institutul naŢional de sĂnĂtate publicĂ -...

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR

DIN MEDIUL COMUNITAR

RAPORTUL

PENTRU

SĂNĂTATE

ŞI MEDIU

2015

Material efectuat prin Programul National de Monitorizare a Factorilor Determinanti

din Mediul de Viata si Munca

RAPORT SĂNĂTATE ȘI MEDIU 2015

COMITET ŞTIINŢIFIC

ANDRA NEAMŢU

MIRELA NEDELESCU

ALEXANDRA CUCU

FELICIA POPESCU


Cuvânt înainte,

Mulțumim tuturor colaboratorilor din Institutul Național de

Sănătate Publică și din Direcțiile de Sănătate Publică Județene și a

Municipiului București.

Toate activitățile cuprinse în acest Raport sunt rezultatul unei

colaborari interdisciplinare a tuturor specialiștilor cu pregătire în

domeniile: medicină, chimie, biologie, biochimie, fizică, statistică

medicală, etc și demonstrează faptul că medicina preventivă este un

domeniu vast, care poate asigura protejarea sănătății populației și

îmbunătățirea calității vieții .

Colectivul CNMRMC


CUPRINS

CAPITOLUL I - PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU IGIENA APEI 6

CALITATEA APEI POTABILE DISTRIBUITĂ ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN ZONELE CU

PESTE 5000 DE LOCUITORI SAU CU UN VOLUM DE DISTRIBUŢIE DE PESTE 1000 mc/zi, ÎN

ANUL 2015, IN ROMANIA

6

CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE NATURALE DE ÎMBĂIERE 14

SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN

ZONELE DE APROVIZIONARE MICI -2015, (INCLUSIV APROVIZIONĂRI CU INSTALAŢII

PROPRII CARE FURNIZEAZĂ APĂ INDUSTRIEI ALIMENTARE ŞI PUBLICULUI HOTELURI,

CAMPINGURI)

25

SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ INFANTILĂ

GENERATE DE APA DE FÂNTÂNĂ- RAPORT NAŢIONAL 2015 32

MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE MINERALE

NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR 37

COMPARARE INTERLABORATOARE IN DOMENIUL CALITATII APEI POTABILE 40

CAPITOLUL II – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU IGIENA AERULUI 42

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII A POLUANȚILOR DIN AERUL AMBIANT

ÎN MEDIUL URBAN 42

IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI 54

CAPITOLUL III – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU EXPUNEREA LA

CONTAMINANTI CHIMICI 60

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELAŢIE CU SĂNĂTATEA UMANĂ 60

MONITORIZAREA INTOXICAŢIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU PRODUSE CHIMICE 63

CAPITOLUL IV- PROTEJAREA SANATATII POPULATIEI IN RELATIE CU IGIENA

HABITATULUI UMAN 64

MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEŞEURILOR

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ – 2015 64

CAPITOLUL V – PROTEJAREA SANATATII POPULATIEI IN RELATIE CU IGIENA

RADIATIILOR IONIZANTE 76

AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE 76

SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ŞI EVALUAREA

EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE 81

SUPRAVECHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI DIN JURUL OBIECTIVELOR

NUCLEARE MAJORE 82

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA RADIAŢII IONIZANTE A

PERSONALULUI MEDICAL 86

EXPUNEREA MEDICALA A POPULATIEI LA RADIATII IONIZANTE 90

MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE CONFORM LEGII 458/2002 100

SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE ŞI ALIMENTULUI CONFORM

CERINŢELOR EUROATOM 101

INFORMAREA ŞI EDUCAREA PENTRU SĂNĂTATE ÎN DOMENIUL RADIAȚIILOR

IONIZANTE 102

CAPITOLUL VI - PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ŞI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR

ASOCIATE FACTORILOR DE RISC ALIMENTARI 106

EVALUAREA STĂRII DE NUTRIŢIE A POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE CU CONSUMUL

ALIMENTAR 107

EVALUAREA CONŢINUTULUI DE ZAHARURI ÎN UNELE PRODUSE ALIMENTARE

DESTINATE TINERILOR ŞI ADULŢILOR 118

EVALUAREA STATUSULUI DE IOD IN RANDUL POPULATIEI PRIN DETERMINAREA TSH-

ULUI NEONATAL SI A IODURIILOR LA COPILUL SCOLAR 121


MONITORIZAREA NIVELULUI DE IOD DIN SAREA IODATA PENTRU CONSUMUL UMAN 123

ROLUL ALIMENTULUI ÎN IZBUCNIRILE DE TOXIINFECŢII ALIMENTARE DIN ROMÂNIA 129

EVALUAREA RISCULUI CHIMIC ŞI BACTERIOLOGIC AL ALIMENTELOR CU DESTITAŢIE

NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ 134

MONITORIZAREA CALITĂŢII SUPLIMENTELOR ALIMENTARE 142

MONITORIZAREA APELOR MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE 151

MONITORIZAREA CONSUMULUI DE ADITIVI ALIMENTARI 154

EVALUAREA FACTORILOR DE RISC DIN MATERIALE CARE VIN IN CONTACT CU

ALIMENTELE 155

MONITORIZAREA ALIMENTELOR TRATATE CU RADIAŢII IONIZANTE 160

MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE, MINERALE ŞI ALTE

SUBSTANŢE 161

CAPITOLUL VII – PROTEJAREA SANATATII SI PREVENIREA IMBOLNAVIRILOR

ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN MEDIUL DE MUNCA 170

SUPRAVEGHEREA EFECTELOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII ASOCIATE EXPUNERII

PROFESIONALE LA AGENȚII CANCERIGENI 171

BOLILE PROFESIONALE IN ACTIVITATI CARE CONDUC LA SUPRASOLICITARE

MUSCULOSCHELETALA 174

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA FACTORILOR DE RISC OCUPAŢIONALI ÎN UNITĂŢI

SPITALICEŞTI ŞI APRECIEREA IMPACTULUI ACESTORA ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A

ANGAJAŢILOR ÎN SCOPUL PROPUNERII DE MĂSURI PREVENTIVE ADECVATE

176

GHID DE TERMENI SI NOTIUNI DE TOXICOLOGIE INDUSTRIALA SI PSIHOLOGIA MUNCII 178

EVALUAREA EXPUNERILOR PROFESIONALE LA SOLVENTI CU EFECT NEUROPATIC

(N- HEXAN) 179

CUANTIFICAREA NIVELULUI DE STRESS OCCUPATIONAL SI INFLUENTA ACESTUIA

ASUPRA COMPORTAMENTULUI SOCIO-PROFESIONALLA PERSONALUL EXPUSLA

SOLVENT CU EFFECT NEUROPATIC (N-HEXAN)

181

EXPUNEREA PROFESIONALA LA RADIATII IONIZANTE 184

MONITORIZAREA INCIDENŢEI BOLILOR PROFESIONALE ŞI A ABSENTEISMULUI

MEDICAL PRIN BOALĂ PROFESIONALĂ 187


CAPITOLUL I

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU IGIENA

APEI

CALITATEA APEI POTABILE DISTRIBUITĂ ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN

ZONELE CU PESTE 5000 DE LOCUITORI SAU CU UN VOLUM DE DISTRIBUŢIE

DE PESTE 1000mc/zi, ÎN ANUL 2015, ÎN ROMÂNIA

Dr. Anca Tudor, Analist IT Cătălin Staicu

Colaboratori: DSP-urile teritoriale

Cadrul legislativ

Prezentul Raport anual privind calitatea apei potabile distribuite în sistem centralizat, în

Zonele mari de aprovizionare (ZAP), respectiv zone cu peste 5ooo de locuitori sau cu un

volum de distribuţie a apei potabile de peste 1000mc/zi are drept fundamentare Legea

calităţii apei potabile 458/2002 R1 şi HGR 974/2004 cu modificările şi completările

ulterioare. Legea 458/2002 Republicată prevede următoarele aspecte în Art. 5. – alin.(1)

Calitatea apei potabile trebuie să corespundă valorilor stabilite pentru parametrii prevăzuţi în

anexa nr. 1. În privinţa parametrilor prevăzuţi în tabelul 3 din anexa nr. 1, valorile lor sunt

stabilite în scopul evaluării calităţii apei potabile în programele de monitorizare şi în vederea

îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 8.

Macheta de colectare a datelor de supraveghere a calităţii apei potabile include, ca şi în anii

precedenţi, şi cerinţe specifice impuse prin Ghidul Comisiei Europene de raportare a calităţii

apei potabile distribuite în sistem centralizat în ZAP, respectiv un număr suplimentar de 13

pesticide individuale.

Monitorizarea calităţii apei potabile se efectuează atât de către Direcţiile de Sănătate Publică

judeţene şi a Municipiului Bucureşti, prin Monitorizarea de audit, cât şi de

producătorii/distribuitorii de apă potabilă care efectuează Monitorizarea de control.

Direcţiile de Sănătate Publică au derulat în anul 2015 următoarele activităţi:

1. Efectuarea monitorizării de audit a calităţii apei potabile conform legislaţiei în vigoare.

2. Colectarea datelor monitorizării de control (efectuată de către operatorul de apă).

3. Integrarea datelor monitorizării de audit şi a monitorizării de control în macheta de

raportare aferentă metodologiei Sintezei Naţionale, sinteză ce se derulează în cadrul

Programului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul de viaţă şi muncă, respectiv

PNII.

4. Transmiterea Raportului calităţii apei potabile judeţean către responsabilul Raportului

Naţional – INSP – CNMRMC.

Beneficiarii Raportului sunt reprezentaţi de: populaţia rezidentă în ZAP mari, Ministerul

Sănătăţii, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, producătorii/distribuitorii de apă

potabilă în sistem centralizat, Comisia Europeană, alte autorităţi centrale şi locale, mass-

media, ONG-uri.


MONITORIZAREA DE CONTROL: Scopul acestei monitorizări este de a produce

periodic informaţii despre calitatea organoleptică şi microbiologică a apei potabile, produsă şi

distribuită, despre eficienţa tehnologiilor de tratare, cu accent pe tehnologia de dezinfecţie, în

scopul determinării dacă apa potabilă este corespunzătoare sau nu din punct de vedere al

valorilor parametrilor relevanţi stabiliţi prin Legea 458/2002 republicată. Monitorizarea de

control se efectuează de către producătorii/distribuitorii de apă potabilă în sistem centralizat.

Conform legislaţiei referitoare la controlul oficial al apei potabile, laboratoarele DSP

teritoriale pot efectua şi Monitorizarea de control, situaţie constatată a fi prezentă în cadrul

activităţii multor DSP teritoriale. Ca atare, numeroase laboratoare ale Direcţiilor de Sănătate

Publică efectuează atât monitorizarea de audit cât şi monitorizarea de control, la nivel

judeţean, pentru operatorii de apă distribuită în sistem centralizat.

Pentru monitorizarea de control sunt obligatorii următorii parametrii:

Aluminiu(numai acolo unde este folosit cu rol de coagulant ), Amoniu ,Bacterii

coliforme,Culoare, Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) ,Conductivitate, Clorul rezidual

liber (acolo unde este utilizat clorul sau substanţele clorigene pentru dezinfecţie), Clostridium

perfringens (când sursa de apă este de suprafaţă sau mixtă), Escherichia coli, Fier (numai

acolo unde este folosit cu rol de coagulant. Se vor determina ferobacteriile la staţiile de

tratare unde se practică deferizarea apei), Gust, Miros, Nitriţi(unde este utilizat clorul sau

substanţele clorigene pentru dezinfecţie), Oxidabilitate (se va determina în situaţia în care

dotarea tehnică nu permite determinarea COT. ), Sulfuri şi hidrogen sulfurat (în situaţia în

care se practică desulfurizarea apei), Turbiditate, Număr de colonii dezvoltate la 22 grd.C şi

la 37 grd.C .

MONITORIZAREA DE AUDIT: Scopul monitorizării de audit este de a oferi informaţia

necesară pentru a se determina dacă pentru toţi parametrii stabiliţi prin Legea calităţii apei

potabile 458/2002 republicată valorile sunt sau nu conforme. Pentru monitorizarea de audit

este obligatoriu să fie monitorizaţi toţi parametrii prevăzuţi la art. 5, cu excepţia

cazurilor în care autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti

a stabilit pe baze documentate că, pentru o perioadă determinată de către respectiva

autoritate, un anumit parametru, dintr-un anumit sistem de aprovizionare cu apă potabilă, nu

ar putea fi prezent în asemenea concentraţii încât să conducă la modificarea valorii lui

stabilite. De asemenea, în cazul în care DSP teritorial nu a avut capacitatea tehnică de analiză

a anumitor parametri în cadrul monitorizării de audit, conform prevederilor legislative

actuale, aceştia pot fi analizaţi în cadrul Laboratoarelor de apă din structurile INSP, respectiv

Centrele Regionale de Sănătate Publică Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Târgu-Mureş.

Subliniem faptul că MONITORIZAREA DE AUDIT SE REALIZEAZĂ DOAR DE CĂTRE

LABORATOARELE DSP teritoriale sau ale INSP (structuri ale MINISTERULUI

SĂNĂTĂŢII).

Atât Monitorizarea de audit cât şi monitorizarea de control se efectuează conform

prevederilor Legii 458/2002 R1 şi a HGR 974/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Direcţiile de Sănătate Publică au obligaţia de a aviza planurile/calendarul de monitorizare

prezentat de operatorul de apă la începutul anului calendaristic. Costul analizelor pentru

monitorizarea de audit este suportat de către porducătorul/distribuitorul de apă potabilă.

Menţionăm că frecvenţa de prelevare a probelor de apă trebuie stabilită, atât pentru

monitorizarea de audit cât şi pentru monitorizarea de control, conform prevederilor legale din

Legea 458/2002 R1 si HGR 974/2004 cu modificările şi completările ulterioare.


REZULTATE

În anul 2015, în baza raportărilor efectuate de către Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene,

au rezultat următoarele informaţii:

Populaţie totală: 20.399.956 locuitori.

Număr ZAP mari ( Zone de Aprovizionare cu Apă mari): 335.

Numărul total al parametrilor microbiologici, chimici şi indicatori monitorizaţi conform

legislaţiei naţionale şi a cerinţelor de raportare ale Comisiei Europene este de 73.

Probele de apă au fost prelevate în cadrul monitorizării de audit şi de control după evacuarea

apei cu jet puternic şi după dezinfecţia robinetului.

Tendinţa constatată la nivelul ţării privind capacitatea de analiză a calităţii apei potabile

distribuite în sistem centralizat în zonele mari de aprovizionare, este de îmbunătăţire a

monitorizării de audit şi de control prin întărirea capacităţii tehnice de laborator atât la nivelul

operatorilor de apă cât şi la nivelul DSP teritoriale. Numărul parametrilor monitorizati/ judeţ

este în creştere faţă de anii precedenţi, iar procentul de analize neconforme este în scădere.

Din datele raportate de catre DSP teritoriale, rezultă că în anul 2015 un procent de 51% din

populaţia României este aprovizionată cu apă potabilă în sistem centralizat (populaţia fiind

rezidentă în zonele de aprovizionare mari, respectiv zone cu o populaţie de peste 5000

locuitori şi/sau cu un volum de apă furnizat de peste 1000 mc/zi).

Evoluţia numărului zonelor de aprovizionare mari în România în ultimii 5 ani are un trend

crescător.


Judet Nr Zap

Judet Nr Zap Alba 9

Harghita 7

Arad 13

Hunedoara 12

Arges 11

Ialomita 6

Bacau 8

Iasi 7

Bihor 14

Ilfov 10

Bistrita Nasaud 7

Maramures 9

Botosani 2

Mehedinti 2

Braila 5

Mures 15

Brasov 13

Neamț 6

Bucuresti 6

Olt 4

Buzau 6

Prahova 26

Calarasi 5

Salaj 5

Caras Severin 6

Satu Mare 4

Cluj 15

Sibiu 5

Constanta 25

Suceava 8

Covasna 5

Teleorman 6

Dambovita 6

Timis 7

Dolj 9

Tulcea 2

Galati 4

Valcea 4

Giurgiu 3

Vaslui 4

Gorj 7

Vrancea 7


Sursa de apă folosită în scopul potabilizării a fost în procent de 54% apă de profunzime şi în

procent de 42%, apă de suprafaţă. Folosirea surselor de profunzime cunoaşte o tendinţă

crescătoare. Menţionăm faptul că sursele de profunzime sunt mai puţin expuse evenimentelor

poluatoare (chimice şi mai ales microbiologice). Monitorizarea atentă a parametrilor chimici

si microbiologici ai apei potabile distribuite la consumator, are în primul rând un rol

profilactic, de a preveni un posibil impact asupra stării de sănătate a populatiei consumatoare.

Se pot institui măsuri imediate în cazul constatării de deviere a calităţii apei potabile de la

normele legale de potabilitate, respectiv sistarea furnizării apei către consumator şi

avertizarea populaţiei. Măsurile de remediere ce se pot derula pe o perioadă de o lună sau mai

multe luni, au drept obiect îmbunătăţirea sistemului de tratare, prin introducerea unor trepte

suplimentare, sau retehnologizarea celor existente, după caz, refacerea sistemului de

distribuţie, etc.

In caz de neconformităţi, punctual, Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului

Bucureşti, prin specialiştii din structurile acestora şi în funcţie de parametrii la care s-au

identificat aceste neconformităţi, au atribuţia de servici de a lua măsurile ce se impun în

scopul prevenirii impactului consumului de apă neconformă, asupra stării de sănătate a

populaţiei.

CENTRUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR

Judetul Total analize efectuate Total analize neconforme

ALBA 19517 259

ARAD 11496 138

ARGEŞ 79230 203

BACĂU 34101 91

BIHOR 29654 731

BISTRIŢA-NĂSĂUD 80752 662

BOTOŞANI 7978 145

BRĂILA 10419 104

BRAŞOV 51568 55

BUCUREŞTI 147887 2746

BUZĂU 28687 814

CĂLĂRAŞI 26735 176

CARAŞ SEVERIN 26740 485

CLUJ 38853 182

CONSTANŢA 20248 435

COVASNA 95925 1300

DÂMBOVIŢA 42668 38

DOLJ 498876 372

GALAŢI 15786 0

GIURGIU 2530 0

GORJ 5947 62

HARGHITA 2558 0

HUNEDOARA 6722 0

IALOMIŢA 9046 128

IAŞI 13928 89

ILFOV 8933 236

MARAMUREŞ 13223 112

MEHEDINŢI 15784 0

MUREŞ 21488 1154

NEAMŢ 34140 0

OLT 26274 1108

PRAHOVA 22951 154

SĂLAJ 11748 196

SATU MARE 14990 385

SIBIU 12971 170

SUCEAVA 384302 36

TELEORMAN 33375 1831

TIMIŞ 25363 0

TULCEA 4326 275

VÂLCEA 14774 49

VASLUI 6471 393

VRANCEA 21811 83


CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE NATURALE DE ÎMBĂIERE

Dr. Ioana-Rodica Lupşa

Colaboratori: DSP-urile teritoriale

În ţările membre UE se aplică legislaţia aferentă (Directivele 76/160/CEE şi 2006/7/CE)

îndeplinirii scopului de protejare a sănătăţii populaţiei prin prevenirea îmbolnăvirilor asociate

factorilor de risc din apele de îmbăiere; acestea au fost transpuse în România prin următoarea

legisalţia: HG nr. 88/2004; Legea apelor nr. 107/1996; HG nr. 546/2008, modificată şi

completată cu HG nr. 389/2011; Ord. MS nr. 1030/2009, modificată şi completată cu HG nr.

251/2012; Ord. MS nr. 183/2011.

Obligaţia României, ca stat membru UE, este de a raporta anual la CE calitatea apei de

îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere, conform legislaţiei menţionate şi a indicaţiilor

transmise de către responsabili.

1.Metodologie

DSP-urilor teritorale, în prima etapă, înaintea începerii sezonului de îmbăiere, au desfăşurat

activitatea de identificare a zonelor de îmbăiere naturale amenajate (autorizate şi

neautorizate) şi a celor neamenajate, cu localizarea lor geografică (consemnarea

coordonatelor GPS a fiecărei zone de îmbăiere identificate), conform unor machete

transmise. Zonele identificate au fost evaluate şi inspectată conform anexei 1 din HG

nr.88/2004, cu stabilirea duratei sezonului de îmbăiere, cât şi a numărului de persoane care

utilizează zona în sezonul de îmbăiere. Apoi s-a stabilit calendarul de monitorizare a calităţii

apei de îmbăiere pentru fiecare zonă naturală de îmbăiere amenajată şi neamenajată, punctele

de prelevare a probelor de apă, frecvenţa recoltărilor. Datele din activităţile de mai sus

trebuiau transmise până la data de 15 mai la CRSP Timişoara. Calendarul recoltărilor a fost

transmis MS pentru a fi postate pe site.

În etapa a doua - 1 iunie – 15 septembrie, s-au desfăşurat activităţile de recoltarea de probe de

apă din punctele stabilite şi efectuarea determinărilor indicatorilor microbiologici şi fizico-

chimici conform calendarului stabilit. DSP Constanţa şi Tulcea au postat datele

monitorizărilor pe site - urile proprii (http://www.dspct.ro/s48/local-seasonal-results/,

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=107) şi le-au transmis către CRSPT.

În etapa a treia - 15 septembrie – 15 octombrie, DSP-urile teritoriale care au identificat zone

de îmbăiere naturale pe teritoriul lor (conform machetelor indicate), au transmis datele

obţinute în urma monitorizării zonelor naturale de îmbăiere către CRSP Timişoara.

Înainte de data de 15 mai CRSP Timişoara a întocmit şi transmis INSP şi MS lista cu zonele

naturale de îmbăiere amenajate, identificate, cât şi calendarul de monitorizare a calităţii apei

de îmbăiere.

În perioada 15 octombrie – 31 decembrie 2015 s-a realizat baza de date privind calitatea apei

de îmbăiere din zonelor naturale de îmbăiere amenajate şi a fost postată pe site-ul EIONET.

Activitatea de elaborare a raportului naţional anual privind calitatea apelor din zonele

naturale de îmbăiere amenajate şi neamenajate a continuat şi în primele trei luni ale anului

2015, cu identificarea de neconformităţi specifice domeniului şi a propunerilor de măsuri în

vederea eliminării riscurilor posibile şi a evitării posibilului impact asupra sănătăţii populaţiei

ţintă.

http://www.dspct.ro/s48/local-seasonal-results/

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=107


2.Rezultate și discuții privind zonele de îmbăiere raportate de către DSP-urile

teritoriale Pentru sezonul de îmbăiere 2015 (1 iunie – 15 septembrie) 12 DSP-uri teritoriale au raportat

prezenţa de zone de îmbăiere.

Inventarierea zonelor naturale de îmbăiere a decelat pe teritoriul României un număr de 88

zone. Dintre acestea 50 zone de îmbăiere au avut o monitorizare conformă ca frecvență și

valori determinate și se situează în județele Constanța și Tulcea, astfel, fiind declarate ca zone

de îmbăiere la Comisia Europeană (CE). Pe lângă acestea s-au mai identificat 38 zone de

îmbăiere (tabel 1) pe teritoriul României.

În continuare, aceste două categorii de zone vor fi tratate separat.

2.1. Zone de îmbăiere identificate – altele decât cele raportate la CE (tabel 1).

Nr

crt Judeţ

Nr.

zonei

Denumirea zonei de

imbăiere Tip de apă Tip zonă

Calitatea apei

– indicatori

microbiologici

1 Arad 1 Balta Ghioroc Lac

balastieră

amenajată,

neautorizată VO

2 Călăraşi 1 Plaja Mare Calarași Râu

amenajată,

autorizată 2015 VO

2 Plaja Podul 4 - Călărași râu

amenajată,

neautorizată VO

3 Constanţa 1 Vadu apă de

mare neamenajată VO

2 Corbu apă de


4 Covasna 1 Lacul Moacșa – Padureni

Zona Moacsa lac

amenajată,

neautorizată VG

2 Lacul Moacșa – Padureni

Zona Padureni lac

amenajată,

neautorizată VG

3 Lacul Reci lac

amenajată,

neautorizată VG

5 Dolj 1 Bașcov râu neamenajată VO

6 Galaţi 1 Lac Brateș lac

amenajată,

neautorizată VO

2 Lac Vânători lac

amenajată,

neautorizată VO

3 Cotu Pisicii râu neamenajată VO

7 Harghita 1 Lac Sfânta Ana lac neamenajată VG

8 Ialomiţa 1 Lac Amara - Plaja Mircesti lac, apă

sărată

amenajată,

autorizată VG

2 Lac Amara - Plaja Splendid

Beach

lac, apă

sărată

amenajată,

autorizată NU

3 Lac Amara - Plaja Lebada lac, apă

sărată neamenajată, VG

9 Ilfov 1 Lac Buftea lac neamenajată NU

2 Lac Clinceni lac neamenajată NU

3 Lac Snagov lac neamenajată NU

10 Olt 1 Râul Olt - Zona baraj CHE

Dragasani - sat Dumitresti,

Comuna Verguleasa

râu neamenajată VO

2 Râul Olt - Zona „Podul Olt”

- sat Poganu, Comuna

Verguleasa


3 Râul Olt - Zona Statie de râu neamenajată VO


Nr

crt Judeţ

Nr.

zonei

Denumirea zonei de

imbăiere Tip de apă Tip zonă

Calitatea apei

– indicatori

microbiologici

pompare „Rudari” - sat

Verguleasa, Comuna

Verguleasa

4 Râul Olt - Zona lac de

acumulare CHE Strejesti -

izlaz „Padure Dos” - sat

Valea Fetei, Comuna

Verguleasa


5 Râul Olt - Zona „Ceret”-lac

de acumulare CHE Strejesti

- sat Cucuieti, Comuna

Verguleasa

râu neamenajată nemonitorizată

6 Râul Olt – localitate Milcov râu neamenajată VO

7 Râul VEDEA, comuna

Crimpoia râu neamenajată VO

8 Râul Olt - Zona aval de

Hidrocentrala MAMURA –

localitatea TESLUI


9 Râul Olt - Zona Podul

RECEA – comuna TESLUI râu neamenajată NU

10 Râul Olt -MAMURA-la

BARAJ - Comuna

GRADINARI, sat

MAMURA


11 Râul Olt -la BRINCOVENI

– com. BRINCOVENI râu neamenajată VO

12 RAUL VEDEA-LA

TUFENI - COMUNA

TUFENI


13 Râul Olt în aval de baraj -

DRAGANESTI-OLT râu neamenajată NU

11 Satu-

Mare

1 Lac balastiera Apa SC Apa

Nord –Vest SRL lac neamenajată NU

2 Lac balastiera Iojib; SC

Agro Prod Turism SRL lac neamenajată NU

3 Lac Mujdeni - Primaria lac neamenajată NU

12 Tulcea 1 Plaja Sfintu –Gheorghe apă de


2 Plaja Sulina apă de


13 Vaslui 1 Lac Prodana lac neamenajată NU

Legenda: VG = rezultatele se încadrează la valorile ghid; VO= rezultatele se încadrează la valorile obligatorii; NU =

rezultatele nu se încadrează nici la valorile obligatorii

DSP-urile județelor nemenționate în tabelul nr. 1 au raportat faptul că pe teritoriul județului

lor nu au identificat zone de îmbăiere.

DSP București, care în anii anteriori au inventariat și monitorizat apa din salba de lacuri: Lac

Griviţa -Straulesti, Lac Baneasa, Complex Apa Nova, Complex Radet, Strand

Floreasca, Strand Cutezatorii, Strand Studentesc, au raportat faptul că aceste lacuri au

fost secate pentru a putea permite lucrările de amenajare.

Pentru toate zonele identificate s-au transmis coordonatele GPS și numărul de persoane care

frecventează zona (pe zi/saptamana/sezon).


Discuții

Evaluarea şi inspecţia sanitară a zonelor naturale de îmbăiere s-a efectuat de către DSP-urile

judeţelor Arad, Călăraşi, Constanţa, Covasna, Dolj, Galaţi, Harghita, Ialomiţa, Ilfov, Olt,

Satu-Mare, Tulcea și Vaslui. Această activitate a dus la o mai bună cunoaştere a zonei de

îmbăiere pentru prevenirea apariţiei eventualelor riscuri ale sănătăţii populaţiei care

frecventeză zonele. Neconformităţile observate trebuie discutate cu decidenţii din

administraţia locală şi reprezentanţii ABA pentru a se stabili un plan de management corect al

ariilor geografice în care se află zonele de îmbăiere și pentru a lua măsurile adecvate

îmbunătăţirii calităţii apelor de îmbăiere.

Numărul de puncte de prelevare a probelor de apă pentru fiecare zonă de îmbăiere, numărul

de analize cu rezultate conforme/neconforme ale indicatori micobiologici şi fizico-chimici la

probelor de apă prelevate pentru fiecare zonă de îmbăiere au fost prezentate pentru fiecare

zonă la capitolul rezultate.

Cele 3 zone de îmbăiere amenajate și autorizate au fost insuficient monitorizate ca frecvență.

Pentru calitatea apei din zona de îmbăiere Plaja Mare Călărași din județul Călărași se

semnalează totuși posibile riscuri chimice și alte pericole, având în vedere faptul că se

practică navigatie și agreement, ceeace duce la deversări sporadice de la ambarcatiuni.

Calitatea apei din Zona de îmbăiere Lac Amara - Plaja Splendid Beach nu se încadrează nici

la valorile obligatorii pentru indicatorii microbiologici.

În cele 7 zone de îmbăiere amenajate și neautorizate au fost insuficient monitorizate ca

frecvență. Calitatea apei din toate cele 7 zone de îmbăiere se încadrează la valorile obligatorii

pentru indicatorii microbiologici. În județul Arad zona de îmbăiere nu se poate autoriza având

în vedere adâncimea mare a apei (fluctuantă, în funcție de excavațiile din trecut de la

balastieră). ”Plaja Podul 4 – Călărași” din județul Călărași este în curs de autorizare, dar

ramân totuși posibile riscuri chimice și alte pericole, având în vedere faptul că se practică

navigație și agrement, ceeace duce la deversări sporadice de la ambarcațiuni. În județul Galați

la zonele de îmbăiere Lac Brateș și Lac Vânători calitatea apei de îmbăiere valorile

indicatorilor fizico-chimici determinați au fost peste valorile normale. Atât apa cât și nisipul

sunt afectate de deversari din surse nepunctuale provenind din: drenaj natural terenuri

agricole. Sunt prezente alge. Din cauza problemelor meționate în aceste zone de îmbăiere

există plăcuțe avertizoare cu “SCALDATUL INTERZIS”.

Monitorizarea inicatorilor microbiologici efectuată cu frecvență conformă s-a realizat doar de

către DSP CT la zonele de îmbăiere Corbu și Vadu (zone neamenajate) iar valorile se

încadrează la cele obligatorii. La celelalte zone de îmbăiere neamenajate, monitorizate la o

frecvență neconformă, indicatorii monitorizați s-au încadrat la valorile ghid (Harghita Lac

Sfânta Ana și Ialomița Lac Amara - Plaja Lebada), la valori obligatorii sau nici măcar la

acestea, motiv pentru care îmbăierea a fost interzisă de către DSP-urile aferente.

Nu s-au raportat îmbolnăviri/accidente cauzate de neconformităţi ale calităţii apei de îmbăiere

sau datorate altor cauze generate în zonă.

2.2. Zonele raportate la CE Rezultatele monitorizării calităţii apei de îmbăiere prezentate la capitolul anterior relevă

faptul că doar în judeţul Constanţa (48) şi Tulcea (2) există zone monitorizate cu o frecvenţă

corectă şi sunt calitative bune pentru a fi utilizate ca ape de îmbăiere fără a periclita sănătatea

populaţiei care le utilizează. Datele aferente acestor zone au fost raportate la CE în luna

decembrie 2015 (postate pe EIONET – EEA), conform cerinţelor din legislaţia română şi a

indicaţiilor grupului de experţi responsabil. Raportul a fost transmis INSP-CNMRMC pentru

evaluare şi transmitre către MS.

MS are obligaţia de a întocmi anual Raportul Naţional privind Calitatea Apelor de Îmbăiere

(RNCAI), pentru realizarea RNCAI 2015 s-au desfăşurat activităţile în două etape distincte:


- inventarierea zonelor naturale amenajate pentru apele de îmbăiere şi stabilirea calendarului

de monitorizare a calităţii apei;

- monitorizarea calităţii apei de îmbăiere din zonele inventariate

2.2.1. Inventarierea zonelor naturale amenajate pentru apele de îmbăiere şi stabilirea

calendarului de monitorizare a calităţii apei

INSP – CRSP Timişoara a solicitat Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene întocmirea, în

colaborare cu administraţiile bazinale de apă (ABA), întocmirea până la data de 15 mai a

listei cu zonele naturale amenajate pentru îmbăiere.

Pentru alcătuirea acestei liste s-au luat în considerare:

a) numărului de persoane (care utilizează zonele) pe care direcţia de sănătate publică îl

consideră ca fiind mare, în baza tendinţelor ultimilor ani, infrastructură şi serviciile asigurate

sau alte măsuri luate pentru a încuraja îmbăierea;

b) informaţiile privind calitatea apelor de suprafaţă primite de la ABA;

c) sugestiile/observaţiile şi/sau reclamaţii formulate de publicul interesat consultat în acest

sens.

Până la data de 15 mai 2015, conform legislaţiei în vigoare, DSP Constanţa şi DSP Tulcea au

transmis către CRSP Timişoara listele cu zonele de îmbăiere şi calendarul de recoltare

pentru efectuarea analizelor la apele de îmbăiere. Raportarea zonelor de îmbăiere se

efectuează de către România din anul 2007 pentru zone costiere. Faţă de zonele din lista din

anul 2013 nu s-au adăugat zone noi de îmbăiere.

Sezonul de îmbăiere în anul 2015 a fost în perioada 1 iunie – 15 septembrie.

Pentru fiecare apă de îmbăiere identificată şi cuprinsă în lista menţionată mai sus DSP CT şi

TL au stabilit punctele de monitorizare şi au determinat coordonatele spaţiale ale acestora.

Punctul de monitorizare pentru fiecare zonă a fost stabilit de către specialiştii din DSP CT şi

TL în locaţia unde s-a estimat cel mai mare numar de utilizatori sau s-a prognozat cel mai

mare risc de poluare, luand in considerare profilul apei de îmbaiere din anii precedenţi. S-a

stabilit un singur punct de monitorizare pentru fiecare zonă conform instrucţiunilor de

raportare la CE (EIONET).

Lista apelor de îmbaiere identificate, conținând şi punctele de monitorizare stabilite,

coordonatele acestora, precum şi programul calendaristic de monitorizare, au fost

recepţionate de către INSP-CRSPT înainte de data de 20 mai.

Acestea au fost transmise MS, pe site-ul căruia a fost afişată

(http://www.ms.gov.ro/?pag=182 „Lista zonelor de îmbăiere propuse pentru sezonul 2015”),

astfel încat să poată fi consultată de potenţialii utilizatori și publicul interesat.

De asemenea, datele din listă cuprinzând zonele de îmbăiere au fost introduse într-o machetă

unică furnizată de EIONET în format Excel. Sheet-urile „BWQD_2006_IdentifiedBW”

(codificarea zonelor de îmbăiere, coordonate geografice, tipul şi categoria de apă) şi

„BWQD_2006_SeasonalInfo” (intervalul sezonului de îmbăiere, clasificarea din punct de

vedere calitativ a apei de imbăiere, numărul de sezone pentru care se face interpretarea

datelor, activităţile cu publicul) au fost postate pe platforma EIONET înaintea începerii

sezonlui de îmbăiere (01.06.2015 – 15.09.2015).

Conform Ordinului MS 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară

pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru funcționarea obiectivelor ce

desfașoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației, fiecare zona naturală

amenajată pentru îmbăiere necesită autorizare sanitară de funcţionare. Evaluarea condiţiilor

plajelor oferite de operatorul ei previne apariţia riscurilor pentru sănătate utilizatorilor

acestora.

În cazul DSP CT s-au identificat şi raportat 48 zone amenajate. Toate zone identificate se

situează la Marea Neagră. DSP TL a identificat şi raportat 2 zone autorizate. O zonă se află la

Marea Neagră, iar cea de-a doua la Lacul Ciuperca (apă dulce).

http://www.ms.gov.ro/?pag=182


2.2.2. Monitorizarea calităţii apei de îmbăiere din zonele inventariate

DSP CT şi TL au prelevat probele conform caledarului stabilit în presezon.

S-au respectat cerinţele legislative privind intervalul de monitorizare:

- prima recoltare de probe pentru monitorizare s-a efectuat cu 15 zile înainte de începerea

sezonului de îmbăiere;

- în timpul sezonului de îmbăiere, probele de apă de îmbăiere au fost prelevate din fiecare

punct de monitorizare la un interval de două săptămâni, într-un termen de maximum 4 zile de

la data specificată în programul calendaristic de monitorizare.

Începând cu sezonul de îmbăiere 2012 raportarea la CE privind monitorizarea parametrilor

analizaţi în apele de îmbăiere s-au restrâns la doi parametri microbiologici. Aceştia sunt

prevăzuţi în coloana A din anexa nr. 1 "Parametrii de calitate" la HG nr. 546/2008,

2.2.3. Interpretarea rezultatelor probelor analizate

Pentru anul 2015 INSP – CRSP Timişoara este desemnat de către MS, responsabil privind

raportarea la CE a calitatăţii apelor de îmbăiere. Astfel rezultatele analizelor de monitorizare

efectuate în sezonul de îmbăiere din anul 2015 de către DSP CT şi TL au fost transmise către

INSP – CRSP Timişoara care a centralizat datele, a completat conform machetei furnizate de

EIONET (BWQ_2006.xls) sheet-ul „BWQD_2006_MonitoringResults” (ID-ul zonei de

îmbăiere, data prelevării probelor de apă, rezultatele analizelor pentru enterococi intestinali şi

E. coli) și a efectuat evaluarea calităţii fiecarei ape de îmbăiere şi prima clasificare a lor,

utilizând rezultatele monitorizărilor efectuate în perioada 2012-2015. Doar zona de îmbăiere

Lac Ciuperca a fost evaluată pentru anul 2015, ea având doar 3 ani de monitorizare raportată

la UE.

Rezultatele monitorizărilor au fost postate şi pe site-urile DSP CT şi TL imediat după

efectuarea analizelor de apă (http://www.dspct.ro/s49/bathing-water-season-2015/ ,

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=121 ).

Pentru interpretarea rezultatelor și clasificarea apelor de îmbăiere s-a avut în vedere legislaţia

în vigoare (HG nr. 546/2008, anexele 1 și 2), cât şi indicaţiile specialiştilor din cadrul CE

(Guidelines for assessment under the Bathing Water Directive and reporting for the 2015

bathing season -ETC/ICM, TC Vode și EEA).

Astfel, reevaluarea sheet-ului „BWQD_2006_SeasonalInfo” pentru clasificarea apelor de

îmbăiere s-a efectuat conform indicaţiilor pentru evaluare pe 4 ani, deoarece modul de

evaluare pe „perioadă de tranziţie” a fost eliminat, iar clasificarea anuală a fost aplicată doar

în cazul lacului Ciuperca.

Evaluarea calităţii apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere raportate de România

pe platforma EIONET (platforma UE creată de EEA), efectuată conform Directivei

2006/7/CE, respectiv prevederilor HG nr. 546/2008, art. 18-24, şi a dispozițiilor anexei nr. 2,

a permis clasificarea apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere în următoarele

categorii de calitate (Tabelul nr. 2):

Tabelul nr.2

Clasificarea Număr zone %

excelenta 15 30,61

buna 22 44,90

satisfacatoare 11 22,45

nesatisfacatoare 1 2,04

Total 49 100

http://www.dspct.ro/s49/bathing-water-season-2015/



Prin grupare a unor zone de îmbăiere s-ar putea forma 13 grupuri de zone învecinate iar 14

zone să rămână independete. Acesta ar scădea costurile pentru monitorizare (de la 50 la 27).

Pentru Lacul Ciuperca (lac cu apă dulce), calitatea acestuia a fost evaluată doar pentru anul

2015, ea fiind conformă ca frecvenţă de prelevare şi valori determinate, cu valorile

obligatorii și de referinţă din legislaţia în vigoare în România, respectiv UE.

Criteriile de evaluare anuală a calităţii apelor de îmbăiere elaborate de „European Topic

Centre – Inland, coastal, marine waters” (ETC/ICM) pentru categoria de SM „în tranziţie”

sunt mult mai permisive decât evaluarea pentru CLASIFICAREA lor. Aceasta a dus la

situația în care calitatea apelor de îmbăiere în România să se încadreze anual de la nivelul

”satisfăcător” până la ”excelent”, fără să prezinte zone încadrate la categoria ”nesatisfăcător”,

dar după aplicarea calculelor satistice prevăzte de HG 546/2008, anexa 2, o zonă de îmbăiere

să se casifice la categoria ”nesatisfăcător”. Până în prezent, considerăm că există 2 motive

pentru care se produce inadvertența:

i. Modul de evaluare anual permite încadrarea la o clasă satisfăcătare a calității apei, chiar daca

una din probele analizate a prezentat valori peste normă; în cazul aplicării calculelor statistice

prevăzute de HG 546/2008, anexa 2 – percentila 95 (P95) și percentila 90 (P90), trebuie

utilizată și valoarea aflată peste normă și în funcție de mărimea acestei valori este apoi și

ponderea modificărilor aduse.

ii. Modul de calcul stabilit de Directivă, respectiv de HG 546/2008, anexa 2, pentru P95 și P90

utilizeaza valoarea LOD a metodei de determinare pentru enterococii intestinali și E. coli,

care la SM se situează în intervalul 1-10. Valorile LOD utilizate în România au fost spre

începutul intervalului (laboratorul DSP Constanța: LOD=1; laboratorul DSP Tulcea:

LOD=4). Având în vedere acest inconvenient care apare la toate SM, la ședința Grupului de

Experţi pentru Directiva privind gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere (Bruxelles, 16

decembrie 2015) s-a comincat faptul că formula de calcul pentru percentile se va revizui

pentru raportarea/clasificarea din 2016.

Nu au fost semnalate zone interzise sau restrictionate pe perioada sezonului de îmbăiere

2015.

Pe parcursul sezonului de îmbăiere 2015 nu s-au semnalat poluări pe termen scurt şi nu s-a

declarat existenta vreunei situaţii anormale de către DSP CT și DSP TL, fapt confirmat și de

către MMAP prin adresa MMAP Nr. 185388/6C/11.12.2015.

Astfel sheet-urile „BWQD_2006_AbnormalSituations” pentru consemnarea perioadelor cu

situaţii anormale şi „BWQD_2006_ShortTermPolut” pentru consemnarea episoadelor de

poluare pe termen scurt, nu au fost completate.

Dar pentru înțelegerea influențelor factorilor de mediu pe toată perioada clasificării apelor de

îmbăiere, mai ales pentru zona de îmbăiere clasificată ca ”nesatisfăcătoare”, MS a solicitat

MMAP date privind posibilele surse de poluare. Aceasta deoarece ANAR, prin

administraţiile bazinale de apă, include în programele de monitorizare a calităţii apelor de

suprafaţă şi monitorizarea evacuărilor de ape uzate ale folosinţelor de apă, efectuează un

control vizual al poluării apelor de îmbăiere, menit să detecteze prezența reziduurilor

(gudron, plastic, sticlă, cauciuc, alte deșeuri), asftel putându-se constata dacă acestea au

influenţat direct calitatea apei din zona natural amenajată pentru îmbăiere. Aceste informații

sunt necesare pentru a adopta măsuri adecvate de management, a stabili proceduri cu scopul

de a prognoza şi gestiona poluarea pe termen scurt, cât și unele situații anormale, pentru

evitarea apariției unor consecințe negative asupra calității apei de îmbăiere și implicit asupra

sănătății populației.

De asemena, MS a solicitat elaborarea/revizuirea/actualizarea profilurilor apelor de îmbăiere

în conformitate cu prevederile Anexei nr.3, acținune ce trebuie efectuată în colaborare cu

DSP CT. Un profil detaliat al apelor de îmbăiere ar putea indica toate posibilele surse de


poluare, toate deversările, toate unitățile care pot contribui prin specificul activității la

poluarea microbiologică și/sau chimică a apelor de îmbăiere și reprezintă un instrument util

în gestionarea calității apei de îmbăiere, pentru îmbunătățirea calității apei de îmbăiere

precum și pentru decelarea unor perioade de poluare.

Pentru realizarea unei viziuni de ansamblu a localizării tuturor posibilor surse de poluare

(canalizări defectuoase, unități agricole/zootehnice, unități de industrie chimică, evacuări

urbane diverse, evacuări de ape pluviale, etc.) s-a solicitat și și punctarea lor pe o hartă care

să cuprindă tot litoralul.

De asemena, pentru realizarea profilelor s-a propus utilizarea ghidului elaborat de Comisia

Europeană, document care reflectă cele mai bune cunoștințe și practici privind profilurile

apelor de îmbăiere.

Pe baza acestor documente se va putea îmbunătăți recunoașterea rapidă a situațiilor de

poluare pe termen scurt, respectiv a situațiilor anormale, ar permite eliminarea înregistrării

rezultatului analizelor din aceste perioade în setul de date de monitorizare în vederea

clasificării și, ar permite o mai bună identificare și înțelegere a potențialelor riscuri pentru

sănătatea populației, și nu în ultimul rând, ar face posibil un management adecvat în vederea

asigurării unei calități excelente sau bune a apelor de îmbăiere și eliminarea celei de calitate

nesatisfăcătoare la următoarea clasificare.

În adresa MMAP Nr. 185388/6C/11.12.2015, ca răspuns la cererea MS pentru depistarea

cauzelor care au dus la, se menționează faptul că pentru stațiile de epurare urbane și

industriale, evacuarea apelor uzate epurate se realizează prin conducte direct în largul mării,

la o distanță de cel puțin 1,5 km de țărm și prin sisteme de dispersie, acestea neinfluențând

calitatea zonelor de îmbăiere.

Legat de posibilul impact al surselor aflate pe uscat MMAP a transmis un tabel centralizator

în care sunt prezentate posibile surse de poluare punctiforme aferente zonelor de îmbăiere și

hărțile aferente.

În documentul ”Centralizator zone imbaiere profiluri” la nr. crt. 22 este încadrată zona

taberei Eforie, singura zonă clasificată cu apă de calitate ”nesatisfăcătoare”. Nu se

consemnează surse de poluare în dreptul ei. În schimb, apar posibile surse de poluare la zone

învecinate la N (nr. crt. 20) și S (nr. crt. 24).

În anul 2015 nu au fost identificate poluări accidentale iar din rezultatele analizelor se

obeservă că valorile cele mai mari (la 2 determinări din 9) au fost în 2012 (cauzele nu se mai

pot elucida acum), chiar mai mari decât în 2014 când a fost furtuna pe litoralul din Bulgaria.

Această furtună nu a avut influențe asupra litoralului românesc, deoarece direcția curenților

PREDOMINANȚI pe porțiunea Mării Negre în România este de la N spre S. Alte detalii

despre curenții marini nu deținem.

În anul 2015 în cadrul DSP CT şi TL nu au fost nevoite să ia măsuri speciale de management

în zonele lor de îmbăiere deoarece nu s-au constatat modificari ale calităţii apei de îmbaiere

pe parcursul monitorizării şi nu s-a identificat niciun risc de apariţie a unor consecinţe

negative asupra sănătăţii utilizatorilor.

Platfoma de raportare EIONET a fost modificată iar raportarea pentru 2015 s-a efectuat in 2

foldere:

Identification of Bathing Waters – obligation 532 (cdr/{Country_code}/eu/bwd/bwd_532/)

Monitoring and Classification of Bathing Waters – obligation 531

(cdr/{Country_code}/eu/bwd/bwd_531/)

Fișierul prvind lista cu zonele de îmbăiere identificate pentru 2015

(RO_BWQ_2006_IdentifiedBW_2015.xls) și raportate în luna mai 2015 a fost repostată in

noul folder preformat pe platfoma EIONET (”Identification of Bathing Waters”), iar cel


privind monitorizarea și clasificarea apelor de îmbăiere pentru anul 2015 a fost postat în

folderul preformat ” Monitoring and Classification of Bathing Waters” la data de 21.12.2015.

