cetatea neagra

27
Cetatea Neagră Cetatea Neagră era cea mai mare şi mai puternică fortăreaţă de pe malul nordic al Mării Negre. Fusese ridicată de greci înainte de naşterea Romei şi, după nenumărate asedii şi invazii, dăinuia încă pe aceleaşi dealuri, deasupra mării. Întrebarea era însă, în acele zile, dacă avea să supravieţuiască şi celei mai întunecate ameninţări pe care o văzuse vreodată Europa. Căpitanul Luca al valahilor călărea de-a lungul coastei, purtând stindardul regelui Valahiei. Porţile cetăţii erau deschise şi gărzile îi făcură semn să intre. Era aşteptat. Străzile şi aleile pietruite fremătau de activitatea comercianţilor, curtenilor, soldaţilor şi meşteşugarilor. Piaţa se deschisese, iar zgomotul şi mirosurile îi amintiră lui Luca de Constantinopole. Din vârful unui deal palatul domina întregul oraş. Era fortificat la rândul său cu puternice ziduri din piatră, pe care erau ridicate în vânt flamurile Bizanţului, alături de cele ale ducelui Alexandros. Acesta era vasalul împăratului ortodox, aşa cum fuseseră toţi strămoşii lui, de când Bizanţul eliberase cetatea de huni, cu aproape o mie de ani înainte. Luca îşi lăsă armăsarul pe mâinile servitorilor. Urcă treptele în grabă spre porţile palatului. Gărzile personale ale lui Alexandros îl anunţară că era aşteptat în Marea Sală. Ducele stătea în jilţul său bogat ornamentat, înălţat pe un podium din piatră, sub un baldachin aurit. Pe zidurile Marii Săli erau montate blazoanele nobililor şi războinicilor care domneau peste pământurile aflate la nord şi la est de cetate. Cu toţii recunoşteau suveranitatea ducelui şi sperau în ajutorul acestuia în caz de război. Doi tineri

Upload: tavifircea

Post on 24-Sep-2015

250 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Cetatea Neagra SF

TRANSCRIPT

Cetatea Neagr

Cetatea Neagr era cea mai mare i mai puternic fortrea de pe malul nordic al Mrii Negre. Fusese ridicat de greci nainte de naterea Romei i, dup nenumrate asedii i invazii, dinuia nc pe aceleai dealuri, deasupra mrii. ntrebarea era ns, n acele zile, dac avea s supravieuiasc i celei mai ntunecate ameninri pe care o vzuse vreodat Europa.

Cpitanul Luca al valahilor clrea de-a lungul coastei, purtnd stindardul regelui Valahiei. Porile cetii erau deschise i grzile i fcur semn s intre. Era ateptat.

Strzile i aleile pietruite fremtau de activitatea comercianilor, curtenilor, soldailor i meteugarilor. Piaa se deschisese, iar zgomotul i mirosurile i amintir lui Luca de Constantinopole. Din vrful unui deal palatul domina ntregul ora. Era fortificat la rndul su cu puternice ziduri din piatr, pe care erau ridicate n vnt flamurile Bizanului, alturi de cele ale ducelui Alexandros. Acesta era vasalul mpratului ortodox, aa cum fuseser toi strmoii lui, de cnd Bizanul eliberase cetatea de huni, cu aproape o mie de ani nainte.

Luca i ls armsarul pe minile servitorilor. Urc treptele n grab spre porile palatului. Grzile personale ale lui Alexandros l anunar c era ateptat n Marea Sal. Ducele sttea n jilul su bogat ornamentat, nlat pe un podium din piatr, sub un baldachin aurit. Pe zidurile Marii Sli erau montate blazoanele nobililor i rzboinicilor care domneau peste pmnturile aflate la nord i la est de cetate. Cu toii recunoteau suveranitatea ducelui i sperau n ajutorul acestuia n caz de rzboi. Doi tineri mbrcai ca i valahul, n haine prfuite, de drum, ateptau n faa jilului ducal.

Cpitane Luca, n fine, ai ajuns, spuse Alexandros ntr-o rafinat greac imperial.

nlimea Voastr, veti proaste mi-au ntrziat plecarea. Trebuia s fiu sigur de ceea ce se ntmpl nainte de a veni aici, i rspunse acesta, tot n grecete.

Cei doi tineri i zmbir i-l mbriar. Unul dintre ei era nalt i suplu, cu pr ntunecat, barb deas i un zmbet larg. Rzvan era conte n Banatul Severinului i unul dintre sfetnicii banului de Severin. Cellalt tnr era scund i musculos, cu prul blond i obrazul brbierit. Avea un zmbet iret, iar ochii i erau cuttori i suspicioi. Acesta era Petre, vtaful Curii voievodului Bogdan al Moldovei. Toi trei fuseser studenii colii lui Mavrocos, la Curtea Bizanului.

Ei bine, care este vestea cea proast? l ntreb ducele cu nerbdare.

Generalul acestuia se apropie i el, salutndu-l cu rceal pe Luca. Mai erau i cei doi sfetnici, aezai la dreapta i la stnga jilului lui Alexandros. Se spunea c acetia nu prseau niciodat Marea Sal, rmnnd n permanen n centrul politicii zonei.

Constantinopole este sub atac. Imperiul Crohinez i-a nceput asediul cu o sptmn n urm. Trupele chinezeti sunt la porile Bizanului i psrile diavolului aduse de Cro i controleaz cerul, turnndu-i peste ziduri foc drcesc. Este mai mult ca sigur c nu o s primim nici un ajutor din direcia aceea. De fapt, mpratul i-a cerut regelui meu s trimit trupe.

n sal se ls tcerea. Luca vzu teroarea din ochii ducelui. Sfetnicii si ncepuser deja s vorbeasc n oapt, n spatele scaunului, departe de urechile lor. Generalul l ntreb cu voce autoritar:

i ce-a decis regele tu?

Cpitanul l privi pentru cteva secunde, reinndu-i un oftat. n cele din urm se decise s nu-l ignore. Nu se tia cnd va avea nevoie de toi aliaii, chiar i de cei proti.

Valahia strnge trupe chiar n acest moment. Regele meu va trimite aici 10000 de arcai, 25000 de suliai i 4000 de clrei. Asta este o promisiune. De asemenea, va trimite provizii, zidari i fierari. Vor fi cu toii la Cetatea Neagr n dou sptmni.

