Inteligența emoțională

Daniel Goleman

Partea a doua – Natura inteligenței emoționale

3.Când a fi deștept e o prostie

În începutul acestui capitol , D. Goleman ne povestește cum un tanar pe nume Jason H., foarte inteligent, ce avea 10 pe linie în anul 2 și învăța la liceul Coral Springs, Florida, și își dorea să meargă mai departe la Faculatea de Medicină la Harvard își înjunghie profesorul de fizică ce îi daduse 80 de puncte din 100 la un chestionar. Acesta a fost gasit nevinovat de un judecator , o comisie formată din 4 psihologi și psihiatri declarând sub jurământ că în timpul confruntării baiatul fusese nebun. Tot D. Goleman ne dă și raspunsul: inteligența academică are foarte puțin de-a face cu viața emoțională. Acesta ne explică cum IQ-ul ridicat nu determină neapărat succesul. Richard Herrnstein și Charles Murray care acordă o importanță capitală IQ-ului recunosc ceea ce susține Goleman. Acesta din urmă afirmă că este preocupat de inteligența emoțională (capacitatea de a fi în stare să se motiveze și să persevereze în fața frustrărilor , de a-și stăpâni impulsurile , de a împiedica necazurile să-i întunece gândirea) în dauna IQ-ului.

Inteligența emoțională și destinul

Inteligența la învățătură nu te pregătește pentru vâltoarea – sau pentru ocaziile – cu care te întâlnești la nivelul vicisitudinilor vieții. IQ-ul ridicat nu este o garanție de prosperitate, prestigiu sau fericire în viață. Goleman ne spune că dovezile arată despre persoanele care se descurcă din punct de vedere emoțional că sunt în avantaj în orice domeniu al vieții.

Un altfel de inteligență

Howard Gradner , psiholog la Harvard School of Education spune că trebuie lărgită noțiunea de spectru al talentelor. Suntem evaluați după niște standarde extrem de îngste ale succesului. Copiii ar trebui să fie mai mult ajutați să-și identifice talentele date de la D-zeu și să le cultive. Tot aici ni se vorbște despre inteligența personală și intrapersonală.

Spock vs Data : atunci când cunoașterea nu este de ajuns

La sfârșitul anilor 60 a apărut revoluția cognitivă ce se aseamănă cu hiper-raționalul Mr. Spock din Star-trek (arhietipul octeților informaționali lispiți de orice fel de sentimente și care întrupează ideea că emoțiile nu au ce căuta la nivelul inteligenței , ele doar stricând imaginea unei vieți mintale).

Metodele predominante care circulă printre savanții cognitiviști referitor la felul în care mintea procesează informația au fost lipsite de recunoașterea faptului că raționalitatea este ghidată – și poate fi biruită – de sentimente. Versiunea științifică unilaterală conform căreia ar exista o viață mintală fără influențe emoționale- care a călăuzit ultimii 80 de ani de cercetări asupra inteligenței se schimbă treptat, pe măsură ce psihologia a început să recunoască rolul esențial al sentimentelor în gândire. Precum personajul Data din Star Trek: generația următoare, psihologia începe să aprecieze puterea și virtuțile emoțiilor la nivelul vieții mintale, dar și primejdiile pe care le reprezintă. Data cu logica lui rece nu reușește să găsească soluții umane. Acesta încearcă să simtă realizând că ratează ceva esențial. Vrea prietenie și loialitate. Acesta poate cânta sau scrie poezii cu o mare virtuozitate tehnică , dar fără a trăi pasiunea. Data tânjește după valorile înalte , cele ale sufletului omenesc- credința , speranța , devotamentul, iubirea- care lipsesc cu desăvârșire unui punct de vedere rece, stric cognitiv. Emoțiile îmbogățesc ; un model mintal care le ignoră este unul sărăcit.

Emoțiie pot fi inteligente?

Psihologul de la Yale, Peter Salovey a reușit să prezinte în detaliu felurile în care putem da inteligență emoțiilor noastre. Salovery include inteligențele personale ale lui Gradner în definiția de bază pe care a dat-o inteligenței emoționale ,extinzînd aceste capacități la 45 domenii prinipale: cunoașterea emoțiilor personale(conștientizarea de sine), gestionarea emoțiilor (stăpânirea emoțiilor), motivarea de sine (autocontrolul emoțional – amânarea recompenselor și înăbușirea impusurilor), recunoașterea emoțiilor în ceilalți (empatia), manevrarea relațiilor ( arta de a stabili realții înseamnă în mare parte capacitatea de a gestiona emoțiile celorlalți).

IQ-ul și inteligența emoțională: tipuri pure.

Jack Block, psiholog la Univ. Berkeley din California , a făcut o comparație între două tipuri teoretic pure: cei cu un IQ mare vs. Cei cu aptitudini emoționale mari. Și în cazul bărbațiilor și al femeilor cu IQ mare viața socială are de suferit, în cazul celorlalți evoluând in sens invers celor cu IQ mare. Până la un punct, orice om are o inteligență cognitivă și una emoțională, prin urmare, aceste portrete se contopesc. Și totuși, dintre cele două, inteligența emoțională adaugă mult mai multe calități care ne determină să fim cu adevărat oameni.