2.2.4. Evaluarea zonelor naturale de îmbiere amenajate pentru prevenirea apariţiei

unui posibil risc de îmbolnăvire la populaţia care frecventează zonele Posibilele riscuri de îmbolnăvire ce ar fi putut apare la populaţia care frecventează zonele de

îmbăiere naturale amenajate a fost evaluat prin interpretarea datelor obţinute din (1)

monitorizarea calităţii apei de îmbăiere, (2) Fişa 1 de evaluare şi inspecţie sanitară (Anexa 1

din HG nr.88/2004), (3) profilurile zonelor de îmbăiere şi (4) patologia conexă îmbăierii.

Această analiză a unui posibil risc este necesară pentru a putea putea institui măsurile stabilite

şi a supraveghea implementarea lor, în vederea prevenirii apariţiei acelui risc.

(1) Monitorizarea/clasificarea calităţii apei de îmbăiere – rezultatele obţinute prin monitorizare

pe tot parcursul sezonului de îmbăiere 2015 nu au relevat riscuri posibilele de îmbolnăvire

prin enterococi intestinali şi E. coli.

(2) Fişa 1 de evaluare şi inspecţie sanitară pentru zonele de îmbăiere naturale pentru care a fost

perimisă îmbăierea, nu a identifcat prezenţa unor pericole.

(3) Profilurile zonelor de îmbăiere aflate pe site-ul MS au fost utilizate pentru evaluarea apariţiei

posibilelor riscuri; lista profilelor a fost reactualiză la începutul anului 2015 dar fără a aduce

repere noi. La sfârșitul anului 2015, după o nouă solicitare efectuată de MS,MMAP a adus

noi informații profilelor, cu hărțile aferente. Se impune, în continuarea, elaborarea cât mai

detaliată a obictivelor prezente pe teritoriul județelor Constanța și Tulcea pentru identificarea

posibilelor substanțe(nu doar în apele reziduale, ci și în aer) și/sau situații periculoase din

mediu, de cătreDSP-urile respective. Aceste actualizări ale profilelor trebuie postate pe site-

urile DSP-urilor iar link-ul transmis EEA pentru activarea lui pe platforma WISE.

(4) DSP CT şi TL nu au depistat/raportat pentru sezonul 2015 îmbolnăviri sau accidente care să

poată fi relaţionate calitatăţii apei de îmbăiere sau condiţiilor zonei.

2.2.5. Informarea publicului

Ministerul Sănătăţii a postat pe site-ul său la adresa http://www.ms.ro/?pag=182

- lista cu zonele de îmbăiere, cât şi calendarul fixat pentru monitorizarea apelor de îmbăiere

(înaintea începerii sezonlui de îmbăiere);

- calitatea apelor de îmbăiere pentru zonele amenajate din judeţul Constanţa (după încheiera

sezonului de îmbăiere).

O întâlnire publică cu privire la monitorizarea calității apei pentru îmbăiere a fost anunțată în

presa locală (14.05.2015) pentru celelalte părți interesate (presa, publicul interesat).

Dezbaterea publică a fost organizată de către DSP Constanţa pe data de 16.05.2015. La

această întâlnire pe lângă specialiştii din DSP CT au mai participat şi specialişti ai APM

Constanţa – Departamentul pentru Ape de îmbăiere, precum și reprezentanţi ai Institutului

Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Constanţa și ai unor ONG-uri.

Începând cu anul 2014 CE prin European Topic Centre on Inland, Coastal and Marine Waters

(ETC-ICM) a solicitat postarea rezultatelor monitorizărilor direct pe site-ul instituţiei

reposabile cu monitorizarea calităţii apelor de îmbăiere, imediat după efectuarea analizelor,

iar această practică a continuat și în anul 2015, fiind foarte utilă în scăderea timpilor de lucru

pentru evaluarea calității și clasificarea apelor de îmbăiere (DSP CT

http://www.dspct.ro/s61/monitorizarea-calitatii-apei-de-imbaiere-sezon-estival-2015/ , DSP

TL http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=121 .

http://www.ms.ro/?pag=182

http://www.dspct.ro/s61/monitorizarea-calitatii-apei-de-imbaiere-sezon-estival-2015/



5.2.6. Colaborarea institutională

Colaborarea cu DSP-urile Constanţa şi Tulcea a făcut posibilă realizarea obligaţiei României

de raportare a datelor privind calitatea apelor de îmbăiere la CE, cât şi informarea rapidă a

publicului prin mijloacele prezentate la pct.5.

Colaborarea cu MMAP- Având în vedere că obligaţia de implementare a Directivei privind

gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere (2006/7/EC) aparţine atât Ministerului Sănătăţii

(care are în responsabilitate implementarea din punct de vedere tehnic şi efectuarea raportării

către Comisia Europeană), cât şi Direcției Managementul Resurselor de Apă, Ministerul

Mediului, Apelor și Pădurilor (care are în responsabilitate implementarea acquis-ului de

mediu), în anul 2015 am colaborat cu responabilul din partea MMAP pentru coordonarea

implementării Directivei privind gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere referitor la

problematica abordată în cadrul întâlnirii organizate de Comisia Europeană (Bruxelles – 16

decembrie 2015 - întâlnirea Grupului de Experţi privind implementarea Directivei

2006/7/EC).

În luna decembrie 2015 au fost recepționate de la MMAP noi documentele privind profilele

reactualizate (și hărțile aferente) ale apelor de îmbăiere pentru județele Constanța și Tulcea,

unde se consemnează posibilele surse de poluare.

Începând cu anul 2014 CE, prin European Topic Centre on Inland, Coastal and Marine

Waters (ETC-ICM), a solicitat postarea profilelor apelor de îmbăiere direct pe site-ul

instituţiei reposabile cu monitorizarea calităţii apelor de îmbăiere. În România este postată

documentaţia pentru profilele apelor de îmbăiere pentru anii 2011, 2012 și 2015 pe site-ul

MS la adresa: http://www.ms.ro/?pag=182. DSP CT şi DSP TL au adăugat pe site-ul lor un

link pentru profilele din zonele lor dar ele necesită a fi completate la nivelul link-urilor

preformate (http://www.dspct.ro/s49/bathing-water-profiles/,

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=108).

3.Concluzii

În sezonul de îmbăiere 2015 (1 iunie – 15 septembrie) au fost inventariate 88 de zone naturale

de îmbăiere pe teritoriul României.

3.1. Concluzii evaluare zone raportate la CE

România ca ţară membră a Uniunii Europene a monitorizat şi raportat la CE într-o formă

standardizată şi unitară calitatea apei de îmbăiere din sezonul 2015. Astfel, s-a îndeplinit

scopul de protejare a sănătăţii populaţiei în relaţie cu apele de îmbăiere din zonele amenajate

din România.

Toate zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul 2015,

pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, au fost conforme ca frecvenţă de

prelevare şi valori determinate, cu valorile obligatorii din legislaţia în vigoare în România.

Evaluarea calităţii apelor de îmbăiere și clasificarea a 49 zone naturale de îmbăiere

inventariate și raportate de România pe platforma EIONET (platforma UE creată de EEA),

efectuată conform Directivei 2006/7/CE, respectiv prevederilor HG nr. 546/2008, art. 18-24,

şi a dispozițiilor anexei nr. 2, a permis clasificarea apelor de îmbăiere din zonele naturale de

îmbăiere în următoarele categorii de calitate:

excelentă 30,61% (15),

bună 44,90% (22),

satisfăcătoare 22,45% (11) şi

nesatisfăcătoare 2,04% (1).

http://www.ms.ro/?pag=182

http://www.dspct.ro/s49/bathing-water-profiles/



Pentru Lacul Ciuperca (lac cu apă dulce), calitatea acestuia a fost evaluată doar pentru anul

2015, ea fiind conformă ca frecvenţă de prelevare şi valori determinate, cu valorile

obligatorii și de referinţă din legislaţia în vigoare în România, respectiv UE.

Consecutiv efectuării clasificării apelor de îmbăiere s-a creat posibilitatea grupării unor

zone de îmbăiere. Astfel, s-ar putea forma 13 zone grupate și 14 zone independete, în cazul

în care analiza posibilelor riscuri relevate de profiluri va fi pozitivă. Acesta ar scădea

costurile pentru monitorizare (de la 50 la 27).

Pe parcursul sezonului de îmbăiere 2015 nu s-au semnalat poluări pe termen scurt şi nu s-a

declarat existenta vreunei situaţii anormale.

În cadrul DSP CT şi TL nu au fost nevoie să ia măsuri speciale de management în zonele lor

de îmbăiere deoarece nu s-au constatat modificări ale calităţii apei de îmbaiere pe parcursul

monitorizării şi nu s-a identificat niciun risc de apariţie a unor consecinţe negative asupra

sănătăţii utilizatorilor.

3.2. Concluzii evaluare zone de îmbăiere identificate – altele decât cele raportate la CE

Pentru sezonul de îmbăiere 2015 (1 iunie – 15 septembrie) 12 DSP-uri teritoriale au raportat

prezenţa a 38 zone de îmbăiere natural (3 amenajate autorizate, 7 amenajate neautorizate și

28 neamenajate).

Chiar dacă calitatea apei pentru 4 zone amenajate s-a încadrat la valorile ghid (a indicatorilor

microbiologici) și pentru 5 la valorile obligatorii, niciuna nu a fost monitorizată la o frecvență

conformă legislației pentru a putea dovedi stabilitatea calității apei și a o putea înscrie pentru

raportarea la CE.

Evaluarea şi inspecţia sanitară a zonelor naturale de îmbăiere efectuate de către DSP-urile

judeţelor care au identificat zone de îmbăiere pe teritoriul lor a dus la o mai bună cunoaştere a

zonei de îmbăiere pentru prevenirea apariţiei eventualelor riscuri ale sănătăţii populaţiei care

frecventeză zonele.

Neconformităţile observate trebuie discutate cu decidenţii din administraţia locală şi

reprezentanţii ABA pentru a se stabili un management corect al ariilor geografice în care se

află zonele de îmbăiere și pentru a lua măsurile adecvate îmbunătăţirii calităţii apelor de

îmbăiere.

Pentru anul 2016 se impune revizuirea profilelor apelor de îmbăiere din toate zonele naturale

amenajate.


SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM

CENTRALIZAT ÎN ZONELE DE APROVIZIONARE MICI -2015, (INCLUSIV

APROVIZIONĂRI CU INSTALAŢII PROPRII CARE FURNIZEAZĂ APĂ INDUSTRIEI

ALIMENTARE ŞI PUBLICULUI HOTELURI, CAMPINGURI)

Dr. Edit Vartic, Dr. Marta Bajureanu, Dr. Mariana Vlad, CRSP Cluj,

Colective de lucru: C.R.S.P. Bucureşti: Chim. Dana Rusea, Chim. Iulian Plosnita, Biol. Liliana Neagu, Chim.

Oana Copoiu, Chim. Florentina Bacalu, Chim. Nicoleta Lemne

C.R.S.P.Cluj: Dr. Marta Bajureanu, Chim. Cristina Horga, Chim. Dana Păuşan, Chim.

Raluca Motioc, Chim. Călina Creţa, Chim. Rita Ghiţulescu

C.R.S.P. Iaşi: Dr. Luminiţa Manuela Minea şi Chim. Cristina Guleş

C.R.S.P. Târgu Mureş: Dr. Orsolya Vitalyos, Chim. Attila Csiszer şi Fiz. Katica Peter

C.R.S.P. Timişi: Dr. Mihaela Coman, Chim. Zora Marin, Chim. Constantin Neniu şi

Chim. Brânzei Gabriela

Colectivulul Igiena mediului din cadrul DSP judeţene: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor,

Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa,

Covasna, Damboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov,

Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu-Mare, Sibiu, Suceava,

Teleorman, Timiş, Tulcea, Valcea, Vaslui,Vrancea.

1. Scopul metodologiei

Îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei apei potabile distribuite de sistemele mici de apă

potabilă din România.

Protejarea sănătăţii împotriva efectelor adverse ale oricărui tip de contaminare a apei destinate

consumului uman, prin asigurarea salubrităţii şi a purităţii acesteia.

Principalul obiectiv ale metodologiei a fost cel de colectare de date privind sistemele de

aprovizionare mici din România şi calitatea apei potabile distribuite de acestea, inclusiv

aprovizionări cu instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare şi publicului

(hoteluri, campinguri etc.) în vederea întocmirii Raportului naţional 2015.

Obiectivele specifice ale metodologiei propuse au fost următoarele: 1. catagrafierea sistemelor de apă potabilă mici din România care aprovizionează între

50 - 5000 de locuitori sau distribuie între 10 - 1000m3/zi existente în fiecare judeţ, ;i şi

culegerea de date privind cazurile de neconformare înregistrate la parametrii analizaţi,

2. evaluarea calităţii apei potabile livrate de către 2 instalaţii individuale care furnizează

apă industriei alimentare/judeţ, prin determinarea parametrilor cu impact asupra sănătăţii

populaţiei,

3. asigurarea unei baze de date în vederea raportării către organismele guvernamentale

MS, Ministerulul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi internaţionale: Comisia Europeană,

UNECE (Protocolul Apa şi Sănătatea).

3. Cadrul legislativ Legea nr.458/2002, Hotarâre de Guvern nr. 974/2004, Hotarâre de

Guvern nr. 124/2013, Ordonanţa nr. 95/29.08.2000, Directiva 98/83 CE

4. Metodologia utilizată

Raportul prezintă o sinteză a următoarelor informaţii referitoare la sistemele mici de

aprovizionare din România:

1. Informaţii referitoare la sistemele de aprovizionare mici din România în anul 2015,

inclusiv aprovizionări cu instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare şi


publicului hoteluri, campinguri etc.) care au fost colectate pe formatele existente în anexa I a

metodologiei şi au fost raportate de către cele 41 de DSP judeţene şi mun. Bucureşti.

2. Rezultatele supravegherii calităţii apei potabile furnizate în anul 2015 de 2

aprovizionări cu instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare /judeţ, (raportarea

se referă la 74 instalaţii proprii din 39 judeţe şi mun. Bucureşti).

Datele privind parametrii de calitate ai apei au fost furnizate de către Centrele Regionale de

Sănătate Publică Cluj, Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara şi reprezintă rezultatele

celor două campanii de prelevare şi analiză a probelor de apă, în etapa de vară şi toamnă.

În anul 2015, la nivelul CRSP, din probele de apă prelevate din 2 instalaţii proprii care

furnizează apă industriei alimentare /judeţ, în vederea supravegherii calităţii apei au fost

analizaţi următorii parametrii chimici, indicatori şi microbiologici: E. Coli şi Enterococi,

Nitriţi, Nitraţi, Sulfaţi, Fosfaţi, Cloruri, Fluoruri, Bromuri, Amoniu, Trihalometani, Pesticide,

Plumb, Cadmiu, Cupru, Seleniu, Stibiu, Nichel, Mangan şi Arsen. Parametrul arsen s-a

analizat numai pentru sistemele de aprovizionare mici selectate din judeţele: Arad, Bihor,

Timiş şi Satu-Mare.

Împărţirea sistemelor mici de aprovizionare cu apă potabilă în 3 categorii s-a făcut în funcţie

de volumul de apă furnizat pe zi, astfel: CAT 1=10-100 m³/zi, CAT 2 = 100-400 m³/zi şi CAT

3= 400-1000 m³/zi. În situaţia în care nu se cunoştea volumul de apă distribuit/zi, acesta a fost

aproximat în funcţie de numărul populaţiei aprovizionate, presupunând un consum de 200

litri/persoană/zi.

Rezultate

I. Raportul Naţional privind sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă din

Romania în anul 2015.

1. Datele generale cu privire la sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă din

România în anul 2015 au fost sintetizate pe baza informaţiilor raportate de Direcţia de

Sănătate Publică a municipiului Bucureşti şi Direcţiile de Sănătate Publică judeţene prin

completarea machetelor incluse în metodologie.

În anul 2015, cele 41 de judeţe din România împreună cu municipiul Bucureşti au raportat un

număr total de 2351 sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă, dintre care, în funcţie de

volumul de apă distribuit/zi, 1082 (46,03% ) s-au încadrat în categoria a1-a, 1031 (43,85%) în

categoria a 2-a şi 238 (10,12 %) în categoria a 3-a.

Conform datelor raportate, volumul total de apă potabilă furnizat de aceste sisteme a fost de

150476104,5 m3/an iar populaţia totală aprovizionată a fost de 2954230 locuitori.

În ceea ce priveşte aprovizionările cu instalaţii proprii care furnizează apă industriei

alimantare, pentru anul 2015, Direcţiile de Sănătate Publică judeţene împreună cu Direcţia de

Sănătate Publică a municipiul Bucureşti au raportat un număr de 250 de instalaţii proprii care

livrează un volum total de 10735858,3 m3/an.

Pentru aprovizionările cu instalaţii proprii care livrează apă publicului (hoteluri, campinguri,

etc) a fost raportat un număr total de 197 instalaţii şi un volum total de apă distribuit de

2982849,708 m3/an.

2. În cele 41 de judeţe din ţară au fost acordate derogări pentru 27 zone mici de

aprovizionare. Astfel: 21 de derogări au fost acordate pentru situaţii de neconformare la

parametrul nitrat, 3 pentru neconformare la parametrul arsen şi 3 pentru neconformare la

parametrul bor. Judeţele care au acordat derogări pentru neconformare la parametrul nitrat au

fost: Bacău, Buzău, Constanţa, Mehedinţi, Tulcea şi Vrancea. Derogări pentru neconformare

la parametrul arsen a acordat judeţul Bihor, iar pentru neconformare la parametrul bor,

judeţul Buzău.

3. Situaţia monitorizării parametrilor microbiologici, chimici şi indicatori din apa

potabilă a sistemelor mici de aprovizionare aşa cum a fost raportată de Direcţiile de Sănătate


Publică judeţene şi Direcţia de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti pentru anul 2015,

este evidenţiată în tab. 1.

Tab. 1. Situaţia monitorizării parametrilor din apa potabilă a sistemelor mici de

aprovizionare din Romania în 2015

PARAMETRII Nr. ZAP

monitorizate

Nr. ZAP

neconforme

Nr. total

analize

efectuate

Nr total

analize

neconforme

Procent

analize

conforme

Escherichia coli 2199 474 39139 1302 96,68 %

Enterococi 2206 482 39058 1267 96,76 %

Arsen 704 18 1378 49 96,44 %

Benzen 75 0 137 0 100 %

Bor 203 8 619 51 91,77 %

Bromuri 15 0 16 0 100 %

Cadmiu 839 1 939 1 99,89 %

Crom 930 0 1033 0 100 %

Cupru 1008 0 1146 0 100 %

Cianuri (totale) 257 0 560 0 100 %

Cianuri (libere) 321 0 635 0 100 %

Dicloretan 59 0 115 0 100 %

Fluor 507 0 1247 0 100 %

Hidrocarburi PA 32 0 39 0 100 %

Mercur 180 0 336 0 100 %

Nichel 929 0 1032 0 100 %

Nitraţi 2181 173 19514 1319 93,24 %

Nitriţi 2183 82 18871 198 98,95 %

Pesticide - Total 310 0 769 0 100 %

Plumb 802 3 918 3 99,68 %

Seleniu 247 0 428 0 100 %

Stibiu 383 0 599 0 100 %

Tetra/Tricloretenă 110 0 208 0 100 %

Trihalometani T 340 0 849 0 100 %

Aluminiu 268 1 1059 1 99,91 %

Amoniu 2161 239 18913 1056 94,42 %

Bacterii coliforme 2200 672 30786 2219 92,80 %

Cloruri 1710 50 9350 138 98,53 %

Clostridium perf. 389 17 1801 35 98,06 %

Cl rez lb - capăt r. 1471 606 13801 2553 81,50 %

Conductivitate 1910 26 15624 109 99,31 %

Culoare 1343 54 9974 97 99,03 %

Duritate totală 1291 47 9554 105 98,90 %

Fier 1432 148 8006 533 93,36 %

Gust 1147 33 8342 49 99,42 %

Mangan 552 45 3726 289 92,25 %

Miros 1344 12 9682 24 99,76 %

Nr. colonii la 220C 1965 428 14912 1357 90,90 %

Oxidabilitate 1834 14 14816 51 99,66 %

pH 1911 9 16741 24 99,86 %

Sodiu 369 8 1003 17 98,31 %

Sulfat 639 10 2363 21 99,12 %

Sulfuri şi H2S 248 0 761 0 100 %

Turbiditate 1919 109 19185 299 98,45 %

Zinc 17 0 34 0 100 %


După cum se observă din tabelul de mai sus, procentul de analize neconforme variază de la

un parametru la altul.

În cazul parametrilor microbiologici procentul cel mai mare de analize neconforme s-a

înregistrat pentru: nr. colonii la 220

C (9,10%) şi bacterii coliforme (7,20%) în timp ce pentru

Escherichia coli (3,32%) şi Enterococi (3,24%), procentul de analize neconforme înregistrat a

fost mai mic (fig 1.).

La analiza parametrilor chimici: nitraţi, nitriţi şi amoniu, procentul cel mai mic de

neconformare s-a înregistrat pentru parametrul nitriţi (fig.2).

Fig. 1 Fig. 2

În figura 3 s-a realizat o reprezentare grafică a procentelor de analize neconforme raportate la

determinarea câtorva metale. Procentul cel mai mare de neconformare s-a înregistrat la

analiza parametrilor fier (6,65%) şi mangan (7,75%).

Fig. 3


Situaţia neconformărilor înregistrate la analiza parametrilor microbiologici, chimici şi

indicatori din apa potabilă a aprovizionărilor cu instalaţii proprii care furnizează apă

industriei alimantare potrivit raportatărilor Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene şi

Direcţiei de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti pentru anul 2015, este reprezentată în

tab. 2.

Tab. 2. Situaţia neconformărilor raportate pentru aprovizionările cu instalaţii proprii care

furnizează apă industriei alimentare din România în anul 2015

PARAMETRII Nr. Instal I.A.

monitorizate

Nr. Instal I.A.

neconforme

Nr. total

analize

efectuate

Nr. total

analize

neconforme

Procent analize

neconforme


Enterococi 221 9 1191 12 99 %

Cupru 84 0 174 1 99,43 %

Nitraţi 168 5 1062 25 97,65 %

Nitriţi 189 1 1120 2 99,83 %

Amoniu 186 6 1051 28 97,34 %


Cloruri 135 4 750 8 98,94 %

Cl rez lb - capăt r. 53 7 480 19 96,05 %

Duritate totală 142 3 840 7 99,17 %

Fier 120 1 569 4 99,30 %

Mangan 75 4 246 16 93,50 %

Miros 92 1 697 3 99,57 %

Nr. colonii la 220C 112 7 637 21 96,71 %

pH 140 1 1125 4 99,65 %

Sulfat 51 4 132 4 96,97 %

Turbiditate 110 2 512 4 99,22 %

Situaţia neconformărilor înregistrate la analiza parametrilor microbiologici, chimici şi

indicatori din apa potabilă a aprovizionărilor cu instalaţii proprii care livrează apă publicului

(hoteluri, campinguri, etc) în concordanţă cu raportările Direcţiilor de Sănătate Publică

judeţene şi Direcţiei de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti pentru anul 2015, este

reprezentată în tab. 3.

Tab. 3. Situaţia neconformărilor raportate pentru aprovizionările cu instalaţii proprii care

livrează apă publicului (hoteluri, campinguri, etc) din România în anul 2015

PARAMETRII Nr. Instal.

proprii

monitorizate

Nr. Instal.

proprii

neconforme

Nr. total

analize

efectuate

Nr. total

analize

neconforme

Procent analize

neconforme


Enterococi 197 23 644 38 94,10 %

Nitraţi 177 1 405 5 98,77 %

Nitriţi 177 1 383 3 99,22 %

Amoniu 167 4 364 28 92,31 %


Cloruri 86 1 160 1 99,38 %

Cl rez lb - capăt r. 18 2 57 13 77,20 %

Duritate totală 137 0 363 25 93,12 %

Fier 71 3 208 10 95,20 %

Mangan 34 2 94 8 91,50 %

Nr. colonii la 220C 120 18 282 36 87,24 %

Turbiditate 134 3 306 5 98,37 %


II. Analiza datelor privind calitatea apei potabile distribuite de 74 instalaţii proprii care

furnizează apă industriei alimentare selecţionate pentru a fi supraveghete în cursul

anului 2015

În cursul anului 2015 au fost selecţionate 74 instalaţii proprii care furnizează apă industriei

alimentare. In cele doua campanii de prelevare au fost recoltate 145 de probe de apă: 74 de

probe în campania de primăvară şi 71 în campania de toamnă.

1. Parametrii microbiologici de calitate ai apei potabile Calitatea microbiologică a apei potabile a fost evaluată prin determinarea parametrilor: E.Coli

şi Enterococi. Marea majoritate a probelor de apă analizate au prezentat valori care au

corespuns prevederilor din Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, pentru ambii

parametri microbiologici.

Valorile obţinute la analiza parametrului E.Coli au depăşit valoarea admisă la 4,05% (3

instalaţii) din totalul probelor analizate în etapa de vară şi la 5,63% (4 instalaţii) din totalul

probelor analizate în etapa de toamnă (tab.4).

Valorile obţinute la analiza parametrului Enterococi s-au situat peste valoarea admisă în cazul

a 4,05% (3 instalaţii) din totalul probelor analizate în etapa de vară şi a 7,04% (5 instalaţii)

din totalul probelor analizate în etapa de toamnă.

2. Parametrii Indicatori

În cadrul metodologiei au fost analizaţi următorii parametrii indicatori: cloruri, sulfaţi,

amoniu şi mangan.

La majoritatea probelor analizate, valorile obţinute pentru parametrul cloruri s-au situat sub

nivelul CMA (250 mg/l). Valori care au depăşit CMA au fost găsite într-o singura proba

recoltată în etapa de vară şi doua probe în etapa de toamnă.

Valori care au depăşit CMA (250 mg/l) la analiza parametrului sulfaţi au fost determinate în

probele de apă potabilă prelevate în etapa de toamnă in cazul a patru agenti comerciali.

La analiza parametrului amoniu: 8,10% (6 probe) din totalul probelor recoltate în etapa de

vară şi 5,63% (4 probe) din totalul celor recoltate în etapa de toamnă au prezentat

neconformare la valoarea CMA (0,50mg/l).

La analiza parametrul mangan s-au obţinut valori mult crescute faţă de valoarea CMA (50

µg/l) în cazul a 18,92 % (14 instalaţii) din totalul probelor analizate în etapa de vară şi 4,22 %

(3 instalaţii) din totalul celor analizate în etapa de toamnă.

3. Parametrii Chimici

În cadrul metodologiei au fost analizaţi următorii parametrii chimici: nitriţi, nitraţi, pesticide,

trihalometani, fluoruri, arsen, cadmiu, cupru, nichel, plumb, seleniu şi stibiu.

La analiza parametrului nitriţi, concentraţiile determinate în apa potabilă a tuturor

instalaţiilor selecţionate s-au situat sub nivelul concentraţiei maxime admise de 0,50 mg/l, cu

excepţia unei singure probe pentru care valoarea înregistrată a fost de 2,48 mg/l

Valorile determinate la analiza parametrului nitraţi în probele de apă potabilă prelevate din

instalaţiile selecţionate s-au situat în cazul a 6,75% (5 instalaţii) din totalul probelor analizate

în etapa de vară şi 5,63% (4 instalaţii) din totalul celor analizate în etapa de toamnă peste

nivelul CMA de 50 mg/l

La analiza parametrului trihalometani, într-o singură probă de apă recoltată s-a înregistrat o

concentraţie care a depăşit CMA (100 µg/l) şi anume 164,82 µg /l.

Valori care au depăşit cu puţin CMA (0,1mg/l) pentru cupru au fost detectate în cazul a cinci

probe de apă potabilă

La analiza parametrului stibiu, probele de apă prelevate din 2 instalaţii au prezentat

concentraţii mult crescute faţă de CMA (5μg/l).


6. Concluzii

I. În anul 2015, cele 41 Direcţii de Sănătate Publică judeţene şi Direcţia de

Sănătate Publică a municipiului Bucureşti au raportat un număr total de 2351 sisteme mici

de aprovizionare cu apă potabilă, dintre care, în funcţie de volumul de apă distribuit/zi,

46,03% s-au încadrat în CAT 1, 43,85% în CAT 2 şi 10,12% în CAT 3. Conform datelor

raportate, volumul total de apă potabilă furnizat de aceste sisteme a fost de 150476104,5

m3/an iar populaţia totală aprovizionată a fost de 2954230 locuitori.

În ceea ce priveşte aprovizionările cu instalaţii proprii care furnizează apă industriei

alimantare şi cele care livrează apă publicului, pentru anul 2015 au fost raportate un număr de

250 de instalaţii proprii care livrează apă industriei alimantare şi 197 de instalaţii care

livrează apă publicului.

În cele 41 de judeţe din ţară au fost acordate derogări pentru 27 de zone mici de

aprovizionare: 21 de derogări pentru neconformare la parametrul nitrat, 3 pentru

neconformare la prametrul arsen şi 3 pentru neconformare la parametrul bor.

II. În cursul anului 2015 au fost monitorizate un număr de 74 de instalaţii proprii care

furnizează apă industriei alimentare din 38 de judeţe ale României şi din municipiul

Bucureşti.

1. În ceea ce priveşte parametrii microbiologici, rezultatele obţinute au arătat că

4,82% din totalul probelor analizate pentru parametrul E. Coli şi 5,51% din totalul celor

analizate pentru parametrul Enterococi au prezentat depăşiri faţă de valoarea admisă.

2. Parametrii indicatori analizaţi pentru care s-a înregistrat frecvent depăşirea CMA

au fost manganul şi amoniul. Astfel, din totalul probelor analizate: 11,72% au înregistrat

neconformare pentru parametrul mangan şi 6,89% pentru parametrul amoniu.

3. Parametrii chimici analizaţi care au înregistrat neconformarea la valorile

legiferate au fost următorii: nitriţi, nitraţi, sulfaţi, cloruri, trihalometani, cupru şi stibiu.

Ponderea probelor de apă potabilă care au prezentat neconformare la analiza parametrului

nitraţi a fost de 6,20 %.

Având în vedere ponderea neconformării înregistrată pentru parametrii microbiologici,

chimici şi parametrii indicatori analizaţi din probele de apă potabilă prelevate din instalaţii

care livrează apă industriei alimentare se impun următoarele măsuri de remediere:

- modernizarea/îmbunătăţirea tratării apei distribuite în cazurile de depăşire a CMA pentru

parametrii microbiologici, mangan, amoniu, nitraţi

- curăţarea, spălarea, dezinfectarea componentelor contaminate ale instalaţiilor interioare

- înlocuirea instalaţiilor/armăturilor şi utilizarea de materiale care au fost puse pe piaţă conform

procedurii de reglementare, în cazul instalaţiilor care livrează apă cu concentraţii care au

depăşit CMA la parametrul Stibiu.

In toate cazurile buletinele de analiza au fost transmise DSP teritoriale care au luat masurile

care se impun in vederea protejarii sanatatii populatiei.


SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ

INFANTILĂ GENERATE DE APA DE FÂNTÂNĂ- RAPORT NAŢIONAL 2015

Dr. Oana Iacob, Dr. Ioan Chirilă, Inf. IA Lidia Rusu – CRSP Iaşi, DSP judeţene

Cadrul legislativ. Legea nr. 458/r1 din 2012 privind calitatea apei potabile; HG nr. 974/2004

pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei

potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile,

completată de HG nr. 342 din 2013; Directiva 98/83/CE cu privire la apa potabilă; Legea nr.

124/2010 pentru aprobarea Ordonanţei nr. 11 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

458/2002 privind calitatea apei potabile; Ordin nr. 386/2015 pentru aprobarea Normelor

tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.

Metodologie. Investigarea s-a desfăşurat sub forma unei anchete epidemiologice descriptive,

cu secvenţe transversale anuale, datele fiind colectate la nivel judeţean, pe model unitar de

înregistrare a cazului, cu transmitere trimestrială de către DSPJ la CRSP Iaşi. Datele colectate

se referă la morbiditatea spitalizată prin methemoglobinemie acută în unităţile spitaliceşti

judeţene. Sursele de informaţii sunt Foile de observaţie ale spitalelor, luându-se în

considerare cazul de boală cu diagnostic principal la externare de “Intoxicaţie acută cu

nitraţi”; pe baza acestora şi a investigării/expertizării condiţiilor igienico-sanitare a sursei de

apă/calităţii apei de fântână se completează fişele tipizate A (date privind efectul), B (date

privind expunerea) şi C (măsuri preventive şi corective). La prelucrarea datelor s-au utilizat

criteriile proprii epidemiologiei descriptive, evaluându-se frecvenţa, distribuţia şi tendinţa

cazurilor.

Rezultate şi discuţii. Incidenţa la grupa de vârstă 0-1 an a fost de 33,45 o/oooo din populaţia

rurală 0-1 an (n=179.363), cu un vârf al incidenţei în judeţul Mehedinţi (347,37 o/oooo). De

asemenea, în anul 2015, incidenţa specifică la grupa de vârstă 0-1 an crescută se mai

înregistrează şi în judeţele Iaşi (102,91 o/oooo), Gorj (78,77

o/oooo), Prahova (78,03

o/oooo),

Teleorman (75,85 o/oooo) şi Buzău (70,69

o/oooo).

Fig. 1 Incidenţa methemoglobinemiei la grupa de vârstă 0-1 an, populaţie rurală

în perioada 2012-2015


Comparativ cu perioada anterioară 2012-2014 când s-a lucrat după aceeaşi metodologie,

incidenţa methemoglobinemiei la populaţia 0-1 an provenită din mediul rural a înregistrat o

uşoară descreştere, de la 40,27 o/oooo în anul 2014, 35,64

o/oooo în anul 2013 şi 35,14

o/oooo în

anul 2012 la 33,45 o/oooo în anul 2015. În perioada 2012-2015, în judeţele Alba, Bacău,

Botoşani, Ialomiţa, Iaşi, Neamţ, Vâlcea incidenţa methemoglobinemiei a scăzut, în timp în

judeţul Mehedinţi s-a remarcat o puternică creştere a acesteia şi apar primele cazuri din

această perioadă de raportare în judeţele Galaţi, Giurgiu şi Gorj.

Distribuţia pe grupe de vârstă evidenţiază îmbolnăviri la vârste sub o lună în judeţele Alba,

Giurgiu, Gorj, Sălaj, Vaslui şi Vâlcea şi 1-2 luni în judeţele Neamţ, Olt şi Suceava. Vârsta

medie a copiilor cu methemoglobinemie în anul 2015 a fost de 3,47 3,15 luni, cu variaţii

ample (90%) în intervalul 1 – 12 luni.

Starea la externare (Fig.2) La copiii cu methemoglobinemie, în general, statusul la externare

a fost favorabil, 51,7% vindecat şi 41,7% ameliorat. De remarcat faptul că în judeţele Alba,

Bacău, Bihor, Buzău, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Neamţ, Prahova şi Teleorman, toţi copiii la

externare au fost vindecat, în timp ce în judeţele Iaşi, Sălaj şi Suceava au prezentat un status

ameliorat. Deces prin methemoglobinemie s-a remarcat la doi copii din judeţele Botoşani şi

Galaţi iar stare agravată la externare la cei doi copii din judeţul Călăraşi.

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Alb

a

Bih

or

Buz

ãu

Con

stan

ta

Giu

rgiu

Ialo

mita

Mar

amur

es

Mur

es Olt

Sal

aj

Tele

orm

an

Vâl

cea

vindecat ameliorat agravat/deces

Fig. 2 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de starea la externare

Expertiza igienico-sanitară a surselor de apă incriminate în producerea bolii arată un risc

foarte mare de contaminare la cazuistica judeţelor Bihor (100%) şi Maramureş (100%); din

categoria judeţelor cu risc mare de contaminare fac parte toate cazurile din Alba (100%) şi

Bacău (100%), precum şi 60% dintre cazurile din judeţul Prahova; risc mediu de contaminare

se remarcă la cazurile din judeţele Vâlcea (100%) şi Botoşani (66,7%); risc mic de

contaminare a fost declarat la toate cazurile din judeţele Buzău, Galaţi, Sălaj şi Suceava.

Per total lot de studiu, concentraţia de nitraţi (NO3) a fost determinată la 96,6% dintre cazuri,

indicând valori cuprinse între 101-500 mg/l la 57,6% dintre cazuri.


Fig. 3 Structura lotului în funcţie de nivelul nitraţilor din apa de fântână

Din cele 90% de probe determinate pentru evidenţierea prezenţei E. coli în apa de fântână

utilizată pentru alimentaţia copiilor intoxicaţi, numărul bacteriilor peste 10/ cm3 s-au

identificat la 46,7% dintre copiii cu methemoglobinemie, iar ponderea celor cu un număr sub

2/ cm3

a fost de 35%.

Fig. 4 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de numărul E. coli identificat

în apa fântânilor utilizată în scop potabil

Numărul enterococilor peste 10/ cm3 s-au identificat la 58,3% dintre copiii cu

methemoglobinemie, în special în judeţele Călăraşi, Constanţa, Galaţi, Mureş şi Suceava.

Între 2 şi 10 enterococi/cm3 s-au identificat la 8,3% dintre cazuri şi trebuie remarcat faptul că

la 6,7% dintre copii nu s-a efectuat această determinare.


Fig. 5 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de numărul

enterococilor identificaţi în apa fântânilor utilizată în scop potabil

Măsurile preventive. Raportat la cei 56,7% dintre subiecţii responderi, măsurile preventive

implementate în anul anterior de către autoritatea administrativă teritorială, în colaborare cu

medicul de familie au vizat în principal: avertizarea proprietarilor de fântâni individuale –

58,8%; catagrafierea fântânilor poluate cu nitraţi – 47,1%; avertizarea populaţiei prin afişe şi

înscrisuri – 44,1%; distribuirea de materiale informative gravidelor şi mamelor de copii 0-1

an – 41,2%; asigurarea apei îmbuteliate de către UAT, conform legislaţiei – 26,5%.

47,1

44,1

58,8

26,5

41,2

0 20 40 60

%

catagrafiere fântâni poluate

cu nitraţi

avertizare populaţie

avertizare proprietari de

fântâni

asigurare apă îmbuteliată de

către UAT

distribuire materiale

informative

Fig. 7 Ponderea răspunsurilor privind măsurile preventive implementate

de către administraţia teritorială în colaborare cu medicul de familie


Analiza comparativă din ultimii 7 ani de studiu a caracteristicilor intoxicaţiei acute cu nitraţi

a evidenţiat următoarele aspecte: în România, se înregistrează o tendinţă uşor descrescătoare

a numărului de cazuri de methemoglobinemie, totuşi prognosticul pentru perioada următoare

fiind de peste 60 de cazuri anual (y= 79,86 – 1,57 x); cel mai afectat a fost sexul masculin, cu

un trend uşor crescător în ultima perioadă, vârful de frecvenţă înregistrându-se în anul 2013

(61,1%); vârsta medie a variat de la 2,6 luni în anul 2009 până la 4,07 luni în anul 2014,

prognozând pentru perioada următoare o creştere a acesteia (y=2,96 +0,17 x), apropiindu-se

de vârsta medie de 4,5 luni în următorii 2 ani; în ultimii 7 ani se remarcă o deplasare a

perioadei de îmbolnăvire către trimestrul I, însă trimestrele II şi III ca pondere rămân cele mai

afectate; între anii 2009-2015, formele clinice severe înregistrează un regres important

(y=64,51-6,61 x), prognosticând pentru perioada următoare ponderi sub 20%; expunerea la

un nivel de peste 500 mg/l al nitraţilor înregistrează o creştere semnificativă începând cu anul

2012 (6,2%), ajungând la un nivel de aproximativ 17% în anul 2015 (y=-3,35+2,35x);

expunerea la un nivel de peste 0,5 mg/l al nitriţilor a avut o distribuţie bimodală în perioada

2009-2014, înregistrând două vârfuri de frecvenţă: 16% în 2009 şi respectiv 11,4% în 2012,

ajungând la un nivel de 13,3% în anul 2015; tendinţa perioadei fiind de uşoară creştere

(y=7,9-0,06 x); expunerea la un nivel de peste 10 /cm3 al enterococilor înregistrează o uşoară

creştere începând cu anul 2014 (41,1%), ajungând la un nivel de 58,3% în anul 2015; gradul

ridicat de contaminare cu E. coli se menţine la un nivel de peste 40% în ultimii 3 ani

(y=20,64+3,79x); expunerea la un nivel al enterococilor de peste 10 /cm3 va cunoaşte, de

asemenea, un trend crescător, ponderea afectării prin această expunere se apropie de 45%.

Concluzii. În România se înregistrează o tendinţă uşor descrescătoare a numărului de cazuri

de methemoglobinemie, totuşi prognosticul pentru perioada următoare fiind de peste 60 de

cazuri anual (y= 79,86 – 1,57 x); pentru anul 2015 incidenţa methemoglobinemiei a fost de

33,45 o/oooo la populaţia rurală 0-1 an. Vârsta medie a cazurilor methemoglobinemie de a fost

de 3,473,15 luni, predominând la sexul masculin (51,7%). Tendinţa de creştere, în perioada

de studiu, a vârstei medii a copiilor intoxicaţi, poate fi explicată prin creşterea perioadei de

alimentare naturală a acestora, în parte şi datorită creşterii nivelul de conştientizare a

mamelor prin acţiunile de promovare a sănătăţii întreprinse. Cele mai multe cazuri de

methemoglobinemie s-au înregistrat în trimestrul III (33,3%), probabil datorită creşterii

aportului de nitraţi, atât prin apa folosită la prepararea laptelui praf, cât şi prin vegetalele

contaminate consumate de mamă, având în vedere transportul transplacentar al nitriţilor.

Durata medie de spitalizare este de 4 zile, dar în funcţie de gravitatea intoxicaţiei, poate

ajunge la peste 15 zile. Având în vedere că o zi de spitalizare pentru cazurile de

methemoglobinemie acută costă în jur de 90E, se poate concluziona că activităţile eficiente

de promovare a sănătăţii ar duce la reducerea semnificativă a costurilor. Cu toate că au îceput

să se implementeze măsuri preventive şi corective în zonele cu risc, condiţiile igienico-

sanitare necorespunzătoare reprezintă una din principalele cauze ale intoxicaţiilor acute cu

nitraţi (alături de compoziţia geologică a solului), 30% din totalul fântânilor prinse în studiu

prezentând risc foarte mare şi respectiv mare de contaminare.


MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE

MINERALE NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR

Dr. Orban Antonia – CRSP Mureş

Colaboratori:

Csiszer Attila – chimist principal, Harko Zoltan – informatician – CRSP Mureş

CRSP Bucureşti

Scopul metodologiei - este catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare de apă potabilă

îmbuteliată pe teritoriul ţării, evaluarea implementării legislaţiei, şi efectuarea unui control

de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări cu metale.

Obiective propuse

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate

1) Catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare şi a produselor de apă potabilă

îmbuteliată pe teritoriul ţării.

2) Evaluarea implementării legislaţiei în domeniu: autorizarea sanitară a producţiei şi

distribuţiei; notificarea produselor; înregistrarea produselor în Registrul apelor potabile

îmbuteliate; aplicarea principiilor din sistemul HACCP de producţie a alimentelor

3) Evaluarea calităţii apelor potabile îmbuteliate prin culegera informaţiilor referitoare la

sursele de apă folosite, şi la tipul de apă îmbuteliată.

4) Evaluarea monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate prin culegera informaţiilor

referitoare la analizele de control şi de audit efectuate, şi referitoare la laboratoarele care

efectuează aceste analize.

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări

prin determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate

Beneficiari: Ministerul Sănătăţii şi populaţia ţintă

Populaţia ţintă: populaţia care consumă apă potabilă îmbuteliată

Material şi metodă

Activităţile s-au derulat:

1. La nivel de INSP: Transmiterea metodologiei la DSP judeţene şi a Mun. Bucureşti;

2. La nivel de DSPJ şi Mun. Bucureşti: Trimiterea probelor de apă potabilă la

Laboratorul de analiză a apei din CRSP arondate; Trimiterea chestionarelor completate şi a

rezultatelor de analiză a metalelor la CRSP Tg. Mureş pentru centralizarea şi prelucrarea

datelor

3. La nivel CRSP Bucureşti şi CRSP Mureş: Efectuarea analizei a 11 metale - As, B, Cd, Cr,

Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare sortiment îmbuteliat.

4. La nivel de Centrul Regional de Sănătate Publică Tg. Mureş: Întocmirea metodologiei

şi transmiterea la CMRMC; Prelucrarea datelor primite de la DSP judeţene şi Mun. Bucureşti

şi CRSP regionale, întocmirea sintezei anuale, transmitrea la CMRMC.

Rezultate

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate

Metodologia sintezei naţionale a fost trimisă către toate cele 42 DSP-uri (41 DSP-uri

judeţene şi DSP Bucureşti) din ţară în format electronic pe e-mail.

Nu au trimis raportări 10 DSPJ: Alba, Botoşani, Brăila, Caraş-Severin, Călăraşi, Constanţa

Gorj, Sălaj, Teleorman – care în anii precedenţi au raportat absenţa producătorilor pe raza

judeţului, şi Timiş – care a semnalat demararea procedurii de notificare a produselor din

judeţ.


Au trimis raportări 32 DSPJ, din care:

- 8 DSPJ a raportat că pe teritoriul judeţului nu funcţionează producător/importator de apă

potabilă îmbuteliată din categoriile menţionate în metodologie (Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu,

Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Mureş, Olt)

- 24 judeţe au raportat în totalitate 42 operatori economici - dintre care 41 sunt producători şi

1 importator de apă potabilă îmbuteliată; şi 65 produse – dintre care 2 produse sunt

importate (tabel 1);

- în final au fost prelucrate datele de monitorizare a 65 produse de la 42 producători din 24

judeţe.

Numărul DSPJ raportoare şi numărul producătorilor raportate pe judeţe

Nr.crt. DSP Nr. producători/judeţ Nr. produse

1 Arad 1 2

2 Argeş 3 4

3 Bacău 1 1

4 Bihor 2 5

5 Bistriţa-Năsăud 1 1

6 Braşov 1 2

7 Bucureşti 1 1

8 Buzău 2 2

9 Cluj 2 2

10 Covasna 1 2

11 Dolj 1 1

12 Harghita 4 7

13 Hunedoara 1 1

14 Ilfov 2 4

15 Maramureş 1 1

16 Neamţ 1 1

17 Prahova 4 7

18 Satu-Mare 3 5

19 Sibiu 1 2

20 Suceava 1 2

21 Tulcea 3 5

22 Vâlcea 3 4

23 Vaslui 1 1

24 Vrancea 1 2

Total 24 42 65

Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de

autorizaţia sanitară de funcţionare

Prezenţa/absenţa autorizaţiei sanitare Nr. producători % producători

Cu autorizaţie 40 95,23%

Fără autorizaţie 2 4,76%

Total operatori economici 42 100,00%


Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de

implementarea sistemului HACCP

Prezenţa/absenţa HACCP Nr. producători % producători

Cu HACCP 38 90,76%

Fără HACCP 4 9,52%

Total operatori economici 42 100,00%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de notificarea produselor

Prezenţa/absenţa notificării Nr. produse % produse

produse notificate 57 87,69%

produse fără notificare 8 12,31%

total produse 65 100,00%

Monitorizarea calităţii apei îmbuteliate

Monitorizarea de control înainte şi după îmbuteliere În cadrul monitorizării de control înainte de îmbuteliere din 5925 analize nu s-au raportat

valori neconforme.

În cadrul monitorizării de control după îmbuteliere s-a raportat 3 valori neconforme la 3

parametri (Bacterii coliforme, E.coli, Nr.col la 22 şi 37° C) din 1 produse.

