru centralizarea tuturor informaţiilor şi datelor referitoare la starea şi exploatarea prin pescuit a stocurilor de sturioni;

- dezvoltarea redusă a sturioniculturii în România, ca o alternativă pentru reducerea presiunii prin pescuit asupra sturionilor din Dunăre.

În cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) din Tulcea desfăşoară, începând din 1994, cercetări pentru actualizarea cunoştinţelor referitoare la biologia populaţiilor de sturioni marini migratori în Dunăre, incluzând cercetări de telemetrie pentru localizarea zonelor de depunere a pontei în Dunăre şi un studiu socio-profesional al pescăriilor de sturioni din toate ţările Dunării inferioare. Din anul 1997, o parte din

aceste cercetări sunt finanţate prin proiectul GEF/Banca Mondială pentru Conservarea Biodiversităţii în Delta Dunării.

Scrumbia de Dunăre

Scrumbia de Dunăre este o specie marină migratoare, care iernează în mare, dispersată la adâncimi destul de apreciabile şi la distanţă mare de ţărm, în dreptul coastelor Ucrainei, României şi Bulgariei (P. Bănărăscu, 1964) iar reproducerea are loc în apele costiere româneşti şi bugăreşti pâna la gurile Dunării.

Adulţii se hrănesc cu peşti (70 – 75 % - Engraulis, Clupeonela, Spratus), crustacee (Coregon, Upogenia, Idotheia), dar şi cu alte organisme în funcţie de abundenţa şi accesibilitatea lor. Larvele se hrănesc cu rotiferi, miside, gamaride, ostracode, chironomide, cladocere, copepode, crustacei, în

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

52

funcţie de trecerea de la larvă la adult (I.G. Zaiţeva, 1953). Larvele şi alevinii sunt purtaţi de curentul Dunării spre mare, braţul Tulcea preluând un număr de circa 3 ori mai mare decât braţul Chilia din numărul total ce se scurg amonte de Ceatalul Chiliei (I. Năvodaru, 2001). Puii staţionează şi se hrănesc în primul an de viaţă în spaţiul îndulcit din faţa gurilor Dunării, după care se retrag în larg şi la adâncime (P. Bănărăscu,1964, F.S. Zambriborşci şi colab., 1973).

Populaţia de scrumbie este controlată, în majoritate, de factorii independenţi de densitate, în care regimul hidrologic şi temperatura au un rol determinant.

Mărimea populaţiei se aproximează în cicluri minime de 10 – 11 ani în cadrul unor cicluri mari de peste 30 de ani

Amfibienii

Pe teritoriul RBDD, clasa amfibienilor este reprezentată de un număr mic de specii aparţinând la două ordine şi anume, cel al caudatelor, cu 2 specii de tritoni şi al anurelor (broaştele propriu-zise) cu 7 specii. Ca şi reptilele, amfibienii sunt iubitori de căldură (termofili) şi de aceea cele mai multe specii trăiesc în zonele calde (cca 4 000 specii), pe când în Europa numai 45 specii, iar în România 17 specii. Datorită deteriorării habitatelor naturale în majoritatea zonelor europene, mai ales a celor acvatice necesare reproducerii tuturor amfibienilor, aproape toate speciile şi-au diminuat îngrijorător efectivele astfel încât, în prezent, sunt protejate (majoritatea strict protejate).

Deşi puţine ca număr de specii, pe teritoriul RBDD acest aspect este compensat prin densitatea foarte mare a 3 specii acvatice, precum broasca de lac (Rana ridibunda), buhaiul de baltă (Bombina bombina) şi brotăcelul (Hyla arborea), care, mai ales în sezonul de reproducere, pun „stăpânire sonică” pe întreaga natură umedă din acest teritoriu (figura 14.4). Mai sunt frecvente încă două broaşte săpătoare: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus) şi broasca de pământ siriacă (Pelobates syriacus balcanicus), prima mai ales pe grindurile fluviale, iar a doua în zonele nisipoase costiere. Broasca râioasă brună (Bufo bufo), frecventă în restul ţării, aici este mai rară, fiind semnalată deocamdată numai între braţele Dunării. Broasca râioasă verde (Bufo viridis) este frecventă în ecosistemele aşezărilor umane. Dintre cele 2 specii de tritoni existenţi, Triturus dobrogicus şi T.vulgaris, prima este mai răspândită. Aceste specii sunt mai greu de observat, întrucât primăvara în sezonul de reproducere au o viaţă acvatică, după care părăsesc bălţile, ziua stând îngropaţi, ieşind pentru hrănire numai noaptea. Toţi amfibienii hibernează în sezonul rece pe fundul apelor sau îngropaţi în pământ.

Reptilele

Clasa reptilelor, pe teritoriul RBDD, este reprezentată de broaşte ţestoase (Ord. Testudines), şopârle (Ord. Sauria) şi şerpi (Ord. Serpentes). Dacă în zonele calde ale globului există peste 6 000 specii, în Europa sunt cunoscute 83 specii, în România 23 specii, iar în deltă 11 specii. Ca şi amfibienii, datorită deteriorării drastice a habitatelor naturale la nivel european, majoritatea speciilor de aici sunt protejate prin Convenţia de la Berna (9 specii strict protejate şi 2 protejate).

În deltă trăiesc două specii de broaşte ţestoase – broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis), încă frecventă în toate zonele acvatice şi care se hrăneşte cu peşti şi nevertebrate acvatice şi broasca ţestoasă de uscat (Testudo graeca ibera), foarte rară în unele zone stepice (Iancina, Doloşman) şi încă destul de numeroasă în zona cetăţii Istria; la nivel naţional, această specie este declarată monument al naturii. Este ierbivoră.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

53

Din cele 4 specii de şopârle existente aici, şopârla de câmp (Lacerta agilis) deţine în zonele nisipoase, mai ales în zona pădurilor Letea şi Caraorman şi întreaga zonă costieră, populaţii numeroase de Lacerta agilis euxinica. Tot în acest tip de habitat se întâlneşte şi şopârla de nisip (Eremias arguta deserti), însă mult mai puţin numeroasă. Pe arealele stâncoase şi pe dealurile cu ierburi mai înalte şi tufişuri din apropierea lacului Razim trăieşte guşterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica) în populaţii relativ numeroase. Şopârla de iarbă (Podarcis taurica) este, de asemenea, numeroasă însă numai pe areale stepice deluroase. Toate speciile de şopârle sunt insectivore

În ceea ce priveşte şerpii, pe teritoriul RBDD trăiesc 5 specii, dintre care două acvatice sunt mai numeroase: şarpele de casă (Natrix natrix) este o specie comună în toate arealele acvatice, hrănindu-se cu amfibianul Rana ridibunda şi mai rar cu peşti; şarpele de apă (Natrix tesselata) preferă malurile stâncoase, fiind foarte rar în interiorul deltei şi extrem de numeros Complexul lagunar Razim – Sinoe (Iancina, Doloşman, insulele Popina şi Bisericuţa etc.) şi se hrăneşte exclusiv cu peşti, mai ales guvizi; şarpele rău (Coluber caspius), cel mai mare şarpe din Europa (poate depăşi 2 m lungime) şi, de asemenea, cel mai agresiv, este încă relativ frecvent în multe areale stepice extradeltaice, dar dificil de observat, preferă să stea în apropierea coloniilor de popândăi sau în cee bogate în şopârle (guşter vărgat, şopârla de iarbă), cu care se hrăneşte; şarpele de alun (Coronella austriaca) este foarte rar, găsindu-se în ultimul timp în exemplare izolate numai în pădurea Letea şi pe grindul Chituc.

Toate speciile de reptile sunt protejate prin Convenţia de la Berna (Lista roşie, 2000).

Păsările

Nicăieri în Europa nu se întâlneşte o diversitate atât de mare de specii, mai ales acvatice, ca cea din Delta Dunării, spaţiile lagunare şi zonele costiere ale Mării Negre. Din cele 375 specii existente în România, 325 trăiesc pe teritoriul RBDD. Dintre acestea, 166 specii cuibăresc în acest teritoriu, majoritatea fiind oaspeţi de vară, care toamna părăsesc rezervaţia, stabilindu-se pentru hrănire în teritoriile sudice mai calde (mediteraneene şi africane), urmând să se reîntoarcă în lunile martie şi aprilie, ex. pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) şi cel creţ (P. crispus), barza albă (Ciconia ciconia), rândunele (Hirundo rustica) şi lăstuni (Riparia riparia, Delicon urbica, Apus apus), majoritatea stârcilor (fam. Ardeidae), dumbrăveanca (Coracias garrulus), prigoria (Merops apiaster) etc.

Din rândul celor cuibăritoare fac parte şi speciile, aşa numite sedentare, care nu se îndepărtează în nici un anotimp prea mult de locurile de cuibărit: ex. cioara grivă (Corvus corone cornix) şi coţofana (Pica pica), raţa mare (Anas platyrhynchos), lebăda cucuiată (Cygnus olor), gâsca de vară (Anser anser), pescăruşul râzător (Larus ridibundus) şi cel argintiu (L. cachinnans) etc.

159 specii sunt oaspeţi de toamnă, iarnă şi primăvară, cuibărind în teritoriile mai nordice euro-asiatice, pe care le părăsesc odată cu răcirea vremii, poposind pentru hrănire pe perioade mai lungi sau mai scurte pe teritoriul RBDD, ex: gârliţele (Anser albifrons), gâsca gât roşu (Branta ruficolis), lebăda cântătoare (Cygnus cygnus), raţa suliţar (Anas acuta), raţa lingurar (Anas clypeata), ferestraşii (gen. Mergus), eretele vânăt (Circus cyaneus) etc.(figura 13.5 a, b, c).

Pe lângă valoarea estetică deosebită, păsările deţin în acest teritoriu şi un rol ecologic important, ocupând variate nişe trofice. Multe specii acvatice se hrănesc cu nevertebrate şi vertebrate (raţe, ţigănuşi, stârci, berze, fluierari, fugaci etc.), altele numai cu peşti (pelicani, cormorani, corcodei), iar unele sunt vegetariene (ierbivore sau granivore): lişiţa (Fulica atra), găinuşa de baltă (Gallinula chloropus), lebede, gâşte, unele raţe etc. Păsările răpitoare de zi şi de noapte consumă alte păsări şi mici mamifere, uneori insecte. Majoritatea păsărilor cântătoare sau din alte ordine sunt insectivore:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

54

cucul (Cuculus canorus), dumbrăveancă (Coracia garrulus), prigorie (Merops apiaster), privighetoare (Luscinia luscinia), silvii (gen. Sylvia), piţigoi (fam. Paridae), lăcari (gen. Acrocephalus) etc

Aproape toate speciile înregistrate aici sunt protejate în Europa (Convenţia de la Berna) şi anume un număr de 323 specii, din care 224 specii sunt strict protejate.

Dintre acestea menţionăm în mod deosebit populaţiile de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) şi pelican comun (Pelecanus onocrotalus) care cuibăresc în acest teritoriu (Lista roşie, 2000).

Mamiferele.

Raportat la speciile cunoscute în Europa, în număr de 190 (din care 101 trăiesc în România), teritoriul RBDD ocupă o poziţe destul de importantă prin numărul relativ mare de specii de mamifere. În ultimii ani s-au inventariat 44 de specii, dar numărul acestora este mai mare întrucât

grupul chiropterelor (liliecii), cu specii destul de numeroase, nu s-a evaluat în suficientă măsură. Majoritatea mamiferelor de aici au o activitate nocturnă şi de aceea sunt greu de observat în timpul zilei, când stau ascunse

Cel mai numeros grup, atât ca număr de specii cât şi ca densitate a indivizilor unor specii este cel al micromamiferelor (mamiferele de talie mică din ordinul rozătoarelor şi insectivorelor).

Micromamiferele constituie hrana preferată a majorităţii păsărilor răpitoare de zi şi de noapte şi, de asemenea, a mamiferelor carnivore, mai ales a celor din familia mustelidelor (nevăstuică, hermelină, dihori).

Dintre rozătoare, cel mai adesea poate fi întâlnit bizamul (Ondatra zibethicus), specie strâns legată de mediul acvatic, care îşi construieşte galerii în malul apelor când este vorba de canale sau sub formă de muşuroaie pe lacuri şi japşe. Specia este originară din America de Nord, fiind colonizată în Europa (Cehoslovacia) în anul 1905. În România, prima semnalare datează din 1924, iar în Delta Dunării din 1954. Blana sa este valoroasă, iar datorită numărului încă ridicat al speciei în teritoriul RBDD, vânarea sa la capcane este autorizată. Iepurele (Lepus capensis europaeus) este destul de frecvent în pădurile Letea şi Caraorman şi de asemenea în incintele agricole (Pardina).

Dintre mustelide, două specii sunt legate de apă, şi anume nurca (Mustela lutreola) şi vidra (Lutra lutra). Ambele se hrănesc cu peşti şi alte specii de animale acvatice. Datorită blănii lor deosebit de valoroase şi căutate, vânătoarea abuzivă din ultimele decenii a dus la diminuarea drastică a efectivelor, motiv pentru care în prezent aceste două specii sunt protejate pe teritoriul RBDD. Tot dintre mustelide mai face parte bursucul (Meles meles), foarte rar pe teritoriul RBDD.

Dintre carnivorele canide, câinele enot (Nyctereutes procynoides) este cel mai legat de mediul acvatic, hrănindu-se cu o gamă largă de vertebrate şi nevertebrate acvatice. Datorită blănii sale căutate în ultima perioadă, vânătoarea a dus la diminuarea acestei specii. Câinele enot este originar din estul Siberiei, fiind colonizat în estul Europei. În România a pătruns pe cale naturală, semnalat pentru prima dată în anul 1951, iar în Delta Dunării în anul 1953. Tot dintre canide amintim vulpea (Vulpes vulpes), al cărui efectiv se menţine relativ stabil. Până prin anul 1950 în acest teritoriu era cunoscut şi lupul dar, în prezent, nu se mai regăseşte. În unele zone mai izolate din teritoriul RBDD se întâlneşte un alt carnivor asemănător lupului, dar de talie mai mică, şi anume şacalul auriu (Canis aureus), ajuns aici pe cale naturală din zonele mai sudice (Asia Mică, Bulgaria)

Copitatele sunt relativ bine reprezentate prin numărul, încă, mare de porci mistreţi (Sus scrofa), ce preferă arealele mlăştinoase, iar în ce priveşte căpriorul (Capreolus capreolus), deşi efectivele sale sunt în scădere, acesta poate fi întâlnit în unele areale împădurite sau pe terenurile agricole.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

55

În Marea Neagră se cunosc trei specii de delfini, toate în regres numeric faţă de trecut, din cauza vânării excesive a acestora de către unele state riverane şi, probabil, şi a diminuării stocurilor de peşti. Dintre acestea, menţionăm: delfinul cu bot gros (Tursiops tursio), porcul de mare (Phocaena phocana) şi delfinul (Delphinus delphis), ultima mai frecventă.

Inventarul genofondului sălbatic

Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore:

- cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei;

- evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare.

În perioada 1991-2004, s-au inventariat calitativ şi cantitativ, în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30 de tipuri ecosisteme din rezervaţie, speciile de floră şi faună, după cum urmează:

Număr total specii de floră şi faună: 5.380, din care : ♦ FLORA: total specii ……………….. 1.839, din care:

♦ Alge planctonice: 678 ♦ Licheni : 107 ♦ Macromicete : 38 ♦ Plante vasculare : 1016

♦ FAUNA: total specii ………..……... 3.541, din care:

♦ Nevertebrate 3061 specii, din care: ♦ Rotifere : 182 ♦ Viermi : 253 ♦ Moluşte : 91 ♦ Crustacee : 115 ♦ Arahnide : 168 ♦ Diplopode : 8 ♦ Insecte : 2244

♦ Vertebrate 480 specii, din care:

♦ Peşti : 86 ♦ Amfibieni : 10 ♦ Reptile : 11 ♦ Păsări : 331 ♦ Mamifere : 42

Dintre acestea, au fost inventariate următoarele specii şi subspecii noi, pentru:

FLORĂ FAUNĂ • teritoriul RBDD: 285 1097 • teritoriul României: 34 260 • ştiinţă: 2 37

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

56

Numărul speciilor de alge planctonice înregistrate în perioada actuală, ce reprezintă numai 55% din înregistrările anterioare, se datorează şi fenomenului de eutrofizare a apelor stagnante înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii. Ihtiofauna. Din totalul de 132 de specii de peşti, identificate pe teritoriul RBDD înainte de anul 1991, repartiţia acestora pe principalele habitate acvatice se prezintă conform graficului de mai jos. În cadrul speciilor celor 46 de specii marine, sunt cuprinse şi cele 4 specii de sturioni marini migratori în Dunăre pentru reproducere – morunul (Huso huso), şipul (Acipenser sturio), păstruga (A. stellatus), nisetrul (A. gueldenstaedti). De asemenea, în cadrul celor 37 de specii de Dunăre sunt cuprinse şi cele două specii de sturioni dulcicoli – viza (A. nudiventris) şi cega (A. ruthenus). Ornitofauna. Din totalul de 331 de specii de păsări semnalate pe teritoriul RBDD, 320 sunt incluse în Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna (în 19 septembrie 1979), din care 229 în Anexa II (animale europene strict protejate), respectiv 91 în Anexa III (animale europene protejate). Specii şi subspecii periclitate Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul RBDD s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora. De menţionat că în anul în curs s-a finalizat Lista Roşie pentru acest teritoriu, în care elementele necesare sunt prezentate în detaliu. Criteriile de încadrare în diferitele grade de periclitare s-au elaborat după recomandările IUCN. În Lista Roşie au fost incluse şi speciile ce nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD, dar sunt protejate pe plan eeuropean şi chiare mondial, prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn), figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat). În figura de mai jos se prezintă o analiză sintetică a diferitelor grupe sistematice, în care s-au identificat specii periclitate.

Categoriile de periclitare ale speciilor din RBDD – specii ce nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii, în zonele în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat; – nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei şi deci este posibil a fi regăsită în viitor;

Repartiţia numerică a speciilor din principalele categorii sistematice în RBDD incluse în Lista Roşie

10 11 4214 10 58 10 11 29124

2219

86

927

327

0

500

1000

1500

2000

2500

Plante vasculare Moluşte dulcicole Insecte Peşti Amfibieni Reptile Mamifere

nr. s

p.

număr total de specii

nr. specii incluse în Lista Roşie

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

57

– specii în pericol iminent de dispariţie, dacă factorii cauzali continuă să se menţină; – specii în declin numeric, care pot trece în categ. E dacă factorii cauzali nu se înlătură; – specii care nu fac parte din categ. E şi V dar există riscul trecerii în acestea; – specii Ex., E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza într-una din categorii; – specii neregăsite a căror prezenţă este nesigură, fiind suspectate erori de determinare; – speciile semnalate la ultimele evaluări, însă nu se poate indica gradul de periclitare; – speciile periclitate pe plan european, dar care în RBDD nu sunt periclitate.

1.1.2 Resurse naturale

Resursele de sol Caracteristica generală a solurilor deltei este dezvoltarea redusă a profilului de sol şi diferenţierea slabă a orizonturilor genetice. Cu excepţia procesului de bioacumulare şi a celui de salinizare, celelalte procese care acţionează în deltă (formarea de sedimente calcaroase şi turbe, depunerea continuă de noi aluviuni, reducerea intensă a compuşilor fierului, formarea de sulfuri în depozite organice etc.) sunt mai curând procese geochimice şi sedimentogenetice decât pedogenetice. Cu toate acestea bioacumularea este suficient de intensă încât să confere părţii superioare a depozitelor, fie submerse, fie subaeriene, unele atribute de bază ale fertilităţii proprii unui înveliş de sol. Excepţie fac doar nisipurile mobile şi sedimentele din delta maritimă. Solurile aluviale sunt răspândite predominant în partea vestică a deltei, unde grindurile fluviale sunt relativ bine dezvoltate. Psamosolurile sunt legate de prezenţa grindurilor marine din sectorul estic al deltei. Cele din zonele vestice şi centrale ale grindurilor Letea şi Caraorman au o alcătuire granulometrică în care predomină nisipul mediu cu un conţinut ridicat (10-35%) de calcar organogen (măciniş de cochilii). Gleisolurile sunt caracteristice şesului deltaic mlăştinos-submers şi ocupă suprafeţe mari în sectorul fluvial al deltei. Au o textură predominant lutoasă-lutoargiloasă, prezintă un conţinut ridicat de materie organică (8-10%) şi sunt slab carbonatice sau chiar necarbonatice în orizontul de la suprafaţă. Limnisolurile reprezintă solurile (sedimentele) de pe fundul lacurilor din deltă, din laguna Sacalin şi golful Musura. Solurile bălane sunt localizate în partea înaltă a martorilor de loess din cuprinsul deltei, câmpul Chiliei şi grindurile Războiniţa, Stipoc şi Fântâna Dulce. Cele de pe câmpul Chiliei sunt afectate în diferite grade de sărăturare, iar cele de pe Stipoc sunt modificate puternic ca urmare a includerii lor în amenajarea piscicolă cu acelaşi nume. Solonceacurile din deltă apar atât pe loess - în partea estică a câmpului Chilia, cât şi pe nisipuri - în cadrul grindurilor marine Letea, Caraorman şi Sărăturile. Histosolurile (solurile organice) ocupă suprafeţe compacte în zona complexelor lacustre Gorgova-Uzlina, Roşu-Puiu şi Matiţa-Merhei. Peste jumătate sunt reprezentate prin histosoluri natante (plaur). Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii învelişul de soluri al deltei în ultimii 20-30 de ani sunt următoarele: dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), deturbificarea, salinizarea, aridizarea, deflaţia (eroziunea eoliană), aciditatea solurilor turboase, subsidenţa.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

58

Resursele subsolului Nisipurile din gridurile fluvio-marine au constituit obiect de exploatare, cele din grindul Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % Si O) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei-ambalaj şi în procesul tehnlogic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. În acest sens s-au construit instalaţii de prelucrare din dunele mobile, transportare pe bandă rulantă şi sortare lângă satul Caraorman. Realizarea acestui obiectiv a implicat construirea canalului Crişan – Caraorman corespunzător ca adâncime şi lăţime pentru pătrunderea unor barje de capacitate mai mare, construirea a câtorva blocuri de locuinţe pentru personalul care urma să lucreze aici. Nisipurile din cordoanele litorale. Cercetările geologice au evidenţiat prezenţa, în procente modeste, a mineralelor grele în cordonul Cardon – Sfiştofca şi, cu deosebire, în grindul Chituc unde s-a şi construit o instalaţie de selectare (lângă localitatea Vadu), care a fost şi aceasta abandonată după 1989. Prospecţiunile de mare adâncime (cca 3 000 m) în câteva puncte din deltă (cel mai relevant la est de lacul Roşuleţ unde s-a săpat şi Canalul Sandei între Marea Neagră şi gârla Roşuleţ pentru transportul utilajului greu, în prezent blocat de digul litoral Sulina – Sfîntu Gheorghe) probabil că au identificat unele resurse minerale dar care nu sunt valorificate. În privinţa resurselor minerale din zona limitrofă a RBDD au existat exploatări de baritină la Somova, pirită cupriferă cu conţinut de magnet şi zinc la Altân-Tepe (ambele închise) şi calcare în diferite combinaţii cromatice şi duritate, în numeroase localităţi - Murighiol, Mahmudia, Beştepe, Malcoci, Tulcea, Babadag, Jurilovca, Dunavăţul de Sus, Zebil, Enisala, Somova, Mineri, Parcheş, Agighiol, Valea Nucarilor, Cerbu. Cele mai importante exploatări de calcar sunt cele de la Mahmudia şi Zebil. Printre alte tipuri de roci mai menţionăm: porfirit la Isaccea, porfir la Mihai Bravu şi Mineri şi şisturi verzi la Istria, Nuntaşi, Mihai Viteazu, Săcele, toate exploatări locale. Resursele turistice Potenţialul turistic natural Resursele turistice naturale sunt cele care, de-a lungul anilor s-au păstrat într-o formă sau alta, puţin atinse de activităţile umane. Prin specificul, conţinutul şi valoarea lor, resursele turistice naturale reprezintă pe de o parte, atracţii turistice pretabile pentru vizitare, iar pe de altă parte ele pot fi valorificate direct în activitatea de turism ca "materie primă", putând da naştere la variate activităţi cu specific turistic. Potenţialul turistic este determinat, mai ales, de elementele cadrului natural, care, prin îmbinarea lor armonioasă, dau o mare varietate şi originalitate peisajului. Originalitatea cadrului natural al Deltei Dunării, în care se îmbină în mod diferit, dar spectaculos, suprafeţe acvatice cu terenuri mlăştinoase şi grinduri marine şi fluviatile, plaja mării şi dune de nisip cu peisaje aride şi exotice, se impune ca o atracţie turistică importantă. Se evidenţiază şi o reţea densă de canale, gârle, bălţi şi lacuri (Furtuna, Isac, Gorgova, Puiu Roşu etc.), care, alături de braţele Chilia, Sulina şi Crişan constituie principale căi de acces şi de circulaţie în deltă şi totodată locuri pentru excursii, agrement nautic şi pescuit sportiv. Ele se împletesc cu crâmpeie de uscat, cum sunt grindurile fluviale, de-a lungul celor trei braţe dunărene, grindurile fluvio-maritime, transversale, mai importante fiind Letea, Caraorman şi Sărăturile ,sau martorii din uscatul predeltaic, precum câmpurile de loess de la Chilia şi Stipoc, redate parţial agriculturii.

Litoralul marin oferă întinse plaje cu nisip fin, mai ales, în zonele Sulina, Sfîntu Gheorghe şi Perişor-Portiţa. O notă de originalitate şi exotism o dă peisajul arid sau acoperit cu vegetaţie rară şi numai local transformat de om, al dunelor de nisip de la Caraorman (cu cele mai înalte dune din ţară - 7-8 m), Letea sau Sărăturile. Un element de mare atracţie turistică îl constituie vegetaţia, specifică şi deosebit de variată, originală prin aspectele peisagistice: de la întinsele stufării, cele mai compacte din lume (150.000 ha) şi felurite plante de baltă, cu nuferi albi şi galbeni şi insule plutitoare de plaur, la zăvoaiele de sălcii seculare şi uriaşe, plopii negrii care mărginesc malurile apelor ca nişte păduri-galerii, codrii de stejar termofil,

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

59

cu coroane magnifice şi cu împletitura deasă de liane şi alte plante agăţătoare ce dau farmecul exotic, luxuriat al hasmacurilor de pe grindurile Letea şi Caraorman. Fauna prezentă este deosebit de importantă pentru turism. Se impune, aici, fauna ornitologică, autohtonă şi de pasaj, cu peste 280 de specii, variate ca origine geografică şi interesante sub aspectul ştiinţific şi estetic, multe ocrotite de lege, precum pelicanul, egreta, stârcul cenuşiu, cocorul, califărul, gâsca cu gât roşu etc., dar şi specii de interes cinegetic ca raţa, gâsca, gârliţa, lişiţa etc. Fauna piscicolă este de o mare bogăţie, varietate, de interes economic şi ştiinţific, dar şi pentru pescuit sportiv. Este vorba de crap, somn, ştiucă, scrumbie de Dunăre etc. dar şi de sturionide, precum nisetrul, morunul, păstruga, ce dau caviarul românesc. Sub aspect cinegetic, prezintă importanţă şi mamiferele de uscat şi apă precum mistreţul, căpriorul, bizamul şi vidra. Plaja de pe litoralul marin deltaic constituie o motivaţie certă pentru vizitarea deltei fluvio-maritime de la Sulina, Sfîntu Gheorghe şi Portiţa în scopul curei heliomarine. Condiţiile de climă, prin regimul termic ridicat (temperatura medie anuală de 11° C), precipitaţiile mai reduse (40-450 mm/an), durata mare de strălucire a soarelui (2.360 ore/an) favorizează practicarea turismului din primăvară până în toamnă, dar şi iarna pentru peisaj, vânătoare şi pescuit la copcă. Acest valoros potenţial turistic este valorificat, îndeosebi, prin excursii de 1-2 zile, sejur pentru odihnă şi recreere, agrement nautic, turism specializat (ştiinţific pentru ornitologi, biologi, ecologi etc.), vânătoare şi pescuit sportiv, cură heliomarină pe plajă litoralului deltaic de la Sfîntu Gheorghe, Portiţa şi Sulina combinată cu excursii în deltă şi pescuit sportiv. O flotilă specializată, compusă din hidrobuze, şalupe rapide şi silenţioase, pontoane tractate de remorchere, însumând aproape 1.000 de locuri, la care se adaugă şi diferite amabarcaţiuni ale Navrom şi a altor unităţi şi instituţii, uşurează accesul şi croazierele în Deltă. Bărci cu rame sau cu motor se află la Crişan, Maliuc, Hotel Lebăda, Sulina şi tabăra tineretului de la Roşu. În Delta Dunării, în funcţie de nivelul apelor, se pot realiza excursii turistice variate, ca durată 1/2 - 2 1/2 zile pe trasee turistice dintre cele mai spectaculoase. Delta Dunării poate fi considerată un adevărat paradis al frumuseţilor naturale, un ţinut al liniştii, întrerupte de glasul păsărilor, al ambarcaţiunilor care circulă în cuprinsul ei. Personalitatea acesteia este conferită de anumite condiţii geologice şi tectonice, hidrologice, climatice, marine. Atractivitatea turistică a deltei este dată de:

• alternanţa dintre oglinzi de apă şi suprafeţele de uscat; • altitudinile joase, cu energie de relief foarte redusă, ceea ce face uşoară deplasarea pe grinduri în plimbări şi drumeţii; • climat temperat continental moderat cu grad de însorire ridicat, precipitaţii reduse, fără fenomene meteorologice deosebite; • perioadele cele mai recomandate sunt începutul verii (mai - iunie), ce corespunde cu perioada de cuibărit şi manifestare a comportamentelor păsărilor specifice şi începutul toamnei; • bogăţia de specii floristice şi faunistice, prezenţa unor păduri unicat pe grindurile Letea şi Caraorman; • posibilitatea de a practica între anumite limite pescuitul şi vânătoarea sportivă; • efectuarea de croaziere mai scurte sau mai lungi pe canalele şi braţele deltei pentru observarea şi cunoaşterea florei şi faunei, pentru contemplarea peisajelor; • ospitalitatea deosebită a localnicilor din toate localităţile deltaice în primirea turiştilor; • orientarea turiştilor către locuri de aventură, cu experienţe inedite; • cunoaşterea unor aşezări tradiţionale axate îndeosebi pe activităţile de pescuit şi agricultură tradiţională (aici s-a păstrat un mod autentic de viaţă);

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

60

• asocierea vizitei în Delta Dunării cu posibilitatea de a cunoaşte litoralul Mării Negre cu staţiunile sale, sau a altor obiective turistice româneşti (Valea Prahovei, Bucovina, Transilvania etc.); • apropierea de un mozaic multicultural şi de o gastronomie originală axată pe preparate din peşte.

Peisajul deltaic, cu toate bogăţiile sale naturale şi antropice, păstrat de-a lungul deceniilor relativ bine, în ciuda unor intervenţii de amenajare agricolă, şi-a dovedit atractivitatea turistică. În ultimul timp, ca urmare a originalităţii şi particularităţilor floristice, faunistice, culturale, delta interesează pe tot mai mulţi turişti. Deşi a devenit o emblemă a turismului românesc, prezentată la expoziţiile şi târgurile de turism, un aspect deficitar continuă să-l constituie insuficienţa structurilor turistice la standarde internaţionale, care să satisfacă cerinţele vizitatorilor şi care în acelaşi timp să nu pună în pericol integritatea biodiversităţii şi modul de viaţă tradiţional al locuitorilor. Potenţialul antropic din principalele areale turistice Reprezentând creaţia umană, resursele turistice antropice sunt rodul eforturilor tehnice, culturale şi economice, cât şi elementele materiale şi spirituale tradiţionale ale oamenilor, manifestate de-a lungul timpului, într-o îmbinare armonioasă cu natura. Potenţialul antropic, grupat în principalelor areale turistice din zonă, este rezultatul integrării elementelor contruite în cadrul peisajelor culturale:

1 Zona Municipiului Tulcea 2 Zona Babadag (Oraşul Babadag, Comunele Sarichioi, Slava Cercheză) 3 Zona Măcin (Oraşul Măcin, Comunele Luncaviţa, Jijila) 4 Zona Isaccea (Oraşul Isaccea, Comuna Niculiţel) 5 Zona Sulina (Oraşul Sulina, Comunele Crişan, C.A.Rosetti) 6 Zona Mahmudia (Comunele Mahmudia, Murighiol) 7 Zona Chilia Veche (Comunele Chilia Veche, Pardina) 8 Zona Sf. Gheorghe 9 Zona Istria (Comunele Istria, Jurilovca, Ceamurlia)

1.1.3 Calitatea mediului natural

Calitatea apelor – în conformitate cu cerinţele din Directiva Cadru Ape (DC/2000/60/CE) Din punctul de vedere al statutului său de apă curgătoare Delta Dunării se încadrează în tipul RO22 subtipul 10 şi RO_TT01 datorită apelor sale tranzitorii fluviale (ICPDR, Part02(ch3.1_3.2_3.3) 2005). Compozitia chimica pentru Dunare pe teritoriul RBDD este relativ omogena, fara variatii sensibile de-a lungul cursului sau. Influenta fluentilor Siret si Prut, care au o mineralizare mai ridicata, nu este resimtita datorita debitului mare al Dunarii. De asemenea, in zona de varsare in Marea Nagra nu se resimte o influenta majora a apei marine saline asupra apelor fluviului. Mineralizarea apelor Dunarii (continutul de saruri dizolvate) variaza intre 299 – 496 mg/l, aceasta fiind influentata de modificarile sezoniere ale debitului de apa. In perioada 1984-2004 concentratia diferitilor ioni in apele Dunarii variaza astfel: bicarbonati 80-208 mg/l, calciu 40-67mg/l, magneziu 10 – 29 mg/l, sodiu 15-36 mg/l, potasiu 3-9 mg/l,sulfati 19 – 142 mg/l, cloruri 18-56 mg/l. In aceeasi perioada concentratiile elementelor biogene in apele Dunarii au avut valori cuprinse intre 0,7 – 3,6 mgN/l (azot mineral) si 0,03 – 0,2 mgP/l (fosfor din ortofosfati). Se remarca o scadere a elementelor biogene dupa anul 1989 ca urmare a reducerii fertilizatorilor in agricultura si altor activitati industriale, producatori de astfel de substante.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

61

Cantitatea media anuala de azot mineral si fosfor din ortofosfati cu care Dunarea intra in RBDD este de 176 mii tone in 2003 fata de 113 mii tone in 1961 si respectiv 44 mii tone in 2003 fata de 5,5 mii tone in 1961.

Cantitatea media anuala 1961 1997 2003 N mineral (mii tone) 113 96,5 176 P din ortofosfati (mii tone) 5,5 10 44

Gradul de mineralizare al apelor in interiorul deltei difera in raport cu distanta fata de bratele principale, de apele marine si de gradul de vehiculare al apelor in cursul unui an (ex. canalul Crisan Caraorman, lacurile Rosu si Merhei) Variatia bicarbonatilor si a calciului in apelor din interiorul deltei este in stransa legatura cu pH-ul apei. Primavara si toamna cand valoarea acetuia este mai mica apa lacurilor este bogata in bicarbonati solubili, iar in perioadele calduroase acestia se trensforma partial in carbonati greu solubili ca urmare a proceselor de fotosinteza. Concentratia clorurilor din apele lacurilor a avut valori cuprinse intre 25 – 230 mg/l in lacul Rosu, iar in lacul Merhei a avut valori cuprinse intre 27 – 110 mg/l.

Substanţe poluante Reziduurile de pesticide organoclorurate (HCH si DDT) se gasesc in apele Dunarii in concentratii medii anuale ce depasesc maximile admise cu 30% si respectiv 45%. Aceste depasiri se datoreaza in principal deverssarilor apelor uzate industriale in apa Dunarii precum si antrenarii pesticidelor de pe terenurile agricole. Se observa o tendinta de crestere a concentratiei de Lindan si HCH incepand cu anul 1996, tendinta datorata aprobarii in 1995 a folosirii in agricultura a produselor LINDAN 400 SC si LINDAN 75 TS Din analiza cantitativa a produselor petroliere prezente in apa Dunarii si in interiorul Deltei in anul 1996 s-au inregistrat depasiri ale concentratiilor admise in special pe canalele si lacurile cu circulatie turistica sau industriala. Alte substante poluate cu impact toxicologic sunt considerate metalele ce inregistreaza concentratii mari in special la fier, cadmiu si plumb. Aceste metale provin in special din deversarea in Dunare a apelor uzate orasanesti si industriale

Substante radioactive Din masuratorile efectuate in perioada 1968–1993 rezulta ca activitatea specifica beta globala a apei nefiltrate de Dunare este in medie de 133,4 Bq/m3, cu o valoare maxima de 510,6 Bq/m3. In acelasi interval de timp sedimentele de pe fundul albiei Dunarii au avut activitatea specifica beta globala medie de 677 Bq/m3. Din analiza datelor se constata o corelatie intre debitele de apa si activitatea specifica beta globala. Se estimeaza ca apa Dunarii la intrarea in delta are o activitate beta globala de circa 648,8 Ci, iar pentru transportul de aluviuni 633 Ci, iar insumat transportul radioactiv al Dunarii este de 1282,8 Ci. Capacitatea de tamponare Variatia pH-ului apelor din RBDD atat pe brate, canale si lacuri este constanta situandu-se intre 7,7-8,5 fiind astfel corespunzatoare in concordanta cu cerintele impuse de Normativul 1146/2002 privind obiectivele de referinta pentru clasificarea calitatii apelor de suprafata. In perioada dezvoltarii maxime a vegetatiei, cand procesele de fotosinteza sunt mai intense, valoarea pH-ului este crescuta iar in perioada cand vegetatia incepe sa se descompuna, acest indicator are valori mai mici.

Presiunile şi impactul asupra apelor de suprafaţă În principal, presiunea exercitată de om asupra mediului acvatic s-a datorat:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

62

a) introducerii unor activităti nespecifice deltei - amenajarea prin îndiguire şi desecare a marilor incinte agricole (Pardina, Sireasa, Carasuhat);

b) supradimensionarea exploatărilor economice specifice deltei prin realizarea de amenajări piscicole de mare întindere (Popina, Chilia Veche-Hreblea etc.) şi a marilor unităţi de exploatare a stufului

c) modificării regimului hidrologic natural al Dunării d) deversări de ape menajere sau industriale insuficient epurate în Dunăre.

Efectele impactului antropic asupra regimului hidrologic şi sedimentologic 1. Amenajarile hidrotehnice din secolul trecut pentru navigatia maritima pe bratele Deltei Dunarii, au influentat cel mai puternic regimul de scurgere a apei si aluviunilor pe bratele principale si in interiorul Deltei, precum si circulatia costiera a apelor si aluviunilor marine. S-a produs o creştere de circa 2,5 ori a capacitatii de scurgere a apei si aluviunilor pe bratul Sulina regularizat, care a condus la o schimbare radicala a repartitiei debitelor de apă pe celelalte brate ale Deltei Dunarii. Datorita amenajarii cu diguri a gurii de varsare in mare a bratului Sulina, s-au produs schimbari profunde ale circulatiei apei si aluviunilor de-a lungul coastei Deltei, la nord si la sud de gura Sulina, care s-au soldat, in cea mai mare parte, cu eroziuni ale tarmului.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

63

2. Amenajările piscicole, stuficole şi agricole executate in trecut si recent in Delta Dunarii, au influentat nefavorabil circulatia apei si aluviunilor in lungul Dunarii maritime, a bratelor principale ale Deltei si in interiorul Deltei Dunarii. Impactul incintelor indiguite, a avut ca efect cresterea nivelurilor pe traseele bratelor principale.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

64

3. Construirea retelei interioare de canale pentru navigatia in interiorul Deltei Dunarii fara fundamentare hidrologica, a condus la o circulatie haotica a apei pe intregul cuprins al Deltei, cu repercursiuni negative de supraalimentare cu apa si tranzit rapid al apei prin interiorul Deltei Dunarii. 4. Amenajarile hidrotehnice agricole din amonte de Deltă (indiguirile si irigatiile) – au produs un impact negativ asupra scurgerii apelor Dunarii prin albie, determinând modificari ale regimului de scurgere a apei, cresterea duratei de scurgere a acestora la nivele mari si cresterea volumelor de apa scursa. O reducere sensibila a scurgerii de apa pe Dunare, se produce in lunile de vara-toamna cand cresc folosintele de irigare agricola. 5. Amenajarile hidroenergetice si de navigatie pe albia Dunarii au avut ca efect, modificarea regimului de scurgere, in aval, a apei si aluviunilor, producând un regim pulsatoriu al vitezelor de scurgere a apei si o reducere a debitelor de aluviuni, insotite de eroziuni ale albiei. Diminuarea scurgerii de aluviuni pe Dunare, a avut efecte negative asupra proceselor sedimentologice la gurile Dunarii si asupra proceselor morfologice litorale. 6. Actiunile tehnologice de chimizare ale agriculturii, de industrializare si de urbanizare a bazinului hidrografic al Dunarii – s-au repercutat cu efecte puternice de impurificare a apelor Dunarii, cresterea mineralizarii si modificarea compozitiei sarurilor solvite in apa Dunarii. 7. Exploatarea navelor ca si activitatea de constructii navale au condus la o puternica impurificare a apelor Dunarii cu produse petroliere şi ape de santină. Presiunile şi impactul asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării 1. Surse semnificative punctiforme de poluare a apelor de suprafaţă din Delta Dunării În conformitate cu un set de criterii, în anul 2004 au fost identificate cinci surse locale de poluare punctiforme semnificative selectate pe baza criteriilor recomandate de ICPDR. Aceste surse au fost:

• o zona urbană - Aquaserv - mun. Tulcea ; • doua zone industriale - S.C. Alum S.A.Tulce

- S.C. Aker SA. Tulcea • doua zone agricole - S.C. Carniprod S.A. Tulcea ( fabrica de mezeluri, complex porci)

- S.C. Pigcom Satul Nou 2. Presiunile hidromorfologice semnificative asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării Presiunile hidromorfologice sunt datorate forţelor de acţiune de tipul barierelor fizice în albia râului (baraje, stăvilare), modificarea albiei şi anumite lucrări hidrotehnice pentru întreţinerea cursului (dragări, despotmoliri). Delta Dunării a suferit de-a lungul timpului o serie de intervenţii hidromorfologice atât de partea românească cât şi de cea ucrainiană prin care apele de suprafaţă deltaice au fost supuse unor presiuni majore. Intervenţiile antropice de partea românească a Deltei Dunarii pot fi grupate în 8 etape după cum urmează:

1. Perioada 1858-1902 – au avut loc lucrări hidrotehnice complexe şi de mare anvergură. Braţul Sulina s-a transformat într-un canal maritim navigabil, mai scurt cu cca. 21 km (85 la 64 km), pe care s-au realizat adâncimi relativ constante de 7.3 (fata de 2.5m).

2. Perioada 1903-1916 – au avut loc lucrări de amploare pentru alimentarea cu apă dulce a lacului Razim din Dunare prin dragarea canalului Dunavat si partial Dranov.

3. Perioada (1930-1940) – a avut loc construirea sau reactivarea canalelor Litcov, Sireasa şi Pardina pentru alimentarea cu apă a insulelor Sf. Gheorghe şi Letea, a canalului Crasnicol şi finalizarea canalului Dranov între ghiolul Dranov şi lacul Razim.

4. Perioada 1941-1951 – au avut loc construirea sau redragarea canalelor Eracle-Stipoc-Chilia, Ceamurlia, Busurca-Împuţita, Roşuleţ, Buhaz, Ciotic, Periteaşca, precum şi construirea unor canale secundare, consecinţă a realizării canalelor magistrale: Ceamurlia-Gotca, Iacubova-Batac, Uzlina;

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

65

5. Perioada 1952-1960 – a avut loc decolmatarea canalelor Dunavăţ şi Dranov; executarea canalelor Perişor, Fundea, Mustaca; a 20 km de canale mici pescareşti (5,0 m lăţime şi 1,5 m adâncime) şi construirea canalelor Goloviţa-Smeica şi Goloviţa-Sinoe

6. Perioada 1961-1971 – au avut loc lucrări hidrotehnice de amploare pentru executarea de amenajari piscicole şi stufo-piscicole, inclusiv a reţelei de canale exterioare rămasă în regim natural de inundaţie. În această etapă a avut loc construirea a numeroase canale, iar pe marginea acestora, din aluviunile dislocate s-au clãdit platforme de pãmânt înalte de 2-3 m deasupra nivelului apelor, lungi de 50-100 m, pentru depozitarea stufului recoltat.

7. Perioada 1972-1989 – a avut loc reprofilarea amenajărilor stuficole din perioada anterioară (Rusca, Bălteni, Maliuc, Obretin), construirea celor de la Popina, Chilia Veche, Stipoc, Dunavaţ, Holbina I, Holbina II, Periteaşca, Perişor, Ceamurlia, însumand aproape 40.000ha. De asemenea, în anii 1980 a avut loc regularizarea braţului Sf. Gheorghe ceea ce a condus la scurtarea acestuia şi schimbarea morfologiei. În această etapă (în special după anul 1983), lucrările hidrotehnice în scop agricol au avut o amploare fără precedent, suprafaţa îndiguită crescând de la 24.000 ha la 103.000 ha.

Perioada 1990-2003 – au avut loc lucrări ample pentru activarea canalelor magistrale longitudinale în toate complexele lacustre din teritoriul RBDD, şi de calibrare/blocare a canalelor scurte transversale. Astfel, au fost activate prin excavare 341 km de canale, un număr de 13 canale au fost închise şi 5 canale au fost calibrate pentru reducerea debitelor de sedimente şi nutrienţi din Dunăre în lacurile deltei. 3. Activităţi antropice care au modificat configuraţia sistemului de circulaţie al apei cu următoarele consecinţe majore: a. rectificarea de pe braţul Sf Gheorghe a dus la creşterea pantei de scurgere a apei şi a vitezei de eroziune, precum şi a unei noi redistribuiri a debitului pe braţele Dunării, b. realizarea unor canale pentru a deservi un scop economic (canal M35, canal cordon litoral, canal Crişan-Caraorman) au avut ca efect modificarea sensului de circulaţie a apei, intensificarea proceselor de colmatare a lacurilor Puiu, Roşu, Uzlina şi Gorgovăţ, precum şi intensificarea proceselor de eutrofizare în lacurile Uzlina, Isac, Gorgova, Puiu şi Roşu, c. construirea digului litoral a determinat acumularea unui surplus de apă în depresiunea Roşu-Puiu concomitent cu modificarea sensului de evacuare al apei care nu se mai realiza prin canalul Sondei, ci prin canalul paralel cu digul (Driga, 2004). d. consolidarea braţului Sulina a dus la modificarea malului corpului de apă Este important însă de remarcat faptul că în perioada 1994-2003, 15% din suprafata îndiguită a fost reconectata la circuitul natural. Alte tipuri de presiuni antropice asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării. Sursele de poluare difuza identificate pe teritoriul RBDD sunt rezultatul unor infiltrări de:

• nutrienţi, • pesticide, din zonele agricole şi rurale ale localităţiilor (Sulina, Ceatalchioi, Chilia Veche,

Crisan, C.A.Rosetti, Maliuc, Pardina si Sfantu Gheorghe) mai ales ca rezultat al scurgerilor de suprafaţă din anii cu precipitaţii abundente.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

66

Modul de utilizare a îngrăşămintelor chimice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în anul 2005

Ingrăşaminte (t/an)

Cantitatea specifica de nutrientri

Ingrasamint

Suprafata

arabila ha Azotoase Fosfatice Potasice Total Kg P/

ha Kg N / ha

Ingrasaminte chimice Ceatalchioi 5828 8.400 0 0 8.400 1.441 Chilia Veche 17670 2 000 0 0 2.000 0.113 Gunoi de grajd Ceatalchioi 5828 1.520 1.384 1.776 4.680 0.237 0.257 Chilia Veche 17670 1.160 0.692 0.888 2.740 0.039 0.066 Total Ceatalchioi 5828 9.920 1.384 1.776 13.080 0.237 0.849 Chilia Veche 17670 3.160 0.692 0.888 4.740 0.039 0.089

Cantitatea de îngrăşăminte minerale şi organice aplicate pe unitatea de suprafaţă la care s-a inclus şi azotul din dejecţiile lichide ajunse direct pe sol de la animale în timpul păşunatului este următoarea:

Unitatea administrativă

Azot produs de animale Kg N/an

N mineral şi organic

aplicat Kg N/an

N total kg Păşune şi

teren arabil ha

Kg N/ha/an

Vaci echivalent

/ha

Sulina 76390 76390 1133 67.42 0,79 Ceatalchioi 179060 13.08 179073.08 6956 25.74 0.30 Chilia Veche 225542 4.74 225546.74 18919 11.92 0.14 Crisan 116276 116276 2685 43.31 0.51 C.A.Rosetti 138566 138566 3277 42.28 0.50 Maliuc 216195 216195 1817 118.98 1.40 Pardina 743576 743576 10989 67.67 0.80 Sf. Gheorghe 73469 73469 5322 13.80 0.16 Total 1769074 1769091.82 51098 34.62 0.41

Modul de utilizare pesticidelor in Rezervatia Biosferei Delta Dunării în anul 2005

Specificatie Suprafata

arabila (ha) Pesticide

(t/an) Cantitatea specifica de

pesticide (kg / ha) Ceatalchioi 5828 erbicide 0.247 0.042 insecticide 0.400 0.069 Chilia Veche 17670 0.111 erbicide 0.141 0.008 Pardina 10141 erbicide 1.800 0.177 total 33 360 2.588 0.077

Surse punctiforme de poluare a apelor de suprafaţă Conform rezultatelor monitorizării la nivelul anului 2007 efectuate de Administraţia Naţională,,Apele Române”-Direcţia de ape Dobrogea Litoral”- Constanţa; SGA Tulcea) s-au inregistrat depăşiri la concentratiilor maxime admise:

• Consumul biochimic de oxigen (CBO5) : Aquaserv - oraş Tulcea, industrială S.C. Aker SA Tulcea, sursele agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

67

• Nutrienti : a) - azot amoniacal : Aquaserv - oraş Tulcea, industrială S.C. Aker S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou. b) - azot total : industrială S.C. Aker S.A. Tulcea, agricole S.C.Carniprod S.A. Tulcea si S.C.

Pigcom Satul Nou. c) - fosfor total : Aquaserv - oraş Tulcea; industrială S.C. Aker S.A.Tulcea d) - cloruri : agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.

• Ioni generali, salinitate : a)- reziduu filtrabil 1050C : industriale S.C. Aker S.A. Tulcea, şi S.C. Alum S.A. Tulcea, agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.

b) - sulfati : Aquaserv - oraş Tulcea, industriale S.C. Aker S.A. Tulcea şi S.C. Alum S.A. Tulce c)- sodiu : industriale S.C. Aker S.A. Tulcea şi S.C. Alum S.A. Tulcea. • Metale: fier : industriale S.C. Alum S.A. Tulcea, şi S.C. Aker SA, Tulcea.

- mangan : industrială S.C. Alum S.A. Tulcea. • Substante toxice

a) - detergenţi sintetici : Aquaserv - oraş Tulcea, agricolă S.C. Carniprod S.A. Tulcea. b) - fenoli antrenabil cu vapori de apă : Aquaserv - oraş Tulcea, agricole S.C. Carniprod

S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.

Poluarea cu substanţe organice a apelor de suprafaţă În conformitate cu ICPDR (Joint Danube Survey 2001), poluarea organică în bazinul hidrografic al Dunări variază de la moderat la valori critice şi se datorează apelor industriale netratate sau insuficient tratate şi apelor menajere provenite din zonele urbane. Rezultatele analizelor efectuate pe parcursul a şapte ani în perioada 2001-2007 arată că deşi au fost înregistrate variaţii mari între valorile minime şi maxime înregistrate, clasele de calitate pentru parametrul CCO-Mn, în cazul apelor de suprafaţă din Deltei Dunării se încadrează în baza valorilor medii multianuale în clasele I şi II

Poluarea cu nutrienţi a apelor de suprafaţă Cantitătea de nutrienţi transportată spre Marea Neagră este extrem de mare, s-a constatat că rolul Deltei Dunării în stocarea şi reţinerea nutrienţilor raportat la încărcările totale ale Dunării este nesemnificativ, fiind estimat la 2-3 %. Aproximativ 90% din debitul Dunării este transportat prin cele trei braţe (Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe) către Marea Neagră, numai 10% din debitul Dunării ajungând în complexele acvatice ale Deltei Dunării (ICPDR-Roof report, 2004)

Poluarea cu nutrienţi raportat la modul de utilizare al apei Rezultatele obţinute în urma includerii apelor de suprafaţă monitorizate în clase de calitate, în cazul acestui parametru ţinta se remarcă starea bună a apelor de suprafaţă este atinsă în toate cazurile analizate. In cazul fenomenului de eutrofizare, s-a constatat că nu apar modificări semnificative ale tendinţelor de evoluţie Poluarea cu substanţe prioritare a apelor de suprafaţă - pentru aceşti parametrii nici una din staţiile monitorizate nu ating clasa II sau III de calitate. Alte tipuri de impact - se utilizează, în lipsa unor reglementatări, 4 zone de plajă pe teritoriul RBDD-ului şi anume: Sulina, Sf. Gheorghe, Portiţa, pe grindul Chituc din dreptul localităţii Vadu. Ape de suprafaţă puternic modificate şi artificiale Conform criteriilor stabilite s-a constatat că nici un lac important al deltei nu intră în categoria de puternic modificat (ICPDR –Part02 (ch3.1_3.2_3.3), 2005). Anumite ape trazitorii din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării intră în categoria ape artificiale, dar datorită dimensiunii lor mici dar nu sunt de importanţă majoră (Canal Mila 35, Canal Crişan-Caraorman, Canal Sulina-Sf. Gheorghe).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

68

Eroziunea solurilor Litoralul aferent Deltei a suferit cele mai importante modificări în configuraţia sa datorită intervenţiilor antropice. Circa 80% din lungimea litoralului prezintă în anul 1989 fenomene de eroziune; pe ansamblu, în perioada 1962-1989 s-au pierdut prin eroziune cca.2100 ha şi s-au acumulat 280 ha, ritmul mediu de evoluţie a eroziunilor a fost de 80 ha/an, dar au fost şi ani în care s-au înregistrat pierderi între 100-200 ha. Zonele cele mai afectate de eroziune sunt:

- Gârla Impuţita – canal Sonda – Câşla Vădanei, în care există sectoare întinse unde marea a înaintat cu cca.400-500 m, cu ritmuri de retragere a liniei ţărmului de 20 - 22 m/an

- Zona Zătoanelor, cu retrageri ale ţărmului de peste 400 m şi ritmuri locale de 18 - 21 m/an - Zona Edighiol – Chituc cu retrageri de 150 – 300 m

Presiunile asupra mediului datorate invaziei speciilor străine Presiunile biologice exprimate prin invazia sau introducrea unor specii vegetale şi animale pot determina alterarea radicală a structurii biocenozelor din ecosistemele acvatice respective. Apariţia acestora a generat o serie de presiuni asupra faunei autohtone, care a condus în unele cazuri la declinul sau chiar la extincţia unor specii native sensibile. Spre exemplu, cazul invaziei speciei caras în întregul bazin al Dunării, după anul 1970, care a determinat modificarea structurii pe specii a capturilor. Aceasta specie a devenit dominantă datorita unei acţiuni invazive, cu impact asupra speciilor native. De asemenea speciile chinezeşti introduse pentru piscicultură dupa anul 1960, au ajuns în mediul natural, unele dintre ele (sânger) ajungând să se reproducă în condiţii naturale în unii ani favorabili. Alte specii exotice introduse, în Delta Dunării sunt: Mugil soiuy, Pseudorasbora parva (introdusă în mod accidental odată cu speciile chinezeşti), Lepomis gibbosus. Specii exotice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi apariţia lor în România şi R.B.D.D.

Primele semnalari în Specia

Denumirea populară România în RBDD

Carassius gibelio Bloch, 1872 caras 1920 inainte de 1970 Hypophthalmychthys molitrix Valenciennes 1844 sânger 1960 1962-1970 Aristichthys nobilis Richardson 1844 novac 1960 1962-1970 Ctenopharyngodon idella Valenciennes 1844 cosaş 1960 1962-1970 Pseudorasbora parva Temmink & Schlegel, 1842 murgoi bălţat 1960 1962-1970 Lepomis gibbosus L. 1758 regină 1918 1949 Liza haematocheila Temmink & Schlegel, 1842

chefal cu ochi roşii 1978-1989

frecvent pescuit după 1989

Perccottus glenii Dybowsky 1877 guvid de amur 2004 2007

Calitatea solului Fragilitatea solurilor deltei la utilizare agricolă, silvică şi piscicolă rezultă în principal din substratul nisipos şi mineralizarea apei freatice. Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii învelişul de soluri al deltei în ultimii 20-30 de ani sunt următoarele: dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului),

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

69

deturbificarea, salinizarea, aridizarea, deflaţia (eroziunea eoliană), aciditatea solurilor turboase, subsidenţa.

Calitatea aerului Starea calităţii aerului, este perturbată în zonă în municipiul Tulcea, fiind generată de activitatea industrială din zona vest, unităţile frigorifice şi traficul auto. În restul teritoriului, sursele de poluare sunt punctiforme şi dispersate, influenţa lor asupra calităţii atmosferei fiind redusă. La influenţa antropică asupra calităţii aerului se adaugă şi efectele naturale datorate climei secetoase, vânturilor de intensitate medie şi mare, fenomenului de eroziune avansată specific lanţului hercinic şi solului de tip loess. Pentru zona din judeţul Constanţa nu s-au înregistrat depşiri datorită, pe de o parte, condiţiilor meteo-climatice favorabile dispersiei. Pe de altă parte, emisiile de NOx, sub influenţa radiaţiei solare (cu valori extrem de mari în special în anotimpul cald), se transformă rapid, prin reacţii fotochimice, în ozon. Pentru ozon, în perioada de vară, sau înregistrat sistematic valori mari. Zona Rompetrol Năvodari – rafinare şi petrochimie este sursa principală de poluare a aerului, prin emisii de gaze CO, SO2, H2S, şi hidrocarburi volatile.

Starea biodiversităţii Zone cu valoare ridicată a diversităţii biologice În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită. Teritoriile investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi cantitatea acestor specii, putându-se face astfel o departajare. Detaliile privind criteriile de acordare a punctajelor au fost prezentate de către noi în anul 1996. Astfel s-au obţinut de la 1 la 400 de puncte. Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor (propus să devină zonă de protecţie integrală) etc. Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii mono-, polispecifice şi individuale, locuri de aglomeraţie pentru hrănire şi popas, zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt de asemenea repartizate în număr mare atât în teritorii de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, insula Popina, Doloşman, cât şi în afara acestora (Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, nord de localitatea Sfântu Gheorghe etc.).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

70

Identificarea problemelor privind biodiversitatea

Nr.crt.

Denumirea problemelor

1 Insuficienta cunoaştere a inventarului calitativ şi cantitativ de specii în unele unităţi sistematice:

− floră: − briofite

− faună: − viermi: hirudinee − moluşte terestre − arahnide: aranee − insecte:

− diptere − homoptere − himenoptere: formicide

− nevertebrate marine − ihtiofauna marină − mamifere marine

2 Insuficienta inventariere a speciilor în unele zone de protecţie integrală greu accesibile: Zătonul Mare, Potcoava

3 Neidentificarea unor specii semnalate anterior ce se presupune că nu au dispărut 4 Insuficienţa măsurilor de protecţie pentru speciile de plante şi animale cu valoare

ecologică ridicată, în primul rând al endemitelor şi a celor periclitate critic, precum şi al speciilor protejate prin convenţii internaţionale la care România a aderat

5 Neaplicarea unui plan concret de monitorizare a diversităţii biologice În perioada 1991-2004, s-au inventariat calitativ şi cantitativ, în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30 de tipuri ecosisteme din rezervaţie, speciile de floră şi faună, după cum urmează: Numărul total specii de floră şi faună este de: 5.380, din care :

- Flora: total specii …….. 1.839 - Fauna: total specii …..... 3.541, din care: nevertebrate 3061 specii, vertebrate 480 specii

Dintre acestea, au fost inventariate următoarele specii şi subspecii noi, pentru: teritoriul RBDD - 285 floră, 1097 faună, teritoriul României - 34 floră, 260 faună Numărul speciilor de alge planctonice înregistrate în perioada actuală, ce reprezintă numai 55% din înregistrările anteriore, se datorează şi fenomenului de eutrofizare a apelor stagnante înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii. Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfîntu Gheorghe, grindul Perişor (propuse să devină zonă de protecţie integrală) etc. În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită. Teritoriile investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi cantitatea acestor specii, putându-se face astfel o departajare. Detaliile privind criteriile de acordare a punctajelor au fost prezentate de către noi în anul 1996. Astfel s-au obţinut de la 1 la 400 de puncte.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

71

Zonele cu valoare avifaunistică ridicată sunt de asemenea repartizate în număr mare atât în teritorii de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, insula Popina, Doloşman), cât şi în afara acestora (Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, nord de localitatea Sfîntu Gheorghe etc.). Problemele privind biodiversitatea sunt legate în principal de: - cunoaşterea inventarului calitativ şi cantitativ de specii, - insuficienta inventariere a speciilor în unele zone de protecţie integrală greu accesibile: Zătonul Mare, Potcoava,

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

72

- insuficienţa măsurilor de protecţie pentru speciile de plante şi animale cu valoare ecologică ridicată şi al speciilor protejate prin convenţii internaţionale la care România a aderat. - neaplicarea planurilor concrete de monitorizare a diversităţii biologice.