Dou sptmni! exclam generalul.

Alte, zise Luca, ignorndu-l pe general, mesagerul pe care ni l-ai trimis i-a spus regelui c trupele cromonge sunt la mai bine de o lun deprtare i c este posibil s rmn aa, din moment ce vine iarna.

Lucrurile s-au schimbat, cpitane. Vocea ducelui tremura. Generale, arat-le!

Acesta se nclin respectuos i se deplas ctre o u din spatele scaunului princiar. Cei trei tineri l urmar pe scara ce ducea spre vrful turnului central. De pe platforma acestuia se putea vedea pn n cel mai ndeprtat punct al orizontului, cu att mai mult cu ct inutul era plat, cu doar cteva dealuri micue. Privir cu toii spre mare. Petre njur fr s mai in cont de vreo etichet. Rzvan i Luca l acompaniar. Din acel punct de observaie puteau zri Insula erpilor, aflat la est de Cetatea Neagr. Turnul care apra uscatul de o invazie dinspre mare era aproape complet drmat i ardea. n jurul insulei ancoraser cteva duzini de brci Cro, mai mari dect cele mai mari fregate bizantine. Erau compuse numai din suprafee metalice, mbinate n forme diavoleti, strlucind ca nestematele n lumina soarelui. Deasupra lor se adunase un nor de fum negru. Asemenea forme nu puteau exista. Nu trebuia s existe. i totui, pluteau chiar n faa lor, pe lng ruinele unui turn necucerit pn acum. i mai amenintor, deasupra insulei plana o pasre Cro, un monstru uria, de dimensiunea unei fortree, atrnnd n aer i fumegnd.

Sunt frumoase, murmur Luca.

i oribile, dac te gndeti la ce servesc, adug Rzvan.

Frumoase i oribile, aprob Luca.

De ce le permite Dumnezeu s umble pe faa pmntului? murmur Petre fcndu-i cruce i srutnd medalionul Sfntului Petru pe care-l purta la gt.

Cpitanul nu vzuse niciodat armata Cro. Doar auzise de ea de la cltorii i refugiaii din est, din oraele i civilizaiile distruse de ei. Acum, privind bestiile infernale i devenind contient de puterea lor covritoare, Luca nelese c nu doar soarta regatului su ori a Voievodatului Moldovei erau la mijloc, ci nsi soarta Europei i poate chiar viitorul omenirii. Pentru c, din ce auzise, Cro nu erau oameni. Se credea c sunt demoni sau semizei, nimeni nu tia exact. Apruser din pustiul ngheat al Siberiei i devastaser toate oraele, regatele i imperiile omeneti ce le apruser n cale. Pe toate, mai puin pe chinezi i pe ttari, care ajunseser cumva la o nelegere cu diavolul i fuseser aservii armatei Cro n rzboiul lor de distrugere a oamenilor.

Ultimii comerciani chinezi ajuni la Constantinopole nainte ca Drumul Mtsii s dispar povestiser lucruri ngrozitoare despre suferina i distrugerea cu care Cro i presrau naintarea. Aveau puteri asemntoare cu ale Domnului. Singurul lucru care-i oprise s distrug ntreaga omenire fusese numrul lor mic. Aveau nevoie de oameni care s poarte rzboaiele pentru ei, alturi de ei. i, ntre dispariia total i servirea acestor noi zei, mpratul chinezilor alesese supravieuirea. Aa cum fcuse i hanul Hoardei de Aur.

Cei patru brbai se rentoarser n Marea Sal, unde-l gsir pe duce privind pe fereastr marea zbuciumat. Cei doi sfetnici i ateptau n picioare pe podium, lng jilul ducal, afind inuta oficial a funciei lor.

S-a decis s trimitem imediat trupele n ajutorul Maiestii Sale mpratul, spuse cel mai vrstnic dintre ei. Flota trebuie pregtit astzi i trebuie s plece mine, la prima or, spre Constantinopole, cu soldaii i proviziile Maiestii Sale.

nlimea Voastr, spuse Luca. N-ar trebui s v reamintesc eu c rolul Domniei Voastre este s protejeze imperiul de pericolele ce vin dinspre nord.

Nu este treaba ta ce decide ducele de Mavrokastron, interveni cu asprime acelai sfetnic.

Nu pot spune c-mi place de el sau de valahi, vorbi generalul, dar acum sunt de acord cu cpitanul. Dac ne trimitem trupele n sud i Mavrokastron cade, atunci ntregul imperiu este compromis. Trebuie s inem cetatea i s protejm graniele nordice.

Valahii i vor trimite trupele n ajutorul nostru, insist sfetnicul.

Dac acele trupe vor ajunge la timp i ce se va ntmpla dac se vor hotr s rmn, n final, vznd c nu este nici un soldat bizantin s-i opreasc?

N-ar ndrzni aa ceva!

N-ar ndrzni? ntreb generalul privindu-l pe Luca.

Acesta decise s-l ignore nc o dat. Se ntoarse spre Petre:

Ce face Ungaria? Trimit i ei armat?

Ungaria s-a decis s atepte i s vad ce se va ntmpla, spuse Petre, cu chipul ntunecat de mnie.

Dar asta-i

Luca se opri, cutnd un cuvnt politicos.

absurd! ncheie el.

Nu, absurd e c Moldova nu exist dect pentru a crea o prim linie de aprare n faa hoardelor Asiei. Dac noi cdem, asta le permite lor s se pregteasc mai bine pentru a opri orice invazie care trece de noi. Orice s-ar ntmpla, nu le pas, atta timp ct le pltim tributul n aur i ne vrsm sngele ca s-i protejm pe ei.

Aa deci, spuse Luca. Proaste veti. ntr-un final suntem numai noi, Valahia, Banatul de Severin i Moldova, care s-i nfruntm pe Cro. Alte, tot mai credei c e prudent s v trimitei oamenii n sud?

Trupele noastre vor rmne i vor apra Mavrokastronul, hotr Alexandros, revenind n scaunul su. Generale, pregtete oamenii de lupt. Cpitane, ai putea trimite un mesaj regelui tu, s-i ceri s soseasc mai curnd? Dup cum ai vzut, dumanul este deja la porile noastre.