Monitorizarea de audit la sursă, înainte şi după îmbuteliere

În cadrul monitorizării de audit la sursă s-a raportat 5 valori neconforme la 3 parametri

(Duritate tot., Nr.col la 22 şi 37°C, Nitraţi) din 2 produse.

În cadrul monitorizării de audit înainte de îmbuteliere s-a raportat 3 valori neconforme la 2

parametri (Enterococi, Nitraţi) din 3 produse.

În cadrul monitorizării de audit după de îmbuteliere s-a raportat 7 valori neconforme la 5

parametri (Cloruri, Fe tot., Nitraţi, Nr. col. la 22 şi 37° C, Pseudom. aeruginosa) din 6

produse.

În totalitate s-au raportat 18 valori neconforme (3 valori neconforme în cadrul monitorizării

de control şi 15 valori neconforme în cadrul monitorizării de audit) din 9 produse (8

producători), la 9 parametri, şi anume: Bacterii coliforme, Cloruri, Duritate tot., E.coli,

Enterococi, Fier total, Nitraţi, Nr. col. la 22 şi 37° C, Pseudom. aeruginosa.

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări

prin determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.

În anul 2015, în afară de datele raportate în Anexele 4a. şi 4b. s-a efcetuat un control de

calitate în vederea depistării unei posibile contaminări, prin determinarea concentraţiei de

metale din sortimentele îmbuteliate. Determinarea cantitativă a 11 metale -As, B, Cd, Cr, Cu,

Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare sortiment îmbuteliat s-a efectuat în Laboratoarele de

analiză a apei din CRSP Bucureşti şi Tg. Mureş .

Rezultate

22 DSPJ au trimis 56 probe la CRSP Bucureşti şi Tg. Mureş pentru determinarea conţinutului

de metale.

S-au efectuat 85,87% (529 analize) dintre analizele indicate (616 analize) în metodologie.

Din cele 56 probe controlate 1 probă (1,78% din probe) este neconformă; din cele 616 analize

efectuate 1 analize (0,16% din analize) este neconformă: parametrul Fe.

privata 23

publică 4


Probleme identificate

- Deficienţe în implementarea legislaţiei în domeniu: notificarea, înregistrarea, aplicarea

principiilor sistemului HACCP şi monitorizarea produselor raportate.

- Prezenţa pe piaţă a unor produse denumite ca “Apă de masă” care nu sunt notificate şi

înregistrate la MS în Registrul Naţional al Apelor potabile îmbuteliate – altele decât apele

minerale naturale sau decât apele de izvor.

- Ineficienţa monitorizării de control şi de audit a produselor, mai ales în privinţa

parametrilor controlaţi la monitorizarea de control.

COMPARARE INTERLABORATOARE IN DOMENIUL CALITATII APEI POTABILE

Dr. Chim Dana Rusea, Dr. Andra Neamtu

CONSIDERATII GENERALE

In Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 764/2005, pentru aprobarea procedurii de

înregistrare la Ministerul Sănătăţii a laboratoarelor care efectuează monitorizarea calităţii

apei potabile în cadrul controlului oficial al apei potabile este stipulat ca INSTITUTUL

NATIONAL DE SANATATE PUBLICA este responsabil de organizarea de programe de

comparare interlaboratoare pentru laboratoarele care efectueaza monitorizarea calitatii apei

potabile.

Conform politicii organismului european EA-European Co-operation for Accreditation si

organismului national de acreditare RENAR, participarea la comparari interlaboratoare sau la

programe de incercari de competenta, este considerata un instrument puternic pentru

determinarea performantelor individuale ale laboratoarelor pentru anumite tipuri de analize

cat si pentru a supraveghea performantele continue ale laboratoarelor. EA a dezvoltat astfel o

politica(ghidul EA-2/10)stabilind minim o participare obligatorie pentru fiecare sub-

disciplina de incercare, independent de alte masuri de control al calitatii pe care laboratorul si

le-a prevazut, precizand ca cerintele acopera perioada dintre doua evaluari/acreditari.

Sinteza “COMPARARE INTERLABORATOARE IN DOMENIUL CALITATII APEI

POTABILE”(PCI 15) a fost realizata si derulata de catre Centrul National de Monitorizare a

Riscurilor din Mediul Comunitar cu suportul logistic al Centrului Regional de Sanatate

Publica Bucuresti- Laboratorul National de Referinta pentru Supraveghere Calitate Apa, in

perioada aprilie 2015-martie 2016. La aceasta schema de intercomparare au fost invitate sa

participe Directiile de Sanatate Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti prin Laboratorul

de Diagnostic si Investigare in Sanatate Publica –Laboratorul de Chimie Sanitara.

Coroborand informatiile din analizele intreprinse s-a stabilit urmatoarea schema de

intercomparare:

matrice reala apa potabila imbogatita

parametrii de analizat - 1. AMONIU (maximum 0,50 mg/L)

- 2. CLORURI (maximum 300 mg/L)

- 3. CONDUCTIVITATE(20° C)(maximum 3000 μS/cm)

- 4. DURITATE TOTALA (maximum 20 grade germane)

- 5. OXIDABILITATE (maximum 6 mg O2/L)

- 6. NITRITI (maximum 0,60 mg/L)

- 7. NITRATI (3- 60 mg/L)

- 8. pH(20-25°C) (6-10 unitati de pH)


DESFASURARE SCHEMA INTERCOMPARARE

Analizele parametrilor indicatori si parametrilor chimici din acest exercitiu de intercomparare

se efectueaza utilizand numai metodele standardizate in vigoare.

In evaluarea performantelor laboratoarelor participanate la SCHEMA DE

INTERCOMPARARE P.N.II 2015, s-a calculat scorul Z conform „Metode statistice

utilizabile in compararile interlaboratoare pentru evaluarea performantelor incercarilor”.

Formula de calcul utilizata este:

Z=(x-X)/σPT

Valoarea atribuita “X”, asa numita” valoare robusta”,a fost valoarea obtinuta statistic din

rezultatele participantilor la schema de intercomparare, dupa eliminarea valorilor aberante, iar

deviatia standard” σPT” a schemei ,asa numita “deviatie standard robusta”, a fost deviatia

standard obtinuta statistic de asemenea din rezultatele participantilor la schema de

intercomparare.

Interpretarea SCORULUI Z se face conform inegalitatilor:

daca |Z| ≤2 atunci rezultatul este SATISFACATOR

daca 2< |Z| < 3 atunci rezultatul este DISCUTABIL

daca |Z|> 3 atunci rezultatul este NESATISFACATOR

CONCLUZII

Din analiza scorului Z obtinut de catre participanti se pot enunta urmatoarele :

1. parametrul indicator AMONIU- 2 laboratoare au obtinut rezultate DISCUTABILE; 1

laborator a obtinut rezultat NESATISFACATOR. Rezultatele SATISFACATOARE(38

laboratoare) reprezinta 92,68 % din totalul rezultatelor(41) raportate pentru acest parametru.

2. parametrul indicator CLORURI – toate laboratoarele participante(43) au obtinut

rezultate satisfacatoare, 100%. 3. parametrul indicator CONDUCTIVITATE - toate laboratoarele participante(40) au

obtinut rezultate satisfacatoare, 100%. 4. Parametrul indicator DURITATE – 2 laboratoare au obtinut rezultate DISCUTABILE; 1

laborator a obtinut rezultat NESATISFACATOR. Rezultatele SATISFACATOARE(40

laboratoare) reprezinta 93,02 % din totalul rezultatelor(43) raportate pentru acest parametru.

5. Parametrul indicator OXIDABILITATE – 3 laboratoare au obtinut rezultate

DISCUTABILE. Rezultatele SATISFACATOARE(40 laboratoare) reprezinta 93,02 %

din totalul rezultatelor(43) raportate pentru acest parametru.

6. Parametrul chimic NITRITI- 4 laboratoare au obtinut rezultate DISCUTABILE; 2

laboratoare au obtinut rezultate NESATISFACATOARE. Rezultatele

SATISFACATOARE(33 laboratoare) reprezinta 84,61 % din totalul rezultatelor(39)

raportate pentru acest parametru.

7. Parametrul chimic NITRATI- 1 laborator a obtinut rezultate DISCUTABILE. Rezultatele



8. Parametrul indicator pH- 4 laboratoare au obtinut rezultate DISCUTABILE.Rezultatele




Rezultatele obtinute demonstreaza ca proba preparata a avut o calitate adecvata scopului

propus, fiind stabila si omogena. De asemenea, rezultatele obtinute arata ca laboratoarele participante sunt capabile sa produca

rezultate de buna calitate, dar pun in evidenta si faptul ca un numar mic dintre laboratoarele

participante ar putea avea probleme legate de asigurarea calitatii pentru anumiti parametri.

CAPITOLUL II

PROTEJAREA SĂNĂTAŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU IGIENA

AERULUI

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII A POLUANȚILOR

DIN AERUL AMBIANT ÎN MEDIUL URBAN

Dr. Andra Neamtu; Ing. Angelica Voinoiu; Analist IT Catalin Staicu; As. Georgeta Botin

Colaboratori: specialistii de la toate CRSP- urile din tara si DSP- urile locale

A. Importanta calitatii aerului

Starea privind calitatea si poluarea aerului inconjurator poate fi evidentiata prin alegerea unor

indicatori care sa caracterizeze factorul de mediu “AER”.

Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizeaza transportul

poluantilor in mediu.

Poluarea aerului are multe efecte adverse semnificative asupra sanatatii populatiei si poate

provoca daune florei si faunei in general. Din aceste motive acordam o atentie deosebita

activitatii de supraveghere si de imbunatatire a calitatii aerului.

Calitatea aerului este determinata de emisiile in aer provenite de la sursele stationare si

sursele mobile ( traficul rutier), cu preponderenta in marile orase , precum si de transportul

poluantilor pe distante lungi.

Prin poluare se intelege modificarea calitatii aerului atmosferic, rezultata in urma unor

fenomene naturale, dar mai ales antropice, care depasesc mecanismele de autoepurare ale

aerului.

Sursele naturale de poluare sunt specifice anumitor zone, sunt cunoscute si se pot lua masuri

de protectie a populatiei, printr-o informare permanenta si un sistem de interventie eficient.

Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atat prin compozitia sa chimica

cat si prin proprietatile sale fizice ( temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).

Prin influenta poluantilor iritanti asupra starii de sanatate putem distinge efectele directe si

efectele indirecte (rezultate din actiunea asupra mediului si cumularea poluantilor in factori

de mediu).

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei

ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii

prin:


cresterea mortalitatii specifice;

cresterea incidentei specifice;

prin

aparitia unor simptome sau modificari fizio-patologice;

aparitia unor modificari fiziologice discrete sau afectarea unor aparate si sisteme prin

actiunea directa a agentului poluant.

Efectele directe ale poluarii asupra sanatatii pot fi clasificate in efecte imediate si efecte de

lunga durata.

Efectele imediate sunt caracterizate prin modificari acute ale unor indicatori de sanatate

specifici urmare a cresterii nivelului de poluare a aerului.

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma

expunerii prelungite la poluanti atmosferici; aceste efecte pot fi rezultatul acumularii

poluantilor in organism- in situatia poluantilor cumulative (Pb, F etc.)- pana cand incarcarea

atinge pragul toxic.De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impact repetat

al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa

intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar zeci de ani.

B. Scopul si obiectivul aplicarii metodologiei

Principalul obiectiv il reprezinta o monitorizare si o evaluare a efectelor posibilei poluari a

aerului atmosferic precum si a schimbarilor climatice asupra starii de sanatate a populatiei.

Mentionam faptul ca aceasta este o metodologie de supraveghere si monitorizare, in vederea

actualizarii bazei de date si a interpretarii in timp a proceselor care au loc in evolutia starii de

sanatate a populatiei.

Doar in urma analizei acestor tendinte se vor putea identifica unele masuri tehnice,

administrative si educative, in vederea adaptarii la schimbarile climatice in special pentru

grupele de varsta critice (copii si persoane >65 ani) si pentru grupele populationale

vulnerabile (boli cornice respiratorii; cardiovasculare etc) si prin cresterea nivelului de

constientizare a autoritatilor si populatiei si prin modificarea comportamentului operatorilor

economici.

Numai prin acualizarea bazei de date complete putem avea o imagine corecta a tendintelor

diferitilor indicatori de sanatate influentati sau nu de poluarea atmosferica si de schimbarile

climatice.

C. Rezultate

La nivelul DSP- urilor judetene: metodologia a fost aplicata de compartimentul supraveghere

in sanatatea publica in colaborare cu, compartimentul de statistica medicala si cu alte institutii

locale (APM teritoriale), in vederea completarii datelor solicitate in anexele metodologiei.

Anexele au cuprins date de poluare si date referitoare la indicatorii de sanatate completate

numai pentru orasul capitala de judet (cu specificare) si numai unde este cazul, pentru alte

localitati urbane cu specific de poluare industriala a aerului.

Nivelul concentratiilor medii anuale ale poluantilor atmosferici in aerul inconjurator pentru

anul 2015 si a indicatorilor de sanatate in putem vizualiza in continuare.


I. Poluantii atmosferici


II. Indicatori de sanatate


In luna iulie 2015, la initiativa INSP- CNMRMC, avand in vedere necesitatea efectuarii unei

fundamentari a deciziei pe care Ministerul Sanatatii trebuie sa o ia cu privire la elaborarea

unui act normativ legat de functionarea microcentralelor de apartament, in urma anchetei

realizata de Institutia Avocatului Poporului cu privire la petitiile unui reclamant, s-a

desafasurat un studiu de perceptie al populatiei, pe baza de chestionar.

Acest studiu s-a efectuat cu sprijinul DSP judetene, prin aplicarea a doua modele de

chestionare (anexa A si B) dupa cum urmeaza :

Chestionarul A – a fost completat de 5 persoane rezidente in locuinte diferite tip bloc,

care detin centrale de apartament.

Chestionarul B - a fost completat de 5 persoane rezidente in locuinte diferite tip bloc,

care NU detin centrale de apartament.

In paralel studiul a centralizat si numarul total de sesizari existente in cadrul Srviciului

Inspectie Sanitara de Stat (evolutie 2010-2014) si numarul de sesizari existente numai pentru

subiectul legat de functionarea centralelor de apartament in cadrul Srviciului Inspectie

Sanitara de Stat (evolutie 2010-2014) pentru fiecare judet si la nivel national.

In vederea realizarii obiectivelor propuse a fost realizat un studiu observational de tip

descriptiv in abordare transversala, pe un lot propus de 420 persoane, cate 10 persoane/judet

si Municipiul Bucuresti) . S-a propus completarea a cate 5 chestionarede opinie /judet de tip

A si 5 chestionare de opinie /judet de tip B.

Aplicarea chestionarelor s-a realizat in perioada iunie – iulie 2015, iar respondentii au fost

din cadrul populatiei din orasele capitala de judet care locuiesc in apartamente. Numarul final

de chestionare validate si luate in studiu au fost : 367 dintre care 193 de tip A (care detin

centrale de apartament ) si 174 de tip B (care nu detin centrale de apartament). Cauzele

existentei unui numar mai mic decat cel propus au fost : Chestionare incomplete; chestionare

gresit completate; refuzul participarii la studiu a DSP teritoriale ( exemplu adresa inaintata

INSP de catre DSP Bucuresti ).

Criteriile de selectie a populatiei tinta au fost: rezidenta in locuinte tip bloc;

detinerea/nedetinerea unei centrale de apartament.

Astfel intrebarile din chestionar au fost formulate simplu, urmarindu-se ca si completarea

chestionarului sa nu necesite foarte mult timp.

Din continutul chestionarului participantii au fost asigurati de caracterul anonim si

confidential al chestionarului.

Chestionarul (A si B) a cuprins un numar de 10 intrebari cu raspunsuri predefinite, din care

7 inchise si 3 semiinchise, care au urmarit urmatoarele: dotarea/lipsa dotarii apartamentului

cu centrala termica; cauza alegerii modului de furnizare a agentului termic (cu/fara centrala

termica); perceptia asupra existentei unei influente asupra sanatatii vecinilor in cazul

functionarii unei centrale termice de apartament; perceptia asupra legislatiei referitoare la

centrale de apartament; perceptia asupra rolului Ministerului Sanatatii in functionarea

centralelor de apartament.

Centralizarea si prelucrarea datelor s-a facut cu ajutorul programului Excel.

A. Rezultate

Chestionarul tip A – persoane care detin centrale de apartament – a fost corect

aplicat pentru un numar de 193 subiecti.

Chestionarul tip B – persoane care nu detin centrale de apartament – a fost corect

aplicat pentru un numar de 174 subiecti.

Pentru ambele loturi la perceptia participantilor la studiu cu privire la legislatia existenta care

se refera la montarea CT de apartament. In ambele cazuri cei care o considera suficienta a

fost mult mai mare fata de cei care cred ca nu este suficienta. Astfel din totalul de

367 participanti la studiu un numar de 274 (74,6%) au considerat ca legislatia este suficienta .


Referitor la perceptia intervievatilor asupra necesitatii implicarii MS in stabilirea conditiilor

de montare si amplasare a CT de apartament , in cazul ambelor loturi majoritatea au

considerat ca nu este de competenta MS acest lucru. Astfel din numarul total de intervievati

(367), un numar de 292 au raspuns cu “NU” la aceasta intrebare (79,56%).

B. Limite si constrangeri ale studiului

Principalele limite ale studiului provin din insusi modelul acestuia care este o abordare

descriptiva, astfel incat se poate face elaborarea de ipoteze fara ca acestea sa poata fi

demonstrate. In acest model de studiu investigarea atitudinilor, practicilor si opiniilor este

destul de greu de realizat. Populatia, in general, la astfel de studii este pe de o parte destul de

greu abordabila si, pe de alta parte, destul de subiectiva si/sau posibil influentabila chair daca

respondentii sunt asigurati de anonimatul raspunsurilor.

Studiul s-a desfasurat pe un numar mic de persoane, pentru a putea fi aplicat intr-un timp

redus si numai cu ajutorul personalului DSP teritoriale, acest lucru fiind o alta limita a

studiului.


C. Avantajele studiului

Un avantaj al studiului este faptul ca a putut fi aplicat intr-o perioada scurta de timp si nu a

necesitat costuri mari in vederea aplicarii lui.

In acelasi timp chiar daca acest studiu a fost aplicat la un numar relativ mic de respondenti

poate oferi informatiile solicitate de MS in stabilirea necesitatii implicarii in procedurile de

montare si functionare a CT de apartament.

D. Concluzii

1. La studiu au participat un numar de 193 subiecti care detin centrale de apartament si

un numar de 147 subiecti care nu detin CT de apartament.

2. Din raspunsul participantilor la studiu a rezultat ca asigurarea caldurii prin montarea

unei CT de apartament este o alternativa aleasa datorita unor nemultumiri asupra

confortului termic pe care infrastructura publica il ofera populatiei, dar nu poate fi

aleasa de mai multe persoane datorita costurilor crescute necesare montarii unei CT

de apartament.

3. In cazul ambelor loturi majoritatea au considerat ca montarea unei CT de apartament

este necesar sa se faca cu firma specializata.

4. In cazul ambelor loturi majoritatea (peste 74%) considera ca nu pot influenta starea de

sanatate /sau produce discomfort, vecinilor care locuiesc in apartamentele superioare

5. In ambele cazuri sub 5% au avut sau cred ca ar avea reclamatii.

6. In cazul ambelor loturi majoritatea (peste 75%) nu cred in posibilitatea ca sanatatea

lor sa poata fi influentata de montarea unei CT de apartament de catre vecinii din

apartamentele de la etajele inferioare.

7. 74,6% au considerat ca legislatia este suficienta .

8. 79,56% au considerat inoportuna implicarea MS in aceasta problema.

In paralel cu acest studiu DSP teritoriale au fost intrebate despre numarul total de sesizari

existente in cadrul Srviciului Inspectie Sanitara de Stat ( evolutie 2010-2014) si numarul de

sesizari existente numai pentru subiectul legat de functionarea centralelor de apartament in

cadrul Srviciului Inspectie Sanitara de Stat ( evolutie 2010-2014). Astfel dintr-un numar total

de 36431 sesizari in perioada 2010-2014 la nivelul tuturor DSP teritoriale, 181 ( 0,49%) s-au

referit la CT de apartament.

Tot in anul 2015, a fost demarat un Studiu de perceptie a populatiei din Municipiul

Sebes asupra calitatii factorilor de mediu si starea de sanatate.

Scopul acestuia este protejarea sanatatii populatiei din Municipiul Sebes fata de posibilul risc

generat de poluarea factorilor de mediu .

Obiective specifice ale studiului sunt:

Evaluarea perceptiei populatiei Municipiului Sebes asupra posibilei poluari a factorilor de

mediu si impactul asupra sanatatii

Educarea si constientizarea populatiei din Municipiul Sebes asupra relatiei dintre factorii de

mediu si calitatea sanatatii.

BENEFICIARII studiului sunt : Populatia Municipiului Sebes; DSP Alba; Autoritati locale

Mun. Sebes si Jud. Alba iar grupul tinta este populatia Mun Sebes.

ACTIVITATILE PROIECTULUI se desfasoara impreuna cu DSP Alba si sunt in

derulare. S-au avut in vedere : CNMRMC - Conceperea chestionarului de perceptie ;

Alegerea esantionului reprezentativ; DSP Alba - Aplicarea chestionarului.


In aceasta faza la CRSP Cluj are loc centralizarea chestionarelor si apoi interpretarea

rezultatelor

Criterii de includere a participantilor la studiu au fost:

1. Rezidenta in Mun. Sebes ;

2. grupa de varsta conform esantionului (20 – 55 ani – populatie activa).

Criterii de excludere a participantilor la studiu au fost :

1. Lipsa rezidentei in Mun. Sebes ;

2. Varsta mai mica de 20 ani. ;

3. Angajati ai autoritatilor locale din Mun. Sebes.

Populatia aleasa in vederea participarii la studiu a fost din toate regiunile Mun. Sebes

(inclusiv zona Lancram), in mod aleator, fara a se insista numai pe o anumita zona, indiferent

de sex si criterii rasiale. Rezultate asteptate se refera la informatii cu privire la perceptia

populatiei Mun. Sebes cu privire la calitataea conditiilor de mediu din Mun. Sebes si relatia

acestora cu starea de sanatate.

IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA

SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

Dr. Andra Neamtu; Ing. Angelica Voinoiu; Analist IT Catalin Staicu; As. Georgeta Botin

Colaboratori: specialistii de la toate CRSP- urile din tara si DSP- urile locale

A. Obiective Generale

Schimbarile Climatice reprezinta un proces cu caracter global cu care se confrunta omenirea

in acest secol din punct de vedere al protectiei mediului inconjurator.

Potrivit ultimului raport intocmit de Grupul Interguvernamental privind Schimbarile

Climatice - IPCC, efectele preconizate ale schimbarilor climatice in acest secol vor avea un

impact major pentru economiile si societatile Statelor Membre. Din aceasta cauza , in anul

2007, Comisia Europeana a initiat stabilirea, la nivelul UE, a unei politici de promovare a

unor masuri de limitare a efectelor negative ale schimbarilor climatice in diferite sectoare de

activitate.

In anul 2009, Comisia Europeana a publicat ”Cartea Alba - Adaptarea la schimbarile

climatice: „Catre un cadru de actiune la nivel european”, prin care se traseaza modul de

abordare a promovarii politicilor si masurilor de adaptare nationale, astfel incat la nivel

european impactul negativ sa fie minim asupra sistemelor economice si sociale . Nu in

ultimul rand se are in vedere si un grad de protectie si conservare a resurselor naturale.

În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferințe a Părților la

Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au adoptat

Acordul de la Paris

Acest acord are ca principal obiectiv orientarea acțiunilor la nivel global pe o traiectorie de

limitare a creșterii temperaturii medii globale sub 2°C. Acest accord este primul instrument

multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul

schimbărilor climatice.

http://ec.europa.eu/clima/policies/international/negotiations/paris/index_en.htm


Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt:

principiul responsabilităților comune dar diferențiate și a capacităților respective

(common but differentiated responsabilities and respective capabilities) și

principiul echității.

La nivel national a fost adoptata o strategie privind schimbarile climatice 2013-2020 care

abordeaza doua aspecte:

1. procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera in vederea atingerii

obiectivelor nationale asumate – adica masuri in vederea reducerii aparitiei

schimbarilor climatice

2. adaptarea la efectele schimbarilor climatice (ASC) - adica masuri de scadere a

influentei fenomenului schimbarilor climatice deja existente asupra oamenilor.

B. Impactul Schimbarilor climatice asupra sanatatii umane

Conform evaluarilor de OMS se prevede ca fenomenul schimbarilor climatice va influenta

evolutia / aparitia multor patologii si conditii de sanatate. Acest lucru este scos in evidenta

de rapoarte din partea OMS care descriu impactul negativ al schimbarilor climatice asupra

sanatatii umane.

Avand in vedere temperaturile extreme ce au afectat Romania in vara anului 2007, a fost

elaborat Ordinul comun al Ministrului Internelor si Reformei Administrative, Ministrului

Sanatatii Publice, Ministrului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si al Ministrului

Mediului si Dezvoltarii Durabile privind aprobarea Planului de masuri vizand realizarea

actiunilor de cooperare intre prefecti si primari, in calitatea acestora de presedinti ai

comitetelor judetene pentru situatii de urgenta, respectiv ai comitetelor locale pentru situatii

de urgenta, si autoritatile de sanatate publica, pentru atenuarea efectelor temperaturilor

ridicate asupra populatiei.

Aparitia valurilor de caldura intense sau a fenomenelor meteorologice extreme (inundatii

datorate ploilor abundente, intensificari de vant, diferente mari intre temperatura diurna si cea

nocturna pe parcursul a 24-48 de ore), sunt urmare a schimbarilor climatice si afecteaza in

mod direct populatia Romaniei, astfel incat populatia vulnerabila ( grupe de varsta extreme;

populatia patologic vulnerabila - bolnavii cronici, gravidele, persoanele cu imunitate scazuta)

este expusa la riscuri importante pentru sanatate. Din aceasta cauza trebuie sa se acorde o

atentie deosebita aspectelor sociale ale adaptarii, prin:

diminuarea riscurilor legate de amplasarea locuintelor pentru a se putea evita

fenomenul alunecarilor de teren in urma precipitatiilor abundente,

insusirea unor elemente principale de educatie sanitara,

imbunatatirea conditiilor de trai si de locuit,

intarirea sistemului de medicina preventiva si de urgenta.Verile foarte calde care au

afectat Romania in ultimii ani au adus in atentie problema impactului stresului termic

asupra populatiei afectate. In acest caz , zonele cele mai afectate de valurile de caldura

sunt mai ales cele urbane, cu zone verzi diminuate si transport urban care

contribuie la aceste efecte.

Schimbarile climatice vor afecta sanatatea umana:

in mod direct – in relatie cu efectele fiziologice ale caldurii si frigului,

in mod indirect, prin modificarea comportamentelor umane (migratie fortata, mai

mult timp petrecut in exterior), cresterea incidentei bolilor cu transmitere prin

alimente sau apa, boli cu transmitere prin vectori.


Principalul motiv de preocupare este legat de morbiditatea si mortalitatea legate de caldura,

ca urmare a cresterii temperaturii medii anuale si a temperaturilor extreme, cu toate ca

aceasta problema este influentata si de schimbarile socio- economice legate de cresterea

populatiei, distributia pe varste (imbatranirea demografica din Europa) si de alti factori,

precum migratia. In tarile UE se estimeaza ca mortalitatea creste cu 1–4% pentru fiecare

ridicare cu un grad a temperaturii, ceea ce inseamna ca mortalitatea legata de caldura ar putea

creste cu 30 000 de decese pe an pana in 2030 si cu 50 000 - 110 000 de decese pe an pana in

2080.

Bolile infectioase sensibile la temperatura, cum ar fi infectiile transmise prin alimente

(Salmonella sp. si altele) pot sa devina mai frecvente. In studiile PESETA I si

PESETA II /2014 se arata ca in Europa s-ar putea inregistra o crestere semnificativa a

incidentei specifice, cu o evolutie potentiala de 20 000 de cazuri in plus pe an pana in 2030 si

de 25 000 – 40 000 de cazuri in plus pe an pana in 2080.

Prin aplicarea metodologiei din cadrul Programului National de Monitorizare a factorilor

determinanti din mediul de viata si munca, se urmareste evolutia unor indicatori de sanatate

care pot fi influentati de schimbarile climatice prin aparitia fenomenelor extreme ( perioade

de frig extrem si perioade de caldura extrema), precum si estimarea populatiei care poate fi

afectata de acestea, indiferent de aparitia sau nu a unor patologii, deoarece se considera ca

implicarea sociala, emotionala si psihica, poate avea consecinte in evolutia starii de sanatate

individuale chiar daca nu are efecte directe.

Astfel in graficele de mai jos, se poate urmari evolutia unor indicatori de sanatate influentati

de fenomene extreme.


In urma raportarilor DSP judetene, in anul 2015 s-a inregistrat :

- Numarul populatiei care locuieste in zone vulnerabile la efectul schibarilor climatice –

2 944 154 persoane

- Numarul populatiei care a fost afectata de inundatii – 793 495 persoane

- Numarul populatiei care a fost afectata de alunecari de teren – 141 515 persoane

- Numarul populatiei care a fost afectata de seceta extrema – 926 446

- Numarul populatiei care a fost afectata de fenomenul de inzapezire – 1 130 213

persoane

In vederea obtinerii unor informatii referitoare la rolul si ponderea factorilor de mediu in

declansarea sau agravarea unor boli in randul populatiei generale, si aplicarea unor masuri de

profilaxie, pentru :

Stabilirea unor masuri de prevenire a aparitiei afectiunilor acute si a imbolnavirilor

cauzate de schimbarile climatice si supravegherea starii de sanatate a populatiei in

vederea propunerii unor masuri pentru diminuarea si/sau eliminarea aparitiei efectelor

negative la populatia expusa.

Protejarea starii de sanatate a populatiei prin prevenirea riscurilor generate de factorii

din mediul ambiant datorate schimbarilor climatice, in vederea imbunatatirii calitatii

vietii si a prevenirii efectelor negative ale acestora asupra starii de sanatate a

populatiei expuse.

In anul 2015 a demarat un proiect de infiintare a unui registru Riscuri de Mediu, finantat prin

proiectul RO 19.05 “Largirea gamei si imbunatatirea planificarii serviciilor acordate

pacientului prin register de boli imbunatatite “, in care unul dintre module se refera la

inregistrarea facila a indicatorilor de sanatate care pot fi influentati de fenomenele extreme.

Astfel acest modul reprezinta crearea unei BAZE DE DATE PE CODURI DE BOLI- Modul

Schimbari Climatice - Numar de cazuri pacienti externati pe coduri de boli identificate care

pot fi influentate de factorii de mediu – raportare trimestriala de catre Directiile de Santate

Publica Judetene


“Baza de date” reprezintă o modalitate de stocare a unor informații și date pe un suport

extern (un dispozitiv de stocare), cu posibilitatea extinderii ușoare și a regăsirii rapide a

acestora.In vederea stabilirii structurii acestui modul din registru a fost necesara gasirea celor

mai relevante categorii de boli care pot fi influentate de factorii de mediu, modul de

culegere a informatiilor si frecventa de raportare

Cazurile de boli datorate de schimbarile climatice identificate, sunt:

DEGERATURI (T33-T35): Degeratura Superficiala (T33), Degeratura cu necroza

tesutului (T34), Degeratura implicand multiple regiuni ale corpului si degeratura

nespecificata (T35), Efecte ale caldurii si luminii (T67), Hipotermia (T68), Alte efecte

ale temperaturii reduse (T69)

X00 - X19 EXPUNERI LA FUM, FOC, FLACARA SI SUBSTANTE ARZANDE

EXPUNERI LA FORTELE NATURII (X30-X39): Expunere la caldura naturala

excesiva( X30), Expunere la frig natural excesiv (X31), Expunere la soare (X32),

Victima a traznetului (X33), Victima a cutremurului de pamant (X34), Victima a

eruptiei vulcanice (X35) , Victima a avalansei, alunecarii de teren sau a altor miscari

telurice (X36), Victima a unei furtuni cataclismice(X37) Victima a inundatiei (X38),

Expunere la alte forte ale naturii si nespecificate (X39).

Codurile de boli au fost selectate din CIM -10 (Clasificatia Internationala a Maladiilor –

Revizia 10) OMS si au fost prioritizate in functie de efectele negative pe care schimbarile

climatice poate sa le aiba asupra starii de sanatate a populatiei. Aceste coduri de boala

selectate sunt strict legate de factorii metereologici asupra organismului

In situatia aparitiei temperaturilor atmosferice scazute pot aparea degeraturi, hipotermii,

precum si alte efecte adverse asupra starii de sanatate a populatiei. Prin expunerea la fortele

naturii, care in perioada actuala ating valori extreme (canicula, temperaturi foarte scazute,

cutremure, eruptii etc) pot aparea de asemenea cazuri noi de imbolnaviri, care deriva din

aceste actiuni negative ale naturii.

Incarcarea datelor in registru va demara din 2017, se va face trimestrial de catre DSP

teritoriale, in urma colectarii datelor de la unitatile de spitalizare care au serviciu de urgenta.

Urmarirea consecventa in timp a acestei baze de date ne va putea oferi in viitor imaginea

clara a zonelor vulnerabile si a populatiei afectate de schimbarile climatice (varsta, sex, etc).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Informa%C8%9Bie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dat%C4%83


CAPITOLUL III

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU EXPUNEREA

LA CONTAMINANŢI CHIMICI

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELAŢIE

CU SĂNĂTATEA UMANĂ

Irina Tănase – CNMRMC, Mihaela Coman, Gabriela Brânzei – CRSP Timişoara, Cristiana

Cîrlan – MS, Mioara Gheorghe, Ramona Fătu - DSP Buzău

1. SCOP → Supravegherea produselor cosmetice plasate pe piata, in relatie cu expunerea

consumatorului la contaminantii microbiologici;

→ Armonizare cu procedurile care functioneaza in piata interna a Uniunii Europene, de

control ale produselor cosmetice, potrivit cerintelor Regulamentului no. 1223/2009 (denumit

in continuare Regulament)

2. OBIECTIVE SPECIFICE

→Supravegherea microbiologica a produselor a caror formula nu este conservata;

→Supravegherea produselor in relatie cu declaratiile din eticheta care afirma siguranta

(produsele”naturale”)

3. METODOLOGIE

3.1. PLANIFICAREA ACŢIUNILOR TEMATICE

Perioada Actiune Activitate

Trim. VI

Campanie

Controlul la producători şi importatori a dosarelor

produselor cosmetic Controlul la producători,

importatori, distribuitori, unităţi de desfacere, saloane

de înfrumuseţare a cremelor bio fără conservanţi

(notificare, etichetare, compoziţie, alegaţii, depozitare,

dosare tehnice, după caz)

Inspectia produsului, notificare,

etichetare, compoziţie, alegaţii,

depozitare, dosare tehnice

Prelevare probe pentru testare

microbiologica

3.2. INDICARORI FIZICI

Nr.

crt Determinare

Nr.

probe Metoda (**) Responsabil

1 Determinarea numarului de bacterii

aerobe mezofile

30-50 SR EN ISO 21149:2009

DSP Buzau

Certificatul de Acreditare nr. LI 637

Data emiterii:

29.03.2012

CRSP Timisoara

Laborator in curs

de acreditare(*)

2 Detectia E.coli SR EN ISO 21150 :2009

3 Determinarea numarului de Stafilococ

coagulaza pozitiv

SR EN ISO 22718:2009

4 Determinarea Pseudomonas aeruginosa PS 02-32- SR EN ISO

22717 :2009

5 Determinarea Candida albicans PS 02-32- SR EN ISO

18416:2009

(*) laboratorul nu detine acreditare pentru acest tip de încercare, insa participa la intercomparare;


4. REZULTATE, DISCUTII SI INTERPRETARE

4.1. Inspectie si controlul dosarului

Conform datelor prelucrate la nivelul Inspectiei Sanitare de Stat din Ministerul Sanatatii,

activitatea de control s-a desfăşurat de catre inspectorii sanitari în vederea verificării modului

de respectare de către producători, importatori, distribuitori şi unităţi de desfacere a

reglementărilor în vigoare pentru creme bio fără conservanți în ceea ce priveşte inspecţia

produsului, notificarea, etichetarea, compoziţia, alegaţii, depozitarea, dosarul tehnic, conform

competențelor. În cadrul acţiunii de control a produselor cosmetice și a conformității

cremelor bio fără conservanți au fost verificate 1086 produse cosmetice din care circa 89%

sunt considerate conforme. De asemenea, în cadrul acțiunii de control au fost verificate 53

dosare de produse cosmetice, din care 42 dosare au fost conforme. Pe parcursul acţiunii de

control s-a identificat faptul că din totalul de 1086 produse cosmetice, 51 produse nu au fost

notificate pe Portalul de Notificare al Produselor Cosmetice al Comisiei Europene, deşi acest

lucru este obligatoriu conform Regulamentului nr. 1223/2009. Cele mai multe neconformităţi

din punct de vedere al etichetării acestor tipuri de produse cosmetice au fost cele legate de:

eticheta conține sintagma “organic/bio/natural” fără a fi menționat standardul de

referință;

eticheta conține sintagma “organic/bio/natural” fără a fi menționat organismul

responsabil de certificare (cod sau sigla și/sau sigiliu);

eticheta conține sintagma “organic/bio/natural” fără a fi menționat procentul

(exprimat ca greutate din produsul total) de ingredient de origine organică. Cele mai

multe neconformităţi din punct de vedere al conținutului dosarului acestor tipuri de

produse cosmetice au fost cele legate de:

absența informațiilor despre expunerea la substanțe; - absența valorilor Marjei de

Siguranță (MoS) a ingredientelor din produse;

absența profilurilor toxicologice ale ingredientelor.

4.2. Supraveghere

Produsele cosmetice sunt recunoscute ca fiind substraturi pentru dezvoltarea unei largi

varietăți de microorganisme, deoarece ele posedă unele dintre substanțele nutritive care

facilitează creșterea, cum ar fi apa, lipide, polizaharide, alcooli, proteine, aminoacizi,

glicozide, peptide și vitamine. Prezența microorganismelor patogene în produsele cosmetice

poate prezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor. Utilizarea conservanților, bunelor

practici de fabricație (GMP) și programele de control al calității pot îmbunătățit calitatea.

In selectia produselor supravegheate au fost luate in considerare definitia comuna si criteriile

aferente produselor natural, elaborate de Consiliul Europei, astfel:

Un produs alcatuit din ingrediente naturale; adica substante naturale incluzand orice

substanta de origine vegetala, animala, sau mineral precum si amestecurile acestora. Prin

alegerea materiilor prime, fabricantul trebuie sa se asigure ca ingredientele nu sunt

daunatoare pentru om – in special in ceea ce priveste alergenitatea. Substantele naturale pot

fi derivate si tratate dar cu ajutorul metodelor fizice (precum extrudare, centrifugare,

inghetare si deshidratare), metode microbiologice si enzimatice. Substantele pot fi extrase in

apa, etanol sau alti solveti adecvati, produsi pe cale naturala. Doar parfumurile natural cu

denumiri si definitii in conformitate cu standardul international ISO 9235 pot fi folosite in

cosmeticele naturale. Uleiurile eterice si parfumurile natural-identice obtinute prin sinteza,

materiile prime natural modificate chimic nu pot fi folosite in amestecurile de parfumare

caracterizate drept naturale. Sunt permisi unii conservanti (substante natural-identice),

asigurand ca sunt considerati drept conservanti pentru ambalaje si sunt prevazuti in Anexa

VI a Regulamentului nr. 1223/2009. Emulgatorii obtinuti prin esterificare – hidroliza sau


re-esterificarea grasimilor si uleiurilor, cerurilor, lecitinelor, lanolinei, mono-, oligo- sau

polizaharide, proteine, si lipoproteine sunt permise.

În general, conservatii sunt necesari pentru păstrarea produselor care contin apa, în scopul de

a obține stabilitatea microbiologică (= durata de viață mai lungă de depozitare). Cremele care

conțin uleiuri esențiale, alcooli și parfumuri care, ar putea

Etichetele cremelor bio au furnizat indicații privind neincluderea de conservanti. Datele de

fabricație și de expirare au importanță deoarece pot ghida indirect asupra veridicitatii

afirmatiilor privind neincluderea conservantilor in formula. Intervalul de timp pentru care

conformitatea microbiologica a unui produs neconservat poate fi asigurată în mod rezonabil

este foarte scurt (max. 6 luni).

Potrivit "Notelor de orientare" ale SCCS (Comitetul științific pentru produse de consum),

produsele cosmetice sunt împărțite în două categorii diferite: (1) Produse destinate în mod

special pentru copii sub trei ani sau care urmează să fie utilizate în zona ochilor și pe

mucoase și ( 2) alte produse. Produsele din (categoria 1), ar trebui să aibă cel mult 102 cfu / g

sau ml de microorganisme aerobe mezofile, iar cele din categoria 2 cel mult de 103 cfu / g sau

ml. Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Candida albicans sau Escherichia

coli, nu trebuie să fie detectabile în 0,5 g sau 0,1 ml in produsele de categoria 1 și în 0,1 g sau

0,1 ml la produsele de categoria 2.

Toate produsele, au prezentat caracteristici fizice si organoleptice acceptabile, si nu a existat

nici o schimbare în privința aspectului, cum ar fi culoarea, fisurarea sau separarea fazelor in

creme. Toti indicatorii au evidentiat absenta contaminarii microbiologice (bactreii si fungi)

astfel:

Numar de bacterii aerobe mezofile (ufc/g) -10-30

Pseudomonas aeruginosa (ufc/g) - absent

Stafilococ coagulaza pozitiv(ufc/g) - absent

Candida albicans (ufc/g) - absent

E.coli(ufc/g) – absent

5. CONCLUZII

Rezultatele prezentate arată că produsele bio fara conservanți posedă o capacitate de

conservare adecvată, asigurata de alti ingredienti cu proprietati antibacteriene (precum

vitamina A sau C) în măsură să producă niveluri scăzute, acceptabile de contaminare

microbiană. Prin urmare, este posibil sa existe formulari pe baza de compuși cu astfel de

proprietăți, capabili sa asigure stabilitate microbiologică. Intrucat compozitia produsului nu a

fost verificata, este posibil ca unii producători sa nu declare pe eticheta produsului

ingrediente introduse in formula cu rol de conservare.


MONITORIZAREA INTOXICAŢIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU

PRODUSE CHIMICE

Chim. Albu Gabriela - CRSP Iaşi, DSP judeţene

Sinteza privind monitorizarea intoxicaţiilor acute neprofesionale cu produse chimice (produse

biocide, îngrăşăminte, produse pentru protecţia plantelor, cosmetice, vopseluri, şi altele) are

la bază Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (CLP) privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea

substanţelor şi amestecurilor.

Obiective: Determinarea incidenţei de morbiditate şi mortalitate prin intoxicaţia acută cu

chimicale în rândul populaţiei şi îmbunătăţirea măsurilor de prevenire şi protejare a populaţiei

generale privind apariţia acestor intoxicaţii.

Metodologie: Datele au fost colectate de la nivelul spitalelor de urgenţă şi IML de către

Direcţiile de Sănătate Publică judeţene, în baza unui formular tip „Fişa de declarare a

intoxicaţiilor acute neprofesionale cu produse chimice” şi transmise la Centrul Regional de

Sănătate Publică Iaşi trimestrial, pentru prelucrare statistică şi pentru informarea autorităţilor

competente.

Rezultate: In 2015, la nivel naţional, a fost raportat un număr total de 1427 cazuri de

intoxicaţii acute neprofesionale cu produse chimice (reprezentand 7,16 %000 locuitori), din

care 51 cazuri letale. DSP Bucuresti a raportat cel mai mare număr de cazuri - 535, cu 236

pacienţi din Municipiul Bucureşti şi 299 din judeţe limitrofe (Ilfov 94, Calaraşi 32,

Damboviţa 20, Ialomiţa 8, Giurgiu 30, Teleorman 28, Argeş 8). Un număr mare a fost şi în

judeţele: Iaşi 124, Bihor 97, Suceava 83, Tulcea 61, Sibiu 60, Brăila 60, Prahova 52 (cu 6

decese), Argeş 45. Au fost şi judeţe (Arad, Alba, Botoşani, Satu-Mare, Timiş, Vâlcea) care au

raportat 0 cazuri.

După grupa de vârstă, pacienţii au fost distribuiţi, în ordinea descrescătoare a numărului de

cazuri, astfel: 708 în grupa de vârstă 15-59 ani, 347 copii de 0-3 ani, 209 în grupa de 4-14 ani

şi 156 persoane cu vârsta de minim 60.

După circumstanţele de expunere, au fost înregistrate intoxicaţii accidentale 874 cazuri,

voluntare 522 cazuri, imprecise 7 cazuri, necunoscute 24 cazuri.

După calea de pătrundere în organism, au fost: prin ingestie 1094 cazuri, prin inhalare 284

cazuri, pe cale dermală 36 cazuri, pe cale oculară 9 cazuri, pe alte căi 2 cazuri şi în 18 cazuri,

cale neprecizată.

Dupa clasa de produs: cu pesticide neagricole 221 cazuri (cu 5 cazuri letale), cu detergenţi

195 cazuri, cu dezinfectanţi 180 cazuri, cu pesticide agricole 152 cazuri (din care 10 decese),

cu diluanţi şi vopsele 79 cazuri, cu produse cosmetice 19 cazuri, cu îngraşăminte 12, cu alte

produse precizate 476 cazuri (din care 31 decese) şi cu substanţă necunoscută 83 cazuri.

In ce priveşte pesticidele, situaţia intoxicaţiilor după tipul de produs, a fost următoarea:

- la pesticidele neagricole: cu insecticide de uz interior 89 cazuri, cu produse de uz veterinar 47

cazuri, cu rodenticide 74 cazuri,

- la pesticidele agricole: cu insecticide 78 cazuri, cu ierbicide 40 cazuri, cu fungicide 14 cazuri,

şi altele neprecizate.

Au fost 8 cazuri de intoxicaţii cu furadan din care 3 (2 voluntare) soldate cu deces. La

categoria alte produse au fost raportate: cu alcool etilic 101 cazuri, cu droguri 47, cu monoxid

de carbon 91, cu antigel şi lichid de parbriz 43 (8 soldate cu deces), cu metanol 8 (6 decese),

combustibili 35, medicamente 15, ciuperci 10, ş.a.

După gravitatea cazurilor, au fost: 567 cazuri cu grad de severitate scăzut, 257 de gravitate

medie, 76 cu grad ridicat de severitate, 90 fără urmări şi 100 cazuri cu grad de severitate

necunoscut. Cele 51 cazuri letale au fost încadrate astfel: accidentale 11, voluntare 28, în


circumstanţe necunoscute 11 şi un caz în condiţii imprecise. La aceste cazuri letale se adaugă

cele 63 cazuri de deces, urmare a accidentului de la Colectiv.

Mortalitatea în 2015 prin intoxicaţii neprofesionale cu produse chimice a fost de 0,26%000

locuitori, în scădere faţă de anul 2013 (0,50 %000 locuitori) şi faţă de 2014 (0,29%000

locuitori).

În ceea ce priveşte cazul Colectiv, datele nu sunt complete. S-au primit doar 14 fişe, dar din

presă se ştie că au fost 167 victime internate în spitale, care cresc procentul intoxicaţiilor la

7,97 %000 locuitori şi mortalitatea la 0,57 %000 locuitori.

Concluzii şi recomandări: Sinteza evidenţiază faptul că la nivelul DSP Bucureşti s-a

înregistrat un număr mare de cazuri, dificil de gestionat şi analizat în timp scurt pentru a

asigura feedback-ul informaţional de prevenire către public şi autorităţi, în special în judeţele

limitrofe.

Copiii de vârstă 0-5 ani reprezintă grupa cea mai vulnerabilă la intoxicaţiile accidentale cu

produse chimice folosite frecvent în mediul casnic (dezinfectanţi, detergenţi) dar şi cu

rodenticide, insecticide, combustibili. Pentru prevenirea intoxicaţiilor la copii este necesară o

informare mai bună în mediul în urban dar mai ales în rural, fiind necesare mai multe măsuri

de protejare a copiilor din comunităţi sărace şi fără educaţie.