Acţiunea asupra ecosistemelor S-au delimitat două categorii mari de ecosisteme şi anume: ecosisteme naturale parţial modificate de om şi ecosisteme antropice. În cadrul primei categorii s-au identificat 20 de ecosisteme, începând cu braţele Dunării şi încheind cu plajele litorale puţin consolidate, în cea de-a doua categorie s-au clasificat 7 tipuri de ecosisteme: 1. Dunarea si braţele sale principale, la care se mai adaugă braţele secundare ale Chiliei (Tătaru, Cernovca, Babina şi Musura), Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească, braţe abandonate ale Dunării şi altele sau gârle 2. Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei - canalele importante. 3. Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie a apelor redusă (Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Puiu-Erenciuc, Crasnicol, Tărâţa-Belciug) iar dintre canale: Stipoc-Ocolitor, Dovnica, Magearu, Ivancea, Lejai, Palade, Buhaz-Zătoane. 4. Canale în interiorul amenajărilor, cu sau fără circulaţie activă a apei caracterizate prin lipsa unei legături directă cu reţeaua hidrografică curentă. 5. Lacuri cu un acvatoriu întins şi/sau cu schimb activ de ape între ele şi reţeaua hidrografică secundară: Furtuna, Matiţa, Babina, Trei Iezere, Căzănel, Bogdaproste, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu, Lumina, Roşu, Roşuleţ, Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoe. Lacurile cu un schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare: Marheiul Mare, Merheiul Mic, Roşca, Poliacova, Nebunu, Ligheanca, Dovnica, Răducu, Porcu, Tătaru, Murighiol 6. Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole cu schimb de apă controlat: Obretinul Mare, Babadag, Coşna, Dranov, Leahova Mare, Leahova Mică. 7. Lacurile marginale cu un schimb redus de ape şi concentrări de săruri (lacuri izolate) (Istria şi Nuntaşi -Tuzla) 9. Lagune conectate la mare (Sinoe şi Zătonul Mare) 10. Golfuri semi-închise (meleaua Sfîntu Gheorghe şi Golful Musura) 11. Apele marine costiere sub influenţa apelor deversate de Dunăre 12. Ariile depresionare inundate frecvent, acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf, papură, rogoz) domină depresiunile Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste, Roşu-Puiu-Lumina, Isac-Uzlina-Gorgova. 13. Formaţiunile de plaur în interiorul ariilor depresionare şi din jurul lacurilor. 14. Pădurile (zăvoaiele) de salcie în amestec pe grindurile fluviale şi ostroave. 15 Pajiştile de pe grindurile fluviale în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri. 16. Păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte (Letea şi Caraorman) 17. Tufişuri şi vegetaţie erbacee de pe faleze calcaroase (Insula Popina şi la Capul Doloşman). 18. Pajişti pe câmpurile predeltaice 19. Pajiştile stepizate, puternic degradate pe martori de eroziune predeltaici (insulele Popina, Grădiştea şi Bisericuţa) 20. Pajişti pe grindurile maritime joase cu vegetaţie arenicolă şi halofilă (grindurile Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol-Frasin-Flamânda, Lupilor-Chituc-Saele) 21. Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă (Letea şi Caraorman). 22. Cordoane litorale puţin consolidate, acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă şi cătiniş. 23. Plaje litorale puţin consolidate - cea mai mare parte a litoralului dintre Capul Midia şi Sulina.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

73

Ecosisteme antropice 1. Amenajările agricole 2. Amenajări silvice - se apreciază că aceste amenajări silvice sunt dăunătoare echilibrului ecologic şi conduc la sărăcirea potenţialului biodiversităţii Deltei Dunării. Singura amenajare silvică care are ca obiectiv să consolideze şi să protejeze teritoriul deltaic este cea de pe grindul Sărăturile. 3. Plantaţiile de plop de pe grindurile fluviale sunt fâşii de plantaţii ce s-au făcut prin defrişarea zăvoaielor de sălcii care protejau mult mai bine malurile braţelor şi constituiau biotopuri. 4. Amenajări piscicole - amplasarea lor n-a fost făcută în cele mai propice condiţii - amenajările Stipoc şi Popina II. Sunt în studiu pentru a fi redate circuitului liber al apei (renaturare) amenajări piscicole ca Holbina (3.100ha ), Dunavăţ( 1.260ha ). 5. Amenajările complexe - areale de mică extindere în care se practică piscicultura agricultura şi silvicultura (Maliuc). 6. Amenajări abandonate propuse pentru reconstrucţie ecologică (Dunavăţ, Holbina I şi II Babina, Cernovca, Fortuna) unele alese pentru reconstrucţie ecologică 7. Aşezări urbane şi rurale Modificările componentelor de bază ale peisajului deltaic sunt: suprafaţă totală, modificări lacustre, modificări ale grindurilor fluviale şi a celor fluvio–marine, modificări ale nisipurilor mobile şi semimobile, modificări ale altitudinilor, modificări ale gârlelor şi braţelor, modificări ale ostroavelor, modificări ale golfurilor, modificări ale cordoanelor litorale, etc. Suprafaţa totală – pe o perioadă de 157 ani (1835–1992) se observă o creştere a suprafeţei deltei propriu–zise (fără complexul Razim –Sinoe).– cu 31072,09 ha Modificări ale suprafeţelor lacustre - s–au produs în mod natural pentru suprafaţa totală a deltei. Modificarea coeficientului de formă pentru suprafeţele lacustre. Procesul de alungire al lacurilor are la bază drept cauză, pe ansamblu, fenomenul de aluvionare care a avut o orientare generală V – E. Cele mai pronunţate schimbări s–au produs în extremitatea vestică a deltei în sectoarele Sireasa – Fortuna, Pardina, Rusca. Suprafaţa braţelor Dunării (sectorul românesc) Braţul Chilia este cel care şi–a mărit cel mai mult suprafaţa faţă de totalul suprafeţelor de braţe. Creşterea suprafeţei braţului Sulina se datorează sectoarelor canalizate şi a digurilor de înaintare în mare (cca. 9 Km). O scădere spectaculoasă a suprafeţei acvatice a suferit braţul Sf.Gheorghe.

Acţiuni antropice care au produs modificări ale condiţiilor naturale din Delta Dunării a. Activităţi în Deltă 1 Amenajarea braţului Sulina, pentru navigaţia maritimă. 2 Activităţi în cadrul programelor de valorificare a resurselor Deltei: executarea unor îndiguiri, executarea neraţională a unor canale interioare, folosirea unor tehnologii care conduc la degradarea mediului, crearea unor noi surse de poluare a mediului, activitatea de turism insuficient organizată; pescuitul sportiv şi vânătoarea necontrolată; braconajul b. Activităţi în bazinul Dunării 1. Îndiguirea luncii Dunării 2. Barajele de pe Dunăre, acumulările din bazin, lucrările antierozionale şi prelevări de apă pentru folosinţe (în special irigaţii)care au avut ca efecte: - modificări ale regimului debitelor lichide - reducerea accentuată a stocului de aluviuni la intrarea în Deltă 3. Dezvoltarea activităţilor economice în bazin (industria; agricultura; transporturile)

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

74

Modificari datorate intervenţiilor antropice 1. Modificarea gradului de inundabilitate prin îndiguirile realizate Unitatea Letea - din cele 152.000 ha cât reprezintă suprafaţa totală a acestei unităţi, circa 44,1 % (67 000 ha) sunt îndiguite şi deci scoase de sub impactul inundării a diminuat posibilităţile maxime de stocaj cu circa 34 %. Unitatea Caraorman - din suprafaţa totală de 97.000 ha, circa 12 500 ha (12,9 %) sunt complet îndiguite şi deci neinfluenţate de inundaţii. Unitatea Dranov - acest compartiment însumează peste 82.000 ha din care în prezent 24 250 ha (29,5 %) sunt îndiguite şi ferite de inundaţii. 2. Modificarea circulaţiei a apei (debite) prin executarea de canale în interes economic. Cu excepţia canalelor realizate în urma studiilor şi recomandărilor savantului Grigore Antipa (Sireasa, Litcov, Eracle, Caraorman, Dunavăţ şi Dranov) care efectiv au avut drept scop înbunătăţirea circulaţiei apei în scopul ridicării producţiei piscicole, toate intervenţiile ulterioare privind reţeaua de canale au vizat strict un obiectiv singular, fără a se integra într-un sistem hidrografic unitar. 3. Modificarea regimului hidrologic prin realizarea de lucrări la canale cu scop economic, rectificarea şi consolidarea braţelor Dunării; construirea digului litoral; au avut următoarele consecinţe majore:

- creşterea pantei de scurgere a apei şi a vitezei de eroziune, precum şi a unei noi redistribuiri a debitului pe braţele Dunării, - modificarea sensului de circulaţie a apei, intensificarea proceselor de colmatare a lacurilor Puiu, Roşu, Uzlina şi Gorgovăţ, precum şi intensificarea proceselor de eutrofizare (Uzlina, Isac, Gorgova, Puiu şi Roşu), - acumularea unui surplus de apă în depresiunea Roşu-Puiu concomitent cu modificarea sensului de evacuare al apei, - modificarea malului corpului de apă.

4. Evoluţia litoralului aferent Deltei - în perioada 1962-1989 s-au pierdut prin eroziune cca. 2100 ha şi s-au acumulat 280 ha. 5. Evoluţia ecosistemelor acvatice - după anul 1980 lacurile Deltei Dunării au evoluat către o stare de eutrofizare, care în ultimii ani s-a generalizat.

Ecosistemele naturale parţial modificate de om 1. Dunarea si braţele sale principale Acest tip de ecosistem include Dunarea ( de la Cotul Pisicii până la Ceatal Chilia) şi cele 3 braţe principale (Chilia, Tulcea-Sulina şi Sfîntu Gheorghe), la care se mai adaugă braţele secundare ale Chiliei (Tătaru, Cernovca, Babina şi Musura), iar la Sfîntu Gheorghe: Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească, toate acestea reprezentând arterele hidrografice principale prin care se repartizează apele Dunării de la Ceatalul Chiliei. 2. Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei Acest ecosistem este reprezentat prin braţe abandonate ale Dunării cum este Dunărea Veche, canale importante ca Mila 35, Sireasa-Şontea, Crânjală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Dunavăţ, Dranov şi altele sau gârle ca Arhipenco-Păpădia. 3. Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie a apelor redusă Acest ecosistem, care reprezintă o atrofiere a condiţiilor reofile şi accentuarea celor lentice, este bine marcat în Delta Dunării. Dintre aceste gârle menţionăm: Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Puiu-Erenciuc, Crasnicol, Tărâţa-Belciug, iar dintre canale: Stipoc-Ocolitor, Dovnica, Magearu, Ivancea, Lejai, Palade, Buhaz-Zătoane.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

75

4. Canale în interiorul amenajărilor cu sau fără circulaţie activă a apei Această categorie se constituie într-un ecosistem ce se caracterizează prin lipsa directă a unei legături cu reţeaua hidrografică curentă, activă. Aceste canale au un rol de drenaj sau alimentare în funcţie de regimul staţiilor de pompare şi de tipul amenajării (piscicol, agricol sau silvic). 5. Lacuri cu un acvatoriu întins şi/sau cu schimb activ de ape între ele şi reţeaua hidrografică secundară În această categorie întră cele mai importante lacuri şi complexe lacustre din Delta Dunării, ca: Furtuna, Matiţa, Babina, Trei Iezere, Căzănel, Bogdaproste, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu, Lumina, Roşu, Roşuleţ, Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoe. Schimbarea transparenţei şi, respectiv, a culorii apei în funcţie de sensul scurgerii apei a dus la denumirile de ape galbene, atunci când există o pătrundere a apelor tulburi din braţe în lacuri şi de ape negre, atunci când apele curate, dar care reflectă culoarea vegetaţiei submerse de verde-brun, se scurg din complexele lacustre către reţeaua colectoare. La contactul dintre masa de apă şi detritusul de pe fund (sedimentul lacului) se înregistrează deficit de oxigen, ca urmare a procesului de oxidaţie (mineralizare), iar la suprafaţă unde se pune în evidenţă procesul de înflorire a apei, oxigenul dizolvat este suprasaturat datorită intensităţii fotosinteză. În general există o relaţie directă între conţinutul de nutrienţi (fosfor şi azot) din apă şi speciile caracteristice de peşte care pot fi găsite în ape astfel:

• Apele oligotrofe (tip biban)- acestea conţin cantităţi scăzute de fosfor (mai puţin de 0,004mg/l), apa este limpede, este prezentă o cantitate redusă de macrofite submerse şi bibanul este specia dominantă de peşte răpitor .

• Ape mezofile (tip ştiucă-lin)- concentraţia de fosfor a apelor variază de la 0,004 la 0,1 mg/litru şi datorită disponibilităţii mari a nutrienţilor, cantitatea de macrofite creşte, dar apa este încă limpede. Speciile de peşti dominante sunt ştiuca, linul şi albitura.

• Ape eutrofe (tip plătică-şalau)- acestea conţin cantităţi ridicate de fosfor (> 0,1 mg/l) şi apele sunt verzi datorită cantităţilor ridicate de alge albastre (macrofitele sunt în general absente); speciile dominante de peşti întâlnite sunt platica, babuşca şi şalăul.

6. Lacurile cu un schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare În acest ecosistem se includ lacurile Marheiul Mare, Merheiul Mic, Roşca, Poliacova, Nebunu, Ligheanca, Dovnica, Răducu, Porcu, Tătaru, Murighiol etc. şi se caracterizează printr-un schimb redus de ape, fapt ce a dus la un grad avansat de colmatare, nu atât prin procesele de aluvionare cât prin cantitatea de material organic depusă pe fund. 7. Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole cu schimb de apă controlat Din această categorie, mai importante sunt lacurile Obretinul Mare, Babadag, Coşna, Dranov, Leahova Mare, Leahova Mică. Prin întreruperea schimbului natural de ape cu reţeaua hidrografică activă şi intrarea în regimul amenajării piscicole, aceste lacuri au suferit modificări structurale sub aspectul ihtiofaunei cu întrega succesiune de consecinţe abiotice şi biotice. 8. Lacurile marginale cu un schimb redus de ape şi concentrări de săruri (lacuri izolate) În această categorie se includ lacurile Istria şi Nuntaşi (Tuzla), care sunt situate în partea sudică a Complexului Razim-Sinoe, între uscatul dobrogean şi grindul Saele având o legătură destul de redusă cu lacul Sinoe din nord. 9. Lagune conectate la mare În acest ecosistem sunt incluse două lacuri - Sinoe şi Zătonul Mare. Prin poziţia lor geografică şi gradul diferit de impact antropic, cele două lacuri se deosebesc esenţial. Laguna Sinoe prin transformarea Lacului Razim într-un bazin cu apă dulce pentru irigaţii şi tranzitarea unui important volum de apă spre mare, prin Periboina, a contribuit mult la modificarea condiţiilor biotice. Zătonul Mare cu un acvatoriu mult mai mic şi cu o deschidere la mediul marin mai mare şi nedirijată, constituie un mediu mult mai caracteristic al acestui tip de ecosistem costier.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

76

10. Golfuri semi-închise Acest ecosistem cuprinde meleaua Sfîntu Gheorghe formată între insula Sacalin şi delta cu o largă deschidere spre sud, respectiv spre mare şi aproape anihilată cea din nord cu apele Braţului Sfîntu Gheorghe. Golful Musura situat la sud de delta secundară a Chiliei şi la nord de bara şi digul de prelungire în mare a canalului Sulina, are o largă deschidere spre est dar primeşte o cantitate mare de apă dulce prin cea mai importantă ramură a Braţului Chilia - Stambulul Vechi. 11. Apele marine costiere Ecosistemul apelor marine costiere corespunde platformei continentale marine, în cazul limitelor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, până la izobata de 20m (exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfîntu Gheorghe) care constituie ecosistemul de golfuri semiînchise. 12. Ariile depresionare inundate frecvent, acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf, papură, rogoz) Acest ecosistem cu o mare desfăşurare în suprafaţă, este în continuarea celor cu apă stagnantă (lacuri), în cadrul vastelor depresiuni morfologice, limitate fie de grindurile fluviale, fie de acestea şi cele marine. Aceste suprafeţe care ocupau înainte de amenajarea unor incinte agricole şi silvice un procent foarte mare în deltă, domină totuşi depresiunile Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste, Roşu-Puiu-Lumina, Isac-Uzlina-Gorgova. Specia de vegetaţie dominantă este stuful (Phragmites australis), care a dat şi denumirea acestor terenuri, de stufărişuri, deşi în interiorul lor spectrul floristic este foarte bogat. 13. Formaţiunile de plaur în interiorul ariilor depresionare şi din jurul lacurilor Plaurul, un adevărat pod plutitor, este constituit din rizomi de stuf, întreţesut şi cu rizomii altor plante, cu grosimi de 0,5-1,5m, încărcat cu humus şi materii organice netransformate. 14. Pădurile (zăvoaiele) de salcie în amestec pe grindurile fluviale şi ostroave Acest ecosistem ocupă grindurile fluviale din lungul braţelor principale şi la bifurcaţii, unde, prin extindere capătă aspectul unor câmpii aluviale cu înălţimi de până la 3m. Pe aceste grinduri sunt situate şi principalele aşezări rurale ale deltei (Pătlăgeancâ, Sălceni, Ceatalchioi, Plauru, Pardina, Tudor Vladimirescu, Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Partizani, Vulturu, Gorgova, Mila 23, Băltenii de Jos) 15. Pajiştile de pe grindurile fluviale în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri Acest tip de ecosistem este destul de greu de delimitat, deoarece face trecerea uşoară de la pădurile de sălcii spre stufărişuri. În orice caz, acest tip de ecosistem se întâlneşte în partea din amonte a deltei, acolo unde procesul de aluvionare a dus la individualizarea câmpiilor aluviale şi a grindurilor fluviale cu extindere mare. În acest sens se conturează un areal pe malul drept al Dunării între Isaccea şi Tulcea, la bifurcaţia Dunării în braţele Chilia şi Tulcea, în apropiere de satul Pătlăgeanca, pe malul drept al Braţului Chilia şi între canalul Mila 35 şi grindul Stipoc. 16. Păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte În această categorie includem cele două ecosisteme de pe grindurile Letea şi Caraorman care se caracterizează printr-un tablou floristic şi faunistic mult mai complex şi mai interesant în comparaţie cu cele de pe grindurile fluviale şi de pe câmpurile continentale (Chilia şi Stipoc). 17. Tufişuri şi vegetaţie erbacee de pe faleze cu stânci calcaroase Datorită condiţiilor morfografice specifice, acest tip de ecosistem are o distribuţie limitată în Rezervaţia Biosferi Delta Dunării. Acest tip de ecosistem poate fi întâlnit pe Insula Popina şi la Capul Doloşman unde calcarul cretacic este acoperit sau nu cu un strat subţire de sol. 18. Pajişti pe câmpurile predeltaice Acest tip de ecosistem se deosebeşte de cel al grindurilor fluviale cât şi de cel al grindurilor marine, datorită înălţimii, care se găseşte deasupra limitei inundaţiilor, constituţiei liotologice (depozite loessoide) şi învelişului de sol (Câmpul Chiliei şi pe Gindul Stipoc).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

77

19. Pajiştile stepizate, puternic degradate pe martori de eroziune predeltaici Acest ecosistem cu o extindere mică se referă la insulele Popina, Grădiştea şi Bisericuţa din perimetrul lacului Razim. Dintre aceşti martori de eroziune cel mai bine reprezentat este Insula Popina, cu o suprafaţă de 90ha, constituită din calcare mezozoice şi acoperită parţial de depozite loessoide, se ridică deasupra nivelului lacului cu 48m. 20. Pajişti pe grindurile maritime joase cu vegetaţie arenicolă şi halofilă În acest ecosistem intră majoritatea grindurilor maritime joase aparţinând complexelor de grinduri Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol-Frasin-Flamânda, Lupilor-Chituc-Saele, cu înălţimi ce se situează până la maxim 2m deasupra nivelului mării. 21. Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă Aria de extindere a acestui tip de ecosistem se reduce la cele două grinduri mari Letea şi Caraorman în care dunele înalte constituite din depozite marine, nisipoase, cu textură medie şi grosieră, sunt supuse procesului de deflaţie - fapt ce determină ca vegetaţia să se prezinte insular. 22. Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă şi cătiniş Acest tip de ecosistem se deosebeşte sensibil de cel al grindurilor marine bine consolidate , prin faptul că acesta este supus frecvent furtunilor marine şi, deci, are o instabilitate mare. 23. Plaje litorale puţin consolidate Plaja litorală se dezvoltă pe cea mai mare parte a litoralului dintre Capul Midia şi Sulina. Efecte ale acţiunilor antropice care au produs modificări ale ecosistemelor naturale Activităţi în cuprinsul Deltei

1)Amenajarea braţului Sulina, pentru navigaţia maritimă dezvoltarea geometriei albiei - din anul 1902 până în anul 1980 adâncimea medie a crescut de

la 6 m la 11 m, iar secţiunea medie de la 800 mp la 1450 mp. creşterea coeficientului de repartiţie pe braţ modificarea regimului curenţilor costieri şi devierea către larg a aluviunilor aduse de braţele

Sulina şi Chilia, ceea ce agravează fenomenul de eroziune a litoralului în partea de sud 2)Activităţi în cadrul programelor de valorificare a resurselor Deltei

Aceste programe, precum şi alte deficienţe în activităţile din Deltă au avut o serie de efecte asupra mediului printre care amintim: executarea unor îndiguiri

Aceste îndiguiri au produs unele modificări ale regimului de curgere la ape mari şi o supraînălţare a nivelurilor în amonte.

In acelaşi timp s-au produs transformări ale ecosistemelor naturale acvatice în ecosisteme de uscat sau cu regim hidric dirijat. executarea neraţională a unor canale interioare

Unele canale mari, executate în special între zonele depresionare şi braţe, au condus la modificarea regimului de umplere şi golire a zonelor acvatice interioare, ceea ce a provocat o amplificare a colmatării unor zone şi la pătrunderea unor cantităţi sporite de substanţe poluante în interiorul Deltei. folosirea unor tehnologii care conduc la degradarea mediului

Utilizarea pentru recoltarea stufului a unor maşini necorespunzătoare a condus la distrugerea rizomilor şi a vegetaţiei stuficole în anumite zone. Folosirea unor substanţe chimice toxice în agricultură (îngrăşăminte, pesticide) a produs distrugerea unor perdele forestiere şi mortalitatea a numeroase păsări şi animale. crearea unor noi surse de poluare a mediului

dintre care amintim: - activitatea amplă a şantierelor în diferite zone - intensificarea circulaţiei navelor motorizate - descărcarea apelor uzate neepurate, etc.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

78

activitatea de turism insuficient organizată; pescuitul sportiv şi vânătoarea necontrolată; braconajul

- toate aceste activităţi au adus mari prejudicii echilibrului ecologic din diferite zone Activităţi în amonte, pe cursul şi în bazinul Dunării 1. Îndiguirea luncii Dunării cu următoarele efecte :

• modificarea hidrografelor undelor de viitură în sensul creşterii debitelor şi nivelurilor şi a micşorării duratei

• reducerea suprafeţelor de reproducere a ihtiofaunei • transformarea ecosistemelor acvatice şi semiterestre în ecosisteme de uscat • reducerea efectului de filtru biologic

2. Barajele de pe Dunăre, acumulările din bazin, lucrările antierozionale şi prelevări de apă pentru folosinţe (în special irigaţii)cu următoarele efecte :

modificări ale regimului debitelor lichide La ape mari, prin efectul de atenuare se compensează parţial efectul de dezatenuare al indiguirilor din luncă. La ape medii şi mici, influenţele sunt mult mai mari.Numai prelevările de apă pentru irigarea suprafeţelor amenajate în bazin, reprezentând debite de peste 1000 mc/s, diminuează sensibil debitele medii şi mici din Deltă.

reducerea accentuată a stocului de aluviuni la intrarea în Deltă de la 67 milioane tone/an în anul 1960 la 43 milioane tone/an în anul 1990.

Aceste influenţe suprapuse peste regimul deficitar al deceniului al – IX-lea au condus la un stoc mediu în această perioadă de 25-30 milioane tone/an. 3. Dezvoltarea activităţilor economice în bazin (industria; agricultura; transporturile)

• Actiunile tehnologice de chimizare ale agriculturii, de industrializare si de urbanizare Dezvoltarea economica postbelica a statelor dunarene, a generat activitati complexe in bazinul hidrografic al Dunarii, precum trecerea la procedee agricole intensive si extensive, cu utilizarea de stimulatori pentru cresterea productivitatilor de cereale si legume. In acest scop, s-au creat combinate industriale de ingrasaminte chimice, care au furnizat agriculturii mari cantitati de ingrasaminte, dizolvate apoi de precipitatii, deasemenea cresterea volumelor de ape uzate, neepurate, deversate in albiile cursurilor de apa si mai departe in albia Dunarii.activitatilor agricole. Extinderea exploziva a urbanizarii si cresterea numerica a populatiei in tarile dunarene, au determinat

• Transporturile navale si industria navala Un alt factor antropic il constituie dezvoltarea navigatiei prin cresterea numarului de nave, precum si prin dezvoltarea industriei navale. Pe Dunare circula un numar de circa 4700 de nave propulsate, din care circa 880 remorchere, circa 3500 slepuri si circa 320 motonave. De-a lungul albiei navigabile a Dunarii sunt amenajate zeci de porturi, santiere navale pentru constructii de nave. Efectul principal al acestor activităţi este înrăutăţirea calităţii apelor Dunării. La intrarea în Deltă (secţiunea Reni) se observă deasemenea modificări ale calităţii apelor. Astfel în ultimii 30 ani s-a putut constata:

o creşterea reziduului fix de 1,3 – 2 ori o scăderea oxigenului dizolvat de 1,5 ori o creşterea azotaţilor de 2,6 ori o creşterea fosfaţilor de 2,5 ori o creşterea conţinutului de pesticide o creşterea conţinutului de metale grele, toxice

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

79

Procese influenţate de acţiunile antropice 1. Evoluţia litoralului aferent Deltei Litoralul aferent Deltei se întinde de la Golful Musura la Capul Midia. Faţă de perioada anilor 1960 se constată modificări importante în configuraţia litoralului, astfel:

• cca.80% din lungimea litoralului prezintă în anul 1989 fenomene de eroziune • pe ansamblu, în 1962-1989 s-au pierdut prin eroziune cca.2100 ha şi s-au acumulat 280 ha • ritmul mediu de evoluţie a eroziunilor a fost de 80 ha/an, dar au fost şi ani în care s-au

înregistrat pierderi între 100-200 ha Zonele cele mai afectate de eroziune sunt:

Gârla Impuţita – canal Sonda – Câşla Vădanei, în care există sectoare întinse unde marea a înaintat cu cca.400-500 m, cu ritmuri de retragere a liniei ţărmului de 20 - 22 m/an

Zona Zătoanelor, cu retrageri ale ţărmului de peste 400 m şi ritmuri locale de 18 - 21 m/an Zona Edighiol – Chituc cu retrageri de 150 – 300 m

Acumulări de material şi înaintări ale uscatului s-au produs în zonele : o Plaja Sulina (100 – 130 m) o Periteaşca (80 – 100 m) o Chituc (90 – 110 m)

Cauzele acestor modificări în configuraţia ţărmului sunt: reducerea aportului de aluviuni la gurile de vărsare ca urmare a lucrărilor care reţin

aluviunile în bazin modificarea circuitului aluvionar de coastă prin apariţia unor obstacole ca: digurile

de larg Sulina; Insula Sacalin; digurile Port Midia scoaterea din circuitul aluvionar sudic a aluviunilor care vin pe braţele Chilia şi

Sulina datorită dirijării lor spre larg de către jetelele Sulina furtunile marine transgresiunea marină

2 .Evoluţia ecosistemelor acvatice După anul 1980 lacurile Deltei Dunării au evoluat către o stare de eutrofizare, care în ultimii ani s-a generalizat. Cauzele care au generalizat aceste dezechilibre:

• creşterea conţinutului de nutrieţi (azot şi fosfor) în apele Dunării • regimul hidrologic deficitar al ultimului deceniu • climatul blând al ultimilor ierni • modificarea şi restrângerea ca suprafaţă a Luncii Dunării.

Efectele negative ale generalizării stărilor de hipertrofie constau în reducerea unui număr mare din componentele lanţului trofic, ceea ce corespunde unei alterări serioase a biodiversităţii ecosistemelor acvatice, având loc o restrângere a numărului de specii.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

80

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

81

Efectele impactului antropic asupra regimului hidrologic si sedimentologic Un număr însemnat de factori antropici care au influentat regimul hidrologic, sedimentologic si de calitate a apei Deltei Dunarii, au produs efecte negative complexe. In continuare se face o prezentare sumara a acestor efecte 1. Amenajarile hidrotehnice Din secolul trecut pentru navigatia maritima pe bratele Deltei Dunarii, au influentat cel mai puternic regimul de scurgere a apei si aluviunilor pe bratele principale si in interiorul Deltei, precum si circulatia costiera a apelor si aluviunilor marine. S-a produs o crestere de circa 2,5 ori a capacitatii de scurgere a apei si aluviunilor pe bratul Sulina regularizat, care a condus la o schimbare radicala a repartitiei debitelor de apă pe celelalte brate ale Deltei Dunarii. Datorita amenajarii cu diguri a gurii de varsare in mare a bratului Sulina, s-au produs schimbari profunde ale circulatiei apei si aluviunilor de-a lungul coastei Deltei, la nord si la sud de gura Sulina, care s-au soldat, in cea mai mare parte, cu eroziuni ale tarmului. Impactul respectiv pe albia bratelor Deltei si pe tarmul prezent si cu alte influente din afara Deltei Dunarii. Consecinţele negative ale construirii digului Sulina – Sf. Gheorghe asupra complexului lacustru şi asupra acestei unităţi deltaice În primul rând, întreruperea legăturii cu apele dulci din complexul lacustru şi spălarea, aproape anuală în faza apelor mari de primăvară şi a spălării eflorescenţelor saline rezultate din procesul de evaporare în perioada apelor mici de vară - toamnă, va duce la sărăturarea şi modificarea ecosistemelor pe porţiunea dintre gârla Împuţită şi gârla lui Matei (circa 1 700 ha), situată între dig şi mare. În al doilea rând, blocarea volumului de apă din complexul lacustru până la o cotă ridicată, atinsă numai în faza apelor mari de primăvară, va avea consecinţe în limitarea schimbului de ape, reducerea debitului de primenire şi deci stocarea poluanţilor, a nutrienţilor (fosfaţi, azotaţi), a hidrogenului sulfurat de sub plaur un timp mai îndelungat şi în cantităţi mai mari, cu consecinţe dăunătoare, adică intensificarea eutrofizării, a degradării calităţii apei şi aşa destul de precară (pe circa 16 300 ha). Prin eutrofizarea mare are loc reducerea şi chiar dispariţia populaţiilor de macrofite din perimetrul acvatic şi cel palustru. Acumularea unor volume sporite de apă în spaţiul depresionar Roşu – Puiu, asociată creşterii nivelului general al apei, a avut drept consecinţă inundarea grindurilor joase din complexul Caraorman şi imposibilitatea utilizării lor pentru păşunat; fenomenul a fost imediat resimţit şi reclamat de locuitorii din Caraorman. Acelaşi fenomen se pare că afectează negativ şi unele specii arboricole din rezervaţia Caraorman, ridicarea nivelului freatic ducând la uscarea unor arbori. Exceptând implicaţiile negative ale realizării digului amintit, configuraţia actuală a sistemului circulaţiei apei în această unitate este corespunzătoare din punct de vedere ecologic. Punctele nodale, nevralgice, le constituie canalele: Crişan – Caraorman, Filatului şi Uzlina prin implicaţiile colmatării în zonele limitrofe (lacurile Uzlina, Gorgovăţ, dar şi Roşuleţ, Roşu etc). O a doua consecinţă de ordin hidrologic ca urmare a deschiderii canalului Crişan - Caraorman o constituie reorganizarea fluxurilor hidrice în sensul deplasării ponderii scurgerii în depresiunea Roşu -Puiu dinspre canalul Litcov - Caraorman spre nord, pe axa canalelor Vătafu şi Iacob cu revenire spre lacul Roşu prin depresiunea Lumina. Benefică în alimentarea cu apă a compartimentului vestic al unităţii este redeschiderea canalului Litcov, contracarând astfel impactul negativ al canalelor Filat şi Uzlina. 2. Amenajările piscicole, stuficole şi agricole executate in trecut si recent in Delta Dunarii, au influentat nefavorabil circulatia apei si aluviunilor in lungul Dunarii maritime, a bratelor principale ale Deltei si in interiorul Deltei Dunarii.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

82

Impactul incintelor indiguite, a avut ca efect cresterea nivelurilor pe traseele bratelor principale. 3. Construirea retelei interioare de canale pentru navigatia in interiorul Deltei Dunarii fara fundamentare hidrologica, a condus la o circulatie haotica a apei pe intregul cuprins al Deltei, cu repercursiuni negative de supraalimentare cu apa si tranzit rapid al apei prin interiorul Deltei Dunarii. 4. Amenajarile hidrotehnice agricole din amonte de Delta (indiguirile si irigatiile) – au produs un impact negativ asupra scurgerii apelor Dunarii prin albie, determinând modificari ale regimului de scurgere a apei, cresterea duratei de scurgere a acestora la nivele mari si cresterea volumelor de apa scursa. O reducere sensibila a scurgerii de apa pe Dunare, se produce in lunile de vara-toamna cand cresc folosintele de irigare agricola. 5. Amenajarile hidroenergetice si de navigatie pe albia Dunarii au avut ca efect, modificarea regimului de scurgere, in aval, a apei si aluviunilor, producând un regim pulsatoriu al vitezelor de scurgere a apei si o reducere a debitelor de aluviuni, insotite de eroziuni ale albiei. Diminuarea scurgerii de aluviuni pe Dunare, a avut efecte negative asupra proceselor sedimentologice la gurile Dunarii si asupra proceselor morfologice litorale. 6. Actiunile tehnologice de chimizare ale agriculturii, de industrializare si de urbanizare a bazinului hidrografic al Dunarii – s-au repercutat cu efecte puternice de impurificare a apelor Dunarii, cresterea mineralizarii si modificarea compozitiei sarurilor solvite in apa Dunarii.

7. Exploatarea navelor ca si activitatea de constructii navale - au condus la o puternica impurificare a apelor Dunarii cu produse petroliere şi ape de santină 1.1.4 Patrimoniul natural şi construit Patrimoniul natural Delta Dunării - cel de-al doilea fluviu ca mărime din Europa - constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimonial natural universal, numărul total de 5149 de specii de floră şi faună include:

- Cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun – 8000 ex şi pelican creţ - 200 ex - 60% din populaţia mondială de cormoran pitic – 6000 ex - 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu (în timpul iernii) – 40.000 ex

Valoarea universală a rezervaţiei a fost recunoscută prin includerea acesteia în: • reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (august 1990), în cadrul Programului ,,Omul şi

biosfera” (MAB), lansat de UNESCO în anul 1970 • Convenţia RAMSAR (locul 8 ca suprafaţă, din cele peste 600 astfel de zone) - septembrie 1990, ca

Zonă umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă. • Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural (decembrie 1990) Cele mai importante arii de protecţie cu caracter de patrimoniu se grupeaz ă în:

1. zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic 2. zone pentru protecţia habitatelor şi speciilor care au legãturã cu apa

Patrimoniul natural este într-o continuă evoluţie, sub influenţa factorilor naturali şi umani, făcând necesare monitorizarea permanentă şi intervenţiile în vederea conservării biodiversităţii. Evoluţii ale elementelor naturale au loc permanent fiind determinate de sistemul hidrologic, procesele biologice şi antropice. Cele mai importante sunt:

a) colmatările - procese specifice pentru deltă legate transportul sedimentelor anorganice şi de bogăţia vegetaţiei hidrofile (colmatarea organică). b)eroziunile -se produc în coturile şi meandrele braţelor şi se fac vizibile sub forma eroziunilor de mal.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

83

c) apariţia deltelor secundare - se produc pe litoral prin apariţii de noi teritorii (Chilia şi Sf. Gheorghe). d) alte procese sunt: formarea nămolurilor şi solurilor, evoluţia chimismului apelor, evoluţia biocenozelor, etc.

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea PATN – Secţiunea a III-a – Zone protejate - reprezintă un prim demers legislativ prin care se delimitează ca zone protejate o serie de valori de patrimoniu natural. În zona de studiu se prevede protecţia a patru categorii de arii protejate:

• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, cuprinsă în zona studiată; • Parcul Naţional Munţii Măcinului inclus parţial în zona studiată, în supr. de 11.321 ha;

1. Pădurea Valea Fagilor – suprafaţa 154,0 ha, fiind partea integrantă din Parcul Naţional Munţii Măcinului, jud. Tulcea;

2. Locul fosilifer Dealul Bujorului – suprafaţa 8,0 ha, jud. Tulcea; 3. Pădurea Niculiţel – suprafaţa 11,0 ha, jud. Tulcea.

• Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii: 1. Lacul Traian – suprafaţa 326,0 ha, jud. Tulcea; 2. Muchiile Cernei – Iala – suprafaţa 1891,0 ha, jud. Tulcea; 3. Chervant – Priopcea – suprafaţa 568,0 ha, jud. Tulcea; 4. Muntele Consul – suprafaţa 328,0 ha, jud. Tulcea; 5. Dealul Sarica – suprafaţa 120,0 ha, jud. Tulcea; 6. Mănăstirea Cocoş – suprafaţa 4,6 ha, jud. Tulcea.

• Situri “Natura 2000” – situri de interes comunitar şi situri de protecţie avifaunistică. Caracterizarea habitatelor din zona RBDD desemante ca arii speciale de conservare este următoarea:

1. Zona Roşca –Buhaiova – S=9625 ha - Include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluvialã (plauri plutitori şi fixaţi, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, gârle naturale, terenuri inundabile, zãloage de sãlcii, marginea vesticã a grindului marin Letea, marginea esticã a grindului continental Chilia, etc) Fauna zonei prezintã o remarcabilã diversitate, reprezentatã de mamifere: vidra, nurca, câinele enot, vulpea, mistreţul, etc. Lacul Roşca - cea mai mare suprafata a lacului este ocupata de Ceratophylletum demersi. Alte asociatii mai raspandite in lacul Rosca sunt Nymphaetum candidae si Nupharetum lutei. In locurile mai linistite, fara curenti se dezvolta grupuri mici ale asociatiei de Hydrocharietum morsus-ranae. Fiind un lac bogat in macrofite acvatice fauna de gastropode fitofile este bine reprezentata. Speciile mai deosebite intalnite in acesta zona sunt: Valvata naticina, Ferrissia wautieri, anisus vorticulus. Populatia de Dreissena polymorpha este numeroasa. Zona Rosca-Buhaiova este cea mai importanta zona de cuibarit de pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Iarna, aici poposesc numeroase exemplare de garlite mari (Anser albifrons), estimandu-se numarul acestora la circa 50.000 de exemplare. Numarul estimativ de perechi cuibaritoare pentru pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) este de 4000 iar pentru pelicanul cret (Pelecanus crispus) de 50. Alte specii importante care cuibaresc in zona, incluse in anexa II a Conventiei de la Berna sunt: Botaurus stelaris, (buhai de balta), Ixobrychus minutus (starc pitic), Nycticorax nycticorax(starc de noapte), Ardeola raloides (starc galben), Egretta garzetta (egreta mica), Plegadis falcinelus (tiganus), Circus aeruginosus (erete de stuf).

2. Pãdurea Letea – S=2825 ha O caracteristicã a zonei o constituie abundenţa plantelor cãţãrãtoare şi specia mediteranianã de lianã, care conferã pãdurii un aspect submediteranian.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

84

Au fost identificate peste 2000 specii insecte. Se remarcã numeroasele pâlnii de nisip din zona dunelor, construite de neuroptere. Aici cuibãresc douã perechi de vultur codalb, trei specii de şoim, corbul şi numeroase specii de cântãtoare.

3. Lacul Raducu – S=2500 ha Zona cuprinde lacuri cu apã dulce, situate într–o zonã tipicã de dezvoltare a grindurilor fluvio–marine dintre braţele Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sunt limitate de grinduri marine cu soluri sãrace, mobile sau slab fixate cu diverse plante specifice; pajişti stepice sau arii depresionare cu apã temporarã caracterizatã de tufe cu Juncus gerardii. Lacul Rãducu este acoperit pe o mare suprafaţã de o asociaţie de nufãr galben. Ghiolurile Rãducu şi Rãduculeţ reprezintã zonã de reproducere şi hrãnire pentru numeroase specii de peşti stagnofili – reofili, ce pãtrund din Dunãrea Veche, precum şi pentru specii stagnofile. Specia dominanta de macrofite acvatice este Cerathophyllum demersum. Myriophyllum spicatum se gaseste si ea dar pe suprafete mult mai mici decat specia amintita anterior. In zonele din marginea lacului se gasesc suprafete acoperite cu Nuphar luteum, iar din loc in loc este prezenta si Nymphaea alba. In zonele linistite, ferite de vand se gaseste specia Lemna minor. Asociatiile dominante sunt Ceratophylletum demersi, Myriophyllon-Potametum si Nymphaetum albo-luteae. Asociatia Myriophyllon-Potametum, larga raspandita in lacul Raducu, indica un fund nisipos al acestei zone.

4. Lacul Nebunu – S = 115 ha constituie o zonã de micã întindere, caracteristicã deltei fluviale ce gãzduieşte biocenozele specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viiturã. In aceastã zonã sunt asigurate condiţii bune de cuibãrit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor, în lunile de varã. Datoritã izolãrii sale, lacul asigurã condiţii optime pentru creşterea şi reproducerea ihtiofaunei specifice lacurilor de întindere redusã şi adâncime micã. Asociatia de macrofite acvatice dominata este Ceratophylletum demersi si Potametum pectinati. Ornitofauna este in special dominata de anatide (gaste si rate) care se gasesc in special in zona limitrofa a lacului unde exista unele japse cu potential trofic mai mare decat lacul propriu-zis. Prezenta starcilor si a cormoranilor este determinata, in primul rand, de existenta unei colonii polispecifice situata la aproximativ 300-400 m de latura nordica a lacului Nebunu. Colonia, amplasata in padurea de salcii cuprinde in special Phalacrocorax pygmaeus (cormoranul mic), Egretta garzetta (egreta mica), Egretta alba ( egreta mare), Ardea cinerea (starcul cenusiu), Nycticorax nicticorax (starcul de noapte.

5. Zona Vatafu-Lunguleţ – S = 1685 ha Zona grupeazã forme diverse de relief:grinduri, japşe, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizatã în principal prin existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţã eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio–marine reprezintã, prin formaţiunile de plaur, florã şi faunã specifice acestor biotopi preponderent stuficoli, un important loc de cuibãrit pentru stãrcul pitic şi cormoranul mic în coloniile mixte de ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile. Apele din zonã şi–au pãstrat relativ bine oligo– şi mezooligotrofia, fiind un rezervor pentru perpetuarea multor specii de peşti, mai ales stagnofili, printre care şi cele douã specii actualmente periclitate: caracuda şi linul. Habitatele din aceasta zona se caracterizeaza prin dominanta asociatiei Hydrocharito-Stratioteum si Potametum pectinati. Pe suprafete mai mici se intalneste si asociatia Nymphaetum albo-luteae. Se remarca probabilitatea inlocuirii speciei Cerathophyllum submersum cu Cerathopyllum demersum, specie cosmopolita, extrem de abundenta, rezistenta la factori poluanti.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

85

Asociatia reprezentata cel mai bine, Hydrocharito-Stratioteum, este caracteristica ecosistemelor acvatice unde circulatia apei este foarte slaba, aceasta putand acoperi intreaga suprafata a canalelor sau a lucuilui de apa, accentuand fenomenele de colmatare.

6. Pădurea Caraorman – S=2250 ha, cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune mobile şi fixate din deltă şi pădurea Caraorman - dezvoltată, îndeosebi, în partea sudică a grindului, în suprafaţă de cca 700 ha cuprinde un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar, subarboret de zălog, Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudică a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari, cu diametre între 4,20 – 4,70 m. Ca şi în pădurea Letea, aici se întâlnesc specii foarte rare de plante, printre care orhideele Cephalantera longifolia şi Dactylorhiza incarnata precum şi specia endemică Ornithogalum amphibolum. Fauna este în parte asemănătoare cu cea din pădurea Letea, lipsind însă vipera de stepă, dar în schimb existând o abundenţă mai ridicată a şopârlelor Lacerta agilis euxinica şi Eremias arguta. În această zonă s-a identificat cuibăritul vulturului codalb.

7. Lacul Saraturi Murighiol. Zona umeda din apropierea lacului este acoperita cu o vegetatie de saratura puternica. Speciile caracteristice acestui tip de habitat sunt Salicornia europea, Halimione pedunculata, Bassia hirsuta. Cea mai mare parte a vegetatiei palustre este alcatuita din stufaris de saratura Phragmites australis ssp. Humilis care se dezvolta pe marginea lacului. Vegetatia macrofitica este in general slab reprezentata din zone acoperite cu Potamogeton. In urma diverselor proiecte derulate de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii pentru evaluarea si conservarea biodiversitatii, in zona au fost identificate mai multe specii de plante rare dintre care citam: Cyperus pannonicus, Trigonella monsspeliaca, Carex divisa, Carex panicullata. Lacul Saraturi-Murigiol nu contine specii de moluste datorita conditiilor de salinitate care nu permit molustelor dulcicole sa populeze aceasta zona. Uneori in timpul viiturilor cu apa dulce specimene de Planorbis planorbis si Stagnicola plaustris ajung sporadic in apele lacului Saraturi-Murighiol. Chiar daca apa acestui lac este salmastra ecosistemul fiind format prin acumulare de apa pe un teren saraturat (origine secundara) nu a foist populat nici cu specii salmastricole sau halofile de origine ponto-caspica. Desi suprafata lacului nu este prea mare reprezinta o importanta zona de cuibarit pentru mai multe specii dintre care Aythya nyroca (rata rosie)-aflata in declin drastic la nivel european-, Himantopus himantopus (piciorong), Larus melanocephalus (pescarus cu cap negru), Gelochelidon nilotica (pescarita razatoare), Sterna hirunda (chira de balta), Chlidonia hybridus (chirighita cu obraji albi); ultimele cinci specii incadrate in categoria a II-a conform Conventiei de la Berna.

8. Arinisul Erenciuc - S=50 ha Arinişul Erenciuc (0,50 km2), este singura zonă forestieră din deltă în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact. În ariniş cuibăreşte vulturul codalb (Haliaetus albiculla) care găseşte condiţii optime de adăpost.

9. Insula Popina – S = 98 ha- un martor de eroziune calcaros, adăposteşte o flora predominant xerofilă caracteristică zonelor stepice. Aici întâlnim planta endemică Ornithogalum oreides. În ce priveşte fauna de nevertebrate, se menţionează ortopterul (endemic) Isophya dobrogensis, recent descoperit, se întâlneşte numai pe această insulă, în număr mare. Tot aici trăieşte şi cel mai veninos păianjen Latrodectus tredecimguttatus (văduva neagră), iar scolopendra uriaşă (Scolopendra cingulata) este frecventă. În zonele stâncoase de ţărm, insula adăposteşte o numeroasă populaţie a şarpelui de apă (Natrix tessellata), iar pe faleza de loess cuibăresc câteva perechi de călifar alb (Tadorna tadorna) şi vinderelul roşu (Falco tinnunculus). Primăvara şi toamna insula constituie un important loc de popas pentru numeroase specii de păsări migratoare.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

86

10. Sacalin-Zatoane – S = 21.410 ha. Situată în estul depresiunii Dranov se caracterizează printr-o succesiune de grinduri maritime tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternând cu lacuri puţin adânci sau izolate şi de o înterpătrundere a apelor marine (pe gârle cu deschidere directă în mare) cu cele fluviale (prin canale şi gârle). Cele două lacuri principale, Zătonul Mic şi Zătonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi lărgesc continuu legătura cu Marea Neagră. Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibăritul lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole abundente aici. Atât luciile de apă cât şi grindurile şi plaja litorală sunt locuri de maximă concentrare a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară-toamnă. Insula Sacalin, alcătuită din nisip amestecat cu cochilii, săracă în vegetaţie de sărătură, reprezintă zona cea mai importantă de nidificare, premigraţie şi migraţie, un „cartier" de iernare pentru numeroase specii, circa 100, din care 14 cuibăresc aici. În lacul Lejai cuibăresc cca 100 exemplare de pelican creţ (Pelecanus crispus) şi 200 exemplare de pelican comun (P. onocrotalus).

11. Zona Periteasca-Leahova – S = 4125 ha - prezinta importanta avifaunistica deosebita. Majoritatea pasarilor se concentreaza pe grindul interior care se intinde intre capatul nordic al lacului Leahova Mare si cordonul litoral la sud de canalul Periteasca. Lacul Leahova constituie un loc important de hranire pentru pelicani si cormorani care, apoi stationeaza pe grindurile din apropiere, alaturi de efective importante ale gastei de vara (Anser anser), ratei mari (Anas platyrhynchos), ratei cu cap castaniu (Aythya ferina). Este unul dintre cele mai importante locuri de concentrare a pasarilor din partea sudica a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. In perioadele de pasaj aici isi gasesc loc de refugiu multe specii de interes faunistic: califarul alb (Tadorna tadorna), califarul rosu (Tadorna ferruginea) precum si unele specii de limicole. Regimul hidrologic, cu nivele relativ constante ofera conditii bune de cuibarit pentru gasca de vara , rata mare, rata cu cap castaniu, rata rosie.

12. Capul Dolosman – S = 125 ha - constituit din calcare cretacice cu o faleză fosilizată, este important pentru conservarea vegetaţiei xerofile caracteristică zonelor stepice pe martori de eroziune şi adăposteşte o plantă rară endemică (Centauraea jankae). Tot aici a fost identificat şi un coleopter (insectă) endemic (Prosocuris phelandrii). Baza falezei, pe toată lungimea sa adăposteşte o populaţie numeroasă a şarpelui de apă (Natrix tessellata), iar arbuştii şi ierburile mai înalte, guşterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica) este frecvent. De asemenea, atât pe platou cât şi în crevasele falezei trăieşte şarpele rău (Coluber caspius), însă puţin numeros. În abruptul stâncos cuibăresc numeroase exemplare de lăstun mare (Apus apus) şi cca. 10 exemplare de călifar alb (Tadorna tadorna), iar până de curând a cuibărit şi o pereche de buhă (Bubo bubo). Dintre mamifere, este de amintit semnalarea, în această zonă, a dihorului pătat (Vormela peregusna). Zona are şi importanţă arheologică, aici existând vestigii ale cetăţii Argamum.

13. Grindul Lupilor – S = 2.075 ha - prin poziţia sa între lacurile Zmeica şi Sinoe, având înălţime mică (0,5-1,5m) şi o vegetaţie specifică solurilor nisipoase de origine marină, reprezintă un important refugiu de cuibărire şi hrănire a păsărilor. Îndeosebi în perioada migraţiei de toamnă, zona devine o impresionantă concentrare a faunei ornitologice şi în special, a oaspeţilor de iarnă (gâşte, raţe), deoarece în lacul Sinoe apa este mai sărată la sud de Grindul Lupilor, decât la nord spre Razim. În apele lacurilor limitrofe are loc reproducerea naturală a peştilor din speciile: crap (Cyprinus carpio), şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama) etc. De asemenea, câteva mamifere foarte

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

87

rare, şi anume o mică populaţie de bursuc (Meles meles), iar iarna - când lacurile Razim şi Sinoe sunt îngheţate - aici poposesc câteva haite de şacal auriu (Canis aureus), venite din sudul Europei

14. Istria-Sinoe – S = 400 ha - se caracterizează printr-o mare varietate de specii de floră şi faună. Astfel, dintre nevertebrate, aici este frecventă scolopendra uriaşă (Scolopendra cingulata), iar dintre reptilele rare se pot întâlni şarpele rău (Coluber caspius) şi broasca ţestoasă de uscat (Testudo graeca iberi). Deasemenea, broasca săpătoare balcanică (Pelobates syriacus balcanicus) este extrem de numeroasă. Zona adăposteşte numeroase păsări acvatice, precum călifarul alb şi roşu, pelicani, raţe, gâşte şi mai ales limicole, fiind cel mai important loc de popas în perioadele de migraţie. Aici cuibăreşte în număr mare codobatura cu cap negru (Motacila flava feldegg), foarte rară în alte zone ale ţării. Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită. Cetatea Histria a fost înfiinţată în anul 657 a.Chr. de grecii din Milet.

15. Grindul Chituc – S = 2.300 ha - se caracterizează printr-o succesiune de cordoane, dune şi lacuri, cu preponderenţa acestora din urmă, orientate pe o direcţie piezişă pe linia actuală a ţărmului şi având o dispoziţie în evantai. Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat. Au importanţă în migraţia păsărilor şi pentru iernatul acestora, apele salinizate din zonă (care îngheaţă la temperaturi mai joase). Aici se află o populaţie numeroasă a şopârlei caucaziene Eremias arguta derserti (şopârla de nisipuri).

16. Lacul Rotund - S=228 ha - situat în lunca inundabilă, prezintă interes deosebit, fiind reprezentativ pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale nivelului apei, precum şi pentru reproducerea ciprinidelor, mai ales pentru plătică (Abramis brama danubii). Vegetatia palustra ocupa perimetrul lacului, iar vegetatia acvatica - zona imediat urmatoare, spre mijlocul acestuia. Dintre speciile de plante vasculare identificate, mai rare sunt Ranunculus circinatus, Ranunculus trichophyllus, Leucojum aestivum, Najas marina, Utricularia vulgaris, cyperus glaber. Stufarisurile (Scirpo-Phragmitetum) acopera zona marginala iar papura (Typhaetum angustifoliae) se dezvolta in palcuri razlete. Vegetatia natanta si submersa este formata din urmatoarele asociatii: Nymphaetum candidae, Nupharetum lutei, Potametum natantis, Potametum pectinati, Potametum lucentis. Partea de sud-est a lacului, cu adancime a apei mai mica, fiind protejata de vant si de curenti, este acoperita de Nymphaea candida, Nuphar luteum, Potamogeton pectinatus, Hydrocharis morsus-ranae. Fauna malacologica este reprezentata de unionide apartinand speciilor Unio pictorum si Anodonta cygnaea. Pe partile submerse si natante ale macrofitelor acvatice se gasesc cele mai multe specii de moluste apartinand speciilor Bithynia tentaculata, B. leachi, Physa acuta, Ph. fontinalis, Lymnea stagnalis, Stagnicola palustris. Dintre speciile mai rare se gasesc Ferrissia wautieri, Acroloxus lacustris, Succinea oblonga. La fel ca si lacul Belciug, aceasta zona nu prezinta valoare deosebita din punct de vedere ornitologic, intalnindu-se numai specii acvatice comune pentru Delta Dunarii. In lacul Telincea situat in parte estica a lacului Rotundu se gaseste o colonie polispecifica de starc galben si egreta mica.

17. Lacul Potcoava – S = 625 ha - constituie loc de cuibărit pentru specii acvatice (raţe, lişiţe, cârstei, corcodei etc.), aici existând colonii polispecifice de stârci, ţigănuşi, egretă mică şi cormoran mic. S-a înregistrat şi cuibăritul unei perechi de vultur codalb. Lacurile şi japşele izolate păstrează o ihtiofaună stagnofilă specifică apelor mezo- şi eutrofe, precum lin, caracudă, roşioară, ştiucă etc. De asemenea, zona, prin izolarea sa, constituie loc de refugiu pentru mamifere precum vidra, nurca, hermelina şi mistreţul.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

88

18. Lacul Belciug - S=110 ha. Tipul de vegetatie predominant in aceasta zona sunt stufarisurile (Scirpo-Phragmitetum), care inconjoara lacul pe exterior, ocupand circa 3-4% din aria studiata. In locurile in care adancimea apei este mai mica, pe margini si la cele doua capete se dezvolta vegetatia submersa si natanta formata din nuferi galbeni (Ceratophyllo-Nupharetum lutei). O alta asociatie bine reprezentata este Ceratophylltum demersi, localizata in zona marginala. Asociatia Hydrocharietum morsus-ranae se gaseste in palcuri mici in locurile ferite de curenti si cu apa mica. In aceasta zona este semnalata si o specie rara pentru flora Deltei Dunarii si anume Calamagrostis canescens, care se dezvolta pe marginea canalului Belciug, in apropierea lacului. Lacul Belciug fiind un lac izolat, format dintr-un brat mai vechi al Dunarii, cu adancimi medii cuprinse intre 6 si 7 metri fauna malacologica este bine reprezentata. De remarcat este prezenta speciilor Oxyloma pinteri, Viviparus contectus, Planorbis carinatus, Gyraulus albus, Bithynia leachi, Anisus vortex. In apropierea malurilor se gasesc populatii numeroase de unionide; au fost semnalate in aceasta zona Pseudanodonta complanata si Pisidium casertanum. Din punct de vedere ornitologic acest lac nu prezinta importanta deosebita deoarece nu au fost semnalate zone importante de cuibarit sau de aglomerare a speciilor de pasaj. Se intalnesc specii acvatice comune pentru toata delta (lisite, specii comune de rate, corcodei, gainuse de balta, starci, lacari). Unele dintre speciile enumerate cuibaresc dar in numar mic datorita luciului de apa intins si adancimii mari care nu permite instalarea vegetatiei acvatice, care constituie suport pentru cuiburile multor specii. Dintre coleopterele acvatice se intalnesc Laccobius alutaceus si Coelostoma orbiculare , specii destul de rar intalnite in entomofauna ecosistemelor acvatice din Delta Dunarii.

Siturile Natura 2000 din RBDD şi importanţa lor Natura 2000 este o retea ecologica realizata prin implementarea Directivelor HABITATE şi PASARI (Directiva privind Conservarea habitatelor naturale si speciile de plante si animale salbatice CE 92/43 si Directiva privind conservarea pasarilor salbatice CE 79/409). Aceasta este transpusa în Legea nr. 345/2006 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice Natura 2000 nu este un sistem de rezervatii strict protejate. Activitatile umane sunt permise în masura în care permit mentinerea speciei sau a habitatului. Reţeaua Natura 2000 este compusa din:

- SAC-uri (Special Areas for Conservation- Arii Speciale de Conservare) desemnate pentru: • habitatele din Directiva Habitate (198 listate în Directiva Habitate) • specii (peste 800 listate în Directiva Habitate)

- SPA-uri (Special Protection Areas - Arii Speciale de Protectie Avifaunistica) desemnate pentru Speciile din Directiva Pasari (aproximativ 200 specii).

Agenţiile teritoriale pentru protecţia mediului sunt responsabile pentru informarea administraţilor publice locale obligate să prevadă încadrarea siturilor de importanţă comunitară declarate prin prezentul ordin în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Pentru toate planurile, programele şi proiectele care urmează să se desfăşoare în siturile de importanţă comunitară, precum şi în vecinătatea acestora, se aplică prevederile legale în vigoare referitoare la procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe şi la procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului. Siturile Natura 2000 se aprobă după formularele standard completate pentru siturile de importanţă comunitară declarate la art. 1 şi prevăzute în anexa nr. 6 din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007. Aria Delta Dunarii Razim Sinoe (SPA) Habitatele lacustre şi cele caracteristice grindurilor constituie suportul existenţei unei faune de vertebrate extrem de diverse, cu numeroase specii ocrotite la nivel national si international.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

89

Acest sit gazduieste efective importante ale unor specii de pasari protejate. Conform datelor avem urmatoarele categorii:

• numar de specii din anexa 1 a Directivei Pasari: 97 • numar de alte specii migratoare, listate în anexele Conventiei asupra speciilor migratoare (Bonn): 151 • numar de specii periclitate la nivel global: 17.

Situl este important pentru populatiile speciilor cuibaritoare, speciilor migratoare si a celor care ierneaza. În perioada de migratie situl gazduieste mai mult de 20.000 de exemplare de pasari de balta, fiind sit RAMSAR.

Aria Marea Neagra (SPA) Situl constituie important culoar de migratie si de iernare pentru pasarile din nordul Europei, în apele marine de-a lungul coastei. Viaţa bentica şi pelagică extrem de bogată constituie suportul pentru populaţiile de păsări migratoare, sedentare şi de pasaj.