Dar, nlimea Voastr, ddur s protesteze sfetnicii, ns ducele i reduse la tcere cu un singur gest mnios.

Da, Alte, am s trimit mesajul de ndat, spuse Luca. Mai avei ceva tiri de la prinul Vlad?

Ah, da, scopul principal al sosirii tale aici. Regret, dar prinul a disprut. Nimeni nu l-a mai vzut nici pe el, nici pe oamenii din suita sa, din momentul n care au intrat n Codrul Marei.

Alte, cu permisiunea voastr am s trimit astzi mesajul regelui, iar mine diminea am s plec n cutarea prinului Vlad. Regele i vrea fratele napoi.

Venim i noi cu tine, spuse Rzvan. Ne-am sftuit deja i vrem s te ajutm. Ca s nu mai pomenesc c am vrea s-i vedem pe Cro de aproape, nainte s-i nfruntm pe cmpul de lupt.

Ducele ncuviin i prsi sala. i ascundea cu greu frica. Generalul l urm, privindu-i pe cei doi sfetnici cu mai mult dumnie dect artase fa de Luca.

Ajunser la Codrul Marei dup o zi ntreag de clrit. Pdurea strveche era att de deas, nct toate armatele invadatoare ale Asiei erau silite s-o ocoleasc, fie alegnd coasta mrii i asediind Cetatea Neagr, fie cotind spre nord i revrsndu-se asupra Voievodatului Maramureului. Cetatea Neagr fusese singurul obstacol serios n faa invaziilor ttare, domolind avntul Hoardei de Aur pn cnd incursiunile se opriser cu totul, atunci cnd Cro nvliser asupra lor din Siberia. Asta fusese cu dou decenii n urm. Dup care Drumul Mtsii dispruse, iar europenii i arabii nu mai vzur nici o caravan din Orientul ndeprtat.

Povetile refugiailor vorbeau despre o stea ce czuse pe Pmnt cu mai mult de un secol n urm i-i adusese pe Cro tocmai de dincolo de nlimile Raiului, de dincolo de cercurile ngerilor, de dincolo de inutul lui Dumnezeu. Nici un om care-i ntlnise nu mai apucase s povesteasc altora cum arat Cro sau care era rostul lor pe Pmnt. Nici un regat omenesc nu le supravieuise, n afar de ttari i de chinezi, iar acetia ncetaser s mai vorbeasc de ani buni cu restul oamenilor. Iar Dumnezeu nu ajutase pe nimeni. Bizanul susinuse c Dumnezeu nu-i ajutase pe pgnii din Asia pentru c erau necredincioi i pctoi. Acum, Roma spunea c Dumnezeu nu o s-i ajute pe bizantini pentru c acetia nu se convertiser la catolicism, care era singurul i adevratul regat al lui Dumnezeu pe Pmnt. Luca bnuia c Dumnezeu nu ajutase pe nimeni pentru c oamenii erau mult prea mici ca s vad c diferenele dintre ei nu erau cauzate att de practicile religioase, ct mai ales de nimicnicia intereselor regilor i ale mprailor. Oamenii erau prea proti ca s neleag c fpturile czute din stele, Cro, erau dumani ai ntregii omeniri i c, dac nu vor lupta mpreun, nu vor avea nici o ans de supravieuire. Iar Dumnezeu nu ajuta oamenii proti. Chinezii i ttarii nu fceau dect s-i prelungeasc supravieuirea. Dup ce omenirea avea s piard ultimul rzboi, nici ei nu mai aveau cine tie ce viitor.

n prima noapte, cei trei tineri i aezar tabra n pdure i aprinser numai un foc micu, pentru a nu atrage atenia asupra lor. Petre i Rzvan l ntrebar dac are vreo idee de ce alesese prinul Vlad drumul periculos i dificil prin Codrii Marei. Toat lumea tia c Vlad fusese trimis s discute cu cromongii. n ciuda povetilor, regele valah nu putea crede c ttarii nu mai acceptau solie. nainte de Cro, fuseser ntotdeauna dispui la tratative i dornici de cadouri. i totui povetile se adeveriser. Vlad dispruse i nu reuise s trimit nici un mesaj napoi, prin porumbeii si.

Cpitanul credea c prinul alesese drumul prin codru pentru a se putea apropia nestnjenit de tabra cromongilor i a-i trimite napoi observaiile asupra forei dumanului i a armelor sale legendare, nainte s intre printre ei ca solie i s rite totul. i, cu toate astea, la curtea valah nu sosise nici o veste din partea lui.

Urmtoarele dou zile cltoriser prin pdure, ntlnind ici i colo semne ale trecerii trupei lui Vlad. n cea de-a treia diminea ajunser la marginea codrului i vzur un cer ncrcat de fum. La liziera pdurii, n umbra dealului, nc mai erau semne ale taberei prinului. Lucrurile lui Vlad i ale oamenilor si erau rspndite prin iarb. Era evident c dumanul i luase prin surprindere.

De pe vrful dealului, cei trei reuir s spioneze o tabr de rzboi uria. Era ca un adevrat ora, ntinzndu-se pn la orizontul ndeprtat, ca o mare de corturi i flamuri. Apoi, erau montrii Cro. Un cmp de crue metalice, strlucind sinistru n lumina zorilor. Deasupra lor plutea o armat de psri ale diavolului i printre acestea se roteau alene bestii ce artau precum nite baloane uriae, cu couri atrnnd dedesubtul lor, ca nite cai zburtori cu eile fixate pe burt n loc de spinare. ntregul cer prea sufocat de fum, soarele fiind abia vizibil printre nori. Era o miasm de furtun n aer, cu toate c Luca tia c nu era vorba de o furtun obinuit.

Poposir n pdure, pentru a sta ascuni de ochii psrilor diavolului. Dar se rentoarser pe vrful dealului, ca s observe mai atent tabra cromongilor. Cum puteau descrie ceea ce vedeau? Cum luptau psrile diavolului sau cruele metalice fr cai? n mijlocul montrilor Cro, Luca observ cteva rnduri de trunchiuri din metal aezate pe roi. Astea ce mai fceau? Cum ucideau? Supravieuitorii din campaniile Cro anterioare nu fuseser rzboinici scpai de pe cmpul de lupt, ci, n mare parte, rani ndeajuns de nelepi nct s-o ia la fug nainte ca invadatorii s-i abat monstruoasa armat asupra satelor lor. n coloanele de refugiai nu existase nici un soldat.