Cazurile semnalate cu produse biocide, rodenticide, produse de uz veterinar şi de uz agricol,

ar trebui mai bine investigate, pentru a cunoaşte condiţiile în care acestea ajung la îndemâna

copiilor (modul de ambalare şi etichetare, modul de depozitare).

De asemenea, se impune acordarea unei atenţii deosebite persoanelor cu probleme psihice,

consumatorilor de alcool şi de droguri mai vulnerabili la intoxicaţii accidentale şi voluntare.

CAPITOLUL IV

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI ÎN RELATIE CU IGIENA

HABITATULUI UMAN

MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEŞEURILOR

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ – 2015

Ing. Oana Curea, Ing. Ana-Maria Bratu, Ing. Madalina Constantin

Colaboratori: Centrele Regionale de Sanatate Publica Iasi, Tg. Mures, Cluj, Timisaora si

Directiile de Sanatate Publica Judetene

Introducere

Institutul National de Sănătate Publică Bucureşti gestioneaza baza naţională de date privind

deşeurile rezultate din activitatea medicală şi elaborează anual sinteza naţională

“Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală”.

Sinteza face parte din PN II - Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi

din mediul de viaţă şi muncă, respectiv domeniul - Protejarea sănătăţii şi prevenirea

îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc din mediul de viaţă, activitatea - Monitorizarea

sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, in conformitate cu

ORDIN Nr. 386 din 31 martie 2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2015 şi 2016.


Completarea bazei de date se realizează lunar, trimestrial şi anual, printr-un sistem de

raportare a datelor colectate de unităţile sanitare publice si private, sub coordonarea

directiilor de sănătate publică locale si a centrelor regionale de sanatate publica, conform

metodologiei de colectare si raportare a datelor.

Obiectivele sintezei şi, implicit, ale bazei naţionale de date sunt:

- determinarea calitativă şi cantitativă a deşeurilor generate de unităţile sanitare;

- evaluarea anuala a sistemului de gestionare a deşeurilor la nivelul unităţilor sanitare;

- identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri,

- minimizarea cantităţii de deşeuri medicale generate de unităţile sanitare;

- stabilirea unor măsuri privind îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor produse în

unităţile sanitare;

- diminuarea costurilor aferente gestionării deşeurilor provenite din activităţile medicale

desfăşurate in unitatile sanitare si creşterea beneficiilor economice (prin reducerea poluării

mediului înconjurător şi a riscului de îmbolnăviri în rândul populaţiei) ca urmare a scăderii

costurilor de asigurare a sănătăţii populaţiei.

Metoda de lucru

Culegerea şi raportarea datelor pentru baza naţională de date a deşeurilor rezultate din

activitatea medicală s-a realizat pe baza Metodologiei de culegere a datelor, reprezentată de

Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice

privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a

datelor pentru baza naţională de date a deşeurilor rezultate din activităţi medicale.

Metodologia de culegere a datelor se aplică lunar la nivelul unităţilor sanitare publice şi

private, iar tot lunar se realizează şi raportarea datelor către direcţiile de sănătate publică

judeţene şi a municipiului Bucureşti. Direcţiile de sănătate publică judeţene, în urma

efectuării centralizării datelor, raportează trimestrial către Centrele regionale de sănătate

publică. La rândul lor, Centrele regionale de sănătate publică proceseaza datele raportate de

către Direcţiile de sănătate publică judetene şi transmit situaţia către Centrul Naţional de

Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) din cadrul Institutului Naţional

de Sănătate Publică (INSP). Anual, CNMRMC proceseaza datele la nivel naţional, elaborează

raportul sintezei şi îl transmit către Ministerul Sănătăţii.

Rezultate

Pentru anul 2015, cele 42 de Direcţii de Sănătate Publica Judeţene şi municipiul Bucureşti au

raportat date către Institutului Naţional de Sănătate Publică. Datele transmise reprezinta tipuri

şi cantităţi de deşeuri rezultate din activitatea medicală (conform HG nr. 856/2002 – clasa

18 01), precum şi evaluarea modului de gestionare a acestei categorii de deşeuri, la nivelul

unităţilor sanitare publice şi private. Pentru anul 2015 au raportat date, în medie 761 de

unităţi sanitare publice şi private, cu şi fără paturi (inclusiv unităţi sanitare din

ministerele cu reţea sanitară proprie). Aproximativ 47 de unităţi sanitare publice şi private

din municipiul Bucureşti au raportat date. Precizăm faptul că au fost transmise date şi de către

unităţi sanitare cu paturi de zi, respectiv centre de dializă, centre de oncologie, unităţi de

asistentă medico-socială, centre de ingrijire paliativa. Comparativ cu anii precedenti, în anul

2015, au fost colectate şi raportate date de către Serviciile de Ambulanţă Judeţene,

Centrele de Transfuzii Sanguine şi de catre Institutele şi Serviciile de Medicină Legală.

Cantităţile de deşeuri medicale pe cele 9 categorii, din clasa 18, generate de unităţile sanitare

publice şi private raportoare, acestea se regăsesc în următoarele Anexe, astfel:

- Date privind cantităţile de deşeuri medicale pe categorii, generate de unităţile sanitare publice

şi private, la nivel de judet – Anexa I;

- Date privind centralizarea finală a cantităţilor de deşeuri rezultate din activitatea medicală, la

nivel naţional – anul 2015 – Anexa II;


- Reprezentare grafică – Harta privind localizarea staţiilor de incinerare/tratare terimica la

temperaturi scăzute, în sistem centralizat şi localizarea echipamentelor de tratare termică la

temperaturi scăzute în incinta unităţilor sanitare în stare de functionare – Anexa III.

Evaluarea sistemului de gestionare a deşeurilor medicale la nivelul unităţilor sanitare

publice şi private

În urma prelucrării datelor raportate de către direcţiile de sănătate publică judetene, s-au

conturat o serie de date procentuale privind modul în care unităţile sanitare gestionează

aceste deşeuri, pe care le prezentăm în continuare. Raportarea datelor privind activitatea de

gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, a fost realizată de către un numar

624 de unitati sanitare publice si private.

Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor medicale

Toate unităţile sanitare publice şi private au raportat că realizează separarea şi colectarea pe

categorii a deşeurilor generate.

Unităţile sanitare colecteaza deşeurile rezultate din activitatea medicală pe categorii, în

recipiente corespunzătoare. Respectiv 82% din unităţile sanitare investigate au precizat ca

utilizează sac galben pentru colectarea deşeurilor infecţioase. 89% din unităţile sanitare

folosesc cutie de carton cu sac galben în interior pentru colectarea deşeurilor infectioase şi a

deşeurilor anatomo-patologice şi partilor anatomice. Recipientele din material plastic rigid

rezistente la acţiuni mecanice, cu închidere temporara şi definitiva sunt utilizate de către

unităţile sanitare într-o proportie de 91%, pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare.

87% din unităţi folosesc sac negru sau transparent din plastic pentru colectarea deşeurilor

nepericuloase care nu necesita măsuri speciale de prevenire a infecţiilor. 25% din unităţile

investigate utilizează alte ambalaje (recipiente din plastic/metal cu inchidere temporara şi

definitiva) pentru celelalte categorii de deşeuri medicale, respectiv deşeuri chimice

periculoase, medicamente expirate, deşeuri chimice nepericuloase.

De asemenea 60% din unităţile sanitare, au precizat că furnizarea ambalajelor pentru deşeuri

(recipient plastic, cutie de carton cu sac, sac galben) sunt incluse în contractul privind

colectarea şi eliminarea deşeurilor.

Transportul intern al deşeurilor medicale

95% din unităţile sanitare publice şi private au raportat modalitatea în care realizează

transportul intern al deşeurilor. Restul unităţilor sanitare nu au oferit informaţii în ceea ce

priveşte transportul intern (5%). Din informaţiile furnizate de unităţile sanitare privind

transportul intern s-a conturat următoarea situaţie, astfel, 64% au raportat ca deţin şi

utilizează containere mobile în spaţiul de stocare temporara a deşeurilor, iar 42 % au precizat

că folosesc şi carucioare speciale pentu transportul intern al deşeurilor. 38% din unităţile care

au raportat, au mentionat că utilizează liftul pentru aceasta activitate. De asemenea, au fost

unităţi sanitare care au precizat că transportul (in proportie de 71%) deşeurilor periculoase

medicale se realizează pe trasee special destinate, cu respectarea unui interval orar intern.

Stocarea temporară a deşeurilor medicale

Unităţile sanitare au mentionat faptul ca deţin spatii de stocare tempora a deşeurilor generate.

Situaţia existentă a spaţiilor de stocare temporară a deşeurilor în cadrul unităţilor sanitare,

este următoarea:

- sistem de securizare a spaţiului: 83% din unităţi;

- dotare cu apa curentă: 81% din unităţi;

- sistem de evacuare a apelor uzate: 80% din unităţi;

- sistem de ventilaţie: 78% din unităţi, cu preponderenţă ventilaţie naturală;

- existenţa unei incinte frigorifice (sistem frigorific/frigider/ladă frigorifică): 51% din

unităţi, predominând lada frigorifică;


- 37% din unităţile sanitare au raportat că isi propun o îmbunătăţire a spaţiului de

stocare temporară în ceea ce priveşte atât sistemele de alimentare sau evacuare a apei cât şi

achiziţionarea de sisteme frigorifice/ventilaţie.

Tratarea şi eliminarea a deşeurilor medicale

Ca urmare a analizei datelor privind modalitatea de tratare şi eliminarea a deşeurilor

periculoase provenite din activitatea medicală (conform raportului 5.2. din Ordinul MS nr.

1226/2012), au rezultat următoarele:

- 62% din unităţile sanitare investigate au contract cu firme specializate în vederea

eliminării prin incinerare a deşeurilor periculoase generate;

- 13% din unităţile sanitare investigate au contract cu firme specializate în tratarii prin

decontaminare termica la temperaturi scazute deşeurilor periculoase generate;

- 14% din unităţile sanitare investigate au ales doua alternative, respectiv au contract cu

firme specializate în vederea incinerarii deseurilor si tratarii prin decontaminare termica la

temperaturi scazute a deşeurilor periculoase generate;

- 11% din unitatile sanitare nu au completat chestionarul.

Grafic nr. 1 – Reprezentare procentuala privind tratarea şi eliminarea deşeurilor

periculoase medicale

62%13%

14%

11%Incinerare

Tratare

Tratare+Incineare

Unitati sanitare care nuau completat

Eliminarea deşeurilor nepericuloase care nu necesita măsuri speciale privind

prevenirea infecţiilor

Eliminarea deşeurilor nepericuloase, care nu necesită măsuri speciale privind prevenirea

infecţiilor se realizează pe bază de contract cu firme de salubrizare specializate, deşeurile

fiind transportate în depozitele de deşeuri municipale. Pe parcursul anului 2015 au mai existat

unităţi sanitare care au facut confuzii între deşeurile care intra la categoria 180104 si

deseurile menajere care sunt incadrate la alta clasa a deseurilor.

Costuri rezultate din activităţile de gestionare a deşeurilor medicale în unităţile sanitare

Situaţia costurilor suportate de unităţile sanitare privind gestionarea deşeurilor medicale,

respectiv transport şi eliminare, s-a conturat astfel: 15% din unităţile sanitare au precizat că

pentru 1 kg de deşeuri periculoase medicale, plătesc peste 5 lei, iar un procent de 38% din

unităţi plătesc mai putin de 5 lei /kg deseuri. Un procent de 12% din unităţile sanitare au

precizat că aceste informaţii sunt confidenţiale şi ca urmare nu au furnizat date, iar restul de

35% din unităţi nu au completat rubrica.


Graficul nr. 2 - Costul privind trannsportul şi eliminarea unui kilogram de

deşeu periculos rezultat din activitatea medicală

15%

38%12%

35%

> 5 lei/kg

< 5 lei/kg

informatii confidentiale

nu au completat rubrica

Instruirea şi formarea profesională a personalului implicat în gestionarea deşeurilor

rezultate din activitatea medicală

Intr-un procent de 23%, unităţile sanitare realizeaza instruirea trimestrial, 23% semestrial, 7%

lunar, 15% anual, 10% din unităţi au realizat instruiri între 5-11/an, 9% din unităţi au precizat

că au realizat mai mult de o instruire lunara, 12% nu au precizat dacă se realizează instruirea

la nivelul unităţii sanitare, iar restul de 1% au specificat că se realizeaza instruirea, dar fără a

preciza intervalul de timp. Timpul alocat cursului de instruire este în medie de 1-2 ore.

Personalul participant la curs este reprezentat de: medici, asistenţi, infirmieri, îngrijitoare,

personal auxiliar şi personal administrativ.

Grafic nr. 3 - Instruirea şi formarea profesională a personalului implicat în gestionarea

deşeurilor rezultate din activitatea medicală

23%

23%7%

1%12%

10%

15%

9%

Trimestria l

Semestria l

Lunar

Annual .

5-11 instruiri pe an

mai mult de o instruire pe luna

nu au precizat daca se rea l izeazainstruire

se rel i zeaza instruirea dar fara apreciza intervalul de timp

Raportarea cazurilor de boală şi accidente în rândul personalului unităţii sanitare

implicat în manipularea deseurilor

La nivelul anului 2015, precizăm că 6% din unităţile sanitare publice şi private au raportat

cazuri de boală, 26% au semnalat accidente, iar restul de 68% nu au raportat cazuri de boala

şi nici accidente în rândul personalului medical.

În concluzie, în anul 2015, s-au înregistrat 579 cazuri noi de îmbolnăvire la personalul

implicat în gestionarea deşeurilor medicale, în cadrul unităţilor sanitare, dintre care 174

cazuri sunt reprezentate de Hepatita B (30%), 271 cazuri de Hepatita C (47%), iar alte infecţii

virale cu transmitere sanguina - 134 (23%). Numărul total de accidente inregistrate şi


raportate în anul 2015 a fost de 1452, dintre care 1340 accidente cu seringi sau alte obiecte

ascutite şi 112 cazuri accidente din care poate rezulta transmiterea unei infecţii serioase sau

vătămarea, în rândul personalului medicale, implicat în manipularea deşeurilor medicale.

Grafic nr. 4 - Unităţile sanitare care au raportat cazuri de boală şi accidente în

randul personalului implicat în manipularea deşeurilor

6%

68%

26%

Unitati sanitare care au raportatcazuri de boala

Unitati sanitare care au raportataccidente

Unitati sanitarea care nu auraportat cazuri de boala sauaccidente

Grafic nr. 5 - Interpretarea procentuală privind cazurile noi de imbolnavire şi

de accidente la personalul implicat în gestionarea deşeurilor

47%

30%23%

8%

92%

Hepatita B

Hepatita C

Infectii virale cu transmitere sanguina

Accidente cu seringi si obiecte ascutite

Accidente din care poate rezulta transmitereaunei infectii sau vatamare

Evaluarea la nivel naţional a echipamentelor de tratare prin decontaminare termica la

temperaturi scăzute a deşeurilor periculoase medicale, atât la nivelul unităţilor sanitare

cât şi în sistem centralizat

Evaluarea a fost derulată de către Institutul Naţional de Sănătate Publică - CNMRMC în data

de 16.11.2015, cu implicarea direcţiilor de sănătate publică judeţene prin care s-a solicitat o

situaţie actuală a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute

a deşeurilor periculoase medicale. În conformitate cu Ordinul MS nr. 1279/2012, Art. 4,

privind aprobarea criteriilor de evaluare, a condiţiilor de funcţionare şi monitorizare a

echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor

periculoase medicale, direcţiile de sănătate publică teritoriale au responsabilitatea de a

verifica condiţiile de funcţionare şi monitorizare a echipamentelor de neutralizare aflate în

fază de operare, localizate atât în unitatea sanitara, cât şi pe un amplasament independent

acesteia (staţie de tratare), conform Anexei III.


În urma centralizării datelor primite a rezultat că există 63 de echipamente la nivelul

unităţilor sanitare, dintre care 23 sunt funcţionale iar 40 sunt nefuncţionale. În mediul privat

operează 11 staţii de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute utilizate

pentru neutralizarea deşeurilor periculoase medicale, în sistem centralizat.

Pentru cele 40 de echipamente nefunctionale amplasate în cadrul unităţilor sanitare, la

nivelul a 21 de judete, s-a specificat faptul că echipamentele prezintă defecţiuni tehnice,

necesită costuri prea mari, respectiv cheltuielile aferente salarizării personalului de exploatare

cumulate cu cele necesare intreţinerii echipamentului si a spatiului.

Situatia privind cele 11 staţii de tratare prin decontaminare termică la temperaturi

scăzute ce funcţionează în sistem centralizat, utilizate pentru neutralizarea deşeurilor

periculoase medicale (conform Anexei III), este următoarea:

- 4 staţii sunt localizate în judetul Ilfov;

- 1 staţie în judeţul Arad;

- 1 staţie în judeţul Mehedinti;

- 1 staţie în judeţul Argeş;

- 1 staţie în judeţul Braşov;

- 1 staţie în judeţul Mureş;

- 1 staţie în judeţul Sibiu;

- 1 staţie în judeţul Iaşi.

Concluzii rezultate din activitatea de gestionare a deseurilor medicale la nivelul

unitatilor sanitare publice si private

Din analiza datelor prezentate, în anul 2015, se poate observa că unităţile sanitare realizează

colectarea şi separarea deşeurilor generate, pe categorii. În anumite proporţii destul de

ridicate, unităţile sanitare folosesc recipientele de colectare specifice categoriilor deşeurilor

medicale. În momentul actual deşeurile rezultate din activitatea medicală sunt colectate la

sursă şi separate pe categorii (9 coduri) confom Ordinului MS nr. 1226/2012 si HG nr.

856/2002.

Referitor la mijloacele utilizate în transportul intern al deşeurilor din cadrul unităţilor

sanitare, acestea au precizat că utilizează containere într-un procent de 78%. De asemenea

transportul deşeurilor se realizează pe trasee special destinate, în proportie de 71%, cu

respectarea unui interval orar intern.

În ceea ce priveşte stocarea temporară a deşeurilor în incinta unităţilor sanitare, s-a

constatat o preocupare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de stocare, prin creşterea procentului

de raportare a unităţilor sanitare (comparativ cu anul trecut) care au în dotare sistem de

alimentare/evacuare apă şi ventilaţie. Astfel, s-a evidenţiat o creştere procentuală masivă

(51%) a unităţilor sanitare care şi-au achizitionat cu preponderenţă lăzi frigorifice în vederea

prelungirii duratei de stocare temporară a deşeurilor infecţioase şi anatomo-patologice, la 7

zile. În anul 2015, există în continuare intenţia unităţilor sanitare de a aduce imbunătăţiri

acestor spaţii de stocare.

Referitor la numărul accidentelor înregistrate în rândul personalului medical implicat în

manipularea deşeurilor medicale, s-a constatat o creştere (~10%) a numărul total de accidente

înregistrate şi raportate pentru anul 2015, respectiv 1452, faţă de 1297 în anul 2014. Ca şi în

anul precedent, în anul 2015, se remarcă creşterea numărului accidentelor cu seringi (ace) şi

alte obiecte ascuţite, dar trebuie luat în considerare şi faptul că a crescut numărul unităţilor

sanitare raportoare de date de la 598 anul trecut, la 761 în acest an.

Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se realizează prin

incinerare sau depozitare în depozitul de deşeuri. Deşeurile infecţioase (excepţie deşeurile

anatomo-patologice) şi deşeurile înţepătoare–tăietoare care au fost în prealabil tratate prin

decontaminare termica la temperaturi scazute (inclusiv procesate mecanic prin

mărunţire/tocare) pot fi depozitate într-un depozit de deşeuri nepericuloase. Tratarea


deşeurilor prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a anumitor categorii de deşeuri

periculoase medicale se realizează atât în staţii ce operează în mediul privat cât şi în incinta

unităţii sanitare (echipamente proprii), deşeurile tratate fiind nepericuloase, pot fi depozitate

în depozitul de deşeuri nepericuloase din regiunea respectivă. Din datele prezentate în raport

se poate observa faptul că incinerarea este o opţiune de eliminare a deşeurilor într-un procent

de 62% din unităţile sanitare cu paturi publice/private şi un procent de 14% incinerare

concomitent cu tratarea deşeurilor prin decontaminarea termică la temperaturi scazute în

sistem centralizat. Incinerarea se adreseaza unei game mai largi a deşeurilor periculoase

medicale, dar exista totuşi categorii care nu se recomandă a fi procesate prin aceasta metodă.

În Romania, la nivelul anului 2015, există un numar de 11 incineratoare zonale de deşeuri

periculoase care procesează şi deşeuri medicale şi 11 staţii de tratare prin decontaminare

termică la temperaturi scazute a deşeurilor medicale periculoase ce funcţionează în

sistem centralizat.

Instruirea şi formarea personalului implicat în gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea

medicală s-au realizat periodic în cadrul unităţilor sanitare. Educarea personalului este

necesară pentru implementarea corectă a legislatiei şi a bunelor practici de gestionare a

deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Scopul principal a activitaţii de instruire şi

formare îl reprezintă conştientizarea personalului asupra problemelor legate de sănătate,

siguranţa şi mediu, în domeniul gestionării deşeurilor medicale.

In intervalul 2013-2015, Institutul Naţional de Sănătate Publică prin Centrul Naţional de

Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) a eliberat un numar de 573 de

certificate pentru coordonatori ai activităţii de protecţie a sănătăţii în relaţie cu mediul.

Certificatele au fost eliberate în baza instruirii efectuate de către direcţiile de sănătate publică

judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform Metodologiei de instruire a personalului

medical implicat în gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

În anul 2015, la nivelul unităţilor sanitare publice şi private care au raportat date, cantitatea

totala de deşeuri rezultate din activitatea medicala generată şi raportată a fost de 11.980

tone/an. Din aceasta cantitate, aproximativ 9.929 tone/an reprezinta cantitatea totala de

deşeuri periculoase. Din cantitatea totala de deşeuri periculoase, aproximativ 9.432 tone/an

sunt deşeuri infectioase rezultate din activitatea medicală a celor 761 de unităţi sanitare

publice şi private. In ceea ce priveşte cantitatea estimată de deşeuri medicale periculoase,

provenită de la cabinetele medicale (rezultată în urma studiului din 2014) respectiv 5132 t/an,

cumulată cu cantitatea finală de deşeuri periculoase, rezultă o cantitate totala de aproximativ

15061 tone/an deşeuri periculoase, pentru anul 2015. Situaţia completa privind cantitatea

generata de deşeuri rezultate din activitatea medicală, pe coduri, se regăseşte în Anexa II.

În conformitate cu legislatia specifica în vigoare, respectiv Ordinul MS nr. 1226/2012,

deşeurile medicale sunt selectate şi colectate pe noua categorii (coduri), acestea fiind

monitorizate lunar din punct de vedere calitativ şi cantitativ. În anul 2015, s-a constatat o

creştere a numărului unităţilor sanitare raportoare de date privind managementul deşeurilor

medicale, de aproximativ 20%, faţă de anul precedent. În anul 2015 au raportat date 761

unităţi sanitare, iar în anul 2014 – 598 unităţi sanitare, iar creşterea numărului de unităţi

sanitare raportoare reprezintă un indicator de eficienţă în domeniul gestionării deşeurilor

rezultate din activitatea medicală.


Anexa I - Centralizarea datelor privind cantităţile generate de deşeuri rezultate din activitatea medicală la nivelul judeţelor - anul 2015

Judeţ

Nr. mediu

de

raportare

u.s.

Coduri deşeuri – cantitate generate - exprimata in kg

180101

(180103*)

180102

(180103*) 180103* 180104 180106* 180107 180108* 180109 180110*

Alba 12 6606.03 7027.86 95144.79 6417 4816.03 95.7 3639.6 71.5 0

Arad 13 6069.51 3279.59 133643.96 30683.51 8706.69 0 2080.89 178.87 0

Arges 15 19347.01 12513.85 95370.27 12450 7089.6 125.5 3146 13.8 0

Bacau 16 10151.33 15857.7 171591.1 130940.9 18703.1 105 1369 24.98 12

Bihor 20 33397.25 13514.6 265363 3534.1 19979.2 207.55 1162.5 123.44 0

Bistrita 8 10833.73 12553.5 83042.2 16242 10733 0 66 5.15 0

Botosani 16 15686.19 4396.5 90385.71 48524 529.3 0 768 0 0

Braila 10 13694.21 2535.95 84340.7 6923.75 3418.65 1534.85 322.6 24.28 0

Brasov 19 19384.9 15075.8 257956 10300 9525.5 0 4478.2 35.4 0

Buc 47 132982.67 66346.16 1783645.5 300263.39 64248.01 530.11 29421.13 330.31 0

Buzau 12 6336.36 12127.18 161700.91 3013.66 935.1 0 3057.15 233.2 0

Calarasi 8 2007.11 24869.36 51805.31 31864.96 5256.1 0 400.98 2401.5 0

Caras 9 14830.07 2726.16 73766.27 11475.53 1651.1 0 706.09 17.91 0

Cluj 41 37941.07 21236.14 551747.48 38503.49 34026.55 95.91 14406.3 344.5 4.4

Constanta 31 14943.28 12811.85 159413.03 74820.75 6609.55 52.6 716.95 167.64 0

Covasna 6 3620.25 4658.9 69778.79 8457.5 398 0 641.8 9.7 0

Dambovita 4 3233.2 5965.6 119690.8 23659.5 21244.1 0 1585.5 14.6 0

Dolj 25 14992.57 13307.95 237879.26 50595.94 4342.25 0 3795.06 130.9 0

Galati 15 21042.01 9640.1 193938.57 8573.2 3392.6 60.5 0.1 39.65 0

Giurgiu 4 655.5 2993 27644.7 64151 382 0 33 3 0

Gorj 12 9639.04 4923.1 92945.05 0 6843.21 0 0 187.11 0

Harghita 9 7810.34 6258.56 88593.84 13369.3 3162 67 669 143.8 0


Judeţ

Nr. mediu

de

raportare

u.s.

Coduri deşeuri – cantitate generate - exprimata in kg

180101

(180103*)

180102

(180103*) 180103* 180104 180106* 180107 180108* 180109 180110*

Hunedoara 16 10006.08 6620.15 138897.64 54403.73 5961.18 224.6 1637.95 95.05 0

Ialomita 7 4063.24 4364.2 47843.63 226.4 8389.8 32 424.5 30.7 0

Iasi 28 24410.3 22262.85 459855.87 173289.54 36205.2 0 4532.38 21.4 0

Ilfov 6 3166.74 2862.45 33915.02 21673 2404.5 0 0 1 0

Maramures 14 4579.02 6236.62 114513.32 7847.28 1175.5 40 3094 45.54 0

Mehedinti 9 8427.97 1671.1 61998.93 663.55 246.4 0 2872.9 0.3 0

Mures 20 80709.91 10393.45 266199.83 114442.23 2105 0 1443.4 345.2 0

Neamt 9 7481.21 4533.53 186880.52 294371.11 1883.65 47 2289.5 2.9 0

Olt 7 11461.17 2061.1 82930.14 29146.07 23557.59 0.15 439.7 133.56 0

Prahova 32 13495.48 13000.35 230164.5 69058.98 4118.3 40 4739.32 64.3 0

Salaj 7 8203.9 3760.7 88468.31 742 1817.5 52 934 63.8 0

SatuM 8 5172.8 5990 74690.27 692 4011.1 0 316.5 31.5 0

Sibiu 16 18095.48 20164.2 235550.43 16377.49 14099.19 0 1240.99 141 6.62

Suceava 31 8601.54 18828.6 113767 49376.97 1967.45 150 2531.8 186.85 8

Teleorman 7 7693.33 4447.86 56526.78 6518.7 6371 459 167 99.55 0

Timis 20 40843.8 17610.85 485047.21 161124.86 7677.05 181.5 5945.23 239.2 0

Tulcea 4 3751.89 4127.78 46683.22 27161.23 173.9 0 91.3 92.7 0

Valcea 11 16958.45 3427.85 84631.15 19046.5 2482 0 2103 0.95 0

Vaslui 7 17961.49 3505.6 97630.05 19910.7 1810.8 0 320 6.35 0

Vrancea 9 3568.32 2184.08 91961.67 21192.51 1214.12 0 570.15 17.5 0

Total 620 703855.8 432672.7 7887542.7 1982028.3 363662.9 4100.97 108159.5 6120.59 31.02


Anexa II - Centralizarea finală a datelor privind cantităţile generate de deşeuri rezultate din activitatea medicală, la nivel naţional, anul 2015

Coduri

180101

(180103*)

180102

(180103*)

180103* 180104 180106* 180107 180108

*

180109 180110

*

TO

TA

L

Cantitatea totala/tone/2015

41 judete + Municipiul Bucureşti

Nr mediu de raportare a unităţilor sanitare (620)

703.86 432.67 7887.54 1982.03 363.66 4.10 108.16 6.12 0.03

Cantitatea totala/tone

Ministerele cu reţea proprie1

Nr mediu de raportare a unităţilor sanitare (117)

36.07 15.88 294.37 55.52 23.08 2.64 1.37 0.23 0.78

Cantitati totale/tone/2015

Raportate anual de Serviciile de Ambulanţă/Centrele

de Transfuzii Sanguine/Serviciile de Medicină Legală

– DSP (9) / Nr. u.s. – (24)2

4.51 2.99 53.85 0.00 0.15 0.00 0.00 0.01 0.00

Total 744.44 451.54 8235.76 2037.55 386.89 6.74 109.53 6.36 0.81 11979.62

Cantitatea estitmata 3 de deseuri generata de

cabinetele medicale – Nr de cabinete la nivel national

( 27936)

531.61 1707.24 2027.19 2273.89 769.67 253.20 0.86 58.39 95.30

7717.35

Suma 1276.05 2158.78 10262.95 4311.44 1156.56 259.94 110.39 64.75 96.11 19696.97

% Procente

6.48% 10.96% 52.10% 21.89% 5.87% 1.32% 0.56% 0.33% 0.49%

1Nota= Ministere cu retea sanitara proprie (M.A.I.; M.J.; M.Ap.N; M.T.; S.R.I.) 2Nota = datele sunt anuale si provin de la cele (9) DSP-uri, restul Centrelor de Transfuzie Sanguina, Serviciile de Ambulanta Judetene si Serviciile de Medicina Legala au raportat lunar regasindu-se in cantitati totale de la (41 jud.+mun. Bucuresti) 3Nota = Cantitatea estimate in urma studiului derulat in anul 20

14Cantitatea generată şi raportată de aproximativ 761 de unităţi sanitare publice şi private, în ceea ce priveşte deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicala este de 9929 t/an, în anul 2015. Cantitatea estimată de deşeuri medicale periculoase, provenită de la aproximativ 27936 cabinete medicale este de 5132 t/an. Cumulat, se ajunge la o cantitate finală de 15061 tone/an deşeuri periculoase medicale, la nivel naţion


Anexa III – Reprezentare grafică – Harta: localizarea staţiilor de incinerare/tratare termica la

temperaturi scăzute, în sistem centralizat şi localizarea echipamentelor de tratare termica la

temperaturi scăzute în incinta unităţilor sanitare – stare de funcţionare


CAPITOLUL V

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE CU IGIENA

RADIAŢIILOR IONIZANTE

AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE

Fiz. Loredana Bogdan, Dr. Rita Burkhardt – CRSP Cluj

Introducere

Începând cu anul 2011 s-a propus sinteza naţională “Auditul clinic al activităţii medicale cu

radiaţii ionizante” avînd ca scop iniţial elaborarea pentru prima dată a unei proceduri

naţionale de efectuare a auditului clinic în practica de radiologie de diagnostic şi

intervenţională, în conformitate cu recomandările naţionale şi internaţionale în vigoare şi apoi

implementarea ei în unităţile radiologice.

S-a considerat utilă elaborarea unei forme preliminare a procedurii de audit clinic pe

parcursul anului 2011, pe baza Publicaţiei 1425 din IAEA Human Health Series No. 4, Viena,

January 2010, şi aplicarea ei în cadrul unui studiu pilot în câteva unităţi medicale

reprezentative din Cluj în perioada 2012-2015.

În urma aplicării formei preliminare a procedurii de audit clinic s-au identificat numeroase

beneficii ale aplicării auditului clinic în practica radiologică printre care menţionăm: creşterea

comunicării şi conştientizării bunelor practici în unităţile medicale; îmbunătăţirea serviciilor

medicale radiologice din punctul de vedere al calităţii îngrijirii şi radioprotecţiei pacientilor -

optimizarea practicii (creşterea raportului beneficiu / risc); standardizarea mai bună a

procedurilor şi practicilor; confirmarea bunelor practici; identificarea neconformităţilor din

cadrul practicilor şi evidenţierea nevoilor în ceea ce priveşte resursele. Toate acestea fac

dovada că auditul clinic reprezintă un bun instrument de auto-reglementare şi de management

pentru instituţie, oferind o mai bună privire de ansamblu asupra responsabilităţilor

angajaţilor.

În acelaşi timp au fost evidenţiate şi o serie de aspecte legate de implementarea în practică a

auditului clinic la nivel naţional cum ar fi lipsa de auditori externi instruiţi, lipsa de personal

intern calificat (ca număr şi timp de lucru dedicat), necesitatea clarificării surselor de

finanţare, lipsa unor ghiduri şi criterii de bună practică recunoscute la nivel naţional. Astfel

că, în fiecare an, obiectivele sintezei s-au axat pe studiul acestor aspecte în vederea

soluţionării lor.

În anul 2013 s-au urmărit în principal două aspecte: stabilirea şi implementarea procedurii de

audit clinic astfel încât să reducă acţiunile inutile care se suprapun cu alte sisteme de evaluare

a calităţii şi cu inspecţiile de reglementare; lipsa de înţelegere fundamentală a obiectivelor,

conţinutului şi beneficiile aşteptate de audituri clinice pentru procedurile radiologice

medicale.

Mai mult, s-a identificat ca necesitate elaborarea unui proiect de act normativ în domeniul

auditului clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante care să reglementeze aceste

aspecte, în contextul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei 59/2013/ Euratom şi a

celor mai recente recomandărilor internaţionale specifice.

În anul 2014 s-au urmărit ca aspecte principale: dezvoltarea unor metodelor de audit

adecvate, care să conducă mai mult la simplificarea procesului de evaluare decât la

supraîncărcarea sistemului şi la creşterea nejustificată a costurilor şi întocmirea planului


strategic privind elaborarea unui proiect de act normativ referitor la auditul clinic al activităţii

medicale cu radiaţii ionizante.

În anul 2015, în cadrul prezentei sinteze privind auditul clinic al activităţii medicale cu

radiaţii ionizante, s-au urmărit ca aspecte principale revizuirea procedurilor de audit intern pe

baza feedbakului din studiul pilot, asfel încat să se evite supraîncărcarea sistemului şi

creşterea nejustificată a costurilor şi întocmirea planului strategic privind elaborarea unui

proiect de act normativ referitor la auditul clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante.

Metodologie aplicată în anul 2015

În vederea revizuirii procedurilor de audit intern pe baza feedbakului din studiul pilot s-a

efectuat auditul clinic conform metodologiei propuse în studiul pilot într-o unitate radiologică

şi s-au discutat posibiliăţile de revizuire a procedurilor de audit clinic intern în funcţie de

feedback-ul obţinut şi de ultimele recomandări ale Societăţii Europene de Radiologie (ESR).

În vederea întocmirii planului strategic privind elaborarea unui proiect de act normativ

referitor la auditul clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante, în anul 2015 s-au

desfăşurat urmatoarele activităţi:

- întocmirea analizei SWOT privind elaborarea unui proiect de act normativ referitor la auditul

clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante;

- întocmirea planului strategic privind elaborarea proiectului de act normativ si stabilirea

actiunilor prioritare;

- analiza literaturii de specialitate şi a celor mai recente recomandări internaţionale în vederea

elaborării unui proiect de act normativ privind auditul clinic;

- selectarea standardelor de bună practică şi a recomandărilor internaţionale bazate pe ultimele

dovezi ştiinţifice specifice pentru fiecare tip de practică radiologică.

Pentru a creşte gradul de deschidere a personalului implicat în practica radiologică faţă de

auditul clinic s-a elaborat în draft un material informativ privind necesitatea şi beneficiile

implementării auditului clinic în practica radiologică.

Rezultate

În urma efectuării auditului clinic ca studiu pilot în perioada 2012-2015 s-au identificat

numeroase beneficii ale aplicării auditului clinic în practica radiologică (creşterea

comunicării interdisciplinare, conştientizarea bunelor practici, îmbunatatirea serviciilor

medicale în sensul optimizării practicii prin creşterea raportului beneficiu-risc, identificarea

neconformităţilor şi evidenţierea nevoilor referitor la resurse).

În vederea elaborării unui act normativ privind auditul clinic, s-a efectuat o analiză SWOT

(tabelul 1) pe baza careia s-a conturat un Plan strategic (tabelul 2) care stabileşte obiectivele

generale, propune modalităţi de realizare a acestor obiective la nivel naţional, cât şi

activităţile prioritate care pot fi efectuate la nivelul CRSP.

Tabel 1. Analiza SWOT privind elaborarea unui proiect de act normativ referitor la auditul

clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante Carac-

teristici

interne

PUNCTE TARI

1. Activităţile desfăşurate în cadrul

sintezei “Auditul clinic al activităţii

medicale cu radiaţii ionizante” (2011-2015):

- elaborarea formei preliminare a

procedurii de audit clinic, elaborată pe baza

Publicaţiei 1425, IAEA 2010

- implementarea studiului pilot pe judeţul

Cluj - elaborarea materialului de informare a

conducerii unităţilor medicale si societăţilor

PUNCTE SLABE

1. Lipsa unei viziuni privind modul de

implementare în practică a auditului

clinic conform recoman-dărilor internaţionale, mai exact:

- cine efectuează auditul clinic

- cine pregateşte şi care e curricula

- cine certifică auditorii interni / externi

- cine suportă costurile auditurilor

2. Lipsa unei echipe interdisciplinare (grup de lucru) care să se implice în


profesionale asupra necesităţii şi beneficiilor

auditului clinic

- documentare privind cerinţele normelor

în vigoare la nivel naţional specifice

practicii medicale cu radiaţii ionizante şi a

recomandărilor internaţionale

elaborarea actului normativ

Factori

externi

OPORTUNITĂŢI

1. Legal: - Necesitatea transpunerii în

legislaţia naţională a Directivei

59/2013/Euratom şi a recomandărilor

specifice

- Necesitatea creşterii rolului expertului în

fizică medicală, in conformitate cu RP 174

prin modificarea Ordinul comun nr.

1272/2006 MSP si nr.266/2006 CNCAN.

2. Profesional: Existenţa Ghidului de

utilizare a examenelor radiologice şi

imagistice medicale, Ediţia 1 2005

3. Economico-social: Nevoia de

îmbunătăţire a calităţii serviciilor de

sănătate din punctul de vedere al siguranţei,

eficienţei, eficacităţii, rentabilităţii şi

orientării spre pacient, în vederea creşterii

gradului de satisfacţie al pacientului

AMENINŢĂRI

1. Legal: - Nu există acte normative

referitoare la audit clinic în sistemul de

sănătate (dat fiind ca activitarea medicală cu

radiaţii ionizante reprezintă doar o

componentă / etapă a actului medical)

- Lipsa menţionării în legislaţia naţională a

persoanelor sau organismelor responsabile

cu efectuarea auditului clinic

2. Profesional: - Lipsa de înţelegere

fundamentală a beneficiilor aplicării

auditului clinic şi gradul scăzut de

deschidere a societăţilor profesionale în

vederea implicării lor în auditul clinic

- Lipsa standardelor de bună practică şi a

recomandărilor specifice pentru fiecare tip

de practică general acceptate de către

societăţile naţionale

Tabel 2. Plan strategic – actiuni prioritare Obiective Propunere de realizare Activitate CRSP Cluj

1 Adoptare ghiduri de bună

practică la nivel naţional

Stabilirea ghidurilor de bună

practică de catre Societăţi

profesionale sau comitete de

lucru (inter-disciplinare) la

nivel MS

Intocmire lista cu ghiduri de

bună practică şi reco-mandări

internaţionale bazate pe

ultimele dovezi ştiinţifice

specifice

2 Creşterea gradului de

conştientizare în randul

personalului de specialitate

Organizarea de catre MS a

unor campanii de infor-mare

şi diseminare mate-riale

informative pe site

Elaborare materiale de

informare asupra necesităţii şi

beneficiilor auditului clinic

3 Stabilirea structurii

organizaţionale necesare

efectuării auditului clinic:

resurse materiale şi umane,

responsabilitati

Crearea unor structuri de :

- efectuare audit clinic

- pregătire/certificare

personal

Asigurare suport pentru

pregatirea şi certificarea

personalului

4 Elaborare act normativ

privind implementarea

auditiului clinic

Modificare ordin 1393/2010

prin adaugarea de ghiduri de

bună practică

Elaborare act normativ

referitor la auditul clinic al

activităţii medicale cu

radiaţii ionizante

Elaborare drafturi ( in urma

feedback-ului primit de la

Comisiile de lucru sau

Societătile profesionale)

Elaborare formă finală a

procedurii de audit clinic în

practica de radiologie de

diagnostic şi intervenţională

Deoarece activitatea de audit presupune examinarea practicii radiologice şi evaluarea ei în

raport cu un referenţial, s-a considerat prioritară documentarea si selectionarea ghidurilor de

bună practică şi recomandărilor internaţionale bazate pe ultimele dovezi ştiinţifice specifice

pentru fiecare tip de practică radiologică (prezentate în tabelul 3).


Tabel 3. Selecţia ghidurilor de bună practică şi a recomandărilor internaţionale Denumire document/ anul publicării Emitent Link-uri utile

Documente de referință privind auditul clinic

RP 159/2009– Recomăndările Comisiei Europene

privind auditul clinic pentru practicile medicale

radiologice

Comisia Europeană http://ec.europa.eu/energy/e

n/content/radiation-

protection-documents

Directiva 59/2013

RP 174/2014 – Recomandări europene privind

expertul în fizică medicală

Publicaţia IAEA 1425/2010, Human Health Series

no. 2 – QUAADRIL

Agenţia Interna-

ţională pentru

Energie Atomică,

IAEA Viena

http://www-

pub.iaea.org/books/IAEAB

ooks/Series/140/Human-

Health-Series

Ghiduri /recomandări europene:

EUR 16260 /1996 - Criterii de calitate pentru

imaginile radiografice



protection-documents EUR 16261/1996 - Criterii de calitate pentru

imaginile radiografice pediatrice

EUR 16262/1999 - Criterii de calitate pentru

imaginile computer tomografice

RP136 – Recomandari de radioprotecţie în

expunerile dentare

RP172 – Recomandari privind expunerile computer

tomograf volumetric (CBCT)

RP178 – Recomandări de referinţă pentru imagistica

medicală

Recomandări privind asigurarea calităţii:

EUREF Recomandări Europene pentru asigurarea

calităţii în diagnosticul si screeningul cancerului de

sân - Supliment / 2013



protection-documents

EUREF Protocolul European pentru Tomosinteză,

versiunea 1.0/2015

IAEA HHS 2 Asigurarea calităţii în mamografia

ecran-film

Agenţia Interna-

tională pentru

Energie Atomică,

IAEA Viena

http://www-

pub.iaea.org/books/IAEAB

ooks/Series/140/Human-

Health-Series

IAEA HHS 17 Asigurarea calităţii în mamografia

digitală

IAEA HHS 19 Asigurarea calităţii în tomografia

computerizată

IAEA HHS 24 Dozimetria pentru pacienţii

pediatrici

IAEA TRS 457 Dozimetria în radiologia de

diagnostic

Instrumente pentru auditul clinic

ESR - Standarde de bază privind securitatea

pacientului şi instrumente de audit

Societatea Europeană

de Radiologie (ESR)

https://www.myesr.org

Healthcare Quality Improvement Partnership,UK HQIP http://www.hqip.org.uk

Urmatorul pas ar fi transpunerea acestor recomandari, împreună cu societăţile profesionale

(sau grupuri / comitete de lucru), în ghiduri de bună practică pentru fiecare specialitate, clare,

reprezentative, cost-eficiente, flexibile, aplicabile clinic, revizuibile, capabile de transpus în

criterii de audit explicite şi adoptarea lor prin modificarea Ordinul MS nr. 1393/08.11.2010

privind aprobarea Ghidurilor de practică medicală pentru specialităţile radiologie-imagistică

medicală.

http://www-pub.iaea.org/books/IAEABooks/Series/140/Human-Health-Series




http://www.polanek.ro/Home/utile/criterii-de-calitate-pentru-radiografii---eur-16260

http://www.polanek.ro/Home/utile/eur-16261

http://www.polanek.ro/Home/utile/eur-16262





https://www.myesr.org/

http://www.hqip.org.uk/


Concluzii

Aplicarea cu periodicitate a auditului clinic în practica radiologică (sub forma de studiu pilot)

a demonstrat faptul ca auditul clinic este un bun instrument de management, oferind o privire

de ansamblu asupra elementelor esentiale ale calitatii actului medical cât şi asupra punctelor

slabe ale serviciilor clinice.

Totuşi, prioritar elaborării unui act normativ este crearea unui mediu adecvat la nivel naţional

şi local, prin implicarea atât a organismelor profesionale (ex. Colegiul Medicilor, Societatea

Română de Radiologie) cât şi a organismelor de reglementare (MS, CNCAN) pentru:

- adoptarea ghidurilor de bună practică specifice pentru fiecare tip de practică general acceptate

de către societăţile naţionale;creşterea gradului de conştientizare în randul personalului de

specialitate – prin diseminarea pe web-site-ul INSP/MS a materialelor de informare asupra

necesităţii şi beneficiilor auditului clinic;

- elaborarea de resurse informaţionale specifice pentru instruirea personalului şi de instrumente

utile în aplicarea auditurilor clinice personalizate

- crearea unor structuri pentru pregătirea şi certificarea personalului şi aplicarea auditului

clinic.

Un termen realist de finalizare a actului normativ privind auditul clinic în practica radiologică

şi a normelor lui de aplicare este anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a transpunerii

Directivei 59/2013EURATOM în legislaţia naţională legată de expunerile medicale la radiaţii

ionizante.

Bibliografie

Legislaţie naţională

- HG 1414/18.11.2009 - pentru înfiintarea, organizarea şi funcţionarea INSP

- Ordinul MS nr. 422 din 29 martie 2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014

- Normele privind radioprotecţia persoanelor în cazul expunerilor medicale (NSR-04),

aprobate prin Ordinul comun MSF si CNCAN, nr. 285/79/2002, M.O. Partea I, nr. 446 bis

din 25 iunie 2002, ca transpunere a Directivei Consiliului 97/43/Euratom

- Ordinul MS nr. 1393/08.11.2010 privind aprobarea Ghidurilor de practică medicală pentru

specialităţile radiologie-imagistică medicală şi medicină nucleară

Recomandări internaţionale - RP 159/2009 – Recomandările Comisiei Europene privind auditul clinic pentru practicile

medicale radiologice (RDG, MN, RT)

- Directiva 59/2013/Euratom de stabilire a normelor de securitate de bază privind

protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare

a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Eura- tom şi

2003/122/Euratom.

- RP 174/2014 – Recomandări europene privind expertul în fizică medical


SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ŞI

EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE -2015

Chim. Edda Prodan, Dr. Burkhardt Rita- CRSP Cluj

Introducere

Scopul aplicării acestei metodologii este protejarea sănătăţii populaţiei şi prevenirea

îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante prin supravegherea conţinutului radioactiv al

apelor minerale naturale îmbuteliate destinate consumului alimentar. Activitatea de

supraveghere a radioactivităţii apelor minerale destinate consumului alimentar este necesară

pentru menţinerea dozei efective prin ingestie în limitele recomandate de norme şi face parte

din responsabilităţile sistemului de sănătate publică.