Aria Delta Dunarii şi zona marină a Deltei Dunarii (SCI) Are anumite particularitati datorate influentei majore a apelor Dunarii si aluviunilor depuse de acestea, încât aici, exista habitate sedimentare unice la litoralul românesc. Este de remarcat frumusetea si bogatia zonei, cu o varietate de biotopuri si resurse, care o fac unica nu numai în Europa ci si în cadrul ecosistemelor deltaice ale lumii. Patrimoniul construit Obiectivele clasificate în „Lista monumentelor istorice” elaborată în 2004 de Ministerul Culturii şi Cultelor se constituie în patru categorii: monumente şi situri arheologice: (I) monumente şi ansambluri de arhitectură, (II) clădiri memoriale, (III) şi monumente de artă plastică şi cu valoare memorială (IV). Mărimea patrimoniului construit al zona Deltei Dunării este de 480 obiective, din care 208 sunt situri şi ansambluri arheologice şi de arhitectură, 113 dintre acestea sunt în categoria A de importanţă (interes naţional). Cele mai numeroase obiective sunt din prima categorie – 384 din care 196 sunt situri arheologice, fapt ce ridică o primă problemă privitoare la studierea, protecţia şi valorificarea acestui tip de patrimoniu. În categoria II-a sunt 87 de monumente şi situri din care 7 situri şi arheologice şi de arhitectură. Categoriile cele puţin numeroase sunt III şi IV cu numai 9 repere; din care 5 sunt ansambluri monumentale. În ceea ce priveşte concentrarea obiectivelor de patrimoniu în profil teritorial, se pot distinge 5 categorii după cum urmează: Categorii de unităţi administrativ teritoriale după numărul total de monumente şi ansambluri

Uunităţi administrativ teritoriale Nr. total de monumente şi ansambluri

Mun Tulcea > 50 or. Sulina, com Frecăţei, com Jurilovca, com Mahmudia 31 – 50 com. Corbu, com Istria, com. M Bravu, com. Murighiol, com. Nufăru, com. Sarichioi, com. Vl. Nucarilor 21 – 30

or. Babadag, or. Isaccea, com. Ceamurlia, com. Luncaviţa, com. Niculiţel 11 – 20

or. Măcin, com. Baia, com. Chilia Veche, com. Jijila, com. Mihai Viteazu, com. Săcele, com. Smîrdan, com. Somova 0 – 10

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

90

Se disting două zone de dispersie a patrimoniului construit, una de mai mare valoare, în zona Tulcea – Babadag, cealaltă de mai mică amploare în zona Isaccea – Măcin; oraşul Sulina reprezentând o concentrare izolată în ansamblul zonal. Din punct de vedere al valorii patrimoniului, cele mai multe monumente de categoria A (de interes naţional) se află dispuse în aceleaşi configuraţie în zonele de concentrare.

Muzee şi colecţii Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, înfiinţat în 1993 grupează 4 muzee (Muzeul de Arta Populara si Etnografie, Muzeul de Istorie si Arheologie, Muzeul de Arta, Muzeul de Ştiinţele Naturii "Delta Dunării") si 11 obiective muzeale sau de cercetare de pe teritoriul judeţului (Casa Memoriala Panait Cerna – Cerna, Muzeul Satului Dobrogean – Enisala, Muzeul de Artă Orientală – Babadag, Centrul de Cercetare şi Documentare Celic-Dere, cetatile Argamum, Halmyris, Noviodunum, etc.). Strategia institutiei are in vedere faptul ca produsul sau cultural trebuie dezvoltat permanent, intr-un context de integrare care sa implice educatia, turismul, dezvoltarea regionala, cooperarea transfrontaliera si transnationala, urmarind crearea unor efecte multiplicatoare prin actiuni pluridisciplinare. De asemenea, urmând politicile si strategiile europene in ceea ce priveste statutul institutiei muzeale in comunitate, I.C.E.M Tulcea doreste sa se transforme radical, dintr-un factor pasiv al vietii sociale, intr-unul activ, capabil prin act cultural sa contribuie esential la dezvoltarea regionala.

Peisaje culturale – specificul şi tipologia aşezărilor Între localizarea aşezărilor în spaţiul zonei şi caracteristicile lor morfostructurale există o strânsă corelaţie; clasificarea lor se relaţionează cu clasificarea geomorfologică. Grindurile fluviale sau peisajul colinar imprimă aşezărilor o formă anume şi o lungime specifică a vetrei. În deltă, clădirile ocupă fâşia îngustă ce desparte fluviul de suprafeţele mlăştinoase din delta propriu-zisă, singura ferită de inundaţii. Aşezările au o densitate mai redusă (tipul răsfirat), datorită întinderii mari a grădinilor; datorită solului sărăcăcios, randamentul scăzut al recoltelor este suplinit prin suprafaţa culturilor. Odată cu amenajarea reţelei de transport (curse de călători) şi a politicii de sistematizare lansată acum peste două decenii, un mare număr de sate au fost depopulate (Uzlina, Câşliţa, Tătaru, Cardon ş.a.). După forma generală a vetrei se disting două tipuri de aşezări: a. Aşezările rurale de tip înşiruit cele mai numeroase, formate prin acţiunea cadrului natural şi a tipurilor de economie din Delta Dunării şi din zona limitrofă (Pardina, Nufăru, Malcoci, Ceatalchioi, s.a.) se caracterizează printr-o densitate redusă a locuinţelor, datorită înglobării parţiale în vatră a terenurilor agricole. Evoluţia teritorială a vetrei acestor tipuri de sate a avut loc mai puţin prin construcţii noi în vatra propriu-zisă şi mai mult în urma extinderii intravilanului prin noi gospodării. Condiţiile geografice locale determină mai multe variante ale satului răsfirat: a1 - sat răsfirat de-a lungul unei ape curgătoare (Mila 23, C.A. Rosetti, Caraorman); a2 - sat înşiruit de-a lungul malului de apă (Crişan, Partizani, Gorgova). În general, satul răsfirat are un profil economic mic, bazat pe cultura plantelor, creşterea animalelor şi meşteşuguri. b. Aşezări rurale de tip adunat. cu vatra bine conturată, delimitare netă a intravilanului de extravilan, şi densitate mai mare a locuinţelor. Satul de tip adunat se află amplasat: b1 - de-a lungul drumurilor principale (Baia); b2 - pe grindurile continentale (Chilia Veche); b3 - pe grindurile maritime neinundabile (Letea, C.A.Rosetti); b4 - în câmpia litorală Razim (Sarichioi, Jurilovca, Ceamurlia de Jos).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

91

Sate vechi, în general, au forme şi texturi neregulate, cele nou construite având o textură ordonată cu geometrică. În deltă şi în zona limitrofă, există atât satul adunat de tip arhaic (îngrămădit) - Niculiţel; cât şi satul adunat de colonizare (geometric) - Jurilovca, Sarichioi. Tipologia aşezărilor după trama de circulaţie şi densitate este: a) sate cu textură neregulată, cu tramă stradală neordonată - mai ales în partea lor veche centrală (Letea, C.A.Rosetti, Sfîntu Gheorghe, Chilia Veche); b) sate cu textură regulată, forma lor fiind geometrică. Acestea sunt sate de colonizare cu vechime redusă (Jurilovca, Sarichioi); c) sate cu textură liniară, pe grindurile fluviale din Delta Dunării (Vulturu, Partizani, Gorgova, Crişan). Tipologia aşezărilor după poziţia geografică şi funcţie predominantă este: • sat de la contactul grindului fluvial cu un câmp continental (Chilia Veche). Are un perimetru bine

conturat şi o structură a gospodăriilor adunată; • sat de la contactul grindului fluvial cu un grind transversal fluvio-maritim (Sfîntu Gheorghe) şi sat

de la contactul unui grind fluvial cu o amenajare agricolă (Pardina, Ceatalchioi); • sat de grind fluvial longitudinal (Partizan, Crişan, Ilgani) - alungit, cu gospodăriile uşor dispersate şi

cu vatră de formă alungită, paralelă cu braţul dunărean; • sat de câmpie lagunară, cu un număr mare de gospodării, cu structură adunată până la compactă

(Lunca, Jurilovca); • sat de versant dunărean, a cărui vatră ocupă suprafeţe din micile golfuri de câmpie marginală, iar

moşia se extinde fie pe versant, fie dincolo de Dunăre. Forma vetrei este mai alungită, de regulă în lungul unei artere de circulaţie, iar gospodăriile sunt uşor dispersate.

Specificul aşezărilor din zona Rezervaţiei Biosfereii Delta Dunării Studiul specificului aşezărilor din zonă s-a efectuat prin punerea în evidenţă a elementelor comune urbanistice şi arhitecturale ale gospodăriilor rurale, cu precădere cele privind organizarea spaţial-funcţională în vatra satului, conformarea generală a imobilelor, precum şi plastica arhitecturală. Pe ansamblul zonei au fost identificate în raport cu criterii de organizare spaţal-funcţională şi plastică următoarele trăsături definitorii:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

92

Criteriu

Subcriteriu

C.A

. R

oset

ti C

hilia

V

eche

Is

tria

Sari

chio

i

Sf.G

heor

ghe

Val

ea

Nuc

arilo

r

TO

TA

L

gospodării grupate în mosia satului - amenajari sezoniere penrtu activităţi economice

● ● 2

gospodării permanente grupate în mosia satului ● ● ● 3

relaţia dintre locuinţa din sat şi constr din hotarul satului - pendulare zilnica

● ● ● 3

Structura şi funcţionalitatea gospodăriilor (criteriul spaţial)

relaţia dintre locuinţa din sat şi constr din hotarul satului - locuire permanenta în hotar

● ● 2

Predomina gospodăriile grupate în moşia satului (intravilan); relatia funcţională dintre locuinţa din sat şi construcţiile din hotarul satului (proprietatea funciară) este bazată pe pendularea zilnică.

amplasarea loc şi anexeleor gosp. fară o regulă formală

● ● ● 3

amplasarea loc şi anexeleor gosp. pe o linie în prelug casei

● ● 2

amplasarea loc şi anexeleor gosp. pe 2 linii paralel cu casa

● 1

curtea -simpla ● ● ● ● ● ● 6

Structura şi funcţia gospodăriei (criteriul structural )

curtea - dubla, tripla ● 1 La dispunerea clădirlor pe parcelă predomină amplasarea aleatoare, fară o anumită regulă, şi curtea şi simplă.

o singură locuinţă ● ● ● 3 2 sau mai multe locuinţe ● ● ● 3 adapost. pt anim. ● ● ● ● ● 5 adapost. pt nutert ● ● ● ● 4 adapost. pt cereale ● 1 adapost pt prelucrarea alimentelor (cherhanale)

● 1

Structura şi funcţională a gospodăriei (criteriul funcţional)

complexe gospodăreşti (anexe cu funcţii diferite)

● ● ● ● ● ● 6

Loturile gospodăriilor cuprind 2 sau mai multe locuinţe (mai multe nuclee familiale); majoritatea având anexe pt creşterea animalelor şi depozitarea nutreţului; sunt uzuale şi complexele gospodăreşti.

grădină flori ● ● ● ● ● ● 6 zarzavaturi şi legume ● ● ● ● ● 5 pomi fructiferi ● 1 cereale ● ● ● 3

Grădini

mai multe culturi ● ● ● ● ● ● 6 Terenurile cultivate în vatra satului cupirnd cel mai frecvent grădini cu flori, de legume şi culturi mixte. Planul casei plan cu 2 incaperi ● ● ● ● ● ● 6

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

93

plan cu tindă pe mijloc ● ● ● 3 plan cu tinda mică ● 1 încăperi anexe sub prelungiriile acoperişului

● ● ● ● ● 5

(1900-1915)

încăperi anexe în cuprinsul sau sub soclul casei

● ● 2

Planul locuinţei este de regulă redus ca mărime, simetric, cu anexe extinse sub acoperiş sau sub soclul casei (pivniţă).

în 2 ape ● ● ● ● ● ● 6 în 3 ape ● 1 în 4 ape ● ● ● ● ● ● 6 învelitori inalte (peste 45°) ● ● 2

Acoperişul-formă şi inălţime

învelitori scunde (cca 30°) ● ● ● ● ● ● 6 Acoperişul este de regulă scund, în 2 sau 4 ape, cu o inclinaţie mica de cca 30°.

paie ● 1 stuf, trestie , papura ● ● ● ● ● ● 6 tulpini de porumb (coceni) ● 1 material lemnos (şindrilă, şiţă, draniţă)

● 1

ţiglă sau olane ● ● ● 3

Acoperişul –materiale de construcţie

tablă ● ● 2 azbociment, carton asfaltat ● ● ● ● ● 5 Învelitoarea cladiriilor utilizează materiale locale (stuf, trestie, papura) dar şi ţigla sau olane, în ultima perioadă a început să fie des utilizate şi materiale din gama cartonului asfaltat, a azbocimentului, tabla.

coş ● ● ● ● 4 lucarnă ● ● ● ● 4 streaşini evazate ● ● 2 streaşini mici ● ● ● ● 4

Acoperişul –accesoriile acoperişului

prelungiri ● ● ● 3 Accesorile acoperisului cele mai des intalnite sunt streasinile mici, prelungiriile, cosul şi lucarna.

cu un nivel pe soclu scund-pe o latura

● ● ● ● ● ● 6

cu un nivel pe soclu scund - pe 2 laturi

● ● ● ● ● ● 6

Prispa locuinţei (1900)

cu un nivel pe soclu scund-pe 3 laturi

● ● 2

Predomina tipul de prispa a locuinţe cu nivel scund pe 1 sau 2 laturi. cu un nivel - central ● ● ● ● ● 5 cu un nivel - lateral ● 1

Foişorul locuinţei (1900) cu 2 niveluri - central ● 1 Foşiorul este de regula cu un singur nivel poziţionat central. Aspectul exterior al casei - finisarea pereţilor

varuire albă ● ● ● ● ● ● 6

Finisarea pereţilor se face în culoarea alb.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

94

parapete ● 1 stalpi nemodelaţi ● ● ● ● ● ● 6 contrafişe rectilinii ● 1 contrafişe arcuite ● 1 boldurile invelitorii ● 1

Aspectul exterior al casei - decorul din lemn cioplit

“calul" ● 1 Elementele decorative exterioare ale casei sunt de regula stâlpi din lemn nemodelaţi.

decor vertical - intre goluri ● 1 Aspectul exterior al casei - decorul din stuc

decor în culoarea peretilor ● 1

Decorul din stuc nu este specific zonei; numai localităţile C.A.Rosetti şi Luncaviţa au decoraţiuni din stuc.

parapete ● 1 stalpi placati ● 1 capitele-aripi ● ● ● 3 pazii ● ● ● ● 4 frontoane ● ● 2

Aspectul exterior al casei - decorul din lemn traforat

ciocarlani ● 1 Decorul din lem traforat este prezent în toate zonele Deltei predominand paziile decorative.

SURSA DATE: Atlasul Etnografic Român, Academia Română, 2003

Specificul urbanistic şi arhitectural al aşezarilor din zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii a fost clasificat pe baza Atlasului Etnografic Român în 4 areale distincte: - Subzona Deltei (Chilia Veche - C.A.Rosetti) - Subzona Deltei (Sfântu Gheorghe) - Subzona Razim (Sarichioi-Valea Nucarilor)

- Subzona Sinoe (Istria )

Criteriile urmărite în stabilirea acestui specific au fost structurate în raport cu nivelul de organizare în extravilan (moşia satului), vatra satului, lotul gospodăriei şi al locuinţei:

1. urbanistice - configuraţia funcţională – legăturile între funcţiile principale: locuire, agricultură, pescuit, creşterea animalelor, prelucrare, depozitare. - conformaţia spaţiala a satelor (dispunerea şi relaţiile gospodăriilor cu vatra satului), - conformaţia spaţiala a gospodăriilor (stuctura şi funcţiuniile loturilor şi grădiniilor ) 2. arhitectural –constructive - volumetria clădirilor – partiul locuinţei, forma acoperişului - componente ale clădirilor (accesoriile acoperişurilor, prispa şi a foişorul), - elmente de finisare şi de decor ale construcţiilor (materiale pentru acoperire, materiale de tencuială-zugrăveală, elmente decorative din lemn, etc).

Sub-zona Deltei (Chilia Veche - C.A.Rosetti) este caracterizată prin dispunerea grupată a gospodăriilor permanente în moşia satului, iar relaţia intre locuinţa din sat şi construcţiile din hotarul satului este cea de locuire permanentă în hotar. Amplasarea cladiriilor pentru locuit şi a anexelor gospodăreşti se face fară a avea o regulă prestabilită, de regulă în curţi simple sau duble, în multe gospodării există una sau mai multe locuinţe. De asemeni, în această zonă întalnim construcţii ce adăpostesc funcţiuni legate de creşterea animalelor dar şi spaţii

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

95

de depozitare a nutreţului şi a cerealelor (Chilia Veche). Spaţiile cultivate din gospodării sunt reprezentate de grădini de legume şi zarzavturi, de grădini de flori şi de culturi mixte. Planurile caselor sunt simetrice cu 2 încăperi sau 2 camere pe tindă (Chilia Veche) anexele fiind de regulă sub extensia acoperişului. Casele sunt acoperite cu şarpante în 2, 3 sau 4 ape şi cu pante scunde (cca.30°), din materiale specifice zonelor lacustre (stuf, trestie, papură), dar şi cu matreiale ceramice (C.A.Rosetti) şi cu tabla şi azbociment (Chilia Veche). Accesorile invelitorilor în zona analizata sunt de tipul; coş, lucarnă (Chilia), streaşini evazate şi prelungiri. Prispa şi foişorul sunt dezvoltate doar pe un singur nivel dispuse de regulă central în cazul foişorului, iar în cazul prispei se pot afla dispuse şi pe 2 sau pe 3 laturi (Chilia Veche). Casele sunt văruite în alb şi sunt decorate cu elmente din lemn cioplit de tipul stalpiilor nemodelaţi (C.A. Rosetti) sau cu parapeţi şi boldurile invelitorii (Chilia Veche), decorul din lemn traforat este prezent prin pazii, capitele aripi (C.A.Rosetti), frontoane şi ciocarlani (Chilia Veche). Un elment caracteristic în localitatea C.A.Rosetti este şi prezenţa decorului din stuc de regulă decor în culoarea pereţilor şi decorul vertical dintre goluri.

Sub-zona Deltei (Sfântu Gheorghe) zona cu gospodării permanente grupate în moşia satului, cu relaţii de locuire permanentă în hotar, cu o dispunere a cladirilor în cadrul gospodăriei dupa anumite reguli fie pe o linie în prelungirea casei, sau pe doua linii paralel cu casa, având curţi simple. Din punct de vedere funcţional în cadrul gospodăriei intâlnim două locuinţe şi adăposturi pentru prelucrarea alimentelor (cherhanale) şi anexe cu funcţiuni diferite. Grădina este mare, formată din spaţii pentru cultura ceralelor, culturi mixte, zarzavaturi, legume şi grădini de flori. Planul locuinţei cuprinde de regulă 2 camere, anexele gospodăreşti fiind plasate în exteriorul casei. Ca modalitate de acoperire predomină şarapntele în 2 sau 4 ape, cu pante înalte sau scunde cu învelitori din stuf, trestie, paie sau tabla şi azbociment. Accesorile invelitorilor sunt coşurile şi streaşinile mici. Casele sunt zugravite în alb cu puţine detalii din lemn cioplit – stâlpi nemodelaţi, pazii şi frontoane în ceea ce priveşte decorul din lemn traforat. Prispa locuinţei este pe un soclu scund pe una sau 2 laturi.

Sub-zona Razim (Sarichioi-Valea Nucarilor) Relaţia funcţională intre locuinţa din sat şi construcţiile din hotarul satului în cadrul acestei zone este cea de pendulare zilnică, iar ca mod de dispunere spaţiala a gospodăriilor în extravilan predomină amplasarea grupată. Tiplogia gospodăriilor predominantă este cea a curţiilor simple, cu funcţiuni axate pe creşterea animalelor şi cu alte anexe cu funcţiuni diferite. De asemeni, parcelele au una sau mai multe locuinţe. Grădina - elment funcţional - decorativ al parcelei este reprezentată în special prin culturi diverse, grădini de flori, dar şi prin livezi cu pomi fructiferi şi zarzavaturi şi legume în zona localitatea Sarichioi şi cereale în localitatea Valea Nucarilor. Arhitectura zonei este caracterizeată prin construcţii de dimensiuni reduse, cu 2 camere; anexele locuinşei sunt în exterior, sub extensia acoperişului sau subterene. Acoperişurile sunt în 2, 4 ape cu pante scunde (cca 30°) şi înalte (peste 45°) localitatea Valea Nucarilor, cu învelitori din materiale locale (stuf, trestie, papura), materiale ceramice (tigla sau olane) dar şi materiale mai recente ca tabla. Accesorile acoperisului sunt cosurile, lucarnele, streasinile mici şi prelungiriile (Sarichioi). Prispa locuinţei este cu un nivel, pe soclu scund, dispusă pe una, sau doau laturi, şi cu un foişor pe un singur nivel dispus central, în localitatea Sarichioi se regaseşte şi foşiorul cu 2 niveluri dispuns însă tot central. Decorul din lemn cioplit este constituit din stâlpi nemodelaţi, iar decorul din lemn traforat este de tipul stâlpi placaţi, capitele-aripi şi pazii decorative. Casele sunt în majoritate varuite în alb.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

96

Sub-zona Sinoe (Istria), lotul individual este dezvoltat cu clădiri dispuse fară anumite reguli în cadrul gospodăriei, predominand curţiile simple şi cele duble. Parcelele adăpostesc o singură locuinţă şi anexele pentru animale, spaţii de depozitare pentru cereale şi anexe cu funcţiuni diferite. Spaţiile cultivate ale gospodăriei sunt formate din grădini de legume, grădini de flori şi culturi de cereale şi culturi mixte. Planul casei de locuit este variat, cuprinzând 2 încăperi, 2 camere pe tindă sau 2 camere şi o tindă mică; anexele locuinţei (cămări) sunt plasate la nivel cu locuinţa sau subteran. Acoperişul este în 2 sau 4 ape cu pante domoale (cca. 30°) cu învelitori realizate din stuf, trestie, papură, tulpini de coceni, ţigla sau olane dar şi mai recent, din azbociment şi carton asfalt. Accesorile acoperişului sunt coşuri, lucarne şi streaşini mici. Albul este culoarea predominanta a caselor, care de asemeni, sunt decorate cu elmente din lemn cioplit de tipul stalpilor nemodelaţi, a contrafişleor rectilinii sau arcuite, şi a “calului”. Decorul din lemn traforat este întalnit doar la parapete. Elemnete de interrelaţionare interior-exterior sunt de tipul prispelor, pe un soclu scund, dispuse fie pe una, două sau trei laturi, iar foisorul este dispus pe un singur nivel dispus central sau lateral. 1.2 Riscuri naturale (conform HG 382/2003) Inundaţii Riscul hidrologic

1. Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei

Inundabilitatea spaţiului deltaic, ca proces hidrologic complex, este foarte importantă în dinamica evolutivă a tuturor componentelor sistemului natural. Strâns dependent de regimul apelor Dunării, gradul de inundabilitate susţine atât procesele de aluvionare, cât şi alimentarea cu apă a depresiunilor lacustre interioare. Prin asigurarea unei ritmicităţi a gradului de primenire a apei vehiculate într-un sistem optim de circulaţie, se asigură evoluţia normală a ecosistemelor terestre şi acvatice.

Studiile complexe efectuate în ultimele decenii au evidenţiat faptul că perioadele de inundaţie (de amplitudine şi durată diferită) au favorizat întotdeauna dezvoltarea corespunzătoare a biocenozelor, în paralel cu îndepărtarea poluanţilor de diverse provenienţe. Procesul de inundaţie corespunde, evident, fazelor de creştere a nivelului Dunării, dar, în funcţie de mărimea acestora, ele afectează proporţional un anumit procent din suprafaţa Deltei. Hidrograful tip la postul Tulcea pune în evidenţă trei faze de niveluri ridicate, şi anume:

- primul de 257 cm r.M.N., la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie,; - cel mai important de 362 cm r.M.N. în lunile mai-iunie; - ultimul de 246 cm r.M.N. la sfârşitul lunii noiembrie.

Aceste niveluri maxime sunt intercalate cu faze de ape mici, cea mai importantă fază fiind cea din octombrie de105 r.M.N.

O reprezentare mai explicită a riscului de inundare a Deltei Dunării poate fi realizată printr-o hartă a inundabilităţii. Harta inundabilităţii Deltei Dunării a fost realizată de către INCD Delta Dunării în anul 1999 şi a avut la bază harta fizico-geografică a Deltei Dunării elaborată în anul 1983, sub coordonarea prof. dr. doc. Petre Gâştescu. La elaborarea hărţii inundabilităţii au fost folosite datele de nivel existente la staţiile hidrologice din Delta Dunării.

În ceea ce priveşte Delta Dunării, există riscul deversării incintelor îndiguite în zonele unde s-au produs fenomene de tasare a digurilor sau dacă nu, pericolul major de producere a fenomenelor de infiltraţii, sufozii şi grifoane datorită duratei foarte mari a viiturilor. De asemenea, există permanent riscul eroziunilor însoţite uneori de alunecări de versanţi care pun în pericol locuinţe sau gospodării.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

97

In continuare se analizeaza pe scurt situatia fenomenului de inundabilitate a celor trei mari unitati ale Deltei Dunarii, la hidrogradele 3, 6, 10.

Pentru unitatea Letea (spaţiul dintre braţele Chilia şi Sulina), suprafeţele inundate la 3 hg acoperă ceva mai mult de 51.000 ha, iar volumul de apă posibil a fi stocat se estimează la 600 mil. m3, ceea ce conferă suprafeţei inundate un nivel mediu de cca. 117 cm r. M.N. În situaţia inundării la 6 hg, cca. 82,7 % din suprafaţa neîndiguită este afectată, acumulandu-se 1.997 mil. m3. Un asemenea volum de apă stocat conferă suprafeţei apei un nivel de 285 r.M.N. La aceste cote, din câmpul Chilia rămân cca. 3.100 ha neinundate, iar din grindul Letea 8.200 ha. Atingerea hidrogradului 6 determină depăşirea grindurilor fluviale cu altitudinea de 2 – 2,5 m, circulaţia apei începând a se face laminar, prin stufărişuri.

În situaţia hidrogradului 10 suprafeţele neinundate totalizează 7.800 ha (9,2 %). Volumul de apă cantonat este evaluat la 2.243 mil. m3, căruia îi corespunde un nivel al suprafeţei apei de 292 cm r.M.N. Se constată că ridicarea artificială a nivelului la 10 hg este inferior celui de la 6 hg (+47 cm fata de +93 cm). Este normal să fie aşa deoarece la niveluri ridicate, gradientul stocării apei se reduce, neexistând premise fizice (datorită apropierii mării) de realizare progresiv-continuă a stocurilor.

Pentru unitatea Caraorman (spaţiul dintre braţele Sulina şi Sf. Gheorghe) suprafaţa inundată la 3 hg însumează 49.820 ha (58,9 % din suprafaţa neîndiguită), sub care se află un volum de 525 mil. m3 de apă, la un nivel mediu tot de circa 106 cm r.M.N. Aşadar, în timp ce în unitatea Letea, la acelaşi hidrograd, îndiguirile au provocat o sporire a nivelului de inundaţie cu circa 22 cm, aici nu se remarcă o asemenea consecinţă. În cazul hidrogradului 6, suprafaţa inundată este de 69.160 ha (81,7 % din total suprafaţă); ca urmare acest compartiment poate înmagazina 1.027 mil. m3 apă la un nivel mediu de 149 cm r.M.N. La hidrogradul 10 suprafaţa neinundată este de 5.690 ha (6,7 %); suprafaţa inundată poate acumula un volum de apă de 1.462 mil. m3, având suprafaţa la cota medie de 185 cm r.M.N. Unitatea Dranov cuprinde vasta depresiune a Dranovului, la care se adaugă spaţiul situat între uscatul dobrogean şi braţul Sf. Gheorghe. Acest compartiment însumează peste 82.000 ha din care în prezent 24.250 ha (29,5 %) sunt îndiguite şi ferite de inundaţii. Suprafaţa inundată la 3 hg se reduce la 30.000 ha (respectiv 52 % din suprafaţa neîndiguită). Volumul de apă posibil a fi reţinut, atinge circa 162 mil. m3, ceea ce corespunde unei cote a nivelului de 55 cm r.M.N. Ca urmare a realizării amenajărilor prin îndiguiri, hidrogradul 6 atins în această unitate provoacă inundarea a circa 46.000 ha (79 % din totalul neîdiguit), permiţând acumularea a 484 mil. m3 apă la un nivel mediu de 105 cm r.M.N. Capacitatea maximă actuală de retenţie a apei în zonele inundate (la hidrogradul 10) este estimată la 625 mil.m3, corespunzător unui nivel de reţinere de 114 cm r.M.N. Practic, cam aceiaşi suprafaţă rămâne neinundată şi azi, fiind vorba de grindurile marine, dar ponderea ei, raportându-se la suprafaţa neîndiguită, este de 5,2 %.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

98

Suprafeţele inundate şi volumele de apă acumulate la diverse hidrograde (în regim amenajat)

după B.V. Driga, 2005 3 hg 6 hg 10 hg

Suprafaţa inundată Suprafaţa inundată

% % Unitatea

deltaică ha

Din

tota

l Din supr. ne-îndiguită V

olum

stoc

at

(mil.

m3 )

ha

Din

tota

l

Din supr. ne-îndiguită V

olum

stoc

at

(mil.

m3 )

Vol

um st

ocat

(m

il. m

3 )

Letea 51.000 33,5 59,7 600 70.689 46,5 82,7 1.997 2.242

Caraorman 49.820 51,3 58,9 525 69.160 71,2 81,7 1.027 1.462

Dranov 30.000 36,5 52 162 46.000 55,9 79 484 625

Total Deltă

130.820 39,5 57,4 1.287 185.849 56,1 81,5 3.508 4.329

hg = hidrograd, valoarea unui hidrograd într-un anumit punct reprezintă 1/10 din valoarea amplitudinii din acel punct, pe întreaga perioada de observaţii avută la dispoziţie

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

99

Zona limitrofă Rezervaţiei Biosferei Zona limitrofă Rezervaţiei are cursurile de apă de mică importanţă, cu lungimi care nu depăşesc 60 km şi bazine de recepţie sub 800 km2 suprafaţă. Datorită acestui fapt, caracterul periculos al viiturilor nu este dat de precipitaţiile de durată, generalizate pe întreg bazinul şi mai puţin intense, ci de pantele mari ale văilor şi versanţilor acestora cu lungimi relativ scurte. Acestea conduc la realizarea unor timpi mici de concentrare a viiturilor produse de ploile de durată mică dar foarte intense. Practic, toate văile din judeţ au din punct de vedere al viiturilor un caracter torenţial, ele reprezentând zone de risc potenţial pentru obiectivele amplasate pe aceste văi

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

100

În spaţiul Deltei, în general nu sunt probleme de depăşire a cotelor de inundaţie, dar durata mare a undelor de viitură 30 – 60 zile creează probleme de stabilitate a terasamentelor. De asemenea, un impediment major în apărare îl constituie accesul la lucrările de apărare, care se desfăşoară naval, precum şi faptul că toate digurile intră aproape simultan în fază de apărare.

Cauzele naturale şi cele antropice ale producerii inundaţiilor sunt:

- relieful accidentat, cu posibilităţi de concentrare a scurgerilor;

- lipsa lucrărilor de regularizare (colectare şi evacuare) a scurgerilor de pe versanţii învecinaţi ai localităţilor;

- lipsa reţelei de canalizare a apelor pluviale şi subdimensionarea celei existente;

- lipsa plantaţiilor forestiere pe formaţiunile torenţiale nepermanente, în bazinele de recepţie a acestora şi lipsa zonelor de protecţie împădurite pe cursurile de apă permanente.

- neamenajarea ( regularizarea ) şi neîntreţinerea cursurilor de apă.

Tipurile de inundaţii care se produc sunt: - revărsare ca urmare a creşterii debitului Dunării, specifice în Deltă;

- scurgeri torenţiale ca urmare a ploilor de scurtă durată, cu debit mare, prezente în zona continentală a Deltei.

Principalele lucrări de apărare împotriva inundaţiilor se află în lunca inundabilă, şi anume: - incinte cu asigurări de 5–1%: Sulina, Sfântul Gheorghe, Mila 23, Pardina, Letea, Crişan,

Gorgova, Tulcea, 23 August, Grindu, Măcin, Smârdan; - lucrările de apărare,cu asigurări sub 10%, realizate prin contribuţia locuitorilor: Mahmudia,

Băltenii de Jos, Ilganii de Jos, Pătlăgeanca. Aceste incinte necesită verificări privind gradul de apărare pe care au fost realizate;

- incinte apărate de diguri, aflate în administrarea S.N.I.F. Tulcea: Tulcea-Nufăru, Măcin-23 August, Peceneaga-Turcoaia, Ostrov-Peceneaga- Gîrliciu- Dăieni;

- incinte agricole apărate de diguri aflate în administrarea S.G.A. Tulcea: 23 August – Ciulineţ; - lucrări de apărare împotriva inundaţiilor există şi în localităţile: Uzlina (Murighiol), Caraorman

(Crişan), Maliuc, Partizani (Maliuc), Sălcieni, Plauru, Ceatalchioi (Ceatalchioio), C.A. Rosetti, Sfiştofca, Periprava (C.A.Rosetti);

- localităţile lipsite de apărare împotriva inundaţiilor sunt: Pătlăgeanca (Ceatalchioi), Ilganii de Sus (Maliuc), Ilganii de Jos (Nufărul), Băltenii de Jos (Mahmudia), T.Vladimirescu.

Principalii deţinători - administratori ai lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor sunt: - Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Tulcea pentru majoritatea localităţilor din Delta

Dunării; - Societatea Naţională de Imbunătăţiri Funciare (SNIF) Tulcea pentru incintele de pe braţul

Măcin; - Consiliile Locale pentru incintele fostelor C.A.P.-uri şi a celor executate prin contribuţiile

cetăţenilor.

Majoritatea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor au fost executate în anii:

o 1980 – 1988, cele din administrarea S.G.A. Tulcea;

o 1956 – 1960, cele din administrarea S.N.I.F. Tulcea.

În afara digurilor Crişan, Gorgova, Mila 23 lucrările de apărare împotriva inundaţiilor din Delta Dunării au între 20 şi 50 de ani de funcţionare. După anul 1989 au fost executate reparaţii curente şi

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

101

lucrări de întreţinere doar de S.G.A. Tulcea şi S.N.I.F. Tulcea. Ceilalţi deţinători de terenuri din incintele apărate, fie nu îşi asumă responsabilitatea lucrărilor de apărare (societăţi desprinse din Compania Economică Delta Dunării), fie nu au puterea financiară necesară întreţinerii (Consiliile Locale, Delta Sistem), toate unităţile din incintele agricole şi piscicole din Delta Dunării nu au personal pentru supraveghere, întreţinere, exploatare şi nu au întocmite planurile de apărare şi intervenţii în caz de inundaţii.

Conform datelor din teritoriu, principalele localităţi afectate de inundaţiile din perioada 1998 – 2006 sunt:

Tip inundaţie Localizare pe curs de apă pe torent ploi torenţiale

şi infiltraţii

Perioada Cauze Pagube

mun. Tulcea x x x 1999-2006 creştere nivel Dunăre, depăşire capacitate reţea canalizare

diguri de apărare, gospodării, ob. sociale, reţele de străzi

Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei

Sulina x - - 1998 creştere debit Dunăre

locuinţe

Beştepe x x - 2003-2005 erodare dig apărare

dig de apărare

Ceatalchioi x - - 1998-2005 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Crişan x - x 1999-2005 creştere debit Dunăre

dig de apărare

C. A. Rosetti - - x 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Mahmudia x x - 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare, gospodării, suprafeţe agricole

Maliuc x - x 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Nufăru x x - 1997 - -

Pardina x - - 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Sf. Gheorghe x - - 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Ceamurlia de Jos

- x - 2001 fen. meteo periculoase

locuinţe

Jurilovca - x - 2004 fen. meteo periculoase

gospodării, terenuri

Murighiol x - - 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Valea Nucarilor

- x - fen. meteo periculoase

gospodării, reţele edilitare, terenuri

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

102

Zona limitrofă Rezervaţiei Biosferei

Babadag x x - 1997,2000 depăşire reţea canalizare

reţea de străzi

Baia - x - - depăşire reţea canalizare -

Isaccea x x - 1999-2006 creştere debit Dunăre

dig de apărare

Frecăţei x - - 2005

Luncaviţa - x - 2005 Sursă date: Legea 575/2001, CJ Tulcea 2008

Din totalul localităţilor din Delta Dunării şi Lunca Dunării expuse pericolului de inundare, numai 14 localităţi sunt apărate de digurile aflate în administrarea S.G.A. Tulcea.

Pe braţul Sfântu - Gheorghe localităţile de pe malul drept sunt apărate de digurile incintelor agricole aferente şi au planuri proprii de apărare întocmite de către Consiliile Locale.

Localităţile Sălceni, Cetalchioi, Plaur sunt apărate parţial de digul incintei agricole Sireasa.

Sunt localităţi amplasate pe grindurile de mal ale Dunării neapărate împotriva inundaţiilor sau apărate superficial, cu diguri prost întreţinute, chiar distruse, exemplu: Băltenii de Jos, Ilganii de Jos, Ilganii de Sus, Vulturu, Pătlăgeanca.

Se află în curs de realizare apărarea împotriva inundaţiilor pentru localităţile Tudor Vladimirescu şi Sulina mal stîng (proiect).

Pentru apărarea localităţilor împotriva inundaţiilor sunt necesare următoarele acţiuni, acţiuni specifice localităţilor:

• Babadag - continuarea spre amonte a lucrărilor de regularizare pe pârâul Tabana şi captarea şi evacuarea dirijată a scurgerilor de pe versanţi.

• Mahmudia - corelarea lucrărilor de apărare împotriva viiturilor de la Dunăre cu cele provocate de precipitaţiile torenţiale, prin executarea unor lucrări transversale prin dig cu acţiune reversibilă sau executarea unei reţele de canale colectoare şi a unei staţii de pompare evacuare.

În majoritatea localităţilor se impune executarea lucrărilor de canalizare a scurgerilor, redimensionarea şi menţinerea permanentă a capacităţii de transport a acestora. Se impune reconsiderarea protecţiei obiectivelor social-economice de pe teritoriul judeţului pe baza unor studii complexe care să includă schimbările morfologice din Deltă şi elaborarea unui program unitar de gospodărire a apelor şi protecţie, cu identificarea surselor financiare pentru aplicarea acestuia.

Principalele probleme în privinţa apărării împotriva inundaţiilor sunt:

– lucrările de apărare împotriva inundaţiilor sunt vechi, cele din administrarea S.G.A. Tulcea au fost realizate în perioada 1980 – 1988, iar cele din administrarea S.N.I.F. Tulcea în perioada 1956 – 1960;

– ceilalţi deţinători de terenuri din incintele apărate fie nu îşi asumă responsabilitatea lucrărilor de apărare (societăţi desprinse din Compania Economică Delta Dunării), fie nu au puterea financiară necesară întreţinerii (Consiliile Locale, Delta Sistem). Toate unităţile din incintele agricole şi piscicole din Delta Dunării nu au personal pentru supraveghere, întreţinere, exploatare şi nu au întocmite planurile de apărare şi intervenţii în caz de inundaţii;

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

103

– din totalul localităţilor din Delta Dunării şi Lunca Dunării expuse pericolului de inundare, numai 14 localităţi sunt apărate de digurile aflate în administrarea S.G.A. Tulcea;

– sunt localităţi amplasate pe grindurile de mal ale Dunării care nu sunt apărate împotriva inundaţiilor sau sunt apărate superficial cu diguri prost întreţinute, chiar distruse (exemplu Băltenii de Jos, Ilganii de Jos, Ilganii de Sus, Vulturu, Pătlăgeanca).

Cutremure de pământ Zona Dobrogea de Nord este strabatuta de o importanta linie tectonica: falia Focsani-Galati-Tulcea- Insula Serpilor. Mai la sud de aceasta falie se afla un alt accident tectonic important falia Peceneaga- Camena care nu a generat pana acum cutremure de intensitate mai mare decat 5MM.

In sudul Dobrogei se afla cele mai multe epicentre ce au zguduit Dobrogea. In cele ce urmeaza sunt relatate cateva din evenimentele seismice ce au avut epicentrul in aceasta regiune. Datele istorice sunt utile pentru crearea unei imagini asupra a ceea ce s-a intamplat in trecut, dar acestea trebuie citite cu mare precautie pentru ca multe dintre ele sunt bazate pe informatii subiective si interpretari. Cu privire la zonarea severitatii miscarilor seismice din sursa Vrancea se pot face urmatoarele observaţii referitoare la evolutia standardelor adoptate din 1952 şi până in prezent: Harta de zonare din 1963:

- Introducerea in regiunea epicentrala Vrancea a unei zone, foarte redusa ca suprafata, avand gradul 9 de intensitate; - Seismicitatea Dobrogei a fost apreciata la gradul 7 de intensitate;

Harta de zonare din 1977:

- Zona de intensitate 7 a fost extinsa pana in Sud-Vestul Romaniei; - Nord-Estului Dobrogei i-a fost atribuit gradul 6 de intensitate;

Hartile de zonare din 1991 si 1993

- Dobrogea a fost incadrata in zona avand gradul 7 de intensitate seismica; În conformitate cu prevederile STAS 11100/1–1993 şi ale Normativului P 100–92, judeţul Tulcea se încadrează în ariile macroseimice 71 (majoritatea teritoriului) şi 81 în extremitatea nord-vestică în dreptul cotului Dunării, respectiv zonelor seismice de calcul E, cu valoarea Ks = 0,12, în extremitatea sud-estică judeţului, zonei D în majoritatea teritoriului judeţean, cu valoarea Ks = 0,16, şi zonei C în extremitatea nord-vestică, având valoarea Ks = 0,20.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

104

Harta de zonarea intensitatii seismice din anul 1993

Conform Normativului P100–1/2004, privind zonarea teritoriului în termeni de valori de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare, ag pentru cutremure având intervalul mediu pentru recurenţă IMR = 100 ani, valoarea acestui parametru ag este de 0,16 g în jumătatea est sud-estică a judeţului, la est de o linie NE –SV ce trece imediat la vest de Tulcea; valoarea ag = 0,20 g către vest nord-vest în extremitatea nord-vestică (la cotul Dunării) cu valoarea parametrului ag = 0,24 g. Perioada de colţ a spectrului de răspuns, caracteristică pentru judeţul Tulcea, prezintă valoarea Tc = 0,7 sec. 1.3 Reţeaua de localităţi

Număr, structură, repartiţie în teritoriu, categorii de mărime: Conform Legii nr. 2/1968 cu privire la organizarea administrativ-teritorială, republicată în 1981, precum şi modificărilor ulterioare (Decretul nr. 38/1990 prin care comunele suburbane au trecut în categoria comunelor, alte legi şi decrete publicate până în februarie 2007 prin care au fost declarate noi municipii, oraşe sau comune), zona de studiu prezintă următoarea structură administrativ teritorială:

1 municipiu-Tulcea 4 oraşe: Babadag, Isaccea, Măcin şi Sulina 32 de comune

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

105

▪ Structura administrativ teritorială a zonei de studiu este conform următorului tabel:

Sub-zone Nr.oraşe % Nr. comune % Nr. sate % Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei

Sub-zona 1: Delta 1 25 7 22 23 27,7 Sub-zona 2: Razelm 0 0 8 25 26 31,3 Sub-zona 3: Sinoe 0 0 4 13 6 7,2

Zona limitrofă Rezervaţiei Biosferei Sub-zona 4: Babadag 1 25 3 9,3 10 12,04Sub- zona 5: Isaccea 1 25 6 19 14 16,86Sub-zona 6: Măcin 1 25 4 12,5 4 5

Total 4 100 32 100 83 100 Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008

În componenţa unităţilor administrativ teritoriale intră următoarele tipuri de localităţi, prezentate în tabelul alăturat.

▪ Structura pe tipuri de localităţi: Tipuri de localităţi Număr % din

total Localităţi urbane 8 7,5 Municipii 1 0,9 Oraşe 4 3,77 Localităţi componente ale municipiilor şi oraşelor

3 2,83

Localităţi rurale 115 92,5 sate reşedinţă de comună 32 27,8 sate ce aparţin comunelor 83 72,2 Total 123 100

Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008

Structura pe tipuri de localităţi a judeţului s-a realizat pe baza registrului SIRUTA (Sistemul Informatic al Registrului Unităţilor Administrativ Teritoriale). Sunt puse în evidenţă cele două categorii principale de localităţi, respectiv localităţile urbane şi cele rurale, definite, conform Legii nr. 351/2001, ca fiind:

• localitatea urbană – localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi neagricole, cu un nivel diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socio-economică constantă şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare; • localitatea rurală – localitate în care:

a) majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod special şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural;

b) majoritatea forţei de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă o dotare insuficientă necesară pentru declararea ei ca oraş, şi care, prin politicile de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.

În urma analizei pe tipuri de localităţi se observa următoarele aspecte: - din totalul de 123 de localităţi, majoritatea o formează localităţile rurale, care reprezintă 92,5 % faţă de numai 7,5 % localităţi urbane.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

106

- există 3 localităţi componente ale municipiilor şi oraşelor: Tudor Vladimirescu care aparţine municipiul Tulcea şi 2 localităţi care aparţin oraşului Isaccea: Revărsarea şi Tichileşti care au statut urban chiar dacă nu totdeauna corespund ca nivel de dotare şi echipare - localităţile rurale majoritare sunt satele ce aparţin comunelor, în procent de 92,50% din total

localitatilor. - municipiile şi oraşele, în numar de 5, ocupã un procent foarte scăzut la nivelul zonei de studiu 7,5% din total.

În ceea ce priveste mărimea localităţilor urbane aceasta depinde de particularităţile demografice, funcţionale şi organizarea teritorială. Categoria de mărime este determinată de numărul de locuitori al localităţii. În geografia românească s-au stabilit următoarele categorii de mărime: oraşe mici cu o populaţie sub 20.000 de locuitori, oraşe mijlocii, cu o populaţie între 20.000 şi 100.000 de locuitori şi oraşe mari, cu peste 100.000 de locuitori. În funcţie de particularităţile demografice şi funcţionale, fiecare categorie de oraşe se divide în mai multe subcategorii.

Gruparea localităţilor urbane din zona studiată, în categorii de mărime după numărul de locuitori în anul 2006, este prezentată în tabelul alăturat:

▪ Categorii de mărime ale localităţilor urbane

Categorii de mărime ale municipiilor şi oraşelor

Număr oraşe % populaţia %

Oraşe mijlocii: 50.000 – 100.000 1 20 92.652 74,8

Oraşe mici, din care: 4 80 31.226 25,20 10.000 – 19.999 2 40 21.312 68,2 5.000 – 10.000 2 40 9.914 31,74 Total 5 100 123.878 100

Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008 Pentru zona de studiu singurul Municipiul, Tulcea se încadreazã în anul 2006 dupã numãrul de locuitori, în categoria oraşelor mijlocii, cu 92.652 locuitori. Celelalte localităţi urbane sunt încadrate în categoria oraşelor mici: Babadag, Sub-zona 4: Babadag ( 10. 278 locuitori) şi Măcin, Sub-zona 6- Măcin ( 11.034 locuitori), respectiv în categoria oraşelor foarte mici: Isaccea, Sub-zona 5: Isaccea ( 5.284 locuitori) şi Sulina, Sub-zona 1: Delta ( 4.630 locuitori) Structura pe categorii de mărime a localităţilor urbane este dezechilibrată datorită lipsei de centre urbane mijlocii reprezentative, precum şi de volumul demografic scăzut al oraşelor mici. Din cauza faptului că predomină oraşele foarte mici, mărimea medie a oraşului în zona de studiu 24.776 locuitori, inferioară mărimii medii a oraşului în România (37.117 locuitori ). Dimensiunile reduse ale centrelor urbane ridică obstacole în calea capacităţii acestora de a atrage investiţiile şi de a susţine dezvoltarea sectorului de servicii.

Impãrţirea administrativã a zonei de studiu la nivel de comunã a cunoscut în ultimii 5 ani o dinamica lentă, numãrul comunelor crescând de la 30 în 2003 la 32 în 2004. Conform Legii nr.37/2004 comuna Beştepe a fost înfiinţată prin reorganizarea comunei Mahmudia , iar prin Legea nr.47172003 comuna Văcăreni a fost înfiinţată prin reorganizarea comunei Luncăviţa. Din punct de vedere demografic, comunele aflate în zona de studiu au fost grupate în 5 categorii de mărime după numărul de locuitori în anul 2006, conform tabelului alăturat:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

107

▪ Categorii de mărime ale comunelor

Categorii de mărime ale comunelor

Număr comune % Număr

locuitori %

5.000 şi peste 4 12,5 23.807 25,41 4.999- 3.000 9 28,15 35.995 38,41 2.999- 2.000 10 31,25 24.446 26,11 1.999-1.000 5 15,6 6.220 6,6 Sub 1000 4 12,5 3.201 3,4 TOTAL 32 100 93.689 100

Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008 Mărimea medie a comunei după numărul de locuitori este de 2.978 de locuitori, ceea ce reprezintă o valoare mai mică decât media naţională de 3.382 locuitori. Din analiza numărului de locuitori ai fiecărei comune rezultă că predomină categoriile cuprinse între 2.000 şi 3.000 de locuitori (31,25%), ceea ce reflectă o structură echilibrată a retelei de localitatii rurale, cu doar 4 comune sub 1.000 locuitori localizate în Sub-zona 1 Delta: Pardina (606 locuitori), Ceamurlia de Jos ( 718 locuitori), Sf. Gheorghe (880locuitori), C. A. Rosetti (997locuitori). Comunele mai mari de 5.000 de locuitori sunt în număr de 4 şi reprezinta doar 12,5% din totalul celor 32 de comune şi sunt localizate astfel:

2 în subzona 2: Razelm: Jurilovca ( 5.031 locuitori) şi Sarichioi ( 7.334 locuitori) 1 în Sub-zona 6: Măcin: Jijila (5.802 locuitori), 1 în Sub-zona 3: Sinoe: Corbu ( 5.640 locuitori)

Toate aceste aspecte sunt evidenţiate în tabelul alăturat privind categoriile de mărime ale comunelor pe zonele de studiu:

▪ Categorii mărime comune pe zone de studiu:

Sub-zone 5 000 şi peste 4999-3000 2999-2000 1999-1000 Sub

1000 Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei

Sub-zona 1: Delta 0 0 1 2 4 Sub-zona 2: Razelm 2 2 4 0 0 Sub-zona 3: Sinoe 1 1 2 0 0

Zonă limitrofă Rezervaţiei Biosferei Sub-zona 4: Babadag 0 1 2 0 0 Sub-zona 5: Isaccea 0 5 1 0 0 Sub-zona 6: Măcin 1 0 1 3 0

Total 4 9 11 5 4

In 2002 în zona de studiu existau 9 de sate cu mai puţin de 100 de locuitori. Cele 9 sate cu populaţie sub 100 locuitori sunt astfel localizate în Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării:

▪ 6 în Sub-zona 1: Delta

o Casliţa, 13 locuitori- comuna Chilia Veche

o Cardon, 27 locuitori-comuna C.A. Rosetti

o Tatanir, 54 locuitori-comuna Chilia Veche

o Vulturi, 70 locuitori-comuna Maliuc

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

108

o Sălceni, 77 locuitori-comuna Ceatalchioi

o Plauru, 96 locuitori-comuna Ceatalchioi

▪ 2 în Sub-zona 2: Razelm

o Uzlina, 6 locuitori-comuna Murighiol

o Ilganii de Jos, 62 locuitori-comuna Nufărul

▪ un sat în Sub-zona 3: Sinoe

o Luminiţa, 86 locuitori-comuna Corbu

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

109

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

110

Dotări şi servicii în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale:

Accesul la serviciile de sănătate reprezintă o dimensiune ce condiţionează calitatea vieţii individului şi se referă atât la distanţa parcursă până la cea mai apropiată unitate sanitară din localitate sau în afara localităţii pe de o parte, cât şi la gradul de asigurare cu servicii medicale, dotarea cu echipamente fizice şi asigurarea cu personal medical de specialitate pe de altă parte.

▪ Numărul mediu de locuitori ce revine unui medic şi unui cadru sanitar mediu, în zona de studiu, comparativ cu media naţională si Regiunea de Dezvoltare Sud-Est

Teritoriu Populatie 2006

Nr.medici 2006

Nr. personal auxiliar

2006

Nr.loc/medic Nr. loc./cadru sanitar auxiliar

mediu

Romania 21 610 213 57 556 126 613 375. 464 170.679 Regiunea Sud-Est 2 837 834 5 265 15 188 539 186.847

Zona de studiu 217 567 350 1105 621. 620 196.893 Sursa: INS.2006

Analiza teritorială a indicatorilor: nr. locuitor/ medic şi nr.locuitor/cadru sanitar mediu relevă faptul că deşi acoperirea cu cadre sanitare auxiliare medii în zona de studiu este relativ bună, comparativ cu media pe regiune şi ţară, în ceea ce priveşte personalul calificat de specilaitate(medici) raportat la numărul locuitorilor este de 3 ori mai mare faţă de media pe ţară şi aproximativ de 2 ori faţă de Regiunea de Dezvoltare Sud-Est.

▪ Numărul mediu de locuitori ce revine unui medic şi unui cadru sanitar mediu: rural şi urban

Zona de studiu Populatie

2006

Număr medici 2006

Numar sanitar auxiliar mediu

Nr.loc./medic

Nr.loc./cadru

mediu Urban 123 878 310 1 036 399.606 119.573 Rural 93 689 40 69 2342.225 1357.811 Total 217 567 350 1 105 621.620 196.893

Sursa: INS.2006

Tabelul alăturat prezintă analiza indicatorilor nr. locuitori/medic şi nr. Locuitor / cadru sanitar mediu, comparativ urban-rural. Această analiză a scos în evidenţă următoarele aspecte:

serviciile sanitare în zonele rurale se situează cu mult sub nivelul serviciilor medicale practicate în zona urbană. În majoritatea comunelor, serviciile sanitare sunt asigurate atât de un medic cât şi de un cadru mediu sanitar.

în spaţiul rural revin în medie 2340 locuitori la 1 medic, o medie de aproximativ 5 ori mai mică decât în zona urbană, după cum se poate observa i în tabelul de mai sus.

La nivelul zonei studiate există şi situaţii în care comunele Ceatalchioi, Pardina , Maliuc si Chilia Veche, aflate în Sub-zona 1: Delta, Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei sunt lipsite în totalitate de servicii medicale primare (atât fără medici cât şi fără cadre medii sanitare).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

111

▪ Gruparea UAT-urilor pe categorii de valoare ale indicatorilor: numărul de locuitori pe medic şi număr de locuitori-cadru sanitar mediu în anul 2006

Categorii de valoare ale indicatorului

Nr. UAT-uri pentru indicatorul: numărul de

locuitori/medic

Nr. UAT-uri pentru indicatorul Nr.locuitor/cadru sanitar mediu

Sub 499 3 5 500 – 1499,99 14 20 1500 – 2499,99 11 6 Peste 2 500 7 4 Fara cadru medical 2 2

Sursa de date: INS, 2006

În urma analizei UAT-urilor pe categorii de valoare ale indicatoriilor: număr locuitor/medic şi număr locuitori/cadru sanitar mediu este identificata o zona compactă de comune cu valori ridicate (număr mare de locuitori ce revine unui medic, cadru sanitar auxiliar) pentru acesti indicatori , respectiv Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei , unde avem valorii cuprinse între 500 şi 2500 locuitori/medic

Infrastructura socio – culturală

Dotări şi servicii în domeniul învăţământului Analiza dotărilor din domeniul învăţământului s-a făcut pe baza datelor din “fişa localităţilor” (anul 2005), furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Tulcea si Constanţa din informaţiile primite de la unele Consilii Locale, de la direcţiile teritoriale ale ministerelor si de pe situl INSSE. În general se poate observa din analiza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, pentru anul 2006, ca mediile celor doi indicatori, elevi/cadru didactic şi elevi/sală de clasă, au valori foarte apropiate de mediile naţionale din acelaşi an.

▪ Numărul mediu de elevi pe cadru didactic şi pe sala de clasă, comparativ cu media naţională Denumire teritoriu

Nr.elevi/cadru didactic

Nr.elevi/sală de clasă

Zona de studiu 14,48 33,16 România 12,83 28,49

Sursa de date: INS, 2006

▪ Numărul elevi/ cadru didactic şi numărul elevi /săli de clasă Nr. Elevi/ Cadru didactic Nr.elevi/ Săli de clasă

Sub-zone Nr. UATsub 13 elevi/cadru

didactic

Nr. UATpeste 13 elevi/cadru

didactic

Nr.UAT sub 30 elevi/ săli de

clasă

Nr.UAT peste 30 elevi/ săli de

clasă Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei

Sub-zona 1: Delta 4 4 6 2 Sub-zona 2: Razelm 5 3 7 1 Sub-zona 3: Sinoe 1 3 2 2

Total Rezervaţie Biosferă 10 10 15 5 Zonă limitrofă Rezervaţiei Biosferei

Sub-zona 4: Babadag 2 2 3 1 Sub-zona 5: Isaccea 2 5 3 4 Sub-zona 6: Măcin 1 4 3 2

Total zonă limitrofă 5 11 9 7 Total zonă de studiu 15 21 24 12

Sursa de date primare: baza de date TEMPO a INS din 2006

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

112

Analiza la nivel de UAT arată că 21 UAT-uri au valori peste media zonei de studiu de 13 elevi/cadu didactic, valoarea maximă fiind atinsă în oraşul Sulina de 19,26 elevi/cadru didactic. Dintre cele 37 de UAT-uri 15 au valori sub media zonei de13 elevi/cadru didactic . Dintre acestea 15, 10 UAT-uri sunt localizate în Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei.

9 UAT-uri sunt sub 10 elevi / cadru didactic, din care 5 se află în Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării :

Crişan, Maliuc – Sub-zona 1: Delta

Murighiol, Nufărul- Sub-zona 2: Razelm

Istria - Sub-zona 3: Sinoe

Slava Cercheza-Sub-zona 4: Babadag

Frecăţei, M.Kogălniceanu-Sub-zona 5: Isaccea

Smârdan-Sub-zona 6: Măcin

În ceea ce priveşte indicatorul număr de elevi/ săli de clasă, media zonei de studio este de 30 elevi/ săli de clasă. Analiza UAT-urilor a evidenţiat faptul că 24 UAT-uri din cele 37 sunt sub media de 30 elevi/ săli de clasă. Dintre aceste 24 de UAT-uri 15 sunt localizate în în Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei.

Maximele şi minimele se înregistrează în comuna Luncaviţa de 55,50 elevi/sală de clasă şi în comuna Slava Cercheză de 9,82 elevi/sală de clasă ambele fiind localizate în Zona limitrofă Rezervaţiei Biosferei.

În 4 UAT-uri se semnalează valori de sub 15 elevi/sală de clasă ceea ce creează premisele unei reorganizări a unităţilor şcolare : Crişan, Maliuc, Ceatalchoi- Sub-zona 1 : Delta şi Slava Cercheza Sub-zona 4 : Babadag. În aceste UAT-uri, trebuie avut în vedere ca o eventuală reorganizare să ia în considerare asigurarea transportului elevilor până la aceste unităţi pentru a evita creşterea situaţiilor de abandon şcolar.

Concluzii privind dotările cu rol teritorial în zona sunt sintetizate în tabelul următor:

Sub-zone Nr.

Licee 2007

Nr. Şcoli postliceale

2007

Nr. săli de clasă 2007

Elevi / sala de

clasa

Nr. spitale 2007

Nr. paturi spitale 2007

Nr.paturi spitale la

1000 locuitori

Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei Sub-zona 1: Delta 1 0 78 21.33 0 30 2.36

Sub-zona 2: Razelm 1 0 133 24.22 0 0 0

Sub-zona 3: Sinoe 0 0 59 37.11 0 0 0 Zonă limitrofă Rezervaţiei Biosferei

Sub-zona 4: Babadag 1 0 110 24.74 1 70 3.46

Sub-zona 5: Isaccea 1 0 126 37.14 1 30 1.06 Sub-zona 6: Măcin 2 0 88 32.19 1 130 6.28 Total 6 0 594 29.45 3 260 2.18 Municipiul Tulcea 12 1 472 37.10 1 1 052 11.35 Total zonă 18 1 1 066 33.16 4 1 312 6.03

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

113

Din analiza dotărilor cu rol teritorial se observă o echipare insuficientă la nivelul întregii zone studiate şi un dezechilibru major în ceea ce priveşte distribuţia dotărilor în teritoriu.

Zona aferentă Rezervaţiei Biosferei prezintă cea mai gravă situaţie, cu doar 2 licee pentru întreaga zonă şi fără spitale. Deşi indicatorul elevi/ sală de clasă se află sub media (28.49 ) pe ţară în sub-zona Deltei şi sub-zona Razelm, acest lucru se datorează în principal scăderii numărului de elevi.

Sub-zona Sinoe este cea mai slab dezvoltată, neavând nici o dotare cu rol teritorial.

În zona limitrofă Rezervaţiei Biosferei situaţia se prezintă mai bine, fiecare sub-zonă având minim un liceu şi un spital. Sub-zona Măcin prezintă cele mai ridicate valori în privinţa indicatorului număr paturi spitale la 1000 locuitori datorită. Această tendinţă pozitivă se datorează prezenţei în fiecare sub-zonă a unui centru urban.

Reţeaua dotărilor cu rol teritorial este concentratã în municipiul Tulcea, care prosedã 12 licee din totalul de 18, singura scoalã postliceala şi cel mai mare spital, rezervându-si rolul de centru de servicii al întregii zone.

Locuirea Situaţia locuinţelor la nivelul zonei Deltei Dunării comparative cu Regiunea de dezvoltarea Sud-Est se prezintă astfel:

Număr locuinţe Regiunea Sud-Est

Urban % Rural %

Total 1.042.375 564.867 54 477.508 46 Număr camere de locuit 2.479.442 1.279.858 52 1.199.584 48 Suprafaţă locuibilă (mp) 39.890.803 20.633.929 51,7 19.256.874 48,3 Populaţie 2. 837. 834 1.577.434 56 1.266.190 44

Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008

Se poate observa că în cazul numarului de locuinţe există o discrepanţă între cele două medii, mediul rural având valori superioare celor din mediul urban. Se remarcă în mediul rural o pondere crescută a numărului de camere de locuit (62 %) comparativ cu cea a numărului de locuitori. În mediul urban, situaţia se prezintă diferit, procentul numărului camerelor de locuit (38 %) fiind inferior celui care reprezintă ponderea populaţiei (37,8 %). Comparativ cu Regiunea de Dezvoltare Sud-Est se observă un procent mare a numărului de locuinţe din mediul rural decăt din cel urban, la fel şi în cazul celorlalte paliere de comparaţie, respectiv numărul de camere de locuit şi suprafaţa locuibilă.