Uitai-v ntr-acolo, ctre dreapta, spuse Petre.

Rzvan i Luca privir n direcia indicat. n apropierea celui mai mare cort din centrul taberei i la doar o sut de pai de una dintre hergheliile de cai, era un arc cu oameni. Nu erau muli, poate doar opt sau nou. Iar unul dintre ei era prinul Vlad, observ Luca. Prinul era scund i masiv, mbrcat n stacojiu. Singurul care purta haine de catifea colorat n cltorii.

Acum tim c a supravieuit, opti Luca.

Da, dar cum ajungem pn acolo? ntreb Rzvan. Sunt grzi la fiecare zece pai, de jur mprejurul taberei. i bestiile-balon care supravegheaz ntreaga vale.

Cei trei rmaser ascuni, ncercnd s observe ct mai multe detalii. Ci cai, cte crue fr cai, ci arcai, cnd era posibil ca ntreaga armat s nainteze ctre Cetatea Neagr. Luca ncerc s scrie totul pe o bucic de hrtie ct mai mic. La lsarea ntunericului legar mesajul de piciorul unui porumbel i-l trimiser napoi. Fcuser tot ce putuser pentru cei din cetate. Apoi, fr s mai aprind focul, mncar carne rece cu pine uscat i bur ultimul strop de vin luat din pivniele ducelui.

Pe trunchiurile din apropiere muchiul lumina noaptea cu o fosforescen bizar. Cei trei brbai se uitar mai ndeaproape. Muchiul ce rsrise pe scoara copacilor de la liziera Codrului Marei nu era natural. Cretea mai lung i rspndea spori albi n aerul rece al nopii.

sta a venit din Siberia, murmur Luca.

Nu-mi place, spuse Rzvan. Mai bine s nu-l atingem i s dormim cu nasul acoperit, s nu respirm mizeria asta.

De ce nu spui ce gndim cu toii? l ntreb Petre.

Ceilali doi l privir curioi.

Corupia iadului i precede. Cro sunt demoni care cotropesc pmntul, spuse Petre sumbru.

i ce propui? S ncepem s ne rugm? l ntreb Rzvan.

O rugciune nu stric niciodat, interveni Luca. Dar probabil c n final va trebui s-i trecem prin sabie i foc, adug privind muchiul de pe copaci cu dezgust.

Se rentoarser lng cai. Luca prinse a vorbi:

Prieteni, v mulumesc c ai venit cu mine. Am fost mpreun, ca pe vremuri. ns misiunea voastr se ncheie aici. Am adunat i am trimis informaii i sper din tot sufletul s-i ajute pe cei de acas.

Luca se opri. i privi prietenii. Petrecuser trei ani la Constantinopole, la Curtea mpratului, nvnd manierele nobililor bizantini, degustnd mncarea lor delicioas i bndu-le vinurile alese, ncercnd mtsurile i catifelele celor mai bogai din Imperiu. Studiaser aceste lucruri chiar mai mult dect nvaser astronomie, trigonometrie sau literatur. Se presupunea c trebuie s deprind felul de via bizantin, c trebuie s le guste puterea i mreia i astfel s nu uite cine sunt stpnii lumii cnd se vor ntoarce acas i vor povesti. Dar, dincolo de toate astea, cei trei tineri nvaser ceva ce mpratul sperase ca ei s nu vad nvaser tactic i strategie bizantin. nvaser istoria imperiului, toate greelile i erorile acestuia. nvaser despre politicile i aspiraiile bizantine.

ntoarcei-v acum i servii-v rile, spuse Luca. Prinul Vlad este sarcina mea.

Recunosc c Vlad este sarcina ta, ncepu Petre zmbind cu iretenie, dar strngerea de i mai mult informaie este sarcina mea. Crezi c a lsa un valah prpdit s afle tot ce e mai important, n timp ce eu m ntorc acas cu coada ntre picioare? Dac va cdea Cetatea Neagr, o s vin rndul Moldovei i vreau s tiu cu cine ne nfruntm.

Petre spune c o s rmnem i o s ptrundem n tabra cromongilor mpreun, interveni i Rzvan.

Am adunat deja toat informaia care se putea. Ce altceva mai vrei?

Nu tim deocamdat ce fac psrile diavolului. Petre l privea cu seriozitate. Sau la ce sunt bune trunchiurile argintii. N-avem nici o idee care este scopul cruelor strlucitoare, fr cai. Nu arat a care de lupt i totui nu par s fie folosite la transportul proviziilor. Toate bestiile alea care scot fum i fac zgomote oribile Ele sunt cele care le ofer dumanilor Cro puteri dumnezeieti. Trebuie s aflm ce sunt aceste puteri.

tim stilul de lupt al ttarilor, dar nu tim nimic despre cel al Cro, adug Rzvan.

Ai nnebunit, opti Luca i rse. i iubea pe ceilali doi i, slav Domnului, rile lor nu se rzboiser de ceva timp. Ar fi fost groaznic s-i ntlneasc pe cmpul de lupt. n special pe Petre, care era cel mai puternic om pe care-l vzuse vreodat i un spadasin nentrecut. Ct despre Rzvan, acesta era cel mai bun arca de-o parte i de cealalt a Carpailor. mpratul i oferise o poziie de nerefuzat n armata sa dup ce li se terminase colirea. Cu toate astea, Rzvan se ntorsese n serviciul banului de Severin fr cea mai mic ovial.

Stau eu de paz primul, se oferi Petre. Am somnul greu i nu-mi place s fiu trezit n mijlocul nopii.

Luca se detept tremurnd. Tocmai visa despre psrile diavolului. Atacaser cetatea de scaun a Valahiei n numr mare i scuipau foc pe ciocuri. Oraul ardea, oamenii fugeau ngrozii prsind protecia zidurilor, iar afar i ateptau ttarii cu sbiile pregtite. Castelul se nruia, ngropndu-i pe rege i pe soldaii si.