Apa minerală îmbuteliată a devenit un important element în alimentaţie, pentru unele zone

geografice şi pentru anumite categorii sociale apa minerală naturală devenind principala sursă

de aport de apă. Consumul mediu anual la noi în ţară este de aproximativ 45 litri pe locuitor,

tendinţa fiind crescătoare.

Lista apelor minerale naturale recunoscute în România a fost publicată de către Agenţia

Naţională a Resurselor Minerale în Ordinul Nr. 4/2013 în Monitorul Oficial din 14.01.2013.

Cerinţele legislative naţionale referitoare la radioactivitatea apelor minerale conform

Hotărârii 1020 din 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a

apelor minerale sunt: supravegherea radioactivităţii apelor minerale la sursă, doza efectivă

anuală datorate ingestiei de apă < 0,1 mSv/an.

Metodologie Sinteza se bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de Igiena

Radiaţiilor Ionizante din cadrul DSP teritoriale acreditate (LIRI DSP Cluj, Galati, Harghita,

Iasi, Sibiu), centralizate, sistematizate şi interpretate la centrul coordonator CRSP Cluj-

Napoca. Supravegherea radioactivităţii apelor minerale constă în analiza radioactivităţii alfa

şi beta globale a apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul

României; analiza radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L şi/sau

βglobală>1 Bq/L şi verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an. Criteriul limitativ

de doză este îndeplinit în cazul b); a)implică realizarea condiţiei b).

a) Λα globală < 0,1 Bq/l şi

Λβ globală –ΛK-40< 1 Bq/l

b) Σi{Λi x Can x hi} < 0,1mSv/an,

Λi concentraţie de activitate a radionuclidului i [Bq/l]

Can consum mediu anual [l/an]

hi factor de conversie încorporare-doză prin ingestia i [mSv/Bq].

Metodele de analiză de referinţă utilizate sunt: SR ISO 9696/2013 Calitatea apei. Măsurarea

activităţii alfa globale la apa nesalină, SR ISO 9697/2013 Calitatea apei. Măsurarea

activităţii beta globale la apa nesalină, STAS 10447-3:1996 Apă. Determinarea conţinutului

de Radiu-226, STAS 11592-83 Apă. Determinarea conţinutului de K-40.


Rezultate şi concluzii În anul 2015 au fost analizate 45 probe de ape minerale naturale îmbuteliate reprezentative în

ceea ce priveste consumul alimentar.

Pentru apele care au prezentat valori sub limita de detecţie s-a reprezentat valoarea activităţii

minime detectabile.

In cazul în care concentraţia de activitate α globala < 0,1 Bq/l şi concentraţia de activitate β

globală < 1 Bq/l , doza efectivă totală anuală datorată ingestiei de apă este mult inferioară

valorii de referinţă de 0.1mSv/an.

In cazul apelor puternic mineralizate, metoda radiometrică a determinării concentratiei de

activitate alfa şi beta globală are o sensibilitate redusă, incertitudinile experimentale asociate

măsuratorilor radiometrice sunt relativ mari deoarece valorile măsuratorilor probelor sunt

foarte apropiate de cele de fond.

Pentru trei dintre apele minerale naturale carbogazoase puternic mineralizate s-au efectuat

comparări interlaboratoare.

Pentru analiza conţinutului radioactiv scăzut al apelor puternic mineralizate sunt necesare

analize radiochimice şi masurători spectrometrice pentru care capacitatea laboratoarelor de

igiena radiaţiilor ionizante este redusă.

Rezultatele obţinute au aratat că apele minerale naturale îmbuteliate analizate, prezintă

activităţi ce asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite

condiţiile de potabilitate pentru probele analizate.

Riscurile asociate prezenţei radionuclizilor naturali în apa minerală naturală destinată

consumului alimentar trebuie luate în considerare deşi contribuţia la doza efectivă totală

anuală este foarte mică. Abordarea bazată pe supravegherea radioactivităţii alfa şi beta

globală este utilă, însă oferă doar valori orientative. Obţinerea unor valori superioare valorii

de referinţă 0.1Bq/l pentru activitatea alfa globală, respectiv 1Bq/l pentru activitatea beta

globală nu implică neapărat un risc potenţial pentru sănătate, deoarece riscul potenţial este

funcţie de radiotoxicitatea nuclizilor prezenţi în produsul finit şi de consumul mediu anual al

acestui produs destinat consumului alimentar.

Datele prelucrate, centralizate şi sistematizate în perioada 2011-2015 în cadrul Programului

Naţional de Sănătate II, obiectivul 2 arată că doza efectivă totală anuală datorată consumului

alimentar de apă este sub 0,1 mSv/an.

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI DIN JURUL

OBIECTIVELOR NUCLEARE MAJORE

Dr. Silvia Teodorescu, Dr. Alexandra Cucu, Dr. Cristina May

Direcţiile de Sănătate Publică judeţene - Laboratorul de Igiena Radiaţiilor Ionizante: Argeş,

Braşov, Constanţa, Dolj.

În contextul în care frecvenţa îmbolnăvirilor de cancer este în continuă creştere, în România

şi în întreaga lume, pentru a putea aprecia eventualul impact al unui incident radiologic

asupra populaţiei, este esenţială existenţa unui nivel de referinţă – un tablou general al stării

de sănătate a populaţiei înainte de incident, şi în perioada de funcţionare normală a instalaţiei

nucleare.

Metodologia de lucru include analiza stării de sănătate a populaţiilor supravegheate si

supravegherea epidemiologică a frecvenţei neoplasmelor în zonele de influenţă a obiectivelor

nucleare majore


Populaţie: Supravegherea interesează toţi locuitorii cu domiciliul stabil în localităţile din

vecinătatea obiectivelor nucleare din ţara noastră, precum şi locuitorii rezidenţi în zona de

influenţă a centralei nucleare din ţara vecină, Bulgaria. Aceste zone sunt: Zona Bechet, aflata

în aria de influenţă a centralei nuclearo-electrice de la Kozlodui; Zona Cernavodă - în jurul

centralei nuclearo-electrice;Zona Feldioara – în vecinătatea Uzinei R; Zona Mioveni - în aria

de influenţă a FCN Piteşti

Rezultate

Zona Cernavoda

Numărul total de persoane raportate pentru zona de supraveghere din jurul CNE-Cernavoda

este de 94219 (45121 bărbaţi şi 49098 femei). Distribuţia acestei populatii evidenţiază

predominenţa grupelor de copii şi tineri 5-19 ani, a populatiei tinere 25-29 de ani si a

populatiei de vârsta activă 40 - 49 de ani faţă de structura populaţiei pe întreaga ţară.

Mortalitatea generală

Raportul standardizat al mortalităţii generale în anul 2015 în zona Cernavoda (decese

observate/decese aşteptate) este de 52,926%.

Incidenţa tumorilor solide

Au fost validate şi introduse în calcul un număr de 218 fişe de înregistrare a cazurilor noi de

tumori solide. Rata incidenţei tumorilor solide a fost de 228.530/ 100.000 de locuitori.

La bărbaţi, cele mai frecvente localizări au fost pulmonară, vezica urinara, prostata, cerbral,

cutanat si hepatic. La femei, localizările cele mai frecvente au fost înregistrate la nivelul

colului uterin, sanului, cerebral, bronho-pulmonar, colon si ovar.

Incidenţa leucemiilor şi limfoamelor

Au fost înregistrate în zona Cernavoda un număr de 9 cazuri noi de leucemie sau limfom,

ceea ce înseamnă o rată a incidenţei de 9,55 cazuri noi /100000 de locuitori.

Zona Bechet

Numărul total de persoane raportate pentru zona de supraveghere de pe teritoriul României a

CNE Kozlodui este de 75136 (36483 bărbaţi şi 38653 femei). Distribuţia pe grupe de vârstă si

gen evidenţiază predominenţa grupelor de copii şi tineri şi a populatiei vârstnice peste 60 de

ani faţă de structura populaţiei pe întreaga ţară


Numărul total de decese a fost de 1187, adică o rată a mortalităţii de 10.44/1000 de locuitori.

Mortalitatea pe ţară în anul 2014 a fost de 12,62/1000. Raportul standardizat al mortalităţii

generale în anul 2015 în zona Bechet (decese observate/decese aşteptate) este de 86,834%.



Au fost validate şi introduse în calcul un număr de 207 fişe de înregistrare a cazurilor noi de

tumori solide. Dintre acestea, 125 sunt înregistrate la bărbaţi şi 82 la femei. Rata incidenţei

tumorilor solide a fost de 199,906/ 100.000 de locuitori.

La bărbaţi cele mai frecvente localizări au fost pulmonară, vezica urinara, hepatic, prostata,

gastric si colon. La femei cele mai frecvente localizari ale neoplasmelor sunt la nivelul

sanului, rectului, colului uterin, sistemului respirator si uter. (fig. 19)


În decursul anului 2015, au fost înregistrate în zona Bechet un număr de 7 cazuri noi de

leucemie sau limfom 3 bărbaţi şi 4 femeie), ceea ce înseamnă o rată a incidenţei specifice

prin leucemii/limfom de 9,3 cazuri noi la 100000 de locuitori.

Zona Mioveni

Populaţia inclusă în supraveghere în zona Mioveni cuprinde 72353 de locuitori ( 35258

barbati si 37095 femei ). Structura populatiei evidentiaza o predominanta a populatiei tinere

in zona supravegheata fata de valorile de la nivelul tarii.


Numărul total de decese prin toate cauzele a fost de 355, (din acestea 173 inregistrandu-se

pentru genul masculin si 182 pentru cel feminin.) adică o rată a mortalităţii de 4,892/1000 de

locuitori, în timp ce mortalitatea pe ţară în anul 2014 a fost de 12,62/1000. Raportul

standardizat al mortalităţii generale în anul 2015 în zona Mioveni (decese observate/decese

aşteptate) este de 45.561%.


Au fost înregistrate 145 de cazuri noi de tumori solide (76 bărbaţi şi 67 femei). Rata bruta a

incidenţei tumorilor solide a fost de 130,673/ 100.000 de locuitori.


La bărbaţi cele mai frecvente localizări au fost pulmonară, prostata, pancreas, rect si cutanat. La

femei cele mai frecvente localizari ale neoplasmelor sunt la nivelul colului uterin, sanului,

colonului, stomacului si pielii


În decursul anului 2015, au fost înregistrate un număr de 2 cazuri noi de leucemie sau limfom

doar la genul feminin, ceea ce înseamnă o rată a incidenţei de 0.027 cazuri noi la 1000

locuitori.

Zona Feldioara

Populaţia supravegheată din zona Feldioara in anul 2015, include 11066 locuitori (5821

barbati si 5245 femei). Structura pe grupe de vârstă evidenţiază un aspect de populaţie tânără, cu

predominenţă a populaţiei de copii şi tineri până la 40 de ani şi cu proporţii de vârstnici mult mai

mici decât cele de la nivelul întregii ţări.


Au fost înregistrate un număr de 78 de decese prin toate cauzele (42 la bărbaţi şi 36 la femei).

Rata de mortalitate generală fiind de 14,871/1000 locuitori (mortalitatea generală la nivelul

întregii ţări în anul 2013 a fost de 12.625/1000 de locuitori).


În anul 2015 au fost înregistrate 22 cazuri noi de tumori solide in zona Feldioara,11 cazuri au

fost inregistrate cu diagnostic de cancer numai la deces. Dintre acestea, 11 cazuri au fost

bărbaţi şi 11 cazuri femei. Rata bruta a incidenţei tumorilor solide a fost de 131,42/ 100.000

de locuitori.


Cele 11 cazuri la femei au fost localizate la nivelul colonului, sânului, ovarului, ficatului si

pielii. La bărbaţi, 5 dintre cele 11 cazuri au fost cu localizare pulmonară, deasemenea au fost

mai frecvente cele ale intestinului gros si pancreasului.

Incidenţa leucemiilor/limfoamelor

În anul 2015, în zona Feldioara nu s-au raportat cazuri noi de leucemii/limfoame.

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA RADIAŢII IONIZANTE A

PERSONALULUI MEDICAL

Ing. Anca Sorescu, Dr. Alexandra Cucu, Fiz. Nicoleta Mozǎceanu - Laborator Igiena

Radiaţiilor CRSP Bucureşti – INSP

Laboratoarele de Igiena Radiaţiilor – Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale

Activitatea de supraveghere a expunerii profesionale la radiaţii ionizante a personalului

medical face parte din programul naţional de sănătate publică, PNII, de monitorizare a

factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi de muncă, şi este necesară în vederea menţinerii

nivelului de expunere la radiaţii în limitele prevazute de normele de radioprotecţie ale

personalului expus profesional.

Scop: Supravegherea dozimetrică a personalului expus profesional din domeniul medical este

efectuată de către Laboratoare de dozimetrie individuală şi are ca scop principal înregistrarea

şi menţinerea dozelor în limitele de doză impuse de normele CNCAN.

Obiective: Obiectivele lucrǎrii vizează:

- supravegherea personalului medical expus profesional la radiaţii ionizante;

- determinarea nivelului expunerii profesionale individuale pentru personalul reţelei MS de

igiena radiaţiilor.

Metododologie: Informaţiile privind unităţile nucleare din domeniul medical au fost

furnizate de către Direcţiile de Sănătate Publice Judetenţe şi a municipiului Bucureşti.

Determinarea nivelului expunerii profesionale individuale pentru personalulul reţelei MS de

igiena radiaţiilor prin dozimetrie individuală a fost realizată prin metoda film-dozimetrică.

Mărimea operaţională utilizată pentru evaluarea dozei la nivelui întregului organism este

echivalentul de doză Hp(10) pentru toate tipurile de activitate, conform normelor CNCAN.

Rezultate: Rezultatele supravegherii au evidenţiat:

Numărul unităţilor nucleare (UN) din domeniul medical a crescut constant de la 3278 în anul

2012, la 3537 în 2015.


Fig. 1. Distribuţie unităţi nucleare arondate Direcţiilor de Sănătate Publică cu LIR, domeniul

medical, 2013 - 2015

Din perspectiva distribuţiei teritoriale cele mai multe unităţi nucleare medicale se află

constant, în zona de asistenţă a DSP Bucureşti conform ilustrării din Fig.2.

Fig. 2. Distribuţie unităţi nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul medical, 2015

În ceea ce priveşte instalaţiile utilizate în cadrul unităţilor nucleare din domeniul medical,

acestea sunt în majoritate de ultimă generaţie, fabricate în ultimii ani, însǎ mai există instalaţii

fabricate în jurul anilor 1970 ( Rx grafie clasică în spitale de stat).

Din perspectiva personalului expus profesional la radiaţii ionizante din cadrul unităţilor

medicale, în continuare se remarcă o uşoară creştere a personalului expus profesional din

sectorul medical: de la 9345 în anul 2010 la 11482 în anul 2015.

Distribuţia acestuia evidenţiază un plus de activitate pentru majoritatea Laboratoarelor de

Igiena Radiaţiilor (LIR), în special pentru cele din teritoriul de competenţă al DSP Bucureşti,

Iaşi şi Timiş, conform graficului din Fig. 3.


Fig. 3. Distribuţie personal unitaţi nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul

medical, 2012 - 2015

În cursul anului 2015 au fost raportate 2 cazuri de depăşire de doză ale personalului medical

expus la radiaţii ionizante de către serviciile de dozimetrie individuală (1 caz în Bucureşti şi 1

caz în Galaţi), dozimetrele fiind expuse accidental; persoanele expuse la radiaţii ionizante

sunt supravegheate medical conform legislaţiei în vigoare (Directiva 96/29/EURATOM).

În privinţa nivelurilor măsurate ale echivalentului de doză, Hp(10), din rezultatele activităţii

de dozimetrie individuală, ale Laboratorului de dozimetrie din cadrul Laboratorului de Igiena

Radiaţiilor – INSP, în anul 2015 pentru un număr de 2135 expusi monitorizaţi prin metoda

film-dozimetrică, din care 1983 persoane din sectorul sanitar, observăm că frecvenţa mai

mare a dozelor mari se înregistrează în medicina nucleară şi radiologia de diagnostic.

Rezultatele privind distribuţia expuşilor în funcţie de nivelul de doză şi domeniul de activitate

sunt prezentate in Tabelul nr. 1.


DENUMIRE ACTIVITATE ACTIVITATE <0.17

0,17-

0,2 0,2-0,5 0,5-1 1-2 2-5

5-

10

10-

15

15-

20

20-

50 >50

Total

exp.

RADIOLOGIE DIAGNOSTIC M10 P 1393 1 3 4 5 3 1409

D 0 0.17 0.83 2.76 6.59 9.02

RADIOLOGIE

INTERVENTIONALA M11 P 68 68

D 0

RADIOLOGIE

CHIRURGICALA M13 P 4 1 4 9

D 0 0.17 0.87

RADIOTERAPIE M20 P 12 2 4 18

D 0 0.34 0.92

MEDICINA NUCLEARA M30 P 9 6 5 6 5 31

D 0

1.98 4.11 7.6 17.1

RADIOLOGIE DENTARA M40 P 217 2 2 2 223

D 0 0.35 0.73 1.37

MEDICINA VETERINARA M50 P 21 P-Numar persoane 21

D 0

D-Doza colectiva (mSv x om)

ALTE UTILIZARI MEDICALE M90 P 75 4 79

D 0

1.38

SERVICE E0 P 7 7

D 0

EDUCATIE NIVEL SUPERIOR E1 P 11 11

D 0

CERCETARE RADIATIE E2 P 103 2 2 107

SECURITATE SI INSPECTIE D 0 0.34 0.55

1983

Observatii:

1. Doza este Hp(10) pentru dozimetrul purtat la piept, sub sorţul de protectie

2. La calculul dozei se ia in considerare ,,densitatea de innegrire neta" (brut - voal)

3. Conform art. 1.1.6.1, din anexa nr.13 a Normelor de dozimetrie individuala, sunt inregistrate in fisele de dozimetrie individuala

numai valorile mai mari decat nivelul de inregistrare, respectiv 0.17 mSv, stabilit de norme

Tabel 1. Evidenţa expusilor profesional la radiaţii ionizante din sectorul sanitar în perioada

01.01.2015 - 31.12.2015 monitorizaţi de Laboratorul de Dozimetrie Individuală - LIR CRSP

Bucureşti.

.


EXPUNEREA MEDICALA A POPULATIEI LA RADIATII IONIZANTE

Dr. Fiz. Olga Gîrjoabǎ, Dr. Alexandra Cucu – INSP –CRSP Bucuresti

Colaboratori:

Laboratoarele de Igiena Radiaţiilor din cadrul Direcţiilor de Sǎnǎtate Publicǎ teritoriale

Sinteza naţionalǎ „Expunerea medicalǎ a populaţiei de radiaţii ionizante” prezintǎ anual

rezultatele estimǎrii nivelului expunerii populaţiei datorat examinǎrilor medicale cu radiaţii

ionizante, pe baza datelor înregistrate şi raportate de cǎtre furnizorii de servicii de radiologie

şi imagisticǎ medicalǎ, conform prevederilor Ordinului M.S. nr. 1542/2006 şi Ordinului M.S.

nr. 1003/2008. Scopul acestei sinteze naţionale este optimizarea calitǎţii actului radiologic şi

reducerea riscului asociat expunerilor medicale la radiaţii ionizante.

Prezentul raport se bazeazǎ pe datele înregistrate şi raportate în anul 2015 de cǎtre furnizorii

de servicii de radiologie şi imagisticǎ medicalǎ, medicinǎ nuclearǎ şi radioterapie din

România, centralizate la nivel local de cǎtre Laboratoarele de Igiena Radiaţiilor din cadrul

DSP teritoriale şi prelucrate şi centralizate la nivel naţional de cǎtre Institutul Naţional de

Sǎnǎtate Publicǎ prin Centrul Regional de Sǎnǎtate Publicǎ Bucureşti.

Numǎrul instalaţiilor radiologice pentru care au fost raportate înregistrǎrile privind expunerea

medicalǎ a populaţiei la radiaţii ionizante este prezentat în Tabelul nr. 1, prin procentul din

numǎrul total de instalaţii radiologice aflate în utilizare, la nivelul întregii ţǎri. Distribuţia

procedurilor radiologice raportate în funcţie de tipul practicii este prezentatǎ în Fig.1. Ca şi in

anii precedenţi, raportarea cea mai slabǎ a datelor privind expunerea medicalǎ a populaţiei

este din Bucureşti, unde lipsesc unii dintre cei mai importanţi furnizori de servicii de

radiologie şi imagisticǎ medicalǎ, medicinǎ nuclearǎ şi radioterapie din România.

Au fost raportate 6.335.228 de proceduri radiologice, 15.203 proceduri de diagnostic şi

tratament de medicinǎ nuclearǎ şi 19.399 de proceduri de radioterapie şi brahiterapie.

Tabel 1. Numǎrul instalaţiilor radiologice pentru care au fost raportate în anul 2015 datele

privind expunerea medicalǎ a populaţiei la radiaţii ionizante

Tip instalatie

radiologica

Procent din numarul

total

de instalatii radiologice

Grafie 89 %

Fluoroscopie 62 %

Mamografie 52 %

Dentare 41 %

Tomografie

computerizata

51 %

Cardiologie

interventionala

34 %

Radiologie

interventionala

Non cardiologice

8 %

Osteodensitometrie 19 %

Tip instalatie

radiologica

Procent din numarul

total

de instalatii radiologice

Gamma camere 55 %

Scintigrafie liniara 50 %

PET - CT 33 %

SPECT - CT 25 %

Roentgen terapie 39 %

Telecobaltoterapie 60 %

Acceleratoare

liniare

67 %

Unitati stereotaxie 100 %

Brahiterapie

manuala / HDR

42 %


Fig. 1. Distribuţia procedurilor radiologice raportate în funcţie de tipul practicii

Frecvenţa examinǎrilor radiologice în funcţie de regiunea investigatǎ pǎstreazǎ aceeaşi

distribuţie ca şi în anii precedenţi. Astfel radiografia toracicǎ rǎmâne cea mai frecventǎ

examinare radiograficǎ reprezentând 32.8% din totalul examinǎrilor radiografice, urmatǎ de

radiografia membrelor şi articulaţiilor (23.6%). Acestea sunt urmate la distanţǎ mare de

radiografia coloanei lombare (11.5%), a capului (7.2%), a coloanei cervicale (5.1%), a pelvisului

(4.8%) şi a coloanei toracale (4.3%). Mamografiile, efectuate cu cea mai mare pondere

pacienţilor de sex feminin, reprezintǎ 4.2% din totalul examinǎrilor radiografice. Nici distribuţia

examinǎrilor radiografice în funcţie de vârsta pacienţilor nu prezintǎ modificǎri faţǎ de anii

precedenţi, astfel încât 8.8% din totalul examinǎrilor radiologice reprezintǎ investigaţiile fǎcute

copiilor (cu rezerva cǎ principalii furnizori de servicii de radiologie pentru copii din Bucureşti nu

au raportat datele privind expunerea medicalǎ), 27.6% sunt efectuate pacienţilor cu vârste între

16 şi 40 de ani, iar 63.6% pacienţilor din grupa de vârstǎ de peste 40 de ani. Pentru grupa de

vârstǎ de 0-16 ani, un procent mai însemnat este atribuit examinǎrilor radiografice ale membrelor

(13.5%), capului (12.8%), toracelui (8.8%) şi coloanei toracale (8.2%), iar pentru grupa de vârstǎ

16-40 ani se remarcǎ o frecvenţǎ mai ridicatǎ pentru examinǎrile capului (36.6%), coloanei

toracale (31.6%), lombare (30.4%), cervicale (29.6) şi membrelor (29.1%). Deşi aceste tipuri de

examinǎri nu sunt codificate în ordinele MS menţionate mai sus, au fost raportate 59.850 de

examinǎri osteodensitometrice (în creştere faţǎ de anul 2014), dintre acestea 95.7% fiind

efectuate pentru pacienţi de peste 40 de ani, doza medie estimatǎ pentru o examinare

osteodensitometricǎ fiind de 57 µGy, iar doza efectivǎ de 2.85 µSv.

Frecvenţa examinǎrilor radiografice în funcţie de genul pacienţilor este în general echilibratǎ,

pǎstrând şi în acest caz tendinţa din anii precedenţi, 47.3% bǎrbaţi şi 52.7% femei, cu o frecvenţǎ

uşor crescutǎ, în cazul bǎrbaţilor, pentru examinǎrile capului (53.5%), iar în cazul femeilor,

pentru examinǎrile pelvisului (56.2%), coloanei lombare (55.3%), coloanei toracale şi tractului

gastrointestinal (54.8%). Aşa cum era de aşteptat, examinǎrile de osteodensitometrie (96.9%) şi

mamografiile (98.0%) sunt fǎcute cu precǎdere de cǎtre femei. Valorile medii pentru produsul

dozǎ-arie (DAP) şi dozele efective pentru fiecare tip de examinare radiograficǎ sunt prezentate în

Tabelul nr. 2. În ceea ce priveşte frecvenţa examinǎrilor radioscopice în funcţie de regiunea

investigatǎ, se remarcǎ pe prima poziţie ca numǎr al investigaţiilor radioscopice, ca şi în anii

precedenţi, examinǎrile toracelui (74.7% din totalul procedurilor radioscopice efectuate

raportate), urmate de explorǎrile gastroduodenale (22.7%) şi cele ale colonului (2.3%). O

frecvenţǎ de examinare uşor mai ridicatǎ se înregistreazǎ pentru pacienţii de gen feminin


(52.6%), iar din punctul de vedere al distribuţiei pe grupele de vârstǎ, pacienţii pediatrici au fost

examinaţi în proporţie de 8.6%, cei cu vârsta între 16 şi 40 de ani în proporţie de 28.7%, iar

pacienţii cu vârsta de peste 40 de ani au fost examinaţi în proporţie de 62.7%. Valorile medii

pentru produsul dozǎ-arie (DAP) şi dozele efective pentru fiecare tip de examinare radioscopicǎ

sunt prezentate în Tabelul 3.

Tabel 2. Valorile medii pentru produsul dozǎ-arie (DAP) şi dozele efective pentru fiecare tip de

examinare radiograficǎ

Tip examinare Cod exam.

DAP medie (Gy x cm2)

Doza efectiva (mSv)

Craniu AP/PA C1 1.71 ± 0.19 0.15 ± 0.02

Craniu LAT C2 1.33 ± 0.15 0.12 ± 0.02

Sinus S 0.89 ±0.10 0.08 ± 0.01

Torace PA T1 1.22 ± 0.13 0.22 ± 0.03

Torace LAT T2 1.54 ± 0.17 0.28 ± 0.04

San CC S1S/C 2.42 ±0.27 0.22 ± 0.03

San MLO S2S/C 2.64 ±0.29 0.24 ± 0.03

San LAT S3S/C 3.57 ±0.39 0.32 ± 0.05

Membre si articulatii M 1.03 ± 0.11 0.01 ± 0.00

Coloana cervicala CC 1.05 ± 0.12 0.14 ± 0.02

Coloana toracica AP/PA CT1 2.19 ± 0.24 0.42 ± 0.06

Coloana toracica LAT CT2 2.35 ± 0.26 0.45 ± 0.06

Coloana lombara AP/PA CL1 3.83 ± 0.42 0.80 ± 0.11

Coloana lombara LAT CL2 5.29 ± 0.58 1.11 ± 0.16

Coloana lombara JLS CL3 2.37 ± 0.26 0.50 ± 0.07

Pelvis si sold P 7.28 ± 0.80 2.11 ± 0.30

Abdomen A 2.24 ± 0.25 0.58 ± 0.08

Tract gastrointestinal esofag TG1 1.98 ± 0.22 0.40 ± 0.06

Tract gastrointestinal stomac TG2 7.03 ± 0.77 1.41 ± 0.20

Explorare colon TG3 5.30 ± 0.58 1.38 ± 0.19

Urografie U2 8.86 ± 0.97 1.59 ± 0.22

ERPC ER 3.86 ± 0.42 0.77 ± 0.11

Tabel 3. Valorile medii pentru produsul dozǎ-arie (DAP) şi dozele efective per tip de examinare

radioscopicǎ

Tip examinare/Cod DAP mediu (Gy x cm2)

Doza efectiva (mSv)

Torace T3 2.95 ± 0.32 0.53 ± 0.07

Gastroduoden TG4 7.34 ± 0.81 1.47 ± 0.21

Colon TG5 8.39 ± 0.92 2.35 ± 0.33

Abdomen TG6 5.82 ± 0.64 1.28 ± 0.18

Pansdorf TG2 8.11 ± 0.89 1.78 ± 0.25

Şi frecvenţa examinǎrilor de tomografie computerizatǎ per tip de procedurǎ pǎstreazǎ aceeaşi

distribuţie ca în anii precedenţi, examinǎrile în regiunea capului având cea mai mare frecvenţǎ

(46.1%), urmate la distanţǎ mare de examinǎrile abdomenului (15.3%), toracelui (13.9%) şi

pelvisului (8.2%). Se remarcǎ o creştere a numǎrului de raportǎri pentru diferite alte codificǎri

privind examinǎrile CT, precum abdomen şi pelvis, trunchi (torace+abdomen+pelvis), torace şi


abdomen, cap şi trunchi, etc, deşi aceste codificǎri nu sunt cuprinse în ordinele MS menţionate

mai sus, dar sunt intens utilizate în practicǎ. Graficul frecvenţei de examinare CT pe grupe de

vârstǎ evidenţiazǎ, la modul global, o proporţie de 2.6% pentru pacienţii pediatrici (cu rezerva cǎ

principalii furnizori de servicii de radiologie pentru copii din Bucureşti nu au raportat datele

privind expunerea medicalǎ), 22.2% pentru pacienţii cu vârste între 16 şi 40 de ani, şi 75.2%

pentru pacienţii din grupa de vârstǎ de peste 40 de ani. Pentru pacienţii pediatrici, frecvenţe

relativ mai mari sunt pentru examinǎrile capului, coloanei cervicale şi membrelor, iar pentru

grupa de vârstǎ 16-40 ani sunt mai frecvente examinǎrile capului şi coloanei cervicale. Pentru

grupa pacienţilor de peste 40 de ani se remarcǎ investigaţiile mai complexe care cuprind diferite

regiuni ale corpului (cap şi torace+abdomen sau cap şi abdomen+pelvis, etc). În ceea ce priveşte

distribuţia examinǎrilor CT în funcţie de genul pacienţilor, se constatǎ o frecvenţǎ echilibratǎ la

nivel global, 50.1% bǎrbaţi şi 49.9% femei. Examinǎrile CT în regiunea cervicalǎ (56.5%), cap şi

coloana cervicalǎ (57.6%) sau cap şi trunchi (59.4%) sunt mai frecvente în cazul bǎrbaţilor, iar

examinǎrile din regiunea pelvisului (56.1%), abdomenului şi trunchiului (51.8%), dar şi

examinǎrile sinusurilor (59.7%) sunt mai frecvente în cazul femeilor.

Valorile medii ale produsului dozǎ-lungimea scanatǎ (DLP) şi dozele efective medii per tip de

examinare CT sunt prezentate în Tabelul 4.

Tabel 4. Valorile DLP medii şi dozele efective medii per tip de examinare CT

Localizare/ Cod examimare DLP mediu (mGy x cm)

Doza efectiva (mSv)

Cap C 993 ± 99 2.09 ± 0.29

Sinusuri S 358 ± 36 0.75 ± 0.11

Coloana cervicala CC 515 ± 52 3.04 ± 0.43

Coloana toracala CT 460 ± 46 6.44 ± 0.90

Coloana lombara CL 733 ± 73 10.27 ± 1.44

Torace T 728 ± 73 10.19 ± 1.43

Abdomen A 1033 ± 103 15.49 ± 2.17

Pelvis P 763 ± 46 11.44 ± 1.60

Extremitati E 466 ± 47 0.47 ± 0.07

Torace+Abdomen TA 1917 ± 192 28.75 ± 4.02

Abdomen+Pelvis AP 1917 ± 192 28.76 ± 4.03

Trunchi TR 2598 ± 260 38.97 ± 5.46

Coloana Cervicala +Cap CCC 1254 ± 125 5.02 ± 0.70

Coloana Cervicala + Torace CCT 1920 ± 192 19.01 ± 2.66

Cap+Gat+Torace CCCT 3900 ± 390 28.47 ± 3.99

Cap+Torace+Abdomen CTA 2902 ± 290 31.92 ± 4.47

Cap+Trunchi CTAP 2779 ± 278 33.35 ± 4.67

Cap+Abdomen+Pelvis CAP 2516 ± 252 27.68 ± 3.87

Pentru procedurile de radiologie intervenţionalǎ raportate, frecvenţa cea mai mare o au proceduri

cardiologice, urmând aceeaşi tendinţa ca şi în anii precedenţi. Din analiza frecvenţelor, se

observǎ cǎ ponderea cea mai mare o are coronarografia (45.3%), urmatǎ de angioplastia

coronarianǎ PTCA (19.8%), angiografia membrelor inferioare (6.2%), urmate de procedurile

intervenţionale noncardiologice, respectiv procedurile ortopedice (4.8%). Valorile medii DAP şi

dozele efective medii per tip de procedurǎ, estimate pe baza datelor raportate sunt prezentate în

Tabelul 5. Din datele raportate, 94% dintre procedurile RX intervenţionale sunt efectuate pentru

pacienţi cu vârsta mai mare de 40 de ani, 5.3% pentru pacienţii din categoria de vârstǎ 16-40 ani


şi doar 0.7% dintre pacienţi sunt sub vârsta de 15 ani. Pentru categoria de vârstǎ 16-40 ani, se

remarcǎ o pondere mai ridicata în cazul procedurilor non-cardiologice, respectiv procedurile

ortopedice (31.6%) şi urologice (25.7%), dar şi nucleoplastiile (22.9%), iar din categoria

procedurilor cardiologice, angiografia cerebralǎ (15.8%). Din punctul de vedere al distribuţiei

procedurilor intervenţionalǎ în funcţie de genul pacienţilor, 62.2% din numǎrul total de proceduri

sunt efectuate asupra bǎrbaţilor, 59.1% fiind proceduri cardiologice.

Aceleaşi tendinţe ca şi în anii precedenţi prezintǎ şi examinǎrile RX dentare, 64.1% dintre

acestea fiind radiografii intra-orale/retroalveolare, iar 33.8% panoramice. Un procent foarte mic

de raportǎri (0.4%) apare pentru tomografiile dentare / examinǎrile 3D. Distribuţia pe grupe de

vârstǎ evidenţiazǎ ca pacienţii pediatrici reprezintǎ 8.9% din totalul pacienţilor, iar celelalte douǎ

grupe de vârstǎ au o pondere egalǎ (45.7%, respectiv de 45.4%). Pacienţii bǎrbaţi reprezintǎ

47.3% din numǎrul total de examinǎri, iar pacienţii femei 52.7%, pǎstrând aceleaşi tendinţe ca şi

în anii precedenţi. Dozele medii estimate pentru investigaţiile dentare sunt de 0.74 µSv pentru

expunerea dentarǎ intraoralǎ, de 6.96 µSv pentru expunerile panoramice şi respectiv 18.6 µSv

pentru tomografia dentarǎ/3D.

Tabel 5. Valorile medii DAP şi dozele efective medii per tip de procedurǎ de radiologie

intervenţionalǎ Proceduri in functie de localizare

Cod procedura DAP mediu (mGy x cm²)

Doza efectiva (mSv)

Coronarografie C1 55.07 ± 13.77 14.32 ±3.87

Ventriculografie V1 82.06 ± 20.51 21.33 ± 5.76

Angiografie cerebrala A1 106.92 ± 26.73 9.30 ± 2.51

Angigrafie carotidiana A2 26.38 ± 6.59 2.29 ± 0.62

Angiografie abdominala A3 35.50 ± 8.87 9.23 ± 2.49

Angiografie pelvina A4 36.65 ± 9.16 9.53 ± 2.57

Angiografie membre inferioare A5 14.75 ± 3.69 1.48 ± 0.40

Angiografie membre superioare A6 5.04 ±1.26 0.50 ± 0.14

Implant stimulator cardiac IS 9.14 ± 2.28 2.38 ± 0.64

Alte angiografii A7 46.19 ± 11.55 12.01 ± 3.24

Flebografie F 35.53 ± 8.88 7.11 ± 1.92

Angioplastie coronariana (PTCA) Ap1 89.41 ± 22.35 23.25 ± 6.28

Angioplastie carotidiana Ap2 28.11 ± 7.03 7.31 ± 1.97

Angioplastie periferica Ap4 33.97 ± 8.49 6.79 ± 1.83

Valvuloplastie Vp 23.23 ± 5.81 4.65 ± 1.25

Embolizare cerebrala EC 54.64 ± 13.66 14.21 ± 3.84

Embolizare periferica EP 45.83 ± 11.46 11.92 ± 3.22

Embolizare abdominala EA 39.85 ± 9.96 10.36 ± 2.80

TIPSS TIPSS 9.08 ± 2.27 2.36 ± 0.64

Nucleoplastie Np 2.83 ± 0.71 0.57 ± 0.15

Proceduri urologice U3 7.15 ± 1.79 1.29 ± 0.35

Proceduri ortopedice O 10.72 ± 2.68 1.07 ± 0.29

Din perspectiva sǎnǎtǎţii publice, pentru evaluarea mǎsurilor de radioprotecţie în radiologia de

diagnostic şi intervenţionalǎ şi optimizarea expunerilor medicale, este util sǎ se estimeze dozele

efective colective pentru fiecare tip de procedurǎ, exprimate în om·mSv, pe baza dozelor efective


medii per procedurǎ şi a numǎrului de pacienţi care au efectuat aceea procedurǎ. Pe baza datelor

raportate în anul 2015 au fost calculate dozele efective colective pentru toate procedurile

radiologice, contribuţiile principalelor proceduri radiologice de diagnostic şi intervenţionale fiind

prezentate în Fig. 2. Se constatǎ din graficul structurii contribuţiilor dozelor efective colective cǎ

ponderea cea mai însemnatǎ o înregistreazǎ examinǎrile CT în regiunile abdomenului, urmate la

distanţǎ de examinǎrile CT ale toracelui, capului, pelvisului, trunchiului, abdomen+pelvis,

examinǎrile radiografice ale pelvisului, toracelui, coloanei lombare, coronarografia şi

radioscopia toracelui. De remarcat cǎ unele dintre examenele radiologice, deşi au doza efectivǎ

scǎzutǎ per procedurǎ, au o contribuţie importantǎ la doza colectivǎ prin numǎrul mare de

examinǎri (exemplu radiografia toracelui), iar altele, deşi sunt efectuate în numǎr mic,

contribuţia la doza colectivǎ este însemnatǎ (ex. coronarografia). Deşi au fost raportate doar de

un numǎr mic de unitǎţi sanitare, unele examinǎri CT au o contribuţie foarte mare la doza

colectivǎ (de exemplu: CT trunchi, CT Abdomen+Pelvis).

În anul 2015 au fost raportate 14.290 proceduri de diagnostic şi 913 proceduri de tratament de

medicinǎ nuclearǎ, 39% fiind bǎrbaţi şi 61% femei. Din analiza numǎrului de proceduri de

medicinǎ nuclearǎ de diagnostic per tip de procedurǎ se constatǎ cǎ scintigrafia osoasǎ deţine un

procent de 61.5% din totalul procedurilor de medicinǎ nuclearǎ, urmatǎ de scintigrafia tiroidianǎ

(16.9%), PET-CT (7.6%) şi scintigrafia cardiovascularǎ (4.4%). Distribuţia procedurilor de

medicinǎ nuclearǎ pe grupe de vârstǎ, analizatǎ la modul global, aratǎ ca 84.9% sunt pacienţi cu

vârste de peste 40 de ani, 12.2% cu vârste între 16 şi 40 de ani şi doar 2.9% cu vârste de pânǎ în

16 ani. Pentru grupa de vârstǎ sub 16 ani se remarcǎ însǎ o pondere foarte mare pentru

scintigrafia renalǎ cu Tc-99m - DMSA (89.6%) şi DTPA (52.9%) şi scintigrafia hepatobiliarǎ cu

DIPA (92.8%). În ceea ce priveşte distribuţia procedurilor pe grupe de gen, femeile deţin ponderi

importante în cazul scintigrafiei paratiroidianǎ (88.6%), hepatobiliare (84.6%), scintigrafiei

tiroidiene cu I-131 (80.9%) şi Tc-99m (79.8%), funcţiei tiroidiene cu Tc-99m (80.3%) şi I-131

(86.9), limfoscintigrafiei (78.3%) şi scintigrafiei tractului gastrointentinal (76.9%).

125.65

142.59

147.19

171.21

175.29

176.97

199.29

273.43

279.26

447.28

476.63

489.69

515.90

529.17

779.361304.25

0.00 200.00 400.00 600.00 800.00 1000.00 1200.00 1400.00

PTCA

CT Torace+Abd.

Fluoroscopie Gastroduodenal

CT Col. Lombara

Fluoroscopie Torace

Coronarografie

Radiografie Col. lomb. AP

Radiografie Col. lomb. LAT

Radiografie Torace AP

Radiografie Pelvis

CT Abd+Pelvis

CT Trunchi

CT Pelvis

CT Cap

CT Torace

CT Abdomen

Fig. 2. Dozele efective colective exprimate în om·mSv/1000 de locuitori pentru principalele

proceduri radiologice de diagnostic şi intervenţionale


Dozele efective medii calculate pe baza datelor raportate pentru principalele tipuri de proceduri

de medicinǎ nuclearǎ de diagnostic sunt prezentate în Tabelul 6. Pentru PET-CT valoarea dozei

efective este estimatǎ atât din contribuţia datǎ de procedura de medicinǎ nuclearǎ cât şi din doza

efectivǎ datoratǎ examinǎrii CT. Din aceste considerente, doza efectivǎ medie pentru

investigaţiile PET-CT este cea mai însemnatǎ dintre toate procedurile de medicinǎ nuclearǎ de

diagnostic, fiind de 13.84 ± 3.74 mSv.

Tabel 6. Dozele efective medii pentru procedurile de medicinǎ nuclearǎ de diagnostic

Examinare

Radionuclid

Forma chimica

Cod procedura

Activitate administrata MBq Doza efectiva

mSv medie minima maxima

Scintigrafie tiroidiana 99mTC pertechenat ST1 123 74 350 1.72 ± 0.46

Scintigrafie tiroidiana 131I Nal ST2 2 1 3 0.13 ± 0.03

Scintigrafie functie tiroidiana (iodocaptare) 131I Nal ST3 2 1 3 0.12 ± 0.03

Scintigrafie functie tiroidiana (iodocaptare) 99mTC pertechenat ST4 112 109 116 1.57 ± 0.42

Sccintigrafie pulmonara perfuzie 99mTC SP1 127 100 222 1.39 ± 0.38

Scintigrafie cardiovasculara 99mTC MIBI SV3 524 486 1230 4.72 ± 1.27

Scintigrafie cardiovasculara 99mTC tetrofosmin SV4 641 600 641 4.87 ± 1.31

Scintigrafie renala 99mTC DTPA SR2 188 80 770 0.92 ± 0.25

Scintigrafie renala 99mTC DMSA SR4 75 25 100 0.66 ± 0.18

Scintigrafie hepatobiliara 99mTC pertechenat SH1 370 370 370 3.33 ± 0.90

Scintigrafie hepatobiliara 99mTC DIPA SH2 90 90 111 0.81 ± 0.22

Scintigrafie osoasa 99mTC pertechenat SO1 600 600 600 3.42 ± 0.92

Scintigrafie osoasa 99mTC MDT SO2 579 300 680 3.30 ± 0.89

Scintigrafie osoasa 99mTC HDP SO3 614 555 764 3.50 ± 0.95

Tract gastrointestinal 99mTC pertechenat SG1 469 400 707 4.22 ± 1.14

Altele(specificati) 99mTC tetrofosmin SA 140 37 629 1.29 ± 0.34

Limfoscintigrafie 99mTC NANOCOL SL1 65 37 100 0.58 ± 0.16

Scintigrafie Paratiroidiana 99mTC MIBI SA1 602 790 5.42 ± 1.46

Din analiza graficului structurii contribuţiilor dozelor efective colective estimate pentru

procedurile de medicinǎ nuclearǎ de diagnostic (Fig. 3) se remarcǎ o pondere deosebit de

importantǎ a scintigrafiei osoase cu Tc99m

MDT/HDP (cod procedurǎ SO2/SO3) şi a

examinǎrilor PET-CT, urmate la distanţǎ mare de scintigrafiile cu Tc99m

: cardiovascularǎ (SV3),

tiroidianǎ (ST1), a tractului gastrointestinal (SG1) şi paratiroidianǎ (SA1).


Fig. 3. Dozele efective colective exprimate in om·mSv/1000 locuitori pentru principalele

proceduri de medicinǎ nuclearǎ de diagostic

Au fost raportate 727 de cazuri de tumori maligne ale tiroidei, 160 de cazuri de hipertiroidism şi

26 de cazuri de limfoame care au fost tratate prin proceduri de medicinǎ nuclearǎ, 71.3% dintre

aceste cazuri fiind femei. În ceea ce priveşte distribuţia pe grupe de vârstǎ, 44.5% reprezintǎ

procedurile de tratament pentru grupa de vârstǎ 16-40 ani şi 54.0% pentru grupa de vârstǎ de

peste 40 de ani.

Un numǎr de 18.781 de proceduri de radioterapie efectuate cu instalaţii de telecobaltoterapie,

acceleratoare liniare şi instalaţii de RX-terapie au fost raportate în anul 2015. Analizând

distribuţia procedurilor în funcţie de tipul instalaţiilor de radioterapie, se constatǎ o pondere

ridicatǎ pentru radioterapia cu acceleratoare liniare a tumorilor ginecologice, mamare, ale

capului şi gâtului, pulmonare şi rectale, dar şi telecobaltoterapia tumorilor mamare, ale capului şi

gâtului şi tumorilor pulmonare. Distribuţia acestora pe grupe de vârstǎ evidenţiazǎ cǎ 92.7% din

cazuri aparţin grupei de vârstǎ de peste 40 de ani şi 6.8% grupei de vârstǎ 16-40 ani, distribuţia

în funcţie de genul pacienţilor fiind de 44.1% bǎrbaţi şi 55.9% femei. Doza medie în volumul

ţintǎ pentru toate procedurile de teleterapie raportate este de 40 Gy, doza minimǎ medie fiind de

26 Gy, iar doza maximǎ medie de 52 Gy. Totodatǎ au fost raportate 618 tratamente de

brahiterapie HDR şi manualǎ pentru tumori ginecologice, 76.9% dintre acestea fiind pentru

paciente cu varste de peste 40 de ani şi 22.6% pentru paciente din grupa de vârstǎ 16-40 ani,

existând însǎ şi 3 paciente cu vârsta sub 16 ani. Doza medie administratǎ a fost de 14.33 Gy

pentru tratamentele HDR/manual, cu o dozǎ minimǎ de 7 Gy şi o dozǎ maximǎ de 22.5 Gy.

Nivelurile de doză de referinţă în diagnostic

În vederea stabilirii nivelurilor de doză de referinţă (DRL) în diagnostic, în anul 2015 a fost

efectuat un studiu la nivel naţional pe tema „Dezvoltarea DRL în diagnostic la examinările CT”.

Astfel a fost elaborată şi distribuită prin LIR DSP teritoriale metodologia privind înregistrarea şi

raportarea datelor necesare stabilirii nivelurilor de referinţă pentru examinările CT, inclusiv a

formularelor de lucru pentru fiecare instalaţie CT participantă la studiu.

Înregistrarea şi colectarea datelor necesare stabilirii DRL pentru examinările CT s-a desfăşurat în

perioada iunie-septembrie 2015 pentru cinci tipuri de examinări CT, cele mai frecvente conform

studiilor internaţionale, respectiv: cap, torace, abdomen, abdomen + pelvis şi trunchi. La această

acţiune au participat un număr de 60 de instalaţii de tomografie computerizată, 25 din sistemul

de stat şi 35 din sistemul privat, cu un consum radiologic anual diferit. Astfel au participat 6

unităţi sanitare care au pe an sub 1.000 de pacienţi examinaţi CT, 46 de unităţi cu un consum


radiologic CT anual cuprins între 1.000 şi 10.000 de pacienţi şi 8 unităţi sanitare cu un consum

radiologic CT anual de peste 10.000 de pacienţi.