Număr locuinţe Delta Dunării

Urban % Rural %

Total 93.376 42.054 44 51.322 56 Număr camere de locuit 276 541 104.749 38 171.792 62 Suprafaţă locuibilă (mp) 3.778.773 1.653.517 44 2.125.256 56 Populaţie 217.567 123.878 57 93 689 43

Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008 Fãcând o comparaţie între cele douã medii urban şi rural aferente zonei de studiu şi regiunii de dezvoltare, se observã cã în Delta Dunării, în mediul urban locuinţele sunt mai mici ca suprafaţă locuibilã, iar la sate sunt mai dense ca suprafaşă.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

114

Analiza teritorială a indicatorului mp/cap de locuitor a scos în evidenţă faptul că în zona de studiu există 5 U.A.T.-uri care au o suprafaţă mare/cap de locuitor ( peste 30mp/cap locuitor):Sf.Gheorghe, Crişan, Ceamurlia de Jos, Ceatalchioi şi Grindu. La polul opus se află U.A.T.-urile Frecăţei şi Chilia Veche care au cea mai mică suprafaţă/cap de locuitor sub 7mp/cap locuitor.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

115

1.4 Infrastructuri tehnice 1.4.1 Gospodărirea apelor Reţeaua hidrografică Zona studiată se află în bazinul hidrografic Dunăre – Litoral. Cea mai importantă apă curgătoare este fluviul Dunărea. Debitul maxim cu probabilitatea de depăşire de 1% (o dată la 100 ani), variază între 16.000 m3/s la intrarea în judeţul Tulcea şi 19.000 m3/s la Ceatal Izmail. Scurgerea medie multianuală a cursuri de apă este redusă, de 1,0 l/s. km2. Densitatea reţelei hidrografice ( exclusiv Delta Dunării ) este cuprinsă între 0,1 – 0,3 km/km2. Reţeaua hidrografică a zonei studiate se împarte în două mari grupe:

• danubiană, care are ca principal curs de apă fluviul Dunărea. Debitul mediu multianual la vărsare este de cca. 6300m3/s, care se distribuie pe cele trei braţe astfel: pe braţul Chilia 62,5%, pe Sulina 16,9%, iar pe Sf. Gheorghe 20,6%. • maritimă, care este formată dintr-o serie de râuri, care se varsă în complexul lagunar Razim-Sinoe, şi anume: Taiţa ( cursul cel mai lung - 47 km ), Teliţa ( 41 km ), Slava (41 km ), Ceamurlia.

Reţeaua hidrografică interioară se caracterizează prin cursuri de apă scurte şi cu regim foarte neregulat al debitului de apă. Regimul hidrologic al acestora este torenţial, caracterizat prin viituri scurte, cu debite de vârf foarte ridicate şi prin perioade îndelungate în care debitele sunt foarte scăzute, iar râurile cu bazine hidrografice mai mici de 100 km2 prezentând o secare prelungită. Lacurile naturale sunt un alt element al reţelei hidrografice din zona studiată. Principalele lacuri şi tipuri ale lor sunt:

• de luncă: Jijilei, Crapina Lacul Rotund, Telincea, Parcheş; • de deltă (deltaice): Lacul Alb (109,5ha), Babina (432,25ha), Băclăneştii Mari (241,5ha), Belciug (127,5ha), Bogdaproste (435ha), Dranov (2170ha), Gorgova (137705ha), Isac (1101,5ha), Lumina (1367,5ha), Merhei (1057,5ha), Puiu (865ha), Lacul Roşu (1445ha); • lagune: Goloviţa (11870ha), Razelm (Razim – 41500ha), Sinoe (17150ha), Zmeica (5460ha), Periteasca (3550ha), Istria (560ha), Nuntaşi (1050ha); • limanuri fluvio-maritime: Taşaul (2335ha), Corbu de Jos (520ha), Babadag (2370ha), Agighiol (1070ha).

Evoluţia în timp a spaţiului deltaic a dus la formarea lacurilor, grindurilor, gârlelor a terenurilor amfibii, respectiv a ecosistemelor. La nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, compusă din Delta Dunării, complexul Razelm (Razim) – Sinoe şi lunca Dunării dintre Isaccea şi Tulcea, sunt delimitate două mari categorii de sisteme hidrografice:

I. sisteme naturale parţial modificate de om; II. sisteme antropice.

Principalele sisteme care se înscriu în prima categorie sunt: • Dunărea şi braţele sale principale, care include Dunărea (de la Cotul Pisicii la Ceatalchioi), cele trei braţe principale Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe şi braţele secundare Tătaru, Cernovca, Babina, Musura), Gârla de Mijloc, Gârla Turcească; • Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei, reprezentat prin braţele abandonate ale Dunării: Dunărea Veche, canalele Mila 35, Sireasa-Şontea, Crânjeală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Dunavăţ, Dranov. Aceste canale, care sunt legătura dintre braţele principale şi complexele lacustre, prezintă viteză variabilă a apei şi sensurile de curgere reversibile faţă de faza de regim hidrologic (ape mari de primăvară, ape mici de vară-toamnă), precum şi turbiditate descrescătoare de la braţe către interior; • Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie a apelor redusă, dintre care se menţionează gârlele: Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Puiu-Erenciuc, Crasnicol şi canalele: Stipoc-

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

116

Ocolitor, Dovnica, Magearu, Ivancea, Lejai, Palade, Buhuz-Zătoane. Viteza de curgere a apei este mult redusă, fiind în majoritate reversibilă. În perioadele cu ape mici, când viteza apei scade şi mai mult, gârlele şi canalele se acoperă cu vegetaţie plutitoare; • Canale în interiorul amenajărilor cu sau fără circulaţie activă a apei, ecosistemul se caracterizează prin lipsa directă a unei legături cu reţeaua hidrografică curentă, activă. Ecosistemul are rol de drenaj sau alimentare, în funcţie de regimul staţiilor de pompare şi de tipul amenajări (piscicol, agricol, silvic). De regulă, ele se comportă ca ape stagnante.

Reţeaua actuală de canale datează, în principal, din deceniul al şaptelea când s-a pus problema exploatării stufului prin incinte amenajate. Principalele canale din Deltă sunt:

Chilia – Sulina (Unitatea I)

Sulina – Sf. Gheorghe (Unitatea II)

Dranov (Unitatea III)

Denumire canal Lungime (km)

Denumire canal Lungime (km)

Denumire canal Lungime (km)

Bahrova 1,8 Busurca 3,8 Belciug 8,3 Bogdaproste 3,1 Crişan-Caraorman 10,0 Buhaz 11,6 Cardon(Sulina-Periprava)

30,1 Erenciuc-Caraorman 5,5 Buhaz-Zăton 31,2

Caţavaia 3,5 Erenciu-Puiu 0,1 cnl.de Centură 18,3 Căpăţâna 2,8 Iacob Capcic 0,3 Ceamurlia 4,1 Căzănel 1,3 Isac-Litcov 1,8 Crasnicol 19,0 Chirilă 3,3 Isac-Periteaşca 0,6 Dranov 24,7 Ciorticuţ 1,8 Ivancea 15,9 Dunavăţ 26,8 Corciovata 8,3 Litcov 50,3 Dunavăţ-Fundata 4,0 Crânjală 1,3 Litcov-Împuţita 13,4 Fundea 3,3 Dovnica-Lopatna 5,4 Lumina-Japşa

Vătafului 2,1 Cârla nr. 20 5,3

Dovnica-Lung 2,6 Pojarnic 4,0 Lipovenilor 23,1 Dovnica-Merhei 10,3 Puiu 2,5 Mustaca 28,1 Eracle 2,8 Puiu-Potcoava 0,3 Nisipos nr. 1 3,0 Ledeanca 2,6 Roşu 6,3 Nisipos nr. 2 2,8 Lejai 7,6 Taranova 8,0 Palade 17,1 Lidineţ 4,0 Tătaru 20,0 Perişor 4,7 Magearu 3,1 Uzlina-Isac 2,6 Tărâţa 11,2 Matiţa-Merhei 1,8 Vătafu 5,6 Vanghele 4,0 Mila 35 11,0 Vătafu-Litcov 5,1 Mitchina Pardina

2,5 16,8

Vătafu-Lumina Vătafu-Lunguleţ

2,3 0,5

Periteaşca 1,6 Rădăcinoasele-Ciorticuţ

0,3

Rădăcinos 3,9 Răducului 0,5 Râzboiniţa 6,0 Roşca-Lopatna 0,3 Sireasa 2,0

cnl.Dunavăţ-br. Sf.Gheorghe

12,0

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

117

Stipoc 26,2 Sulimanca 5,8 Şontea Nouă 12,8 Şontea Veche 1,8 Văcărel 1,5 Vişina 2,3

TOTAL I 192,8 TOTAL II 161,0 TOTAL III 262,6 TOTAL lungime canale în Delta Dunării = 616,4 km

Sursă Date: Subproiectare INCDDD,2008

• Lacuri cu acvatoriu întins şi/sau cu schimb activ de ape între ele şi reţeaua hidrografică secundară. În această categorie intră cele mai importante lacuri şi complexe lacustre, şi anume: Furtuna, Matiţa, Babina, Trei Iezere, Căzănel, Bogdaproste, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu, lumina, Roşu, Roşuleţ, Razelm, Goloviţa, Zmeica, Sinoe. Lacurile au o particularitate morfologică, şi anume delimitarea malurilor se face prin vegetaţie de stuf, papură şi plaur. Lacurile comunică între ele prin masa de vegetaţie şi pe sub plauri; • Lacuri cu un schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare. În această categorie sunt incluse lacurile Merheiul Mare, Merheiul Mic, Roşcova, Poliacova, Nebunu, Ligheanca, Dovnica, Răducu, Porcu, Tătaru, Murighiol, care se caracterizează printr-un schimb redus de ape, fapt care duce la creşterea gradului de împotmolire prin creşterea cantităţii de material organic; • Amenajări piscicole cu schimb controlat de apă, lacuri izolate (cu schimb redus da apă şi concentraţie mare de săruri); • Lagune conectate la mare, Sinoe care se leagă la mare printr-o construcţie de tip stăvilar şi Zătonul Mare; • Golfurile semi-închise Sf. Gheorghe şi Musura au adâncimi mici şi aport de însemnat de ape dulci; • Apele marine costiere, care corespund platformei continentale marine până la izobata de 20m, exceptând Golful Musura şi Meleaua Sf. Gheorghe. Cea mai mare parte a acestor ape este sub influenţa apelor deversate de Dunăre, care se reflectă în gradul de mineralizare, turbiditate şi substanţele poluante care au determinat modificări esenţiale în asociaţiile floristice ţi faunistice. Procesul de eutrofizare, datorat cantităţilor mari de fosfaţi şi azotaţi (substanţe nutritive), asociat cu cantităţile mari de poluanţi din apele costiere constituie cauza reducerii biodiversităţii.

Din categoria sistemelor hidrografice antropice fac parte: • amenajările agricole, care sunt estimate la 53.000ha ( în anul 1990). Din această suprafaţă, datorită condiţiilor neadecvate pentru agricultură au mai rămas în exploatare cca. 36.880ha. Amenajările agricole mai importante sunt Pardina (27.000ha), Sireasa (7.550ha), Ostovul Tătaru (2.600ha), Murighiol - Dunavăţ (2.540ha), Tulcea – Nufăru (2.350ha). Aceste amenajări sunt ecosisteme care funcţionează potrivit scopului pentru care au fost realizate, astfel lucrările de desecare efectuate au dus la dispariţia ecosistemelor naturale anterioare. În funcţie de nivelul de organizare, de întreţinere şi utilizare a îngrăşămintelor şi pesticidelor acestea pot fi socotite ca areale scoase de sub acţiunea legităţilor de funcţionarea sistemului deltaic; • amenajările silvice au fost realizate în scopuri economice şi ca atare nu au avut în vedere aspectul ecologic, în sensul realizării unui spectru floristic diversificat care să asigure biotopul pentru fauna deltaică. Singura amenajare silvică cu scopul amintit este cea de pe grindul Sărăturile din apropierea ţărmului Mării Negre; • amenajările piscicole, care dacă ar fi respectat normele de funcţionare ar fi fost amenajările cele mai adecvate în perimetrul Deltei Dunării; • aşezările urbane şi rurale, care se caracterizează printr-o discontinuitate evidentă, au fost primele ecosisteme antropice apărute şi care au modificat ecosistemele naturale ale zonei.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

118

Reţeaua hidrografică interioară este reprezentată de pârâuri mici, cu cursuri scurte şi regim foarte neregulat al debitului de apă: Taiţa (L=52km, S=580km2), Teliţa (L=42 km, S=290km2) care se varsă în lacul Babad şi Slava (L=35km, S=333km2), Hamangia (L=27km, S=220km2) care se varsă în lacul Ceamurlia. In anul 2004 s-au efectuat analize fizico-chimice şi biologice în secţiunile următoare:

- pr. Slava , vărsare şi amonte sat Fântâna Mare; - pr. Hamangia , vărsare şi amonte sat Vasile Alecsandri; - pr. Taiţa , vărsare şi amonte sat Nifon; - pr. Teliţa , vărsare şi amonte sat Teliţa.

Calitatea acestor pâraie, în conformitate cu normele în vigoare, se încadrează după cum urmează: - pr. Slava la vărsare are calitatea I şi calitatea a II-a (pentru azotaţi); - pr. Hamangia la vărsare are calitatea a II-a, iar în amonte V. Alecsandri calitatea I; - pr. Taiţa la vărsare are calitatea I şi calitatea a II-a (pentru azotaţi); - pr. Teliţa la vărsare are calitatea I şi calitatea a II-a (pentru azotaţi).

Rezultatele analizelor pentru apa Dunării s-au raportat la clasa a II-a de calitate, clasa care reflectă condiţia de calitate pentru protecţia ecosistemelor acvatice. Resursa de apă subterană în zonă este exploatată prin intermediul următoarelor captări:

Denumire captare Debit proiectat (l/s)

Debit disponibil în viitor (l/s)

Baia 69 69 Isaccea 48 48 Niculiţel 107 107 Unirea 43 43 M. Kogălniceanu 49 49

Zonă limitrofă Rezervaţiei Biosferei

Babadag 117 117 Zebil Enisala 56 56 Agighiol 65 65

Zonă aferentă Rezervaţiei Biosferei (subzona Razelm) Murighiol 28 28

Cap

tări

afla

te în

exp

loat

are

Reşedinţă judeţ m. Tulcea 174 80 Văcăreni - Luncaviţa 90 - Frecăţei 120 - Nord com. Baia 60 - Slava Cercheză-Slava Rusă 24 - Cataloi-Kogălniceanu 35 - Kogălniceanu-Rândunica 15 -

Zonă limitrofă Rezervaţiei Biosferei

Sud Rândunica 30 - Vladimirescu- NE Pătlăgeanca

200 -

Ceamurlia de Jos - Lunca 40 - Lunca - Vişina 80 - Est Zebil 72 - Sabagia Agighiol 80 - E şi V Sarinasuf 120 - N V Murighiol 30 - Agighiol-Valea Nucarilor 30 - Sabagia - Sarichioi 40 - Jurilovca 30 -

Deb

it di

spon

ibil

în p

reze

nt

Zonă aferentă Rezervaţiei Biosferei (subzona Razelm)

Sud Jurilovca 25 - TOTAL 1877 662

sursă date: studiu - analiza critică a situaţiei apelor subterane, 1992 Pânza freatică din Delta Dunării se află sub 2,0 m adâncime (1,05-1,35m) fiind puternic influenţată de nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor Dunării. Apele freatice de adâncime sunt în legătură directă cu stratul acvifer de suprafaţă, datorită permeabilităţii mari a pământurilor caracteristică zonei,

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

119

fapt ce favorizează mineralizarea puternică a acestora. De asemenea, apele de adâncime sunt ape clorurate, cu concentraţie mare. Datorită acestei situaţii apa subterană este nepotabilă. Din cele 20 de foraje analizate de S.G.A. Tulcea în cursul anului 2003, cinci au prezentat valori ridicate pentru nitriţi, cuprinse între 59,66 şi 2449,48 mg/l, deci o depăşire de până la cincizeci de ori a concentraţiei maxim admise pentru apa potabilă.

Amenajarea bazinului hidrografic Zona studiată se află în bazinul hidrografic Dunăre–Litoral. Principalele lucrări hidrotehnice cuprinse în schema directoare a bazinului au ca scop regularizarea şi îndiguirea cursurilor de apă şi foarte rar atenuarea viiturilor prin barare (acumulări).

Cele mai importante probleme privind apărarea împotriva inundaţiilor le creează Delta Dunării şi fluviul Dunărea, ca urmare principalele lucrări de apărare împotriva inundaţiilor se află în lunca inundabilă, şi anume:

• incinte (cu asigurări de 5–1%): Sulina, Sfântul Gheorghe, Mila 23, Pardina, Letea, Crişan, Gorgova, Tulcea, 23 August, Grindu, Măcin, Smârdan;

• lucrările de apărare (cu asigurări sub 10%) realizate prin contribuţia locuitorilor: Mahmudia, Băltenii de Jos, Ilganii de Jos, Pătlăgeanca. Aceste incinte necesită verificări privind gradul de apărare pe care au fost realizate; • incinte apărate de diguri, aflate în administrarea S.N.I.F. Tulcea: Tulcea-Nufăru, Măcin-23 August, Peceneaga-Turcoaia, Ostrov-Peceneaga- Gîrliciu- Dăieni;

• incinte agricole apărate de diguri aflate în administrarea S.G.A. Tulcea: 23 August – Ciulineţ;

• lucrări de apărare împotriva inundaţiilor există şi în localităţile: Uzlina (Murighiol), Caraorman (Crişan), Maliuc, Partizani (Maliuc), Sălcieni, Plauru, Ceatalchioi (Ceatalchioio), C.A. Rosetti, Sfiştofca, Periprava (C.A.Rosetti).

Majoritatea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor au fost executate în anii: - 1980 – 1988, cele din administrarea S.G.A. Tulcea; - 1956 – 1960, cele din administrarea S.N.I.F. Tulcea.

Localităţile lipsite de apărare împotriva inundaţiilor sunt: Pătlăgeanca (Ceatalchioi), Ilganii de Sus (Maliuc), Ilganii de Jos (Nufărul), Băltenii de Jos (Mahmudia), T.Vladimirescu.

O caracteristică a apărării împotriva inundaţiilor este numărul mare de îndiguiri inelare a localităţilor în care se produce inundarea parţială a incintelor datorită înfiltraţiilor puternice prin dig.

În general nu sunt probleme de depăşire a cotelor de inundaţie, dar durata mare a undelor de viitură 30 – 60 zile creează probleme de stabilitate a terasamentelor. De asemenea, un impediment major în apărare îl constituie accesul la lucrările de apărare, care se desfăşoară naval şi faptul că toate digurile intră aproape simultan în fază de apărare.

Pentru apărarea împotriva inundaţiilor, în majoritatea localităţilor, se impune executarea lucrărilor de canalizare a scurgerilor pluviale, redimensionarea şi menţinerea permanentă a capacităţii de transport a acestora.

Se impune reconsiderarea protecţiei obiectivelor social-economice din teritoriul analizat pe baza unor studii complexe, care să includă schimbările morfologice din Deltă şi elaborarea unui program unitar de gospodărire a apelor şi protecţie, cu identificarea surselor financiare pentru aplicarea acestuia.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

120

Echiparea hidroedilitară Populaţia totală în arealul studiat este de 217.563 locuitori, conform datelor statistice din anul 2006. Echiparea hidroedilitară a localităţilor din zona studiată este o problemă,atât din punct de vedere al alimentării cu apă, mai ales în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării” unde lipsa apei potabile este o problemă acută luând în considerare faptul că folosirea apei din Dunăre, ca sursă de alimentare a populaţiei prezintă un mare risc în condiţiile în care calitatea apei a scăzut foarte mult, cât şi din cel al canalizării şi epurării apelor uzate.

Situaţia actuală a localităţilor care au sisteme centralizate de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apei uzate în zona de studiu este următoarea:

Zonă/Subzonă Unităţi Administrativ Teritoriale

Unităţi Administrative Cu Sistem De Apă

Unităţi Administrative Cu Sistem De

Canalizare Mun. Tulcea Tulcea * *

Sulina * * Beştepe * - Ceatalchioi * - Chilia Veche * * Crişan * în execuţie C. A. Rosetti * - Mahmudia * * Maliuc * * Nufăru * în execuţie Pardina * -

Delta

Sf. Gheorghe * * Ceamurlia de Jos * în execuţie Jurilovca * * Murighiol * în execuţie Sarichioi * în execuţie

Razelm

Valea Nucarilor * - Corbu * - Istria * - Mihai Viteazu * -

Zonă

aferentă

Rezervaţiei

Biosferei

Sinoe

Săcele * -

Total zonă 20 20 11

Babadag * * Baia * * Mihail Bravu * -

Babadag

Slava Cercheză * - Isaccea * * Frecăţei * - Luncaviţa * în execuţie

Zonă

limitrofă

Rezervaţiei

Biosferei Isaccea

Mihai Kogălniceanu

* -

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

121

Niculiţel * * Somova * -

Văcăreni * - Măcin * * Grindu * - I.C.Brătianu - - Jijila * -

Măcin

Smârdan * - Total zonă 16 15 6 Total general 37 36 18

SURSĂ DATE: Institutul Naţional de Statistică, 1998 – 2007, CJ Tulcea Direcţia Lucrări Publice, 2004-2008

Toate localităţile din arealul studiat sunt alimentate cu apă, iar sisteme de canalizare a apei uzate există în 11 unităţi administrative din totalul de 32 şi sunt în execuţie în 6 unităţi administrative.

Alimentarea cu apă şi canalizarea apelor uzate în sistem centralizat a localităţilor se află în curs de modernizare şi extindere pentru a răspunde cerinţelor de calitate impuse de normele în vigoare. Lucrările de investiţii sunt înscrise, conform Direcţiei Lucrărilor Publice din CJ Tulcea în:

- Programul privind pietruirea drumurilor comunale şi alimentarea cu apă a satelor, aprobat prin HG 577/1997;

- Programul de alimentare cu apă a satelor, conform HGR 687/1997 şi HGR 1.036/2004; - OG 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul

rural; - Hotărârea Consiliului Judeţean nr.920 privind finanţarea programelor multianuale

prioritare de mediu şi gospodărire a apelor ce conţin obiective de investiţii în infrastructura mediului, care se vor executa în perioada 2007-2010 pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării;

- Programul de Dezvoltare Rurală; - Programul SAPARD, Măsura 2.1 „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale”; - Bugete locale.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

122

Pentru localităţile care au sisteme de apă potabilă caracteristice tehnice ale acestora sunt:

Zonă/Subzonă Localităţi Lungimi reţea

apă (km)

Capacitate staţie tratare

(m3/zi)

Apă potabilă distrib. în reţea

(mii m3/an))

Apă distrib. uz casnic

(mii m3/an) Mun. Tulcea Tulcea 162,3 120.960 7.950 32.260

Sulina 42 2.880 265 264 Beştepe 13,3 300 20 20

Ceatalchioi 4 - - - Chilia Veche 25 480 122 122 Crişan 16,2 700 29 29 C. A. Rosetti 3,7 - - - Mahmudia 18,9 900 120 110 Maliuc 1,5 40 6 6 Nufăru 21 500 250 243 Pardina 5 - - -

Delta

Sf. Gheorghe 11,5 1.012 45 43 Ceamurlia de Jos 18,6 182 45 45 Jurilovca 31,4 1.540 440 430 Murighiol 26,8 410 78 77 Sarichioi 35,5 1.152 168 163

Razelm

Valea Nucarilor 13 410 113 100 Corbu 17,7 32 99 91 Istria 14,8 350 20 20 Mihai Viteazu 6,3 960 30 27

Zonă

afer

entă

Rez

ervaţie

i Bio

sfer

ei

Sinoe

Săcele 13,5 260 76 64 Total zonă 20 339,7 133.068 9.876 34.114

Babadag 70 3.360 370 304 Baia 12,8 967 193 162 Mihail Bravu 15,5 0 0 0

Babadag

Slava Cercheză 8,3 360 90 90 Isaccea 10,9 3.700 210 188 Frecăţei 24,7 3.600 84 84 Luncaviţa 30,3 610 90 70 M.Kogălniceanu 12,5 960 45 42 Niculiţel 27,6 490 178 173 Somova 18,8 243 72 47

Isaccea

Văcăreni 9 400 146 130 Măcin 51,5 3500 820 590 Grindu 5,2 180 1 1 I.C.Brătianu - - - - Jijila 26 1235 91 81

Zonă

limitr

ofă

Rez

ervaţie

i Bio

sfer

ei

Măcin

Smârdan 5 400 21 21 Total zonă 16 328,1 20.005 2.411 1.983 Total general 37 830,1 274.033 20.237 68.357

SURSĂ DATE: Institutul Naţional de Statistică, 1998 – 2007

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

123

Municipiul Tulcea se alimentează din surse de suprafaţă, fluviul Dunărea. Ca disfuncţii majore în alimentarea cu apă a municipiului sunt utilizare ineficientă a resurselor apă şi uzura mare a infrastructurilor specifice.

Pentru toate sistemele de alimentare cu apă din zona aferentă Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sursa de apă este, de asemenea sursa de suprafaţă. Acest lucru deoarece în Delta Dunării pânza freatică se caracterizează prin existenţa unui strat acvifer freatic aflat la adâncimi de 1,05 – 1,35 m pe grinduri joase şi 1,67 m pe relieful de dune joase, fiind influenţat de raporturile dintre nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor Dunării. Apele freatice de adâncime, puternic mineralizate, cantonate în depozitele psamito – psefitice de la baza nisipurilor semnalate în suprafaţă, sunt în legătură directă, comunicând cu stratul acvifer de suprafaţă datorită permeabilitătăţii mari a pământurilor respective. Apele freatice de adâncime din Deltă sunt ape clorurate, cu concentraţie mare şi sunt nepotabile.

Principala disfuncţie a zonei o reprezintă lipsa apei potabile în mare parte a localităţilor. În acest caz sunt necesare investiţii în modernizarea procesului de tratare al apei prelevate din Dunăre, precum şi extinderi şi reabilitări ale reţelelor de distribuţie a apei.

În zona limitrofă Rezervaţiei Biosferei, localităţile componente au aceleaşi probleme în asigurarea apei potabile.

Problema colectării şi evacuării apelor uzate este o problemă deosebit de importantă pentru protecţia resurselor de apă subterane şi de suprafaţă, care nu a fost abordată decât în mod izolat.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

124

Pentru localităţile care au sisteme de canalizare a apelor uzate caracteristice tehnice ale acestora sunt:

Zonă/Subzonă Localităţi Lungimi reţea

canalizare (km)

Debit staţii de epurare în funcţiune

(m3/zi) Mun. Tulcea Tulcea 96,3 -

Sulina 15,0 279 Beştepe - - Ceatalchioi - - Chilia Veche 4 - Crişan în execuţie în execuţie C. A. Rosetti - - Mahmudia 2,1 în execuţie Maliuc 1,0 - Nufăru în execuţie în execuţie Pardina - -

Delta

Sf. Gheorghe 2,5 - Ceamurlia de Jos în execuţie în execuţie Jurilovca 15,0 122 Murighiol în execuţie în execuţie Sarichioi în execuţie în execuţie

Razelm

Valea Nucarilor - - Corbu - - Istria - - Mihai Viteazu - -

Zonă

afer

entă

Rez

ervaţie

i Bio

sfer

ei

Sinoe

Săcele - - Total zonă 20 39,6 401

Babadag 7,5 300 Baia 10 PIF 2004 Mihail Bravu - -

Babadag

Slava Cercheză - - Isaccea 4,2 582 Frecăţei - - Luncaviţa în execuţie în execuţie Mihail Kogălniceanu - - Niculiţel 1,0 - Somova - -

Isaccea

Văcăreni - -

Zonă

limitr

ofă

Rez

ervaţie

i B

iosf

erei

Măcin Măcin 51,5 - Total zonă 12 74,2 882 Total General 33 210,1 1.283

SURSĂ DATE: Institutul Naţional de Statistică, 1998 – 2007, CJ Tulcea Direcţia Lucrări Publice, 2004-2008

Situaţia prezentată pune în evidenţă slaba asigurare a sistemelor de canalizare şi epurare a apelor uzate din localităţile arealului studiat. De evidenţiat faptul că municipiul Tulcea nu are staţie de epurare a apelor uzate, fapt care reprezintă o disfuncţie majoră a zonei.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

125

În zona limitrofă Rezervaţiei în cele 20 de unităţi administrative sunt 39,6km de reţea de canale colectoare de ape uzate (în 6 unităţi administrative) şi doar două staţii de epurare. De remarcat faptul că în 6 unităţi administrative sunt în execuţie astfel de staţii.

În zona limitrofă Rezervaţiei situaţia este la fel de nesatisfăcătoare. Lungimi mici de reţea de canale, 22,7km şi doar trei staţii de epurare. În execuţie se află sistem de canalizare şi epurare a apei uzate doar în comuna Luncaviţa.

Concluziile care se desprind analizând situaţia existentă a alimentării cu apă şi a canalizării apelor uzate în zona studiată sunt:

o alimentarea cu apă potabilă a localităţilor este o problemă acută în zonă, în special în Delta Dunării, rezolvată parţial. Sistemele de alimentare cu apă existente în toate unităţile administrative necesită lucrări de investiţii pentru extindere şi modernizare, astfel încât să asigure cerinţele actuale de apă potabilă ;

o apele freatice de adâncime (potenţială sursă de apă) din Delta Dunării sunt puternic clorurate, cu concentraţie mare şi sunt nepotabile, fapt ce a determinat folosirea apelor fluviului Dunărea ca sursă de apă, în condiţiile în care calitatea apei fluviului s-a deteriorat foarte mult faţă de perioada de referinţă 1950 - 1960;

o canalizarea şi epurarea apelor uzate este o problemă, deosebit de importantă pentru protecţia surselor de apă subterană şi de suprafaţă, care nu a fost abordată decât în mod izolat. Există sisteme de canalizare a apelor uzate în aproximativ jumătate (53%) din unităţile care au alimentare cu apă centralizată, în restul unităţilor apa uzată rezultată din consumul populaţiei fiind evacuată direct în Dunăre.

1.4.2 Reţele de transport Reţelele de transport din zona studiată au fost analizate din punctul de vedere al traficului intern cât şi în contextul legăturilor cu judeţele învecinate şi a legăturilor de transport naţional şi internaţional. Reţeaua de căi rutiere Din analiza echipării tehnice cu drumuri publice – DN, DJ şi DC – a zonei de studiu au rezultat următoarele: Reţeaua de drumuri cuprinde 2 trasee de drumuri naţionale, din care un traseu de drum european E 87 şi drumurile judeţene şi comunale.Accesul în sub-zona 1Delta se face în mare parte pe apă , fiind îngreunat din lipsa legăturilor terestre. Lungimea drumurilor publice din zona studiată este de aproximativ 871 km, având o densitate de 36,5%, fiind peste densitatea pe ţară care este de 33,5 km/100 km2. Din total lungime drumuri publice, pe zonă, situaţia se prezintă astfel: - 230 km – 26,4% - sunt drumuri naţionale, - 337 km – 38,7 % - sunt drumuri judeţene; - 304 km – 34,9% - sunt drumuri comunale. Drumurile naţionale sunt modernizate, în cea mai mare parte, cu o stare tehnică considerată ca fiind bună. Aceste drumuri situându-se în clasele tehnice III şi IV. Pe reţeaua de drumuri naţionale şi locale există lucrări de artă (pasaje, poduri şi podeţe). Lucrările de artă de pe traseul drumurilor naţionale au o stare tehnică bună, dar nu toate sunt la clasa de încărcare E. Drumurile locale, judeţene şi comunale, sunt modernizate într-un procent foarte mic, cu o stare tehnică considerată în general nesatisfăcătoare. Drumurile judeţene sunt de clasă tehnică IV şi V, iar cele comunale, sunt de clasă tehnică V.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

126

Lungimea drumurilor publice pe judeţele din zonă este următoarea: Judeţul DN (km) DJ (km) DC (km)

Constanţa 31 49 93 Tulcea 199 288 211

Total 230 337 304 notă: lungimile sunt orienative

Drumurile judeţene şi comunale, în mare parte nu asigură o suprafaţă de rulare corespunzătoare pentru desfăşurarea unui trafic de călători în condiţii de siguranţă şi confort cât mai optime.

Zona studiata nu este străbătută de nici un coridor rutier sau de transport transeuropean. Circulaţia peste Dunăre se desfăşoară anevoios din cauza lipsei unui pod peste Dunăre, în zona Brăila - Galaţi. Actuala legătură este greoaie, de durată, limitată pe timpul nopţii, imposibilă pe timp nefavorabil (ceaţă, vânt, viscol, furtună). În zona Continentală Rezervaţiei Biosferei, legătura mai directă între drumurile judeţene existente, cu cele naţionale, cu centrele de comună, sau între satele aparţinând unor comune învecinate, trebuie îmbunătăţită, analizând situaţia drumurilor comunale care îndeplinesc condiţii pentru a fi clasate ca drumuri judeţene. Accesul de la centrul comunei la satele componente, legătura între satele aparţinând comunelor învecinate şi legătura directă a unor localităţi cu drumurile naţionale şi judeţene, trebuie rezolvată, analizând situaţia drumurilor care pot fi clasate ca drumuri comunale. Din analiza stării de viabilitate a drumurilor locale, judeţene şi comunale, s-a observat că de regulă starea de viabilitate a podurilor este similară cu cea a drumurilor, fiind necorespunzătoare cerinţelor de capacitate portantă (clasa E de încărcare), şi cerinţelor traficului actual. Existenţa unor drumuri improprii sau lipsa acestora de pe teritoriul RBDD, prezintã urmãtoarele dezavantaje: a. asigurarea unor legãturi dificile dintre diversele comune sau dintre localitãţile unei comune de pe

teritoriul rezervaţiei, cu implicaţii importante în ceea ce priveşte : soluţionarea unor cazuri de urgenţã din punct de vedere medical; deplasarea spre şcoalã a copiilor din satele unei comune – şcoala fiind de regulã amplasatã în

reşedinţa de comunã; lipsa unor mijloace de transport între localitãţile de pe teritoriul RBDD cu consecinţe asupra

economiei zonei; b. accesul dificil dintre localitãţile deltei şi municipiu, ceea ce face ca locuitorii deltei sã rãmânã izolaţi faţã de centrul reşedinţã de judeţ; c.valorificarea greoaie a produselor proprii (lapte, carne, produse agricole) – valorificare ce ar asigura condiţiile minime de existenţã locuitorilor deltei; d. reducerea potenţialului turistic în zonã, cu efecte negative asupra nivelului de trai al populaţiei Avantajele existenţei unei infrastructuri rutiere, minime necesare:

- accesul uşor şi rapid spre localitãţile deltei, în cazul unor urgenţe sau al unor calamitãţi naturale;

- faciliteazã aprovizionarea corespunzãtoare cu marfã a localitãţilor din deltã; - permite dezvoltarea unor activitãţi economice în zonã, ceea ce ar facilita creşterea nivelului

de trai al populaţiei; - asigură posibilitatea valorificãrii produselor proprii, pentru locuitorii deltei.

Drumuri comunale existente în Delta Dunării a căror tronsoane necesită lucrări de pietruire - 1. Tulcea – Ceatalchioi – Pardina – Chilia Veche - 2. Nufăru - Ilganii De Jos – Partizani – Vulturu – Gorgova - 3. Sulina – Cardon – C.A.Roseti – Periprava - 4. Sulina – Sf.Gheorghe – (dig cordon litoral)

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

127

Reţeaua de căi feroviare Delta Dunării nu dispune de o reţea feroviară. Cea mai apropiată gară este cea din Municipiul Tulcea, care dispune de o gară de călători şi o gara de mărfuri. Prin gara de călători se asigură două curse zilnice pe ruta Tulcea -Bucureşti şi retur ,şi patru curse zilnice pe ruta Tulcea-Constanţa şi retur. Prin gara de mărfuri se derulează transportul de materii prime şi mărfuri către şi dinspre toate zonele ţării. Echiparea cu căi ferate a zonei studiate se prezintă astfel:

Din care: Judeţul Lungime

CF (km) Electrificate Linie cu o cale

Linie cu două căi

Constanţa 16 - 16 - Tulcea 81 - 81 - Total 97 - 97 -

notă: lungimile sunt orienative Zona Continentală Rezervaţiei Biosferei, dispune de o reţea feroviară în lungime de 97 km linie ne electrificată cu o cale, având o densitate de 40 km/1000 km2, fiind sub densitatea pe ţară care este de 45,3 km/1000 km2. Teritoriul studiat este deservit de următoarele sectoare de căi ferate: • linia 804 – Tulcea – Medgidia – Babadag • cale ferată simpla neelectrificată: sectorul Tulcea – Medgidia – Babadag

Zona Continentală Rezervaţiei Biosferei, nu este străbătută de nici un coridor feroviar de transport transeuropean. Starea tehnică a reţelei de cale ferată este în general bună. Nivelul dotărilor şi starea tehnică a liniilor nu permit viteze mai mari de 60 - 80 km/h. Pe reţeaua de cale ferată există sectoare afectate de fenomene ale naturii cum sunt inundaţiile, alunecările de teren, precum şi erodări şi tasări ale terasamentelor căii ferate. Lucrările de artă întâlnite pe reţeaua de căi ferate a zonei în studiu, sunt: viaductele, podurile cu deschideri mai mari de 10 m şi podeţe cu deschideri între 0,5 şi 10 m. Trecerile la nivel cu calea ferată în mare parte nu dispun de instalaţii automate de semnalizare rutieră fără bariere şi nu sunt păzite. Pasajele denivelate, superioare sau inferioare de pe traseul căilor ferate sunt într-un număr foarte mic. Reţeaua de căi aeriene Prin aeroportul de lângă municipiul Tulcea, se desfăşoara traficul aerian care deserveşte şi zona delta Dunării. Acesta este situat la 17 km de municipiul Tulcea şi 3 km faţă de localitatea Cataloi. Aeroportul operează curse charter şi asigură permanent servicii de aviaţie utilitară pentru agricultură şi sănătate. Pentru o cât mai bună funcţionare a aeroportului au fost executate sau sunt în derulare lucrări de modernizare. La Topolog s-a construit un cap de radar, important pentru controlul navigaţiei aeriene. Aeroportul dispune de o pistă betonată de 2000 x 30 m, acostament 7,5 m şi o cale de rulaj de 150 x 17 m. Reţeaua de căi navigabile Fluviul Dunărea străbate zona de studiu de la sud la est, având un şenal navigabil fluvio-maritim pe porţiunea Brăila-Galaţi-Tulcea, fiind principala arteră de navigaţie transeuropeană – coridorul 7 sau axa 18 din cadrul reţelei TEN-T, care asigură legături pe apă la Marea Neagră şi Marea Mediterană. Pentru realizarea unor legături cu Dobrogea, sunt amenajate trei puncte de trecere cu bacul la: • Brăila / Smîrdan, pentru pasageri şi mijloace auto spre localitatea Măcin din Judeţul Tulcea • Galaţi / Ţiglina, pentru pasageri şi mijloace auto spre localitatea I.C. Brătianu din Judeţul Tulcea; • Galaţi / Gara fluvială, pentru pasageri spre localitatea Grindu din judeţul Tulcea.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

128

• Transportul naval de pasageri asigură curse zilnice pentru pasageri pe cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sf. Gheorghe şi Sulina. Principalele porturi pe raza municipiului Tulcea sunt: portul IAMC, portul Industrial, portul Comercial şi portul de Pasageri

- pe braţul Chilia transportul pasagerilor se desfăşoară pe următoarele trasee: Tulcea-Pătlageanca, Tulcea-Ceatalchioi, Tulcea-Plaur, Tulcea-Pardina, Tulcea-Tatanir, Tulcea-Chilia

- pe braţul Sf. Gheorghe transportul pasagerilor se desfăşoară pe următoarele trasee: Tulcea-Bălteni de Sus, Tulcea-Mahmudia, Tulcea-Murighiol, Mahmidia-Sf. Gheorghe

- pe braţul Sulina transportul pasagerilor se desfăşoară pe următoarele trasee: Tulcea-Partizani, Tulcea-Maliuc, Tulcea-Gorgova, Tulcea-Crişan, Crişan-Caraorman, Crişan-Mila 23

Transportul combinat In municipiul Tulcea există un terminal de transport combinat –Tulcea Mărfuri. Zona liberă Zona Liberă Sulina a fost înfiinţată în 1978, fiind reglementată prin H.G. nr. 156/1993 .Aceasta este situată la extremitatea estică a Dunării, respectiv la vărsarea braţului Sulina în Marea Neagră. Are o suprafaţă de 100,49 ha, dispunând de o infrastructură şi o dotare portuară deosebit de complexă. Activităţile preponderente desfăşurate în această zonă fiind cele comerciale , acestea fiind îngreunate din cauza lipsei drumurilor, a căilor ferate Din acest motiv activitatea este orientată şi spre alte sectoare, cum ar fi cel al producţiei şi al serviciilor. Scopul acestei zone este de atragere de capital străin pentru introducerea de tehnologii noi, de a promova schimburile internaţionale şi de a sporii posibilităţile de folosire a resurselor economiei naţionale. Facilităţile oferite de zona liberă sunt: facilităţi vamale, facilităţi fiscale şi facilităţi comerciale. Din acest motiv zona liberă poate fi avantajoasă şi rentabilă. In prezent activităţile din această zonă nu se ridică la paramentrii proiectaţi, zona nefiind folosită la capacitate. Puncte de control şi trecere a frontierei Pe raza zonei de studiu sunt următoarele puncte de trecere a frontierei-conform OG.nr.15/2001: • Aeroportul de lângă Tulcea - punct aeroportuar deschis traficului internaţional, situat

în interiorul ţării; • Isaccea, Plaur, Chilia Veche, Periprava - puncte portuare pentru trecere simplificată; Tulcea, Sulina - puncte portuare de trecere deschise traficului

internaţional, situate în interiorul ţării;

1.4.3 Gospodărirea deşeurilor Zona municipiului Tulcea Depozite de deşeuri municipale În anul 2006, la nivelul municipiului Tulcea există următoarele depozite municipale neconforme cu exigenţele de mediu: Vărărie şi Agighiol depozite care conform cerinţelor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor şi-au întocmit şi depus la APM Tulcea, Bilanţul de mediu nivel I şi II. Aceste depozite au obţinut Autorizatie de mediu în baza Bilanţurilor de mediu, cu program de conformare pentru funcţionare. Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, cu condiţia vizării anuale şi realizării condiţiilor de pregătire în vederea inchiderii la termenele prevăzute.

Denumire depozit Operator Cantitate deşeuri

depozitată în anul 2005(tone)

Cantitate deşeuri depozitată în anul

2006(tone)

An închidere

Agighiol-Tulcea SC Ecorec SA Popeşti Leordeni 64562 50863 2015 Vărărie- Tulcea DSP- Consiliul local al

municipiului Tulcea 24232 36947,8 2007

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

129

Depozitul pentru deşeuri Tulcea-Vararie este amplasat in apropierea zonei industriale a municipiului Tulcea, pe partea stanga a drumului industrial D 5, la o distanta de cca. 2 km de acesta. Pentru depozitarea deseurilor inerte generate in Municipiul Tulcea sunt utilizate doua foste cariere de piatra, situate in NV municipiului Tulcea, in apropierea zonei industriale, ocupand o suprafata totala de cca. 10 000 m2. In momentul de fata, pentru depozitarea deseurilor este folosita doar cea de-a doua cariera, cantitatea de deseuri acumulata in aceasta zona fiind mai mica. Terenurile aflate in imediata vecinatate a celor doua spatii de depozitare nu sunt utilizate in scopuri agricole, acestea fiind, in cea mai mare parte, terenuri neproductive, apartinand domeniului public (izlaz).

Depozitul pentru deşeuri municipale Agighiol, depozitul care deserveste municipiul Tulcea, este amplasat pe partea dreapta a DJ 222 Tulcea – Agighiol, la o distanta de cca. 8 km de municipiul Tulcea, ocupand initial o suprafata de cca. 15 000 m2. Depozitul nu este prevazut cu dotari speciale pentru protectia mediului (canale de preluare a apelor din precipitatii, drenuri de preluare a apelor din incinta, sisteme de colectare a gazului de fermentare, sisteme de impermeabilizare a spatiului de depozitare). Arealele invecinate sunt utilizate in exclusivitate ca terenuri agricole, zona fiind lipsita de activitati comerciale sau industriale.

Deşeuri industriale Principalele activităţi generatoare de cantităţi importante de deşeuri tehnologice sunt: industria metalurgică, industria minieră şi construcţiile. Cel mai mare producător de deşeuri de producţie este reprezentat de societatea Alum SA Tulcea, care în cursul anului 2006 a generat o cantitate de 510.704 tone de şlam roşu . Cea mai mare parte de deşeurile generate de agenţii economicii sunt deşeuri nepericuloase. Din totalul de 589.692 tone de deşeuri generate de SC ALUM SA, SC AKER TULCEA SA, SC TREMAG SA, SC FERAL SA, 589.527 tone sunt deşeuri nepericuloase Deşeurile de producţie nepericuloase generate de agenţii economici, sunt colectate separat şi depozitate temporar cu respectarea condiţiilor impuse de legislaţia de protecţie a mediului. În funcţie de natura deşeului, acestea sunt supuse ulterior operaţiilor de valorificare, tratare sau eliminare. Valorificarea deşeurilor de face prin unităţi autorizate în acest sens, fie că e vorba de reciclare sau valorificare energetică.

În ceea ce priveşte depozitarea deşeurilor de producţie, la nivelul municipiului Tulcea există 2 depozite industriale nepericuloase din clasa nepericuloase: Localitate Suprafaţa Tip depozit Nume depozit Stare funcţ. Termen de conformare

cerinţelor Directivei 99/31/CE

Sat Mineri SC ALUM SA

79,4 ha Iaz de decantare

Halda de şlam În funcţiune 31.12.2010

Tulcea SC FEROM SA

4,73 ha Halda de Zgură Haldă de zgura În funcţiune termen de închidere 16.07.2009

Activitatea din sectorul industriei metalurgice a determinat scoaterea temporară din circuitul economic a circa 84,1 ha teren care reprezintă halda de zgură situată la circa 1000 m de oraşul Tulcea şi halda de şlam roşu situată la circa 3,5 km de oraşul Tulcea .

Halda de şlam roşu a SC ALUM SA Tulcea Halda de şlam roşu are o suprafaţă de 79,4 ha şi este amplasată în teritoriul administrativ al municipiului Tulcea, în afara perimetrului satului Mineri, la sud de drumul naţional DN 22 Tulcea –

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

130

Isaccea - Măcin. Valea în care este amplasată halda se află situată între cele două vetre construite ale satului Mineri şi anume Câşliţa la est şi Câşla la Vest. Capacitatea actuală de depozitare a haldei este de 5.400.000 m3 cu o rezervă de 347.000 m3. Supraînălţarea cu 10 m a actualei halde va asigura creşterea capacităţii de depozitare cu cca. 5,5 milioane m3 (ajungându-se la o capacitate finală de cca. 10,5 -11 milioane mc). Ca soluţie pentru conformarea la Directiva 99/31/CE privind depozitarea, SC Alum SA are ca obiectiv analiza mai multor variante de amplasament pentru amenajarea unei noi halde pâna la data de 31.12.2010 (termenul de conformare reieşit din angajamentele rezultate din procesul de negocieri capitolului 22 – Mediu) şi lucrări corespunzatoare de închidere şi conservare a haldei existente . Având în vedere că perioada de funcţionare a actualului amplasament al Haldei de şlam beneficiză de perioadă de tranziţie până la 31.12.2010, SC ALUM SA Tulcea a iniţiat demersurile necesare pentru găsirea şi aprobarea unui nou amplasament . În cursul anului 2006 a fost avizată, de CET din SC Alum SA, oferta SC IPROLAM SA Bucureşti pentru elaborarea lucrării – Studiu de soluţie pentru amplasamentul optim al Haldei Ecologice de şlam roşu, studiu în vederea amenajării unui nou depozit,în condiţiile respectării bazei de proiectare constituită de normele şi normativele în vigoare privind realizarea / închiderea depozitelor de deşeuri.

Halda de zgură – aparţinând SC Ferom SA Halda de zgura care a aparţinut fostei societăţi SC Ferom SA, constituie un depozit de deşeuri nepericuloase cu o suprafaţă de 4,73 ha. Halda de zgură a fost înfiinţată în anul 1976, odată cu punerea în funcţiune a Fabricii de Feroaliaje şi conţine aprox 2.400.000 tone de zgură şi pulberi provenite din procesul de fabricaţie al feroaliajelor. Depozitarea în aceasta halda s-a realizat până în anul 2003. Zona limitrofă RBDD Depozite de deşeuri municipale În anul 2006, la nivelul zonei de studiu există următoarele depozite municipale neconforme cu exigen�ele de mediu: Babadag, Isaccea, depozite care conform cerinţelor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor şi-au întocmit şi depus la APM Tulcea, Bilanţul de mediu nivel I şi II. Aceste depozite au obţinut Autorizatie de mediu în baza Bilanţurilor de mediu, cu program de conformare pentru funcţionare.

Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, cu condiţia vizării anuale şi realizării condiţiilor de pregătire în vederea inchiderii la termenele prevăzute.

Denumire depozit

Operator Cantitate deşeuri depozitată în anul 2005(tone)

Cantitate deşeuri depozitată în anul 2006(tone)

An închidere

Babadag SC Ecorecycling SRL Bucureşti

3942 2945 2009

Isaccea SC Compania Romprest Service SA Otopeni

2920 3360 2009

Măcin SPGCL- Primăria Măcin 3990 6031 2016

Depozitul pentru deseuri municipale Babadag este amplasat in extravilanul localitatii Babadag, ocupand o suprafata de cca. 3 ha. Zona, in ansamblu, prezintă pante foarte accentuate, cotele topografice ale terenului favorizand astfel scurgerea apelor pluviale de la N la S, traversand spatiul de depozitare a deseurilor. Cele mai apropiate asezari umane se afla la o distanta de cca. 1 km. Arealele invecinate nu sunt utilizate pentru activitati comerciale sau industriale. Terenurile de pe laturile de S si de V sunt reprezentate de pasuni.

Depozitul pentru deseuri municipale Măcin este amplasat la o distanta de cca. 1000 m fata de zonele locuite, fiind înconjurat de teren agricol. Depozitul pentru deseuri municipale Isaccea este amplasat la

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

131

o distanta de 80m fata de zonele locuite, cu o suprafaţă de cca. 0,0882 ha. Atât depozitul Măcin cât si cel de la Isaccea nu sunt prevăzute cu amenajari speciale pentru protectia mediului si a sanatatii populatiei. Depozitarea deseurilor nu se realizeaza selectiv, in aceasta rampa fiind depozitate si deseuri de origine animaliera, precum si deseuri rezultate din constructii si demolari.

Depozite rurale In localitatile rurale, unde cantitatea deseurilor menajere este mai redusa, nu exista sisteme de colectare a deseurilor menajere, deseurile din gospodariile rurale fiind eliminate pe suprafete de teren amplasate necorespunzator. Deseurile depuse pe aceste suprafete sunt deseuri animaliere (dejectii, resturi de natura vegetala din activitatea de crestere a animalelor) deseuri biodegradabile, si in cantitati reduse ambalaje, sticla, hartie, plastic, metale.

Spatii de depozitare sub forma de groapa

Spatii de depozitare sub forma de platforma

Suprafata totala Localitate/Sat

Suprafata [ha]

Distanta fata de locuinte[m]

Suprafata [ha]

Distanta fata de locuinte

[m]

“Groapa” [ha]

“Platforma” [ha]

Luncavita - - 0,7 15 - Rachelu - - 0,3 0,5 -

1

Vacareni - - 0,6 300 0,6 Mihai Bravu - - 2 x 1 200 - Satu –Nou - - 2 x 1 150 - Turda - - 2 x 1,3 100 -

3,3

Niculitel - - 0,5 200 - 0,5 Frecatei 1 x 0,5

1 x 0,5 1 x 0,5 1 x 0,5

800 200 150 150

1 x 0,5 1 x 0,5 1 x 0,5

400 300 500

2 1,5

M. Kogalniceanu

- - 1,04 500 -

Lastuni - - 0,63 500 - Randunica - - 0,44 500 -

2,11 (comuna)

Slava Cercheza

- - 1 200 - 1

Somova - - 0,27 4 000 - Mineri - - 0,28 1 000 - Parches - - 0,28 3 000 -

0,83 (comuna)

I:C: Bratianu - 2 platforme 1000

400

- -

Jijila - - 3 300 - 3

Smârdan - - 0,6 300 - 0,6

In general depozitarea deseurilor nu este controlata, depozitarea este deschisa, fara nivelare si acoperire. Datorita mijloacelor financiare reduse, rampele de depozitare a deseurilor din sate, in general, nu sunt imprejmuite, semnalizate, iar din aceasta cauza deponiile existente s-au extins pe suprafete mai mari decat perimetrele initiale ale rampelor.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

132

Zona aferentă RBDD Depozite municipale Depozitul pentru deseuri municipale Sulina este amplasat la cca. 4 000 m faţă de zonele locuite, dar la cca. 400 m de tarmul Marii Negre, cca 300 m de Dunare, brat Sulina si 50 m fata de canalul de centura. Datorita faptului ca nu este amenajat, are impact negativ asupra zonei limitrofe si a panzei freatice, care este situata la mica adancime. In perioadele cu ape mari, zona de depozitare este partial inundata.

Depozite rurale

Spatii de depozitare sub forma de groapa

Spatii de depozitare sub forma de platforma

Suprafata totala Localitatea

Suprafata [ha]

Distanta fata de locuinte[m]

Suprafata [ha]

Distanta fata de locuinte

[m]

“Groapa” [ha]

“Platforma” [ha]

Pardina 0,01 50 0,03 2 000 0,01 0,03 C.A. Rosetti - - 0,3 - Periprava - - 0,3 - Letea - - 0,2 - Sfistofca - - 0,2 - Cardon - - 0.2

500-1 000

-

1,2 ha (comuna)

Jurilovca 2 500 Spre desfiintare

- 2

Murighiol - - 2 000 - - Plopu - - 1 500 - - Sarinasuf - - 1 500 - - Colina - - 800 - - Dunavatu De Sus - - 1 000 - - Dunavatu De Jos - - 800 - -

7 600 (comuna)

Ceamurlia de Jos

- - 0,8 1,2

50 100

- 2

Lunca - - 0,8 0,8

100 1 100

- 1,6

Chilia Veche 0,5 2 000 - - 0,5 - Sf. Gheorghe 0,1 700 0,1 Nufaru - - 0,025 1 000 - Malcoci - - 0,025 1 000 - Victoria - - 0,010 500 - Ilganii DE JOS - - 0,010 500 -

0,07

Sarichioi 0,6 40 1,5 200 0,6 40

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

133

Situatia spatiilor rurale de depozitare pe teritoriul aferent RBDD

Administrator Amplasarea spatiului de depozitare Distanta fata de

zonele locuite/ fata de apa

Suprafata [ha]

C.A. Rosetti in partea de V a localitatii, la limita de N a terenurilor prop. particulara, in vecinatatea DC 4

1 000 0,03

Letea in partea de E a localitatii, in vecinatatea DC4, intre Padurea Letea si terenurile arabile

1 000 0,02

Periprava in SV localitatii, in singura zona neinundata

600 0,03

Sfistofca in zona de SV a localitatii 800 0,02 Cardon in NV localitatii 10 0,02 Crişan in partea de S a localitatii 20/ 150 0,015 Caraorman (Crisan)

in partea de n a localitatii 800/ 1 500 0,02

Mila 23 (Crisan) in partea de S a localitatii 800/ 1 000 0,01 Maliuc 2 rampe amplasate intre casele locuite - 0,015 Partizani si Ilganii de Sus

in dreptul Mm 29 a localitatii 200/ 100 0,02

Vulturu in dreptul Mm 296 a localitatii 50 0,01 Gorova in dreptul Mm 21 a localitatii 100/ 100 0,001 Ceatalchioi la limita localitatii 50/ 200 0,03 Plauru la limita localitatii 150 0,02 Patlageanca la limita localitatii 150 0,015

Impactul activităţilor de gestionare a deşeurilor asupra mediului Impactul depozitelor urbane asupra mediului În prezent, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere se realizează necorespunzător, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu. Depozitele de deşeuri existente la nivelul judeţului sunt neconforme şi prezintă un impact important asupra factorilor de mediu prin efecte directe şi indirecte. Deşi amplasamentul depozitelor de deşeuri nu este în majoritatea cazurilor în apropierea localităţilor (ex. Depozitul Agighiol se afla la aprox 12 km de Tulcea ), acestea poluează prin aspect, antrenări de fum, gaze, praf, scurgeri din infiltraţii etc. Depozitarea în depozite de deşeuri neconforme poate fi urmată de schimbări fizice, chimice si biologice. Aceste schimbãri pot avea loc la diferite scări de timp. Schimbările sau transformările care au loc în rampele de deşeuri pot creşte impactul de mediu în afara acestora, astfel:

- eliminarea de gaze cu efect de seră, bioxid de carbon şi metan, prin descompunerea materiei organice;

- eliberarea de gaze toxice sau cu miros neplăcut prin acţiunea focului, prin descompunere chimică (hidrogen sulfurat) sau procese biologice;

- eliberarea de nutrienţi care pot contamina apele de suprafaţă sau subterane; - scurgeri de lichide (provenite din ape pluviale şi parţial din descompunerea materiei organice)

ce antrenează metale grele, pesticide şi care pot contamina apele de suprafaţã sau subterane.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

134

Impactul depozitelor de deşeuri industriale asupra mediului Cele mai mari cantităţi de deşeuri industriale produse sunt rezultate de la activităţile de exploatare minieră. Haldele de steril minier cu impact asupra solului, în primul rând datorită ocupării unor suprafeţe mari de teren, suprafaţă scoasă din circuitul economic şi în al doilea rând datorită amplasării necorespunzătoare . În cazul haldei de şlam roşu de la SC Alum SA, cu o suprafaţă de 79,4 ha, afectarea solului poate fi produsă prin eventualele exfiltraţii ale apei din haldă precum şi prin infiltrarea apei de şlam în sol în cazul unor accidente( spargeri la suprapresiune, la îngheţ sau din cauza înfundării conductelor de transport). De asemenea, depunerea pe sol a suspensiilor antrenate de vânt de pe plajele formate la cozile de lac sau malurile haldei poate constitui un factor de afectare a solului, iar prezenţa în aceste suspensii a unor metale cu eventuale acţiuni toxice asupra microorganismelor de care depinde fertilitatea solului poate avea ca efect reducerea recoltelor. Halda de zgură a SC FERAL SRL este o sursă antropomorfă fixă, cu emisii periodice de poluanţi sub formă de particule a căror frecvenţă şi intensitate depinde de condiţiile meteorologice. Factorii care favorizează migrarea poluanţilor către receptori sunt vânturile puternice şi precipitaţiile (cantitate medie cea mai mare în luna iunie). 1.4.4 Alimentare cu gaze naturale şi energie termică

Alimentarea cu energie termică În prezent, în teritoriul studiat sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) sunt foarte slab reprezentate, aceastea regăsindu-se numai în municipiul Tulcea.

Conform datelor INS, până în 2005 cantitatea de energie termică distribuită pe localităţile în care au fost în funcţiune astfel de sisteme a fost următoarea:

2001 2002 2003 2004 2005 Sub-zona Localităţi

Gcal Gcal Gcal Gcal Gcal

Reşedinţa de judeţ Municipiul Tulcea 93864 55001 65950 55402 72928

Sub-zona Babadag Oras Babadag 1260 2374 - - -

Sub-zona Isaccea Oras Isaccea 220 299 - - -

Sub-zona Macin Oras Macin 6795 1793 1564 616 1787

Se observă că în oraşele Isaccea şi Babadag s-a renunţat la alimentarea cu energie termică în sistem centralizat încă din anul 2003 datorită înfiinţării sistemului de distribuţie gaze naturale (în cazul oraşului Isaccea), dar şi din cauza cantităţilor reduse de energie termică distribuite, a imposibilităţii locatarilor de a influenţa cantităţile de căldură primite, a întreţinerii deficitare a SACET şi, în final a creşterii preţului energiei termice livrate la consumatori (acestea fiind valabile pentru ambele oraşe). Alimentarea cu energie termică a consumatorilor urbani din Municipiul Tulcea se face din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), aceştia fiind racordaţi în principal la CET din cadrul SC ALUM SA (uzina de alumină), precum şi, într-o proporţie de circa 5%, la centralele termice de cartier administrate de SC DALKIA ROMANIA SRL. Combustibilul utilizat sunt în principal gazele naturale, alimentarea cu energie termică fiind din ce în ce mai mult interdependentă de alimentarea cu acest combustibil.