, ! Petre inea un deget peste gur. Rzvan era deja treaz i-i atepta. Se trr pn la marginea pdurii i privir n sus. Una dintre bestiile-balon pe care le vzuser deasupra taberei cromongilor plutea acum peste dealul de unde-i observaser dumanul n timpul zilei. O raz de lumin cuta prin iarba de dedesubt, printre lucrurile prinului.

Luca se nchin. Bestia-balon nu fcea nici un zgomot, nu scotea fum, doar plutea tcut i cuta cu lumina ei necurat. Era oare ochiul ei? Puteau ochii ei s trimit lumin n aer? Era oare monstrul la un Cro? Sau Cro clreau bestia plutitoare?

Unul dintre cai nechez. Altul forni. Rzvan njur i-i privi pe ceilali doi ngrijorat. Bestia-balon i abtu raza de lumin ctre pdure, n direcia cailor. Cei trei tineri se lipir de pmnt. Bestia pluti n direcia lor cu vitez. Sub pielea balonului erupser de cteva ori flcri, dar, altfel, totul se petrecea n cea mai desvrit linite. Apropiindu-se de ei, Luca vzu c dedesubtul balonului era ataat ntr-adevr un co argintiu. Iar din acest co cineva manevra bestia. Deci Cro o clreau.

Fii atent la coul de dedesubt, murmur el n urechea lui Rzvan. Cnd ajunge la primii copaci, ocolete-o prin spate. Apoi se ntoarse ctre Petre i-i opti: Du-te la cai i, cnd ajunge la ei, iei dintre copaci i atrage-i atenia asupra ta. Eu o s m strecor pe dedesubt, fr s m vad.

Petre dispru n direcia cailor, care erau speriai de apariie. Rzvan nainta deja prin liziera pdurii, dnd ocol i ncercnd s-i cad bestiei n spate. Luca mai atept puin, apoi prinse a se tr prin iarba nalt, afar din pdure.

Totul se ntmpl n mare vitez. Cu sabia scoas din teac, Petre apru dintre copaci, n btaia razei de lumin, i atac. Rzvan alerga ctre bestie din cealalt parte a pdurii. Luca ajunsese deja sub ea. Sri i se prinse de una dintre frnghiile ce atrnau peste marginea coului. ncepu s se care. Petre url i lovi prin aer cu sabia. Bestia cobor i mai mult. Arunc o plas peste el. Luca trecu peste buza coului exact cnd Rzvan ncepuse s se care la rndul su.

nuntru, chiar sub focul care hrnea bestia-balon, se afla un brbat nalt, mbrcat n haine ntunecate i cu capul protejat de o glug. Se ntoarse, surprins de apariia lui Luca i, pentru o clip, cei doi se holbar unul la cellalt. Cpitanul simi un ac ncins strpungndu-i capul. Czu n genunchi. Apoi totul se termin. Rzvan ngenunche lng el. Una dintre sgeile lui era nfipt n gtul strinului i-i ieea prin ceaf.

l eliberar pe Petre din plas i legar bestia de un copac, s nu fug. Apoi scoaser strinul ucis. Luca i ddu deoparte gluga, pentru a-i vedea faa. Se ridic i ddu napoi, poticnindu-se.

Nu este om, se blbi el.

Ceilali doi amuiser. Fiina care zcea n iarb nu aducea a fptur omeneasc nici pe departe. Craniul i era mare i lunguie, legat direct de corp. Gt, artarea n-avea. Pe partea de sus a cretetului se aflau cel puin douzeci-treizeci de ochi rspndii ca o band de jur-mprejurul capului, mare parte nc deschii. Nu avea urechi sau nas, iar gura era doar o tietur plin de dini subiri i ascuii. Nu se ntrezrea nici o limb printre ei. Suprafaa capului era dur precum o carapace, dar se simea c osul era ntrerupt de pri moi, din carne. Fiina avea trei perechi de brae, terminate cu cte dousprezece degete fr unghii. Doar inuta ei vertical o fcuse s arate a om. Mirosea a carne putred.

Luca era sigur acum c aveau n faa lor un Cro. Legendarele creaturi czute din cer erau, ntr-adevr, nite montri. Regreta numai c o uciseser pe aceea nainte de a cpta nite rspunsuri. Apoi i aminti de durerea pe care o simise n cap. Nu avuseser de ales.

Ce facem cu dihania asta? i ntreb Petre.

Ca ntotdeauna, el era cel practic. Nici o ntrebare inutil, nici o vorb despre nfiarea fiinei Cro sau despre miros. Rzvan ngenunchease i dezvelise ntregul corp al creaturii din mantaua ce-l nfura. i studia anatomia cu lcomie. sta era dumanul. l atingea, i pipia ochii, i verifica gura, i cuta urechile i nasul. Asta era ansa lor.

Mi-ar plcea s-l duc banului meu, spuse el.

i mie mi-ar plcea, aprob Petre.

Dac suntem norocoi, asta o s i facem, spuse Luca.

Trebuie s fugim nainte s se dea alarma c a disprut, zise Rzvan. Chiar acum. Pn diminea am i strbtut jumtate din pdure. N-o s ne poat prinde.

Cum rmne cu informaia pe care-o voiam? se strmb Petre.

Schimbm planul.

Nu, nu. Toate astea se pot ntoarce spre binele nostru pn la urm, spuse Luca pe un ton jos.

Ceilali doi ateptar s-i termine ideea. Cpitanul privi n sus, ctre bestia-balon.

A, nu! Nu-mi spune c te gndeti la aa ceva

De ce nu? Nu cred c este mai mult dect un cal.

Nu tii ce-o s fac dac ncercm!

Nu s-a prea sinchisit de moartea stpnului

N-ai de unde s tii.

Nu, nu, nu! Petre rsufla greu.

i, cu toate astea, o s-o facem, zmbi Rzvan.

Luca se cr napoi n co. Luna era sus pe cer, acoperit n mare parte de norii de fum din tabra cromongilor, dar lumina ei era ndeajuns pentru a distinge detaliile din carul bestiei-balon. Ceilali doi intrar i ei.

Pe unul dintre ziduri erau ase bee ieind din ase guri rotunde i largi. ntr-o parte era un mner conectat cu o sfoar la vatr. O sfoar de metal! Luca fluier impresionat. Nu mai vzuse aa ceva.

Pare destul de simplu, spuse el.

Pare? Petre privea beele cu incertitudine n ochi.