Graficele privind numărul de slice-uri al instalaţiilor de tomografie computerizată participante la

studiu, producătorii şi anul de fabricaţie al acestora sunt prezentate în Fig. 4.

Numărul total de pacienţi examinaţi CT a fost 8182, dintre care 3876 bărbaţi şi 4306 femei. Din

punctul de vedere al calităţii imaginilor radiologice, toate examinările CT au fost considerate de

către medicii radiologi ca fiind “foarte bune” sau „ calitate imagine radiologică mai mult decât

necesară”.

Rezultatele studiului privind DRL pentru examinările CT sunt prezentate în Tabelul 7, urmând

ca aceste rezultate să fie adoptate printr-un ordin MS, ca niveluri de doză de referinţă pentru

examinările CT.

Fig.24. Numărul de slice-uri, producătorii şi anul de fabricaţie al instalaţiilor de tomografie

computerizată


Tabel 7. Rezultatele studiului la nivel naţional privind nivelurile de doză de referinţă în

diagnostic pentru examinările CT

Tip examinare

Gen pacient

Varsta

pacient

medie

Inaltime

pacient

medie

Greutate

pacient

medie

Diametru

efectiv pacient

mediu

CTDIvol (mGy) DLP total (mGy cm)

M F Media Mediana

(50%)

Al 3-lea sfert

(75%)

Media Mediana

(50%)

Al 3-lea sfert

(75%)

Cap Native 476 633 61 167 74 23.71 49.5 51.8 59.7 841 833 1021

Contrast 226 317 58 167 75 23.77 57.2 52.4 62.5 1616 1366 1988

Torace Native 386 289 60 166 78 24.95 9.6 7.2 11.3 398 328 517

Contrast 628 443 60 169 77 24.25 14.1 10.5 17.7 1048 854 1412

Abdomen Native 143 159 62 163 74 29.38 11.1 10.4 14.6 406 311 519

Contrast 432 421 61 168 75 23.72 14.8 11.7 16.2 1389 1202 1855

Abdomen+Pelvis Native 187 307 60 167 80 24.16 11.5 10.3 14.8 610 564 808

Contrast 640 820 60 168 76 23.85 14.1 11.6 15.7 1620 1410 2108

Trunchi Native 192 222 60 172 78 23.94 12.5 11.7 15.4 734 703 999

Contrast 566 695 60 168 77 23.15 14.3 11.6 15.7 1789 1484 2340

Concluzii

Dozele efective medii pentru examinările radiologice şi de tomografie computerizată obţinute la

nivelul întregii ţări în anul 2015 sunt situate, prin comparaţie cu rezultatele studiului

DoseDataMed DDM2 (2012) publicate în Radiation Protection Report No. 180 (2014), peste

dozele efective mediile europene. Aceasta evidenţiază o colaborarea slabă între medicii

radiologi, asistenţii medicali de radiologie/operatori şi fizicienii medicali în vederea optimizării

protocoalelor de expunere în cazul examinărilor radiologice şi de tomografie computerizată, iar

această situaţie trebuie remediată cât mai curând posibil.

Trebuie stabilite la nivelul întregii ţări şi publicate cât mai curând nivelurile de doză de referinţă

în diagnostic, fiecare Laborator de radiologie având obligaţia să-şi compare valorile medii ale

dozelor efective / DAP /DLP (după caz) cu nivelurile de referinţă şi în cazul depăşirii constante a

acestor niveluri să îşi optimizeze protocoalelor de expunere.


MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE

CONFORM LEGII 458/2002

Dr. chim. Mihaela Bragea, Dr. Alexandra Cucu, Dr. fiz. Toro Laszlo

Obiectivul principal este evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante prin

ingestia apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin contaminări accidentale

ale acestora.

Obiectivele specifice:

Realizarea unei supravegheri la nivel naţional a conţinutului radioactiv natural al apei

potabile şi depistarea eventualelor contaminări radioactive.

Identificarea tipului de contaminare şi cuantificarea nivelului de contaminare în vederea

evaluarii dozelor implicate în iradierea populaţiei şi a instituirii unor măsuri de protecţie

radiologică.

Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu completările din Legea 124/2010 în care sunt

înscrişi parametrii indicatori de calitate a apei potabile:

Parametrii indicatori de radioactivitate Valori

Alfa global 0.1 Bq/l

Beta global 1

Tritiu 100 Bq/l

Doza efectiva 0.1 msv/an

Au fost analizate un total de 1408 probe de ape potabile de pe întreg teritoriul României şi au

fost efectuate 2914 analize radioactivitate (1408 alfa global, 1408 beta global şi 98 tritiu),

nefiind nici o probă neconformă.

Calitatea apei potabilă a fost monitorizată prin parametrii α şi β global. Aceste valori se păstrează

sub valorile de intervenţie de 0.1 Bq/l pentru alfa global şi 1 Bq/l pentru beta global, asigurând

conformitatea cu valoarea parametrului indicator de calitate, doza totală de 0.1 mSv pe an,

stipulată în lege. Deasemeni valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE

Cernavoda s-au situat sub 100 Bq/l.


SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂȚII APEI POTABILE ȘI ALIMENTULUI

CONFORM CERINȚELOR EUROATOM

Dr. chim. Mihaela Bragea, Dr. Alexandra Cucu, Dr. fiz. Toro Laszlo

Rezultatele sunt bazate pe prelucrarea datelor raportate de 18 Laboratoare de Igiena Radiaţiilor

din Direcţiile de Sănătate Publică judeţene care au desfăşurat această activitate în cadrul

programului naţional privind sănătatea în relaţie cu mediul, conform metodologiei unitar

aplicate.

Au fost analizate 2125 probe, din care 1408 probe de apă, 407 probe de aliment, 103 probe

de lapte şi 52 probe dietă mixtă. Au fost efectuate 4373 determinări radioactive din care

2914 pentru apă, 351 pentru lapte, 98 pentru dietă mixtă şi 1055 pentru aliment.

Calitatea apei potabile a asigură conformitatea cu valoarea parametrului indicator de calitate,

doza totala de 0.1 msv pe an. Valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE

Cernavoda s-au situat sub 100 Bq/l. Din determinările efectuate în anul 2014, în apa potabilă sau

aliment, pe teritoriul Romaniei nu a fost evidenţiată nici o contaminare care să conducă la o

creştere semnificativă a dozei prin ingestie.


INFORMAREA ŞI EDUCAREA PENTRU SĂNĂTATE ÎN DOMENIUL

RADIAŢIILOR IONIZANTE - 2015

Dr. Rita Burkhardt, fiz. Teodora Dan

Introducere

Studiul “Informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul radiaţiilor ionizante” se desfăşoară

în cadrul Programului Naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi

muncă - Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante.

Obiectivul general al studiului îl constituie protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor

asociate radiaţiilor ionizante prin activităţi de informare, educare, comunicare privind sănătatea

în relaţie cu factori determinanţi din mediu.

În vederea creşterii nivelului de cunoştinte a populaţiei privind sănătatea în raport cu radiaţiile

ionizante şi formarea/dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea s-au

stabilit ca obiective specifice informarea cu privire la noţiunile generale despre radiaţii ionizante

şi efectele lor asupra sănătaţii, prezentarea măsurilor necesare de radioprotecţie, precum şi

informarea şi educarea în scopul prevenirii anxietăţii relativ la radiaţiile ionizante.

Metoda folosită

Pe parcursul anului 2015, studiul privind informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul

radiaţiilor ionizante s-a focalizat pe grupuri reprezentative ale populaţiei: elevii din scoli şi licee

şi pacientii expusi medical la radiatii ionizante.

Activităţile de educare sanitară, în domeniul radiaţiilor ionizante, adresate elevilor s-au

desfăşurat pe baza protocoalelor de colaborare încheiate de Laboratorul Igiena Radiaţiilor din

cadrul Centrului Regional de Sănătate Publică Cluj cu şcolile participante. În vederea atingerii

obiectivelor specifice ale studiului s-au parcurs următoarele etape stabilite de comun acord cu

cadrele didactice.

1. Încheierea protocoalelor de colaborare cu unităţile de învăţământ reprezentative din Cluj-

Napoca;

2. Distribuirea chestionarelor pentru evaluarea nivelului de cunoştinţe ale elevilor din

şcolile participante;

3. Centralizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute în urma aplicării chestionarelor pentru

evaluarea nivelului de cunoştinţe ale elevilor din şcolile participante;

4. Distribuirea la clasă a pliantelor informative „Trăim cu radiaţiile” şi „Efectele radiaţiilor

asupra sănătăţii”, urmate de prezentări orale;

5. Elaborarea şi distribuirea chestionarelor de evaluare finală a activităţii de informare şi

educare a elevilor;

6. Centralizarea şi interpretarea rezultatelor activităţii de informare şi educare a elevilor din

şcolile participante pe parcursul anului şcolar 2014-2015;

7. Diseminarea în şcolile participante a rezultatelor activităţii de informare şi educare a

elevilor;

8. Evaluarea activităţilor de informare şi educare a elevilor in colaboare cu cadrele

didactice;

9. Completarea materialelor informative pentru elevi în funcţie de feedback-ul primit în

urma evaluării rezultatelor chestionarului de evaluare finală;

10. Planificarea activităţilor de informare şi educare sanitară viitoare în colaborare cu

profesorii de clasă.


Materialele utilizate în cadrul studiului au cuprins chestionare iniţiale pentru evaluarea nivelului

de cunoştinţe ale elevilor, pliante informative referitoare la noţiuni generale despre radiaţii

ionizante, efectele lor asupra sănătăţii şi măsuri de radioprotecţie, cat şi chestionare de feedback

destinate evaluării activităţilor de informare şi educare pentru sănătate.

Educarea pentru sănătate a pacienţilor potenţial expusi la radiaţii s-a desfaşurat în două etape:

documentarea în vederea elaborării materialelor informative si planificarea activităţilor de

informare a pacienţilor din unităţile radiologice reprezentative din oraşul Cluj-Napoca.

Rezultate şi discuţii

Rezultate obţinute în anul şcolar 2014-2015

Pe parcursul anului scolar 2014-2015 activităţile studiului s-au desfăşurat în două şcoli

reprezentative din Cluj-Napoca: Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” şi Şcoala Gimnazială “Liviu

Rebreanu”, respectând protocoalele de colaborare incheiate cu şcolile participante, în urma

acordului Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj.

Gupul ţintă a fost stabilit de comun acord cu cadrele didactice, fiind format din elevii claselor

VIII-a si a XII-a din şcolile participante. Această alegere, bazată pe experienţa anilor precedenţi,

a urmărit transmiterea eficientă a informaţiilor pentru sănătate în domeniul radiaţiilor ionizante

care să completeze noţiunile de fizică atomică şi nucleară predate de către profesori la clasă.

Numărul total al elevilor participanţi la studiu pe parcursul anului şcolar 2014-2015 a fost de

120.

Rezultatele interpretarii chestionarelor iniţiale de evaluare a nivelului cunoştinţelor elevilor

privind radiaţiile ionizante, s-au centralizat şi sunt prezentate în figurile 1-4.

Fig.1–Răspunsurile la întrebarea “Ce înţelegeţi prin cuvântul radiaţie?

Daţi câteva exemple de radiaţii"

În urma analizării răspunsurilor la întrebarea de mai sus s-a constatat că elevi participanţi

definesc cuvântul radiaţie ca fiind o undă, rază, energie, particule sau “ceva dăunător”.

Referitor la exemple de radiaţii, centralizarea răspunsurilor elevilor a dus la următoarele

rezultate: 38 % dintre elevi dau exemple de radiatii electromagnetice generate de echipamentele

de telefonie mobilă şi computer; 21% dintre exemple sunt radiaţiile solare şi rX; un procent de

26% dintre elevi au variante multiple de răspuns, care includ atât radiaţii ionizante, cât şi

neionizante; iar 15% nu completează definiţia radiaţiei cu exemple.

În concluzie, predomină răspunsurile care conţin exemple de radiaţii de natură electromagnetică

neionizante.


Fig.2-Răspunsurile la întrebarea

"Ce efecte au radiaţiile ionizante asupra corpului uman?"

Se observă că majoritatea elevilor consideră că radiaţiile ionizante produc efecte negative asupra

organismului uman, un procent foarte scăzut identifică beneficiile medicale ale acestora.

Principalele efecte negative specificate de elevi au fost: boli grave, cancer.

Fig.3-Răspunsul la întrebarea chestionarului

“Daţi 2-3 exemple de surse de radiaţii ionizante la care omul este expus în viaţa de zi cu zi”

Se observă că aproape jumătate dintre elevi dau exemple de radiaţii neionizante, ceea ce

înseamnă că nu fac diferenţa între cele două tipuri de radiaţii, ionizante şi neionizante.

Fig.4-Răspunsul la întrebarea "Pentru restaurarea şi protejarea obiectelor de artă se foloseşte

metoda iradierii cu radiaţii gamma (radiaţii ionizante). Ce alte aplicaţii ale radiaţiilor ionizante

cunoaşteţi?"


Centralizarea răspunsurilor la întrebarea de mai sus arată că mai mult de jumătate dintre elevii

participanţi la studiu nu cunosc aplicaţiile radiaţiilor ionizante.

Având la bază interpretarea rezultatelor de mai sus, următoarea etapă a activitătilor de informare

şi educare sanitară a elevilor a constat în distribuirea pliantelor informative “Trăim cu radiaţiile”

şi “Efectele radiaţiilor asupra sănătăţii”, urmată de prezentări orale.

În vederea îmbunătăţirii activităţii viitoare, s-a solicitat feedback din partea elevilor privind

calitatea materialelor informative, gradul de atractivitate al acestora, măsura în care informaţiile

transmise au fost interesante şi utile şi accesibilitatea limbajului folosit în transmiterea acestor

informaţii.

În urma aplicării chestionarelor de evaluare finală s-a constat faptul că majoritatea elevilor

consideră informaţiile privind radiaţiilor ionizante sunt utile şi interesante, calitatea materialelor

informative distribuite fiind considerată de majoritatea bună/foarte bună şi uşor de înteles.

Concluzii

Rezultatele obţinute prin aplicarea chestionarelor initiale de evaluare a cunostinţelor s-au

observat următoarele:

pentru majoritatea elevilor cunoştinţele referitoare la radiaţii sunt confuze - nu deosebesc

tipurile de radiaţii ionizante de cele neionizante şi sunt familiarizaţi doar cu radiaţiile

electromagnetice neionizante;

majoritatea elevilor consideră că radiaţiile ionizante produc efecte negative asupra

organismului uman, un procent foarte scăzut identifică beneficiile medicale ale acestora;

În urma interpretării chestionarelor de evaluare finală rezultă că majoritatea elevilor consideră că

informaţiile oferite în cadrul activităţilor de informare şi educare sanitară, cu privire la noţiunile

generale despre radiaţii ionizante, efectele lor asupra sănătăţii, măsurilor necesare de

radioprotecţie, sunt interesante, utile, uşor de înţeles, iar modul de prezentare al informaţiilor a

fost apreciat ca fiind atractiv şi relevant.

Aspectele rămase neclare sau care ar trebui incluse în următoarele activităti de informare şi

educare pentru sănătate se referă la abordarea mai detaliată a efectelor radiaţiilor asupra sănătăţii,

prevenirea/evitarea iradierii, iradierea naturală si artificială la nivel local.

Rezultatele obţinute în urma activităţilor de informare şi educare pentru sănătate în domeniul

radiaţiilor ionizante desfăsurate pe parcursul anului 2015 subliniază următoarele aspecte

importante:

Materialele informative sunt foarte utile în lărgirea orizontului de cunoştinţe privind radiatiile

ionizante, precum şi pentru atingerea obiectivelor specifice ale informării şi educării pentru

sănătate a viitoarei generaţii de adulţi, schimbarea şi/sau întărirea atitudinilor corecte şi implicit

adoptarea unor comportamente favorabile sănătăţii.


Necesitatea şi oportunitatea continuării activităţilor de informare şi educare în domeniul

radiaţiilor ionizante în rândul elevilor si îmbunătăţirea materialelor informative adresate lor;

Extinderea activităţilor de informare şi educare sanitară la populaţia adultă, în special la pacienţii

expuşi medical la radiaţii ionizante.

Bibliografie:

1. Legea 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul

activităţilor nucleare, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.552 din 27 iunie

2006.

2. HG 1414/18.11.2009 - pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea INSP.

3. Ordinul MS nr. 422 din 29 martie 2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a


4. Ordinul MS nr. 386 din 31 martie 2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a


5. Cătălin Tufănaru, Luminiţa Barbu, Lena Enciu Elaborarea materialelor de informare şi

educare pentru promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, - Şcoala Naţională de Sănătate

Publică şi Management Sanitar Bucureşti, 2006

CAPITOLUL VI

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ŞI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR ASOCIATE

FACTORILOR DE RISC ALIMENTARI

In cadrul Programelor Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2015 şi 2016, Programul

naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă – Domeniul

„Protejarea sănătăţii publice prin prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc alimentari

şi de nutriţie” a cuprins în anul 2015 o serie de activităţi care s-au desfăşurat la nivel naţional şi

au avut ca obiective generale:

Evaluarea stării de nutriţie a populaţiei: supravegherea stării de nutriţie şi a alimentaţiei

populaţiei;

Evaluarea statusului de iod în rândul populaţiei prin determinarea TSH- ului neonatal şi a

ioduriilor la copilul şcolar; monitorizarea consumului de aditivi alimentari.

Monitorizarea calităţii şi valorii nutritive a alimentelor (suplimente alimentare, alimentelor

tratate cu radiaţii ionizante, alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe, ape

minerale naturale îmbuteliate, conţinutul de zaharuri, alimente cu destinaţie nutriţională specială,

concentraţia de iod din sarea iodată pentru consumul uman).

Evaluarea unor factori de risc (biologici, chimici) din alimente: evaluarea riscului chimic şi

bacteriologic al alimentelor cu destinaţie nutriţională specială; rolul alimentului în izbucnirile de

toxiinfecţii alimentare din România.

Evaluarea factorilor de risc din materiale şi obiecte care vin în contact cu alimentele.


EVALUAREA STĂRII DE NUTRIŢIE A POPULAŢIEI

ÎN RELAŢIE CU CONSUMUL ALIMENTAR

Dr. Mariana Vlad, Dr. Zăpîrţan Horaţiu – CRSP Cluj

Numeroase date clinice şi epidemiologice, acumulate în ultimii ani, sugerează rolul esenţial al

alimentaţiei în determinarea bolilor cronice. Factorii nutriţionali sunt consideraţi, după agenţii

infecţioşi, drept cei mai importanţi determinanţi ai îmbolnăvirilor. Conform concluziilor unui

raport OMS şi FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations), o alimentaţie

săracă în grăsimi saturate, în zahăr şi sare, dar bogată în legume şi fructe şi asociată cu activitatea

fizică regulată are efecte profunde asupra mortalităţii şi morbidităţii.

Datele Eurostat arată că tendința generală este aceea de creștere a numărului de cazuri de

obezitate o dată cu avansarea în vârstă. In cazul României, datele publicate de Comisia

Europeană arată că procentul cel mai ridicat al obezilor este înregistrat pentru categoria de vârstă

45-64 de ani (13,7% la femei şi 10,7% la bărbați), identificându-se o ușoară scădere în cazul

populației de peste 65 de ani (10,8% la femei şi 10,5% la bărbați). Protejarea populaţiei împotriva efectelor datorate consumului alimentar inadecvat (supra- sau

subalimentaţie), în special în grupele de populaţie vulnerabile (populaţia cu venituri mici şi

vârstnici), depistarea precoce şi înlăturarea sau limitarea factorilor de risc cunoscuţi, care ar

putea modifica calitatea vieţii şi să afecteze starea de sănătate a populaţiei, trebuie să devină o

ţintă prioritară.

Dezechilibrele alimentare se pot preveni şi corecta prin schimbarea rapidă a factorilor sociali,

economici şi de mediu determinanţi pentru stilul de viaţă al oamenilor. Scopul trebuie să fie

modelarea unor societăţi în care stilurile de viaţă sănătoase legate de dietă şi activitatea fizică să

reprezinte norma, iar scopurile legate de sănătate să fie legate de cele economice, comunitare şi

culturale. Guvernul, societatea civilă, sectorul privat, sectorul medical, la toate nivelurile

(naţional, regional şi local) trebuie să colaboreze în cadrul unor strategii generale privind

sănătatea publică, de ale cărei obiective trebuie ţinut cont cînd se trasează politica economică,

sanitară, ca şi politicile din sfera comerţului, transportului şi urbanizării.

Supravegherea stării de nutriţie şi a alimentației populației în anul 2015 a inclus recomandările

OMS în domeniu:

► Estimarea consumului alimentar la nivel naţional

► Estimarea consumului alimentar la nivel individual

► Investigaţia alimentaţiei, efectuată pe o perioadă de câte 24 de ore (metoda interviului prin

aplicarea unui chestionar)

► indicatori somato-antropometrici şi determinări biochimice (Hb; colesterolemie - HDL-

colesterol, LDL-colesterol; lipide serice; TG serice; electroliţi serici - Ca, Mg, Fe)

Mărimea eşantionului investigat de pe teritoriul României a fost de 1705 de subiecţi. Analiza

lotului pe grupe de vârstă şi sex arată următoarea repartiţie a subiecţilor: 1044 au fost femei

(62,2%) şi 661 bărbaţi (38,8%). Vârsta medie a lotului a fost de 51,7 ± 15,4 ani.

În funcţie de zona de rezidenţă, din totalul populaţiei luate în studiu 768 de persoane au fost din

mediul urban (45%), iar 937 au fost din mediul rural (55%).

Studiul antecedentelor personale patologice (declarate în Fişa de anchetă), în special cele în care

diferitele deficite sau excese alimentare pot să aibă rol principal, au dezvăluit următoarele:

hipertensiunea arteriala a fost cea mai des întâlnită afecţiune la 19,8% din subiecţi, urmată de

dislipidemii la 8,9% din subiecţi şi de diabetul zaharat la 8,3% din subiecţi. Afecţiunile cronice

hepato-biliare au fost inregistrate la 2,7% din subiecţi, în timp ce afecţiunile gastro-intestinale

(gastrite, ulcere, colite) au fost prezente la 4,4% dintre aceştia, toate afecţiunile cronice

evidenţiate, fiind in scădere faţă de anul trecut.


Valoarea TA sistolice peste 140 mmHg a fost depistată la 365 dintre subiecţi (21,4 % din total

subiecti), la 25,7 % dintre bărbaţi şi la 20,4 % dintre femei, în timp ce TA diastolică peste 80

mmHg a fost înregistrată la 26,7 % (436 subiecţi) din care la 29,7% dintre bărbaţi şi la 25,2%

dintre femei.

Înălţimea medie la populaţia masculină investigată a fost de 173±7 cm, iar la femei a fost de

162,8± 6,8 cm. În ceea ce priveşte greutatea medie, aceasta a fost la lotul de bărbaţi de

83,8±15,5kg, iar la femei 71,9 ±14,3 kg.

Calculul IMC a reliefat un procent crescut de supraponderali și obezi. S-a înregistrat un procent

de 43,1% bărbaţi supraponderali și 30% obezi, procent în creştere față de anul 2014 (27,3%), cu

scăderea procentului de normoponderali la 26,9% de la 30,2%. La fel şi la femei, 36,2 % din

eşantionul studiat au fost supraponderale şi 27,2% au fost încadrate la obezitate, procent de

asemenea în creştere față de anul 2014 (31,7% față de 24,7%). În anul 2015 procentul de

normoponderale înregistrat a fost mai mic (36,2% faţă de 40,2%) decât cel din 2014.

Variaţia Indicelui de Masă Corporală la populaţia luată în studiu (%)

2,4

36,2

34,2

27,2

26,9

43,1

30

0

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

IMC <18,5

IMC 18,5-25

IMC 25-30

IMC>30

femei barbati

Indicele abdomino-fesier (IAF) a fost de peste 0,9 la 83,4% dintre bărbaţi (N=551), respectiv de

peste 0,85 la 60,8% dintre femei ( N= 635), cu semnificaţie de sindrom metabolic. Circumferinţa

abdominală (CA) a fost mai mare de 102 cm la 44,9% dintre bărbaţi şi mai mare de 88 cm la

60,8% dintre femei.

Procentul de supraponderali, la bărbaţi, (IMC între 25 şi 30) înregistrează un vârf pozitiv în

2012 şi urmează apoi un trend descrescător, iar la femei este în scădere, înregistrând mici

variaţii. Procentul de obezi (IMC> 30) a înregistrat un vârf valoric în 2013 şi în 2015 la bărbaţi,

iar la femei în 2012 şi 2015.

Analiza datelor biochimice arată că hemoglobina a fost scăzută (sub nivelul valorilor de

referinţă: femei < 11,5g/dl şi bărbaţi < 13g/dl) la 10,1% dintre subiecţi, la 8,4% dintre femei şi

la 11,7% dintre bărbaţi.


Dinamica populaţiei cu indicele de masă corporală cuprins între 25-30 şi peste 30

în intervalul 2011-2015, în procente

25,2

46,443,1 43,1

16,5

24,727,2

31,833,6

31,734,2

26,3 3027,3

28,2

37,2

48,8

25,928,7

40,5

0

10

20

30

40

50

60

2011 2012 2013 2014 2015

obezi % supraponderali%

obeze% supraponderale%

Distribuţia procentuală a subiecţilor ale căror valori ale hemoglobinei şi ale glicemiei nu

se încadrează în valorile de referinţă

15,8

8,4

9,8

11,7

12,8

10,1

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

hemoglobina

glicemie

barbati femei total subiecti

Valori ale glicemiei à jeun peste valorile de referinţă (120 mg/dL) s-au observat la 12,8% din

populaţia generală investigată (9,8% dintre femei şi 15,8% dintre bărbaţi).

Nivelul colesterolului sanguin total la subiecţii incluşi în investigaţie a fost crescut (peste 240

mg/dL) la 22,2% din subiecţi, respectiv la 20,6% dintre bărbaţi şi 23,9% dintre femei, HDL-

colesterolul a fost sub 35 mg/dL la 5,5% dintre subiecţi, respectiv la 8,9 % dintre bărbaţi şi la

2,2% dintre femei, iar LDL colesterol a fost peste 130 mg/dL la 38,8% dintre subiecţi, respectiv

la 40% dintre bărbaţi şi la 38,8% dintre femei. Nivelul lipidelor serice totale peste 800 mg/dL a

fost înregistrat la 18,5% dintre bărbaţi şi la 16,8% dintre femei, respectiv la 17,6% din totalul

populaţiei (la care s-a efectuat această determinare).

Valorile trigliceridelor serice au înregistrat valori crescute (peste limitele de 140 mg/dl) la 41,7%

din totalul subiecţilor, respectiv la 44,8% din bărbaţi şi la 38,6% din femei.


Dacă la majoritatea parametrilor lipidici investigaţi se observă în general o constanţă în

procentajele subiecţilor cu valori care nu se înscriu în valorile de referinţă, la parametrul

trigliceride se observă un trend ascendent, cu un vârf valoric în 2015.

Repartiţia procentuala a subiecţilor cu valori ale metabolismului lipidic

în afara valorilor de referinţă

20,6

8,9

44,8

18,5

40

23,9

2,2

38,6

16,8

37,7

22,2

5,5

41,7

17,6

38,8

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

colesterol HDL col triglic. lipide tot. LDL col

%

barbati femei lot intreg

Repartiţia procentuala a subiecţilor cu valori ale metabolismului lipidic în afara valorilor de

referinţă, în intervalul 2011-2015

20,2 20,318,5

23,4

17,6

7,7

11,58,9

6,4 5,5

17,5 18,5

14,117,6

29,3

3436,6

38,141,7

15,7

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

2011 2012 2013 2014 2015

%

Colesterol HDL-col Lipide totale Trigliceride

Nivelul calciului seric a înregistrat valori sub limitele de referinţă (8 mg/dL) la 3,2% dintre

bărbaţi şi la 3,8% dintre femei, respectiv la 3,5% dintre subiecţii lotului investigat.

Valorile magneziului seric sub 2 mg/dL s-a înregistrat la un procent de 29,5% dintre bărbaţi şi de

32,9% dintre femei, respectiv la 31,2% din lotul total.

Analiza valorilor sideremiei arată că valori sub limita valorilor recomandate de 100μg/dl au fost

notate la un număr mare de subiecţi, în procent de 65,6% dintre femei şi 56,9% dintre bărbaţi. La

61,3% dintre subiecţii întregului lot s-au înregistrat valori scăzute ale Fe seric.


Subiecţii cu electroliţii sanguini sub valorile de referinţă - procentual

3,2

29,5

56,9

3,8

32,9

65,6

3,5

31,2

61,3

0

10

20

30

40

50

60

70

Calcemie Magneziemie Sideremie

barbati femei lot intreg

Aportul energetic şi de macronutrienţi

Lotul investigat a avut o raţie calorică medie uşor sub recomandările energetice din ţara noastră,

singurele depăşiri înregistrându-se la vârstnici, atât bărbaţi cât şi femei (peste 62, respectiv 60 de

ani).

La lotul de bărbaţi analiza aportului energetic arată că la grupa de vârstă 20-45 ani şi 45-62 ani

acesta a fost sub necesităţi, în timp ce la peste 62 de ani a fost cu 12% mai mare decât necesarul.

La lotul de femei din categoria de vârstă 20-45 ani aportul energetic a fost uşor sub necesităţi (cu

mai puţin de 10% mai mic decât recomandări), iar la grupa de vârstă peste 60 de ani au fost

depăşite recomandările cu 18%.

Studiul aportului de grăsimi în raţia alimentară zilnică a pus în evidenţă că la aproape tot lotul

de subiecţi investigaţi aportul de lipide totale a fost crescut la 126,3 ± 65 g/zi în medie la bărbaţi

şi 108 ± 60 g/zi în medie la femei. De asemenea procentul din raţia energetică acoperită de

aportul lipidic a fost foarte mare, ceea ce înseamnă ca o mare parte din raţia energetică a fost

acoperită de grăsimi. Ca valoare medie pe lot raţia energetică acoperită de lipide reprezintă 41%

la bărbaţi şi 39,4% la femei, faţă de 15 - 30% recomandat. La lotul de bărbaţi, din grăsimile

totale consumate zilnic cea mai mare parte au fost reprezentate de grăsimile saturate 44g (36,6%)

şi de grăsimile mononesaturate 48,4 g (41,3%), în defavoarea grăsimilor polinesaturate 25,6 g

(21,8%). Recomandările internaţionale arată că tipurile de grăsimi de mai sus ar trebui să fie în

cantităţi aproximativ egale între ele într-o dietă echilibrată, dar în cazul lotului nostru cantitatea

de grăsimi polinesaturate este la aproape jumătate din necesar, alimentaţia subiecţilor fiind

dominată de acizii graşi saturaţi şi mononesaturaţi. La femei, din consumul mediu de grăsimi

totale, cel de grăsimi saturate a fost de 36,9 g (36,5%), cel de grăsimi mononesaturate a fost de

41,3 g/ zi (40,8%), iar cel de grăsimi polinesaturate a fost de 23,1 g/zi (22,9%). Şi în cazul

lotului de femei consumul de grăsimi polinesaturate a fost insuficient reprezentat în raţie.

Aportul de colesterol total adus de alimentele ingerate de subiecţii din lotul studiat a fost mult

crescut, la bărbaţi fiind de 2,2 ori mai mare decât limita considerată tolerabilă în alimentaţia

omului (300 mg/zi), iar la femei de 1,95 ori mai mare. În medie aportul de colesterol a fost de

658 mg/zi la bărbaţi şi de 586 mg/zi la femei.

Aportul de proteine la lotul de bărbaţi din eşantionul investigat a fost peste recomandări,

notându-se o valoare medie pe lot de 125 ± 59,6 g/zi. Aportul proteic s-a realizat într-o măsură

dublă pe seama proteinelor animale, care în medie pe lot au fost de 86,1 g/zi, faţă de aportul de

proteine vegetale care a fost calculat la o valoare medie pe lot de 38,9 g/zi. Raţia energetică


acoperită de proteine a fost mai mare decât recomandarea nutriţioniştilor, la lotul de bărbaţi

înregistrându-se o valoare medie de 18,7% din raţie faţă de 15% cât este recomandat.

La lotul de femei aportul de proteine totale în raţie a fost crescut faţă de recomandări, cu o

valoare medie de 114,5 ± 54 g/zi. Aportul proteic s-a realizat în mare măsură ca şi la lotul de

bărbaţi pe seama aportului de proteine animale, care în medie pe lot au fost de 70,5 g/zi depăşind

recomandările, în timp ce aportul de proteine vegetale a fost scăzut la mai puţin de jumătatea

celor animale, înregistrând o valoare medie de 33,5 g/zi, ceea ce arată un uşor deficit faţă de

recomandări. Raţia energetică a fost acoperită de proteine în proporţie de 18%, depăşind

recomandările.

Analizând raţia alimentară la populaţia masculină luată în studiu, sub aspectul aportului de

carbohidraţi, s-a observat că aceasta a avut un aport de 286,6 ± 123 g glucide/zi.

Procentul din energie acoperit de glucide în raţia zilnică a fost în medie de 40,3%, mult sub

necesarul de 55% recomandat. La eşantionul de femei luat în studiu s-a observat ca şi la lotul de

bărbaţi, un aport de glucide sub valorile recomandate. Aportul mediu pentru toată populaţia

feminină luată în studiu a fost de 267,2 ± 113 g glucide/zi. Procentul din energie furnizat de

glucide a fost în medie de 43,3% faţă de necesarul recomandat de 55%.

Aportul mediu procentual din energia totală adusă de macronutrienţii din alimentaţia subiecţilor

faţă de recomandări

18,7

41 40,3

17,3

39,443,3

15

30

55

0

10

20

30

40

50

60

% energie proteine % energie lipide % energie glucide

lot masculin lot feminin recomandari

Comparând valorile medii ale principalilor nutrienţilor consumaţi de subiecţii investigaţi, cu

valorile medii recomandate se deceleză principalele dezechilibre ale alimentaţiei acestora. Astfel,

ne apare aportul crescut de grăsimi totale şi proteine totale, cu un raport crescut dintre grăsimile

saturate şi mononesaturate faţă de cele polinesaturate, respectiv dintre proteinele animale şi cele

vegetale şi un aport insuficient de carbohidraţi, foarte asemănător cu anii precedenţi.

În cazul procentului din raţie acoperit de macronutrienţi se poate observa că procentul de energie

acoperit din glucide scade în timp, deşi ar trebui să crească pentru a avea un raport corect în

raţie, în schimb procentele acoperite de proteine şi grăsimi cresc în timp, când ele ar trebui să

scadă.


Procentul mediu din raţia calorică acoperit de principalii nutrienti din meniul populaţiei

în intervalul 2011-2015

36,5 36,538,7 40

41,8

46,5 46,243,3 42,3

40,2

17 17,3 18 17,7 18

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

2011 2012 2013 2014 2015

procent lipide max 30procent glucide min.55procent proteine

Consumul de fibre alimentare în cazul populaţiei luate în studiu a fost mult sub recomandări, atât

la bărbaţi, cât şi la femei (un consum mediu de 11 g/zi).

Aportul alimentar de Ca s-a situat sub valorile recomandate în alimentaţie (1200 mg/zi), fiind de

770 mg/zi la bărbaţi şi de 698 mg calciu/zi în medie la femei.

De asemenea, valoarea medie a aportului de magneziu la bărbaţi a fost sub recomandări,

înregistrându-se un aport mediu de 329 mg/zi, iar la femei a fost şi mai mic, de 284 mg/zi,

situandu-se sub raţia recomandată pe zi (400 mg/zi).

Aportul de fier rezultat pe baza calculului aportului mediu la ambele loturi a fost uşor peste

recomandări (18 mg/zi), fiind de 22,5 mg fier/zi în raţie la bărbaţi şi de 19,8 mg fier/zi la femei.

Aportul de vitamina A la subiecţii luaţi în studiu a fost crescut, ca medie la ambele loturi

aportul a fost de 2,1 mg/zi , crescut faţă de recomandări (1 mg/zi).

Aportul de vitamina B1 s-a înscris în necesarul recomandat, lotul de bărbaţi a avut un aport

mediu de 1,89 mg/zi, iar lotul de femei a avut un aport de 1,53 mg/zi.

Aportul de vitamina B2. La bărbaţi a fost peste raţia recomandată, fiind calculat la 3,04 mg/zi,

iar la femei a fost calculat la 2,91mg/zi.

Din analiza consumului alimentar rezultă că aportul de vitamina C la lotul de bărbaţi a fost

peste cantitatea minimă necesară recomandată de 60 mg/zi, respectiv 77,7 mg vitamina C/zi, iar

la femei a fost de 73,8 mg/zi.

Aportul de seleniu a fost sub recomandări, atât la bărbaţi (consum mediu de 68,7 µg/zi) cât şi

la femei (consum mediu de 58,8 µg/zi). Consumul de sare adaugată în plus în raţie faţă de cea existentă în produsele alimentare a fost de

5,9 ± 3,8 g/zi la bărbaţi şi de 5,2±3,6 g/zi la femei, consum în uşoară creştere faţă de anul 2014.

Aceasta ar duce la un consum total (împreună cu sarea din alimentele procesate) estimat de peste

10 g/zi, ceea ce ar fi dublu faţă de cel recomandat (5 g/zi). Consumul de sare deşi a avut o

tendinţă descrescătoare la mijlocul intervalului studiat, în ultimii ani a înregistrat un trend

crescător.


Consumul mediu de sare in perioada 2011-2015 la

populatia luata in studiu

6,8 6,8

5,2 5,45,9

6,6

5,9

4,64,9

5,2

0

1

2

3

4

5

6

7

8

2011 2012 2013 2014 2015

g/zi (medie)

barbati

femei

Preferinţa pentru carnea roşie şi în special pentru cea de porc (consumată rar doar de 8% dintre

subiecţi) este un obicei alimentar puternic înrădăcinat în cultura noastră.

Frecvenţa consumului de carne şi de preparate de carne

Frecventa consumului de carne (%)

35,8

16,8

69,7

40,5

14,3

31,929,2

3,15,6

8,0

44,4

0,80

10

20

30

40

50

60

70

80

rar 1/sapt 2-3/sapt. zilnic

carne porc

carne pasarepeste

Ca şi în anii precedenţi (2011-2014) s-a înregistrat o relativă scădere a consumului cărnii de porc

şi o înlocuire parţială a acesteia cu carnea de pasăre. De precizat că în perioada 2011-2015

consumul mediu de carne roşie a înregistrat un trend crescător. De asemenea, s-a observat o

scădere a consumului de preparate de carne.


Consumul mediu de carne rosie in perioada

2011-2015 la populatia luata in studiu

92,4 92,7 90

103,1109,5

55,851,1

56,6

66,471,5

0

20

40

60

80

100

120

2011 2012 2013 2014 2015

g/zi (medie)

barbati

femei

Ca un obicei constant a fost consumul foarte redus ca frecvenţă a cărnii de peşte (rar si o dată pe

săptămână - 84,9% din subiecţi). Cantitatea de peşte, deşi insuficient reprezentată în raţie, a

înregistrat un trend crescător.

Consumul mediu de peste in perioada

2011-2015 la populatia luata in studiu

20,2

26,9

33,2

28,7 28,2

14,516,8

25,5

30,7 31,4

0

5

10

15

20

25

30

35

2011 2012 2013 2014 2015

g/zi (medie)

barbati

femei

Frecvenţa consumului de grăsimi la lotul în studiu arată la un procent relativ mic din populaţie

(11,4%) folosirea grăsimilor saturate (unt+untură) în mod zilnic şi consumul uleiurilor vegetale

ce conţin grăsimi mono şi polinesaturate cu o frecvenţă zilnică de către 75 % din subiecţi.

Prezenţa lactatelor în raţia alimentară arată că acestea sunt alimente preferate de un număr mare

de subiecţi. Frecvenţa consumului a arătat că majoritatea subiecţilor se încadrează la un consum

de 2-3 ori pe săptămână (39,3%) şi zilnic (29,2%). Brânzeturile au fost consumate cu o frecvenţă

de 2-3 ori pe săptămână de un procent de 50,5% dintre subiecţi şi zilnic de 36,8% dintre aceştia.

Consumul de ouă de 2-3 ori pe săptămână a fost prezent la 58,8% dintre subiecţi, o dată pe

săptămână la 23,6%, şi zilnic la 9,3% dintre subiecţi.

Frecvenţa consumului de legume şi fructe a fost destul de adecvată, lotul de subiecţi a avut un

consum mai frecvent de fructe, dar tot insuficient cantitativ, astfel cei mai mulţi dintre subiecţi,

55,4% au consumat fructe zilnic, iar 27,2% au consumat de 2-3 ori pe săptămână, dar şi rar de

10,9% din subiecţi. Consumul mediu de legume şi fructe în perioada 2011-2015 a fost insuficient

reprezentat în raţie.


Pâinea a rămas alimentul ce apare zilnic în raţia a 89,3 % dintre subiecţi. De precizat că aportul

de pâine în perioada analizată a înregistrat un trend descrescător. Mălaiul a fost consumat de 2-3

ori pe săptămână de 24,7% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână în procent de 30%.

Consumul mediu de paine in perioada 2011-2015 la

populatia luata in studiu

298,9278,8

248233,5

245,1

219,5 214,6195 186,8 191,1

0

50

100

150

200

250

300

350

2011 2012 2013 2014 2015

g/zi (medie)

barbati

femei

Aportul de zahăr a fost zilnic în 61,9% din cazuri, în creştere faţă de anii precedenţi şi rar şi de 2-

3 ori pe săptămână în 26,3 %, iar produsele zaharoase au fost consumate zilnic în 16,3% din

cazuri şi rar în 35,3%. Consumul de zahăr şi produse zaharoase, considerate de nutriţionişti a fi

cele mai catastrofale alimente pentru o alimentaţie sănătoasă, înregistrează un trend crescător în

perioada 2011-2015.

Consumul mediu de zahar si produse zaharoase in

perioada 2011-2015 la populatia luata in studiu

40,137,6

43,7

52,3 50,2

48,646

51,256 58,2

0

10

20

30

40

50

60

70

2011 2012 2013 2014 2015

g/zi (medie)

barbati

femei

Consumul de băuturi alcoolice a fost în general moderat şi cu frecvenţe reduse. Astfel

populaţia nu a consumat băuturi distilate deloc în proporţie de 22%, vin în proporţie de 16%, iar

bere în proporţie de 15%. Pe lângă consumatorii ocazionali care sunt marea majoritate (71-78%)

există şi o proporţie variabilă, de 6-8%,) care consumă zilnic alcool (în funcţie de preparatul

alcoolic).

În ceea ce priveşte frecvenţa consumului de sare, faţă de anii trecuţi se observă că doar 9,9% din

subiecţi adaugă rar sare în mâncare, în schimb 82,7% dintre subiecţi o folosesc zilnic.


Alţi indicatori ai stilului de viaţă

Fumatul. Dintre subiecţii care au răspuns în chestionar la acest nou indicator introdus (1360

subiecţi) un procent de 23,25% din total sunt fumători, 30,6 % dintre bărbaţi şi 15,9% dintre

femei.

Activitatea fizică suplimentară. S-a constatat la lotul de bărbaţi (522 de subiecţi) că 7,9%

dintre repondenţi nu fac nici o activitate fizică suplimentară, 33,3% depun o activitate fizică

uşoară, 43,9% au o activitate fizică medie şi 14,9% au o activitate fizică intensă. Din punct de

vedere al timpului alocat activităţii fizice suplimentare am notat următoarele răspunsuri: sub 30

min./zi au facut sport 32,5% dintre bărbaţi, între 30 şi 60 min./zi s-a înregistrat un procent de

28,1% , iar peste 1 oră/zi au făcut sport 35,3% din subiecţi.

La lotul de femei (833 de subiecţi) am constat următoarele preocupări pentru activatea fizică

suplimentară: 6,4% nu au deloc activitate fizică, 48,7% depun o activitate fizică uşoară, 39,4%

au o activitate fizică medie şi 5,5% au o activitate fizică intensă, iar din punct de vedere al

timpului alocat: 46% au făcut mişcare sub 30 min./zi, între 30 şi 60 min./zi s-au încadrat 26,1% ,

iar peste 1 oră/zi au făcut sport 25,3% dintre femei.

S-a înregistrat la nivelul întregului lot existenţa unei preocupări reale a subiecţilor pentru

activitatea fizică suplimentară.

Concluzii

● Greşelile în alimentaţia subiecţilor incluşi în investigaţie au fost:

- aportul energetic scăzut, dar în limita a 10% din raţie, cu excepţia grupelor de vârstă

bărbaţi peste 62 de ani, femei 20-45 de ani şi peste 60 de ani.

- aport insuficient de carbohidraţi şi fibre alimentare, acoperind doar 1/3 din necesar.

- aportul mare de grăsimi totale şi în special de grăsimi saturate şi colesterol, care face ca

procentul din raţia energetică acoperită de grăsimi să fie crescut faţă de recomandări, şi aport de

colesterol mai mult decât dublu faţă de limita considerată tolerabilă în alimentaţie.

- aport crecut de proteine, predominant de origine animală, cu raţia energetică acoperită

în procent de 18,7%.

- aport crecut de sare, peste 5 g/zi - sare adăugată- , respectiv 10 g/zi consum total.

- aport insuficient de calciu, magneziu şi seleniu.

● Analiza obiceiurilor alimentare prin frecvenţele de consum arată preferinţele subiecţilor pentru

anumite produse pe care le consumă mai des şi anume: carnea şi preparatele de carne, ouăle şi

produsele din lapte şi brânzeturile, pâinea şi produsele zaharoase, iar la polul opus pe cele pe

care le consumă rar: peştele, leguminoasele, fructele oleaginoase şi sucurile naturale, preferinţele

rămînând în principal aceleaşi cu cele din anii precedenţi.

● Greşelile alimentare înregistrate având la bază o alimentaţie bazată pe produse de origine

animală, bogate în grăsimi, se reflectă în indicii antropometrici, cu procente crescute de

supraponderali (43,1% la bărbaţi, respectiv 34,2% la femei) şi de obezi (30% la bărbaţi, respectiv

27,2% la femei), cu un trend crescător.

● Unele din greşelile alimentare notate se regăsesc, în procentul crescut de hipertensivi (26%) şi

de hiperglicemici (12,8%).

● Aportul zilnic crescut de grăsimi saturate şi de proteine de origine animală este responsabil de

nivelul crescut al colesterolemiei la 22,2%, lipidemiei la 17,6% şi trigliceridemiei la 41,7% din

totalul subiecţilor.

● Dezechilibrele alimentare în minus sunt responsabile de procentele crescute de subiecţi cu

hipomagnezemie şi hiposideremie (31,2%, respectiv 61,3% ).


EVALUAREA CONŢINUTULUI DE ZAHARURI ÎN UNELE PRODUSE ALIMENTARE

DESTINATE TINERILOR ŞI ADULŢILOR

Dr. Corina-Aurelia Zugravu – INSP - CNMRMC

Până la această dată, nu există date unitare şi specifice în România cu privire la conţinutul de

zaharuri adăugate în diverse produse de larg consum.

Din perspectiva măsurilor trasate de OMS si Comisia Europeana in scopul reducerii bolilor

netransmisibile, scaderea ingestiei de zaharuri adaugate in diferite produse alimentare reprezinta

o masura prioritara. Zaharurile sunt una din cauzele pentru care dietele sunt hipercalorice, iar

asigurarea unui bilant energetic echilibrat este cheia mentinerii unei greutati normale si garantia

unui aport optim de nutrienti. De multe ori, produsele dulci sunt consumate in defavoarea

fructelor, legumelor, cerealelor integrale, conducand la cresterea riscului de a dezvolta diverse

boli cronice necomunicabile. Zaharurile se asociaza si cu o incidenta ridicata a cariilor dentare,

care, desi pot parea o problema minora, scad calitatea vietii in mod substantial si pot conduce,

prin edentatie, la un handicap social important.