4. Cunoaște-te pe tine însuți

Îndemnul lui Socrate : Cunoște-te pe tine însuți face referire tocmai la ceea ce este esențial în inteligența emoțională: conștientizarea propriilor sentimente în momentul în care ele apar. Goleman introduce termenul de conștientizare-de-sine.

Mayer descoperă că oamenii au tendința de a aborda stiluri diferite de a participa sau de a-și săpâni emoțiile: autoconștientizarea, includerea în sine, acceptarea.

Apoi în acest capitol D. Goleman povestește câteva întâmplari : pătimașul și indiferentul, omul fără sentimente, lăudând sentimentele viscerale(Elliot) și golirea inconștientului(Elliot) ce au ca scop să

demonstreze faptul următor și anume: conștientizarea de sine emoțională este piatra de temelie a stratului următor de inteligență emoțională: capacitatea de scăpa de proasta dispoziție.

5.Înrobit de patimi

Puterea de a ne putea stăpâni, de a face față furtunilor emoționale și de a nu deveni înrobiți de patimi a fost lăudată ca o adevărată virtute încă de pe vremea lui Platon. Acest capitol prezintă pe larg modalități de control al mâniei, factorii declanșatori ( care sunt și exemplificați ) dar și strategii de ținere sub control a mâniei.

Gestionarea emoțiilor este o slujbă non-stop: mare parte din ceea ce facem – în special în timpul liber – este o încercare de a ne gestiona dispoziția.

Anatomia mâniei

Diane Tice, psiholog la Universitatea Case Western Reserve a descoperit că regândirea unei situații în mod pozitiv este una dintre cele mai eficiente căi de a potoli mânia.

Ne sunt povestite metode de a stopa grijile dar și strategii de abordare a stărilor de deprimare. Mai aflăm din acest capitol de ce cei fericiți devin mai fericiți și cei iritați devin mai iritați.

6.Aptitudinea de a stapani

Studenții nerăbdători, furioși sau deprimați nu învață. Cei care sunt prinși într-o asemenea stare de spirit nu primesc informațiile în mod eficient sau nu știu ce să facă până la urmă cu ele.

Emoțiile negative puternice abat atenția spre propria lor preocupare , interferând cu încercarea de concentrare asupra altui lucru.

Când emoțiile copleșesc puterea de concentrare , este blocată de fapt capacitatea mintală cognitivă,pe care savanții o numesc și memorie funcțională, capacitatea de a reține toate informațiile relevante în raport cu misiunea de îndeplinit.

În măsura în care suntem motivați simțind un entuziasm sau o plăcere pentru ceea ce facem sau chiar un grad oprim de neliniște- vom fi propulsați spre reușită. În acest sens , inteligența emoțională este o aptitudine majoră, caapacitatea care afectează în mod profund toate celelelalte capacități , fie facilitând , fie combinându-se cu ele.

Controlarea impulsurilor : testul prăjiturii.

Nu există un talent psihologic mai important decât a rezista la impulsuri. Aceasta este baza autocontrolului emoțional, având în vedere că toate emoțiile , prin însăși natura lor, duc într-un fel sau altul la un impuls, spre o acțiune. Walter Mischel, cel care a făcut acest studiu spune că direcționarea spre scop prin amânarea autoimpusă a răsplatei este esența autoreglării emoționale: capacitatea de a nega impulsul în avantajul scopului, indiferent că este vorba de punerea bazelor unei afaceri, de

rezolvarea unei ecuații algebrice sau de câștigarea unei Cupre. Descoperirea sa reuduce rolul inteligenței emoționale ca metacapacitate ce determină cât de bine sau cât de rău sunt oamenii în stare să-și utilizeze capacitățile mintale.

Dispoziții proaste, gândire proastă

Buna dispoziție , atât cât durează, sporește capacitatea de a gândi flexibil și mai complex, soluțiile problemelor fiind găsite mai ușor , fie că este vorba de unele intelectuale sau interpersonale.

Avantajele intelectuale ale unui râs sănătos sunt și mai izbitoare când este vorba de rezolvarea unor probleme care presupune o soluție creatoare.

O proastă dispoziție influențează memoria într-o direcție negativă și astfel este mai probabi că din teamă vom ajunge la o hotărâre exagerat de prudentă. Emoțiile scăpate de sub control incomodează intelectul.

Cutia Pandorei și Pollianna: forța gândirii pozitive.

Snyder explică : Studenții cu speranțe mari își fixează scopuri mai spectaculoase și știu cum să muncească din greu pentru a le atinge. Atunci când se face o comparație între studenții cu aptitudini intelectuale echivalente în funcție de rezultatele la învățătură, ceea ce le face să difere este speranța.

Speranța : credința că există voința și posibilitatea de a-ți atinge scopurile , indiferent care ar fi ele.