În Municipiul Tulcea livrarea energiei termice către consumatorii urbani (locuinţe şi clădiri din sectorul terţiar) are în general o alură descrescătoare reflectând următoarele cauze principale:

• Debranşarea unora dintre consumatorii racordaţi la SACET, consumatori care fie şi-au montat microcentrale termice de apartament, fie au renunţat complet la încălzirea unor încăperi

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

135

• Montarea de aparate de înregistrare a temperaturii corpurilor de încălzire (denumite impropriu „repartitoare de costuri”) şi a robinetelor termostatice care, cu un program de calcul corespunzător pot conduce la o reducere a consumurilor de căldură de circa 20…25% şi la o distribuţie mai corectă a costurilor,

Este de remarcat faptul că la sistemele centralizate de alimentare cu energie termică cele mai importante cauze care conduc la livrarea unor cantităţi insuficiente de energie termică, ne-corespunzătoare cu condiţiile climatice din zonă sau cu cerinţele de confort ale utilizatorilor sunt:

• neechilibrarea corespunzătoare a instalaţiilor care deservesc consumatorii de energie termică (clădiri, dar şi apartamente), în special ca urmare a debranşărilor aleatorii,

• expirarea duratei normale de utilizare a echipamentelor de producere şi de transformare (schimbătoare de căldură) a energiei termice

• starea tehnică necorespunzătoare a echipamentelor de la sursă la consumator, situaţie care se perpetuează din cauza lipsei resurselor financiare şi uneori a interesului pentru revizii, reparaţii (curente sau capitale) sau investiţii, în special la nivelul consumatorilor,

• pierderile nejustificat de mari de energie termică şi agent termic în special pe reţele • insuficienţa sistemelor de contorizare a energiei termice pe traseul sursă – reţele

termice primare – puncte termice – reţele termice secundare – condominiu – consumator, fapt care creează de multe ori posibilităţi pentru ocolirea responsabilităţii fiecăreia dintre părţi: producător, intermediar, utilizator final,

• problemele specifice producerii şi distribuţiei energiei termice apar deseori cumulate cu probleme rezultate din activitatea necorespunzătoare din domenii colaterale: canale termice prost executate şi în special neîntreţinute, inundate de ape meteorice sau din canalizare, deteriorate de rădăcinile copacilor şi, de asemenea, punerea în posesie a proprietarilor pe terenuri pe care se află şi astfel de canale termice şi la care cei responsabili cu întreţinerea şi intervenţiile au acces cu mare greutate.

Lipsa izolării termice corespunzătoare a elementelor de construcţie ale clădirilor dar şi a clădirilor în ansamblu constituie un element negativ care conduce la scăderea accentuată a confortului locatarilor şi la creşterea costurilor întreţinerii atât a clădirilor racordate la sistemele centralizate, cât şi a celor cu sisteme individuale de încălzire.

Totodată trebuie subliniat faptul că imobilele de locuit condominiale au fost proiectate şi realizate pentru a funcţiona ca un tot unitar şi într-un regim constant de temperatură, condiţie care poate asigura şi o funcţionare corectă a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică. După ce în Municipiul Tulcea s-a înfiinţat distribuţia de gaze naturale, mulţi dintre utilizatorii sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică s-au debranşat şi au instalat centrale de apartament proprii. In sub-zona Măcin, alimentarea centralizată cu energie termică se realizează numai în oraşul Măcin la un preţ de referinţă al Gcal în 2006 de 167,09 lei, cantitatea de căldură livrată centralizat în anul 2006 fiind de 1.767 Gcal/an, combustibilul utilizat fiind cel lichid. In subzona studiată singura localitate alimentată în prezent cu gaze naturale este Jijila pe teritoriul căreia trece conducta de transport Isaccea –Şendreni. Urmează ca, pe baza unor studii de rentabilitate, să se stabilească dacă este posibilă înfiinţarea distribuţiei de gaze naturale în oraşul Măcin, ţinând seama de faptul ca odată cu aceasta este necesar să se reabiliteze şi sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), inclusive instalaţiile interioare, astfel încât acesta să devină un concurent viabil la sistemul de alimentare individuală cu microcentrale termice de apartament. Realizarea contorizării integrale, montarea de robinete termostatate, folosirea unor programe de calcul corecte a costurilor încălzirii vor permite consumatorilor racordaţi la SACET să beneficieze de alimentarea centralizată, cu avantajele din punct de vedere al confortului şi al siguranţei în funcţionare la un preţ corect.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

136

În oraşul Sulina (sub-zona Delta), în care cele 4 centrale termice şi-au încetat activitatea înainte de anul 2000, principala sursă de încălzire o constituie sobele cu lemne, dar există clădiri de dotări social-culturale şi locuinţe care folosesc centrale termice pe lemne, calorifere electrice, şi chiar butelii de aragaz, montate la microcentrale termice de apartament. Multe locuinţe condominiale din localităţile Deltei Dunării au o vechime de peste 35 ani, iar majoritatea familiilor au posibilităţi financiare reduse. Astfel se poate spune că din punct de vedere al reabilitării termice a locuinţelor s-a realizat foarte puţin. Lipsa izolării termice corespunzătoare a clădirilor constituie un element negativ care conduce la scăderea accentuată a confortului locatarilor şi la creşterea costurilor întreţinerii atât a clădirilor racordate la sistemele centralizate, cât şi a celor cu sisteme individuale de încălzire.

Clădirile de locuinţe individuale şi dotările social-culturale din sub-zonele studiate folosesc pentru încălzire sobe sau centrale termice cu combustibil solid (lemne, cărbuni, deşeuri vegetale), utilizarea combustibililor solizi având un impact negativ asupra mediului prin tăierea pădurilor, poluarea mediului etc.; de asemenea, existenţa unui număr mare de puncte de foc duce la creşterea pericolului de incendiu.

Aprovizionarea greoaie în perioada de iarnă cu combustibil solid şi cu butelii de aragaz (pentru prepararea hranei şi chiar pentru încălzire) constituie o importantă disfuncţionalitate, care este parţial compensată prin realizarea unor stocuri importante, care conduc însă la blocarea unor sume importante de bani ale locuitorilor, care în cea mai mare parte au venituri reduse.

Este de remarcat faptul că există şi o serie de consumatori care şi-au montat centrale termice funcţionând pe gaze petroliere lichefiate (GPL) dar numai în zonele în care accesul rutier al autocisternelor se poate face inclusiv în perioada de iarnă.

Alimentarea cu gaze naturale

Localităţile din Delta Dunării nu sunt racordate la reţeaua de alimentare cu gaze naturale, încălzirea realizându-se cu lemne (sobe, teracote, centrale termice pe lemne) sau cu energie electrică (calorifere electrice, radiatoare). Deoarece alimentarea cu energie termică a devenit tot mai dependentă de alimentarea cu gaze naturale fiecare din sistemele importante de alimentare cu căldură trebuie să ţină seama de această interdependenţă. În teritoriul studiat, sub-zonele Babadag şi Isaccea sunt traversate de importante magistrale de transport gaze naturale de înaltă presiune de interconectare cu Sistemul Naţional de Transport a Gazelor Naturale (SNTGN) din ţara noastră, cât şi de tranzit: Isaccea-Bucureşti, Isaccea–Năvodari, Ucraina-România (Isaccea–Negru Vodă) – Bulgaria – Turcia. În judeţul Tulcea reţeaua de gaze naturale a fost extinsă prin racordul DN 400 mm (în lungime de 17,23 km) la conducta de transport gaze naturale de presiune înaltă DN 600 mm, conductă de racord prin intermediul căreia a început alimentarea cu gaze naturale a oraşului Tulcea. Municipiul Tulcea şi oraşul Isaccea (sub-zona 5) dispun în prezent de sistem de distribuţie a gazelor naturale.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

137

Conform datelor INS, în tabelul de mai jos este prezentată lungimea totală a conductelor de distribuţie a gazelor naturale:

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Sub-zona Localităţi

Kilometri Kilometri Kilometri Kilometri Kilometri Kilometri Kilometri

Reşedinţa de judeţ

Municipiul Tulcea - - - - - 18 32

Sub-zona Isaccea Oras Isaccea 17 17,6 19,9 19,9 20 19,9 56

Sub-zona Măcin Comuna Jijila 18 19,6 19,6 19,6 20,7 20,7 42

Conform aceleiaşi surse a datelor, consumul total şi pentru uz casnic de gaze naturale distribuite la consumatori este prezentat în tabel:

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Destinaţia gazelor naturale

distribuite

Sub-zona Localităţi Mii metri

cubi

Mii metri cubi

Mii metri cubi

Mii metri cubi

Mii metri cubi

Mii metri cubi

Mii metri cubi

Reşedinţa de judeţ

Mun. Tulcea - - - - - 10673 13671

Sub-zona Isaccea

Oras Isaccea 442 447 539 621 661 756 1476

Total

Sub-zona Măcin

Comuna Jijila 562 621 632 741 722 812 1476

Reşedinţa de judeţ

Mun. Tulcea - - - - - 19 181

Sub-zona Isaccea

Oras Isaccea 317 190 233 370 419 490 982

- din care: pentru uz

casnic Sub-zona

Măcin Comuna

Jijila 515 573 588 671 657 739 982

Se observă că în sub-zonele Delta, Razelm, Sinoe nu există nici o localitate care să fie racordată la sistemul de alimentare cu gaze naturale, iar în sub-zona Isaccea este alimentat numai oraşul Isaccea, important punct de intrare în ţara noastră a conductelor de tranzit Rusia – Ucraina –Romania – Bulgaria – Turcia. Ţinând cont de specificul zonei studiate în care:

• suprafeţele de apă ocupă o suprafaţă mare din teritoriu, • pânza freatică se situează în unele zone la 0,50 m adâncime, • starea drumurilor de acces la localităţi este destul de precară, • situaţia financiară a locuitorilor este în general slabă,

- în aceste condiţii este dificil ca reţeaua de transport gaze naturale să se extindă spre majoritatea localităţilor din zona Deltei Dunării, în special în localităţile sub-zonelor 1 şi 2. În funcţie de cerinţele consumatorilor, în localităţile din sub-zonele 3, 4, şi 5 se pot înfiinţa distribuţii locale de gaze naturale, prin racordarea lor la conductele de transport gaze naturale de înaltă presiune prin intermediul unor staţii de reglare măsurare – predare (SRMP) şi reducere a presiunii de la înaltă la medie şi apoi la redusă.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

138

Cele mai avantajate localităţi din acest punct de vedere sunt cele aparţinând sub-zonei 5, a cărei suprafaţă dispune de cea mai mare acoperire cu conducte de transport gaze naturale. Ca exemple se pot da următoarele:

• Primăria comunei Luncaviţa a propus un proiect pentru distribuţie gaze naturale în localitate, dar nu s-a elaborat nici un studiu; s-a întocmit doar certificatul de urbanism. În prezent încălzirea se realizează cu lemne în sobe de teracotă.

• Deşi se află în apropierea conductei cu DN 400 (ce alimentează cu gaze naturale oraşul Tulcea), în comuna Frecăţei doar sediul primăriei se încălzeşte cu gaze naturale, restul gospodăriilor folosind lemnele ca sursă de încălzire. În lipsa resurselor financiare, cetăţenii nu au solicitat racordarea la reţeaua de gaze.

• Localitatea Mihail Kogălniceanu (judeţul Tulcea) nu are reţea de distribuţie gaze naturale, deşi această lucrare se poate realiza prin racord la conducta cu DN 400 ce alimentează cu gaze municipiul Tulcea. Încălzirea se realizează în principal cu lemne în sobe de teracotă sau în centrale termice pe lemne şi, de asemenea se mai foloseşte încălzirea electrică.

Consumul de gaze naturale la nivelul zonei studiate este în prezent foarte scăzut, dar odată cu racordarea unor noi localităţi la reţeaua naţională de gaze va spori confortului locuinţelor şi dotărilor din zonă prin folosirea de echipamente moderne cu un randament ridicat si de asemenea va scădea semnificativ consumul de masă lemnoasă folosită pentru încălzire.

Realizarea unui grad ridicat de confort va permite revitalizarea zonei prin asigurarea condiţiilor pentru turismul şi pescuitul ecologic, dar şi prin fixarea populaţiei (în special a tinerilor) în localităţile din zona Deltei Dunării.

Datorită efectului deosebit de favorabil asupra confortului locuinţelor şi a vieţii oamenilor, (posibilitatea preparării centralizate a apei calde de consum menajer, prepararea hranei, micşorarea numărului de puncte de foc), precum şi datorită posibilităţii de a diminua poluarea mediului şi pericolul de incendii atât la nivelul teritoriului cât şi la nivelul localităţii este recomandabil ca realizarea racordării utilizatorilor casnici la reţelele de distribuţie a gazelor să se facă atât pentru prepararea hranei, cât şi pentru asigurarea încălzirii locuinţelor în sistem centralizat.

În Delta Dunării importante resurse energetice sunt: energia solară şi energia eoliană. Dintre acestea doar energia eoliana a început să fie folosită, prin instalarea în august 2007 a 3 turbine de 750 kW în Valea Nucarilor (Razelm), fiind prevăzut ca în 2008 să fie finalizată instalarea a încă 8 turbine.

Utilizarea energiei solare se poate face pentru început pentru prepararea apei calde menajere în perioada de vară, urmând ca, pe măsura acumulării experienţei, să se treacă la alte utilizări: încălzirea spaţiilor, precum şi producerea energiei electrice, astfel încât să se creeze premisele pentru dezvoltarea turismului ecologic. Costul investiţiei iniţiale este mai ridicat decât în cazul folosirii surselor clasice, dar la calculul perioadei de amortizare trebuie ţinut seama şi de creşterea continuă a costului energiei, precum şi de introducerea taxei de mediu, fără a mai ţine seama de reducerea poluării aerului în zona alăturată surselor de energie termică, în special în perioada de vară. În concluzie se poate spune că:

• municipiul Tulcea este cea mai dezvoltată localitate din zonă, din punct de vedere al asigurării confortului urban; această localitate dispune de sistem de alimentare cu energie termică centralizată şi de reţea de distribuţie locală cu gaze naturale, încălzirea locuinţelor sau dotărilor şi prepararea apei calde de consum menajer putând fi realizată cu echipamente moderne cu randament ridicat;

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

139

• în Delta nici o localitate nu dispune de sistem de alimentare cu energie termică în sistem centralizat şi nici de distribuţie gaze naturale, încălzirea locuinţelor şi dotărilor realizându-se în principal cu combustibil solid în sobe sau centrale termice individuale, cu radiatoare electrice, sau cu gaze din butelii de aragaz ;

• Razelm este foarte asemănătoare din punct de vedere al realizării încălzirii cu Delta, cu diferenţa că în Razelm, în Valea Nucarilor au început să fie utilizate energiile alternative, respectiv energia eoliană, prin instalarea în august 2007 a 3 turbine de 750 kW , urmând ca în 2008 să fie instalate încă 8 turbine.

• În Sinoe nu există localităţi care să dispună de sistem de alimentare cu energie termică centralizată sau distribuţie gaze naturale, încălzirea locuinţelor şi dotărilor realizându-se în principal cu combustibil solid în sobe sau centrale termice individuale;

• Deşi este traversată de conducte de transport gaze naturale, nici localităţile din sub-zona 4 nu beneficiază de alimentare cu gaze naturale, încălzirea spaţiilor realizându-se cu combustibil solid în sobe sau centrale termice individuale, sau cu radiatoare electrice;

• Sub-zona 5 este cea mai avantajată din punct de vedere al alimentării cu gaze naturale, prin această zonă tranzitând conductele de înaltă presiune Isaccea – Negru Vodă. Totuşi, din totalul localităţilor doar oraşul Isaccea dispune de un sistem de distribuţie a gazelor naturale, restul localităţilor folosind pentru încălzire şi prepararea apei calde combustibilul solid (în principal lemn) în sobe de teracotă şi centrale termice individuale.

1.4.5 Echiparea energetică Rezervaţia Biologică Delta Dunării este alimentată cu energie electrică din Sistemul Energetic National prin intermediul unor linii de medii transformare de 20 kV racordate la staţiile de transformare de 110 kV. Aceste staţii de 110 kV sunt la rândul lor alimentate din staţiile de sistem Tulcea Vest şi Smîrdan (400/ 110/ 20 kV). Reţele de transport a energiei electrice Teritoriul rezervaţiei este străbătut în partea de vest, în zona Isaccea, de linia de 750 kV ce uneşte sistemul energetic al Ucrainei cu Bulgaria, şi de o linie de 400 kV ce străbate teritoriul Dobrogei (între staţiile Vulkăneşti-Moldova şi Dobrudja-Bulgaria). Alte linii de transport LEA 400 kV sunt:

Tulcea Vest – Constanţa Nord Tulcea Vest – Isaccea – Smîrdan Isaccea – Lacu Sărat

Reţele de distribuţie pe 110 kV a) Din Tulcea Vest se face distribuţia pe 110 kV către staţiile din Delta Dunării

Sarinasuf (110/20 kV) şi Crişan (110/20 kV). Tot din staţia Tulcea Vest se alimentează liniile de distribuţie pe 110 kV;

b) Tulcea Vest – Zebil – Babadag – Baia – 6 Martie – Mihai Viteazu – Sinoe – Fântânele – Săcele – Nicolae Bălcescu – Constanţa Nord (Dublu circuit)

c) Tulcea Vest – Isaccea – Măcin – Traian – Ostrov – Brăila d) Tulcea Vest – Topologu – Hârşova – Gura Ialomiţei e) Tulcea Vest – Isaccea - Smîrdan

Staţii de transformare de 110 kV Municipiul Tulcea este deservit de 5 staţii de transformare de 110 kV: Tulcea Vest - 110/ 20 kV

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

140

Tulcea Oraş - 110/ 6 kV Tulcea Est - 110/20/6 kV Şantier Naval - 110/6 kV Alumina - 110/6 kV Feroaliaje - 110/6 kV

Celelalte staţii de 110 kV, ce sunt amplasate pe teritoriul Rezervaţiei Biologice Delta Dunării sunt: - subzona Delta Dunarii: Sarinasuf; Crisan; - subzona Macin: Macin; - subzona Isaccea: Isaccea; - subzona Babadag : Babadag; Zebil; Baia; - subzona Razelm : 6 Martie; - subzona Sinoe: Sinoe; Mihai Viteazu; Fantanele: Sacele;

Dupa cum se observă subzona Delta Dunarii, cea mai întinsa subzona din cadrul rezervaţiei, ce are in componenta un oraş (Sulina) şi şapte comune (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Chilia Veche, C.A. Rosetti, Crisan, si Sf. Gheorghe) este alimentata doar din doua statiide transformare Crisan si Sarinasuf.

Reţele de distribuţie de medie şi joasă tensiune Reţelele de distribuţie de medie tensiune realizate până în 1980 funcţionează la tensiunea de 6 kV, ulterior, celelalte reţele având tensiunea de lucru de 20 kV. Volumul de reţele de medie tensiune pentru municipiul Tulcea este:

- LEA 20 kV - 44,5 km - LES 20 kV - 152 km - LES 6 kV - 142 km

Reţeaua de joasă tensiune din municipiul Tulcea este alimentată din 230 posturi de transformare de 20/0,4 kV şi 6/0,4 kV. Posturile de transformare sunt de tip construcţie în zidărie şi aeriene. Gama de puteri este cuprinsă între 250-1600 kVA. Gradul de electrificare se apropie de 100%. Pe unităţile administrative ce compun subzonele menţionat situaţia se prezintă după cum urmează: Subzona Delta Dunarii: Oraşul Sulina şi comunele C.A.Rosetti, Crişan Chilia Veche. se alimentează prin LEA 20 kV racordată la staţia Crişan (110/20 kV). Sfîntul Gheorghe este alimentată din sistemul naţional, aproape toate gospodăriile fiind electrificate. Subzona Babadag: Oraşul Babadag este alimentat din staţia Babadag 110/20 kV printr-o linie de medie tensiune de 20 kV şi o serie de posturi de transformare 20/0,4 kV. Localitatea este în întregime electrificată. Comunele Frecăţei, Niculiţel, Nufărul, Maliuc şi Somova sunt racordate printr-o linie LEA 20 kV la staţia de transformare Tulcea – Vest. Comunele Baia, Ceamurlia de Jos şi Jurilovca se alimentează din staţia de transformare Baia (110/20 kV) prin LEA 20 kV. Subzona Razelm: Comuna Mahmudia şi Murighiol se alimentează printr- o reţea de medie tensiune LEA 20 kV racordată la staţia de transformare Sarinasuf. Comunele Ceatalchioi, Pardina şi Valea Nucarilor se alimentează din staţia Tulcea - Est prin LEA 20 kV. Comuna Sarichioi este racordată la staţia de transformare Zebil (110/20 kV) printr-o LEA 20 kV. Subzona Sinoe:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

141

Comunele Mihai Bravu, M.Kogălniceanu şi Slava Cercheză sunt alimentate din staţia Babadag (110/20 kV) printr-o linie LEA 20 kV. Comunele Istria şi Mihai Viteazu se alimentează din staţia Mihai Viteazu prin LEA 20 kV. Comunele Corbu şi Săcele se alimentează din staţia Săcele 110/20 kV printr-o linie LEA 20 kV. Subzona Isaccea: Oraşul Isaccea. Reţeaua de medie tensiune 20 kV este alimentată din staţia de transformare Isaccea 110/20 kV. Pe teritoriul administrativ al localităţii este amplasată o linie de 750 kV ce interconectează staţii de sistem Vulkăneşti (Ucraina) şi Dobrudja (Bulgaria). Unităţile administrative din zonă sunt alimentate cu energie electrică din surse diferite ceea ce pune probleme de aprovizionare şi întreţinere. Subzona Macin: Comunele Grindu, Luncăviţa şi Văcăreni.se alimentează din staţia Măcin (110/20 kV) printr-o LEA 20 kV. Comunele Jijila, I.C.Brătianu şi Smîrdan se alimentează din staţia Smîrdan printr-o LEA 20 kV. Surse de energie regenerabilă Necesitatea implementării unor proiecte de anvergură în domeniul producerii energiei din surse regenerabile vine atât din motive socio-economice cât şi din necesitatea alinierii ţării noastre la standardele europene referitoare la protecţia mediului, în general, şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în particular. Potrivit unor informaţii date publicităţii se estimează în anul 2010, principala sursă regenerabilă în obţinerea de curent electric va fi energia eoliană, a cărei pondere va fi de 17% din total. Cu ajutorul energiei solare se va obţine 13% din totalul energiei termice şi electrice obţinute din surse regenerabile. Distribuţia teritorială a energiilor regenerabile arată că Delta Dunării are un potenţial ridicat în ceea ce priveşte energia solară, iar cea mai mare parte a Dobrogei pentru energie solară şi eoliană. Amplasarea optimă se află în Delta Dunării şi pe litoralul Mării Negre, acolo unde densitatea aerului influenţează pozitiv eficacitatea turbinelor eoliene. Pentru scopuri energetice viteza vântului trebuie să fie cel puţin egală cu 4 m/s la nivelul standard de 10 m deasupra solului. În Delta Dunării viteza vântului variază între 4,5 şi 10 m/s, iar în zona Podişului Dobrogean între 5-15 m/s. Cu toate acestea în amplasarea parcurilor eoliene trebuie luate în calcul şi aspecte legate de biodiversitatea zonei (sunt 32 arii protejate conform Legii 5/2000 şi HG 2151/2004) şi prin valoarea peisagistică. Pentru evitarea unor pagube aduse mediului sunt necesare studii de evaluare a impactului. Un astfel de studiu a fost realizat de „Institutul de Studii şi Proiectări Energetice” Bucureşti (ISPE) pentru parcul eolian Valea Nucarilor. Mai multe firme româneşti şi străine au demarat proiecte de amploare pe sute de hectare în judeţele Constanţa şi Tulcea, cu intenţia de a racorda la Sistemul Energetic Naţional un număr mare de baterii eoliene. Printre zonele alese se numără Valea Nucarilor, Măcin, Baia, Corbu, Mihai Viteazu. S-au emis acorduri de mediu pentru localităţile Baia, Măcin, Valea Nucarilor. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a eliberat autorizaţii pentru înfiinţarea mai multor parcuri eoliene pentru zona studiată de PATZ Delta Dunării.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

142

Proiecte de centrale eoliene în zonă

Număr proiecte Număr total turbine

Putere totală instalată [MW]

Nr. u.a.t. în care se amplasează

25 380 768 11 Pentru a putea introduce în Sistemul Energetic Naţional energia produsă în centralele eoliene, sunt necesare investiţii considerabile în infrastructura de transport din partea de nord a Dobrogei. 1.4.6 Telecomunicaţii Rezervaţia Biosferică Delta Dunării este deservită de magistrala de fibră optică Brăila-Tulcea-Babadag-Năvodari-Constanţa. Localităţile din rezervaţie sunt telefonizate, gradul de telefonizare variind între 24,1% în Tulcea şi 0,2% în comuna Pardina. În total sunt 34.833 abonamente din care 31.107 pentru persoane fizice (grad de telefonizare 15,1%). Localităţile urbane, ca şi o parte din cele rurale au în dotare centrale telefonice digitale. Comunele I.C.Brătianu, Grindu, Smîrdan, Pardina, Ceatalchioi nu au centrală telefonică proprie. Zona Deltei Dunării este deservită de principalele societăţi de telefonie mobilă, acoperirea fiind 100%.

Zona P.A.T.Z Delta Dunării

Nr. crt.

Unităţi administrativ teritoriale Populaţie

Nr. abonaţi telefonie

fixă

Grad telefonie

(%)

Judeţul Tulcea Municipii 1. Tulcea 93.003 22.394 24,1 Oraşe 1. Măcin 11.159 2.285 20,5 2. Isaccea 5.310 827 15,6 3. Babadag 10.126 1.742 17,2 4. Sulina 4.722 981 20,7 Comune 1. I.C.Brătianu 1.215 3 0,2 2. Grindu 1.555 3 0,2 3. Jijila 5.733 101 1,8 4. Smîrdan 8.672 12 0,14

Nr. crt.

Unităţi administrativ teritoriale Populaţie

Nr. abonaţi telefonie

fixă

Grad telefonie

(%)

5. Luncaviţa 4.678 275 5,9 6. Văcăreni (din Luncăviţa) 2.359 7. Niculiţel 4.608 461 10 8. Somova 4.446 214 4,8

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

143

9. Frecăţei 3.710 168 4,5 10. M.Kogălniceanu 3.340 169 5,1 11. Mihai Bravu 2.562 40 1,6 12. Sarichioi 7.512 76 1 13. Slava Cercheză 2.732 29 1,1 14. Baia 4.911 425 8,7 15. Ceamurlia de Jos 2.583 16 0,6 16. Jurilovca 5.074 115 2,2 17. Murighiol 3.604 372 10,3 18. Valea Nucarilor 3.819 87 2,3 19. Nufăru 2.384 53 2,2 20. Mahmudia 4.913 420 8.5 21. Beştepe (din Mahmudia) 22. Sf. Gheorghe 947 190 20,1 23. Crişan 1.391 300 21,5 24. Maliuc 1.019 101 10 25. C.A.Rosetti 1.088 170 15,6 26. Chilia Veche 2.585 129 5 27. Pardina 538 1 0,2 28. Ceatalchioi 644 4 0,6 TOTAL 212.942 32.163 15,1 Constanţa Comune 1. Mihai Viteazu 2. Istria 3. Săcele 4. Corbu

Din punct de vedere al telefoniei fixe municipiul Tulcea are cel mai inalt grad de telefonizare (24,1%), urmat de subzona Babadag (20%) si subzona Delta (13,8%). Cel mai mic grad de telefonizare se intalneste inn subzona Razelm (3,8%).

1.5 Zonificarea teritoriului Folosinţa terenurilor Principalele categorii de utilizare a terenurilor sunt reprezentate de terenurile agricole (arabil, păşuni şi fâneţe naturale, vii şi livezi); suprafeţe cu vegetaţie forestieră; suprafeţe ocupate cu ape; drumuri şi căi ferate; construcţii; alte terenuri neproductive. Divizarea teritoriului Deltei Dunării (în suprafaţă de 7.233,5 km2) între principalele funcţiuni economice are ca rezultat o configuraţie macro-zonală, tributară cadrului natural şi reţelei de localităţi şi se reflectă în structura fondului funciar după modul de folosinţă, conform bilanţului teritorial din tabelul alăturat:

BILANŢUL TERITORIAL HA % Suprafaţă totală, din care: 689 163 100 Agricolă, din care: 284 116 41,22 - arabilă 228 505 80,4 - păşuni şi fâneţe 46 962 16,6

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

144

- vii şi pepiniere viticole 7 086 2,5 - livezi şi pepiniere pomicole 1 563 0,5 Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră 65 356 9,5 Ape şi bălţi 339 691 49,2 Sursa: Anuarul statistic 2007

Terenurile ocupate de ape şi bălţi deţin cca jumătate din suprafaţa terenului (49,2%) agricole, urmate ca pondere de terenurile arabile (41,2%) , păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (9,5%), alte suprafeţe. Din ansamblul zonei se distinge teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, de 580.000ha, cu un regim special al activităţilor economice, care cuprinde trei diviziuni administrative (declarate prin HG nr. 248 / 27 mai 1994):

1. Zone cu regim de protecţie integrală (18 la număr): 50.600 ha. 2. Zone tampon: 223.300 ha, din care:

• zone tampon deltaice : 120.300 ha • zona tampon marină : 103.000 ha

3. Zone economice : 306.100 ha, din care: • Zone de reconstrucţie ecologică 11.425 ha • Amenajări agricole : 39.974 ha • Amenajări piscicole : 39.567 ha • Amenajări silvice : 6.442 ha

Zone funcţional - spaţiale Elementele care stau la baza zonificării teritoriului sunt: resursele naturale, factorii de producţie şi resursele umane precum şi resursele pe care le generează infrastructura tehnică prin care se realizează coeziunea intrazonală, rolul şi funcţiile localităţilor, îndeosebi ale centrelor de polarizare cu potenţial de dezvoltare. Delta Dunării este un teritoriu cu resurse naturale deosebite. Potenţialul turistic natural şi cultural deosebit, încă insuficient valorificat, este o oportunitate de dezvoltare care trebuie exploatată. Distribuţia şi concentrarea spaţială a principalelor tipuri de activităţi economico-sociale, a resurselor naturale şi a infrastructurii tehnice determină conturarea, la nivelulzonei de studiu, a 6 zone mari funcţional-spaţiale şi anume : o zonă cu potenţial turistic, insuficient pusă în valoare datorită lipsei unor infrastructuri turistice şi tehnice şi împărţităîn următoarele subzone:zona Deltei Dunării, zona lagunară şi zona colinară. In aceste zone gradul de urbanizare este foarte redus.

zonă cu mari suprafeţe de terenuri agricole, păşuni şi făneţe care este formată din U.A.T.-urile Corbu şi Săcele, localizată în zona sudică.

In partea de vest se află o zonă cu mari suprafeţe împădurite şi care cuprinde următoarele U.A.T.-uri : Baia, Babadag, Slava Cercheza

2 zone cu un profil predominant agrar localizate : una în partea de nord- vest iar cealaltă în jurul municipiului Tulcea

zonă cu profil mixt predominând viticultura şi livezile formată din U.A.T.-urile Luncăviţa, Isaccea şi Niculiţel.

Zone agricole cu amenajări de îmbunătăţiri funciare Irigaţii În zona de studiu, irigaţiile reprezintă principala lucrare de îmbunătăţiri funciare realizată pentru creşterea potenţialului productiv al pământului. Predomină suprafeţele agricole amenajate pentru irigaţii în sisteme mai mari de 1000 de ha. dintre care mai importante sunt:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

145

Amenajarea Suprafaţa (ha) Sinoe 7.821 Sud - Razelm 13.559 Sarighiol 7.011 Baibugeag –Sarinosuf 15.534 Dunavăţ 2.489 Sud - Tulcea 1.459 Sud - Babadag 3.400 Total 51.273

Desecări Desecările au fost realizate pe 40.383 ha. Cele mai importante suprafeţe amenajate în sisteme mari pentru desecare sunt:

Amenajarea Suprafaţa (ha) Sarinosuf 1.256 Murighiol – Dunavăţ 2.489 Carasuhat 1.987 Rusca 1.025 Pardina 26.073 Sireasa 7.553 Total 40.383

Lucrări de combatere a eroziunii solului Aceste lucrări sunt concentrate pe o suprafaţă de 14.314 ha.

Amenajarea Suprafaţa (ha)Pecineaga – Turcoaia - Măcin 10.069 Sarighioi 1.820 Sud - Razelm 2.425 Total 14.314

În zona mai există şi amenajări complexe de îmbunătăţiri funciare:

- amenajări complexe de irigaţii şi desecări, - amenajări complexe de irigaţi şi combaterea eroziunii solului, - amenajări complexe de irigaţi, desecări şi combaterea eroziunii solului:

Amenajări complexe de irigaţii şi desecări

Amenajarea Desecări (ha) Irigaţii (ha) Măcin – 23 August 12.130 6.073 23 August (Zaclău) - Isaccea 6.795 5.246 Ostrovu - Tătaru 2.592 1.520 Total 21.517 12.839

Amenajări complexe de irigaţi şi combaterea eroziunii solului

Amenajarea Irigaţii (ha) CES(ha) Babadag 25.572 11.680 Isaccea 5.246 1.343 Total 30.818 13.023

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

146

Amenajări complexe de irigaţi, desecări şi combaterea eroziunii solului

Amenajarea Irigaţii (ha) Desecări (ha) CES (ha) Tulcea - Nufărul 2.351 1.840 1439

Zone turistice Zona turistică Delta Dunării cuprinde partea de N a RBDD cu arterele sale hidrografice, căile de transport ale turismului de croazieră. Tipurile de turism care se practică aici sunt: turismul ştiinţific, turismul pentru copii şi tineret de observare a naturii, pescuitul şi vânătoarea. Punctele de plecare cu vaporul se pot dezvolta în localităţile aflate pe malurile braţelor Dunării: Brăila, Tulcea, Sulina, Sf. Gheorghe. În aria planului de amenajare se disting 9 zone turistice cu atracţi specifice al căror potenţial este diferit valorificat. Dintre aceste zone cele mai cunoscute şi mai frecventate sunt cele 5- 6 aflate în Delta Dunării, adică în partea de est a zonei de studiu. Zona turistică Munţii Măcinului se află în partea de nord-vest a Dobrogei, fiind înconjuraţi pe trei laturi de Dunăre. Înălţimea lor în prezent nu depăşeşte 500 de m. În zonă se poate practica o varietate mare de activităţi turistice cu caracter sportiv, cum ar fi: căţărarea pe stâncă, trasee de mountainbikel, concursuri parapantă şi deltaplanorism. În plus, aceşti munţi sunt atractivi şi pentru peisaje, floră şi faună, ei constituind Parcul Naţional Munţii Măcinului. Cu toate acestea, zona nu este suficient dezvoltată turistic. Alte elemente de atracţie turistică a zonei sunt: cetatea Arrubium, geamiile din Măcin şi Isaccea, cetatea Noviodunum. Zona turistică Isaccea - Dealurile Niculiţelului este recunoscută în special pentru vestigiile arheologice romano-bizantine, la care se adaugă şi monumente rămase din perioada ocupării otomane, cum ar fi Geamia din oraşul Isaccea. În apropiere de Isaccea, la Niculiţel, există o podgorie renumită pentru vinurile sale roşii, dar Aligote-ul produs aici este considerat cel mai bun din ţară. În zonă se mai află şi o rezervaţie naturală şi două lacuri, din care cel de la Jijila este important pentru ihtiofauna sa. Ţinând cont de specificul potenţialului turistic din această arie, se poate dezvolta un turism cultural şi agroturism. se mai pot practica şi următoarele activităţi turistice: pescuitul în lacuri şi în Dunăre, croazieră pe Dunăre, manifestări culturale specifice zonei. Pentru dezvoltarea turistică a zonei există un proiect ce va fi finanţat prin programul PHARE – infrastructura mare, proiect intitulat „Punerea în valoare a triunghiului mănăstirilor tulcene prin reabilitarea infrastructurii de acces şi de mediu” şi care cuprinde traseul turistic al mănăstirilor Cocoş (Niculiţel) – Saun – Celic Dere (Teliţa).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

147

Utilizarea terenurilor în zona RBDD Structura suprafeţelor din zona RBDD este diversificată, fiind dominată de utilizările stufo-piscicole şi agricole.

Situaţia suprafeţelor privind utilizarea terenului la nivelul RBDD Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Clase utilizare teren Suprafaţa - ha -

% din suprafaţa DDBR

A Agricultură 105040 21.47 Silvicultură 25654 5.24 Piscicultură 113120 23.12 Industrie extractivă 0 0 Exploataţii stuficole 158772 32.45 Producţie de energie 0 0 Industrie şi prelucrare 1212 0.25 Transport, comunicaţii, depozitare 9494 1.94 Ape uzate, epurare şi dep. deşeuri 0 0 Construcţii 0 0 Comerţ, finanţe, afaceri 0 0 Servicii comunitare 1818 0.37 Recreere, agrement, sport 46864 9.58 Rezidenţial 2828 0.58 Neutilizat 20806 4.25 Neidentificat 3636 0.74 Total 489244 100

Terenurile stufo-piscicole reprezintă suprafaţa cea mai mare din rezervaţie fiind în exclusivitate terenuri aflate în regim liber de inundaţie, întâlnite atât în zonele economice cât şi în zonele tampon, incluzând braţele, gârlele şi canalele. Din punct de vedere al proprietăţii, aceste terenuri sunt de domeniu public de interes naţional şi în prezent activitatea de valorificare a resurselor principale prezentate mai sus se realizează de societăţi comerciale cu capital de stat sau privat. Terenurile piscicole amenajate sunt reprezentate de zonele îndiguite destinate producţiei piscicole. Societăţile ce administrează amenajările piscicole, desfăşoară şi activitatea de pescuit în unele bazine naturale, precum şi activitate de recoltarea stufului. Din punct de vedere al proprietăţii, aceste terenuri sunt de domeniu public de interes judeţean, fiind în administrarea Consiliului Judeţean prin societăţile comerciale care le exploatează. Fondul forestier. Funcţia de protecţie a pădurilor din RBDD se realizează prin atenuarea extremelor termice, creşterea umidităţii, frânarea vitezei vânturilor, reducerea evapotranspiraţiei, purificarea aerului, filtrarea aluviunilor şi reducerea colmatării zonelor depresionare, protecţia malurilor şi a digurilor, asigurarea condiţiilor de hrană, adăpost, reproducere şi evoluţie fitogenetică pentru întreaga biodiversitate a acestui ecosistem. Printre produsele accesorii ale fondului forestier este şi vânatul. Deşi sub aspect economic nu reprezintă importanţă deosebită, sub aspect teritorial are o pondere importantă. În prezent sunt delimitate 14 zone de vânătoare cu o suprafaţă totală de 1434,9 km2, din care 7% în fondul forestier, 37% în fondul agricol, 55%

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

148

în zona stufo-piscicolă şi 1% în alte terenuri. Resursele cinegetice sunt relativ mari, dar valoarea lor este strict reglementată şi urmărită de ARBDD, protecţia acestui fond fiind una din preocupările de bază. Modificările în categoriile de acoperire a teritoriului RBDD Prin analiza informaţiilor identificate din proiectele Corine Land Cover 1990-2000 – CLC2000, care furnizează un inventar standardizat al amenajării teritoriului la nivelul anului 2000 ca şi al schimbărilor ce au intervenit în ultimii zece ani, s-a identificat că pe teritoriul RBDD au avut loc schimbări în categoriile de acoperire a teritoriului pe 0,16% din suprafaţa, respectiv 910ha. Principalele categorii care au suferit modificări în perioada 1990-2000 sunt terenuri arabile care au devenit zone de extindere intravilană şi zonele cu vegetaţie de arbuşti au devenit păduri. Din punct de vedere al statutului juridic, peste 80% din terenurile Rezervaţiei aparţin domeniului public de interes naţional fiind administrate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării, restul suprafeţei fiind domeniul public de interes local (circa 19%) şi privat. Unitatea primară de eşantionare (UPE) cerută de metodologie este constituită dintr-un dreptunghi cu suprafaţa de 90 ha, lungimea de 1500 m şi lăţimea de 600m, în interiorul căreia sunt distribuite regulat cele 10 Unităţi Secundare de eşantionare (USE) materializate prin puncte. Fiecărei USE îi corespunde deci o suprafaţă de 9 ha, ceea ce presupune o distanţă între USE egală cu 300 m. Unitatea Secundară de Eşantionare (USE) trebuie identificată în teren cu precizia cerută de metodologie şi clasificată, atât în ceea ce priveşte ocuparea terenului (acoperirea fizică a suprafeţei terestre) cat şi ceea ce priveşte utilizarea terenului (funcţia socio-economică a acelei acoperiri).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

149

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

150

În urma Anchetei statistice privind utilizarea terenului (ASUT) pentru anul 2005, se constată că din totalul suprafeţei existente la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, 75% revine suprafeţelor acoperite de ape şi terenurilor umede (v. tabelul), urmate de terenurile arabile şi culturile permanente cu un procent de aproximativ 14% . Menţionăm că suprafaţa analizată statistic exclude zona tampon marină de 103.000 ha. Precizia estimărilor (coeficientul de variaţie) principalelor culturi la nivel naţional şi de regiune de dezvoltare, se încadrează în intervalul 5% - 10%. Situaţia suprafeţelor principalelor clase de acoperire a terenului utilizat, la nivelul RBDD în anul 2005 a fost următoarea:

Suprafaţa ocupatăCod grupă Clase acoperire teren

- ha - % Teren artificial (exclusiv sere şi solarii) 6060 1.24 A

o Sere şi solarii 0 0.00 Teren arabil şi culturi permanente din care: 67064 13.71

• Teren arabil 64236 13.13 o Cereale 21008 4.29 o Culturi rădăcinoase, inclusiv cartofi 0 0 o Culturi industriale nepermanente 10908 2.23 o Leguminoase pentru boabe, legume, flori 0 0 o Păşuni temporare artificiale 2424 0.50 o Teren necultivat 29896 6.11

Clase acoperire teren ha - % • Culturi permanente 2828 0.58

o Pomi şi arbuşti fructiferi 0 0

B

o Alte culturi permanente (vii, pepiniere, culturi ind.) 2828 0.58

Teren împădurit (inclusiv arbuşti utilizaţi forestier) din care: 22220 4.54 o Teren împădurit incluzând păşuni utilizate agricol 10908 2.23 C o Teren împădurit utilizat forestier 11312 2.31

Teren cu arbuşti din care: 3636 0.74 o Teren cu arbuşti utilizat agricol 3232 0.66 D o Teren cu arbuşti neutilizat sau cu alte utilizări 404 0.08

Păşuni permanente din care: 33128 6.77 o Păşuni permanente utilizate agricol 31108 6.36 E o Păşuni permanente neutilizate agricol 2020 0.41

Teren fără vegetaţie din care: 7272 1.49 o Teren fără vegetaţie neutilizat agricol 7272 1.49 F o Teren agricol fără vegetaţie (ogor şi suprafeţe

tehnice) 0 0 Apă şi teren umed (exlusiv teren inundat) din care: 349864 71.51

o Terenuri umede utilizate agricol 4444 0.91 G o Terenuri acoperite cu apă şi terenuri umede,

neutilizate sau cu alte utilizări 345420 70.60 TOTAL RBDD 489244 100

Sursa: Proiect ASUT 2005, Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005 Pentru a prezenta o percepţie mai clară asupra disponibilităţii terenurilor acvatice şi a celor agricole (ca utilizare a terenurilor din Delta Dunării) raportată la numărul total al populaţiei, s-a calculat indicele de segregare funciară pentru Delta Dunării. Pentru suprafeţele agricole au fost luate în calcul terenurile arabile, culturile permanente, păşunile şi zonele agricole heterogene iar pentru suprafeţele acvatice au

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

151

fost însumate teritoriile zonelor umede (zone umede interioare şi zone umede exterioare) şi suprafeţele de apă (ape interioare – continentale şi ape maritime). O valoare negativă a indicelui arată o disponibilitate mai mare a terenului acvatic pentru respectiva comună in detrimentul celui terestru, de unde poate reieşi si activitatea economica de bază pentru suprafaţa în cauză. Distributia indicilor de segregare funciară pe teritoriul Deltei Dunării

În urma calculării statistice a indicelui (I sf = Ag/P –A/P), s-au realizat 4 intervale de valori caracteristice comunelor din Delta Dunării propriu-zisă şi a fost realizată harta disponibilităţii suprafeţelor acvatice şi agricole în Delta Dunării.

Valoarea negativă a indicelui de segregare funciară (-23, -54), reprezintă o preponderenţă a suprafeţelor acvatice în detrimentul celor agricole cultivate, în special în comunele deltei fluvio-maritime (Sfantu Gheorghe, Crişan). Valorile cele mai ridicate de teren agricol-comparativ cu cele acvatice-sunt înregistrate în comunele Pardina respectiv Ceatalchioi ) datorită amenajărilor agricole Pardina şi Sireasa – primele două mari unităţi înfiinţate.

Din punct de vedere al utilizării terenului, la nivelul RBDD, ponderea suprafeţei agricole utilizată este de 21,6%, conform metodologiei LUCAS, restul de 78,4% revenind terenurilor neagricole, a căror clasă principală de acoperire este dată de ape şi zonele umede, urmată de clasa zonelor împădurite. Zonele construite reprezintă doar 1, 24% din totalul suprafeţei RBDD.

Unitatea Admin-Terit.

Suprafata agricolă Ag (ha)

Suprafata acvatica A (ha)

Populatia totala Ag /pers A /pers I sf = Ag/P -

A/P

Tulcea 13157.2 1645.0 91875 0.14 0.02 0.13 Babadag 3870.7 2421.0 10037 0.39 0.24 0.14 Baia 14599.5 73.5 5024 2.91 0.01 2.89 C. A. Rosetti 192.1 15165.1 1179 0.16 12.86 -12.70 Ceamurlia 7760.1 7245.9 2620 2.96 2.77 0.20 Ceatalchioi 4921.6 1038.6 752 6.54 1.38 5.16 Chilia Veche 17329.6 31531.8 3606 4.81 8.74 -3.94 Crisan 199.1 33619.6 1414 0.14 23.78 -23.64 Grindu 5963.3 745.4 1582 3.77 0.47 3.30 Isaccea 3637.7 3175.9 5374 0.68 0.59 0.09 Istria 7392.6 8992.1 2634 2.81 3.41 -0.61 Jurilovca 6869.5 21066.0 5184 1.33 4.06 -2.74 Luncavita 14085.7 1386.2 7074 1.99 0.20 1.80 Mahmudia 8928.0 1254.4 4826 1.85 0.26 1.59 Mihai Viteazu 24190.7 10091.9 3337 7.25 3.02 4.23 Maliuc 1405.4 4662.2 1060 1.33 4.40 -3.07 Murighiol 10348.9 64252.1 3778 2.74 17.01 -14.27 Niculitel 3751.1 221.3 4715 0.80 0.05 0.75 Nufaru 4250.0 935.0 2427 1.75 0.39 1.37 Pardina 13900.4 11512.5 712 19.52 16.17 3.35 Somova 5380.3 6377.5 4500 1.20 1.42 -0.22 Sarichioi 10333.3 14037.8 7457 1.39 1.88 -0.50 Sacele 9914.3 4169.5 2233 4.44 1.87 2.57 Sf. Gheorghe 0.0 51280.8 971 0.00 52.81 -52.81 Sulina 524.8 31731.5 4601 0.11 6.90 -6.78 Vl. Nucarilor 9683.4 3874.7 3976 2.44 0.97 1.46 Total 202589.2 332507.0 182948 -92.26 Media 2.82 6.37 -3.55

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

152

Terenul agricol şi neagricol, la nivelul RBDD

Suprafaţa(Sf) Clase acoperire teren -ha- % din sf RBDD Total suprafaţă agricolă utilizată 105848 21.6 Total suprafaţă terenuri neagricole 383396 78.4 Total suprafaţă DDBR 489244 100

Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

153

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

154

Situaţia suprafeţelor principalelor acoperiri ale terenului grupate pe terenuri neagricole Terenuri neagricole Suprafaţa(Sf) Clase acoperire teren -ha- % din sf RBDD

Zone construite 6060 1.24 Zone împădurite 22220 4.54 Zone cu arbuşti, neutilizate 404 0.08 Terenuri înierbate 2020 0.41 Teren fără vegetaţie 7272 1.49 Ape şi zone umede 345420 70.60 Total terenuri neagricole 383396 78.36

Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Terenurile cu utilizare agricolă însumează o suprafaţă de 105.848 ha şi cuprind ca structură de folosinţă intr-un procent de 28,24% terenuri necultivate urmate de păşunile permanente cu utilizare agricolă - 24,81% fiind luate în consideraţie ca terenuri cu utilizare agricolă şi cele acoperite cu arbuşti (3.232 ha), cele împădurite sau terenurile umede (4.444 ha). În privinţa structurii culturilor agricole se constată ponderea cerealelor păioase care acoperă o suprafaţă de 12.524 ha, a florii-soarelui (8080 ha) şi a porumbului (6.464 ha), iar viile acoperă o suprafaţă de 2828 ha, mare parte in grădinile ce se găsesc in intravilanul localităţilor. O altă caracteristică a terenurilor agricole se referă la structura de proprietate asupra lor. În prezent 63,1 % din terenurile agricole aparţin domeniului public de interes judeţean şi sunt administrate de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu profil agricol şi un număr de alte societăţi şi instituţii cu activitate mixtă aflate în subordinea Consiliului Judeţean. Domeniul public de interes local, aflat în administraţia primăriilor este de peste 29% (în exclusivitate pajişti). În proprietatea privată a locuitorilor intră numai 8% (4403 ha)

Situaţia culturilor pe suprafeţele cu destinaţie agricolă Terenuri agricole utilizate Suprafaţa

Clase acoperire teren -ha- % din suprafaţa agricolă utilizată

Grâu şi secară 6060 5.73 Orz şi orzoaică 6464 6.11 Porumb 6464 6.11 Cartofi 0 0.00 Floarea soarelui 8080 7.63 Soia 2424 2.29 Leguminoase pentru boabe 0 0.00 Tomate şi alte legume proaspete 0 0.00 Păşuni temporare artificiale 2424 2.29 Livezi 0 0.00 Vii 2828 2.67 Alte culturi agricole inclusiv sere şi solarii 0 0.00 Teren necultivat 29896 28.24 Terenuri agricole fără vegetaţie (ogor şi suprafeţe tehnice) 7272 6.87 Păşuni permanente, utilizate agricol 26260 24.81 Zone cu arbuşti, utilizate agricol 3232 3.05 Terenuri impădurite, utilizate agricol 0 0 Terenuri umede, utilizate agricol 4444 4.20 Total suprafaţă agricolă utilizată 105848 100,0

Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

155

Terenurile utilizate pentru exploatarea stufului deţin ponderea cea mai mare din totalul suprafeţei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, fiind urmată de terenurile utilizate pentru piscicultură. Multe din terenurile acoperite cu ape, au fost concesionate, din neutilizabile acestea devenind folosite pentru piscicultură sau agrement (în special pescuit sportiv).Terenurile utilizate agricol însumează 105.848 ha, iar terenurile utilizate pentru silvicultură deţin un procent însemnat de 5,24% din suprafaţa totală a RBDD, utilizare atribuită tuturor categoriilor de teren acoperite cu masă lemnoasă, indiferent dacă acestea sunt înregistrate sau nu în patrimoniul ocoalelor silvice. În privinţa utilizării industriale a terenurilor (1212 ha) se evidenţiază o concentrare a unităţilor industriale în localităţile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. Un procent important revine clasei de recreere, agrement sport (9, 58% - 46864 ha), categorie care include: biblioteci, muzee sau alte activităţi culturale, activităţi distractive, sportive, camping pentru vacanţe, loc de pământ atribuit / repartizat, închiriat în scop de agrement.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

156

2. STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ 2.1 Evoluţia populaţiei Descrierea evoluţiei populaţiei din zona Delta Dunării s-a realizat folosind datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică prin baza de date TEMPO-Online – serii de timp şi Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 1966, 1992 şi 2002. Analizând datele de la recensămintele din 1966 până în 2002 constatăm că populaţia zonei de studiu a avut o evoluţie ascendentă până în anul 1992 când a început să scadă, până în 2002 micşorându-se cu aproape 5 procente.

Evoluţia populaţiei zonei Delta Dunării la recensăminte: 1966 - 2002

219227

181234

229965

1966 1992 2002

Sursa: Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 1966, 1992, 2002 Comparând dinamica populaţiei zonei Delta Dunării cu cea a României, observăm că tendinţa de evoluţie înregistrată între 1966 – 2002 a fost aceeaşi, ritmul de creştere fiind însă puţin diferit. Dacă până în 1992 populaţia zonei de studiu a crescut într-un ritm alert (30%), la nivel naţional populaţia a cunoscut o evoluţie ascendentă mai lentă (de maxim 20%). După 1992 numărul populaţiei a căpătat o pantă descendentă atât la nivel naţional cât şi în zona de studiu.

Dinamica populaţiei zonei Delta Dunării comparativ cu cea a României: 1966 - 2002 (1966=100%)

1966 1992 2002

Delta Dunării România

Sursa: Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 1966, 1992, 2002

Analizând dinamica evoluţiei populaţiei zonei Delta Dunării între anii 2000 – 2007, observăm ca după o pierdere semnificativă de populaţie, de cca 5300 persoane, înregistrată între 2001 – 2002, populaţia zonei continuă să scadă intr-un ritm lent (cu o medie de 390 persoane anual).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

157

Evoluţia populaţiei zonei Delta Dunării între anii 2000 - 2007

224544

217264

217567

217998

218231

218499219227

225010

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

În urma analizei dinamicii populaţiei din zona de studiu Delta Dunării între anii 2000 – 2007 au fost delimitate 7 subzone după cum urmează:

1. Municipiul Tulcea 2. subzona Delta: Sulina, C.A.Rosetti, Chilia Veche, Sfântul Gheorghe, Crişan, Maliuc, Pardina,

Ceatalchioi 3. subzona Razelm: Murighiol, Valea Nucarilor, Sarichioi, Jurilovca, Ceamurlia, Mahmudia,

Nufărul, Beştepe 4. subzona Sinoe: Corbu, Săcele, Istria, Mihai Viteazu 5. subzona Babadag: Babadag, Slava Cercheză, Mihai Bravu, Baia 6. subzona Isaccea: Isaccea, Luncaviţa, Văcăreni, Niculiţel, Somova, Frecăţei, Mihail

Kogalniceanu 7. subzona Măcin: Măcin, Grindu, Brătianu, Jijila, Smârdan.

Analiza dinamicii populaţiei zonei Delta Dunării între anii 2000 şi 2007 a dezvăluit o scădere a populaţiei totale cu 3,4%: populaţia urbană a zonei scăzând cu 3,3% - la nivel de municipii şi oraşe - iar populaţia rurală înregistrând o scădere de 3,7%, date prezentate în tabelul următor:

Dinamica populaţiei Zonei Delta Dunării între 2000 şi 2007

Dinamica populaţiei 2000 2007 2000 = 100 Populaţia totală din care: 225010 217264 96,6 Populaţie urbană 127660 123470 96,7 Populaţie rurală 97350 93794 96,3

Zona Delta 13982 12643 90,4 Zona Razlem 30638 29177 95,2 Zona Sinoe 12765 14083 110,3 Zona Babadag 21704 20057 92,4 Zona Isaccea 29805 28230 94,7 Zona Macin 21410 20695 96,7 Municipiul Tulcea 94706 92379 97,5

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

158

Dintre zonele amintite, cea mai mare pierdere de populaţie a fost înregistrată în zona Deltei (de -9,6%), în timp ce în zona Sinoe populaţia a cunoscut o creştere semnificativa de 10,3%.

Comunele care au înregistrat în această perioadă creşteri ale volumului populaţiei mai mari de 5% sunt: Grindu, Nufăru, Istria, I.C. Brătianu, Pardina şi Corbu.

Pe teritoriul supus analizei cele mai importante scăderi ale populaţiei s-au înregistrat în comunele de la limita estică şi vestică a zonei de studiu. Localităţile în care s-au înregistrat cele mai importante scăderi ale populaţiei (mai mari de 10%) sunt enumerate în tabelul următor.

Localităţi care înregistrează scăderi importante ale volumului populaţiei:

Localitate Scădere 2000-2007 1Mahmudia 44,1%*Luncaviţa 35,5%C.A. Rosetti 17,0%Sfântu Gheorghe 13,8%Mihail Kogălniceanu 12,2%Chilia Veche 12,1%Maliuc 11,6%Niculiţel 11,5%Slava Chercheză 11,2%Baia 10,6%

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Densitatea populaţiei Densitatea populaţiei în zona Delta Dunării este de 30 locuitori/km², valoare foarte scăzută atât faţă de cea înregistrată la nivel regional (79,1 locuitori/km²), cât şi faţă de cea de la nivel naţional ( 90,3 locuitori / km2, la 1 iulie 2007). Acest lucru se explică prin specificul de deltă al zonei de studiu. În ceea ce priveşte cele 7 zone delimitate mai sus, cea mai mică densitate se înregistrează, bineînţeles, în zona Deltei (4,6 locuitori pe km2).

Densitatea populaţiei Zonei Delta Dunării în anul 2006:

Densitate Total zona de studiu 30,0 Urban 161,0 Rural 14,5

Zona Delta 4,6 Zona Razlem 15,7 Zona Sinoe 20,8 Zona Isaccea 34,7 Zona Babadag 39,0 Zona Măcin 48,4 Municipiul Tulcea 521,2

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

1 Scăderea semnificativă a volumului populaţiei înregistrată în comunele Mahmudia – 44,1% şi Luncaviţa – 35,5% se explica prin desprinderea în anul 2004, respectiv 2003, a două comune noi: Beştepe (legea 37/2004), şi Văcăreni (legea 471/2003).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

159

Densitatea populaţiei în municipii şi oraşe este 161 locuitori/km², iar în comune aceasta are valori scăzute – 14,5 locuitori/km². Populaţia este foarte concentrată în municipiul Tulcea, densitatea populaţiei având valoarea de 521,2 locuitori/km², la extrema cealaltă situându-se oraşul Sulina cu o densitate mai mică chiar decât a multor localităţi rurale: 13,9 locuitori/km². În mai mult de 60% din localităţile rurale din teritoriul supus analizei, majoritatea concentrate jumătatea estică a zonei, densitatea populaţiei are valori sub 30 locuitori/km². Calculând densitatea populaţiei în intravilan, situaţia este cu totul alta: 1347,9 locuitori/ km² la nivelul întregii zone, 3672,1 locuitori/ km² în urban şi 735,3 locuitori/ km² în rural. Structura populaţiei pe medii, sexe, grupe de vârstă Zona Delta Dunării înregistra în 2007 o populaţie totală de 217264 locuitori, a căror distribuţie pe medii este prezentată mai jos.

Distribuţia populaţiei zonei Delta Dunării pe medii rezidenţiale comparativ cu Regiunea de Sud-Est şi România (2007)

56,8%

55,3%

55,1%

43,2%

44,7%

44,9%

Delta Dunării

Regiunea de Sud-Est

România

Urban Rural

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat Ponderea populaţiei rurale la nivelul zonei de studiu este mai mică decât cea înregistrată la nivel de ţară sau regiune. În ceea ce priveşte structura pe sexe a populaţiei zonei studiate aceasta diferă oarecum de cea la nivelul ţării. Dacă media pe ţară a proporţiei femeilor este de 51,3%, pentru zona studiată proporţia femeilor înregistrează valoarea de 50,4%. Realizând o analiză a structurii pe sexe a populaţiei pe medii se observă o uşoară predominare a populaţiei masculine în mediul rural (50,8% bărbaţi faţă de 49,2% femei). Ponderea femeilor este mai ridicată în mediul urban, fiind de 51,3%, faţă de mediul rural unde atinge doar valoarea de 49,2%.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

160

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

161

Distribuţia populaţiei zonei Delta Dunării pe sexe şi medii (2007) Zona Delta

Dunării România

Anul 2007 %

bărbaţi %

femei %

bărbaţi %

femei URBAN 48,7 51,3 47,9 52,1 RURAL 50,8 49,2 49,8 50,2 TOTAL 49,6 50,4 48,7 51,3

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Pentru a analiza evoluţia unei populaţii este necesar să cunoaştem structura ei pe vârste precum şi principalii indicatori ai mişcării naturale (natalitate şi mortalitate) şi ai mişcării migratorii. Comparativ cu structura pe vârste a populaţiei la nivel naţional, la nivelul zonei de studiu în anul 2006 aveam de-a face cu o populaţie mai matură.

Distribuţia populaţiei zonei Delta Dunării pe vârste comparativ cu România (2006)

11,94%

72,99%

15,06% 14,77%

69,78%

15,45%

01020304050607080

0 - 14 ani 15 - 64 ani 65 ani si peste

Delta Dunării România Sursa: INS, 2006

În Delta Dunării se constată o pondere mai mică a populaţiei tinere (15,06% faţă de 15,45%), în timp ce populaţia adultă este mai numeroasă decât cea înregistrată la nivel de ţară cu mai mult de 3 procente. Diferenţe semnificative se înregistrează şi în cazul populaţiei vârstnice care la nivelul zonei studiate reprezintă 11,94%, valoare aflată sub cea înregistrată la nivel de ţară (14,77%). Este de menţionat tendinţa de scădere a efectivelor populaţiei de 0-14 ani şi de creştere a celor din grupa de vârstă 15-64 ani înregistrată la nivelul zonei între 2002 şi 2006. În ceea ce priveşte populaţia de 65 ani, aceasta a cunoscut o creştere nesemnificativă de 0,56 procente.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

162

Distribuţia populaţiei zonei Delta Dunării pe vârste comparativ 2002 - 2006

17,87%

70,75%

11,38%15,06%

72,99%

11,94%

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0-14 ani 15-64 ani 65 ani si peste

2002 2006

Sursa: INS Există şi alte variaţii semnificative inter-localităţi în ceea ce priveşte structura populaţiei pe vârste. La nivelul anului 2006 ponderea persoanelor vârstnice varia de la 22,5% în comuna Valea Nucăilor la 7,8% în comuna Mihai Viteazu , în timp ce ponderea de tineri varia între 23,1% în comuna Mihai Viteazu şi 12,6% în comuna Sfântu Gheorghe. Printre comunele cu cea mai îmbătrânită populaţie se numără: Valea Nucăilor, Ceatalchioi, Frecăţei, Nufăru, Beştepe, Sfântu Gheorghe, C. A. Rosetti, Văcăreni, Crişan, Maliuc, Sarichioi, Somova, cu valoarea indicelui de îmbătrânire a populaţiei între 110 şi 162% . singura localitate cu populaţie tânără este Mihai Viteazu, cu o valoare a indicelui de îmbătrânire mai mică de 40% (33,5%).