Recent, OMS a elaborat pe aceasta tema un draft de masuri de reducere a zaharului. In acelasi

timp, reducerea consumului de zahar este o prioritate si in Europa, problema fiind abordata in

2014 si la intalnirea informala a ministrilor sanatatii, din 19-21 aprilie de la Riga.

Ulterior, in 2015, Grupul de Nivel inalt privind Nutritia si activitatea fizica a elaborat asa zisa

anexa 2 la EU Framework for National Initiatives on Selected Nutrients, care se refera la

zaharurile adaugate in alimente si la modalitatile de a le reduce. Anexa are in obiectiv sa

stabileasca tinte fezabile in ceea ce priveste reducerea zaharului adaugat si sa analizeze

categoriile de alimente asupra carora trebuie sa se concentreze eforturile la nivel european.

Anexa poate sustine statele membre in implementarea si evaluarea masurilor de reformulare si

pote oferi recomandari privind strategii eficiente de ameliorare a produselor alimentare in cadrul

masurilor de sanatate publica ce au in obiectiv reducerea supraponderalitatii si a obezitatii in

populatie. In acest moment, obiectivul este de a se reduce cu aproximativ 10% zaharul adaugat in

diferite produse alimentare fabricate si comercializate pe teritoriul Europei.

Desi se cunoaste de mult timp actiunea nociva a zaharurilor si masuri diverse au fost luate in

diferite tari europene, este momentul punerii la punct a unor actiuni care sa se aplice in intreaga

Comunitate. Este evident ca reducerea ingestiei de zaharuri nu se poate realiza decat in masura in

care se cunoaste nivelul actual al acestor substante in produse alimentare specifice. Daca este

limpede ca in produse zaharoase nivelul zaharului trebuie sa fie ridicat, exista o serie intreaga de

produse in care exista zahar, dar pentru care nivelurile pot fi extrem de diferite. Sunt produse

foarte populare in randul copiilor si adolescentilor, dar si al adultilor, pentru ca sunt gata

preparate si pot fi cumparate si consumate cu rapiditate. Mai mult, o cantitate mare de zahar in

produse gata de consum poate obisnui individul cu acest gust pe care il va cauta, ulterior, si in

produse similare gatite in propria bucatarie, chiar daca anterior le accepta cu un gust dulce mai

putin intens. Evaluarea continutului de zaharuri in anumite produse alimentare poate constitui

premiza elaborarii unor masuri legislative (acte comunitare, acte nationale), prin stabilirea unui

nivel–limita dincolo de care produsele respective sa nu poata fi puse pe piata sau sa poarte

anumite simboluri de semnalizare pe etichete, care sa reprezinte un avertisment pentru

potentialul cumparator.

Scopul proiectului

Scopul proiectului “Evaluarea continutului de zaharuri in unele produse alimentare destinate

tinerilor si adultilor” a fost evaluarea continutului de zaharuri in alimente de larg consum

destinate prioritar tinerilor si adultilor din Romania, in vederea aplicarii unor masuri de

corectare. De subliniat ca nu excludem ca unele produse din categoriile analizate sa fie


consumate si de copii, dar ambalajele si modul de comercializare nu indica acest grup

populational ca fiind principala tinta pentru vanzari.

Material de analiza

Produsele tinta pentru evaluarea din anul 2015 au fost incluse in categorii larg consumate in

Romania: 1. ceai solubil; 2. cacao solubila; 3. plicuri cu cafea solubila cu adaos de alte

ingrediente (zahar, lapte, arome); 4. bauturi energizante; 5. produse lactate procesate (creme,

produse probiotice, etc).

Bauturile instant (solubile) au fost recoltate si analizate in toate judetele Romaniei, iar bauturile

energizante si produsele pe baza de lapte, doar din judetele Ialomita si Buzau, unde exista

laboratoare acreditate pentru determinarea de zaharuri. Determinarile de zaharuri s-au facut

conform standardelor cu care sunt acreditate cele doua laboratoare (Ialomita si Buzau).

Rezultate si discutii

Desi este vorba de produse larg consumate, producatorii sunt relativ putini pe teritoriul intregii

tari, aspect constatat si in sinteza nationala similara de anul trecut. Aceleasi produse sunt

prezente in toate judetele, ceea ce prezinta potentiale avantaje (operatiuni de reformulare la

nivelul unei companii ar putea avea consecinte pozitive extinse pe tot teritoriul Romaniei), dar si

dezavantaje (lipsa de diversitate si dependenta de o oferta monotona conduce la eventuale

probleme nutritionale, daca produsele oferite sunt neconforme cu dezideratele unui consum

redus de zaharuri).

Uneori s-au constatat diferente intre nivelul de zaharuri inscris pe eticheta produsului si cel

determinat in laborator. In toate cazurile, abaterile cantitative intre inscrisul de pe eticheta si

valoarea de analiza respecta limitele de toleranta, asa cum sunt ele aplicate in Comunitatea

Europeana. De remarcat ca, in acord cu regulamentele europene, zaharurile inscrise pe eticheta

nutritionala a produselor semnifica, conform Regulamentului 1169/2011, “toate monozaharidele

si dizaharidele prezente într-un produs alimentar, cu exceptia poliolilor” (Anexa 1). Nu avem

metode practice de diferentiere a zaharurilor adaugate, de cele existente natural in produs, deci

nu tot ce s-a obtinut la determinarile de laborator inseamna zaharuri adaugate de producator, ci o

suma a zaharurilor existente in mod natural si adaugate in procesul de productie. Acest aspect

este important in cazul produselor pe baza de lapte, unde exista in mod natural lactoza, dar este

lipsit de relevanta in cazul bauturilor instant si al energizantelor. Am remarcat ca la categoriile

cacao si ness exista produse analizate care au zahar in cantitati cu mult mai mici (sau deloc) in

comparatie cu restul mostrelor. Explicatia este ca a fost vorba de produse simple, fara zahar

adaugat, care au fost incluse in mod incorect in studiul de fata, studiul avand in obiectiv tocmai

produsele cu zahar adaugat.

a) ceai instant: ceaiurile instant sunt produse apreciate pentru usurinta prepararii si considerate a

aduce beneficii nutritionale, alaturi de un gust si o aroma foarte placute. Valoarea medie a

zaharurilor totale din aceste produse a fost de 94,5 g/100g, cu un maxim de 98 g si un minim de

90 g. Se poate observa ca nivelul de zaharuri poate fi atat de mare, incat acestea sa acopere

aproape toata substanta granulata utilizata pentru prepararea ceaiului. Este adevarat ca este vorba

de produse care se consuma dupa diluare in apa, dar recomandarile producatorilor sunt de a

utiliza 10-12 g (2-2,5 lingurite) la un pahar de ceai, ceea ce inseamna in medie 9,5 g de zaharuri,

deci 2 lingurite de zahar. Daca luam in considerare faptul ca de multe ori ceaiurile instant sunt

baute si de copii si ca frecvent se consuma mai multe pahare, consideram ca aportul de zahar din

aceasta sursa este ridicat, similar cu cel dintr-o bautura racoritoare clasica.

b) cacao indulcita instant: Valoarea medie a zaharurilor totale a fost de 62,08 g/100g, cu un

minim de 1,09 si un maxim de 82,42 g/100ml. Valoarea medie a fost artificial coborata de doua

produse de cacao care au avut o concentratie foarte scazuta de zaharuri (in jurul valorii 1) si care

nu ar fi trebuit raportate in acest studiu pentru ca nu aveau zahar adaugat. Se poate observa o

dispersie foarte mare a valorilor intre produse, unele avand o concentratie foarte mare, pe cand


majoritatea nu depasesc 73 g % zahar. Oricum, cu o unica exceptie, toate produsele au peste 50%

zahar, ceea ce inseamna ca mai mult de jumatate din masa solida este reprezentata nu de cacao,

ci de zahar. Intrucat cacaoa solubila este adesea bauta si de copii (de altfel unele produse

analizate au apartinut unor marci de cacao destinate copiilor, dar foarte populare pe piata si

consumate si de adulti), valorile mari din unele sortimente ar trebui reduse. S-a constatat ca

valorile cele mai mari apartin din pacate exact marcilor amintite anterior, destinate cu precadere

consumatorilor foarte tineri (concluzie trasa din aspectul ambalajului, pe care figureaza desene

atragatoare pentru cei mici).

c) cafea solubila cu adaos de zahar, eventual si lapte, arome. La aceasta categorie, o modificare

importanta a continutului de zahar s-a putut constata in ultimii 2 ani, de cand, prin schimbarea

legislatiei aditivilor alimentari, in respectiva categorie de produse nu au mai fost permisi

indulcitorii artificiali. De remarcat ca in prezent se fac demersuri pentru a se obtine din nou

permisiunea folosirii acestei categorii de aditivi. Chiar si asa, nivelurile de zahar sunt foarte mari.

Din nou am putut constata ca din unele judete au fost raportate si tipuri de cafea instant fara

adaos de zahar, dar ele au fost excluse din calcul valorilor finale. Valoarea medie a fost de 58

g%, cu o maxima de 69,4 si o minima de 24,1%. Tinand seama de faptul ca astfel de produse

sunt extrem de populare mai ales printre adolescenti si adulti tineri si ca ele se comercializeaza si

se consuma sub forma de monodoza de 28 de grame, putem trage un semnal de alarma referitor

la contributia adesea ignorata, dar consistenta, pe care o pot aduce la aportul zilnic de zahar.

Astfel, o monodoza aduce in medie aproximativ 15 g de zahar, adica aproximativ 3 lingurite de

zahar, cu mult mai mult decat s-ar adauga la prepararea unui ness simplu.

d) bauturi energizante. In mod traditional, bauturile energizante au un continut de zaharuri mai

mare decat o bautura racoritoare. Din determinarile efectuate, se poate observa o omogenitate

deosebita a cantitatilor, explicabila prin aceea ca retetele energizantelor sunt aproape identice,

indiferent de producator. Valoarea medie este de 10 g%, cea maxima, de 14, iar cea minima, de

9,5 g%. Bauturile energizante sunt bauturi foarte populare in randul adolescentilor si al adultilor

tineri, dar anchete recente arata ca ele au inceput sa fie consumate si de catre copii. Pe langa

ingredientele complet neadecvate unei nutritii santoase a copiilor scolari, este de remarcat ca

bauturile energizantele sunt si o sursa de zaharuri, ceea ce este de multe ori ignorat de catre

consumatori. Parintii trebuie sa fie educati in ceea ce priveste energizantele, in asa fel incat sa nu

faca eventuale confuzii intre ele si bauturile racoritoare obisnuite.

e) deserturi pe baza de lapte: considerate a fi foarte sanatoase, deoarece aduc principii nutritive

valoroase din materia prima (calciu, proteine, etc), ele contin totusi o cantitate ridicata de

zaharuri. Determinarile efectuate in 2014 pe produse pentru copii au aratat valori substantiale.

Determinarile din acest an au avut in obiectiv produse al caror ambalaj nu le recomanda in mod

particular copiilor, chiar daca si acestia le pot consuma. Valoarea medie a zaharurilor este de

11,9 g/100g de produs, cu un maxim de 17,6 g/100g si un minim de 5,6 g/100 g. Se poate

observa ca valoarea medie e mai mica decat in cazul preparatelor pentru copii, indeosebi din

cauza unor sortimente de produse care au avut un continut foarte redus de zaharuri in comparatie

cu celelalte. Valorile obtinute includ, evident, si lactoza din materia prima, dar si in aceste

conditii exista suficient zahar adaugat, chiar daca unele sortimente sunt comercializate ca

produse avantajoase in dietele de mentinere sau scadere a greutatii.

Concluzii:

- Din produsele analizate, cele mai multe au un continut substantial de zaharuri

- Chiar daca ele nu se consuma in cantitati mari, majoritatea sunt produse ce apar in dieta

de zi cu zi si despre care consumatorul nu stie ca aduc zaharuri in cantitate apreciabila

(indeosebi la bauturile instant)


- Consideram ca este indicat ca scaderea continutului de zaharuri adaugate sa fie unul din

obiectivele producatorilor, mai ales ca este vorba de produse unde reformularea ar putea

fi posibila (prin adaugare de indulcitori, fibre solubile, etc)

- Consumatorii trebuie educati sa foloseasca in mod curent etichetele nutritionale ale

produselor alimentare, in asa fel incat sa poata alege in cunostinta de cauza alimente care

sa le convina cat mai bine din punct de vedere nutritional. In cazul produselor analizate, acest

lucru le-ar permite alegerea unor sortimente care au mai putin zahar adaugat, dintre cele

existente pe piata.

EVALUAREA STATUSULUI DE IOD IN RANDUL POPULATIEI PRIN

DETERMINAREA TSH-ULUI NEONATAL SI A IODURIILOR

LA COPILUL SCOLAR

Dr. Daniela Nuţă – INSP-CNMRMC

Proiectul “Evaluarea statusului de iod in randul populatiei prin determinarea TSH-ului neonatal

si a ioduriilor la copilul scolar” se desfasoara in perioada 2015-2016 de catre INSP – CNMRMC

in colaborare cu IOMC Alfred Rusescu.

Studiul s-a realizat intr-o maniera transversala pe un esantion probabilistic de 600 de cazuri,

reprezentativ la nivel national. Marimea esantionului a fost determinata astfel incat estimarile

caracteristicilor principale sa fie realizate cu un nivel de incredere de 95 % si cu o eroare maxima

de +/- 4%.

Activitatile care s-au desfasurat in cadrul proiectului in anul 2015 in ceea ce priveste

determinarea ioduriei ca marker al statusului de iod pentru esantionul descris mai sus au fost

urmatoarele:

- recoltarea probelor de urina pentru dozarea ioduriei la copiii scolari in perioada

15.09.2015 – 15.10.2015;

- transportul probelor la laboratorul de referinta (IOMC Alfred Rusescu) in perioada

15.10.2015 – 15.11.2015;

- analizarea probelor de urina in vederea determinarii continutului de iod in perioada

ianuarie-martie 2016.

Primele doua activitati au fost discutate in cadrul instruirii din data de 14.07 2015 care a avut loc

la Institutul National de Sanatate Publica cu reprezentantii Directiilor de Sanatate Publica din

cele 15 judete care au participat la studiu: Suceava, Vaslui, Tulcea, Buzau, Arges, Giurgiu, Dolj,

Valcea, Arad, Hunedoara, Cluj, Satu Mare, Covasna, Sibiu, Ilfov. In cadrul acestei intalniri a fost

explicata in detaliu de catre specialisti metodologia recoltarii probelor de urina de la copiii in

varsta de 6-7 ani in vederea determinarii iodului.

Astfel, au fost descrisi si explicati pasii necesari pentru recoltarea probelor de urina, dupa cum

urmeaza:

- recoltarea urinei copilului in paharul de unica folosinta, etichetat in prealabil cu numele

sau;

- atasarea acului de recoltat urina la holder cu capatul corespunzator (cel cu filet) in timp

ce capatul liber al acului este introdus in urina;


- fixarea monovetei in holder si aspirarea probei de urina in monoveta vidata; dupa

aspirarea probei in monoveta, inscrierea pe zona de etichetare a codului, care trebuie sa

cuprinda obligatoriu urmatoarele elemente: abreviere judet/ abreviere localitate/ nr.de

ordine proba (corespunzator numelui copilului).

Toate probele recoltate dintr-o clasa au fost introduce intr-o punga speciala, care prezinta o zona

de etichetare cu urmatoarea specificatie: abreviere judet/ nume localitate/ probe cuprinse intre

x – y coduri de proba, data recoltarii, precum si numele persoanei care a efectuat sau supervizat

recoltarea. Dupa maxim 24 de ore de la recoltare probele au fost congelate pana in momentul

predarii laboratorului Institutului de Ocrotire a Mamei si Copilului Alfred Rusescu. In momentul

predarii probelor catre laborator, acestea au fost insotite de tabelele corespunzatoare care au

cuprins: codul probei; numele si prenumele subiectului; referinte privind consumul de sare iodata

sau iodura de potasiu; observatii legate de eventuala medicatie si/sau investigatii care pot

influenta concentratia de iod din proba.

Aceste activitati s-au desfasurat de catre DSP-urile teritoriale , cu acceptul inspectoratelor

scolare locale. De asemenea, parintii copiilor au fost instiintati printr-o scrisoare oficiala despre

studiul in desfasurare, in urma careia si-au dat acordul in vederea recoltarii probelor de urina

A treia activitate din cadrul studiului a fost realizata de catre laboratorul de referinta al IOMC,

iar rezultatele se pot observa din tabelul de mai jos.

Numarul de subiecti per judet si per mediu urban/rural

Regiunea Judet Total

subiecti Urban Rural

Orase

selectate Comune selectate

Nord Est Suceava 52 32 20 Vatra Dornei Bunesti,Ciprian

Porumbescu

Vaslui 50 28 22 Vaslui Bogdanesti, Oltenesti

Sud Est Tulcea 20 11 9 Tulcea M.Kogalniceanu,

Frecatei

Buzau 20 13 7 Nehoiu Podgoria, Merei

Sud Arges 70 40 30 Campulung Stefanesti, Topoloveni

Giurgiu 68 29 39 Giurgiu Daia, Adunatii Copaceni

Sud vest Dolj 51 28 23 Craiova Bradesti, Perisor

Valcea 51 28 23 Rm Valcea Brezoi, Babeni

Vest Arad 41 25 16 Arad Vinga, Pecica

Hunedoara 41 30 11 Deva Vetel, Baita

Nord Vest Cluj 42 30 12 Cluj Napoca Tureni,Nadaselu

SatuMare 42 20 22 Satu-Mare Micula, Batarci

Centru Covasna 30 20 10 Sf.Gheorghe Chichis, Ozun


In urma analizarii probelor din tabelul de mai sus de catre Laboratorul IOMC Alfred Rusescu, s-

au obtinut urmatoarele rezultate:

- 5,92% din totalul copiilor investigati au avut deficit de iod moderat si usor;

- 39,75% din copii au prezentat iodurii in exces ;

- 54,33% din copii au prezentat valori ale iodului urinar in limite normale.

MONITORIZAREA NIVELULUI DE IOD DIN SAREA IODATA PENTRU

CONSUMUL UMAN

Dr. Daniela Nuţă – INSP- CNMRMC

Iodul este un oligoelement necesar la functionarea normala a glandei tiroide, intervenind in

sinteza hormonilor tiroidieni (T4 tetraiodotironina si T3 triiodotironina). Acesti hormoni au un rol

"cheie" in metabolismul celular, in procesul de crestere si diferentiere a tuturor organelor si in

particular a creierului. Etapa hotaratoare a dezvoltarii creierului la specia umana este

reprezentata de viata fetala si primii 3 ani post-natali. Deficitul iodat in aceasta perioada critica

produce alterari ireversibile in dezvoltarea creierului, consecinta clinica fiind retardul mintal, cu

forma extrema de manifestare cretinismul tiriodian.

Deci, se impune de departe un aport corespunzator de iod, aport care trebuie sa provina in

mare parte din alimente deoarece s-a demonstrat ca 80-90% din iodul necesar organismului

provine din alimente, restul fiind adus de apa potabila si chiar de aer in unele zone cu aerosoli de

iod.

Inca din anul 1950 s-a demonstrat ca deficitul de iod reprezinta o problema de sanatate publica

si in Romania, ca de altfel in multe alte tari europene si din lume. Din experienta tarilor din

Europa de Vest s-a dovedit ca sarea este cel mai comod si mai eficient “vehicul” pentru aportul

de iod in organism, avand la baza mai multe considerente, si anume:

este consumata intr-o cantitate relativ uniforma in tot cursul anului;

este folosita continuu in alimentatia omului;

echipamentul si tehnologia tratarii sarii cu iod sunt destul de simple;

iodul nu modifica gustul, culoarea sau aroma sarii;

costurile nu sunt foarte crescute.

Pentru a nu-si pierde iodul, sarea trebuie sa fie cat mai pura, sa se pastreze in spatii uscate si

racoroase si sa se consume in perioada termenului de valabilitate.

Asa se justifica aparitia legislatiei in acest domeniu inca din anii 1950-1960 cand s-a reglementat

distribuirea obligatorie de sare iodata in 30 de judete din Romania, declarate gusogene.

Sibiu 30 20 10 Sibiu Apoldul de Sus,Rasinari

Bucuresti-

Ilfov

Ilfov rural 16 - 16 Ciolpani, Branesti

Total

624 354 270


In prezent, este in vigoare Hotararea Guverului nr.1904/22.12.2006 publicata in Monitorul

Oficial al Romaniei nr. 1038/28.XII. 2006 ce modifica Hotararea Guvernului nr. 568/2002

privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in

industria alimentara. Conform Art. I.1 alineatul (2), aceasta prevede: “in hrana animalelor si in

industria alimentara utilizarea sarii iodate este optionala cu exceptia fabricarii painii si a

produselor de panificatie”. De asemenea, conform Art. I.2.: “sarea iodata trebuie sa contina 30

mg iod/kg de sare, respectiv 50,6 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 39,2 iodura de potasiu/kg de

sare. Se admite ca limita minima un continut de 25 mg iod/kg de sare, respectiv 42 mg iodat de

potasiu/kg de sare sau 32,5 mg iodura de potasiu/kg de sare, iar ca limita maxima un continut de

40 mg iod/kg sare, respectiv 67,2 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 52 mg iodura de potasiu/kg

de sare”. Conform Art I.4.: “inspectia si controlul aplicarii prezentei hotarari se efectueaza de

catre reprezentantii Ministerului Sanatatii Publice, Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii

Rurale, Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si Autoritatii

Nationale pentru Protectia Consumatorilor, conform competentelor”.

Rezultatele investigatiilor din anul 2015 privind controlul sarii iodate fac obiectul prezentei

sinteze.

Controlul sarii iodate s-a efectuat dupa o metodologie stabilita de Institutul National de Sanatate

Publica Bucuresti si difuzata la toate Directiile de Sanatate Publica judetene si a Municipiului

Bucuresti. Controlul sarii iodate recoltata, analizata si raportata s-a efectuat conform urmatorilor

parametri din metodologie:

1. Locul recoltarii (salina, depozite, unitati comerciale, unitati de ambalare)

2. Locul fabricatiei (salina/tara –pentru cea din import)

3. Data iodarii (fabricatiei).

4. Conditii de depozitare

5. Tipul ambalajului.

6. Eticheta

7. Continutul de iodat de potasiu (determinat prin metoda directa)

8. Continutul de iod total (determinat prin metoda oxidativa)

Metodologia prevede ca probele de sare iodata se vor recolta trimestrial din depozite, unitati

comerciale si unitati de ambalare, cate 5 probe/trimestru din fiecare tip de unitate si cate 10

probe/trimestru din fiecare salina.

Determinarea iodului total (prin metoda oxidativa) indiferent sub ce forma s-ar afla, ca iodat de

potasiu sau ca iodura de potasiu reprezinta aportul real de iod suplimentar in hrana si este

valoarea care se ia in considerare la aprecierea continutului de iod din sare (organismul utilizand

iodul, independent de forma chimica in care se afla).

Recomandarile pentru nivelul de iod in sare au fost facute tinand cont ca de la producator la

consumator pierderile de iod din sarea iodata au fost intre 25 % si 50 %, iar media ingestiei de

sare este cuprinsa intre 5 si 10 g de persoana/ zi.

Recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru aportul de iod zilnic sunt:

50 µg/ zi – pentru copii (in primele 12 luni de viata);

90 µg/ zi – pentru copii (intre 2 – 6 ani);

120 µg/ zi – pentru copii scolari (intre 7 – 12 ani);

150 µg/ zi – pentru adulti;

200 µg/ zi – pentru femeile insarcinate si in perioada de alaptare.

Pentru a ajunge la un aport 150 µg iod/ zi prin alimentatie, concentratia de iod in sare la punctul

de productie ar trebui sa fie intre 20 – 40 mg de iod (34 – 66 mg iodat de potasiu) pe kg de sare.


Rezultate

In anul 2015 au raportat rezultatele privind controlul sarii iodate 41 de judete si Municipiul

Bucuresti, conform tabelului nr. 1: Alba, Arad, Arges, Bacau, Bihor, Bistrita, Botosani, Brasov,

Braila, Municipiul Bucuresti, Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj, Constanta, Covasna,

Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Ilfov, Maramures,

Mehedinti, Mures, Neamt Olt, Prahova, Salaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis,

Tulcea, Vaslui, Valcea si Vrancea.

Conform tabelului nr.1, in anul 2015 s-au raportat un numar de 1779 probe privind controlul sarii

iodate.

Tabel nr. 1 -Total probe de sare iodata raportate pe anul 2015

Nr.crt. Judetul Nr.

probe

Nr.crt. Judetul Nr.

probe

1 Alba 57

23 Hunedoara 40

2 Arad 40

24 Ialomita 43

3 Arges 29

25 Iasi 45

4 Bacau 66

26 Ilfov 24

5 Bihor 41

27 Maramures 40

6 Bistrita Nasaud 30

28 Mehedinti 28

7 Botosani 41

29 Mures 40

8 Brasov 41

30 Neamt 66

9 Braila 60

31 Olt 20

10 Bucuresti 53

32 Prahova 80

11 Buzau 42

33 Salaj 30

12 Calarasi 39

34 Satu Mare 20

13 Caras-Severin 6

35 Sibiu 60

14 Cluj 98

36 Suceava 57

15 Constanta 60

37 Teleorman 40

16 Covasna 29

38 Timis 31

17 Dambovita 40

39 Tulcea 40

18 Dolj 40

40 Valcea 60

19 Galati 41

41 Vaslui 20

20 Giurgiu 31

42 Vrancea 40

21 Gorj 40

Total probe 1779

22 Harghita 31

Repartitia dupa provenienta a probelor de sare iodata analizate, recoltate din saline, din depozite,

unitati comerciale, unitati de ambalare in anul 2015 este indicata in tabelul nr. 2.

Sarea iodata analizata, recoltata din saline, si din reteaua de desfacere raportata in anul 2015

provine dupa cum urmeaza:

46,54 % import Ucraina, Belarus , Grecia ,Turcia, Austria, Italia, Belgia, Israel;

15,68 % de la Salina Ocna Dej;

17,03 % de la Salina Cacica;

15,58 % de la Salina Slanic Prahova;


4,27 % de la Salina Tg. Ocna;

0,90 % de la Salina Ocna Mures.

Tabel nr. 2 –Repartitia probelor dupa provenienta

Nr

crt Judetul

Slanic

Prahova

Salina

Cacica

Ocna

Dej

Ocna

Mures

Tg.

Ocna

Import Ucraina,

Belarus, Grecia, Turcia,

Austria, Italia,

Australia

Total

1 Alba 1 4 29 16 - 7 57

2 Arad 3 10 14 - - 13 40

3 Arges 1 1 - - - 27 29

4 Bacau - 30 - - 36 8 66

5 Bihor 16 11 14 - - - 41

6 BistritaNasaud 1 4 21 - - 4 30

7 Botosani 3 14 1 - 9 14 41

8 Brasov 9 5 5 - - 22 41

9 Braila 7 11 1 - - 41 60

10 Bucuresti 13 9 1 - - 30 53

11 Buzau 23 - - - - 19 42

12 Calarasi 17 2 - - - 20 39

13 Caras-Severin 2 2 1 - - 1 6

14 Cluj 6 13 49 - - 30 98

15 Constanta 8 2 1 - - 49 60

16 Covasna 6 7 - - 1 15 29

17 Dambovita 9 6 1 - - 24 40

18 Dolj 2 3 - - - 35 40

19 Galati 2 2 1 - - 36 41

20 Giurgiu 6 3 - - - 22 31

21 Gorj - 20 20 - - - 40

22 Harghita 6 3 2 - - 20 31

23 Hunedoara 5 5 30 - - - 40

24 Ialomita 8 3 - - - 32 43

25 Iasi 5 6 2 - 3 29 45

26 Ilfov 5 1 1 - - 17 24

27 Maramures 7 7 10 - - 16 40

28 Mehedinti 3 8 - - - 17 28

29 Mures 1 6 15 - - 18 40

30 Neamt 12 25 - - 13 16 66

31 Olt 5 4 - - - 11 20

32 Prahova 45 8 1 - - 26 80

33 Salaj 2 3 16 - - 9 30

34 Satu Mare - - 20 - - - 20

35 Sibiu - 13 11 - - 36 60

36 Suceava 1 48 2 - - 6 57

37 Teleorman 4 2 - - - 34 40

38 Timis 2 4 5 - - 20 31

39 Tulcea 4 1 3 - - 32 40

40 Valcea 8 2 - - - 50 60

41 Vaslui - 4 - - 4 12 20

42 Vrancea 10 10 - - 10 10 40

Total probe 277 303 279 16 76 828 1779

In procent de 91,85% probele de sare iodata provin din depozite, unitati comerciale, unitati de

ambalare si 8,15% din probe direct din saline.

S-au raportat conditii de depozitare corespunzatoare la toate probele de sare iodata recoltate.

Probele de sare iodata recoltate sunt ambalate in cutii de carton sau pungi de polietilena (0,5 kg

si 1 kg) si saci.

In tabelul nr. 3 se prezinta situatia probelor de sare iodata provenita din saline (numar de probe

analizate, continutul mediu de iod exprimat in mg KIO3/ kg, nr. de probe sub 42 mg KIO3/ kg,

numar probe intre 42 – 67,2 mg KIO3/ kg, numar probe peste 67,2 mg KIO3/ kg).


Tabel nr. 3 - Situatia probelor de sare iodata recoltate direct din Saline in 2015

Salina

Nr. probe Continutul mediu

de KIO3/ KG

Probe sub 42 mg

KIO3/ KG

Probe intre 42-

67,2 mg KIO3/ KG

Probe peste 67,2 mg

KIO3/ KG

Slanic Prahova 41 48,94 8 33 -

Ocna Mures 16 58,03 - 16 -

Ocna Dej 35 63,31 - 29 6

Cacica 17 59,10 - 17 -

Tg. Ocna 36 79,26 3 18 15

Total 145 62,13 11 113 21

Din analiza tabelului nr. 3 rezulta ca in cursul anului 2015 s-au analizat 145 probe de sare iodata

provenita direct de la salinele:

Slanic Prahova 41 probe (28,28 %);

Tg.Ocna 36 probe (24,82%);

Ocna Dej 35 probe (24,14%);

Cacica 17 probe (11,72%);

Ocna Mures 16 probe (11,04%)

Continutul mediu in iodat de potasiu la probele de sare iodata provenite direct din saline este de

62,13 mg/kg, procentul probelor corespunzatoare (intre 42-67,2 mg/KIO3/kg) fiind de 77,9 %

(113 probe), 7,6% (11 probe) sub 42 mg/KIO3/kg si 14,5% (21 probe) peste 67,2 mg/KIO3/kg.

De mentionat ca sarea de la Ocna Mures provine si este iodata la Salina Cacica si este numai

ambalata la Ocna Mures.

Rezultatele privind numarul de probe de sare iodata recoltate din depozite, unitati comerciale si

unitati de ambalare in fiecare judet, salina producatoare, continutul mediu de iod total exprimat

in mg iodat de potasiu/ kg sare, nr. de probe cu continut de iod sub 42 mg/kg, peste 67,2 mg/kg

sare si cele care se incadreaza in limitele de 42-67,2 mg KIO3/ kg conform HGR nr. 1904/2006

sunt detaliate mai jos.

S-au luat in calcul un minim de 4 probe de sare iodata pentru fiecare judet, provenite de la

aceeasi salina.

Sarea iodata provenita din import

Din totalul celor 827 de probe de sare iodata analizate, 523 probe (63,2%) sunt corespunzatoare,

232 probe (28,1%) contin sub 42 mg KIO3/kg si 72 probe (8,7%) contin peste 67,2 mg KIO3/kg.

Cele 827 probe de sare iodata luate in calcul provenite din import Ucraina, Belarus, Grecia,

Turcia, Austria, Italia, Belgia, Israel au un continut mediu de iod total de 46,30 mg KIO3/ kg.

Continutul cel mai mic a fost de 27,66 mg/ KIO3/kg pentru judetul Giurgiu, iar cel mai mare a

fost de 65,86 mg KIO3/kg pentru judetul Neamt.

Sarea iodata provenita de la Salina Slanic Prahova Din totalul de 212 probe de sare iodata analizate, 106 probe (50%) sunt corespunzatoare avand

un continut de iod cuprins intre 42-67,2 mg KIO3/kg, 89 probe (42%) contin sub 42 mg KIO3/ kg

si 17 probe (8%) contin peste 67,2 mg KIO3/ kg

Continutul mediu in iod total pentru cele 212 probe de sare iodata luate in calcul, recoltate din

depozite, unitati comerciale si unitati de ambalare este de 45,28 mg KIO3/kg, fiind cuprins intre

21,65 mg KIO3/kg ( judetul Giurgiu) si 79,96 mg KIO3/kg (judetul Maramures).

Sarea iodata provenita de la Salina Ocna Dej

Din totalul de 224 de probe analizate, 210 probe (93,7%) sunt corespunzatoare, avand un

continut de iod cuprins intre 42-67,2 mg KIO3/kg, 3 probe (1,4%) contin sub 42 mg/ KIO3/kg si

11 probe (4,9%) contin peste 67,2 mg KIO3/kg.


Continutul mediu in iod total pentru cele 224 probe de sare iodata luate in calcul recoltate din

depozite, unitati comerciale, unitati de ambalare este 49,83 mg KIO3/kg fiind cuprins intre 47,9

mg/kg (judetul Arad) si 105 mg/kg (judetul Maramures).

Sarea iodata provenita de la Salina Cacica

Din totalul de 242 de probe de sare iodata analizate, 209 probe (86,4%) sunt corespunzatoare, 13

probe (5,4%) contin sub 42 mg KIO3/kg si 20 probe (8,2%) contin peste 67,2 mg KIO3/kg .

Continutul mediu in iod total pentru cele 242 probe de sare iodata luate in calcul recoltate din

depozite, unitati comerciale, unitati de ambalare este de 57,98 mg KIO3/kg fiind cuprins intre 33

mg KIO3/kg (Bucuresti) si 78,95 mg/kg (judetul Bacau).

Sarea iodata provenita de la Salina Targu – Ocna

Din totalul celor 36 probe de sare iodata analizate, 28 probe (77,8%) sunt corespunzatoare, 1

proba (2,8%) contine sub 42 mg KIO3/kg si 7 probe (19,4%) contin peste 67,2 mg KIO3/kg

Continutul mediu in iod total pentru cele 36 probe de sare iodata luate in calcul, recoltate din

depozite, unitati comerciale, unitati de ambalare este de 58,23 mg/kg fiind cuprins intre 43,16

mg/kg (judetul Vaslui) si 74,48 mg/kg (judetul Neamt).

In tabelul nr. 4 sunt prezentate rezultatele pe tara si pentru fiecare salina privind variatia

continutului mediu de iod total si procentul probelor corespunzatoare (42 – 67,2 mg KIO3/ kg),

procentul probelor cu un continut mediu de iod total sub 42 mg KIO3/kg si peste 67,2 mg KIO3/

kg.

Tabel nr. 4 –Situatia probelor de sare iodata recoltate din depozite, unitati comerciale,

unitati de ambalare

Salina

Nr.

probe

Continut

mediu in iod

mg KIO3/ kg

Variatia

continutului

mediu de iod mg

KIO3/ kg

% probe

corespun-

zatoare

% probe

sub 42 mg

KIO3/ kg

% probe

peste 67,2

mg KIO3/

kg

Import 827 46,30 27,66-87,05 63,2 28,1 8,7

Slanic Prahova 212 45,28 21,65-79,96 50,0 42,0 8,0

Ocna Dej 224 49,83 47,90-105 93,7 1,4 4,9

Cacica 242 57,98 40,20-78,95 86,4 5,4 8,2

Targu Ocna 36 58,23 43,16-74,48 77,8 2,8 19,4

Total 1541 48,78 27,66 - 105 69,8 21,9 8,3

Din cele 1541 rezultate privind controlul probelor de sare iodata luate in calcul recoltate din

depozite, unitati comerciale si unitati de ambalare provenite din salinele din tara si din import,

1076 probe (69,8%) sunt corespunzatoare (intre 42 -67,2 mg KIO3/kg), procentul cel mai mare

(93,7 %) inregistrandu-se la salina Ocna Dej si cel mai mic (50%) la probele de sare de la salina

Slanic Prahova.

Procentul de probe sub 42 mg KIO3/kg este de 338 probe (21,9%), procentul cel mai ridicat fiind

de 42 % la sarea provenita de la salina Slanic Prahova si cel mai scazut de 1,4 % la Salina Ocna

Dej.

Procentul de probe de sare iodata cu continutul in iod de peste 67,2 mg KIO3/kg este de 127

probe (8,3%), procentul cel mai ridicat fiind de 19,4% la probele provenite de la salina Targu

Ocna si cel mai scazut de 4,9% la salina Ocna Dej.

In ceea ce priveste abaterile privind etichetarea probelor de sare iodata, in general nu s-au

constatat neconformitati.

In schimb, referitor la nerespectarea iodarii sarii cu KIO3/ kg conform HGR nr. 1904/2006, au

fost luate urmatoarele masuri:

- s-au trimis adrese de informare catre DSP-urile din teritoriul carora proveneau salinele

respective;

- s-au trimis adrese catre DSP-urile carea au pe teritoriul lor producatori, importatori, ambalatori si

distribuitori de sare iodata;


- s-au emis avertismente;

- s-au recontrolat unitatile respective;

- s-au blocat stocurile neconforme si s-au notificat unitatile de desfacere;

- s-au retras de la comercializare stocurile neconforme;

- uneori, la recontrol, un a mai fost gasita sare din lotul neconform

Concluzii generale

In anul 2015 au raportat rezultatele controlului sarii iodate toate judetele din tara si Municipiul

Bucuresti, cuprinzand un numar de 1779 de rezultate.

Sarea iodata analizata si raportata in anul 2015 provine astfel: 46,54% import Ucraina, Belarus ,

Grecia ,Turcia,Austria, Italia, Belgia, Israel; 15,68 % de la Salina Ocna Dej; 17,03% de la Salina

Cacica; 15,58% de la Salina Slanic Prahova; 4,27% de la Salina Tg. Ocna si 0,90% de la Salina

Ocna Mures.

Recoltarea probelor s-a facut in procent de 91.85% din depozite, unitati comerciale si unitati de

ambalare si 8,15% direct din saline.

Directiile de Sanatate Publica din judetele Prahova, Alba, Bacau, Suceava si Cluj au controlat

modul de iodare a sarii din salinele de pe teritoriul lor.

Se constata ca procentul de probe de sare iodata corespunzatoare conform HGR nr. 1904/2006

este de 77,9% pentru probele provenite direct din saline si de 69,8% pentru probele de sare

iodata recoltate din depozite, unitati comerciale si unitati de ambalare.

Recomandari

In urma rezultatelor obtinute, se impune in continuare monitorizarea nivelului de iod din

sarea iodata pentru consumul uman, deoarece aproximativ un sfert din probele analizate sunt

inca necorespunzatoare (supraiodate, respectiv subiodate).

Aceasta recomandare este sustinuta si prin unul din obiectivele din cadrul Proiectului noului Plan

de Alimentatie si Nutritie pentru Europa 2014-2020, care prevede ca: “monitorizarea ingestiei

de sare si a iodarii sarii este necesara la nivelul fiecarei tari”, astfel ca iodarea poate fi ajustata

suplimentar in functie de ingestia de sare observata in randul populatiei.

ROLUL ALIMENTULUI ÎN IZBUCNIRILE DE TOXIINFECŢII

ALIMENTARE DIN ROMÂNIA

Dr. Rodica-Irina Ferezan – CRSPB, Dr. Mirela Nedelescu – CNMRMC

Lucrarea prezentă constituie un rezumat al raportului anual 2015 obţinut prin analiza datelor din

fişele de raportare care se referă la focarele de toxiinfecţii alimentare (TIA) izbucnite pe

parcursul anului 2015 în România. Raportul anual se efectueaza în cadrul sintezei “Rolul

alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare din România “ care se derulează pe perioada

2015-2016 la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică – Centrul Regional de Sănătate

Publică Bucureşti – Compartimentul de Igiena Alimentaţiei şi Nutriţiei.

Scopul şi obiectivele metodologiei de supraveghere a focarelor TIA vizează protejarea sănătăţii

populaţiei şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc alimentari prin cunoaşterea

caracteristicilor focarelor TIA de pe teritoriul României.


Actuala metodologie se conformează legislaţiei europene de constituire a unei reţele europene de

supraveghere a bolilor transmisibile (inclusiv a toxiinfecţiilor alimentare) precum şi legislaţiei

româneşti, respectiv Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 386/2015 privind derularea Programelor

Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2015 şi 2016.

Pentru menţinerea unei raportări unitare şi coerente a focarelor TIA din România,

s-au folosit în continuare fişele de raportare tip OMS, în care se utilizează aceleaşi coduri de

aliment, loc al consumului, agent etiologic, factori favorizanţi, etc. ca şi în anii precedenţi.

Metodele folosite in supravegherea focarelor TIA si in redactarea sintezei retrospective “Rolul

alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare din România “sunt reprezentate de:

- identificarea focarelor TIA apărute în teritoriu ( la cabinetele medicilor de familie, spitale, etc.);

- prelevarea datelor din focarul TIA prin ancheta epidemiologică efectuată de medicii specialişti

din Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti;

- prelevarea probelor de aliment din focarul TIA pentru analize de laborator;

- analizarea probelor recoltate de la bolnavi/internaţi proveniti din focarele TIA;

- întocmirea fişei de raportare (tip OMS) la închiderea focarului TIA;

- înregistrarea fişei de raportare (tip OMS) în baza electronică de date (fişele de raportare sunt

trimise la CRSP teritoriale pentru alcătuirea bazei electronice de date).

- centralizarea fişelor de raportare (tip OMS) a focarului TIA la INSP - CRSPB;

- prelucrarea statistică a datelor in cadrul CRSPB şi CNMRMC - Igiena Alimentaţiei şi Nutriţiei,

analizând rolul alimentului contaminat în declanşarea focarelor TIA/2015.

Rezultate

În anul 2015 în România s-au înregistrat 65 de focare TIA, în care s-a raportat un număr de 3893

consumatori (la risc) de alimente suspecte a fi contaminate, dintre care 776 bolnavi şi 499

internaţi în spitalele de specialitate. Numărul foarte mare de consumatori (la risc) raportaţi ,

comparativ cu numărul bolnavilor din aceleaşi focare, se datorează focarelor TIA – alimentaţie

colectivă. În textul “Raportului anual 2015” sunt detaliate 9 exemple de focare TIA (13,85% din

totalul focarelor/2015) în care s-a înregistrat un numar de 2939 consumatori (75,5% din totalul

consumatorilor), dintre aceştia doar 393 fiind bolnavi (10,1% din totalul consumatorilor/2015).

Situaţia focarelor TIA în anul 2015

NR.

TOTAL

FOCARE TIA

NR. TOTAL

CONSUMATORI

( LA RISC)

NR. TOTAL

BOLNAVI

NR. TOTAL

INTERNATI

NR. TOTAL

DECESE

65 3893 776 499 0

Prelucrarea datelor de pe fişele de raportare primite prin poştă la CRSPB ne indică următoarea

repartiţie pe Centre Regionale de Sănătate Publică (Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara),

precum şi în judeţe a focarelor TIA raportate în anul 2015:

- CRSP-Bucureşti a înregistrat 37 focare TIA/2015 reprezentând 56,9% din totalul focarelor

(judeţele Argeş, Brăila, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Gorj, Ialomiţa, Mehedinţi, Prahova,

Tulcea, Vâlcea); în aceste focare s-au raportat 2106 consumatori reprezentând 54,1% din totalul

consumatorilor din anul 2015, dintre care 301 bolnavi ( 38,8% din totalul bolnavilor/2015) şi 215

internaţi (43,1% din totalul internaţilor/2015). DSP Olt a raportat 0 focare TIA, iar DSP Braşov

a trimis anchete epidemiologice preliminare şi definitive, fără fişe de raportare tip OMS.

Repartiţia detaliată a focarelor TIA / judeţe este evidentiaţă în textul „Raportului anual 2015”.

- CRSP-Cluj a înregistrat 20 focare TIA/2015 reprezentând 30,8% din totalul focarelor (judeţele

Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu); în aceste focare s-au raportat

1649 consumatori reprezentând 42,36% din totalul consumatorilor din anul 2015, dintre care 406


bolnavi (52,32% din totalul bolnavilor/2015) şi 237 internaţi (47,5% din totalul

internaţilor/2015). Repartiţia detaliată/judeţe este evidentiaţă în textul „Raportului anual 2015”.

- CRSP-Iaşi a înregistrat 4 focare TIA/2015 reprezentând 6,15% din totalul focarelor (judeţele

Botoşani, Galaţi, Vaslui, Vrancea); în aceste focare s-au raportat 97 consumatori reprezentând

2,5% din totalul consumatorilor din anul 2015, dintre care 34 bolnavi (4,38% din totalul

bolnavilor/2015) şi 19 internaţi (3,8% din totalul internaţilor/2015). Repartiţia detaliată a

focarelor TIA /judeţe este evidentiaţă în text, dar menţionăm situaţia DSP a Judeţului Vrancea

care a raportat şi 2 focare determinate de Trichinella pe care nu le-am introdus în raportul

prezent, urmând a fi analizare în sinteza finală.

- CRSP-Timişoara a înregistrat 4 focare TIA/2015 reprezentând 6,15% din totalul focarelor

(judeţele Arad şi Hunedoara); în aceste focare s-au raportat 41 consumatori reprezentând 1,05%

din totalul consumatorilor din anul 2015, dintre care 35 bolnavi (4,51% din totalul

bolnavilor/2015) şi 28 internaţi (5,61% din totalul internaţilor/2015). Repartiţia detaliată a

focarelor TIA /judeţe este evidentiaţă în text, dar menţionăm situaţia DSP a Judeţului Arad, care

a raportat 1 caz izolat ce nu a fost preluat în analiza prezentă.

Repartiţia focarelor TIA/medii de provenienţă ne indică următoarea situaţie:

- 45 de focare TIA în mediul urban ( CRSP- Bucureşti 24 focare, CRSP- Cluj 14 focare, CRSP-

Iaşi 3 focare şi CRSP- Timişoara 4 focare), reprezentând 69,2 % din totalul focarelor TIA;

- 20 de focare TIA în mediul rural (CRSP- Bucureşti 13 focare, CRSP- Cluj 6 focare, CRSP- Iaşi 1

focar şi CRSP- Timişoara 0 focare) , reprezentând 30,8 % din totalul focarelor TIA/2015.

Repartiţia focarelor TIA pe centre regionale şi medii de provenienţă

Repartiţia focarelor TIA/ luni în anul 2015 evidenţiază un maxim de izbucniri în lunile calde:

mai şi august – câte 11 focare TIA reprezentând 33,8% din totalul focarelor, lunile iunie şi

septembrie – câte 10 focare reprezentând 30,8% din totalul focarelor şi luna iulie - 9 focare TIA

(13,8% din totalul focarelor TIA). In lunile aprilie şi noiembrie s-au raportat câte 3 focare TIA,

iar în lunile februarie, martie, octombrie şi decembrie câte 2 focare TIA.

Alimentele incriminate în izbucnirile TIA din 2015 şi caracteristicile lor sunt următoarele:

1 - laptele şi produsele din lapte (brânză, brânză telemea, brânză de oaie, brânză telemea mixtă,

brânză telemea vacă, brânză telemea oaie, caşcaval, caş proaspăt de oi, smântână, caş oaie, lapte)

au declanşat izbucnirile TIA în 25 de focare (38,46% din totalul focarelor) în care au fost

24

14

3

4

45

13

6

1

20

0 10 20 30 40 50 60 70

CRSP Bucuresti

CRSP Cluj

CRSP Iasi

CRSP Timisoara

Total focare

Urban

Rural


identificaţi germeni din genul Staphylococcus ( Aureus), asocierea a două sau mai multe bacterii

şi Escherichia Coli în 80% din focare.

În 20% dintre focare nu au fost identificaţi germenii etiologici.