Da. Cro are ase brae. Aici avem ase bee.

Partea asta a fost uoar, fu de acord Rzvan.

Cred c este precum un harnaament pentru cai. Numai c, n loc de forma rotund pe care noi o folosim cu dou mini, aici avem ase bee, pe care ei le pot folosi cu cele ase mini ale lor. Va trebui s lucrm mpreun ca s controlm toate beele.

i ce-i cu mnerul la legat de vatr?

Am vzut c bestia se hrnete cu foc, spuse Luca i-i fcu cruce. Ceilali doi l imitar. Apoi scuipar pe pardoseal. Cu ct i dai mult, cu att mai sus i mai rapid zboar. Cred c la asta folosete mnerul.

Hai s ncercm, spuse Petre zmbind.

Fiecare lu poziie n faa cte unei perechi de bee. Luca i linse buzele, gata s dea ordine. Apoi i aminti:

Ai dezlegat sfoara?

Da, spuse Rzvan.

Privir n afar.

Oh, Doamne Dumnezeule, suntem deja n zbor! Petre respira cu greutate. Transpiraia i lucea pe frunte.

Balonul plutea aproape de pmnt. Se apropia de deal, gata s se sfrme de el.

Trebuie s ne nlm! spuse Rzvan.

Luca trase de mnerul ataat cu sfoar i o flacr strlucitoare rcni n gtul bestiei. nspimntai, ateptar cu toii reacia animalului. Nimic altceva nu se mai ntmpl acesta nghiise focul i acum era linitit. Prea s-i fi plcut. Luca privi n afar. Vzu c urcau rapid. Prea rapid, i se ndreptau n alt direcie dect tabra cromongilor. ncepur s trag de bee i carul se scutur, nehotrt cu privire la direcia pe care o avea de urmat.

Hei, hei, hei, uor, strig Luca. Trebuie s o facem n acelai timp i n aceeai direcie. nti beele astea dreapta, trase spre dreapta i ceilali l imitar. Balonul se ntoarse spre dreapta. Acum, stnga. Bun. Sus jos Vedei, e uor!

Privi n afar. Manevrnd beele plasate cel mai sus, avea i vederea cea mai bun. Stabili direcia arcului prizonierilor. Apoi ncepu s-i dirijeze pe ceilali:

Dreapta. Gata, acum trebuie s-o inem pe direcie.

Cteva minute mai trziu pluteau la mai puin de zece picioare deasupra pmntului, n apropierea unui cort. Nici un soldat nu fcea de gard n apropiere. Se ajutar de frnghii s coboare. n tabr era ntuneric. Luna era complet acoperit de fum. Focuri luminau locul n cteva puncte.

Alergar spre arcul prizonierilor i se ghemuir lng poart. Prinii dormeau. n linitea ce domnea peste tabr puteau auzi scrituri i fonete dinspre montrii de metal. Toi ttarii dormeau n corturi. Bestii-balon pluteau n tcere prin noapte. Grzile omeneti pzeau numai exteriorul taberei.

Poarta arcului era nchis numai cu o sfoar nnodat, pe care o putea tia sau dezlega oricine. i totui, prizonierii se aflau nc nuntru i nu era nici un paznic care s-i supravegheze. Cei trei tineri se privir mirai. Se uitar n jur. Petre tie frnghia i deschise poarta.

Prinul Vlad dormea pe o grmad de paie, acoperit de manta. Alturi de el, scutierul su sta ntins direct pe iarb. Ceilali dormeau civa pai mai ncolo. Erau cu toii oameni din trupa lui Vlad. Nu toi care plecaser, ceea ce nsemna c unii fuseser ucii deja.

Luca l scutur pe prin. Acesta deschise ochii i csc. i privi curios:

Ce s-a ntmplat? ntreb n cele din urm.

nlimea Voastr, opti Luca, am venit s v ajut s scpai.

Vorbete mai tare, biete, spuse cu voce bubuitoare Vlad i se ridic din aternutul de paie. Petre i acoperi gura cu mna i-l inu strns, s nu se mai zbat.

nlimea Voastr, sunt eu, cpitanul Luca.

Prinul ncet s se mai zbat i se holb la tnr. ntre timp se trezi i scutierul. Acesta i privi i spuse:

O s m duc s am grij de cai, Alte. Grjdarii de aici nu par capabili de nimic.

Se ridic i merse fr griji ctre un col al arcului, unde ncepu s ngrijeasc nite cai invizibili. Petre l privi alarmat.

nlimea Voastr? ntreb Luca ngrijorat.

Petre i ddu drumul.

Aa deci, cpitane Luca. Se dovedete c eti omul bizantinilor, pn la urm. Ai venit s m omori i probabil c vrei s-l ucizi chiar i pe rege!

Prine Vlad, am venit s v salvez, repet Luca, simind cum speranele i pleau.

N-am s m las rpus fr lupt! spuse prinul i se ridic n picioare, trgnd din teac o sabie inexistent. Lu poziie de lupt, cu lama invizibil aintit spre pieptul lui Luca.

Petre l pocni n cap cu mnerul sabiei sale. Luca l prinse n brae nainte s ating pmntul. n acelai timp, un alt prizonier se trezi, i vzu lovindu-l pe prin i ncepu s ipe. Rzvan i arunc pumnalul. Brbatul czu n tcere.

Ce se-ntmpl? ntreb Petre i njur.

Ceva urt, foarte urt, rspunse Luca.

Mai vrei s-l salvezi pe prin i s-l duci napoi la Curte? Acum c diavolii i-au furat minile?

Mai cu seam acum. Altfel cine m-ar crede?

Luca privi mprejur. Micul incident nu atrsese atenia nimnui. Tabra era nc adormit. Scutierul continua s hrneasc armsari invizibili, ngnnd o melodie cu voce joas. Individul era fiul paharnicului regal. Un alt prizonier mormi n somn. Cpitanul i petrecu unul dintre braele prinului pe dup gt, n timp ce Petre fcea acelai lucru cu cellalt bra. Vlad era greu. Se ndreptar ncet ctre poarta arcului.

ncearc s-l aduci i pe june, i opti Luca lui Rzvan, indicndu-l pe scutier.