Piramida vârstelor pe sexe, zona Delta Dunării, 2006

0-4

5 - 9

10 - 14

15-19

20-24

25-29

30-34

35-39

40-44

45-49

50-54

55-59

60-64

65-69

70-74

75-79

80-84

85 +

masculin feminin

Sursa: INS, 2006

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

163

Piramida vârstelor pentru zona Delta Dunării la nivelul anului 2006 ne indică faptul că segmentul cu cea mai mare reprezentare în populaţie este cel al persoanelor între 35 şi 39 de ani, urmat fiind de cele între 15 şi 19 ani şi 25 şi 29 de ani. Cu toate acestea din îngustarea bazei piramidei se poate observa o scădere dramatică a natalităţii după 1992. Comparând piramida vârstelor pe cele două medii rezidenţiale se constată că în mediul rural populaţia este mult mai omogen distribuită la nivelul grupelor de vârstă, decalajele fiind mult mai mici şi îngustarea piramidei la baza mai lentă decât în urban. Segmentul cu cea mai mare reprezentare în populaţie în mediul rural este cel de 15-19 ani, iar în mediul urban cel de 35 – 39 ani.

Piramida vârstelor pe medii, zona Delta Dunării, 2006

0-4

5-9

10-14

15-19

20-24

25-29

30-34

35-39

40-44

45-49

50-54

55-59

60-64

65-69

70-74

75-79

80-84

85 +

Urban Rural Sursa: INS, 2006

Calitatea, amploarea şi ritmul vieţii socio-economice în zona studiată sunt direct influenţate de evoluţia demografică în general şi de mişcarea naturală şi de procesul de îmbătrânire demografică în special. Efectele acestora pot fi puse în evidenţă de raportul de dependenţă după vârstă care exprimă raportul dintre populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) şi restul populaţiei şi ne arată sarcina socială pe care o suportă segmentul populaţiei adulte care are cea mai importantă contribuţie la realizarea bugetului familial şi are de asemenea un rol activ în formarea tinerei generaţii. Nu este identic cu raportul de dependenţă economică, care se calculează ca raport între populaţia inactivă şi cea activă. Pentru zona Delta Dunării acest indicator avea în 2006 valoarea de 370‰, valoare aflată sub media pe ţară – 433‰, ceea ce înseamnă că 1000 de persoane în vârstă de muncă susţineau 370 de persoane inactive, deci sarcina socială a populaţiei în vârstă de muncă din zona studiată era mai mică decât cea pe care o suporta populaţia ţării din aceeaşi categorie. La nivelul zonei de studiu în 2006 faţă de 1992, raportul de dependenţă a scăzut. Astfel dacă în 1992, 1000 de persoane de vârstă activă „suportau” 609 de persoane de vârstă inactivă, în 2006 raportul a ajuns de 370 la 1000. La nivel de localitate cele mai mari valori ale raportului de dependenţă se înregistrează în cazul comunelor C.A. Rosetti (629‰), Grindu (580‰), Valea Nucăilor (570‰), Luncăviţa (567‰),.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

164

Localităţile cu cele mai mici valori ale raportului de dependenţă sunt municipiul Tulcea (273‰), Pardina (286‰) şi oraş Sulina (319‰).

Evoluţia raportului de dependenţă pe medii 2002 - 2006

Raportul de dependenţă Indicele de vitalitate

2002 2006 2006 Urban 341,8 299,4 1,2 Rural 516,2 476,0 0,7 Total zonă 413,5 370,0 0,9 România 463,9 433,0 1,05

Sursa: INS, Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002 - prelucrat

Indicele vitalităţii populaţiei calculat prin raportarea naşterilor la numărul de decese are valori sub nivelul minim dorit de 1,5, fiind la nivelul zonei de studiu de 0,9, cu un decalaj foarte mare insă între cele două medii: 1,2 în urban faţă de numai 0,7 în rural. Există însă şi câteva localităţi în care valoarea acestuia atinge nivelul dorit, cum ar fi: Ceatalchioi, Mihai Viteazu, municipiul Tulcea, oraş Babadag, Jijila, Săcele şi Pardina. Populaţia după etnii După etnie, populaţia zonei Delta Dunării este destul de omogenă. Astfel, mare parte a locuitorilor zonei (89,8%) s-au declarat la recensământul din martie 2002 ca fiind români (185289), 5.2% lipoveni, 1,5% turci, 1,2% ruşi, 1% romi 1,2% alte naţionalităţi. Această distribuţie nu diferă semnificativ de cea înregistrată la nivel naţional, unde românii reprezintă 89,5% iar alte etnii 10,5%. Din punct de vedere etnic mediul rural al zonei este mai eterogen decât cel urban, aici numai 87,4% dintre locuitori declarându-se ca fiind români, 9,2% lipoveni, 2,2% ruşi şi 1,2% de alta etnie.

Distribuţia populaţiei zonei Delta Dunării după etnii (2002)

români 89,8%

rromi 1,0%

turci 1,5%

ruşi 1,2%

lipoveni 5,2%

alta etnie 1,2%

Sursa: INS, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

165

Mişcarea naturală şi migratorie Dintre componentele care determină evoluţia populaţiei se remarcă ca importanţă cele două tipuri de mişcări ale populaţiei: mişcarea naturală cu cele două fenomene pe care le surprinde – natalitatea şi mortalitatea – şi mişcarea migratorie . Natalitatea, ca fenomen demografic, este măsurată prin rata natalităţii care reprezintă numărul de copii născuţi vii la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic). În anul 2006 în zona Delta Dunării rata natalităţii avea valoarea de 9,7‰, valoarea înregistrată în rural fiind mai mică de cea înregistrată în mediul urban (9,4‰ faţă de 10‰). Comparativ cu anul 2003 rata natalităţii în zona de studiu a crescut la nivel de municipii şi oraşe, dar a scăzut în mediul rural de la 10,2‰ la 9,4‰. La nivel de localităţi se observă variaţii semnificative ale ratei natalităţii, de la 14,7‰ în comuna Mihai Viteazu la 4,1‰ în comuna I.C. Brătianu. Analizând mişcarea naturală a populaţiei la nivelul subzonelor delimitate anterior, se constată că rate ale natalităţii mai mari decât media pe ţară se înregistrează numai în subzonele Sinoe şi Babadag, în timp ce mortalitatea este ridicata în majoritatea subzonelor: Delta – 16,1‰, Razelm – 16,1‰, Isaccea – 13,5‰, Babadag – 12,2‰.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

166

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

167

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

168

Mişcarea naturală a populaţiei – 2006 Rata brută a natalităţii Rata brută a mortalităţii Spor natural Zona Delta Dunării 9,7‰ 10,8‰

-1,1‰

ROMÂNIA 10,2‰ 12,0‰ -1,8‰ Zona Delta 8,4‰ 16,1‰ -7,6‰ Zona Razlem 8,5‰ 16,1‰ -7,6‰ Zona Sinoe 12,0‰ 11,9‰ 0,1‰ Zona Babadag 11,7‰ 12,2‰ -0,5‰ Zona Isaccea 9,1‰ 13,5‰ -4,3‰ Zona Macin 9,6‰ 10,0‰ -0,4‰ Mun.Tulcea 9,8‰ 7,3‰ 2,5‰

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Comparativ urban-rural se constată o tendinţă de inversare a valorilor ratei natalităţii la nivelul celor două medii datorită creşterii acesteia în urban, concomitent cu o scădere accentuată în mediul rural. Rata natalităţii în zona de studiu este însă mult mai mică decât cea înregistrată la nivel naţional.

Mişcarea naturală a populaţiei pe medii – 2006

Mediul urban Rata brută a natalităţii Rata brută a mortalităţii Spor natural

Zona Delta Dunării 10‰ 8,4‰ 1,7‰ România 10,1‰ 9,8‰ 0,3‰

Mediul rural Rata brută a natalităţii Rata brută a mortalităţii Spor natural

Zona Delta Dunării 9,4‰ 14‰ -4,6‰ România 10,3‰ 14,6‰ -4,3‰

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Mortalitatea ca fenomen demografic este şi un indicator al calităţii vieţii, fiind influenţată de factori economici şi sociali cum ar fi accesul la serviciile de sănătate şi nivelul de educaţie dar şi de factori ecologici. Un indicator al mortalităţii este rata brută a mortalităţii, care reprezintă numărul celor decedaţi la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic). Rata mortalităţii avea în 2006 în zona Deltei valoarea de 10,8‰ valoare inferioară celei înregistrate pentru România (12 ‰). Rate ale mortalităţii deosebit de mari (peste 20‰) se înregistrează în localităţile C.A. Rosetti (25,1‰), Sfântu Gheorghe (23,9‰), Slava Cercheză (21,7‰). De fapt, peste jumătate dintre localităţile studiate au rate de mortalitate situate peste media zonală. Localităţile în care rata mortalităţii ia valori foarte mici, mult mai mici decât media pe judeţ sau pe ţară, sunt situate în zona central - nordică a zonei şi în sud: Ceatalchioi (4,2‰), municipiul Tulcea (7,3‰), Pardina (8,3‰) şi I.C. Brătianu (9,1‰), Mihai Viteazu (9,4‰), Mihail Kogălniceanu (9,4‰). Sporul natural este un indicator care reflectă echilibrul existent între cele două fenomene: natalitate şi mortalitate. El evidenţiază creşterea naturală a unei populaţii şi se calculează ca diferenţă între numărul de naşteri şi cel de decese care au avut loc într-un an raportată la volumul populaţiei. Un spor natural pozitiv nu înseamnă neapărat o creştere a populaţiei, volumul acesteia depinzând şi de fluxurile migratorii Astfel calculat, sporul natural pentru zona de referinţă înregistrează o valoare negativă: -1,1‰.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

169

În zona Delta Dunării acest spor natural negativ în 2006 înseamnă că neluând în considerare migraţia, populaţia judeţului a scăzut. Comparativ cu sporul natural la nivel naţional (-1, 8‰) zona Deltei înregistrează o scădere mai redusă pe cale naturală a populaţiei şi acest fapt se datorează în principal mediului rural. Evoluţia volumului populaţiei este influenţată nu doar de mişcarea naturală a acesteia, ci şi de mişcarea migratorie. Migraţia internă, la nivel zonal, chiar dacă nu influenţează volumul total al populaţiei, provoacă importante mutaţii în structurile după vârste şi sexe ale populaţiei, în primul rând pe cele două medii sociale: urban şi rural şi, apoi, în profil teritorial-administrativ. La nivelul zonei de studiu a fost cuprinsă în analiza atât migraţia internă, cât şi cea externă. Migraţia reprezintă totalitatea stabilirilor şi plecărilor cu domiciliu înregistrate la nivelul zonei studiate, iar datele care reflectă acest fenomen demografic sunt prezentate în tabelul:

Mişcarea migratorie a populaţiei zonei studiate (2006)

Persoane La 1000 de locuitori stabilite plecate

Sold migrator spor

Total zonă 3299 3705 -406 -1,9‰ Urban 1508 2006 -498 -4,0‰ Rural 1791 1699 92 1,0‰

Zona Delta 165 256 -91 -7,2‰ Zona Razlem 462 558 -96 -3,3‰ Zona Sinoe 392 209 183 13,2‰ Zona Babadag 328 378 -50 -2,5‰ Zona Isaccea 560 541 19 0,7‰ Zona Macin 287 295 -8 -0,4‰ Municipiul Tulcea 1105 1468 -363 -3,9‰

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

După 1997, în România, s-a produs o reorientare a sensului fluxurilor migratorii interne, numărul celor sosiţi în rural devansându-l pe cel al sosiţilor în urban. În zona supusă analizei demografice sporul migrator înregistra în 2006 o valoare negativă de -1,9‰, cu o diferenţă semnificativă între cele două medii: 1,0‰ în rural, faţă de -4,0‰ în urban. Singura subzonă deosebit de atractivă pentru migranţi este Sinoe, cu un spor migrator de 13,2‰. Sporul anual al populaţiei zonei Delta Dunării în 2006 a fost de -2,9‰. Sporul anual al unei populaţii se calculează luând în considerare atât sporul natural cât şi migraţia netă. Din această perspectivă pot fi identificate localităţi care au înregistrat sporuri absolut pozitive, dar asta datorită în special numărului mare de migranţi şi nu creşterii pe cale naturală a populaţiei. Printre acestea se numără Corbu, Pardina, Smârdan, Nufăru şi alte localităţi situate mai ales la extremitatea sudica şi nordică a zonei. În acelaşi timp există comune cu populaţie foarte îmbătrânită, care au înregistrat scăderi majore de populaţie, atât datorită migraţiei, cât mai ales pe cale naturală, având pe ansamblu sporurile anuale cele mai negative. Printre aceste comune, situate în special în jumătatea estică a judeţului, se numără: C.A. Rosetti (-29,1‰), Sfântu Gheorghe (-22,7‰), Chilia Veche (-18,8‰) ş.a.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

170

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

171

2.2 Resursele de muncă Sănătatea populaţiei Indicatorul la care ne vom raporta pentru a analiza starea de sănătate a locuitorilor zona Delta Dunării este: rata mortalităţii infantile. Rata mortalităţii infantile reprezintă frecvenţa deceselor sub un an, raportată la totalul născuţilor vii dintr-o perioadă determinată (de obicei un an calendaristic). Ca şi speranţa de viaţă la naştere exprimă gradul de dezvoltare al unei populaţii. Pentru o ilustrare cât mai reală a situaţiei existente, la nivelul zonei de studiu a fost calculată o rată medie a mortalităţii infantile, pe un interval de trei ani consecutivi (2004, 2005 şi 2006). Comparativ cu media înregistrată la nivel naţional observăm că rata mortalităţii infantile a Deltei este semnificativ mai mare (14,2‰ faţă de 13,9‰). În mediul rural valoarea acesteia se situează mult peste media la nivel de ţară (17,1‰). Printre localităţile care înregistrează o rată a mortalităţii infantile foarte mare se numără: Istria (56,2 ‰), Ceatalchioi (52,6 ‰), Valea Nucăilor (44,9 ‰), Nufăru (39,0 ‰) şi I.C. Brătianu (37 ‰).

Indicatorii situaţiei sănătăţii - 2006

Zona Delta Dunării România

Nr locuitori per doctor 720 460 Nr locuitori per cadru sanitar mediu 197 170 Paturi de spital per 1000 locuitori 6 6,6 ata mortalităţii infantile (medie 2004 - 2006) 14,2 13,9

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Nivelul serviciilor medicale Starea de sănătate este influenţată de dotarea serviciilor medicale. De aceea, în cele ce urmează ne vom referi la o serie de indicatori ce caracterizează serviciile medicale: paturi în spitale la 1000 locuitori, populaţie per medici şi per personal medical mediu. Comparând valorile acestor indicatori cu cele înregistrate la nivel naţional în 2006, observăm că numărul de locuitori per medic si per cadru sanitar mediu este mai mare decât la nivel naţional. Numărul mic de doctori din mediul rural al zonei (mai puţin de 7% din totalul medicilor din zonă) sporeşte dependenţa locuitorilor de serviciile sanitare ale oraşelor.

Analizând distribuţia teritorială a personalului medico-sanitar la nivel de unitate administrative-teritorială în anul 2006 trebuie menţionat faptul că în 22 dintre cele 32 de commune ale zonei de studiu exista un singur medic, iar comunele Ceatalchioi şi Pardina sunt lipsite total de asistenţa medicală specializată. În zona Deltei, la nivelul anului 2006, în reţeaua de ocrotire a sănătăţii funcţionau 4 spitale, 3 dispensare medicale, 11 cabinete medicale şcolare, 87 cabinete medicale de medicina generală şi de familie, 51 cabinete stomatologice, 3 creşe, 53 de farmacii şi puncte farmaceutice. Serviciile medicale erau asigurate de 302 medici (dintre care 224 în sectorul public), 55 stomatologi (dintre care 29 în sectorul public), 1105 personal sanitar mediu (dintre care 1010 în sectorul public) şi 68 de farmacişti (dintre care 65 în sectorul particular).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

172

Distribuţia teritorială a spitalelor/centre de sănătate - 2006 Nr. spitale/centre de sănătate

Nr. paturi (inclusiv în centre de sănătate)

Municipiul Tulcea 1 1052 Oraş Babadag 1 70 Oraş Isaccea 1 30 Oraş Măcin 1 130 Oraş Sulina 1 30 Total 5 1312

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

173

Nivelul de instruire Educaţia este o componentă esenţială a dezvoltării atât la nivel individual cât şi comunitar. Un nivel ridicat de instruire influenţează starea materială a comunităţii, dar implicit şi starea de sănătate. Structura populaţiei după nivelul de instruire la recensământul din 2002 era următoarea: Distribuţia populaţiei de 10 ani şi peste, după nivelul instituţiei de învăţământ absolvite (2002)

Tipul de învăţământ Zona Delta Dunării Urban Rural România superior 4,41 6,60 1,16 7,27

postliceal si de maistri 2,56 3,74 0,80 3,06

liceal 20,42 26,97 10,67 22,06

profesional si de ucenici 15,07 14,92 15,31 15,74

secundar inferior(gimnazial) 29,95 26,63 34,88 28,48

primar 20,44 15,88 27,23 20,69

fara scoala/scoala nedeclarata 7,15 5,26 9,95 2,70 Sursa: INS, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002 - prelucrat

Comparând distribuţia populaţiei de 10 ani şi peste, după nivelul de instruire remarcăm faptul că ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mică decât media naţională. Aceeaşi situaţie se remarcă şi în cazul învăţământului postliceal şi de maiştri şi a celui liceal. La începutul anului şcolar 2006-2007, în zona Delta Dunării funcţionau 6 grădiniţe, 41 şcoli generale (inclusiv învăţământul special), 18 licee, 1 unitate de învăţământ postliceal şi o şcoală de arte şi meserii. De menţionat este faptul că nu fiecare unitate administrativ teritorială este dotată cu grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale. Doar 2 dintre cele 37 de unităţi administrativ-teritoriale sunt dotate cu grădiniţe iar şcolile primare şi gimnaziale lipsec în 9 dintre ele. Populaţia şcolară din învăţământul de toate gradele era de 35349 elevi distribuită astfel:

- învăţământ preşcolar: 6797 copii; - învăţământ primar şi gimnazial (inclusiv în învăţămât special): 17608 elevi; - învăţământ liceal: 7512 elevi; - învăţământ profesional: 3005 elevi; - învăţământ postliceal: 394 elevi. De menţionat este faptul că la începutul anului şcolar 2006-2007, în statisticile oficiale nu era

înregistrat nici un elev înscris în învăţământul superior pe teritoriul celor 37 de unităţi administrative incluse în analiză. Din alte surse, cum este situl Academiei de Studii Economice (http://tulcea.idd.ase.ro/specializari.asp), Centrul teritorial Tulcea, aflam că în municipiul Tulcea sunt înscrişi un număr de 392 studenţi, pe diverse specialităţi.

Distribuţia teritorială a liceelor - 2006 Localitatea Nr. şcoli

Municipiul Tulcea 12 Oras Babadag 1 Oras Isaccea 1 Oras Măcin 2 Oras Sulina 1 Mahmudia 1 Total 18

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

174

Personalul didactic era format din 354 cadre în învăţământul preşcolar, 1417 profesori în învăţământul primar şi gimnazial (dintre care 864 în învăţământul gimnazial), 503 profesori în învăţământul liceal, 165 profesori în învăţământul professional şi 2 profesori în învăţământul postliceal.

Numărul de elevi ce revin unui cadru didactic, pe niveluri de educaţie – 2006

Zona Delta

Dunării România Învăţământ primar si gimnazial (inclusiv invatamantul special), din care: 12,4 13,0 - Învăţământ primar (inclusiv invatamantul special) 15,8 16,6 - Învăţământ gimnazial (inclusiv invatamantul special) 10,3 10,7 Învăţământ liceal 14,9 12,6 Învăţământ profesional 18,2 44,4 Învăţământ postliceal 197,0 40,2 Învăţământ superior, din care: - 25,7 - Învăţământ superior public - 19,7 - Învăţământ superior privat - 64,4

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

În ceea ce priveşte numărul de elevi ce revine unui profesor, observăm că la nivelul anului şcolar 2006/2007 mediile înregistrate în zona Deltei sunt mai mari decât cele de la nivel naţional în cazul învăţământului liceal şi postliceal. O situaţie diferită este cea a învăţământului profesional unde numărul de elevi ce revine unui profesor este mai puţin de jumătate faţă de media naţională. Numărul de profesori din învăţământul superior ca şi populaţia şcolară de acest nivel, lipseşte din zona de studiu, conform statisticilor oficiale ale INSSE.

La recensământul populaţiei din anul 2002 volumul populaţiei active a zonei Delta Dunării (fără cele 4 localităţi din judeţul Constanţa) era de 77947 persoane, reprezentând aproximativ 35,6% din populaţia totală a zonei. Din populaţia activă 84,2% o constituie ponderea populaţiei ocupate, iar 15,8% rata totală a şomajului. Îngrijorător este faptul că aproape jumătate dintre cei aflaţi în situaţie de şomaj o reprezentau tinerii aflaţi în căutarea primului loc de muncă.

Volumul populaţiei inactive era, la nivelul anului 2002, de 141280 persoane, reprezentând 64,4% din populaţia judeţului.

Structura populaţiei în funcţie de participarea la activitatea economică – 2002 Nr. total % Populaţia inactivă 141280 64.4% Populaţia activă 77947 35.6% din care: Persoane ocupate 65653 84.2% Şomeri în căutarea altui loc de muncă 6432 8.3% Şomeri în căutarea primului loc de muncă 5862 7,5% Total 219227 100%

Sursa: INS, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002 - prelucrat

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

175

Raportul de dependenţă economică măsoară numărul mediu de persoane inactive economic pe care trebuie să le susţină o persoană activă din punct de vedere economic. La nivelul zonei de studiu, în 2002, raportul de dependenţă economică înregistra o valoare de 0,55, ceea ce însemnă că o persoană activă economic “suportă” în medie 0,55 persoane inactive economic. La nivel de unitate administrativ teritorială, valori mult peste media zonală se înregistrau în comunele: C. A. Rosetti (2,2), Pardina (1,17), Slava Chercheză (0,96) ş.a. În ceea ce priveşte distribuţia şomerilor pe sexe, remarcăm o pondere mult mai mare a şomajului în rândul bărbaţilor comparativ cu rata înregistrată în cazul femeilor.

Şomajul – 2002

Masculin Feminin Şomeri în căutarea altui loc de muncă 4384 2045 Şomeri în căutarea primului loc de muncă 4036 1826 Total 8420 3871 Rata şomajului 18,5% 12%

Sursa: INS, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002 - prelucrat La nivel administrativ teritorial, în 2002 localităţile în care se înregistrau rate ale şomajului de peste 30% erau: Mihail Kogălniceanu, oraş Isaccea, Mihai Bravu, Crişan, Baia. În luna martie 2008, conform datelor furnizate de Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă Tulcea şi Constanţa, în zona de studiu erau înregistraţi un număr de 2625 de şomeri, ceea ce reprezintă 1,83% din populaţia stabilă în vârstă de 18 – 62 ani.

Şomajul – martie 2008

Număr şomeri

înregistraţi Populaţia stabilă

18 - 62 ani Pondere şomeri în populaţia stabilă

Total zonă 2625 143617 1,83 Urban 1052 87956 1,20 Rural 1573 55661 2,83

Zona Delta 393 8328 4,27 Zona Razlem 421 17997 2,34 Zona Sinoe 193 8938 2,16 Zona Babadag 317 12720 2,49 Zona Isaccea 259 15004 1,73 Zona Macin 364 13256 2,75 Mun.Tulcea 678 67374 1,01

Sursa: Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă Tulcea şi Constanţa

Printre localităţile cu cel mai mare număr de şomeri înregistraţi în luna martie 2008 menţionăm: municipiul Tulcea, oraşele Măcin, Sulina, Babadag şi comunele Jijila, Baia, Chilia Veche, Saghirchioi. Structura populaţiei civile ocupate pe activităţi ale economiei la nivelul anului 2002 indică faptul că cea mai mare parte a populaţiei active este ocupată în domeniul serviciilor. (30%). Alte ponderi importante ale populaţiei ocupate îşi desfăşoară activitatea în industria prelucrătoare (24,3%) sau lucrează în agricultură (20%). În raport cu aceste domenii şi ţinând cont de specificul zonei de studiu, ponderea populaţiei ocupate în sectorul piscicol este relativ slab reprezentată (2,9%).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

176

Structura populaţiei ocupate civile pe activităţi ale economiei naţionale în 2002 Domeniu de activitate Nr.total %

Agricultură, silvicultură, vânat 13797 20% Pescuit şi piscicultură 1996 2,9% Industria extractivă 958 1,4% Industria prelucrătoare 16804 24,3% Energie electrică şi termică, gaze şi apă 1254 1,8% Construcţii 4192 6,1% Comerţ cu ridicata/amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor casnice 7676 16.4% Hoteluri şi restaurante 677 1,0% Transport, depozitare, comunicaţii 4817 7,0% Activităţi financiare 778 1,1% Tranzacţii imobiliare, închirieri şi servicii prestate întreprinderilor 935 1,4% Administraţie publică 6521 9,4% Învăţământ 3690 5,3% Sănătate şi asistenţă socială 3266 4,7% Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale 1500 2,2% Activităţi ale persoanelor angajate în gospodării personale 145 0,2% Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale 8 0.01% Total 69014 100.0%

Sursa: INS, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002 - prelucrat Analizând pe sectoare de activitate economică distribuţia populaţiei salariate la nivelul anului 2005, cea mai mare parte a forţei de muncă salariate din zona Deltei (mai puţin Corbu, Istria, Mihai Viteazu şi Săcele) lucra în industrie (40,9%). Ponderea salariaţilor din domeniul agriculturii în Deltă este aproape dublă faţă de ponderea medie la nivel naţional.

1. Structura forţei de muncă salariate pe activităţi ale economiei naţionale în 2005

Delta Dunării România Activitatea Urban Rural Total Total Agricultură 3,1% 13,1% 4,4% 2,3% Industrie 44,0% 20,3% 40,9% 36,7% Construcţii 5,9% 2,9% 5,5% 7,6% Învăţământ 6,7% 16,0% 7,9% 8,4% Sănătate şi asistenţă socială 9,2% 4,3% 8,6% 7,0% Alte activităţi ale economiei naţionale 31,2% 43,4% 32,8% 38,0% Total 100% 100% 100% 100%

Sursa: INS, Anuar Statistic al judeţului Tulcea 2005 - prelucrat

La nivelul anului 2006 numărul mediu de salariaţi din zona Deltei era de aproximativ 45 de mii, reprezentând circa 20,8% din totalul populaţiei zonei. În 2000 numărul de salariaţi era cu circa 2% mai mare. În anii 2002 şi 2004 numărul salariaţilor a înregistrat o scădere foarte mare, de la 46403 în 2001 la 42509 în 2002 şi de la 44141 în 2003 la 42004 în 2004. Începând cu 2005 numărul mediu de salariaţi a început să crească.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

177

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

De menţionat este faptul că în două treimi dintre localităţile incluse în zona de studiu ponderea salariaţilor în populaţia totală este mai mică de 10%. Există o diferenţă foarte mare înregistrată între cele două medii: 31,2% în urban şi numai 6,9% în rural. Există numai 4 localităţi în care această pondere depăşeşte media zonală: municipiul Tulcea ( 34,7%), oraş Măcin (29,9%) şi comunele Smârdan (25,3%) şi Mahmudia (24%).

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

178

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

179

În concluzie, din punct de vedere al evoluţiei populaţiei şi al potenţialului de forţă de muncă, zona Delta Dunării se caracterizează prin: - uşoară scădere a volumului populaţiei zonei studiate de la 225010 locuitori în 2000 la 217264

locuitori în 2007; - densitatea populaţiei în zona Deltei are valoarea de 30 loc./km2 , - deficit de populaţie tânără – segmentul de vârstă 0-14 ani reprezintă doar 15,1% din totalul

populaţiei, - populaţiei în vârstă de muncă mai bine reprezentată decât la nivel naţional – 73% în zona Deltei

faţă de 69,8% pe ţară, - spor natural negativ (-1,1‰) cu o valoare în modul mai mică decât cea înregistrată la nivel naţional

în 2006 (-1,8‰); - spor migrator negativ cu valoarea de -1,9‰; - raportul de dependenţă economică pentru Delta Dunării era în 2002 de 0,55 - raportul de dependenţă după vârstă avea în 2006 valoarea de 370, mai mic decît cel înregistrat la

nivel naţional (433) - rata şomajului în zona Deltei atingea în 2002 valoarea de 15,8% şi se situa mult peste cea

înregistrată la nivel naţional: 8,4%.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

180

3. STRUCTURA ACTIVITĂŢILOR ECONOMICE Distribuţia activităţilor după unităţile active existente Pentru analiza spaţială a activităţilor economice prezente în zona planului s-a recurs la trei indicatori consideraţi caracteristici pentru procesele economice din unităţile administrative componente: - numărul de agenţi economici locali activi, definind profilul economic dominant; - numărul de salariaţi angajaţi ai agenţilor economici locali activi, care determină gradul de utilizare a resurselor umane în economie; - cifra de afaceri realizată de unităţile economice, indicând nivelul realizărilor în activităţile economiei. Din distribuţia pe activităţi a numărului de unităţi economice locale active, a valorii vânzărilor (cifra de afaceri exprimată în ron p.c.), precum şi a numărului de salariaţi (al acestor unităţi), din teritoriul zonal, în anul 2006 şi în mărimi relative de structură, rezultă, la nivelul teritoriului zonal, că:

- cea mai importantă activitate din punct de vedere al numărului de agenţi economici locali activi este comerţul, cu 50,83% din total unităţi active;

- industria prelucrătoare atrage cel mai mare număr de salariaţi 44,98%, fiind din acest punct de vedere cea mai importantă activitate. Industria prelucrătoare este urmată la acest indicator de comerţ 19,37% şi de construcţii 10,38%; - din punct de vedere al rezultatelor economice, în anul 2006, cea mai importantă activitate a fost industria prelucrătoare: 46,50%. Această activitate este urmată de comerţ cu 28,25%, construcţii cu 7,04% şi transporturi cu 5,67%; - din punct de vedere al productivităţii pe angajat cele mai profitabile au fost activităţile din comerţ, producţie de enegie electrică şi termică, gaze şi apă, industria prelucrătoare şi agricultură, care au înregistrat valori peste media pe judeţ, în anul de studiu. Pe ansamblul zonei şi al activităţilor economice prezente aici situaţia este următoarea:

Numărul unităţilor, cifra de afaceri (mii ron p.c.) şi personalul unităţilor locale active pe activităţi ale economiei naţionale, în anul 2006

Activitatea2

Număr agenţi

economici % Salariaţi %

Cifra de afaceri (mii

Ron) %

Cifra de afaceri / angajat

agricultura 231 4,31 1.241 3,79 119.717 3,78 96.468 piscicultura 77 1,44 632 1,93 28.319 0,89 44.810 silvicultura 32 0,60 562 1,71 22.001 0,69 39.149 ind. extractivă 17 0,32 509 1,55 26.605 0,84 52.269 ind. prelucrătoare 476 8,89 14.746 44,98 1.473.601 46,50 99.932 e. el+t, g. a* 4 0,07 326 0,99 42.356 1,34 129.927 construcţii 277 5,17 3.403 10,38 223.241 7,04 65.601 comerţ 2.722 50,83 6.349 19,37 914.478 28,85 144.035 hoteluri şi restaurante 309 5,77 922 2,81 50.594 1,60 54.874 transporturi 461 8,61 2.154 6,57 179.698 5,67 83.425 activităţi financiare 26 0,49 18 0,05 1.001 0,03 55.616 imobiliare 462 8,63 1.138 3,47 59.919 1,89 52.653 administraţie 1 0,02 8 0,02 545.294 0,02 68.162 sănătate1 131 2,45 273 0,83 10.910 0,34 39.964 învăţământ1 11 0,21 64 0,20 1.062 0,03 16.603 alte activităţi 118 2,20 437 1,33 15.214 0,48 34.817 total zonă 5.355 100,00 32.782 100,00 3.169.266 100,00 96.677

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate; 1include numai unităţile locale din învăţământ şi sănătate organizate ca societăţi comerciale; 2include şi unităţile locale active care nu au salariaţi; *energie electrică şi termică, gaze şi apă.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

181

Din gruparea agenţilor economici locali activi, după cifra de afaceri realizată, precum şi a numărului de salariaţi, pe principalele sectoare economice de activitate, se evidenţiază profilul economic al teritoriului studiat, în anul 2006. Acesta este: - terţiar din punct de vedere al numărului de agenţi economici locali activi; - secundar din punct de vedere al cifrei de afaceri şi al numărului de salariaţi; - în privinţa profitabilităţii, al cifrei de afaceri pe angajat, cel mai profitabil sector este cel terţiar. Agenţii economici locali activi din sectorul secundar obţin o cifră de afaceri/angajat medie apropiată de media teritoriului zonal.

Situaţia unităţilor economice locale active, a cifrei de afaceri şi a numărului de salariaţi din teritoriul zonal, pe principalele sectoare economice de activitate, în anul 2006

Sectorul

Nr ag. economici

% din total

zonă

Nr salariaţi

% din total

zonă

Cifra de afaceri

(mii ron p.c.)

% din total

zonă

Cifra de afaceri/angajat (ron/angajat)

primar 357 6,67% 2.944 8,98% 196.643 6,20% 66.795 secundar 757 14,14% 18.475 56,36% 1.739.198 54,88% 94.138 tertiar 4.241 79,20% 11.363 34,66% 1.233.424 38,92% 108.547 total zonă 5.355 100,00% 32.782 100,00% 3.169.266 100,00% 96.677

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate

Din punct de vedere al diversităţii activităţilor economice al zonei, evidenţiată după clasele CAEN, în teritoriul studiat există 278 activităţi. Analizată pe centre economice, diversitatea activităţilor a fost următoarea: Tulcea – 260 activităţi, Măcin-69, Babadag-44, Frecăţei-30, Corbu-29, Somova-28, în timp ce pe zone situaţia a fost următoarea: 262 clase în zona Tulcea, 84 clase în zona Babadag, 46 clase în zona Mahmudia, 36 clase în zona Corbu, 26 clase în zona Sulina, respectiv 20 clase în zona Deltei. O structură economică mai puţin diversificată întâlnim în C.A. Rosetti-3 activităţi, Pardina-4, Cetalchioi-3, I.C. Brătianu-2 şi Grindu-1 activitate. Unităţile administrativ teritoriale care perzintă o diversitate mare a a activităţilor economice au şanse mai mari de dezvoltare, nefiind dependente de una sau un mic număr de activităţi.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

182

Indicele diversităţii activităţilor economice

Unitatea administrativ

teritorială

Număr total clase CAEN /

u.a.t.

% faţă de total

zonă (278)

Unitatea administrativ

teritorială

Număr total clase CAEN /

u.a.t.

% faţă de total

zonă (278)

mun. Tulcea 260 93,53 Babadag 44 15,83 M Kogalniceanu 19 6,83 Crisan 8 2,88 M Bravu 8 2,88 Sf Gheorghe 6 2,16 Maliuc 8 2,88 Sarichioi 24 8,63 CA Rosetti 3 1,08 Slava Cercheza 10 3,60 Chilia Veche 6 2,16 Baia 25 8,99 Pardina 4 1,44 Ceamurlia de Jos 7 2,52 Sulina 26 9,35 Jurilovca 23 8,27 Isaccea 26 9,35 Macin 69 24,82 Cetalchioi 4 1,44 Jijila 14 5,04 Frecatei 30 10,79 Luncavita 11 3,96 Somova 28 10,07 Smardan 8 2,88 Niculitel 13 4,68 Vacareni 8 2,88 Nufaru 12 4,32 IC Bratianu 2 0,72 Grindu 1 0,36 Mahmudia 18 6,47 Bestepe 7 2,52 Corbu 29 10,43 Murighiol 19 6,83 Istria 7 2,52 V Nucarilor 19 6,83 Sacele 8 2,88

M Viteazu 13 4,68 Indicele diversităţii activităţilor economice grupează unităţile administrative în 5 clase de intervale: - (0,36%-2,5%)- Cetalchioi, Grindu, I.C. Brătianu, Sf. Gheorghe, C.A. Rosetti, Chilia Veche, Pardina. Acest interval corespunde unităţilor admunistrativ teritoriale sărace în clase CAEN (u.a.t. unde s-au dezvoltat foarte puţine activităţi sau o singură activitate); - (2,51%-5,00%)-Niculiţel, Nufăru, Luncăviţa, Smîrdan, Văcăreni, M. Bravu, Slava Cercheză, Ceamurlia, Beştepe, Crişan, Maliuc, M. Viteazu, Istria, Săcele (centre cu diversitate scăzută); - (5,01%-10,00%)-Isaccea, Jijila, M. Kogălniceanu, Sarichioi, Baia, Jurilovca, Mahmudia, Murighiol, Valae Nucarilor, Sulina (centre de diversitate medie a claselor CAEN, posibile centre de dezvoltare a activităţilor); - (10,01%-25,00%)-Măcin, Babadag, Corbu, Somova, Frecăţei (centre cu o activitate economică diversificată, centre de polarizare în teritoriul de studiu); - (25,01%-100,00%), centre cu o economie diversificată şi dezvoltată - municipiul Tulcea. Din analiza grupării unităţilor administrative în funcţie de principalii indicatori economici a rezultat delimitarea a 6 zone structurale, denumite, cu excepţia zonei deltaice, după centrele de polarizare a activităţilor economice de pe teritoriul lor, acestea sunt: zona Deltei, Isaccea - Tulcea, Mahmudia, Babadag, Măcin şi Corbu . Cele 6 zone cuprind următoarele unităţi administrativ teritoriale din judeţul Tulcea şi Constanţa:

- zona Deltei nu posedă coeziune economică; ea cuprinde 8 unităţi administrativ teritoriale: Ceatalchioi, Crişan, Chilia Veche, Sf. Gheorghe, Maliuc, C.A. Rosetti, Pardina şi or. Sulina, având în general activităţi slab relaţionate;

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

183

- zona Isaccea – Tulcea cuprinde 7 unităţi administrativ teritoriale: Isaccea, Cetalchioi, Frecăţei, Somova, Niculiţel, Nufăru şi mun.Tulcea, centru de activităţi economice complexe care se

distinge net de restul teritoriului şi care în unele analize este prezentat separat datorită dezvoltării sale puternic contrastante cu restul teritoriului;

- zona Mahmudia, cu 4 unităţi administrativ teritoriale: Mahmudia, Beştepe, Valea Nucarilor, Murighiol;

- zona Babadag cuprinde 8 unităţi administrativ teritoriale: Babadag, M. Kogălniceanu, Slava Cercheză, Baia, Ceamurlia de Jos, Jurilovca, M. Bravu, Sarichioi;

- zona Măcin, cu 7 unităţi administrativ teritoriale: Măcin, Luncăviţa, Smîrdan, Văcăreni, I.C. Brătianu, Grindu, Jijila;

- zona Corbu cuprinde 4 unităţi administrativ teritoriale din judeţul Constanţa: Corbu, M. Viteazul, Istria, Săcele. Viitoarea arteră rutieră Năvodari-Istria-Săcele-M. Viteazul, care ar putea continua în judeţul Tulcea, poate contribui la dezvoltarea unor activităţi economice în acest teritoriu zonal (turism, construcţii, comerţ, transporturii, activităţi financiare, imobiliare, agricultură, etc.).

Astfel, din analiza comparativă a celor 3 indicatori, număr de agenţi economici, numărul de salariaţi şi cifra de afaceri a unităţilor locale active, putem afirma în general că:

- zona Isaccea -Tulcea este cea mai dezvoltată din punct de vedere economic. Aceasta deţine 76,38% din numărul total de agenţi economici locali aflaţi în teritoriul zonal, 78,54% din numărul de salariaţi şi 84,11% din cifra totală de afaceri;

- zona Babadag este a doua din punct de vedere al numărului de agenţi economici locali activi şi în ceea ce priveşte valoarea vânzărilor şi pe locul 3 în ceea ce priveşte numărul de salariaţi;

- zona Măcin se află pe locul trei în ceea ce priveşte numărul de salariaţi şi pe locul 3 în ceea ce priveşte numărul de numărul de agenţi economici locali activi şi cifra de afaceri;

- zona Mahmudia se află pe locul 4 la toţi cei 3 indicatori economici; - pe locul 5 se află unităţile administrativ teritoriale din zona Corbu, la toţi cei 3 indicatori

economici; - zona Sulina se află pe locul 6, la toţi cei 3 indicatori economici, număr de salariaţi şi cifra de

afaceri sunt superiori zonei Deltei; - în zona Deltei majoritatea agenţilor economici locali activi sunt micro-întreprinderi. Unităţile

ecoomice locale active din această zonă au dezvoltat în general activităţi legate de piscicultură şi agricultură, comerţ, hoteluri şi restaurante.

Numărul agenţilor economici locali activi, personalul şi cifra de afaceri totală (în mii ron p.c.) a unităţilor locale active, pe zone, în anul 2006

Zona total firme

% din total

zonă

total salariati pe

zone

% din total

zonă total cifră de

afaceri

% din total

zonă Isaccea- Tulcea 4.090 76,38 25.748 78,54 2.675.166 84,41

Delta şi or.Sulina

73 71

1,36 1,33

226 321

0,69 0,98

15.553 17.240

0,49 0,54

Măcin 407 7,60 2.812 8,58 141.278 4,46 Babadag 446 8,33 2461 7,51 203.528 6,42

Mahmudia 150 2,80 911 2,78 95.440 3,01 Navodari 118 2,20 303 0,92 21.057 0,66 total zonă 5.355 100,00 32.782 100,00 3.169.266 100,00

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate Profilul dominant al zonelor studiate, pe principalele sectoare ale economiei, din punct de vedere al numărului de agenţi economici locali activi, este unul terţiar:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

184

Distribuţia agenţilor economici locali activi, în cele 7 zone, pe principalele sectoare de activitate, în anul 2006

Zona Primar %

primar secundar %

secundar tertiar %

terţiar total %

total Delta şi

or. Sulina 13 5

10,96 7,04

5 5

0,00 7,04

126 61

72,03 85,02

144 71 100,00

Isaccea-Tulcea 169 4,13 600 14,67 3321 81,20 4090 100,00 Mahmudia 23 15,33 10 6,67 117 78,00 150 100,00 Babadag 77 17,26 72 16,14 297 66,59 446 100,00 Măcin 46 11,30 66 16,22 295 72,48 407 100,00 Corbu 18 15,25 15 12,71 85 72,03 118 100,00 Total 346 6,46 768 14,34 4241 79,20 5355 100,00

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate

Valorile medii ale numărului agenţilor economici locali activi pe zone şi principalele sectoare de activitate, în anul 2006

Zona Primar Medie primar secundar

Medie secundar tertiar

Medie terţiar total

Medie zonă

mun. Tulcea 134 - 577 - 3130 - 3841 - Delta 14 1.75 5 0.63 126 15.75 145 18.13 Isaccea 32 8 23 5.75 162 41 217 54.25 Mahmudia 25 5 10 2 113 22.6 176 35.2 Babadag 77 9.63 72 9 297 37.13 446 55.75 Măcin 46 6.57 66 9.43 295 42.14 407 58.14 Corbu 18 4.5 15 3.75 85 21.25 118 29.5

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

185

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

186

Repartiţia pe unităţi administrativ teritoriale a agenţilor economici, pe zone, a fost următoarea: - municipiul Tulcea are 93,91% din numărul total de agenţi economici din zona sa, din care pe

sectoare: 94,25% agenţii economici din terţiar, 96,17% agenţii economici din secundar şi 79,29% agenţi economici din primar;

- în zona Isaccea sectorul primar are o pondere importantă la Isaccea şi Frecăţei; - 74,94% din agenţii economici din zona Măcin sunt în oraşul Măcin. O pondere destul de

importantă au şi comunele Luncăviţa, Văcăreni şi Smîrdan; - sectorul primar este bine reprezentat în: Măcin, Luncăviţa, Văcăreni şi Smîrdan; - sectorul secundar este bine reprezentat la Măcin 83,33%. Alte centere cu secundar se află la

Luncăviţa, Jijila, Smîrdan; - o situaţie asemănătoare se întâlneşte şi în sectorul terţiar, unde la Măcin sunt 77,63% din unităţile

unităţile economice ale zonei. Alte centre importante din terţiar sunt: Jijila, Luncaviţa şi Smîrdan; - din punct de vedere al numărului agenţilor economici cel mai important centru economic din

zona lagunară este Babadag - 37,67%. Alte unităţi administrativ teritoriale importante din această zonă sunt: Baia , Jurijovca şi M. Kogălniceanu;

- cele mai importante centere economice din sectorul primar din zona Babadag sunt: Jurilovca, M. Kogălniceanu, Babadag şi Baia;

- în sectorul secundar activează unităţi importante la: Babadag, Sarichioi, Baia şi Slava Cercheză; - din sectorul terţiar cel mai bine sunt reprezentate: Babadag, Baia, Jurilovca, Sarichioi; - în zona Murighiol cele mai importante centre sunt: Murighiol, Valea Nucarilor, Mahmudia; - sectorul primar este bine reprezentat la Murighiol, Mahmudia şi Valea Nucarilor; - cele mai importante centre din sectorul secundar sunt: Mahmudia şi Valea Nucarilor; - oraşul Sulina, din punct de vedere al numărului de agenţi economici locali activi, este un oraş al

serviciilor; - în zona Corbu, cel mai important centru este Corbu, care posedă 62,71% din total. Alte centere

semnificative sunt: M. Viteazu şi Săcele; - sectorul primar este bine reprezentat la M. Viteazu, Corbu şi Săcele; - în Corbu se află 66,67% din unităţile economice locale active din sectorul secundar şi 69,41% din

cele din terţiar; - în zona Deltei cele mai importante unităţi economice sunt: Chilia Veche, Maliuc şi Crişan; - din această zonă, în sectorul primar, se remarcă comunele Sf. Gheorghe şi Crişan; - zona Deltei este singura din cele 7 unde nu sunt prezente unităţi din sectorul secundar; - din sectorul terţiar cele mai importante centre sunt: Chilia Veche, Maliuc şi Crişan.

Profilul dominant al unităţilor administrativ teritoriale, pe principalele sectoare ale economiei, din punct de vedere al agenţilor economici local activi, este unul terţiar, cu excepţia comunei I.C. Brătianu care are un profil terţiar-primar: Analiza numărului agenţilor economici locali activi din unităţile administrativ teritoriale pe zonele delimitate şi principalele sectoare a prezentat următoarea situaţie:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

187

Numărul agenţilor economici locali activi din unităţile administrativ- teritoriale pe zone şi principalele sectoare în anul 2006

% % % Zone primar

% primar secundar secundar tertiar terţiar total total

C.A. Rosetti 0 0.0 0 0 5 4.0 5 3.4 Ceatalchioi 1 7.1 0 0 5 4.0 6 4.1 Chilia Veche 0 0.0 0 0 19 15.1 19 13.1 Crişan 3 21.4 0 0 13 10.3 16 11.0 Maliuc 1 7.1 0 0 15 11.9 16 11.0 Pardina 1 7.1 0 0 8 6.3 9 6.2 Sf. Gheorghe 3 21.4 0 0 5 4.0 8 5.5 Sulina 5 35.7 5 100 61 48.4 71 49.0 z. Deltei 14 100 5 100 126 100 145 100 mun. Tulcea 134 3.49 577 15.02 3130 81.49 3841 100 Isaccea 13 40.6 5 21.7 56 243.5 74 34.1 Frecătei 11 34.4 6 26.1 37 22.8 54 24.9 Somova 4 12.5 11 47.8 46 28.4 61 28.1 Niculiţel 4 12.5 1 4.3 23 14.2 28 12.9 z. Isaccea 32 100 23 100 162 100% 217 100% Beştepe 2 8 0 0 13 11.5 15 8.5 Mahmudia 6 24 5 50 25 42.4 36 20.5 Murighiol 10 40 1 10 51 86.4 62 35.2 Nufăru 2 8 0 0 24 40.7 26 14.8 Valea Nucarilor 5 20 4 40 28 47.5 37 21.0 z. Mahmudia 25 100 10 100 113 100 176 100 Babadag 15 19,48 26 36,11 127 42,76 168 37,67 M. Kogălniceanu 17 22,08 4 5,56 24 8,08 45 10,09 Slava Cercheză 3 3,90 8 11,11 17 5,72 28 6,28 Baia 12 15,58 12 16,67 39 13,13 63 14,13 Ceamurlia de Jos 6 7,79 0 0,00 8 2,69 14 3,14 Jurilovca 18 23,38 5 6,94 38 12,79 61 13,68 M. Bravu 2 2,60 2 2,78 6 2,02 10 2,24 Sarichioi 4 5,19 15 20,83 38 12,79 57 12,78 z. Babadag 77 100 72 100 297 100 446 100 Corbu 5 27,78 10 66,67 59 69,41 74 62,71 M. Viteazu 6 33,33 2 13,33 14 16,47 22 18,64 Istria 3 16,67 2 13,33 5 5,88 10 8,47 Săcele 4 22,22 1 6,67 7 8,24 12 10,17 z. Corbu 18 100 15 100 85 100 118 100 Măcin 21 45,65 55 83,33 229 77,63 305 74,94 Luncăvita 7 15,22 4 6,06 16 5,42 27 6,63 Smîrdan 4 8,70 3 4,55 6 2,03 13 3,19 Văcareni 5 10,87 0 0,00 12 4,07 17 4,18 I.C. Bratianu 1 2,17 0 0,00 1 0,34 2 0,49 Grindu 0 0,00 0 0,00 2 0,68 2 0,49 Jijila 8 17,39 4 6,06 29 9,83 41 10,07 z. Măcin 46 100 66 100 295 100 407 100

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate * unităţile din învăţământ şi sănătate care nu sunt organizate ca societăţi comerciale nu au fost incluse

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

188

Din distribuţia pe principale sectoare de activitate a numărului de salariaţi, rezultă că: - zona Deltei are un profil terţiar – primar, puternic susţinut de or. Sulina care deţine cca 60%

din numărul de salariaţi din acest sector, - zona Mahmudia are un profil predominant primar; - zona Babadag are un profil primar-terţiar; - zona Corbu are un profil secundar-terţiar - zonele Tulcea şi Măcin au un caracter predominant secundar

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

189

Distribuţia numărului de salariaţi ai agenţilor economici locali activi pe zone şi principalele sectoare de activitate, în anul 2006

Zona primar %

primar secundar %

secundar tertiar %

terţiar total %

total Deltă şi

or. Sulina 86 42

38,05 13,08

0 75

0,00 23,36

140 204

61,95 63,55

226 321 100,00

Isaccea- Tulcea 955 3,71 15.615 60,65 9.178 35,65 25.748 100,00 Mahmudia 489 53,68 25 2,74 397 43,58 911 100,00 Babadag 915 37,18 770 31,29 776 31,53 2.461 100,00 Măcin 299 10,63 1.952 69,42 561 19,95 2.812 100,00 Corbu 67 22,11 129 42,57 107 35,31 303 100,00 Total 2.853 8,70 18.566 56,63 11.363 34,66 32.782 100,00

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate

Valorile medii ale numărului de salariaţi ai agenţilor economici locali activi pe zone şi principalele sectoare de activitate, în anul 2006

Zona Primar Medie primar secundar

Medie secundar tertiar

Medie terţiar total

Medie zonă

mun Tulcea 714 - 15426 - 8760 - 24900 - z. Deltei 135 16.9 75 9.4 395 49.4 603 75.4 z. Isaccea 213 53.3 189 47.3 338 84.5 740 185.0 z. Mahmudia 510 102 25 5 428 85.6 963 192.6 z. Babadag 915 114.4 770 96.3 776 97 2461 307.6 z. Măcin 299 42.7 1952 278.9 561 80.14 2812 401.7 z . Corbu 67 16.75 129 32.25 107 26.75 303 75.8

Analiza grupării numărului de salariaţi ai unităţilor economice locale active relevă următoarele trăsături ale centrelor din zonele studiate:

- Cele mai importante concentrări de locuri de muncă din zona Deltei sunt: Crişan, Maliuc, Sf. Gheorghe; centre economice importante pentru sectorul primar sunt: Crişan, Sf. Gheorghe, Pardina; în sectorul terţiar cel mai bine sunt reprezentate: Maliuc, Chilia Veche şi Crişan. Oraşul Sulina, este un centru terţiar, dar dotat şi cu un important sector secundar; - in zona Isaccea, municipiul Tulcea este cel mai important centru, pe total şi pe sectoare ale

economiei, în sectorul primar centre importante mai sunt: Niculiţel, Isaccea şi Frecăţei; - din zona Babadag cele mai importante centre sunt: Jurilovca şi Sarichioi; (Jurilovca şi M.Bravu

în sectorul primar; Sarichioi şi Babadag în secundar, Jurilovca, Baia şi Sarichioi în terţiar) - în zona Mahmudia, la indicatorul salariaţi total şi în sectorul primar, cele mai importante centre

sunt Mahmudia şi Murighiol ; cele mai dezvoltate în sectorul secundar fiind Mahmudia şi Valea Nucarilor, iar în sectorul terţiar sunt Mahmudia şi Murighiol

- în zona Măcin, cel mai important centru este oraşul Măcin la indicatorul salariaţi total, salariaţi în sectorul secundar şi în terţiar, centre importante din sectorul primar şi secundar sunt: Jijila şi Smîrdan;

- în zona Corbu cele mai importante centre la indicatorul salariaţi total sunt: Corbu şi M. Viteazul; sectorul secundar este bine reprezentat în comunele Corbu şi Istria, iar comunele Corbu, M.Viteazu şi Săcele reprezintă sectorul terţiar.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

190

Gruparea unităţilor administrativ teritoriale după numărul de salariaţi pe zone şi principalele sectoare de activitate, cu ponderea acestora din total, în anul 2006

% % % Zonă primar

% primar secundar secundar tertiar terţiar total total

C.A. Rosetti 0 0,00 0 0,00 9 2.3 9 1.5 Ceatalchioi 7 5.2 0 0,00 49 12.5 56 9.3 Crişan 43 31.9 0 0,00 25 6.4 68 11.3 Chilia Veche 0 0.0 0 0,00 29 7.4 29 4.8 Maliuc 1 0.7 0 0,00 57 14.5 58 9.6 Pardina 15 11.1 0 0,00 3 0.8 18 3.0 Sf. Gheorghe 27 20.0 0 0,00 17 4.3 44 7.3 Sulina 42 31.1 75 100,00 204 51.9 321 53.2 z. Deltei 135 100,00 75 100,00 393 100,00 603 100,00 mun. Tulcea 714 2.87 15426 61.95 8760 35.18 24900 100 Isaccea 63 29.6 31 16.4 142 42.0 236 31.9 Frecătei 45 21.1 38 20.1 64 18.9 147 19.9 Somova 10 4.7 110 58.2 79 23.4 199 26.9 Niculiţel 95 44.6 10 5.3 53 15.7 158 21.4 z. Isaccea 213 100,00 189 100,00 338 100,00 740 100,00 Beştepe 8 1.6 0 0 10 2.3 18 1,98 Mahmudia 406 79.6 14 56 162 37.9 582 63,89 Murighiol 64 12.5 0 0 170 39.7 234 25,69 Nufăru 21 4.1 0 0 31 7.2 52 0,20 Valea Nucarilor 11 2.2 11 44 55 12.9 77 8,45 z. Mahmudia 510 100,00 25 100,00 428 100,00 963 100,00 Măcin 114 38,13 1881 96,36 348 62,03 2343 83,32 Luncăvita 24 8,03 8 0,41 17 3,03 49 1,74 Smîrdan 13 4,35 18 0,92 129 22,99 160 5,69 Văcareni 8 2,68 0 0,00 17 3,03 25 0,89 I.C. Bratianu 12 4,01 0 0,00 0 0,00 12 0,43 Grindu 0 0,00 0 0,00 5 0,89 5 0,18 Jijila 128 42,81 45 2,31 45 8,02 218 7,75 z. Măcin 299 100,00 1952 100,00 561 100,00 2812 100,00 Babadag 119 13,01 309 40,13 310 39,95 738 29,99 M. Kogălniceanu 48 5,25 6 0,78 40 5,15 94 3,82 Slava Cercheză 7 0,77 39 5,06 27 3,48 73 2,97 Baia 77 8,42 37 4,81 86 11,08 200 8,13 Ceamurlia de Jos 10 1,09 0 0,00 9 1,16 19 0,77 Jurilovca 502 54,86 13 1,69 219 28,22 734 29,83 M. Bravu 130 14,21 35 4,55 3 0,39 168 6,83 Sarichioi 22 2,40 331 42,99 82 10,57 435 17,68 z. Babadag 915 100,00 770 100,00 776 100,00 2461 100,00 Corbu 13 19,40 117 90,70 66 61,68 196 64,69 M. Viteazu 35 52,24 1 0,78 19 17,76 55 18,15 Istria 10 14,93 9 6,98 4 3,74 23 7,59 Săcele 9 13,43 2 1,55 18 16,82 29 9,57 z . Corbu 67 100,00 129 100,00 107 100,00 303 100,00

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

191

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate

După anliza pe zone a valorii vânzărilor (cifra de afaceri) realizate de unităţilor economice teritoriale, din anul 2006, a reieşit următoarea situaţie la nivelul teritoriului studiat:

Distribuţia după cifra de afaceri (mii Ron), a agenţilor economici din cele 7 zone, din teritoriul zonal, pe principalele sectoare de activitate, în anul 2006

Zona Primar %

primar Secundar %

secundar Tertiar %

terţiar Total Delta, şi

or. Sulina 4.579 1.191

29,44 6,91

0 779

0,00 4,52

10.974 15.269

70,56 88,56

15.553 17.240

Isaccea -Tulcea 53.010 1,98 1.620.646 60,58 1.001.510 37,44 2.675.166 Mahmudia 23.368 24,48 4.611 4,83 67.460 70,68 95.440 Babadag 81.964 40,27 47.881 23,53 73.682 36,20 203.528 Măcin 19.426 13,75 66.057 46,76 55.794 39,49 141.278 Corbu 4.776 22,68 7.548 35,85 8.732 41,47 21.057

total zonă 188.317 5,94 1.747.524 55,14 1.233.424 38,92 3.169.266

Valorile medii ale cifrei de afaceri ai agenţilor economici locali activi pe zone şi principalele sectoare de activitate, în anul 2006

Zona Primar Medie primar secundar

Medie secundar tertiar

Medie terţiar total

Medie zonă

mun. Tulcea 39576 - 1604015 - 972863 - 2616455 - Delta 8314 1039.3 779 97.4 27057 3382.1 36161 4520.1 Isaccea 10555 2638.8 16629 4157.3 2083 520.8 30469 7617.3 Mahmudia 20771 4154.2 705 141.0 69976 13995.2 98288 19657.6 Babadag 81964 10245.5 47881 5985.1 73682 9210.3 203528 25441.0 Măcin 19426 2775.1 66057 9436.7143 55794 7970.5714 141278 20182.6 Corbu 4775 1193.8 7548 1887 8732 2183 21057 5264.3

Din această situaţie reiese că:

- Zona Deltei are un produs al economiei scăzut, relativ la numărul de unităţi administrative componente, situat la cca un sfert din realizările economice ale celorlalte zone din jud. Tulcea.