Optimismul : Marele motivator

Optimismul , ca și speranța, înseamnă un orizont de așteptare conform căruia , în general , lucrurile se rezolvă până la urmă în viață, în ciuda obstacolelor și frustrărilor.

Transa: neurobilogia măiestriei

Transa reprezintă emoția absolută aflată în serviciul performanței și al acumulării de cunoștințe. Este o stare de uitare de sine opusă contemplării negative sau de îngrijorării: în loc să se piardă într-o preocupare plină de nervozitate, cei care intră în această transă sunt atât de absorbiți de ceea ce au de făcut , încât uită de ei, renunțând la preocupările mai puțin importante ale vieții de zi cu zi- cum ar fi sănătatea, facturile și chiar starea de bine.

Apoi ne este prezentat subcapitolul Învățatul și Transa : un nou model de educație în care după cum sugerează și titlul ne este prezentat cum ajută transa în procesul de învățare.

7.Rădăcinile empatiei

Acest capitol ne arată ce este empatia, rădăcinile afecțiunii. Pentru a ne da seama de emoțiile altora trebuie să ne orientăm după limbajul trupului. Tot acest capitol ne vorbește și despre psihopatie. Ne sunt prezentate și cazurile când prea multă empatie ,,dăunează”

Partea a cincea. Alfabetul emoțional

15.Costurile analfabestismului emoțional

Un profesor din Brooklyn spunea : ne preocupăm mult mai tare cât de bine pot citi copiii și cât de bine pot scrie decât dacă vor mai fi în viață săptămâna viitoare.

În medie, copiii o duc mai prost în următoarele privințe: izolarea sau problemele sociale, anxietatea și depresia, problemele de atenție și de gândire, delincvența sau agresivitatea. Această senzație emoțională neplăcută pare să fie în cazul tuturor copiilor prețul vieții lor moderne.

Îmblânzirea agresivităii

Ne este prezentată o metodă de control a mâniei.

Școala bătăușilor

Ne mai sunt prezentate comportamente ale copiilor ce sunt semne ale delicvenței în adolescență.

Prevenirea depresiei și Prețul lumii moderne: numărul mare de depresii

Aceste subcapitole se referă la cauzele ce duc la depresie în rândul tinerilor și prezintă și efectele negative.

Traiectoria depresiei la tineri

Cum sunt afectați tinerii din cauza depresiilor suferite în copilărie.

Cum se ajunge la deprimare

Dovada cea mai directă a faătului că o perspectivă pesimistă îi face pe copii să cadă cu ușurință pradă depresiei provine dintr-un studiu care a durat 5 ani, efectuat asupra unor copii de la începutul clasei a treia.

Scurtcircuitarea depresiilor

Există și o veste bună: toate indiciile arată că dacă acești copii sunt învățați să aibă o perspectivă mai productivă față de dificultățile lor, riscul de depresie scade.

Tulburările de alimentație

Problemele emoționale ocupă un rol important în problemele de alimentare ale adolescentelor.

Tot în acest capitol se mai vorbește despre faptul că tinerii trebuie să-și îmbunătățească talentul de a stabili relații și de a nu interpreta refuzul ca pe un lucru grav ce tine de ceva ce nu poate fi reparat.

Băutura și drogurile înrăutățesc depresia.

16. Școlarizarea emoțiilor:lecția despre cooperare,un punct de controversă, postmortem:o ceartă care nu a mai izbucnit,îngrijorările zilei, ABC-ul inteligenței emoționale, alfabetizarea emoțională în cadrul orașului,alfabetizarea emoțională deghizată, orarul emoțional, sincronizarea este totul, alfabetizarea emoțională ca mijloc de prevenire, regândirea școlilor:predarea prin puterea exemplului.Comunități cărora le pasă, o misiune extinsă pentru școli, oare alfabetizarea emoțională contează?, caracterul ,moralitatea și arta democrației,un ultim cuvânt,

Gama emoțiilor resimțite crește cu înaintarea în vârstă – cel puțin în peioada copilăriei și transformării în adult-.Ni se vorbește din ce perioadă începe să se formeze empatia și autoreglarea emoțională.

Lipsa comunicării cauzează declanșarea conflictelor.

Educarea pe tema emoțiilor îmbunătățește rezultatele școlare ale elevilor.

În ciuda marelui interes de care dau dovadă unii profesori față de alfabetizarea emoțională ,aceste cursuri sunt âncă rare; majoritatea dascălilor, directorilor și părinților nici măcar nu știu că există. Cele mai bune modele sunt în afara sistemului educațional principal , totul desfășurându-se în școli particulare și în doar câteva sute de școli publice. Sigur că niciun program, inclusiv acesta , nu oferă un răspuns la toate problemele. Dar având în vedre crizele prin care trecem noi sau copiii noștri și procentul de speranță dat de aceste cursuri de alfabetizare emoțională, ar trebui să ne întrebăm: Oare n-ar trebui să predăm acste calități fundamenale de viață fiecărui copil în parte – acum mai mult ca niciodată?Și dacă nu acum , atunci când?