Deschiser poarta, ieir i se trntir imediat la pmnt. Un soldat mongol ieise din cort i se uura, la zece pai de ei. Dup care se ntoarse la somn. Cei trei ateptar mai mult timp. Apoi Luca i fcu semn lui Rzvan s se apropie:

Ducei-i pe Vlad i pe scutier napoi la bestia-balon. ncercai s dai drumul hergheliei, asta o s-i in ocupai pe ttari. i ateptai un semn de la mine. Cnd l vedei, plecai cu bestia din tabr. Ne ntlnim dincolo de deal. Dac nu m ntorc ntr-un ceas, ncrcai totul i zburai napoi.

Care o s fie semnul?

Foc.

O s te ateptm.

Cpitanul Luca se opri lng carele fr cai i le privi cu uimire. Metalul argintiu era neted i strlucitor, chiar i numai la lumina slab a Lunii, curbndu-se i ndoindu-se n forme i unghiuri nemaivzute, fr ca vreun cui sau vreun nit s in plcile de metal mpreun. Preau fcute dintr-o singur bucat. Brbatul i fcu cruce. Se apropie i mai mult i atinse unul dintre care. Suprafaa metalic era rece. Nu exista nici o posibilitate s ataezi vreun harnaament de cai pe nicieri. Povetile spuneau c aceste care se micau singure i lsau n spate nori de fum. Foc, iari! Precum bestiile-balon. Ca i cum ar fi avut nuntrul lor duhuri care le puneau n micare, dac le hrneai cu foc.

Dac ntr-adevr era opera Diavolului, de ce ar fi permis Dumnezeu ca asemenea monstruoziti s umble pe suprafaa Pmntului? Iar dac nu era opera Diavolului, atunci Cro erau fie nite diviniti mai mici, fie un alt gen de fiine ale Domnului care ncercau s cucereasc lumea oamenilor. Care ncercau s-i creeze propria lume, ntr-una deja populat de oameni. Era limpede c aceste dou lumi nu ar fi putut convieui. El, personal, nu credea c ar fi putut tri alturi de Cro, tiind c acetia sunt att de puternici i-i pot controla pe oameni att de uor. Nu, trebuia s fie ori omul, ori Cro. Nu era loc pentru amndoi pe Pmnt. Dac aceste fiine aveau sau nu suflet, dup cum ncerca Biserica s le zugrveasc, asta nu mai avea importan. i ntr-un caz, i n cellalt erau pornite s cucereasc i s distrug civilizaia omeneasc i nimeni nu prea ndeajuns de puternic s le opreasc. Iar Dumnezeu nu va interveni. Oamenii se mcelreau de milenii, de cnd ncepuse istoria, i Dumnezeu nu intervenise. De ce ar fi fcut-o acum?

Carele fr cai erau aliniate unul lng cellalt, pe zece rnduri nesfrite. Puteau fi sute de asemenea monstruoziti. Iar el nu avea nici o idee ce anume fceau. Care le era puterea. n spatele acestor rnduri erau altele, cu crue normale, ncrcate cu trunchiuri metalice pe roi. Alte ciudenii. Acelai metal, aceeai netezime, aceeai miestrie a prelucrrii. Apoi erau crue ncrcate cu butoaie din lemn i cu nite bile din fier.

Luca se apropie i mirosi. Mai vzuse aa ceva. Pe butoaie erau inscripionate litere chinezeti. i scoase pumnalul i guri unul dintre ele. O pulbere cenuie se revrs pe podeaua cruei. Brbatul lu puin i o frec ntre degete, apoi o mirosi. i aminti de unul dintre comercianii chinezi de la Curtea Bizantin, Sung pe numele lui. Fcuse o reprezentaie cu ceea ce el numea Leacul de Foc. Ceva ce chinezii aveau de secole. Scosese scntei, apoi explodase cu un zgomot puternic, speriind curtenii. Sung i explicase mpratului c aceast pulbere putea fi o arm mpotriva invadatorilor Cro. C ar fi putut face contraband cu aa ceva pentru bizantini i c ar fi putut aduce i civa oameni care se pricepeau s lucreze cu ea. Dar, curnd dup aceast ntlnire, Drumul Mtsii dispruse, cile comerciale fiind supravegheate de Cro, i Sung nu se mai ntorsese.

Luca se gndi c educaia sa bizantin i arta acum foloasele. Zmbi cu amrciune. Era posibil s fac rost de un foc mai bun dect sperase. Sparse butoiul i ncepu s rspndeasc pudra printre crue. Sparse mai multe butoaie i mprtie Leacul de Foc pn la carele fr cai i chiar pn la psrile diavolului. Nici o pasre nu se mica, toate fiind adnc cufundate n somn.

Vzu bestia-balon care-i adusese pe ei n tabr nlndu-se n zbor. Ceva se ntmplase, iar prietenii si fuseser nevoii s fug. Aveau nevoie de ajutorul lui dac voiau s scape. i aveau nevoie chiar acum. Aa cum i lui i trebuia o cale de scpare. Privi spre psrile diavolului. Puteau fi ele mult mai detepte dect bestiile-balon? Ori mai greu de controlat?

Aprinse o tor de la un foc din apropiere i o azvrli peste una dintre drele de pulbere. Pocniturile i semnalar c aceasta se aprinsese. Alerg. Abia fcu zece pai, cnd o explozie nfiortoare sfie noaptea. Czu. Se ridic i-i continu fuga. Nu se uit napoi. Urmtoarea explozie zgudui pmntul, dar Luca nu mai czu. O scar din frnghie ducea spre o gaur ntunecat, deschis n burta ultimei psri diavoleti din rndurile lungi. Ttarii alergau deja prin tabr i strigau speriai. Urc scara.

n timp ce urca, o explozie fu urmat de o alta, apoi de nc una i nc una i apoi totul se petrecu aproape n acelai timp. Noaptea se transform n iad. ndrzni s priveasc n spate. Flcri uriae nghiiser tabra. Exploziile se apropiau cu fiecare clip de pasrea n care se urca el, fiecare mai puternic dect cea de dinainte.