- Aportul municipiului Tulcea la indicatorii cifra de afaceri totală, cifra de afaceri a sectorului secundar, precum şi cifra de afaceri a sectorului terţiar este de peste 95,00%, iar cifra de afaceri din primar se apropie de 75%; din sectorul primar se evidenţiază centrele Frecăţei, Isaccea, Ceatalchioi. După municipiul Tulcea, cele mai importante centre din terţiar sunt Somova şi Isaccea;

- Măcin este cel mai important centru în zona sa, deţinând primul loc la toţi indicatorii ce privesc cifra de afaceri; din sectorul primar amintim centrele: Jijila, Luncăviţa, Smîrdan şi Văcăreni; mici centre din sectorul secundar sunt Smîrdan şi Jijila; iar din sfera serviciilor amintim centrele Smîrdan şi Jijila;

- Babadag este cel mai important centru din zona sa ca cifră de afaceri totală, din sectoarele secundar şi terţiar; cele mai importante centre din primar sunt: Jurilovca, M.Bravu, Babadag, Baia şi M.Kogălniceanu; centre cu secundar şi terţiar sunt Sarichioi şi Baia;

- Mahmudia se află pe primul loc la toţi indicatorii în zona sa; alte centre din zonă sunt: Murighiol (primar şi terţiar) şi Valea Nucarilor (secundar);

- în oraşul Sulina predomină seviciile la indicatorul cifră de afaceri;

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

192

- Corbu este cel mai important centru din zona Corbu la indicatorii cifră de afaceri totală şi cifră de afaceri din secundar; cele mai importante centre din primar sunt M. Viteazul şi Săcele, iar din secundar Istria şi Săcele, terţiarul fiind prezent în M. Viteazul, Corbu şi Săcele;

- Crişan este cel mai important centru economic din zona Deltei la toţi indicatorii; Pentru fecare din zonele delimitate situaţia cifrei de afaceri totală şi pe sectoare, în componente, se prezintă după cum urmează:

Gruparea unităţilor administrative după cifra de afaceri (mii Ron) a agenţilor economici locali activi, pe zone şi principalele sectoare de activitate, în anul 2006

% % % din u.a.t /zonă Primar

% primar Secundar secundar Tertiar terţiar Total zonă

C.A. Rosetti 0 0 0 0 839 3.1 839 2.3 Ceatalchioi 2545 30.6 0 0 817 3.0 3362 9.3 Chilia Veche 0 0.0 0 0 1971 7.3 1971 5.5 Crişan 2719 32.7 0 0 4199 15.5 6918 19.1 Maliuc 40 0.5 0 0 2392 8.8 2433 6.7 Pardina 65 0.8 0 0 545 2.0 610 1.7 Sf. Gheorghe 1754 21.1 0 0 1025 3.8 2779 7.7 Sulina 1191 14.3 779 100 15269 56.4 17249 47.7 z. Deltei 8314 100 779 100 27057 100 36161 100 Tulcea 39576 1.51 1604015 61.30 972863 37.18 2616455 100 Isaccea 2316 21.9 1107 6.7 8282 39.7 11707 38.4 Frecătei 5991 56.8 11629 69.9 4.43 0.0 22.05 0.1 Somova 594 5.6 3855 23.2 8391 40.2 12841 42.1 Niculiţel 1654 15.7 38 0.2 4206 20.1 5899 19.4 z. Isaccea 10555 100 16629 100 20883.43 100 30469.05 100 Beştepe 213 1.0 0 0 575 0.8 789 0.8 Mahmudia 19105 92.0 434 61.6 40356 57.7 63802 64.9 Murighiol 325 1.6 17 2.4 23196 33.1 26464 26.9 Nufăru 331 1.6 0 0.0 2517 3.6 2849 2.9 Valea Nucarilor 797 3.8 254 36.0 3332 4.8 4384 4.5 z. Mahmudia 20771 100 705 100 69976 100 98288 100 Grindu 0 0,00 0 0,00 260 0,47 260 0,18 I.C. Bratianu 289.173 1,49 0 0,00 140 0,25 429 0,30 Jijila 7.029 36,18 714 1,08 3.592 6,44 11.336 8,02 Luncăvita 1.507 7,76 178 0,27 817 1,47 2.503 1,77 Măcin 8.329 42,88 64.272 97,30 42.513 76,20 115.115 81,48 Smîrdan 1.295 6,67 891 1,35 7.164 12,84 9.351 6,62 Văcareni 975.401 5,02 0 0,00 1.305 2,34 2.28 1,61 z. Măcin 19.426 100 66.057 100 55.794 100 141.278 100 Babadag 11.392 13,90 22.208 46,38 40.502 54,97 74.102 36,41 M. Kogălniceanu 9.534 11,63 288 0,60 3.754 5,10 13.577 6,67 Slava Cercheză 716 0,87 948 1,98 2.073 2,81 3.738 1,84 Baia 11.305 13,79 5.413 11,31 11.487 15,59 28.206 13,86 Ceamurlia de Jos 6.89 8,41 0 0,00 457 0,62 7.347 3,61 Jurilovca 22.638 27,62 898 1,88 8.289 11,25 31.826 15,64 M. Bravu 17.553 21,42 1.448 3,03 314 0,43 19.317 9,49

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

193

Sarichioi 1.934 2,36 16.674 34,83 6.802 9,23 25.411 12,49 z. Babadag 81.964 100 47.881 100 73.682 100 203.528 100 Corbu 568 11,91 5231 69,31 3.502 40,10 9.302 44,18 M. Viteazu 1861 38,97 55 0,73 4.219 48,32 6.136 29,14 Istria 557 11,66 1752 23,21 264 3,02 2.573 12,22 Săcele 1789 37,46 509 6,75 747 8,55 3.045 14,46 z. Corbu 4775 100 7548 100 8.732 100 21.057 100

sursa:www.listafirme.ro-date prelucrate

Profilul unităţilor administrativ teritoriale, pe principalele sectoare ale economiei, din cele 7 zone, din punct de vedere al realizării cifrei de afaceri (ron p.c.) este diferit de celelalte clasificări :

- în zona Deltei toate unităţile administrativ teritoriale au un profil terţiar, singura excepţie fiind Sf. Gheorghe care are un profil primar; oraşul Sulina impunându- se în zonă prin realizările din terţiar;

- zona Isaccea -Tulcea -secundar-terţiar; - zona Mahmudia -terţiar; - zona Măcin -secundar-terţiar; - în zona Babadag -primar-terţiar; - zona Corbu, - secundar-terţiar.

Ativităţi economice specifice zonei Deltei Dunării Pescuitul industrial Pe teritoriul RBDD, în funcţie de distribuţia spaţială a activităţilor şi a specificului pescuitului, zona de pescuit industrial se paote împărţi în 6 subzone:

- Delta Dunării (din care luciu de apă 18767 ha) - Somova - Parcheş (din care luciu de apă 936 ha) - Razim - Sinoe (66710 ha) - Unitatea Dranov - Marea Neagră (113400 ha) - Dunăre (2513 ha)

Pescăriile pot fi clasificate, după biologia peştilor, metodele şi zonele de pescuit, în trei categorii principale: pescăria peştilor de apă dulce (a. delta; b. Razim-Sinoe; c. Dunăre); pescăria peştilor migratori (a. scrumbie; b. sturioni); pescăria peştilor marini din zona litorală. Pescăria peştilor de apă dulce. Din cele cca 44 specii de apă dulce inventariate pe teritoriu, un număr de 15 – 16 specii fac obiectul pescuitului. Structura şi mărimea capturilor înregistrate în statistici reflectă răspunsul populaţiilor de peşti la modificările factorilor de mediu. Astfel, îndiguirea Luncii Dunării a fost urmată de declinul pescăriei la sfârşitul anului 1960 datorită reducerii zonelor de reproducere a crapului, care alimentau cu puiet atât delta, cât şi Complexul lacustru Razim-Sinoe. În perioada 1960 – 1970 s-a înregistrat o redresare a pescăriei, prin stabilirea unui nou echilibru în structura ihtiofaunei. Locul crapului a fost luat de speciile stagnofile ca: babuşcă, lin, caracudă, care valorificau condiţiile de reproducere şi de hrănire din deltă şi zonele adiacente. Dinamica populaţiilor era direct influenţată de factorii naturali, dintre care factorul hidrologic era cel mai important: mărimea capturilor în deltă era direct proporţională cu mărimea şi durata viiturilor Dunării, de care depindea mărimea suprafeţei de creştere şi productivitatea. În perioada următoare şi, îndeosebi, după anii 1972 – 1975 a început o nouă perioadă de declin a pescăriei în apele dulci, datorită îndiguirii celor 103 000 ha în deltă şi zonele adiacente. Astfel, factorul antropic a căpătat o influenţă din ce în ce mai mare asupra dinamicii populaţiilor de peşti. După anul 1993 situaţia capturilor de peşte a înregistrat modificări semnificative. Confom evaluărilor, cantităţile reale pescuite în 1996 – 2003 sunt de 6.000 – 7.000 tone, care includ consumul populaţiei locale, pescuitul sportiv, braconajul.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

194

Creşterea poluării Dunării cu azot şi fosfor la sfârşitul anilor 1970 şi, îndeosebi, după anul 1980 a determinat eutrofizarea apelor şi modificarea structurii comunităţilor de peşti, în care domină carasul, plătica şi babuşca. Pescăria peştilor marini. Se constată un declin al pescuitului activ în ultimii ani acesta fiind în funcţie şi de distanţa zonelor de aglomerare a şprotului. Pescăria peştilor migratori se bazează pe scrumbia de Dunăre şi pe trei specii de sturioni, care migrează din Marea Neagră în Dunăre, spre zonele de reproducere. Sturionii înregistrează un declin continuu în ultimii 30 de ani, cantităţile pescuite scăzând de la cca 300 tone (1960) la cca 6 tone (1994), declinul fiind mai pronunţat la speciile de morun şi nisetru, şi mai puţin la specia păstrugă. După anul 1994, cantitatea pescuită de sturioni a început să crească treptat, ajungând ca în anul 2003 sa atingă 19 tone. Aceasta se datorează, în mare parte, reducerii pieţii negre. Suprapescuitul sturionilor pare să fie un factor important care a determinat starea actuală a populaţiilor acestor specii valoroase. Principalele areale de pescuit sturioni sunt la sudul gurilor de vărsare Sulina şi Sfântu Gheorghe, şi pe Dunăre în toate cele 4 ţări riverane (Km 95 – 162; Km 170 – 252; Km 490; Km 740; Km 845 – 860). În anul 1997 a început un program de cercetare pentru fundamentarea strategiei de conservare a speciilor de sturioni, la care participă specialişti din România, Bulgaria,Serbia şi Ucraina, finalizat în 2000 cu Strategia de management a stocurilor de sturioni.

Organizarea ativităţilor piscicole Puncte pescăreşti pe ape interioare Pescuitul comercial, în apele interioare se desfăşoară în bazinele acvatice naturale ce constituie domeniul public naţional, respectiv pe Dunăre, în Delta Dunării, în complexul lacustru Razim-Sinoe. Pescuitul se face cu unelte de pescuit fixe sau mobile, folosindu-se ambarcaţiuni de pescuit mici. Numărul de pescari din se ridică la circa 1.350 persoane, organizaţi în cele 28 de Organizaţii/Asociaţii de Pescari Profesionişti (tabel 4), situate în 25 de puncte pescăreşti.

Punctele pescăreşti situate în judeţul Tulcea (apele interioare)

Punct pescăresc

Societatea Comerciala

Forţa de muncă

Sarichioi Org. de Producători 29 Sabangia Asociaţia Pescarilor SAFISH 21 Dunăvăţ Org. de Pescari 30 Sf. Gheorghe Org. de Producători Peşte DUNĂRE -

MAREA NEAGRĂ 84

Mila 23 Org. de Pescari IOROM Mila 23 11 Grindu Org. de Producători – Asociaţia

Profesională a Pescarilor Kaviar Grindu 120

Mila 23 Org. de Producători SOMOTELUL 18 Mila 23 Org. de Producători Asociaţia Pescarilor

MOST 16

Chilia Org. de Producători Peşte 6 Holbina Org. de Pescari Profesionişti

HOLBINA - RAZIM 13

Crişan Org. de Pescari DELTA 205 Crişan Org. de Producători – Asociaţia NĂVODUL 32 Sulina Org. de Producători Peşte 68 Popina –Holbina Org. de Producători POPINA 12 Tulcea Org. de Producători VULTURU PLEŞUV 12

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

195

Sulina Org. de Pescari 67 Jurilovca Grupul de Producători Piscicoli RAZIM 178 Iazurile Org. de Pescari MARIVAS 14 Murighiol Org. Pescarilor Profesionişti din Murighiol 56 Matiţa - Merhei Org. Producătorilor de Peşte 53 Sulina Org. Producătorilor de Peşte

CHEFALUL 15

Sfî. Gheorghe Org. de Producători BLACK SEE 28 Plopu Org. de Pescari 11 Mahmudia Org. de Producători Mahmudia 8 Gorgova Org. de Producători PESCAR ACTIV 62 Turtucoaia Asociaţia pescarilor 82 Măcin Org. Pescarilor Profesionişti 33 Tulcea Org. de Producători ESSOX LUCIUS 4 Crişan Org. de Producători RECHINUL 56

Puncte pescăreşti situate de a lungul litoralului românesc al Mării Negre Pescuitul marin din sectorul litoralului românesc al Mării Negre se realizează în două moduri: - pescuit activ - cu navele trauler costiere, echipate cu traul pelagic, ce activează în zona de larg, la adâncimi mai mari de 20 m; - pescuit staţionar - practicat de-a lungul litoralului, în cele 30 de puncte pescăreşti, situate între Sulina-Cap Midia, în zona costieră de mică adâncime, cu unelte de tip pasiv.

Punctele pescăreşti situate în judeţul Constanţa (apele interioare)

Punct pescăresc

Societatea Comerciala

Zona de activitate

Forţa de muncă

Istria Sinoe

Organizaţia Pescărească de Producători Sinoe Lacul Sinoe 30

Nuntaşi Organizaţia Pescărească de Producători Lacul Nuntaşi 15

Punctele pescăreşti de amatori (sportivi) situate în judeţul Constanţa

Punct pescăresc Tip Localitate Corbu Mare Lac Corbu Corbu Mic Lac Corbu Iortmac Lac Ceamurlia

Dinamica capturilor pescăreşti a. sectorul marin românesc Pană în 1980, ponderea pescuitul la litoralul Mării Negre era mică, reprezentand doar 8% din captura totală a pescuitului marin şi oceanic, fiind obţinută în principal printr-un pescuit staţionar de-a lungul litoralului cuprins între Sulina şi Mangalia. Începand cu anii '80, când alături de pescuitul pasiv s-a trecut la un pescuit activ, prin înfiintarea flotei de pescuit costier (primele 2 nave trauler 25 m), capturile s-au dublat. În perioada 1950-1965, practicând un pescuit pasiv şi în unele momente unul activ cu nave de lemn de tonaj mic (de tip baleniera şi şainer), s-au realizat producţii ce au oscilat intre 3.171 t/1950 si 11.088 t/1961. În intervalul 1966-1980, capturile din zona marină au oscilat între 3.120 t/1969 si 7.900 t/1979,

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

196

fiind realizate doar din pescuit pasiv (taliene şi setci de calcan), amplasate de-a lungul litoralului romanesc. Reutilarea si reorganizarea flotei de pescuit costiere, din anii 80, prin dotarea cu noi traulere (tip Baltica şi TCMN), capturile româneşti au crescut progresiv, de la 10.080 t /1981 la 15.835 t /1986. După 1990, începe declinul activităţii de pescuit prin reducerea treptată, în special a efortului de pescuit, datorat scăderii echipării. Capturile realizate au scăzut brusc la jumătate, diminuarea lor continuând de la un an la altul (13.836 t/1989; 6.251 t/1990; 3.060 t/1994; 2.507 t/1999; 2.431 t/2001, 2.116/2002 şi sub 2.000 /2003).

b. sectorul apelor interioare Productia de a Romaniei, din apele interioare, s-a redus de aproape sapte ori, fata de perioada de dinainte de 1989. Consumul anual de carne de peşte este de circa 3 kilograme/locuitor, fata de o medie de 25 kilograme/locuitor in Uniunea Europeana, Romania importând anual în jur de 50-60 mii tone de peşte şi preparate, în valoare de peste 40 milioane dolari. Dupa 1990 s-a produs reducerea productiei totale interne de peşte de la 74.000 tone în 1989, la mai putin de 10.000 de tone în prezent, o evoluţie asemănătoare a avut şi pescuitul în apele interioare, care a scăzut de la 19.582 tone la circa 8.000 tone (anii de excepţie 1995 şi 2003). Înainte de 1989 producţia totală de peşte a României (inclusiv pescuitul oceanic) se apropia de 300.000 tone anual şi ne situa pe locul trei sau patru în Europa. Pescuitul comercial, în apele interioare se desfăşoară în bazinele acvatice naturale ce constituie domeniul public naţional, respectiv pe Dunăre, în Delta Dunării, în complexul lacustru Razim-Sinoe. Numărul de pescari din Delta Dunării şi Dunăre se ridică la circa 3.000.

Componenţa pe specii a capturilor a. sectorul marin Dacă în anii ´60, ai secolului XX, în lista speciilor pescuibile în zona Mării Negre, erau peste 50 de specii, în prezent, numărul acestora s-a redus foarte mult, apărând doar 10 specii principale. Cercetătorii ruşi afirmă existenţa în partea de nord-est a Mării Negre a circa 166 specii (27 specii de apă dulce), din care 111 specii sunt de origine atlantică, 29 specii ponto-caspice, 6 specii aclimatizate, 9 specii endemice şi 23 de specii locale. În studiile romăneşti efectuate de-a lungul litoralului vestic al Mării Negre au fost întâlnite 50 de specii, dar doar 20 apar în statisticile de pescuit. O principală cauză a scăderii numărului de speci în Marea Neagră este reducerea salinităţii şi a temperaturi apei, fapt cea dus la dispariţia unor specii de bază în activitatea de pescuit trecută. Speciile pelagice deţin ponderea în capturile realizate în sectorul românesc, din care familia Clupeidae este principalul grup de peşti (peste 70% din captura totală), reprezentată de patru specii: şprot, gingirică, scrumbie de Dunăre şi rizeafcă. Dintre acestea un aport însemnat este adus de sprot (85-90% din captura totală), urmat la mare distanţă de gingirică (3%) şi scrumbie de Dunăre (1,5%). Alături de aceste specii în capturi mai apar speciile: hamsie, stavrid, aterină, lufar, chefal, chefal cu ochi roşii, zărgan, corb de mare, milacop, sparus. Din cele peste 20 de specii demersale din statisticile F.A.O. pentru Marea Neagră, în sectorul marin românesc sunt semnalate doar 10 apartinand a 7 familii. La fel ca pe ansamblul întregii mări şi în zona litoralului românesc ponderea cea mai ridicata revine familiei Gadidae (Merlangius merlangus euxinus) (88%). b. sectorul apelor interioare Ihtiofauna din zona Dunării şi Delta Dunării este foarte variată, cuprinzând zeci de specii. Cele mai importante specii de peşti ce apar frecvent în capturile pescarilor profesionişti sunt: scumbie de Dunăre, somn, crap, mreană, plătică, morunaş, caras, obleţ, batcă, roşioară, lin, avat, ştiucă, şalău, cosaş, sânger, biban. Alături de aceste specii în capturile mai apar sub forma de exemplare izolate: babuşcă, guvidul de baltă, caracudă, obeţ mare, babuşcă, văduviţă, ghiborţ, etc.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

197

Situaţia capturilor de peşte din RBDD (tone) în perioada 1993 – 2004

Anu

l

Tot

al

Car

as

Bab

uşcă

Plat

ică

Som

n

Cra

p

Şală

u

Ştiu

că

Bib

an

Scru

mbi

e

Stur

ioni

Alte

spec

ii

1993 5 972 2 276 647 524 45 119 214 7 13 317 20 378

1994 6 526 1 679 1081 1 121 28 106 287 6 6 946 5 229

1995 5 074 1 368 586 1 382 22 63 99 4 4 649 8 193

1996 3 573 1 095 315 1 044 14 28 81 11 5 484 5 88

1997 3 595 998 289 1 032 20 41 85 28 3 680 7 58

1998 3 630 1 100 220 1 060 17 25 54 5 4 451 5 39

1999 2 964 1 016 297 940 80 119 141 52 16 23 13 50

2000 3 070 1 154 368 883 95 112 68 95 23 83 18 31

2001 2 732 920 272 822 110 125 80 78 27 116 24 55

2002 3 108 970 273 882 115 117 104 73 17 261 25 79

2003 2 668 910 122 885 99 185 64 42 7 215 19 56

2004 2 707 1 152 155 569 78 191 62 38 12 383 17 49

Identificarea deficienţelor cu care se confruntă pescuitul industrial • Probleme ale pescăriilor:

- Declinul pescăriilor - Declinul speciilor valoroase - Modificarea structurii speciilor din capturi - Intensificarea activităţii de pescuit - Politica sectorială privind exploatarea durabilă a resursei pescăreşti este confuză - Administrarea resursei este împărţită şi reclamată de mai multe instituţii - Comercializarea resursei se face ca orice alt bun de consum - Monitorizare defectoasă sau inexistentă - Urmărire şi control ineficiente - Lipsa fonduri de investiţii, administrare şi cercetare

• Probleme de legislaţie şi administrare Divergenţe şi puncte de vedere diferite privind legislaţia piscicolă şi atribuţiile administrării pescăriei la nivel naţional şi în teritoriul RBDD. • Dreptul de pescuit Divergenţe privind forma şi modul de atribuire a dreptului de pescuit.

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Atribuirea dreptului de pescuit direct pescarilor de către ARBDD, (sau alta formă de administraţie de stat)

-Relaţie directă între Administraţie şi pescari. -Încurajează privatizarea şi asocierea pescarilor. -Creşte eficienţa controlului -Crează premizele implicării pescarilor în protecţia şi

- Cheltuieli umane şi materiale în activitatea de reglementare şi popularizare. - Conflicte de interese. -Efectele pozitive sunt estompate de sistemul de monopol al colectării pestelui şi de sistemul de taxe.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

198

conservarea resursei b) Concesionarea dreptului de pescuit asociaţiilor de pescari privaţi

-Aplicare formei de co-management -Reducerea rolului statului la nivel operaţional

-Necesită timp pentru constituirea asociaţiilor. (opţiune termen lung)

c) Concesionare dreptului de pescuit companiilor private din afară pe bază de licitaţie

-reduce costurile de ARBDD -transferă responsabilităţile concesionarului -taxe colectate pe resursă

-creează intermediari -relaţia patron-pescar va incuraja piaţa neagră -licenţa individuală va fi lipsită de sens -responsabilitatea pescarilor va diminua -monopol al preţurilor pescar, dictate de patron -expierenţa interbelică a acestui tip de concesionare a dus la ruinarea bălţilor (Gr. Antipa, 1916)

• Comercializarea peştelui Sistem de colectare a peştelui de la pescari inadecvat economiei de piaţă:

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Menţinerea situaţiei actuale -Pe termen scurt, nu generează

conflicte -Stimulează piaţa neagră, pierderi pentru buget. -Sistem de monopol, inadecvat economiei de piaţă. -Descurajează privatizarea pescarilor

b) Autorizarea amenajării mai multor puncte de colectare fixe în aceeaşi zona de pescuit.

-Preţuri de achiziţie rezultate din competiţie. -Creşterea veniturilor legale ale pescarilor şi reducerea pieţei negre. -Îmbunătăţirea monitoringului. -Venituri suplimentare la bugetul de stat. -Încurajeaza privatizarea.

-Afectează interesele societăţilor comerciale de stat. -Cheltuieli suplimentare pentru reglementare şi control.

c) Autorizarea punctelor colectoare ambulante.

-Reducerea timpului între pescuit şi condiţionare. -Reducerea efortului pescarilor. -Creşterea veniturilor legale ale pescarilor. -Încurajează privatizarea. -Adaptare la sezonalitatea pescuitului.

-Dificultăţi tehnice de respectare a normelor sanitare. -Cheltuieli şi dificultăţi sporite pentru control şi reglementare. -Afectează funcţionarea punctelor colectoare fixe. -Riscuri în asigurarea permanenţei colectării peştelui.

d) Coexistenta sistemelor a, b, c cu preţuri minime de achiziţie de la pescari fixate de către stat

-Asigură un cadru competiţional cu şanse egale pentru societăţile de stat şi private.

-Rigiditate specifică sistemelor cu preţuri controlate. -Necesită periodic reactualizări de preţuri.

Deficienţe în sistemul de comercializare a peştelui după faza de colectare:

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Menţinerea sistemului actual -Nu sunt -Criterii subiective de stabilire a

preţurilor. -Stimulează piaţa neagră şi corupţia.

b) Sistem de vânzare prin licitaţie în pieţe en gros, cu marfa la vedere.

-Preţuri stabilite de raportul cerere-ofertă.

-Necesită timp, investiţii şi reglementări specifice. -Lipsa de experienţă în organizare.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

199

-Manipulări suplimentare a peştelui. -Risc de depreciere a calităţii.

c) Sistem de vânzare en gros prin licitaţie la bursa, fără marfa la vedere.

-Preţuri stabilite de raportul cerere-ofertă. -Creşterea calităţii mărfii. -Reducerea manipulărilor.

-Necesită timp, investiţii şi reglementări specifice. -Lipsa de experienţă în organizare.

d) Sistem de preţuri controlate de către stat (achiziţie, en gros, cu amănuntul).

-Circulaţie mai rapidă a peştelui spre piaţă. -Cheltuieli umane şi materiale mai reduse. -Uşor de aplicat, eficienţă pe termen scurt în perioada de tranziţie.

-Preţurile nu sunt stabilite de raportul cerere-ofertă. -Menţine sistemul de vânzare preferenţială şi de monopol. -Necesită reactualizări de preţuri.

e) Sistem de vânzare en gros prin negociere între asociaţiile de pescari care deţin puncte colectoare şi comercianţi.

-Reducerea implicării directe a statului. -Sistem bazat pe cerere şi ofertă. -Reducerea manipulărilor.

-Necesită timp pentru asociere şi experimentări. -Incertitudini privind Opţiunea asocierii.

f) Vânzare cu amănuntul de către producătorii-pescari prin magazine proprii sau în pieţe amenajate.

-Creşterea calităţii peştelui. -Reducerea pieţei negre şi preţului peştelui de calitate. -Sistem adecvat pentru pescarii privaţi neasociaţi sau asociaţii familiale.

-Asigură desfacerea unor cantităţi limitate de peşte. -Necesită investiţii proprii şi ale Administraţiei locale. -Necesită reglementări privind înregistrarea peştelui şi regimul fiscal.

Exploatări piscicole

Din suprafaţa totală amenajată, 50 % a fost destinată creşterii în sistem furajat cu ciclu de creştere de 2 ani, iar restul în regim nefurajat cu ciclu de creştere de 3 ani. În crescătorii se cresc, de regulă, speciile: Cyprinus carpio (crap), Ctenopharyngodon idella (cosaş), Hypophathalmichthys molitrix (sânger), Aristichthys nobilis (novac). Cele 3 specii chinezeşti au avut o proporţie de 29% în perioada 1969 – 1974, 40 % după 1989 şi peste 50 % după 1989. Producţiile totale obţinute în amenajările piscicole nu au crescut proporţional cu suprafaţa amenajată. Este important de menţionat că deşi suprafaţa şi producţiile totale au crescut, producţia marfă livrată la piaţă a rămas, în general, la acelaşi nivel de 4.000 – 5.000 tone/an. Cele mai mari cantităţi livrate la piaţă, respectiv 6 000 tone/an s-au înregistrat în anii 1976 – 1977, dar cu un consum de furaje de peste 20.000 tone/an.

Este cunoscut faptul că activitatea de piscicultură a fost, întotdeauna, susţinută de stat prin subvenţii, înregistrând în fiecare an pierderi. Astfel, este semnificativ faptul că în perioada 1970 – 1974 pierderile au reprezentat jumătate din profitul planificat. După anul 1990, activitatea de piscicultură s-a redus cu cca 70 – 75 % în suprafaţă. Identificarea deficienţelor cu care se confruntă amenajările piscicole ineficiente productiv Suprafeţele concesionate în vederea exploatării lor prin piscicultură sunt cuprinse în 27 de amenajări (din cele 30 existente pe teritoriul Deltei Dunării şi a complexului lacustru Razim-Sinoe). În urma constatărilor şi analizelor pe teren precum şi a preluării datelor tehnico-economice din seturile de chestionare privind evaluarea stării actuale a suprafeţelor cu folosinţă piscicole concesionate, au fost identificate deficienţele referitoare la obiectivele ameliorative şi de exploatare, pe baza acestora fiind formulate câteva caracteristici generale ale modului de funcţionare ale acestor amenajări piscicole. Se poate constata că aceste amenajări se confruntă cu o gamă largă de deficienţe de natură tehnică, organizatorică sau de management, care fac dificilă demararea sau materializarea proiectelor concesionarilor de exploatare piscicolă a acestor incinte. Societăţile comerciale care au concesionat suprafeţe cu folosinţă piscicolă din cadrul amenajărilor piscicole din Delta Dunării sunt obligate să asigure folosirea permanentă şi continuă a bunurilor

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

200

concesionate conform destinaţiei lor, să respecte condiţiile de mediu impuse de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi de alte organisme de reglementare, să nu provoace prejudicii mediului şi schimbări în domeniul ecologic. Suprafeţe cu folosinţă piscicolă nu sunt exploatate în totalitate, cu consecinţe negative asupra potenţialului productiv al acestor terenuri. Datorită privatizării lente şi a statutului juridic incert al terenurilor, nivelul investiţiilor este redus. Suprafeţele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de întreţinere, exploatare şi modernizare ridicate. Aşa cum s-a specificat şi în studiul efectuat în 2005, în marea majoritatea amenajărilor piscicole se constată un proces continuu de extindere a vegetaţiei emerse şi de reducere a luciului de apă, ajungându-se ca în anul 2000 să se înregistreze o acoperire a bazinelor de 80 – 100 % : Ceamurlia I-II, Dunavăţ I-II, Enisala, Obretin I, Perişor, Periteaşca sau amenajări cu eleşteele lăsate complet pe uscat : Maliuc, Stipoc, Carasuhat, Grădina Olandezului, Obretin II, Rusca. Comparându-se hărţile digitizate ale eleşteelor amenajărilor piscicole şi ale luciilor de apă din aceste bazine, pentru anul 1975, respectiv 2000, s-a înregistrat o scădere dramatică a luciului de apă a eleşteelor : de la cca 62 % în 1975, la cca 25 % în 2000 (Fig. nr. 1). În amenajările unde există preocuparea de a se aplica cu stricteţe tehnologiile piscicole utilizate în mod curent – Sarinasuf, Murighiol, Sabangia, Tauc, Topraichioi - suprafeţele acoperite cu vegetaţie dură nu depăşesc 25-30%.

28717,3 ha

17785,1 ha

7219,3 ha

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

Gradul de acoperire cu vegetaţie emersă a suprafeţelor amenajărilor piscicole în 1975 comparativ cu anul 2000

Supraf. tot. amenaj. piscicole analizate în 1975Total luciu apa anul 1975Total luciu apa anul 2000

ha

61,93%

25,14%

100,00%

Rezultatele studiilor şi cercetărilor efectuate în cadrul proiectului de monitoring al amenajărilor piscicole existente pe teritoriul Deltei Dunării au scos în evidenţă câteva caracteristici generale, aplicabile cvasitotalităţii agenţilor economici care au concesionat terenuri exploatabile piscicol : • Marea majoritate a societăţilor comerciale care au concesionat terenuri în amenajările luate în

studiu nu urmăresc respectarea obiectivelor prevăzute în caietele de sarcini, obligatorii pentru derularea contractelor de concesionare. Multe dintre aceste societăţi comerciale utilizează terenul amenajărilor piscicole pentru agricultură şi creşterea animalelor, pentru etapele viitoare, concesionarii vizând utilizarea terenurilor în aceleaşi scopuri. Numai

• societăţile comerciale care au concesionat terenurile aparţinând amenajărilor piscicole amplasate în vecinătatea Lacului Razelm (Sarinasuf, Sabangia, 6 Martie, Lunca), au realizat deja o serie de investiţii în obiective hidroameliorative şi de exploatare pentru punerea lor în funcţiune, în vederea aplicării tehnologiilor de creştere a peştelui, valorificând prin piscicultură, agrement, pescuit sportiv şi pescuit în regim liber de inundaţie în proporţie de peste 65 % din suprafaţa productivă, cu perspectiva de a ajunge la parametrii de producţie pentru care au fost proiectate

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

201

• În ordinea frecvenţei şi importanţei lor, se pot diferenţia următoarele categorii de deficienţe de ordin tehnic înregistrate în exploatarea incintelor piscicole concesionate din Delta Dunării :

- acoperire eleştee cu vegetaţie dură (stuf, papură, rogoz) - diguri de centură şi de compartimentare deteriorate sau tasate datorită circulaţiei

necontrolate sau a infiltrării apei - canale de alimentare, de evacuare, drenoare şi gropi de pescuit colmatate - instalaţii hidrotehnice (călugări de alimentare–recirculare, deversoare, staţii de reproducere

artificială) deteriorate sau dezafectate - staţii de pompare dezafectate, agregate de pompare nefuncţionale - reţele de alimentare cu energie electrică interioare şi exterioare dezafectate sau debranşate - eleştee amplasate pe terenuri sărăturate sau turboase - cote ridicate ale platformei eleşteelor datorate colmatării sau cu pantei de scurgere - cantoane, magazii furaje, hale ambalare peşte degradate - mijloace ineficiente de limitare sau îndepărtare a păsărilor ihtiofage

• Dintre societăţile care utilizează eleşteele concesionate pentru piscicultură, doar câteva populează bazinele pepinierelor cu cantităţi mici de material biologic, aceste cantităţi neregăsindu-se, scriptic, în producţia de peşte de consum.

• Se constată din partea celor mai mulţi concesionari de a valorifica potenţialul piscicol al eleşteelor prin utilizarea acestora pentru activităţi recreative, în special de pescuit sportiv.

• Amenajările piscicole propuse a fi supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică prezintă deficienţe tehnice majore : canalele drenoare prezintă un grad înalt de colmatare, staţiile de pompare sunt dezafectate, amenajările

• sunt deconectate de la reţeaua de energie electrică, constatându-se faptul că societăţile comerciale concesionare nu sunt interesate în producerea de peşte. Suprafaţa luciului de apă din eleştee este mult diminuată datorită invadării acestora cu vegetaţie emersă, stuf, papură, bazinele fiind acoperite în proporţie de 40 – 100 %.

Clasificarea amenajărilor piscicole din Delta Dunării după criteriul gradului de funcţionalitate

Amenajări funcţionale Amenajări cu deficienţe Amenajări nefuncţionale

(propuse pentru lucrări de reabilitare a infrastructurii)

(pretabile pentru lucrări de reconstrucţie ecologică)

1. Sarinasuf 2. Murighiol I (242 ha) 3. Iazurile I-II (513 ha) 4. 6 Martie 5. Lunca I-II (779 ha) 6. Babadag 7. Tauc 8. Dranov-Ghiol 9. Chilia II (Hreblea) 10. Topraichioi 11. Sabangia 12. Chilia I (1090 ha) 13. Litcov (300ha)

1. Litcov (400 ha) 3. Iazurile III (941 ha) 4. Enisala 5. Chilia II Hreblea (114 ha) 6. Lunca I-II-III (277 ha)

1. Maliuc 2. Rusca 3. Chilia I (1 140 ha) 4. Popina 5. Stipoc 6. Ceamurlia I-II 7. Obretin I-II 8. Enisala (92 ha) 9. Carasuhat II 10. Grădina Olandezului 11. Dunavăţ I-II 12. Perişor 13. Periteaşca 14. Murighiol (2 018 ha) 15. Holbina I-II

Total : 11 875 ha Total : 1 824 ha Total : 29 515 ha

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

202

Evaluarea nivelului de eutrofizare din eleşteele amenajărilor piscicole Caracteristicile tehnice ale eleşteelor supuse studiului eutrofizării apei (2007) sunt următoarele:

Nr. crt.

Amenajarea piscicolă

Eleşteul Supraf. ha

Tehnologiautilizată

Categ. de peşte

Furajare Îngrăş. chimice

1. AP Tauc EC 1 238 CC crap + fito da da 2. AP Topraichioi EC 220 CP+CC crap + fito nu nu 3. AP Lunca I EC 2 378 CC crap + fito nu nu 4. AP Lunca III EC 6 48 CC crap + fito da da 5. AP 6 Martie EC 1 510 CC crap + fito nu nu 6. AP Babadag - 1 800 CC crap + fito nu nu 7. AP Sabangia EC 9 66 CC crap + fito da nu 8. AP Iazurile II EC 4 136 CP crap + fito da nu 9. AP Sarinasuf ECo+ 1 34 CC crap + fito da da 10. AP Sarinasuf Bex 1 1 CC crap + fito da da 11. AP Sarinasuf Bex 2 1 CC crap + fito da da 12. AP Murighiol Eco 1 26 CC crap + fito da nu 13. AP Litcov EC 1 135 CP+CC crap + fito da da 14. AP Litcov EC 2 125 CP+CC crap + fito da da 15. Perişor EC 1 333 EL specii diverse nu nu 16. Dranov BI 1 25 CC crap + fito nu nu 17. Obretin II EC2 580 EL specii diverse nu nu

* CP - creştere puiet (vara I-a), CC - creştere peşte consum (vara a II-a), EL - exploatare liberă

Evaluarea deficienţelor de ordin tehnic identificate în funcţionarea amenajărilor piscicole concesionate în Delta Dunării Deficienţele de ordin tehnic identificate în funcţionarea amenajărilor piscicole concesionate în Delta Dunării au fost următoarele:

Nr. crt.

Denumirea amenajării

piscicole

Supraf. concesionată

(ha)

Categorii de deficienţe tehnice sau de infrastructură

1. Babadag 1 800 - diguri degradate (90 %) datorită solurilor turboase 2. Carasuhat II 220 - eleşteele nefuncţionale, acoperite cu vegetaţie

- staţie de pompare dezafectată - diguri degradate - reţeaua electrică dezafectată - canale drenoare cu un înalt grad de colmatare

3. Ceamurlia I 2 900 - canale drenoare colmatate - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (80 %) - staţii de pompare dezafectate - diguri şi instalaţii hidrotehnice degradate

4. Ceamurlia II 600 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) - staţii de pompare dezafectate - diguri şi instalaţii hidrotehnice degradate - canale drenoare colmatate

5. Chilia I 1 084 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (30-70 %)

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

203

- staţia de reproducere artificială nefuncţională - staţii de pompare dezafectate - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - terenuri sărăturate

6. Chilia II (Hreblea) 58 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (30 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate (50 %) - unele staţii de pompare descompletate

7. Dranov-Ghiol 2 270 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - digul de centură degradat - staţii de pompare dezafectate

8. Dunavăţ I 1 505 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (20 %) - diguri parţial degradate

9. Dunavăţ II 1 575 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - călugări nefuncţionabili

10. Enisala 420 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (80 %) - canale drenoare colmatate şi canal alimentare parţial colmatat - staţie de pompare defecte - călugări de alimentare – recirculare degradaţi

11. Grădina Olandezului

265 - staţii de pompare dezafectate - deconectare de la reţeaua electrică

12. Iazurile 1-2 513 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) 13. Iazurile 3 448 - diguri de apărare deteriorate (30 %)

- diguri de compartimentare deteriorate (75 %) - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (25 %) - soluri sărăturate (10 %)

14. Iazurile 4 78 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (30 %) - tasare diguri de compartimentare

15. Litcov 700 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (15 %) - diguri parţial degradate - soluri turboase şi sărăturate (10 %)

16. Lunca 1 788 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (60 %) - diguri parţial degradate - canale drenoare colmatate (80 %)

17. Lunca 3 236 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate

18. Lunca 4 834 - lipsă îngrăşăminte organice - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) - canale drenoare colmatate

19. Maliuc 452 - canale drenoare colmatate - lucrări de artă degradate - staţie de reproducere artificială dezafectată - staţii de pompare alimentare-evacuare inutilizabile - reţeaua de alimentare cu energie electrică debranşată

20. Murighiol 242 - călugări de alimentare – recirculare degradaţi (50 %) - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - canale de alimentare şi drenoare parţial colmatate

21. Obretin I 2 308 - diguri de compartimentare tasate - canale de alimentare şi drenoare colmatate - staţii de pompare nefuncţionale - staţia de reproducere artificială nefuncţională

22. Obretin II – Ferma 1

67 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (stuf, papură, rogoz) (100 %) - reţelele de alimentare cu energie electrică interioare şi exterioare dezafectate - călugări degradaţi nefuncţionabili - staţii de pompare dezafectate

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

204

- canale de alimentare şi drenoare colmatate 23. Obretin II –

Ferma 2 40 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (90 %)

- canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - reţelele de alimentare cu energie electrică dezafectate

24. Obretin II – Ferma 3

107 - platforma eleşteelor cu un înalt grad de sărăturare (EC12, EC13)

25. Obretin II – Ferma 4

37 - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - diguri degradate - călugări deterioraţi - reţeaua de alimentare cu energie electrică dezafectată

26. Perişor 2 270 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) 27. Periteaşca 1 709 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %)

- staţii de pompare nefuncţionale 28. Popina 6 176 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură şi vegetaţie

forestieră (salcie, sălcioară) - cote ridicate ale platformei eleşteelor - diguri de compartimentare deteriorate sau ocupate cu vegetaţie forestieră - canale de alimentare, evacuare, drenoare colmatate - staţii de pompare nefuncţionale - staţie de reproducere artificială descompletată şi deteriorată - reţeaua electrică parţial deteriorată

29. Rusca 1 252 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (20-30 %) - eleşteele cu sol turbos şi cu panta de scurgere neadecvată - diguri degradate (80 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - agregate de pompare nefuncţionale - construcţii hidrotehnice (călugări) degradate - cantoane, magazii furaje, hale ambalare peşte degradate - staţii de pompare deteriorate

30. Rusca 3 92 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură - terenuri sărăturate - canal magistral şi canale drenoare colmatate - diguri de compartimentare degradate - staţii de pompare dezafectate

31. Rusca 4 374 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (15 %) - canale drenoare colmatate

32. Rusca 6 446 - eleştee nefuncţionale - canale drenoare colmatate - diguri deteriorate datorită circulaţiei necontrolate - călugări cu uzură avansată - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate

33. Sarinasuf 590 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) şi vegetaţie submersă (50 %) - diguri deteriorate (25 %)

34. Stipoc 1 344 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - instalaţii hidrotehnice şi staţie de incubaţie dezafectate - staţii de pompare dezafectate - reţelele de alimentare cu energie electrică dezafectate

35. Tauc 313 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (15 %) - gropi de pescuit colmatate

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

205

36. Topraichioi 240 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (70 %) - suprafeţe neinundabile (25 %) - diguri parţial degradate - canal de alimentare (lac Babadag) şi drenoare parţial colmatate

37. 6 Martie 1 050 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (25 %) - diguri parţial degradate (10 %)

Din situaţia evidenţelor tehnice existente, a evidenţelor contabile a agenţilor economici ce valorifică incintele amenajate, analizând parametrii tehnici pentru aprecierea evoluţiei generale a amenajărilor, a funcţionalităţii lucrărilor hidrotehnice, a aplicării tehnologiilor specifice piscicole, incintele piscicole din Delta Dunării pot fi evaluate, al ora actuală, ca aparţinând următoarelor trei categorii distincte :

Amenajări funcţionale Amenajări cu deficienţe

(propuse pentru lucrări de reabilitare a infrastructurii)

Amenajări nefuncţionale

(propuse pentru lucrări de reconstrucţie ecologică)

Sarinasuf, Iazurile, 6 Martie, Lunca, Babadag, Tauc, Dranov-Ghiol

Litcov, Obretin I, Ceamurlia II (Sarica), Caraorman, Topraichioi

Maliuc, Rusca, Chilia I, Chilia II (Hreblea), Popina, Stipoc, Ceamurlia I, Obretin II, Enisala (ECo+1, ECo+2, ECo+3), Carasuhat II, Grădina Olandezului, Dunavăţ I, Dunavăţ II, Holbina I, Holbina II, Perişor, Periteşca

Turismul Stadiul actual de valorificare turistică Turismul de cură heliomarină este o formă specifică a turismului de odihnă, care a cunoscut o mare dezvoltare, o dată cu creşterea surmenării şi a numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieţii moderne din marile aglomeraţii urbane. Bioclimatul marin excitant-solicitant, având o însorire ce depăşeşte 12-13 zile/lună în sezonul estival, plaja şi apa de mare fac parte din factorii naturali de cură importanţi în terapia profilactică, dar şi curativă a bolilor reumatismale. Nivelul moderat de ioni naturali, cu precădere ioni pozitivi determină un microclimat aeroelectric moderat solicitant pentru organism. Localităţi indicate pentru acestă formă de turism: Sulina, Sfîntu Gheorghe, Perişor-Portiţa. Turismul sportiv este o formă a turismului de agrement, motivat de dorinţa de a învăţa şi de a practica diferite activităţi sportive, ca o consecinţă tot mai pregnantă a vieţii sedentare a populaţiei urbane din zilele noastre. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv îl ocupă sporturile nautice de vară (canotaj, schi nautic, yahting), la care se adaugă dorinţa de cucerire a naturii, plimbările şi excursiile, pescuitul sportiv şi vânătoarea sportivă. Turismul de vânătoare sportivă prezintă interes pentru turiştii români şi străini şi se organizează în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului, pe fondurile de vânătoare: Razim, Caraorman, Crişan, Sulina, Cardon, Mila 23, Ilgani, unde se vânează păsări şi animale sălbatice din luna august până în luna martie. Turismul de pescuit sportiv este o formă de turism atractivă atât pentru turiştii români cât şi pentru cei străini. Permisul de pescuit sportiv se obţine odată cu autorizaţia-permis, de la cele două puncte de intrare în Delta Dunării din municipiul Tulcea. Programele pentru pescari sunt diversificate: caravane, tabere, concursuri, pescuit subacvatic în lacurile adânci, pescuit la ştiucă, pescuit la copcă. Turismul pentru practicarea sporturilor nautice

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

206

Un loc important în îmbogăţirea ofertei turistice pentru tineret îl reprezintă diversificarea agrementului nautic şi al altor forme specifice acestui segment. În cadrul turismului naval, care foloseşte ca mijloc de transport navele maritime şi fluviale, s-a dezvoltat turismul nautic sportiv, care constă în excursii şi plimbări de agrement cu bărci cu motor şi vele, cu caiacuri canoe, pe traseele oferite de porţiunile navigabile, precum şi de oglinzile de apă ale lacurilor naturale, ale deltelor şi lacurilor de acumulare. Practicarea sporturilor nautice se organizează între Complexul Lebăda şi Mila 23, în zonele Maliuc (către Lacul Furtuna), Crişan Popas, pe canalul Sulina, în zonele Crişan şi Sulina – cherhana. Se pot organiza concursuri de bărci cu rame, cu ambarcaţiuni, pânze, ştafetă cu bărci, concursuri tehnico-aplicative cu bărci de agrement, de îndemânare pentru pescuit, caravane nautice, croaziere şi concursuri internaţionale pe Dunăre şi în Deltă, concursuri sportive pentru pescari, etc. Extinderea excursiilor rămâne în continuare forma specifică de practicare a turismului în Deltă – de 1-2 zile, cu hidrobuze şi de 5-6, cu hoteluri şi pontoane plutitoare. Turismul rural reprezintă o coordonată importantă a strategiei de valorificare a resurselor turistice din Delta Dunării, reprezentând şi o sursă de venituri şi de emancipare a populaţiei. Această formă de turism constituie principala cale de dezvoltare socio-economică a localităţilor deltaice; cei mai mulţi turişti sunt interesaţi de obiceiurile localnicilor, mult diferite faţă de restul ţării, de satele tipic pescăreşti, cu case acoperite de stuf, de lotcile folosite ca principal mijloc de locomoţie, de preparatele pescăreşti. Turismul rural are mari posibilităţi de dezvoltare în satele Crişan, Sfîntu Gheorghe, Mahmudia, Murighiol, Caraorman, Chilia, Periprava etc. Turismul rural s-a practicat sporadic şi în localităţile în care nu existau echipamente turistice de cazare. Localitatea Sfîntu Gheorghe este un exemplu tipic: deşi nu sunt condiţii de confort corespunzătoare (apă, curent electric, aprovizionare), anual s-au înregistrat 4-5 mii de turişti. Poziţia geografică a teritoriului, peisajul deosebit de-a lungul traseelor turistice şi numărul mare de atracţii turistice cu valenţe estetice, cultural-istorice şi ştiinţifice stabilesc turismul itinerant / de circulaţie – ca formă de turism specifică judeţului Tulcea. Tranzitul turistic se desfăşoară de-a lungul traseelor rutiere. Pentru practicarea turismului de circulaţie sunt necesare o serie de măsuri: modernizarea traseelor de interes turistic, îmbunătăţirea căilor de acces la toate obiectivele turistice menţionate, dezvoltarea reţelei de comerţ specific, asigurarea serviciilor de cazare şi servire a mesei în principalele localităţi de pe traseele turistice, intensificarea acţiunilor promoţionale. Turismul itinerant este determinat de valoarea estetică, ştiinţifică, educativă şi artistică a obiectivelor turistice, precum şi modul de răspândire a lor. Această formă de turism se poate realiza în mai multe combinaţii de trasee şi variante, mai scurte sau mai lungi, combinate cu mersul pe jos, după preferinţă, sau în funcţie de timpul de care dispun turiştii. Turismul de odihnă şi recreere – practicabil în destinaţiile clasice: Crişan - Lebăda, Crişan - sat, Maliuc, Sulina sau în alte localităţi deltaice, cu cazare în pensiuni şi gospodării. Turismul ştiinţific – pentru specialişti, cercetători, studenţi, fiind favorizat de marea diversitate naturală din interiorul Rezervaţiei. Turismul balnear se realizează prin valorificarea însuşirilor curative ale nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate pentru tratarea reumatismului cronic.

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare Situaţia unităţilor de cazare din zonă care au autorizare de funcţionare valabilă în luna februarie 2008 este prezentată în continuare:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

207

Situaţia unităţilor de cazare din zonă pe categorii Categoria de comfort

1 Stea 2 Flori 2 Stele 3 Flori 3 Stele 4 Flori 4 Stele 5 Flori 5 stele Total Nr_unităti 8 21 14 16 51 9 26 1 2 148 Nr_camere 240 116 206 92 730 85 371 7 37 1884 Nr_locuri 485 232 399 195 1485 176 732 14 74 3792 Sursa: Studiu PATN –Secţiunea VI Zone turistice

Structuri turistice de alimentaţie O altă componentă importantă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă unităţile de alimentaţie publică. Acest segment este alcătuit din unităţi cu profil complex, menite să asigure atât condiţii de servire a mesei, cât şi de divertisment, cu o varietate tipologică şi de confort similară celei hoteliere, funcţionând, cel mai adesea, într-o relaţie de interdependenţă cu unităţile de cazare. Ele sunt grupate în mai multe categorii, în funcţie de apartenenţa lor la o unitate de cazare, în funcţie de specific sau de serviciile oferite. Conform M.I.M.M.C.T.P.L., în luna februarie 2008 în Judeţul Tulcea funcţionau 40 structuri de alimentaţie, de tip restaurant vânătoresc, restaurant clasic, restaurant pescăresc, restaurant pensiune, disco bar, bufet bar, cafe bar, bar de zi, bar de noapte, snack bar, cu o capacitate totală de 4.288 locuri.

Situaţia unităţilor de alimentaţie din judeţul Tulcea – februarie 2008 Nr. crt. Denumire Tipul unităţii Categoria Nr.

locuri 1 Doi Iepuraşi Restaurant vânătoresc 2 stele 200 2 Wels Restaurant clasic 4 stele 150 3 PD 302 Disco bar 3 stele 120 4 Sat de vacanţă Roşu Restaurant clasic 3 stele 20 5 Sat de vacanţă Roşu Restaurant clasic 3 stele 120 6 Sunrise Disco bar 4 stele 200 7 Sunrise Restaurant clasic 4 stele 140 8 Egreta Restaurant clasic 4 stele 110 9 La Nisip Bufet bar 3 stele 20 10 La Talian Disco bar 3 stele 200 11 Mini - Market Restaurant clasic 3 stele 200 12 Portiţa Bar de noapte 4 stele 80 13 Vila Corp 1 Restaurant clasic 3 stele 112 14 Lunca Bar de noapte 4 stele 100 15 Mon Jardin Restaurant clasic 4 stele 250 16 Finesse Restaurant clasic 4 stele 40 17 Mila 35 Restaurant pescăresc 3 stele 150 18 Diadema 5523 Restaurant clasic 2 stele 20 19 Visconti Cafe bar 2 stele 20 20 Club Bar de zi 5 stele 60 21 Delta Nature Resorts Restaurant clasic 5 stele 440 22 Cormoran Restaurant clasic 4 stele 20 23 Atlantis Disco bar 1 floare 200 24 Casa Albastră Restaurant clasic 2 stele 200 25 Egreta Albă Restaurant clasic 2 stele 40

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

208

26 Europolis Restaurant clasic 2 stele 210 27 Europolis Restaurant clasic 2 stele 150 28 Insula Restaurant pensiune 2 stele 50 29 Republica Snack-bar 2 stele 24 30 Atlantis Bar de zi 3 stele 80 31 Atlantis Restaurant clasic 3 stele 350 32 Noblesse Restaurant clasic 3 stele 20 33 Bella Rimini Pd 7496 Restaurant clasic 4 stele 42 34 Delta 2 Restaurant clasic 4 stele 20 35 Pd 2094 Restaurant clasic 4 stele 20 36 Pd 2881 Restaurant clasic 4 stele 18 37 Steaua Deltei Restaurant clasic 4 stele 18 38 Sunqest Pd - 7494 Restaurant clasic 4 stele 18 39 Danubius Restaurant clasic 5 stele 20 40 Dunărea Salbatică Pd Restaurant clasic 3 stele 36

TOTAL 4.288 Analiza circulaţiei turistice Evoluţia principalilor indicatori ai circulaţiei turistice pentru Delta Dunării (inclusiv municipiul Tulcea), în perioada 2003 – 2007 este prezentată în tabelul următor:

Cererea turistică înregistrată pentru Delta Dunării, inclusiv municipiul Tulcea (2003-2007) Nr. sosiri Nr. înnoptări Durata medie a sejurului Anii Total Români Străini Total Români Străini Total Români Străini

2003 36.985 28.606 8.379 74.533 56.695 17.838 2,0 2,0 2,1 2004 72.592 56.026 16.566 128.759 98.974 29.785 1,8 1,8 1,8 2005 76.961 54.074 22.887 151.162 105.188 45.974 2,0 1,9 2,0 2006 54.624 42.835 11.789 139.798 112.091 27.707 2,6 2,6 2,4 2007 73.767 53.322 20.445 145.978 112.368 33.610 2,0 2,1 1,6

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2003-2007 Analiza circulaţiei turistice reflectă următoarele aspecte:

• o evoluţie fluctuantă a numărului de turişti sosiţi, atât per total, cât şi detaliat pentru turiştii români şi pentru turiştii străini; • după o tendinţă pozitivă din perioada 2003-2005 a urmat un an de recesiune (2006), datorat problemelor generate de gripa aviară; • cu toate acestea în perioada analizată (2003-2007) numărul total de turişti s-a dublat; • o creştere mai spectaculoasă s-a înregistrat în privinţa turiştilor străini (+144,0%), faţă de doar 86% pentru turiştii români.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

209

Evoluţia numărului de sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare din Delta

Dunării

7 3 , 7 6 7

5 4 , 6 2 4

7 6 , 9 6 17 2 , 5 9 2

3 6 , 9 8 55 3 , 3 2 2

4 2 , 8 3 5

5 4 , 0 7 45 6 , 0 2 6

2 8 , 6 0 6 16 , 5 6 68 , 3 7 9

2 2 , 8 8 711, 7 8 9

2 0 , 4 4 5

0

20,000

40,000

60,000

80,000

100,000

2003 2004 2005 2006 2007

total

români

străini

• în ciuda reducerii numărului de turişti în anul 2006, an marcat de gripa aviară, datorită unei politici bazate pe preţuri scăzute, numărul înnoptărilor nu a fost foarte tare afectat (în special înnoptările turiştilor români care au continuat să crească chiar şi în acest an); • în perioada analizată numărul de înnoptări a crescut cu 96,9% (98,2% pentru turiştii români şi 88,4% pentru turiştii străini);

Evoluţia numărului de înnoptări în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare din Delta Dunării

5 6 , 6 9 5

7 4 , 5 3 3

12 8 , 7 5 9

15 1, 16 213 9 , 7 9 8 14 5 , 9 7 8

112 , 0 9 1 112 , 3 6 810 5 , 18 89 8 , 9 7 4

17 , 8 3 82 9 , 7 8 5

4 5 , 9 7 42 7 , 7 0 7 3 3 , 6 10

020,00040,00060,00080,000

100,000120,000140,000160,000

2003 2004 2005 2006 2007

total

români

străini

• ponderea turiştilor străini a crescut de la 22,66% în 2003 la 27,72% în anul 2007;

22.66% 22.82%

29.74%

21.58%

27.72%

0.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%

30.00%

35.00%

2003 2004 2005 2006 2007

Ponderea turiştilor străini în total turişti cazaţi în Delta Dunării

• în privinţa duratei medii a sejurului, după o creştere spectaculoasă a acesteia de la 1,8 -2,0 zile în perioada 2003-2005 la 2,6 zile în anul 2006, creştere pusă pe seama ofertelor promoţionale şi a tarifelor reduse din acel an, se observă o revenire în ultimul an de analiză la nivelul înregistrat înainte.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

210

• dacă în anul 2003 turiştii străini aveau un sejur mai lung (2,1 zile faţă de 2,0 zile), în prezent (2007) situaţia s-a inversat (sejurul turiştilor străini a scăzut la 1,6 zile, faţă de 2,1 zile sejurul turiştilor români).

Evoluţia duratei medii a sejurului pentru structurile de cazare din Delta Dunării

2 . 6

1. 8 1. 9

2 . 6

2 . 12 . 12 . 4

1. 6

2 , 0 2 , 0 2 , 01. 8

2 , 0 2 , 01. 8

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

2003 2004 2005 2006 2007

total

români

străini

Sosirile turiştilor străini în Deltă, pe ţări de provenienţă a evoluat în felul următor:

Sosirile turiştilor străini, în funcţie de ţara de provenienţă (2003 – 2007) 2003 2007 Ţara de

provenienţă turişti % turişti % Germania 1987 23,7% 5194 25,40% Italia 1106 13,2% 2890 14,14% Austria 1025 12,2% 2478 12,12% Norvegia - - 2378 11,63% Franţa 636 7,6% 1947 9,52% Spania - - 1302 6,37% Grecia - - 627 3,07% Japonia - - 350 1,71% Marea Britanie 245 2,9% 275 1,35% Israel 168 2,0% - - SUA 129 1,5% - - Ungaria 85 1,0% - - alte ţări 2998 35,80% 3004 14,69% TOTAL 8.378 100,0 20.445 100%

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2003, 2007

Structura turiştilor străini, pe ţări de provenienţă analiză comparativă 2003 – 2007

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

211

2003

23. 7%

13. 2%

12. 2%

35. 80%

7. 6%2. 9%2. 0%

1. 0%1. 5%

Germania

Italia

Austria

Franţa

Marea Britanie

Israel

SUA

Ungaria

alte ţări

25.4%

14.1%12.1%11.6%

9.5%6.4%

3.1%1.7% 1.3%

14.7%

2007

Germania

Italia

Austria

Norvegia

Franţa

Spania

Grecia

Japonia

Marea Britanie

alte ţări

Conform datelor din tabelul de mai sus se poate observa o creştere spectaculoasă (+144,0%) a numărului de turişti străini în perioada 2003 – 2007. Comparativ cu anul 2003 s-au înregistrat puţine modificări în structura numărului de turişti străini. Astfel, pe primele trei locuri au rămas tot turiştii germani (25,4%), italieni (14,1%) şi austrieci (12,1%). Deosebit de interesantă este şi analiza circulaţiei turistice pe tipuri de structuri de cazare şi pe categorii de confort.

Sosiri şi înnoptări ale turiştilor în structurile de cazare, pe tipuri de unităţi, pentru zona Delta Dunării, inclusiv municipiul Tulcea (2007)

sosiri - total români străini număr % număr % număr %

Hoteluri 56.584 76,71% 37.651 70,61% 18.933 92,60% Moteluri 358 0,49% 190 0,36% 168 0,82% Hanuri 112 0,15% 110 0,21% 2 0,01% Vile turistice 4915 6,66% 4.453 8,35% 462 2,26% Cabane turistice 112 0,15% 87 0,16% 25 0,12% Pensiuni turistice 5825 7,90% 5.140 9,64% 685 3,35% Campinguri 1927 2,61% 1.882 3,53% 45 0,22% Popasuri turistice 124 0,17% 105 0,20% 19 0,09% Sate de vacanţă 282 0,38% 247 0,46% 35 0,17% Tabere de elevi şi preşcolari 2578 3,49% 2578 4,83% - 0,00%

Căsuţe turistice 856 1,16% 806 1,51% 50 0,24% Spaţii de cazare pe nave 94 0,13% 73 0,14% 21 0,10% Total 73.767 100,00% 53.322 100,00% 20.445 100%

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2007

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

212

Sosirile turiştilor în structurile de cazare din Delta Dunării, pe tipuri de unităţi (2007)

7 6 . 7 1%

6 . 6 6 %

7 . 9 0 % 2 . 6 3 %3 . 4 9 %2 . 6 1% Hoteluri

Vile turistice

Pensiuni turistice

Campinguri

Tabere de elevi şi preşcolari

alte unităţi

Se observă faptul că cea mai mare parte a turiştilor sosiţi în Delta Dunării preferă unităţile hoteliere (76,7%), urmate fiind în preferinţele turiştilor de pensiunile turistice (7,9%) şi vilele turistice (6,7%). Turiştii străini care au ales petrecerea unei vacanţe în Delta Dunării au ales într-o proporţie şi mai mare unităţile hoteliere (92,6%, comparativ cu doar 70,6% pentru turiştii români).

Sosiri şi înnoptări ale turiştilor în structurile de cazare, pentru zona Delta Dunării, pe categorii de confort (2007)

sosiri - total români străini număr % număr % număr %

4 stele 21.480 29,12% 14.580 27,34% 6.900 33,75% 3 stele 42.301 57,34% 29.175 54,71% 13.126 64,20% 2 stele 6.333 8,59% 5.979 11,21% 354 1,73% 1 stea 963 1,31% 900 1,69% 63 0,31% neclasificate 2.690 3,65% 2.688 5,04% 2 0,01% Total 73.767 100,00% 53.322 100,00% 20.445 100%

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2007

29.12%

57.34%

8.59% 1.31% 3.65%

Sosirile turiştilor în structurile turistice din Delta Dunării, pe categorii de confort (2007)

4 stele

3 stele

2 stele

1 stea

neclasificate

Având în vedere distribuţia sosirilor de turişti pe categorii de confort se observă faptul că Delta Dunării prezintă interes pentru clasa de mijloc şi pentru clasa superioară. Astfel, cei mai mulţi turişti au fost înregistraţi la categoria 3 stele (57,3%), urmaţi fiind de categoria 4 stele (29,1%), în timp ce în unităţile de 1-2 stele şi în cele neclasificate s-au înregistrat cumulat mai puţin de 15% din numărul de turişti. Turiştii străini preferă unităţile cu un grad de confort superior (3-4 stele) în mai mare măsură decât turiştii români (98% faţă de doar 82%). Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra circulaţiei turistice din Delta Dunării este necesară o analiză comparativă cu situaţia înregistrată la nivelul celorlalte destinaţii turistice.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

213

Sosiri şi înnoptări în structurile de primire turistică, pe zone turistice din România (2003 – 2007) 2003 2007

turişti înnoptări turişti înnoptări Zona turistică

număr % număr % număr % număr % Delta Dunării, inclusiv municipiul Tulcea

36.985 0,73 74.533 0,42 73.767 1,06 145.978 0,71

Staţiuni balneare 673.387 13,32 5.831.252 32,68 742.071 10,64 5.442.505 26,43 Staţiuni din zona de litoral, exclusiv oraşul Constanţa

718.220 14,20 4.200.426 23,54 796.162 11,42 4.054.625 19,69

Staţiuni din zona montană 747.830 14,79 1.876.226 10,51 997.742 14,31 2.217.780 10,77

Bucureşti şi oraşe reşedinţă de judeţ, exclusiv Tulcea

2.291.323 45,31 4.361.034 24,44 3.309.977 47,48 6.582.852 31,97

Alte localităţi şi trasee turistice 588.948 11,65 1.501.112 8,41 1.052.206 15,09 2.149.609 10,44

Total 5.056.693 100 17.844.583 100 6.971.925 100 20.593.349 100 Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2003, 2007

După cum se observă, zona turistică Delta Dunării deţine o pondere destul de redusă a indicatorilor circulaţiei turistice, comparativ cu celelalte zone analizate, dar cu toate acestea importanţa acestei destinaţii turistice pentru turismul românesc este de necontestat. În perioada 2003-2007 ponderea turiştilor sosiţi în Delta Dunării faţă de total ţară a crescut de la 0,73% la 1,06%. O altă modalitate prin care poate fi studiată cererea turistică pentru Delta Dunării o reprezintă analiza sezonalităţii turistice. Coeficientul de concentrare Gini corectat ia valori în intervalul [0,1]. O valoare a coeficientului mai aproape de 0 indică un grad de concentrare mai redus, iar mai aproape de 1 indică un nivel superior al concentrării, respectiv al sezonalităţii.

Repartizarea lunară a numărului turişti pentru zona Delta Dunării (2007) Luna Număr turişti pondere (%) Ianuarie 2.318 3,14% Februarie 2.456 3,33% Martie 2.551 3,46% Aprilie 4.148 5,62% Mai 6.546 8,87% Iunie 8.916 12,09% Iulie 11.932 16,18% August 10.258 13,91% Septembrie 10.327 14,00% Octombrie 7.062 9,57% Noiembrie 4.548 6,17% Decembrie 2.705 3,67% Total 73.767 100,00%

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2007 Un indicator extrem de util în analiza activităţii turistice este gradul de ocupare sau indicele de utilizare a capacităţii, indicator sugestiv în aprecierea eficienţei unităţilor de cazare, care face legătura între cerere (numărul de înnoptări) şi ofertă (capacitatea de cazare în funcţiune). În tabelul nr. 22 este făcută analiza evoluţiei indicilor de utilizare netă a locurilor de cazare din zona Delta Dunării şi la nivel naţional.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

214

Gradul de ocupare al unităţilor de cazare în perioada 2003-2007 Zona 2003 2004 2005 2006 2007

Delta Dunării 22,4 28,3 28,4 25,5 26,6 Total ţară 34,6 34,3 33,4 33,6 36,0

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, 2003 - 2007 În privinţa indicelui de utilizare netă a locurilor de cazare se observă faptul că valoarea acestui indicator pentru unităţile din zona Delta Dunării este mult sub media pe ţară (26,6% faţă de 36,0%), iar acest lucru se datorează în parte şi unei sezonalităţi mult mai mari pentru această zonă.

Evoluţia indicelui de utilizare netă a locurilor de cazare, la nivel de ţară ş i pentru Delta Dunării (2003 – 2007)

2 2 ,4 %

2 8 ,3 % 2 8 ,4 %2 5,5% 2 6 ,6 %

3 4 ,6 % 3 4 ,3 % 3 3 ,4 % 3 3 ,6 % 3 6 ,0 %

0

5

10

15

20

25

30

35

40

2003 2004 2005 2006 2007

Delta DunăriiTotal ţară

Tendinţe în dezvoltarea turismului În prezent, la scara intrnaţională, turismul este caracterizat printr-o concurenţă puternică între destinaţii. În aceste condiţii, destinaţiile au din ce în ce mai mult nevoie de un nou model de politică turistică care să le influenţeze poziţia concurenţială în condiţiile concurenţei mondiale. Din acest punct de vedere politica de dezvoltare a turismului trebuie să stabilească principiile şi condiţiile necesare îmbunătăţirii poziţiei concurenţiale, prin prisma:

• dezvoltării produsului turistic, astfel încât să asigure o valorificare superioară a condiţiilor factoriale existente şi ridicarea calităţii acestuia; • stimulării cererii, în condiţiile dezvoltării şi adaptării ofertei turistice în cadrul unui program de dezvoltare şi promovare a produsului turistic; • modernizării şi dezvoltării infrastructurii, ca o condiţie de bază a existenţei pieţei interne şi a pătrunderii acesteia pe piaţa concurenţei; • organizării şi dezvoltării spaţiale, prin urmărirea valorificării şi conservării elementelor de mediu ca şi componente de bază ale ofertei prezente şi de viitor. • îmbunătăţirii cadrului general de funcţionare a sectorului într-o economie de piaţă concurenţială.

Poziţia Uniunii Europene şi a Organizaţiei Mondiale a Turismului privind turismul este că “acesta este unul din sectoarele economice cele mai durabile şi cele mai dinamice din lume” (Francisco Frangialli, Secretar General al Organizaţiei Mondiale a Turismului). Problema cheie a dezvoltării durabile presupune susţinerea:

• necesităţii continuării dezvoltării economice şi sociale; • îmbunătăţirii şi conservării stării de mediu ca singura cale pentru creşterea calităţii vieţii; • principiului fundamental al echităţii în cadrul aceleaşi generaţii, respectiv justeţea distribuirii prosperităţii în cadrul societăţii. • conservării biodiversităţii ecosistemelor.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

215

Practicile managementului şi dezvoltarea turismului durabil sunt aplicabile tuturor formelor de turism în orice tip de destinaţie, incluzând turismul de masă, precum şi alte segmente turistice variate. Astfel, turismul durabil trebuie:

• să folosească optim resursele mediului care reprezintă un element cheie în dezvoltarea turismului, menţinând procesele ecologice esenţiale, ajutând la prezentarea moştenirii naturale şi biodiversităţii. • să respecte autenticitatea socioculturală a comunităţilor gazdă, să păstreze moştenirea lor culturală existentă, valorile tradiţionale şi să contribuie la înţelegerea şi toleranţa interculturală. • să asigure operaţii economice de lungă durată şi viabile, furnizând beneficii socio-economice la toţi participanţii, care să fie distribuite în mod egal, incluzând locuri de muncă stabile, servicii sociale pentru comunitate şi care să contribuie la combaterea sărăciei. •

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

216

4. CONTEXTUL SUPRATERITORIAL Zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este un sistem deschis care pune probleme deosebite din punct de vedere al cercetării/monitorizării ştiinţifice şi al administrării. Din aceste cauze zona necesită stabilirea permanentă a unor relaţii de colaborare pentru studiul şi acţiunile care se derulează într-un cadru extins, pe plan teritorial şi instituţional. În acest context, sunt de remarcat două categorii de relaţii în cadrul suprateritorial al zonei: a. colaborări şi schimburi de experienţă şi informaţii, care au loc între parteneri interesaţi în studiul şi monitorizarea zonelor umede, acţiunile comune care au la bază un plan managerial comun. şi b. schimburile aferente proceselor economice ce depăşesc cadrul zonal.

a. În cadrul Programului de dezvoltare regională, susţinut de Consiliul Europei, în scopul aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, România, Republica Moldova şi Ucraina au semnat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervaţiei transfrontieră "Delta Dunării şi zona inferioară a râului Prut ". Tot în anul 2000 România a iniţiat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina crearea "Coridorului verde al Dunării". Aceste cooperări în spaţiul RBDD au generat o multitudine de iniţiative şi acţiuni comune materializate în proiecte şi programe1.

De la înfiinţarea sa Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii a încheiat acorduri de cooperare cu alte zone umede similare: 1. Protocol privind Acordul de Înfrăţire şi Cooperare tehnică între Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (România) şi Asociaţia Marquenterre Nature (Franta) (1991-1994, 1995-1998) 2. Memorandum de Înţelegere între Ministerul Mediului(România) şi Ministerul Transportului, Lucrărilor publice şi Gospodărirea Apelor (Olanda) (1995-2000)- privind cooperarea în domeniul managementului integrat al apelor, respectiv cooperarea în domeniul cercetării ecologice şi hidrologice pentru refacerea şi managementul sistemelor de ape şi a zonelor umede din Delta Dunării şi Olanda 3. Memorandum de Întelegere între Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (România) şi Comitetul pentru Ecologie şi Resurse Naturale al Regiunii Astrahan (Federatia Rusă) -1996. 4. Memorandum de Înţelegere între Parcul Naţional Biesbosch, Olanda şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării(România), (1995-2000, 2001-2006), privind cooperarea în domeniul managementului, informării, educaţie de mediu, cercetare şi ecoturism în Delta Dunării şi Biesbosch. 5. Memorandum de Înţelegere între Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare "Delta Dunării"(România) şi Administraţia Rezervaţiei Naturale Dunaiskiy Plavni (Ucraina), (1996-1999), privind cooperarea în instruirea personalului, studii asupra biodiversităţii, management, refacere ecologică şi conştientizare publică în cele două zone umede. Pentru crearea mecanismelor de consultare la toate nivelele, cu cei implicaţi, cum ar fi colectivităţile locale, utilizatorii din bazinul hidrografic, beneficiarii serviciilor de gospodărirea apelor, prin Legea 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor 107/1996 s-a prevăzut crearea Comitetelor de bazin, organizate teritorial la nivelul Direcţiilor de Ape ale Administraţiei Naţionale Apele Române (Argeş-Vedea, Jiu, Olt, Mureş, Someş-Tisa, Crişuri, Prut, Buzău-Ialomiţa, Dobrogea-Litoral, Banat, Siret).

Pentru protecţia şi utilizarea apelor fluviului a fost adoptată Convenţia privind cooperarea în utilizarea durabilă a fluviului Dunărea care oferă cadrul legal de cooperare pentru asigurarea protecţiei apei şi resurselor ecologice, precum şi pentru utilizarea lor durabilă în Bazinul Dunării. Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), cu sediul la Viena coordonează toate activităţile desfăşurate în cadrul Convenţiei şi este principalul organism de decizie al Convenţiei.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

217

România a devenit stat membru al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea în 1995, odată cu ratificarea, prin Legea nr. 14/1995, a Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. ICPDR serveşte drept platformă pentru coordonare la nivel bazinal în vederea dezvoltării şi iniţierii Planului de management bazinal al fluviului Dunărea. Totodata, ICPDR este puternic implicată în implementarea Directivei Cadru pentru Apă 2000/60/EC a Uniunii Europene la nivelul Bazinului Hidrografic al Dunării, principalul obiectiv al Convenţiei. În luna noiembrie 2000, Parţile la Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea şi-au manifestat voinţa de a implementa Directiva Cadru pentru Apă şi de a coopera în cadrul ICPDR pentru realizarea, până în 2009, a unui singur Plan de management bazinal al fluviului Dunarea, la nivelul întregului bazin dunărean.

Euroregiunea "Dunărea de Jos" Înfiinţată în 1998 Euroregiunea "Dunărea de Jos", îşi propune printre altele şi promovarea unor acţiuni privind protecţia mediului, conservarea diversitaţii biologice şi dezvoltarea durabilă. Euroregiunea "Dunărea de Jos" cuprinde judeţele Galaţi, Brăila şi Tulcea (România), judeţul Cahul (Republica Moldova) şi Regiunea Odessa (Ucraina).

"Coridorul Verde al Dunarii" În 1999 a luat fiinţă "Coridorul Verde" al Dunării, la iniţiativa României, prin încheierea unui protocol de colaborare între Ministerele Mediului din Bulgaria, Moldova, România şi Ucraina, prin care se va crea un sistem de zone protejate de-a lungul Dunării de Jos, inclusiv Delta Dunării.

Cooperarea pentru Zona Naturală Protejată transfrontieră a Deltei Dunării şi Prutului Inferior În iunie 2000, Ministerele Mediului din Republica Moldova, România şi Ucraina au semnat Acordul de stabilire a "Zonei de protecţia naturii din Delta Dunării(Rezervaţia Biosferei Delta Dunării- Romania, Rezervaţia Biosferei Dunării - Ucraina) şi Prutul Inferior(Rezervaţia Stiinţifica Prutul Inferior - Republica Moldova)"

b. Cele mai importante activităţi ce au loc în cadrul suprateritorial al zonei sunt turismul şi transportul. Sectorul Brăila - Tulcea se bucură de resurse turistice variate, suficient de interesante pentru a permite amenajări turistice atractive. Formele de turism generate de aceste resurse sunt pescuitul sportiv, turismul cultural şi religios, turismul uval, sporturile nautice, croaziere pe Dunăre şi în Delta Dunării - Marea Neagră. De asemenea, se poate avea în vedere dezvoltarea turismului de congrese şi reuniuni în principalele centre turistice Brăila, Galaţi şi Tulcea. Transportul este reprezentat în principal de căile rutiere, ferate şi navale care deservesc traficul regional şi internaţional. Riscuri tehnologice În zonă există puţine surse de risc tehnologic, cele mai importante aflându-se în vecinătatea sa.Tipurile de hazarde chimice şi localităţile în care există intreprinderi generatoare de acest tip de riscuri sunt:

- Potenţial mediu de poluare cu clor (100 – 1000 tone) - Brăila - Potenţial mic de poluare cu amoniac (0 – 100 tone) – Galaţi, Brăila - Potenţial mic de explozie (0 – 1.000 tone) – Brăila, Isaccea - Potenţial foarte mare de explozie (250.000 – 500.000 tone) – Galaţi

------------ 1 Principalele planuri, programe şi proiecte bazate pe relaţii de colaborare în zonă au fost: 1. Plan de management pentru protecţia biodiversităţii şi dezvoltare durabilă in zonele naturale protejate din cadrul Euroregiunii “Dunărea de Jos” Partener principal: Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” Parteneri: Consiliile Judeţene Tulcea, Cahul, Republica Moldova, Consiliul Regional Odessa, Regiunea Odessa, Ucraina, Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Dunarea” din Vilkovo, Ucraina, Administraţia Rezervaţiei Stiinţifice “Prutul de Jos”, Republica Moldova, Consorzio per lo Sviluppo Economico e Sociale del Polesine, Rovigo, Italia.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

218

2. Programul PHARE 2000 Coeziune Economica şi Socială Dezvoltarea Resurselor Umane în Contextul Restructurării Industriale

Proiect: Cursuri postuniversitare cu recunoaşterea reciprocă a două diplome – Euromaster. Partener principal: Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi Parteneri: Consiliile Judeţene Tulcea, Galaţi, Buzău, Braila, Vrancea, Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Galaţi. Subcontractant: Universitatea Paris XII- Val de Marne, Franta. Proiect: Reţea regională de centre de formare continuă şi managementul calităţii totale – REFORM Partener principal: Universitatea “Dunarea de Jos” Galaţi. Parteneri: Consiliile Judeţene Tulcea, Galaţi, Buzău, Brăila, Vrancea, Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Galaţi 3.Proiect: Dezvoltarea resurselor umane în domeniile: construcţiilor, urbanismului şi amenajării teritoriului. Parteneri: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti / Consiliul Judeţului Galaţi, Consiliul Judeţean Tulcea

4. Proiect LIFE NATURA (LIFE05NAT/RO/000169) „Salvarea Pelicanului creţ din Delta Dunării” (2005 -2009) având ca beneficiar: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii şi parteneri: Societatea Ornitologică Română şi Royal Society for the Protection of Birds. Obiective proiectului sunt: menţinerea efectivelor şi protecţia populaţiei de Pelecanus crispus din Delta Dunării; desemnarea a cinci locaţii ca Arii de Protecţie Specială Avifaunistică; măsuri de conservare care vor îmbunatăţi condiţiile de cuibărire.

5. Proiect Phare CBC RO 2004 /016.942.01.01 “Sistem integrat pentru monitoringul factorilor de mediu, biodiversitaţii şi resurselor naturale din Rezervaţia Biosferei Transfrontaliera Delta Dunării Romania/Ucraina” ce se desfăşoară in perioada 2006- 2008. Obiectivul principal este: Îmbunatăţirea nivelului de integrare transfrontalieră în regiuni de frontieră (rezervaţii ale biosferei) pentru stabilirea unor baze bune privind dezvoltarea economică durabilă prin dezvoltarea unor sisteme de infrastructura transfrontalieră. 6. Proiect „ Delta Dunării – Peisajul anului 2007- 2009” derulat de ARBDD în parteneriat cu organizaţia International Friends of Nature (Austria), Prietenii Naturii din România, Institutul Naţional Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea. Prin proiectul „Peisajul anului" organizaţia Prietenii Naturii, împreună cu reprezentanţii asociaţiilor, organizaţiilor şi reprezentanţilor administraţiei locale, doresc să aduca regiunea in atenţia europeană, să sprijine, să elaboreze şi să implementeze proiecte de dezvoltare durabilă şi iniţiative de viitor, respectiv să finanţeze proiecte deja existente sau in derulare. Lansarea oficială la nivel european reprezentată de festivitatea proclamaţiei va avea loc in data de 2-3 iunie 2007 in Tulcea cu diverse acţiuni şi manifestaţii.

7. Proiect de cooperare descentralizata între Italia, România, Moldova şi Ucraina, având drept obiectiv certificarea şi protecţia mediului din zona Deltei Dunării, realizat pe baza experienţei italiene după standardele definite de Uniunea Europeană pe baza Regulamentului 761/01 – EMAS. Proiectul este finanţat din Programul de Cooperare Descentralizată al Regiunii Veneto, având drept obiectiv sprijinirea autoritaţilor publice locale din Euroregiunea „Dunărea de Jos” în procesul de aliniere la standardele UE în domeniul protecţiei mediului, biodiversitaţii şi protecţiei naturii şi va fi implementat in anul 2007. 8. Proiect Phare CBC RO-2005/017-539.01.01 „Cooperare transfrontalieră pentru demonstrarea multiplelor utilizări şi beneficii ale refacerii zonelor umede (polderele Zagen şi Stensovsko Plavni) in Rezervatia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării Romania- Ucraina” (2007 – 2008) Proiectul va contribui la realizarea obiectivului global al Programului, de a imbunătăţi integrarea transfrontalieră pentru o dezvoltare economică durabilă. Activităţile sale principale vor fi: elaborarea unui studiu de fezabilitate şi a unui studiu de impact pentru reconstrucţia polderului Zagan , prin schimb de experienţă cu reconstrucţia Polderului Stensovsko Zhibrianskie Plavni din Ucraina, şi din UE (zonele de graniţă), diseminarea rezultatelor prin intermediul materialelor informative. Proiectul va produce un studiu de Fezabilitate şi un Studiu de Impact pentru reconstrucţia polderului Zagan. În etapa urmatoare, vor demara investiţii pentru activitatea de reconstrucţie. Parteneri: Rezervaţia Biosferei Dunărea a Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, Sucursala Tulcea a Agenţiei Naţionale “Apele Romane”, Consiliul Local Tulcea, Consiliul Judeţean Tulcea.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

219

Managementul integrat al zonei costiere (MIZC) Promovarea MIZC în Europa s-a amplificat după comunicatul Comisiei de resort adresat Consiliului şi Parlamentului UE din 19951, care a cerut intensificarea acţiunilor de protecţie împotriva degradării continue a zonelor costiere ale continentului. Ca urmare a fost instituit un program de proiecte demonstrative prin care s-au identificat următoarele principii ale MIZC:

- abordarea comprehensivă a problemelor ZC; - perspectiva pe termen lung a programelor; - un management adaptabil; - respectarea specificităţii locale; - acţiunea asupra proceselor naturale; - implicarea tuturor factorilor interesaţi; - implicarea administraţiilor locale afectaţi; - combinarea tipurilor de instrumente.

Recomandarea UE privitoare la MIZC făcută statelor membre (EC 2002) cuprinde următoarele indicaţii cu caracter director:

- abordarea strategică a managementului costier; - urmărirea principiilor MIZC; - întreprinderea unor acţiuni concrete la nivelul responsabililor MIZC; - elaborarea unor strategii naţionale pentru MIZC; - cooperarea cu ţările vecine ZC; - centralizarea rezultatelor activităţii la UE în vederea coordonării.

În general acţiunile circumscrise de MIZC sunt derulate după o procedură comună ciclului, planificare-aplicare utilizată în practica internaţională. Aceasta presupune următoarele faze:

- Descrierea contextului socio-economic şi de mediu al zonei costiere. - Inventarierea cadrului legislativ2 şi instituţional care influenţează MIZC în România pe

diferite nivele. - Determinarea relaţiilor de interactivare dintre diversele acte normative, instituţii şi

responsabili în vederea integrării acestora pe orizontală, verticală şi teritorial. - Identificarea decalajelor, lacunelor sau inconsecvenţelor (incompatibilităţilor) care stau în

calea practicii MIZC. - Crearea unor strategii de intervenţie în ZC şi aplicarea lor în consens cu toţi factorii

implicaţi. Dificultatea aplicării MIZC constă în multitudinea factorilor responsabili implicaţi în proces, până în prezent reuşindu-se, în plan european, o abordare mai mult sau mai puţin sectorială a problemelor costiere. Factorii dinamici ai acestei activităţi pot fi intervenţiile şi iniţiativele guvernului în dezvoltarea zonei marine care include activităţi ca energetica, pescuitul, turismul şi transportul. Un alt factor ar putea fi dezvoltarea abordării şi activităţilor de protecţie a mediului în zona costieră, ca urmare a unor schimbări produse pe plan naţional sau internaţional, materializate în strategii şi convenţii la nivelul UE. Alte oportunităţi pot decurge din aplicarea directivei cadru a UE privind apa, care îşi are temeiul în formarea unei reţele de informare şi consultaţii privitoare la planurile de management al bazinelor hidrografice. Comunitatea MIZC are o experienţă importantă în abordarea şi managementul zonelor costiere folosind activităţi noi şi instrumente legislative sau nestatutare. Acestea pot fi:

- Programe de dezvoltare a resurselor reînnoibile în largul coastelor şi implementarea directivei de evaluare strategică a mediului.

- Dezvoltarea strategiilor spaţiale propuse de planuri ca PUG, PATJ şi PATZR, prin adoptarea unor politici comune pentru zona costieră.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

220

- Adoptarea de noi strategii în bazinele hidrografice şi de apărare a zonei costiere. - Dezvoltarea măsurilor de protecţie în zona Biosferei Delta Dunării, în concordanţă cu

necesităţile actuale de nivel locale şi regional. Având în vedere aceste oportunităţi, formarea unui concept privind MIZC în România este o prioritate care se manifestă mai pregnant în domeniul managementului resurselor marine. Această activitate se sprijină în principal pe:

- Introducerea unui sistem de planificare spaţială marină; - Alinierea procedurilor de aprobare din diverse domenii referitoare la zona costieră; - Aplicarea şi revizuirea politicilor de pescuit - Întărirea instrumentelor şi procedurilor MIZC.

Prima prioritate, planificarea spaţială, este dependentă în primul rând de disponibilitatea şi calitatea datelor necesare pentru pregătirea planurilor. În al doilea rând este necesară implicarea şi acordul responsabililor, din diferite domenii, în elaborarea planurilor. Coordonarea planurilor spaţiale maritime cu alte planuri de amenajare trebuie să aibă loc înaintea aplicării acestora în scopul rezolvării efectelor cumulative sau a suprapunerilor. În ceea ce priveşte aprobarea şi reactualizarea planurilor spaţiale maritime sunt necesare reglementări legale pentru stabilirea procedurii şi competenţelor. Managementul zonei maritime este coordonat de Comitetului Naţional al Zonei Costiere3 trebuie să debuteze prin implementarea de proiecte pilot prin care să se testeze capacitatea de a evalua şi rezolva problemele în condiţiile MIZC. În aplicarea politicilor zonei costiere, monitorizarea permanentă este un proces administrativ la fel de important ca şi planificarea.

Stabilirea responsabilităţilor pentru culegerea datelor, ce rezultă din monitorizare trebuie să fie făcută în paralel cu sistemul de planificare, în vederea sesizării din timp a consecinţelor proiectelor aplicate în ZC.

În afară de cadrul organizatoric al MIZC, sunt necesare progrese în activităţile de pescuit şi protecţie a naturii din Z.C, bazate pe studii de specialitate. Cunoaşterea mai aprofundată a proceselor marine a schimbărilor ce au loc la nivelul ecosistemului general, poate avea ca rezultat îmbunătăţirea activităţilor economice şi de protecţie legate de exploatarea resurselor mării. Îmbunătăţirea cadrului instituţional prin amplificarea competenţelor Comitetului Naţional al Zonei Costiere poate impulsiona activitatea de MIZC prin centralizarea sau preluarea unor activităţi din responsabilitatea altor ministere.

Componenta cheie a MIZC este sistemul de relaţii manageriale existent între actorii implicaţi în activităţile zonei litorale. Aceste relaţii între structuri sau suprapuse sunt complexe şi uneori inconsecvente, fără un cadru formal care să le coordoneze.

În acest sens acţiunile MIZC trebuie să se întemeieze pe un plan strategic4 comprehensiv care să întărească şi să coordoneze relaţiile dintre actorii implicaţi, făcându-le astfel cuantificabile şi monitorizabile. ______________ 1 Pentru implementarea Convenţiei, în 1996 reprezentanţii naţionali ai ţărilor riverane au semnat Planul strategic de acţiune pentru reabilitarea şi protecţia Mării Negre , care a fost amendat în 2002. Până în prezent, la nivel naţional, s-au realizat numeroase acţiuni care susţin Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/413/EC din 30 mai 2002 privind implementarea gospodăririi integrate a zonei costiere, majoritatea în domeniul legislativ şi al planificării.În baza planului ţărilor riverane , România a elaborat Proiectul Planului naţional strategic de acţiune pentru Marea Neagră 2 Cele mai importante acte normative legate de Zona Costieră sunt următoarele:

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

221

Legea nr. 280/2003 pentru aprobarea OUG nr. 202/2002 privind gospodarirea integrata a zonelor costiere - M.Of nr. 454/26.06.2003 Hotărârea de Guvern nr. 1015/25 iunie 2004 (privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al Zonei Costiere) Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare al marii teritoriale si al zonei contigue a României, completata si modificata prin Legea 36/2002 si republicata - M.Of nr.775/21.10.2002 Legea nr. 98/1992 pentru ratificarea Conventiei privind protectia Marii Negre împotriva poluarii, 21 aprilie 1992 - M.Of nr.242/29.09.1992 Legea nr. 6/1993 pentru aderarea României la Conventia internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de catre nave, 17 febr. 1978-M.Of nr.57/18.03.1993 Legea nr.110/1996 privind ratificarea Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii la 10 decembrie 1982 si aderarea la Acordul referitor la aplicarea partii a XI-a a Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, 28 iulie 1994 - M.Of nr.300/21.11.1996. Legea nr.597/2001 privind unele masuri de protectie si autorizare a constructiilor în zona de coasta a Marii Negre - M.Of nr.711/08.11.2001 Legea nr. 746/2001 pentru ratificarea Acordului privind privilegiile si imunitatile acordate Comisiei pentru protectia mediului marin al Marii Negre, semnat la Istambul la 28 aprilie 2000 - M.Of nr.842/28.12.2001 Ordin Comun Ministerul Mediului Şi Dezvoltării Durabile - Ministerul Agriculturii, Şi Dezvoltării Rurale Nr. 1950 / 12.12 . 2007 Şi Nr. 38 / 18.01. 2008 Pentru delimitarea şi catalogarea zonelor marine pretabile pentru creşterea şi exploatarea moluştelor Hotărâre privind aprobarea închirierii plajei Mării Negre – proprietate publică a statului, aflată în administrarea Administraţiei Naţionale “Apele Române”

3 Comitetul Naţional al Zonei Costiere Comitetul Naţional al Zonei Costiere coordonează la nivel naţional activităţile privind gospodărirea integrată a zonei costiere. Comitetul Naţional al Zonei Costiere a fost înfiinţat în baza Legii nr. 280 din 24 iunie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere şi funcţionează în baza Hotărârii de Guvern nr. 1015/25 iunie 2004 (privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al Zonei Costiere) având ca responsabilităţi: a) avizarea planurilor de gospodărire integrată a zonelor costiere şi a planurilor de urbanism locale şi zonale; b) avizarea studiilor de impact pentru activităţile cu impact semnificativ ce urmează a se desfăşura în zona costieră, precum şi a bilanţurilor de mediu ale lucrărilor existente; c) avizarea proiectelor de creare de parcuri şi rezervaţii naturale Secretariatul tehnic al zonei costiere reprezintă structura pentru desfăşurarea activităţii curente a Comitetului Naţional al Zonei Costiere. Secretariatul tehnic este asigurat de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" – Constanţa. Grupurile de Lucru, aprobate de către Comitetul Naţional al Zonei Costiere, derulează activităţii de elaborare şi a furnizare de consultanţă de specialitate legată de subiecte referitoare la implementarea adecvată a strategiei pentru zona costieră. Până în prezent, au fost stabilite Grupuri de Lucru cu următoarele sarcini: • delimitarea zonei costiere; • elaborarea documentelor tehnico-juridice intersectoriale în zona costieră; • elaborarea de politici, strategii şi planuri de acţiune; • controlul integrat şi supravegherea mediului zonei costiere; • monitorizarea implementării procesului de monitoring integrat al zonei costiere, de informare şi comunicare. Lista instituţiilor statului, membre ale Comitetului Naţional al Zonei Costiere, cu responsabilităţi în gospodărirea integrată a zonei costiere: Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi turismului, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Administraţia Naţională "Apele Române" (ANAR) - Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral, Agenţiile de Protecţie a Mediului Constanţa şi Tulcea, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" Constanţa, Academia Română, Prefecturile Constanţa şi Tulcea, Consiliile Judeţene Constanţa, Tulcea, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării-Tulcea, Primăriile Constanţa, Tulcea, Mangalia, Năvodari, Eforie, Costineşti, Agigea, Sulina, 23 August, Sf. Gheorghe,Techirghiol, Tuzla, Organizaţii neguvernamentale. 4 Planul Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării constituie documentul de implementare a Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării. Acesta conţine un set cuprinzător de strategii

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

222

şi măsuri pentru protecţia şi reabilitarea uneia dintre cele mai vulnerabile mări ale lumii. Planul reprezintă practic instrumentul prin care ţările riverane luptă pentru a proteja Marea Neagră împotriva poluării. Activităţile cuprinse în Plan sunt structurate pe trei categorii mari: • Reducerea poluării; • Managementul resurselor vii; • Dezvoltarea durabilă TENDINŢE ŞI DISFUNCŢIONALITĂŢI CONSTATATE 1. MEDIUL

Tendinţe ale domeniului: Disfuncţionalităţi constatate Calitatea mediului natural - Existenţa în zonă a duuă rezervaţii naturale şi a

unui număr de arii protejte, constituie un vector important al activităţilor de protecţie a mediului natural.

- Capitalul natural variat al zonei Delta Dunării constituie o rezervă importantă de biodiversitate de o inestimabilă valoare.

- Tendinţe pozitive în reducerea poluării. - Existenţa unor structuri (instituţii) cu activitate

în domeniul mediului (APM, ANDIPRZM, Garda Ecologică) şi a Planului Judeţean şi Local de Acţiune pentru mediu.

- Utilizarea la scara redusă a pesticidelor şi îngrăşămintelor agricole.

- Interesul crescut manifestat de autorităţile locale faţă de protecţia mediului.

Procese antropice care pun în pericol integritataa mediului natural: a. Aactivităţi nespecifice Deltei: - amenajarea de mari incinte agricole (Pardina, Sireasa, Carasuhat); - amenajări silvice ce pun în pericol echilibrul ecologic şi potenţialul biodiversităţii.

b. Supradimensionarea exploatărilor specifice Deltei - amenajări piscicole de mare întindere (Popina, Chilia Veche-Hreblea) - mari unităţi de exploatare a stufului (Rusca-Uzlina)

c. Lucrări hidrotehnice ce produc modificări în mediul natural: - modificarea gradului de inundabilitate prin îndiguiri: unitatea Letea - posibilităţile maxime de stocaj s-au redus cu circa 34 %; unitatea Caraorman total neinfluenţată de inundaţii; unitatea Dranov ferită de inundaţii în proporţie de 29,5 %. - modificarea circulaţiei apei - cu excepţia canalelor realizate în urma recomandărilor savantului Grigore Antipa, toate intervenţiile ulterioare privind reţeaua de canale au vizat obiective economice. - modificarea regimului hidrologic prin lucrări hidrotehnice au avut următoarele consecinţe majore:

- creşterea pantei de scurgere a apei şi a vitezei de eroziune, precum şi a unei noi redistribuiri a debitului pe braţele Dunării, - modificarea sensului de circulaţie a apei, intensificarea proceselor de colmatare a lacurilor Puiu, Roşu, Uzlina şi Gorgovăţ, precum şi intensificarea proceselor de eutrofizare (Uzlina,

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

223

Isac, Gorgova, Puiu şi Roşu), - acumularea unui surplus de apă în depresiunea Roşu-Puiu concomitent cu modificarea sensului de evacuare al apei, - modificarea malului corpului de apă.

d . Poluare a apelor datorată slabei dezvoltatări a infrastructurilor în de canalizare-epurare a apelor uzate şi de management al deşeurilor;

- Amenajări silvice sunt dăunătoare echilibrului ecologic şi conduc la sărăcirea potenţialului biodiversităţii Deltei Dunării.

- Insuficienta educare şi informare a populaţiei in domeniul protejării mediului;

- Utilizarea redusă a mijloacelor de transport ecologice şi a altor moduri de deplasare;

- Neaplicarea standardelor de mediu ISO 14000; Riscuri naturale Inundaţii - Modificarea gradului de inundabilitate prin

îndiguirile realizate. Scoaterea de sub efectul inundaţiilor a unor suprafeţe importante, a diminuat posibilităţile maxime de stocaj cu circa 34 %;

- Situatia fenomenului de inundabilitate a celor

trei mari unitati ale Deltei Dunarii: - unitatea Letea (spatiul dintre bratele Chilia si

Sulina) - unitatea Caraorman (spatiul dintre bratele

Sulina si Sf. Gheorghe) - unitatea Dranov cuprinde vasta depresiune a

Dranovului la care se adauga spatiul situat intre uscatul dobrogean si bratul Sf. Gheorghe

- Lucrările de apărare împotriva inundaţiilor sunt vechi, cele din administrarea S.G.A. Tulcea au fost realizate în perioada 1980 – 1988, iar cele din administrarea S.N.I.F. Tulcea în perioada 1956 – 1960;

- Ceilalţi deţinători de terenuri din incintele apărate fie nu îşi asumă responsabilitatea lucrărilor de apărare (societăţi desprinse din Compania Economică Delta Dunării), fie nu au puterea financiară necesară întreţinerii (Consiliile Locale, Delta Sistem). Toate unităţile din incintele agricole şi piscicole din Delta Dunării nu au personal pentru supraveghere, întreţinere, exploatare şi nu au întocmite planurile de apărare şi intervenţii în caz de inundaţii;

- Din totalul localităţilor din Delta Dunării şi Lunca Dunării expuse pericolului de inundare, numai 14 localităţi sunt apărate de digurile aflate în administrarea S.G.A. Tulcea;

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

224

- Localităţi amplasate pe grindurile de mal ale Dunării care nu sunt apărate împotriva inundaţiilor sau sunt apărate superficial cu diguri prost întreţinute, chiar distruse (exemplu Băltenii de Jos, Ilganii de Jos, Ilganii de Sus, Vulturu, Pătlăgeanca).

Calitatea solurilor - Programul SAPARD cu oportunităţile sale

legate de dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale; dezvoltarea şi diversificarea economiei rurale;

- Înfiinţarea unor centre de consultanţă agricolă prin aplicarea prevederilor HG 676/1998 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă.

- Fragilitatea solurilor deltei la utilizare agricolă, silvică şi piscicolă rezultă în principal din substratul nisipos şi mineralizarea apei freatice (dehumificarea, deturbificarea, salinizarea, aridizarea, deflaţia, aciditatea solurilor turboase) .

- Apariţia frecventă a condiţiilor meteorologice nefavorabile, declanşatoare de fenomene ca eroziunea şi deşertificarea..

Patrimoniul construit - Număr mare de situri, monumente şi

ansambluri (480) catalogate în Lista Monumentelor Istorice a MCC – 2004. Ponderea mare a obiectivelor valoroase de importanţă naţională şi universală (cat A -113 obiective).

- Numeroase unităţil administrative ale zonei posedă ansambluri de patrimoniu, care constituie importante oportunităţi de ridicare a valorii şi atractivităţii localităţilor.

- Distribuţia monumentelor catalogate în zona Deltei Dunării este relativ uniformă, distingându-se 3 zone cu densităţi de patrimoniu: Tulcea, Isaccea- Măcin, or. Sulina şi zona Litorală.

- Funcţionalitatea monumentelor şi ansamblurilor favorizează exploatarea economică – numeroase construcţii au caracter simbolic şi valoare istorică putând fi exploatate turistic sau ca puncte de interes în teritoriu.

- Existenţa în categoria II a 87 de monumente şi situri din care 7 situri şi arheologice şi de

- Situarea şi valoarea patrimoniului construit pune probleme importante de protecţie, conservare şi valorificare.

- Starea de uzură fizică a patrimoniului construit care afectează categoria cea mai importantă ca număr de monumente (II)

- Starea precară a multor imobile aflate în zonele centrale ale localităţilor, sau în afara lor, necesită investiţii importante pentru renovare, conservare şi valorificare.

- Existenţa unor imobile în stare avansată de uzură care necesită intervenţie prioritară pentru recuperarea caracterului iniţial sau consolidare şi conservare.

- Statutul juridic al unor imobile amână sau fac chiar imposibile intervenţiile în scopul protecţiei, conservării şi valorificării acestora.

- Necesitatea derulării unui mare număr de studii şi proiecte (geotehnice, structurale, de fezabilitate, arhitecturale şi de urbanism) costisitoare şi de durată care constituie o etapă dificilă şi nerentabilă a activităţii de renovare, conservare şi valorificare a patrimoniului

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

225

arhitectură; aproape fiecare oraş beneficiază de aceste obiective care măresc valoarea mediului construit prin complexitate şi imagine simbolică.

- Programe de cercetare a siturilor arheologice sau de reabilitare a ansamblurilor şi obiectivelor clasificate.

conservare şi valorificare a patrimoniului construit.

- Degradarea specificului zonei datorită neîncadrării în caracteristicile peisajelor. Aceasta presupune respectarea tipologiei peisajelor culturale clasificate după morfologia aşezărilor: a. forma vetrei, b. poziţia geografică şi funcţia dominantă.

2. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI

Tendinţe ale domeniului Disfuncţionalităţi constatate Număr, structură, repartiţie în teritoriu - Structura administrativă teritorială este

echilibrată având în componenţă: 1 municipiu-Tulcea 4 oraşe: Isaccea, Babadag, Măcin, Sulina 32 comune

- 31,25 % din comune au între 2.000 şi 3.000 de locuitori, cea mai mică comună Pardina are 606 locuitori, cea mai mare Sarichio 7.334 locuitori

- Cele mai mari comune după numărul de locuitori se află localizate în zona lagunară: Sarichioi-7.334 locuitori, Corbu -5.560 locuitori, Jijila-5.802 locuitori, Jurilovca-5.031 locuitori

- 37,5 % din comune au în componeţă câte 2-3 sate.

- Preponderenţa (24%) d.p.d.v. al numărului de locuitori a satelor medii cu 1.000-2.000 de locuitori. Cel mai mare sat ca număr de locuitori este Mahmudia 4.986 locuitori din comuna omonimă, iar cel mai mic Uzlina 6 locuitori, din comuna Murighiol.

- Izolarea localităţilor din Deltă, mai ales pe timp de iarnă, datorită dependenţei totale de modul de transport naval, relaţiile pe căi rutiere nefiind viabile.

- Predomină localităţile rurale în proporţie de 92,4% din totalul localităţilor (104 localităţi urbane şi rurale) din zona de studiu

- Localităţile componente ale municipiilor şi oraşelor ( Tudor Vladimirescu-Municipiul Tulcea, Revărsarea şi Tichileşti- Isaccea) au statut urban chiar dacă nu corespund ca nivel de echipare şi dotare.

- Mărimea medie a oraşului este de 24.776 locuitori sub media pe ţară de 37.117 locuitori, datorită faptului că predomină oraşele mici ( 5.000-20.000 locuitori) ca număr de locuitori .

- Structura pe categorie de mărime a localităţilor urbane este dezechilibrată datorită lipsei de centre urbane mijlocii .

- Mărimea medie a comunei în funcţie de numărul de louitori este de 3.978 locuitori, sub media pe România de 3.382 locuitori

- Comunele sub 1.000 locuitori se află localizate în zona Deltei Dunării propriu-zise: Pardina-606 locuitori, Ceamurlia de Jos – 718 locuitori, Sf.Gheorghe-880 locuitori, C.A. Rosetti-997 locuitori

- Zone lipsite de aşezări urbane pe o rază de 25-30 km care necesită completarea reţelei cu oraşe: Chilia Veche, Pardina, Maliuc, Mahmudia, Sf. Gheorghe, Istria, Corbu, Săcele

- Din cele 32 de commune 25 % sunt commune cu un sat şi sunt localizate astfel: comunele:Pardina, Sf.Gheorghe, Mahmudia,

Beştepe, în zona Deltei propriu-zise

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

226

comunele: Niculiţel, Smîrdan în zona colinară comuna I.C. Brătianu în zona de vest a

zonei de studiu Infrastructura socială Învăţământ - Dotările teritoriale, liceele, în număr de 18 sunt

concentrate în localităţi urbane, în primcipale oraşe şi în Municipiul Tulcea, excepţie făcând localitatea rurală Mahmudia.

- Reţeaua de unităţi de învăţământ cu rol teritorial, licee şi şcoli de specialitate este limitată doar de mediul urban., fiind grupată în partea de nord, acoperind şi zona Rezervaţiei Deltei Dunării,

- 35% (13 U.A.T.-uri) din dotările din zonă au un

număr mare de peste 30 de elevi/ clasă, la polul opus aflându-se 5 U.A.T.-uri (4 U.A.T.-uri în zona Deltei: Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan şi Slava Cercheza) care prezintă un număr foarte scăzut de 10 elevi /clasă .

- 22% ( 8 U.A.T.-uri) din U.A.T.-uri d.p.d.v. al indicatorului elevi/cadru didactic au un număr foarte mic de elevi /cadru didactic, 16 elevi/ un profesor.

Ocrotirea sănătăţii

- Reţeaua unităţilor teritoriale de sănătate este constituită din 4 spitale ( Municipiul Tulcea, oraşele: Babadag, Isacea, Măcin, Sulina), 3 dispensare medicale publice ( 2 in Municipiul Tulcea, 1- oraş Măcin), 3 creşe localizate in Municipiul Tulcea.

- Comunele Ceatalchioi, Pardina , Maliuc si Chilia

Veche sunt lipsite în totalitate de servicii medicale primare (atât fără medici cât şi fără cadre medii sanitare)

- În spaţiul rural media de locuitori la un medic este de 5 ori mai mică faţă de media pe urban 2340 locuitori la 1 medicîn mediul rural şi 40 de locuitori la un medic, în mediul urban, datorită slabei accesibiliati a acestei zone. În zona de nord-est observăm o zonă compactă de comune cu valori cuprinse intre 500 si 2500 locuitori/medic.

- Asistenţa medicală în zona de studiu, atat cea primara cât şi de specialitate este dificil de asigurat, mai ales pentru localităţile rurale aflate la distanţe mari de spitale.

Locuirea - U.a.t. Frecăţei şi Chilia Veche au cea mai mică

suprafaţă/cap de locuitor sub 7mp/cap locuitor - Comparativ cu Regiunea de Dezvoltare Sud-Est

se observă un procent mare a numărului de locuinţe din mediul rural decăt din cel urban, la fel şi în cazul celorlalte paliere de comparaţie, respectiv numărul de camere de locuit şi suprafaţa locuibilă.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

227

3. INFRASTRUCTURI TEHNICE Tendinţe ale domeniului Disfuncţionalităţi constatate

Căi de transport

Lucrările de artă de pe traseul drumurilor naţionale au o stare tehnică bună, deşi nu toate sunt la clasa de încărcare E.

Existenţa în zonă a unui aeroport regional facilitează circulaţia turistică şi dezvoltare activităţilor economice.

- Legătura între centrele comunelor sau între

satele componente, între satele aparţinând comunelor învecinate şi legătura directă a cu drumurile naţionale şi judeţene, trebuie rezolvată, analizând situaţia drumurilor care pot fi clasate ca drumuri comunale. Drumurile comunale existente în Delta Dunării a căror tronsoane necesită lucrări de pietruire: - 1. Tulcea – Ceatalchioi – Pardina – Chilia

Veche - 2. Nufăru - Ilganii De Jos – Partizani –

Vulturu – Gorgova - 3. Sulina – Cardon – C.A.Roseti – Periprava - 4. Sulina – Sf.Gheorghe – (dig cordon

litoral) - Starea de viabilitate a drumurilor locale,

(judeţene şi comunale) şi a podurilor este necorespunzătoare cerinţelor de capacitate portantă (clasa E de încărcare), şi cerinţelor traficului actual.

- Nivelul dotărilor şi starea tehnică a liniilor nu permit viteze mai mari de 60 - 80 km/h.

- Trecerile la nivel cu calea ferată în mare parte nu dispun de instalaţii automate de semnalizare rutieră fără bariere şi nu sunt păzite.

- Pasajele denivelate, superioare sau inferioare de pe traseul căilor ferate sunt într-un număr foarte mic.

- Punctele de trecere şi control a frontierei nu dispun de amenajări şi dotări la standardele internaţionale de desfăşurare a activităţii vamale în condiţii de siguranţă şi comfort.

Gospodărirea apelor

Schemele de amenajare ale cursurilor de apă au ca scop regularizarea şi îndiguirea acestora şi foarte rar atenuarea viiturilor prin barare. Cele mai importante probleme privind apărarea împotriva inundaţiilor se situează în Delta Dunării şi de-a lungul fluviului, ca urmare principalele lucrări de apărare împotriva inundaţiilor se află în lunca inundabilă.

Existenţa echipărilor pentru alimentarea cu apă în toate unităţile administrativ teritoriale cuprinse în zonă cu excepţia comunei I C Brătianu

- Lipsa lucrărilor de regularizare (colectare şi evacuare) a scurgerilor de pe versanţii învecinaţi ai localităţilor;

- Neamenajarea ( regularizarea ) şi neîntreţinerea cursurilor de apă, spre exemplu depozitarea diverselor materiale, precum şi creşterea necontrolată a vegetaţiei în albiile cursurilor de apă;

- Lipsa plantaţiilor forestiere pe formaţiunile torenţiale nepermanente, în bazinele de recepţie a acestora şi lipsa zonelor de protecţie

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

228

zonă, cu excepţia comunei I.C. Brătianu. împădurite pe cursurile de apă permanente, fapt care favorizează producerea inundaţiilor;

- Lucrările de apărare existente sunt destul de vechi, mare parte au fost executate în anii 1956 – 1960 şi 1980 – 1988;

- Comunele alimentate cu apă nu au rezolvată în întregime alimentarea cu apă a localităţilor componente;

- apa subterană este puternic poluată, neîndeplinind condiţiile de potabilitate.

- Canalizarea apelor uzate este realizată întru-un număr foarte mic de comune în comparaţie cu cel al comunelor alimentate cu apă potabilă;

- Există localităţi urbane importante, municipiile Tulcea şi Măcin care nu au staţii de epurare a apelor uzate colectate prin reţele existente;

- Lipsa canalizării apelor meteorice în mare parte din localităţile studiate, precum şi subdimensionarea celei existente.

Alimentarea cu energie electrică

Gradul de electrificare al zonei este de 100%.

- Necesitatea studierii alimentării din surse

alternative de enrgie pentru echiparea energetică a localităţilor Deltei.

- Reţelele de distribuţie de medie tensiune realizate până în 1980 funcţionează la tensiunea de 6 kV, ulterior, celelalte reţele având tensiunea de lucru de 20 kV.

- Nu este încă valorificat potenţialul eolian al zonei pentru alimentarea din surse nepoluante a zonei.

- Conflictul dintre dezvoltarea surselor eoliene, care au un potenţial ridicat, şi mediul natural (traseele de zbor ale păsărilor) impune limitarea sau .

Telecomunicaţii

Zona este deservită de magistrala de fibră optică Brăila-Tulcea-Babadag-Năvodari-Constanţa.

Zona Deltei Dunării este deservită de principalele societăţi de telefonie mobilă, acoperirea fiind 100%.

- Localităţile din rezervaţie nu sunt telefonizate,

gradul de telefonizare variind între 24,1% în Tulcea şi 0,2% în comuna Pardina.

- Dinn totalul de 34.833 abonamente, 31.107 sunt pentru persoane fizice (grad de telefonizare 15,1%).

- Comunele I.C.Brătianu, Grindu, Smîrdan, Pardina, Ceatalchioi nu au centrală telefonică proprie.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

229

Alimentarea cu gaze naturale şi energie termică Teritoriul studiat este traversat de conducte magistrale de transport gaze, existând posibilitatea racordării de noi localităţi la reţeaua naţională de gaze.

− Teritoriul zonal nu dispune de o reţea dezvoltată de distribuţie gaze naturale.

− Consumul de gaze naturale la nivelul zonei studiate este foarte scăzut, datorită situaţiei economice a comunităţilor.

− Dificultatea (imposibilitatea) extinderii reţelei de transport gaze naturale spre majoritatea localităţilor din zona Deltei Dunării.

Alimentarea cu energie termică în sistem centralizat se realizează în municipiul Tulcea şi în oraşul Măcin

- Majoritatea localităţilor din zonă realizează încălzirea cu lemne sau cu energie electrică.

- Lipsa izolării termice corespunzătoare a clădirilor constituie un factor care duce la creşterea consumurilor şi costurilor încălzirii.

4. ZONIFICAREA TERITORIULUI

Tendinţe ale domeniului Disfuncţionalităţi constatate Zona agricolă - Zonă cu mari suprafeţe de terenuri agrare,

păşuni şi făneţe localizată în zona vestică şi sudică, aptă pentru exploatare agricolă eficientă.

- Diversitatea culturilor zonei agricole o face aptă pentru o dezvoltare durabilă şi în viitor.

- În zona de vest, factorii de favorabilitate sunt generaţi de apropierea oraşului Tulcea, cea mai mare piaţă de desfacere şi de contactul cu podişul dobrogean (sectorul Malcoci-Murighiol).

- Zonă cu potenţial agro - turistic, insuficient pusă în valoare datorită lipsei unor infrastructuri adecvate. In aceste zone gradul de urbanizare este foarte redus.

- 2 zone cu un profil predominant agrar localizate : una în partea de nord- vest iar cealaltă în jurul municipiului Tulcea insuficient utilizate pentru culturi complementare.

- zonă cu profil mixt predominând viticol şi livezi ( Luncăviţa, Isaccea şi Niculiţel) care necesită dezvoltare.

- În Delta Dunării, agricultura este o ramură cu un potenţial de desfăşurare limitat: - suprafeţele restrânse de uscat (doar cca 15 %), - fertilitatea scăzută a terenurilor (predomină sărăturile şi nisipurile sau solurile aluvionare incomplet dezvoltate).

Zona silvică - Resursele silvice constituie un aport şi o

alternativă promiţătoare la economia zonei. - Existenţa a 14 zone de vânătoare cu o suprafaţă

totală de 1434,9 km2, din care 7% în fondul forestier.

- Pădurile din Deltă şi fâşiile de plantaţii ce s-au făcut prin defrişarea zăvoaielor de sălcii nu corespund biodiversităţii zonei şi nu contribuie la protecţia malurile şi braţelor Dunării, care constituiau biotopuri specifice.

- In partea de vest se află o zonă cu mari suprafeţe împădurite (Baia, Babadag, Slava Cercheza) ce necesită o exploatare eficientă şi protecţie.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

230

Zona stufo - piscicolă - Terenurile stufo-piscicole reprezintă suprafaţa

cea mai mare din rezervaţie fiind în exclusivitate terenuri aflate în regim liber de inundaţie, valorificare a acestora se realizează de societăţi comerciale cu capital de stat sau privat

- Potenţalul ridicat al zonei stufo-piscicole îmbină o diversitate de resurse dintre care cele mai importante sunt cele cinegetice, vegetale şi piscicole.

- Reducerea calitativă şi cantitativă a fondului piscicol din cauza poluării, ceea ce a condus la scăderea drastică a ponderii speciilor valoroase economic.

- Exploatările piscicole sunt insuficient exploatate, cu consecinţe negative asupra potenţialului productiv al acestor terenuri. Suprafeţele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de întreţinere, exploatare şi modernizare ridicate.

- Declinul pescăriilor şi intensificarea activităţii de pescuit industrial asociată cu administrarea şi monitorizarea ineficientă a resursei piscicole a dus la scăderea producţiei de peşte.

- Modificarea structurii pe specii a capturilor: unele specii exotice introduse în mod accidental au devenit dominante datorita acţiunii invazive.

- Valorificarea stufului nu este condiţionată de bogăţia resurselor, ci de legătura dintre exploatare şi de prelucrare, precum şi de condiţiile meteorologice, dat fiind că recoltarea se execută iarna.

Zone turistice

− Potenţialul turistic deosebit al Deltei îmbină obiectivele naturale (coloniile de păsări, pădurile, grindurile de nisip) cu cele de agrement (pescuit, plajă pe litoral) şi cu cele etnoculturale (derivate din caracterul structurii etnice şi reflectat la nivelul arhitecturii populare, al tradiţiilor şi obiceiurilor).

− Posibilităţi multiple de desfăşurare a activităţilor turistice, tipuri de turism: turismul de cură heliomarină, turismul sportiv, de vânătoare şi pescuit sportiv, turismul pentru practicarea sporturilor nautice, turismul rural.

Aria turistică Delta Dunării - Necesitatea îmbunătăţiri resursei de bază pentru

ecoturism în zonele protejate; turismul se exclude din zonele strict protejate şi de reconstrucţie ecologică, dar se poate practica în restul deltei, în mod diferenţiat, şi anume: în zonele tampon

- Limitarea treptată a turismului de masă şi stabilirea unor fluxuri turistice în corelaţie cu capacitatea de suport ecologic a fiecărui ecosistem şi zonă; dirijarea fluxurilor turistice în zonele deltaice mai puţin frecventate, îndeosebi la sud de braţul Sulina (zonele Uzlina – Gorgova şi Roşu – Puiu)

- Activităţile în aer liber sunt insuficient exploatate pentru turismul local, îndeosebi cele legate de mediul acvatic.

- Necesitatea utilizării echipamentelor turistice nepoluante şi realizarea unei infrastructuri corespunzătoare în localităţile din deltă.

- Necesitatea unor porturi speciale pentru turismul de croazieră/agrement în localităţile zonei

- Necesitatea unor dotări - puncte de alimentare - comerţ, servicii, restaurante cu specific pescăresc şi vânătoresc

- Sunt necesare puncte de informare şi de

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

231

procurare a accesoriilor pentru sporturi nautice, vânătoare, pescuit, precum şi alte accesorii care ar putea fi necesare pentru turismul din zonă.

- Agroturismul nu este suficient dezvoltat în satele de pe marginea braţelor Dunării.

Aria turistică Munţii Măcinului - Isaccea - Dealurile Niculiţelului - Insuficienţa structurilor de primire turistică,

cum ar fi, de exemplu, adăpost sau cabană în masiv, pensiuni turistice în satele de la poalele muntelui, campinguri.

- Pentru practicarea mountinain-bike-ului sunt necesare piste amenajate;

- Lipsa unor puncte de informare şi de procurare a accesoriilor necesare practicării sporturilor amintite mai sus;

Aria turistică Zona Lagunară - Insuficienţa structurilor de primire turistică, în

special a celor destinate turismului rural - Varietatea restrânsă a activităţilor cu caracter

turistic – recreativ. - Insuficienţa punctelor de primire - informare

turistică. 5. CONTEXTUL SUPRATERITORIAL

Tendinţe ale domeniului: Disfuncţionalităţi constatate Contextul regional - Teritoriul RBDD, arie de mare valoare din

punct de vedere al biodiversitţii, va necesita păstrarea şi în viitor a unei poziţii relativ izolată, ferită de presiunea dezvoltării.

- Vecinătatea frontierei de stat cu 2 ţări face atractivă zona Delta Dunării în relaţiile transfrontaliere şi internaţionale în economie, al cercetare şi al protecţia mediului.

- Amplasarea zonei Deltei Dunăriiî în punctul de convergenţă al axelor extremităţilor de N şi E a Dobrogei (fâşia litorală) şi a teritoriului naţional face din aceasta o zonă periferică în care presiunea dezvoltării este mai redusă (cu excepţia turismului).

- Municipiul Tulcea este un centru cu rol zonal în dinamica regională şi în partea de NE a Regiunii.

- Modernizarea axelor de infrastructuri ale

extremităţilor de N şi E ale teritoriului naţional nu este încă realizată. Racordarea zonei Deltei Dunării la aceste axe este necesară în vederea amplificării rolului mun. Tulcea ca centru de echilibru regional.

- Spaţiul litoral lagunar şi fluviuul acţionează ca bariere între zona Deltei Dunării şi partea de sud a judeţului şi cea de vest a teritoriului naţional. Economia silvică şi protecţia zonelor naturale valoroase pune probleme în zona în relaţie şi cu dezvoltarea activităţilor turistice şi primare.

- Existenţa unui patrimoniu construit valoros în zona Dobrogei, neexploatat în totalitate.

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

232

Riscuri de inundaţii - Inundaţiile din zonă apar ca urmare a creşterii nivelului Dunării, datorat debitelor sporite din bazinele hidrografice subordonate, fiind mai puţin frecvente pe apele din zonă.

Calitatea mediului - Cele mai importante surse de poluare a apelor Dunării se află în afara zonei, în aglomerarea urbană Galaţi - Brăila

Căi de transport - Existenţa axei 18 a reţelei TEN-T reprezentată

de culoarele navigabile ale Dunării, facilitează porturilor din zonă relaţii intercontinentale.

- Circulaţia peste Dunăre se desfăşoară anevoios

din cauza lipsei unui pod în zona Brăila - Galaţi. Actuala legătură este greoaie, de durată, limitată pe timpul nopţii, imposibilă pe timp nefavorabil.

- Zona studiata nu este străbătută de nici un coridor rutier sau feroviar de transport transeuropean, legăturile cu acestea făcându-se anevoios.

PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA ZONA DELTEI DUNARII • Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", modificata prin OUG

nr. 112/ 2000 si Legea 454/2001 - M.Of. nr. 283/7.12.1993 • HG. Nr. 230/2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor

naturale şi constituirea administraţiilor acestora. • Ordinul nr. 552/2003, privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor

naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice • Legea nr. 5/2000 privind Planul de Amenajarea al Teritoriului – Secţiunea III – a, Zone Naturale

Protejate. • OUG nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a

florei şi faunei sălbatice. • Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea OUG nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. • Ordinul nr. 850/2003, privind procedura de încredinţarea a administrării sau de atribuire a custodiei

ariilor naturale protejate. • Comunicat de presă privind înfiinţarea Secretariatului Convenţiei Ramsar şi desemnarea unor noi

situri Ramsar. • Ordin al nr. 1198/2005 pentru actualizarea anexele nr. 2,3,4,5 la OUG nr 236/2000. • HG 2151/ 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone • HG nr 1581/2005 priving instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone • Comunicat de presă privind înfiinţarea Secretariatului Convenţiei Ramsar şi desemnarea unor noi

situri Ramsar Convenţiile internaţionale care au devenit legi adoptate de Parlamentul României sunt :

- Legea 5/1991– Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională – Ramsar (1971) - Legea 13/1993- Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din

Europa – Berna (1979)

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării

233

- Legea 69/1994- Convenţie privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie – Washington (1973)

- Legea 58/1994- Convenţia privind diversitatea biologică – Rio (1992) - Legea 13/1998- Convenţia privind conservarea speciilor migratoare sălbatice – Bonn (1979) - Decretul 187/1990- Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural –

Paris (1972) - Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării Paris (1994)

Conservarea biodiversitatii: - Legea nr. 13771995 protecţiei mediului - Legea nr. 26/1996 Codul silvic - Legea nr. 107/1996 a Apelor - Legea nr. 103/1996 a Fondului cinegetic

• Ordinul MAPM nr. 647/2001 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activitatilor de recoltare, capturare si/sau de achizitie si comercializare pe piata interna sau la export a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, precum si a importului acestora ce clarifica unele aspecte procedurale privind activitatea de comercializare cu specii salbatice CITES (periclitate) si nepericlitate. ( M. Of. 416 din 26 iulie 2001)

• Legea nr. 5/2000 privind aprobarea PATN Secţiunea III Zone Protejate, precum şi a Listelor Monumentelor istorice întocmită de DMASI (2004).

• Legea 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice. • HG nr 382/ 2003 pentru aprobarea Normelelor metodologice privind conţinutul documentaţiilor

de urbanism şi amenajarea teritoriului pentru zone de riscuri naturale. • Studiul “Macrozonarea teritoriului din punct de vedere al riscului la alunecări de teren” elaborat

de GEOTEC SA în 1998, care a stat la baza elaborării Secţiunii a V–a “Zone de risc natural”.