Intr n burta psrii. Interiorul era cald i slab luminat. Pai grbii veneau n direcia lui. Se lipi de un zid. Unul dintre Cro ajunse lng ieire i se aplec s trag sfoara nuntru. Luca l lovi cu piciorul i fiina czu n gol, n tcere. Brbatul trase scara nuntru i nchise ua. Porni n direcia din care venise fiina. Interiorul psrii era din metal i era enorm. Luca nghe. Ce-ar fi trebuit s fac acum? Exploziile cutremurau pmntul. Simi pasrea zguduindu-se. N-avea timp de gndire. Trebuia s nale dihania n aer. Trebuia s zboare nainte ca Leacul de Foc s-l ajung.

n acel moment simi pasrea cea monstruoas ridicndu-se de la pmnt. Zburau. Fie era ndeajuns de deteapt pentru a pleca de una singur, fie se mai afla un Cro nuntru. Se mic neauzit prin ncperile uriae. O alt scar, din lemn de data aceasta, urca de-a lungul unui perete ctre o deschiztur. O lumin puternic se revrsa prin acea u.

Mai era un Cro, clrind pasrea diavolului. Cele ase mini ale sale se micau frenetic peste un panou coninnd ase bee, precum cele din carul bestiei-balon. Dar, dincolo de ele, erau multe alte panouri cu rotie i buloane i alte bee n diverse poziii. Pasrea diavolului prea s fie mult mai dificil de clrit dect un balon.

Luca simi o revrsare de cldur nuntrul capului. Apoi pace i calm. Putea vedea prin peretele din fa ntreaga tabr cuprins de flcri. Carele fr cai explodau spectaculos, trunchiurile argintii se rupeau n buci i cele mai multe dintre psrile diavolului prinseser foc. Buci de materiale n flcri zburau nvrtejindu-se prin aer. Zgomotul era copleitor. Dar Luca se simea lipsit de griji i mpcat cu ntreaga lume. Fiina Cro l privi cu zecile de ochi rspndii pe spatele cpnii sale i tot ce simi brbatul era o mare dorin de-a o ajuta. Brusc, tia ce trebuia s fac. Trebuia s-i ia locul fiinei Cro pe care o aruncase din pasre. Toate cunotinele necesare acestei sarcini se aflau deja n mintea lui. ncepu s apese pe buloanele colorate i s trag de bee, n secvene care tocmai i fuseser cumva dezvluite.

Apoi i aminti de prinul Vlad, ameninndu-l cu sabia sa invizibil. Un alt val de cldur i nveli creierul. Oft fericit. Pasrea plutea n aer, deasupra taberei, cptnd nlime, ncercnd s se ndeprteze de pericol. Una dintre cele cteva care reuiser s se mai nale. Vzu balonul furat de prietenii si ndreptndu-se spre pdure. n acelai moment nelese c fiina Cro tia tot ce tia i gndea el. tia, de asemenea, c trebuia s-i urmreasc pe Petre i pe Rzvan i c trebuia s-i distrug. Nu exista alt soluie. Trebuia s-i ucid prietenii.

Pasrea se cutremur i plonj. Tocmai se ciocnise cu o alta, care fusese la rndul ei lovit de proiectilele provenite dintr-o explozie. Impactul l trimise pe Cro cu capul de-un perete. Pentru o secund, n mintea lui Luca revenir zgomotul i lumina i panica. i arunc pumnalul nainte s gndeasc, nainte ca fiina s-i readuc mintea sub control. Creatura se poticni spre el, cu lama nfipt ntr-unul dintre ochi. i trase pumnalul afar din ochi i, pentru un moment, cpitanul crezu c l va arunca spre el, intindu-i inima. ns chiar atunci Cro czu pe pardoseal. Fptura era moart i pasrea se prbuea.

Luca prelu controlul beelor i al roilor. Acum tia ce trebuia s fac. Giganticul monstru zburtor i reveni din cdere. Ateriz dincolo de deal, n marginea pdurii. Petre i Rzvan ateptau cu sbiile scoase din teac.

Cetatea Neagr, numit i Mavrokastron de ctre bizantini, ceea ce nsemna exact acelai lucru, era masiv i puternic. Singura fortrea care meninuse malul nordic al Mrii Negre ntr-un pumn de fier. Dup valuri nenumrate de hoarde asiatice, nc se inea n picioare, deasupra mrii, i se prea c va mai rezista cel puin nc o iarn.

Cpitanul conducea pasrea diavolului de-a lungul rmului, purtnd pe creasta monstrului flamura regelui Valahiei. Acelai rege care i aezase tabra de rzboi la vest de cetate, pregtindu-se pentru nfruntarea cu Cro.

Prinul Vlad i scutierul acestuia se aflau la bord, alturi de Luca, ajutndu-l la zbor. Imediat dup distrugerea taberei cromongilor, cei doi i reveniser din starea de comar n care se aflaser.

Vrei s-mi spui c numai noi, prizonierii, eram sub influena puterii diavolilor Cro? ntreb prinul.

Da, Alte. Ttarii preau s fie stpni pe gndurile lor.

Dup cteva minute de tcere, fratele regelui relu discuia, prnd c vorbete mai mult cu el nsui dect cu Luca:

Oare noi ne-am putea pleca n faa diavolului? I-am putea servi de bunvoie, aa cum se pare c au fcut ttarii?

Noi ne-am plecat i nc ne mai plecm n faa multora pentru a supravieui aici, la rscrucea a trei lumi, spuse cu voce nceat cpitanul. Dar dac am putea s ne unim forele cu aceti Cro ntru distrugerea omenirii, asta este o ntrebare diferit. Eu a spune c nu am putea i c nu am face un asemenea lucru, ns disperarea te poate mpinge uneori pe drumuri foarte, foarte ntunecate.

Nu, cpitane, declam furios prinul. Noi nu vom face niciodat aa ceva. Mai degrab am muri dect s ajungem sclavii demonilor.

i asta. Dar mai important, cred, este faptul c nici chinezii, nici ttarii nu-i dau seama c nici mcar ei nu le vor supravieui fiinelor Cro.

Cpitanul valah socoti c, rmai fr montri zburtori, Cro vor amna invazia pn la primvar, dac nu chiar i mai mult. Iarna putea fi lung i aspr sus, n nord. Timp berechet pentru valahi i moldoveni s-i studieze dumanul i, cine tie, poate chiar s pregteasc ei nii o surpriz zeitilor.

Dac ns Cel de Sus avea s fie mulumit c ei nvau s foloseasc puteri dumnezeieti, asta era o cu totul alt poveste.