Factorii favorizanţi în contaminarea laptelui şi produselor din lapte au fost constituiţi, în ordinea

descrescătoare a frecvenţei în focarele TIA, de:

- prepararea prealabilă neadecvată a alimentelor (producători care nu respectă condiţiile de igienă

în unitatea de producţie, producători particulari/ciobani care au condiţii precare de igienă la stână

sau mici producători locali neautorizaţi),

- existenţa persoanelor contaminate (manipularea produselor de către operatori cu panariţii pe

mâini, etc., nerespectarea regulilor elementare de igienă - spălarea frecventă pe mâini cu apă

caldă şi săpun şi mai ales după folosirea toaletei sau care nu au efectuat controlul medical

periodic conform legislaţiei în vigoare),

- alimente nesigure ca provenienţă (producători fără autorizaţie, pieţe cu vânzători ambulanţi,

stâne neautorizate, etc.),

- păstrarea neadecvată a alimentelor (alimente expuse pe tarabă în piaţă, fără condiţii de

refrigerare, expuse acţiunii soarelui şi insectelor, etc.).

2 - ouăle şi produsele din ouă (omletă, ouă prăjite, salată boeuf cu maioneză de ou, clătite cu

urdă şi ou, maioneză din ou) au declanţat izbucnirea TIA în 10 focare (15,4% din totalul

focarelor) în care au fost identificaţi germeni din genul Salmonella (ex. Abdel) în 60% din

focare. În 40% dintre focare nu au fost identificaţi germenii etiologici.

Factorii favorizanţi în contaminarea ouălor şi produselor din ouă au fost constituiţi în majoritatea

focarelor de:

- păstrarea neadecvată a alimentelor (ouă păstrate în condiţii improprii , peste termenul de

valabilitate, salate cu maioneză din ou păstrate la temperatura camerei),

- prepararea prealabilă neadecvată a alimentelor (nespălarea cojii ouălor înaintea utilizării),

- folosirea alimentelor nesigure ca provenienţă (ouă vândute de către vânzători ambulanţi),

- gătirea neadecvată a alimentelor.

Reprezentarea grafică a alimentelor incriminate în focarele TIA din 2015

3 - carnea de pasăre şi preparatele din carne de pasăre (pulpe pui, aripioare la tavă, şniţel pui, pui

la rotisor, ruladă pui, pulpe pui rotisate, pui pane, piept de pui, carne de raţă) au dus la

izbucnirea a 10 focare TIA (15,4% din totalul focarelor) în care au fost identificaţi germeni din

genul Salmonella (Enteritidis, Infantis) în 70% din focare.


În 30% dintre focare nu au fost identificaţi germenii etiologici.

Factorii favorizanţi în contaminarea cărnii de pasăre şi preparatelor din carne de pasăre au fost

constituiţi în majoritatea focarelor de:

- folosirea alimentelor nesigure ca provenienţă (păsări crescute de particulari şi vândute în pieţe

fără aviz sanitar)

- păstrarea neadecvată a alimentelor (carne de pasăre rămasă pe rotisor peste noapte la discreţia

vectorilor, ruladă de pui şi şniţele păstrate la temperatura camerei, etc.)

- existenţa persoanelor contaminate.

4 - carnea de porc şi preparatele din carne de porc (carne tocată, cârnaţi polonezi, mici, cârnaţi

olteneşti, grătar porc, caltaboşi, tobă) care au determinat apariţia a 8 focare TIA (12,3% din

totalul focarelor) în care au fost identificaţi germeni din genul Salmonella (Typhimurium) şi

Staphilococcus în 37,5% din focare.

În 62,5% dintre focare nu au fost identificaţi germenii etiologici.

Factorul favorizant în contaminarea alimentelor din carne de porc a fost reprezentat în

majoritatea focarelor de păstrarea neadecvată a alimentelor (mezeluri, cârnaţi şi mici păstraţi la

temperatura camerei, fără refrigerare corespunzătoare, carne la grătar expusă vectorilor).

5 - prăjiturile (baton cu brânză dulce şi stafide, cremşnit, budincă, cremă tiramisu) au dus la

apariţia a 3 focare TIA (4,61% din totalul focarelor TIA) în care au fost identificaţi germeni din

genul Salmonella în 66,67% din focare.

În 33,33% dintre focare nu au fost identificaţi germenii etiologici.

Factorii favorizanţi în contaminarea prăjiturilor au fost constituiţi în majoritatea focarelor de:

- păstrarea neadecvată a alimentelor (prăjituri păstrate la temperatura camerei, lipsa refrigerării)

- folosirea alimentelor nesigure ca provenienţă (ouă, lapte şi alte ingrediente fără aviz sanitar).

6 - mese gata pentru servit (1- piftie, rulou şuncă cu salată boeuf; 2- brânză cu smântână , ruladă

pui, caşcaval , brânză feta, somon afumat, kaizer; 3- bărcuţe de aluat cu salată vinete) au dus la

apariţia a 3 focare TIA (4,61% din totalul focarelor TIA) în care au fost identificaţi germeni din

genul Staphilococcus şi asocierea a două sau mai multe bacterii.

Factorii favorizanţi în contaminarea alimentelor gata pentru servit au fost reprezentaţi de:

- păstrarea neadecvată a alimentelor (refrigerarea necorespunzătoare a alimentelor până la

consumator)

- existenţa persoanelor contaminate.

7 - alimentaţia de tip familial (1-ciorbă de roşii şi piure de cartofi ; 2-ciorbă din picior de porc

dreasă cu ou şi cu smântână) a determinat apariţia a 2 focare TIA (3,08% din totalul focarelor) în

care au fost identificaţi germeni din genul Salmonella şi Staphilococcus.

Factorii favorizanţi în contaminarea alimentelor gătite au fost constituiţi de:

- păstrarea neadecvată a alimentelor (nefolosirea spaţiilor de refrigerare)

- gătirea inadecvată a alimentelor .

8 - peştele şi preparatele din peşte (icre somon) au determinat izbucnirea a 1 focar TIA (1,54%

din totalul focarelor) în care a fost identificat genul Salmonella (Typhimurium).

Factorul favorizant în contaminarea icrelor de somon a fost reprezentat de păstrarea neadecvată

a alimentului.

9 - alimentul contaminat a rămas necunoscut în 3 focare TIA (4,61% din totalul focarelor) dar în

care s-au izolat de la bolnavi germeni din genul Salmonella şi Staphilococcus.

Factorii favorizanţi în contaminarea alimentelor incriminate în izbucnirea focarelor TIA au fost

de asemenea necunoscuţi.

Menţiuni

unele fişe de raportare a focarelor TIA nu au fost completate corect din punct de vedere al

codurilor anexate metodologiei; nu se admite completarea: ”nu e cazul”.


au fost transmise fişe completate la rubrica aliment incriminat şi la rubrica factori favorizanţi:

“necunoscut” si “altele”, dar concomitent a fost depistat agentul etiologic!

s-au primit fişe de raportare în care la rubrica aliment a fost completat tot meniul pe care l-a

servit restaurantul in ziua izbucnirii focarului TIA;

au fost transmise anchete epidemiologice preliminare sau definitive care însă nu sunt urmate de

fişa de raportare a focarului TIA (conform metodologiei).

unele fişe au fost completate foarte sumar, lipsind date necesare analizării focarului TIA: fişe de

raportare în care singurele rubrici completate erau cele cu datele de începere şi de închidere a

focarului TIA. O fişă necompletată este inutil raportată!

EVALUAREA RISCULUI CHIMIC ŞI BACTERIOLOGIC AL ALIMENTELOR CU

DESTITAŢIE NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ

Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj

„Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal, cât și social și nu doar absența

bolilor sau a infirmităților”. Ea cuprinde nu numai corpul, mintea și spiritul, ci și perspectiva

unui om, după James H.West.

Produsele alimentare supuse analizei riscului chimic și bacteriologic sunt alimentele cu

destinaţie nutriţională specială care sunt produse complexe, elaborate special pentru un grup

vulnerabil de consumatori. Pentru a se asigura siguranța și adecvarea lor trebuie să fie stabilite

cerințe detailate privind compoziția, cerințe privind valoarea energetică, conținutul în macro și

micronutrienți, cerințe bazate pe cele mai recente avize științifice ale autorității EFSA.

O abordare corectă a siguranţei alimentare presupune, de fapt, coresponsabilizarea tuturor

verigilor implicate în obţinerea de produse de calitate şi sigure.

În cadrul monitorizării oficiale, care să definească conformitatea/neconformitatea produselor cu

prevederile Regulamentului UE nr. 609/2013 în vederea protejării consumatorilor de

eventualele riscuri pentru sănătate au fost planificate și realizate următoarele analize:

1. Determinarea nivelurilor de nitrați și nitriți

2. Determinarea nivelurilor de Pb, Cd, Al, Sn și Hg din preparate pentru sugari (formule de început

şi de continuare) şi alimente pe bază de cereale prelucrate şi alimente pentru sugari şi copii de

vârstă mică

3. Determinarea reziduurilor de pesticide din alimente pe bază de cereale prelucrate şi alimente

pentru sugari şi copii de vârstă mică

4. Determinarea nivelului de benzo(a)piren din cereale prelucrate şi alimente pentru sugari şi copii

de vârstă mică

5. Determinarea nivelului de micotoxine din preparate pentru sugari (formule de început

deshidratate)

6. Analiza parametrilor microbiologici: Listeria monocytogenes, Enterobacter sakazakii și

Salmonella spp. din preparate pentru sugari (formule de început deshidratate și produse

alimentare dietetice pentru scopuri medicale speciale destinate sugarilor sub șase luni).


Din cele 41+1 DSP judeţene au trimis date pentru Sinteza privind „Evaluarea riscului chimic şi

bacteriologic al alimentelor cu destinaţie nutriţională specială” un număr de 41 DSP, cu

precizarea că unele date au fost incomplete (nu s-au analizat toţi parametrii solicitaţi sau

numărul de probe nu a fost respectat).

Conţinutul de nitraţi a fost determinat din 41 de probe, iar nitriţii din 18 probe (determinarea

nitriților nu a fost obligatorie). Categoriile de ADNS analizate sunt prezentate mai jos.

A Alimente pentru sugari şi copii de vârstă mică 11%

CAlimente pe bază de cereale prelucrate pentru

sugari şi copii de vârstă mică56%

L LAPTE - Formule de început şi de continuare 33%

Nivelul nitraţilor a fost determinat din 41 probe de alimente cu destinaţie nutriţională specială:

1 probă (2%) formule de început şi de continuare, 32 probe (76%) alimente pe bază de cereale

prelucrate şi 8 probe (20%) alimente pentru sugari şi copii de vârstă mică.

Cele 41 probe analizate din punctul de vedere al concentraţiei de nitraţi au avut valori cu mult

sub limita maximă admisă de 200 mg NO3/kg, având o valoare medie de 18,78 mg NO3/kg.

Concentraţiile nitriţilor au fost determinate din 18 probe, înregistrându-se o valoare medie de

2,21 mg NO2/kg, cu valori cuprinse între 0 – 21,10 mgNO2/kg. Menționăm că pentru acest analit

nu sunt stabilite limite maxime admisibile în reglementările din domeniu.

Determinarea metalelor grele: plumb, cadmiu, aluminiu şi mercur s-a efectuat din 85 probe

trimise de cele 41+1 DSP-uri, iar staniul a fost determinat din 83 probe.

Determinarea metalelor (Pb, Cd, Sn și Al) s-a efectuat prin tehnica SAA cu atomizare în cuptor

de grafit folosind un Spectrofotometru de Absorbție Atomică Shimadzu Model – AA 6300, iar

determinarea Hg s-a efectuat tot prin SAA folosind tehnica generării de hidrură.

Metoda SAA îndeplinește criteriile pentru metodele utilizate în controlul oficial al nivelurilor de

plumb și cadmiu stabilite în Regulamentul (CE) nr. 333/2007 (10) și Regulamentul (CE) nr.

1881/2006.

Analiza concentraţiei de plumb şi cadmiu din alimentele cu destinaţie nutriţională specială s-a

făcut din datele raportate de 18 DSP-uri judeţene din Muntenia (34 probe), 8 DSP-uri judeţene


din Moldova (17 probe), 12 DSP-uri judeţene din Transilvania (26 probe) şi 4 DSP-uri judeţene

din Banat (8 probe), totalizând un număr de 85 probe.

Din cele 85 probe s-au analizat şi raportat un număr de 41 (48%) formule de început şi de

continuare, 38 (45%) alimente pe bază de cereale prelucrate şi 6 (7%) alimente pentru sugari şi

copii de vârstă mică.

Toate cele 85 probe supuse analizei privind concentraţia plumbului şi cadmiului

s-au situat sub limita maxima admisibilă, ele fiind conforme (Anexa nr. I din Regulamentul nr.

1881/2006 al CE din 19 decembrie 2006), având o valoare medie de 0,0037 mg/kg atât pentru

plumb, cât și pentru cadmiu.

Determinarea aluminiului din cele 85 de produse încadrate în alimentele cu destinaţie

nutriţională specială (lapte praf - formule de început şi formule de continuare, alimente pe bază

de cereale prelucrate şi alimentele pentru sugari şi copii de vârstă mică), indică o valoare medie a

Al de 0,1523 mg/kg, cu valori cuprinse între sld. şi 0,98 mg/kg (limita de detecţie pentru Al este

0,005 mg/kg).

De precizat că în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 nu sunt prevăzute LMA pentru Al în acest

grup de alimente.

Nivelul de mercur din alimentele cu destinaţie nutriţională specială a fost sub limita de detecţie

(0,0005 mg/kg) în toate cele 85 de probe analizate: 34 din Muntenia, 17 din Moldova, 26 din

Transilvania și 8 din Banat. Pentru acest grup de alimente nu au fost stabilite limite maxime

admisibile pentru mercur.


Metalul greu staniu a fost determinat din 83 probe. Valoarea medie a nivelului de staniu a fost

de 0,0007 mg/kg, cu valori cuprinse între sld. şi 0,03mg/kg (limita de detecţie pentru Sn este 0,01

mg/kg). Toate valorile de Sn determinate s-au situat cu mult sub LMA de 0,050 mg/kg.

Alimentele cu destinație nutrițională specială destinate sugarilor și copiilor de vârsă mică

analizate conțin contaminanți (nitrați, Pb, Cd, Hg, Sn și Al) în concentrații sub limita maximă

admisibilă.

Analiza tendinţelor concentraţiilor de nitraţi determinaţi în intervalul 2013-2015 din alimentele

cu destinaţie nutriţională specială arată că cele mai mari niveluri medii de nitraţi s-au înregistrat

în produsele prelevate şi analizate în anul 2015, cu precizarea că toate probele au fost

conforme.

Valorile medii calculate pentru concentraţiile de Pb au fost apropiate în 2014 şi 2015 (0,0035

ppm-0,0037 ppm) , cu un vârf valoric în 2013 (0,0054ppm), ele situându-se sub LMA.

Valorile medii ale concentraţiilor de Cd din alimentele cu destinaţie nutriţională specială au

înregistrat un trend ascendent în 2015, cu valori în platou, identice în 2013 și 2014 (0,0028

ppm).


Pentru contaminantul mercur, nu avem reglemntată limita maxima admisibilă pentru acest

grup de alimente. Valorile determinate în 2015 sunt sub limita de detecţie (0,0005 mg/kg).

Faţă de LMA prevăzută în Regulamentul CE nr. 1881/2006 din 19 decembrie 2006, staniu a

înregistrat în probele prelevate şi analizate în 2013-2015 valori medii foarte mici, cu un vârf în

2015 (0,0250 ppm).


Analiza datelor arată un trend crescător, un vârf valoric în 2015 pentru valorile medii la

nitrați, Pb, Cd și Sn și tendință de scădere a valorilor medii pentru Hg, cu precizarea că

toate probele au fost conforme. Ramâne să fie stabilit în timp, dacă aceste concentrații de

contaminanți, deși conforme, pot deveni dăunătoare sănătății.

Pentru determinarea benz(a)pirenului în anul 2015 au trimis probe toate DSP-urile judeţene

(42 probe).

Toate probele analizate au avut valori sub limta de detecţie a metodei, limită care a fost stabilită

la 0,00023 mg/kg. Această valoare se situează mult sub valoarea reglementată de Regulamentul

CE nr. 1881/2006 de 1,0 mg/kg.

Determinarea reziduurilor de pesticide s-a efectuat prin metoda gazcromatografică.

Pesticidele organoclorurate au fost determinate cu detectorul cu captura de electroni (ECD)

pentru pesticide, iar pesticidele organofosforice cu detectorul de azot și fosfor (NPD).

Au fost analizate 42 probe recoltate din 41 județe și din municipiul București, analiza referindu-

se la un număr de 81 de pesticide (18 organoclorurate şi 63 organofosforice).


Limita de cuantificare (LOQ)

(mg/kg)

Valoare maxima admisa conform Ord.

1764/2007 (mg/kg)

PESTICIDE ORGANOCLORURATE

alfa HCH 0,004 0,01

gama HCH 0,006 0,01

delta HCH 0,009 0,01

heptaclor 0,003 0,003

aldrin 0,003 0,003

heptaclorepoxid 0,003 0,003

trans-clordan 0,005 0,01

cis-clordan 0,005 0,01

endosulfan I 0,003 0,01

4,4' DDE 0,007 0,01

dieldrin 0,003 0,003

endrin 0,003 0,003

4,4' DDD 0,007 0,01

endosulfan II 0,008 0,01

beta HCH 0,007 0,01

4,4`DDT 0,010 0,01

Pentaclorbenzen 0,01 0,01

Hexaclorbenzen 0,003 0,003

PESTICIDE ORGANOFOSFORICE

diclorvos 0,005 0,01

diazinon 0,005 0,01

clorpirifos-metil 0,008 0,01

pirimifos-metil 0,007 0,01

clorpirifos 0,005 0,01

malation 0,005 0,01

Dimefox 0,005 0,01

Bifenthrin 0,005 0,01

Chinomethionat 0,005 0,01

Chlorothalonil 0,005 0,01

Demeton-S-methyl-sulfoxide 0,005 0,01

Dicrotophos 0,005 0,01

Dimethoate 0,005 0,01

Disulfoton 0,003 0,003

Ethion 0,005 0,01

Etrimphos 0,005 0,01

Fenitrothion 0,005 0,01

Fensulfothion 0,003 0,003

Fenthion 0,005 0,01

Fonofos 0,005 0,01

Formothion 0,005 0,01

Heptenophos 0,005 0,01

Iodofenphos 0,005 0,01

Isofenphos 0,005 0,01

Lambda-cyhalothrin 0,005 0,01

Malaoxon 0,005 0,01

Mecarbam 0,005 0,01

Metalaxyl 0,005 0,01

Metamidophos 0,005 0,01

Methacriphos 0,005 0,01


Conţinutul de reziduuri de pesticide analizate în cele 42 probe, s-a încadrat în limitele maxime

admise de legislaţia în vigoare în Romania şi Comunitatea Europeană.

Au fost examinate microbiologic la CRSP Iași, în perioada iulie-decembrie 2015, 79 probe

recoltate de reprezentanții celor 42 DSPJ.

Metodele utilizate pentru determinarea Listeriei monocytogenes (SR EN ISO 11290-1/AC/2006)

și Cronobacter sakazakii (SR ISO-TS-22964/2007) au respectat cerințele prevăzute de

Regulamentul nr. 1441/2007/CE.

Au fost analizate microbiologic 6 tipuri de lapte praf. Rezultatele analizelor efectuate nu au

dovedit prezența unei contaminări microbiologice în probele testate.

În cadrul monitorizării alimentelor cu destinație nutrițională specială, în perioada 2012-2015

numărul de probe luate în lucru pentru contaminarea bacteriologică a urmat un trend descendent

ca urmare a rezultatelor obținute și anume că toate probele au fost conforme, raportate la

legislația din domeniu.

Limita de cuantificare (LOQ)

(mg/kg)

Valoare maxima admisa conform Ord.

1764/2007 (mg/kg)

PESTICIDE ORGANOFOSFORICE (continuare)

Metribuzin 0,005 0,01

Mevinphos 0,005 0,01

Molinate 0,005 0,01

Monocrotophos 0,005 0,01

Myclobutanil 0,005 0,01

Omethoate 0,003 0,003

Paraoxon ethyl 0,005 0,01

Parathion 0,005 0,01

Parathion ethyl 0,005 0,01

Parathion methyl 0,005 0,01

Phentoate 0,005 0,01

Phorate 0,005 0,01

Phosalone 0,005 0,01

Phosmet 0,005 0,01

Pirimicarb 0,005 0,01

Procymidone 0,005 0,01

Pyrazophos 0,005 0,01

Pyridaphenthion 0,005 0,01

Quinalphos 0,005 0,01

Simazine 0,005 0,01

Sulfotep 0,005 0,01

Terbufos 0,003 0,003

Terbufos-sulfone 0,005 0,01

Terbutryn 0,005 0,01

Tetrachlorvinphos 0,005 0,01

Thiometon 0,005 0,01

Thiram 0,005 0,01

Triadimefon 0,005 0,01

Triadimenol 0,005 0,01

Triazophos 0,005 0,01

Trichlorfon 0,005 0,01

Trifluralin 0,005 0,01

Vamidothion 0,005 0,01


Concluzii generale

Evaluarea riscului chimic, a siguranţei alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, a permis

evidenţierea conformităţii acestor produse alimentare cu normele şi reglementările din domeniu

privind contaminanţii/reziduurile analizate

Planificarea legată de planul de monitorizare a contaminanților/reziduurilor este în conformitate

cu cerinţele UE, iar politica bazată pe riscuri prin care testarea contaminanților/reziduurilor se

concentrează asupra ADNS permite să monitorizeze respectarea LMA pentru substanţele

respective.

Toate probele prelevate în cadrul planului sunt în prezent analizate cu ajutorul unor metode

validate în conformitate cu legislaţia UE, determinând o creştere a fiabilităţii rezultatelor

generate şi sprijinind sistemul de control al contaminanților/ reziduurilor.

Monitorizarea contaminanţilor/reziduurilor este o parte importantă a strategiei de reducere a

riscului prezenţei substanţelor nedorite în alimente, motiv pentru care se impune continuarea ei.

Studiul a arătat că operatorii de alimente pot reduce nivelurile de metale grele din produse pe

baza auto/verificării şi printr-o mai bună selecţie a materiilor prime.

Monitorizarea acestui grup de alimente s-a dovedit utilă în special la identificarea problemelor

potenţiale ridicate de prezenţa contaminanţilor/reziduurilor, iar pe baza rezultatelor acestora se

pot planifica măsurile necesare.

Siguranţa alimentelor cu destinaţie nutriţională specială trebuie să constituie o responsabilitate a

tuturor celor implicaţi în domeniul alimentar, de la profesionişti la consumatori cu scopul de a

asigura protecţia acestui grup populaţional cu nevoi speciale.

MONITORIZAREA CALITĂŢII SUPLIMENTELOR ALIMENTARE

Dr. Gabriela Gârban – CRSP Timişoara

Monitorizarea calităţii suplimentelor alimentare se bazează pe o metodologie elaborată în

vederea obţinerii de informaţii necesare pentru raportare la Comisia Europeană.

În calitate de Stat Membru al Uniunii Europene şi România trebuie să monitorizeze pe plan

naţional situaţia suplimentelor alimentare comercializate. Interes prezintă atât ingredientele

active, adică nutrienţii (vitamine, minerale) menţionaţi în Directiva CE/2002/46 cu completările

ulterioare, precum şi alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic. De asemenea, în ultima

perioadă, se pune accent pe prezenţa aditivilor în suplimentele alimentare. Şi pentru că

producătorii de suplimente alimentare realizează mai nou produse destinate anumitor grupe de

populaţie (copii, gravide, persoane de vârsta a treia, reprezentând populaţia ţintă vulnerabilă)

monitorizarea acestora pe piaţa naţională reprezintă o prioritate a Ministeului Sănătăţii. În

metodologia elaborată şi difuzată specialiştilor de la DSPJ-uri a fost prevăzută şi efectuarea de

analize de laborator pentru determinarea concentraţiei de Pb şi Cd, considerate ca şi

contaminanţi principali în suplimente alimentare. Rezultatele analizelor se raportează anual cu

specificarea numărului de probe conforme şi probe non-conforme, precum şi măsurile luate în

cazul probelor non-conforme.

În semestrul I al anului 2015 specialiştii DSPJ-urilor au identificat unităţile de profil

suplimente alimentare (producători, importatori, distribuitori). Datele obţinute au fost tabelate

(conform Tabel 1 din metodologie) şi raportate la CRSPT .


În semestrul II au fost prelevate probe de suplimente alimentare pentru analize şi expediate la

CRSP Timişoara. De asemenea, au fost catalogate suplimentele alimentare în funcţie de

categoria de consumatori, iar datele au fost incluse în tabelul 2 din metodologie. De asemenea,

au fost identificate şi tabelate (tabel 3 din metodologie) aditivii alimentari din suplimentele

alimentare destinate copiilor. Rezultatele astfel tabelate au fost raportate la CRSPT în semestrul

II al anului 2015.

Probele sosite la CRSP Timişoara de la DSPJ-uri şi DSP-ul Municipiul Bucureşti au fost

analizate de specialiştii din cadrul Laboratorului de igiena alimentaţiei şi nutriţiei.

Rezultate Datele primite de la 41 DSP-uri judeţene şi DSP-ul Municipiului Bucureşti au fost centralizate şi

prelucrate în vederea întocmirii raportului anual de implementare a metodologiei pentru

Monitorizarea calităţii suplimentele alimentare.

Situaţia privind unităţile de profil suplimente alimentare identificate şi luate în studiu în 2015

sunt redate în tabelul 1.

Au fost identificate un număr de 1648 unităţi, după cum urmează: 41 de producţie, 1515 de

distribuţie; 92 de import / depozit – Grafic 1.

Tabel 1. Unităţi de profil suplimente alimentare identificate şi luate în studiu în 2015

NrC

rt Judeţ

Nr. unităţi identificate Unităţi luate în studiu

Prod. Distr. Imp./

Dep. Total Prod. Distr.

Imp./

Dep. Total

1. Alba - 18 - 18 - 4 - 4

2. Arad - 24 - 24 - 3 - 3

3. Argeş - 30 3 33 - 10 3 13

4. Bacău 3 7 1 11 3 7 1 11

5. Bihor - 5 1 6 - 5 1 6

6. Bistriţa-N - 7 - 7 - 1 - 1

7. Botoşani - 3 1 4 - 3 1 4

8. Braşov 3 36 2 41 1 9 1 11

9. Brăila - 10 - 10 - 2 - 2

10. Bucureşti 5 8 8 21 0 1 1 2

11. Buzău 1 35 1 37 1 10 1 12

12. Caraş-Severin - 27 - 27 - 1 - 1

13. Călăraşi - 1 - 1 - 1 - 1

14. Cluj 4 76 17 97 - 5 - 5

15. Constanţa - 83 - 83 - 3 - 3

16. Covasna - 10 - 10 - 3 - 3

17. Dâmboviţa - 20 - 20 - 10 - 10

18. Dolj - 16 16 32 - 2 2 4

19. Galaţi - 74 1 75 - 17 1 18


NrC

rt Judeţ

Nr. unităţi identificate Unităţi luate în studiu

Prod. Distr. Imp./

Dep. Total Prod. Distr.

Imp./

Dep. Total

20. Giurgiu - 1 - 1 - 1 - 1

21. Gorj - 18 - 18 - 6 - 6

22. Harghita - 6 8 14 - 1 2 3

23. Hunedoara 2 29 - 31 1 1 - 2

24. Ialomiţa - 30 - 30 - 1 - 1

25. Iaşi 3 384 4/14 405 1 39 2 42

26. Ilfov 2 4 4 10 1 - - 1

27. Maramureş 2 3 - 5 2 3 - 5

28. Mehedinţi - 62 - 62 - 3 - 3

29. Mureş 6 13 3 22 6 13 3 22

30. Neamţ 2 24 - 26 1 14 - 15

31. Olt - 4 - 4 - 2 - 2

32. Prahova 2 63 - 65 2 25 - 27

33. Satu Mare - 1 3 4 - 1 3 4

34. Sălaj - 14 - 14 - 2 - 2

35. Sibiu 1 88 - 89 1 22 - 23

36. Suceava 1 10 - 11 1 3 - 4

37. Teleorman - 120 - 120 - 5 - 5

38. Timiş 2 20 4 26 2 12 4 18

39. Tulcea - 6 - 6 - 2 - 2

40. Vaslui - 18 1 19 - 4 1 5

41. Vâlcea 2 72 - 74 - 10 - 10

42. Vrancea - 35 - 35 - 10 - 10

Total 41 1515 92 1648 23 277 27 327

Cele mai multe unităţi de profil suplimente alimentare au fost identificate în judeţele: Iaşi,

Teleorman, Cluj şi Sibiu. Referitor la unităţile de producţie cele mai multe au fost identificate în

judeţele: Mureş, municipiul Bucureşti precum şi în judeţul Cluj. Numărul cel mai mare de unităţi

de distribuţie au fost în judeţele: Iaşi, Teleorman, Sibiu, Constanţa. În ceea ce priveşte situaţia

unităţilor de import / depozit în judeţele Iaşi, Cluj şi Dolj au fost identificate cele mai multe.

Se poate remarca faptul că din totalul de 1648 unităţi identificate doar un număr de 327 au fost

luate în studiu - Grafic 2.

Grafic 2

Numeric şi procentual, tipurile de unităţi luate în studiu s-au repartizat astfel: 23 de producţie,

277 de distribuţie, 27 de import / depozit – vezi Grafic 3.


Grafic 3

Catalogarea suplimentelor alimentare s-a obţinut de la 41 DSPJ-uri precum şi de la DSP-ul

Municipiul Bucureşti. În tabelul 2 se redă numărul suplimentelor alimentare catalogate la nivelul

fiecărui judeţ. Tabel 2. Suplimente alimentare catalogate la nivel de judeţ

Nr.

Crt Judeţul

Nr. SA

catalog.

Nr.

Crt Judeţul

Nr. SA

catalog.

1 Alba 19 22 Harghita 23

2 Arad 34 23 Hunedoara 37

3 Argeş 54 24 Ialomiţa 2

4 Bacău 148 25 Iaşi 135

5 Braşov 15 26 Ilfov 16

6 Bihor 27 27 Maramureş 13

7 Bistriţa- Năsăud 3 28 Mehedinţi 56

8 Botoşani 15 29 Mureş 44

9 Brăila 21 31 Neamţ 20

10 Mun. Bucureşti 2 31 Olt 35

11 Buzău 9 32 Prahova 60

12 Călăraşi 2 33 Sălaj 23

13 Caraş Severin 13 34 Satu Mare 30

14 Cluj 46 35 Sibiu 64

15 Constanţa 22 36 Suceava 24

16 Covasna 10 37 Teleorman 18

17 Dâmboviţa 20 38 Timiş 15

18 Dolj 26 39 Tulcea 14

19 Galaţi 40 40 Vâlcea 24

20 Giurgiu 7 41 Vaslui 34

21 Gorj 36 42 Vrancea 47

Total 589 Total 734

Total ( Col 1+2 ) = 589 + 734 = 1323


Din datele prezentate în tabelul 2 reiese că cele mai multe suplimente alimentare au fost

catalogate în judeţele: Bacău, Iaşi, Sibiu şi Prahova. Tabel 3. Suplimente alimentare catalogate - in funcţie de categorii de consumatori

Nr.

Crt Judeţul

SA pt.

copii SA pt. gravide

SA pt.

sportivi Alte SA

1 Alba 8 6 5 0

2 Arad 16 4 14 0

3 Argeş 24 9 19 2

4 Bacău 54 6 2 86

5 Braşov 8 3 4 0

6 Bihor 12 0 15 0

7 Bistriţa Năsăud 3 0 0 0

8 Botoşani 5 5 5 0

9 Brăila 11 5 5 0

10 Mun. Buc. 1 1 0 0

11 Buzău 3 3 3 0

12 Călăraşi 18 1 3 0

13 Caraş Severin 5 3 5 0

14 Cluj 12 4 13 17

15 Constanţa 10 6 6 0

16 Covasna 4 3 3 0

17 Dâmboviţa 10 5 4 1

18 Dolj 13 5 8 0

19 Galaţi 17 6 16 1

20 Giurgiu 3 2 2 0

21 Gorj 21 4 10 1

22 Harghita 3 0 19 1

23 Hunedoara 31 4 2 0

24 Ialomiţa 2 0 0 0

25 Iaşi 55 20 40 20

26 Ilfov 5 0 11 0

27 Maramureş 1 0 10 2

28 Mehedinţi 50 5 0 1

29 Mureş 6 0 0 38

30 Neamţ 15 4 0 1

31 Olt 26 9 0 0

32 Prahova 37 8 15 0

33 Sălaj 12 4 7 0

34 Satu Mare 21 3 3 3

35 Sibiu 50 4 10 0

36 Suceava 22 2 0 0

37 Teleorman 16 1 1 0

38 Timiş 5 2 8 0

39 Tulcea 12 2 0 0

40 Vâlcea 15 7 0 2

41 Vaslui 27 1 2 4

42 Vrancea 21 13 11 2

Total 690 170 281 182

Catalogarea suplimentelor alimentare pe categorii de populaţie / judeţe este redată în tabelul 3.

Se poate observa numărul mare de suplimente alimentare care se recomandă copiilor – 690 (52

% ) şi sportivilor 281 (21 %).


Repartizarea categoriilor de suplimentelor alimentare catalogate pe regiuni este prezentată în

tabel 4. Valorile procentuale pe regiuni ale suplimente alimentare destinate copiilor, gravidelor,

sportivilor şi altor categorii de consumatori sunt redate în graficele 4-8.

Tabel 4. Repartiţia suplimentelor alimentare în funcţie de categoria de consumatori şi regiuni

Nr. Crt Regiune SA pt.

copii SA pt. gravide SA pt. sportivi Alte SA Total

1 Ardeal 140 27 89 61 317

2 Banat 57 13 29 0 99

3 Moldova 216 57 76 114 463

4 Muntenia 277 73 87 7 443

Total 690 170 281 182 1323

Grafic 4

Grafic 5


Grafic 6

Grafic 7

Identificarea aditivilor alimentari din suplimentele alimentare destinate consumului de către

copii a fost făcută pentru 670 produse (49%) din totalul de 690 produse - grafic 8.

Grafic 8


Grafic 9

Dintre acestea 335 suplimente alimentare au avut în compoziţie aditivi alimentari. În tabelul 5

sunt redate judeţele care au raportat date privind aditivii din suplimentele alimentare pentru

copii.

Tabel 5. Date raportate cu privire la aditivii alimentari din suplimentele alimentare (SA) destinate

copiilor

Nr. Crt Judeţul

Nr. SA

destinate

copiilor

SA

pentru

copii

Nr. Crt Judeţul

Nr. SA

destinate

copiilor

SA

pentru

copii

cu aditivi

cu aditivi

1 Alba 9 7

22 Harghita 3 2

2 Arad 16 16

23 Hunedoara 31 8

3 Argeş 9 9

24 Ialomiţa 2 2

4 Bacău 54 0

25 Iaşi 55 18

5 Braşov 8 0

26 Ilfov 5 0

6 Bihor 12 8

27 Maramureş 1 0

7 Bistriţa Năsăud 3 0

28 Mehedinţi 50 36

8 Botoşani 5 0

29 Mureş 6 6

9 Brăila 11 2

30 Neamţ 15 15

10 Mun. Bucureşti 1 0

31 Olt 26 11

11 Buzău 3 3

32 Prahova 37 20

12 Călăraşi 13 13

33 Sălaj 12 0

13 Caraş Severin 5 5

34 Satu Mare 21 9

14 Cluj 12 8

35 Sibiu 50 36

15 Constanţa 10 2

36 Suceava 22 10

16 Covasna 4 0

37 Teleorman 16 11

17 Dâmboviţa 10 5

38 Timiş 5 3

18 Dolj 13 10

39 Tulcea 12 7

19 Galaţi 17 2

40 Vâlcea 15 12

20 Giurgiu 3 2

41 Vaslui 27 10

21 Gorj 20 8

42 Vrancea 21 19

Total 670 335

Conform metodologiei revizuite în 2015 toate probele de suplimente alimentare prelevate de

către specialiştii DSP-urilor participante la acest program de sănătate au fost trimise la CRSP

Timişoara spre a fi analizate. Au fost planificate pentru analize un număr de 84 probe si efectuate

97.

Nu există depăşiri ale valorilor maxime admise pentru Pb în suplimentele alimentare analizate în

anul 2015.

Se menţionează că probele de suplimente alimentare prelevate pentru determinarea concentraţiei

de Cd şi Pb din compoziţie au provenit din producţia autohtonă, din import State membre UE


precum şi din ţări terţe. Repartiţia numerică este redată în Graficul 10, iar procentuală este

prezentată în Graficul 11.

Grafic 10

Grafic 11

Din cele două grafice prezentate mai sus reiese că majoritatea suplimentelor analizate sunt de

producţie autohtonă (56%) urmate de produsele importate din State Membre UE (33%) şi, cele

mai puţine din ţări terţe (11%).

Datele confirmă faptul că la nivel naţional există numeroşi producători care respectă toate

prevederile legislative privind punerea pe piaţă a unor suplimente alimentare sigure.

Concluzii

1 Monitorizarea calităţii suplimentelor alimentare în 2015 s-a realizat pe baza informaţiilor

raportate de toate DSP-urile din ţară.

2 Unităţile de distribuţie a suplimentelor alimentare au fost cele mai numeroase atât ca şi

identificare cât şi luate în studiu.

3 Catalogarea suplimentelor alimentare a relevat că, în funcţie de categoria de consumatori

cele mai multe au fost destinate: copiilor – 690; sportivilor - 281; altor categorii – 182;

gravidelor – 170.


4 Referitor la suplimentele alimentare destinate copiilor un număr de 670 suplimente

alimentare au fost verificate pentru conţinutul de aditivi. Din totalul de 670 un număr de 335

conţin aditivi alimentari.

5 Probele de suplimente alimentare în număr de 97 primite de la toate DSP-urile au fost

analizate. S-a determinat concentraţia de Cd şi Pb din compoziţia acestora. Rezultatele analizelor

nu au evidenţiat depăşiri ale limitelor maxime admise.

6 Se menţionează că cele mai multe probe analizate au provenit din producţie autohtonă.

MONITORIZAREA APELOR MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE

Dr. Klara Jeszenszky – CRSP Tg. Mureş

Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile comunitare în domeniu, prevăd

responsabilitatea reţelei de sănătate publică de a asigura supravegherea calităţii apelor minerale

naturale. Acesta include următoarele reglementări:

1. Hotărâre Guvern 1020/2005 - Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de

exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale;

2. Ordinul de Administraţie Publică nr. 871/2006 - Ordin privind aprobarea Procedurii de

notificare a apelor minerale naturale îmbuteliate, din care se separă compuşii de fier, mangan,

sulf, arsen şi constituenţii indezirabili;

3. Ordin de Administraţie Publică 4/2015 privind aprobarea Listei apelor minerale naturale

recunoscute în România;

4. Ordin de Administraţie Publică 108/2014 privind aprobarea Listei apelor minerale

naturale recunoscute în România;

5. Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009

privind exploatarea şi comercializarea apelor minerale naturale;

6. Directiva 2003/40/CE din 16 mai 2003 de stabilire a listei, limitelor de concentraţie şi

cerinţelor de etichetare pentru constituenţii apelor minerale naturale, precum şi a condiţiilor de

utilizare a aerului îmbogăţit cu ozon pentru apele minerale naturale şi apele de izvor;

7. Codex standard for natural mineral waters / Codex stan 108-1981, Reviziile 1997, 2008;

8. Hotărâre de Guvern nr. 206/2015 privind aprobarea programelor naționale de sănătate

pentru anii 2015 si 2016.

În data de 16 ianuarie 2015 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a emis Ordinul de

Administraţie Publică nr. 4 privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în

România.

Conform OAP 4/2015 în România sunt recunoscute oficial 66 de sortimente de apă minerală

naturală, îmbuteliate din 70 surse, faţă de lista din 2014, aprobată prin OAP 108/2014, în care

sunt recunoscute 64 de sortimente, îmbuteliate din 69 de surse.

Conform raportărilor primite de la DSP judeţene, în anul 2015 s-au îmbuteliat 56 variante de

sortimente de apă minerală naturală din 42 de surse. Inspectorii Serviciului de Control de


Sănătate Publică din cadrul DSP-urilor judeţene au recoltat probe din 53 variante de sortimente

(s-au recoltat probe din 94,64 % din variantele de sortimente îmbuteliate).

Conform Metodologiei de lucru a fost prevăzută determinarea a 17 de parametri din toate cele 53

de variante sortimente recoltate, în total 901 analize de laborator. Conform datelor centralizate s-

au efectuat 901 analize, deci 100 % din analizele prevăzute.

1. Monitorizarea calităţii apelor minerale naturale la sursă

Parametri indicatori de puritate:

Amoniul – CMA conform HG 1020/2005 este de 0,5 mg/l, în cazul în care se

demonstrează ştiinţific originea endogenă a amoniului, se pot accepta valori până la 5

mg/l; Valori de peste 0,5 mg/l s-au înregistrat la 13 din probele recoltate;

Parametri indicatori de contaminare microbiologică:

Nr. total de germeni la 22oC (la 72 h): valoarea admisă conform HG 1020/2005 este de

20 UFC/ml, nu s-au constatat depăşiri ale limitei admise;

Număr total de germeni la 37oC (la 24 h): valoarea admisă conform HG 1020/2005

este de 5 UFC/ml, nu s-au observat depăşiri ale limitei admise;

Escherichia Coli: valoarea admisă conform HG 1020/2005: absent/250 ml, depăşiri ale

limitei admise nu s-a constatat;

Bacterii coliforme: valoarea admisă conform HG 1020/2005: absent/250 ml, depăşiri ale

limitei admise nu s-a observat;

Enterococi intestinali: valoarea admisă conform HG 1020/2005: absent/250 ml, depăşiri

ale limitei admise nu s-a constatat;

2. Monitorizarea calităţii apelor minerale naturale în sortimente

Parametrii indicatori ai căror limite maxime dacă sunt depăşite, pot constitui un factor de

risc pentru sănătatea publică:

Nitraţi - CMA conform HG 1020/2005 este de 50 mg/l, nu s-au constatat depăşiri ale

CMA;

Nitriţi - conform HG 1020/2005 CMA în apele minerale naturale la sursă este de 0,1

mg/l, s-au constatat la 2 sortimente depăşiri ale CMA (3,77 %);

Arsen - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,01 mg/l, depăşiri ale CMA nu s-au

constatat la nici un sortiment;

Bariu – conform HG 1020/2005 CMA în apele minerale naturale la sursă este de 1 mg/l,

depăşiri ale CMA s-au constatat la 3 sortimente (5,66 %):

Bor – conform HG 1020/2005 nu are CMA stabilit în apele minerale naturale, valorile

măsurate la probele de la sursă variază între valori cuprinse sub limita de detecţie (0,009

mg/l) şi 9,1093 mg/l; Codex Standard for Natural Mineral Waters 108-1981, Reviziile

1997, 2008 recomandă 5 mg/l în apa minerală naturală după îmbuteliere;

Cadmiu – CMA conform HG 1020/2005 este de 0,003 mg/l, nu s-a observat depăşire a

CMA;

Crom - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,05 mg/l, nu s-au constatat depăşiri ale

CMA;

Cupru - CMA conform HG 1020/2005 este de 1,0 mg/l, nu s-au constatat depăşiri ale

CMA;

Plumb - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,5 mg/l, nu s-au constatat depăşiri ale

CMA;

Mangan - CMA conform HG 1020/2005 este de 1,0 mg/l, CMA nu s-au constatat

depăşiri ale;


Mercur - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,001 mg/l, nu s-au înregistrat depăşiri

ale CMA;

Nichel - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,02 mg/l, depăşire a CMA s-a observat la

1 sortiment (1,88 %);

Seleniu - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,01 mg/l, nu s-au constatat depăşiri.

Parametri indicatori de contaminare microbiologică:

Escherichia Coli şi bacterii coliforme: nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită

admise (Absent);

Enterococi intestinali: nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită admise (Absent)

Pseudomonas aeruginosa: nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită admise

(Absent).

Monitorizarea neconformităţilor constatate în anul 2015

Neconformităţile constatate în cursul anului 2015 au fost rezolvate, atât la surse de apă minerală

naturală, cât şi la sortimentele îmbuteliate. Producătorii de apă minerală au luat măsurile

necesare în vederea remedierii neconformităţilor, acţiuni monitorizate de DSP-urile judeţene.

Surse:

- Pentru 11 sortimente producătorii au prezentat studii hidrogeologice, care atestă originea

endogenă a parametrului care a fost neconform;

- Pentru 2 sortimente la monitorizarea lunară a parametrului nu s-a mai constatat depășire a

CMA conform HG 1020/2005.

Sortimente:

- Pentru un sortiment operatorul a oprit producția și a realizat igienizarea rețelelor de

aducțiune și interioare după care, la repetarea analizelor, parametrul analizat s-a încadrat

în limitele admise de HG 1020/2005;

- 2 producători au prezentat studiu hidrogeologic, care atestă originea endogenă a tuturor

componenților din 3 sortimente;

- Pentru 2 sortimente la repetarea analizelor parametrii analizați, s-au încadrat în valorile

admise de lege.

Concluzii

În urma catagrafierii şi monitorizării calităţii apelor minerale naturale îmbuteliate am ajuns la

următoarele concluzii:

- În România pe baza OAP 4/2015 sunt recunoscute 66 de sortimente de apă minerală

naturală, îmbuteliate din 70 de surse, localizate în 17 judeţe;

- În cursul anului 2015 au fost exploatate 42 de surse de apă minerală naturală, restul fiind

neexploatate sau în conservare, din care s-au îmbuteliat 56 variante de sortimente;

- În cadrul sintezei au fost monitorizate 42 de surse de AMN (100 % din totalul surselor

exploatate în 2015) şi 53 variante de sortimente (94,64 % din variantele de sortimentele

îmbuteliate);

- Conform Metodologiei de lucru s-a prevăzut efectuarea a 7 parametri indicatori din toate

cele 42 de surse recoltate (în total 294 analize) şi 17 de parametri din cele 53 de variante

de sortimente îmbuteliate recoltate (901 analize);

- Au fost efectuate 294 de analize din surse (100 % din analizele prevăzute în metodologia

de lucru) şi 901 de analize din sortimente (100 % din analizele prevăzute în metodologia

de lucru);

- Din sursele controlate 13 analize (4,42 %) din au depăşit CMA, respectiv limitele

admise, conform HG 1020/2005;


- Depășiri ale CMA s-a constatat la parametrul amoniu, CMA conform HG 1020/2005 este

de 0,5 mg/l, în cazul în care se demonstrează ştiinţific originea endogenă a amoniului, se

pot accepta valori până la 5 mg/l;

- Din variantele de sortimentele de AMN examinate 6 analize (0,66 %) din 901 au depăşit

CMA, conform HG 1020/2005;

- Parametrii indicatori la care s-au constatat valori depăşite: nitriți (2 sortimente), bariu (3

sortimente), nichel (1 sortiment).

MONITORIZAREA CONSUMULUI DE ADITIVI ALIMENTARI

Dr. Orban Antonia – CRSP Tg. Mureş

Scopul metodologiei este introducerea mai largă în controlul oficial a monitorizării cantitative a

aditivilor utilizaţi în produsele alimentare, ca urmare protejarea populaţiei împotriva efectelor

datorate consumului inadecvat de aditivi alimentari, depistarea precoce şi înlăturarea sau

limitarea factorilor de risc pentru sănătatea populaţiei.

Obiectivul metodologiei Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228 Dioxid de sulf – Sulfiţi”

din vinuri.

Metodologia de aplicare

Activităţile s-au derulat:

1. La nivel de DSPJ şi Mun. Bucureşti

- Organizarea şi pregătirea personalului pentru efectuarea metodologiei;

- Recoltarea probelor; completarea chestionarelor referitoare la produs; trimiterea probelor

pentru efectuarea analizelor şi trimiterea chestionarelor completate la CRSP Tg. Mureş pentru

centralizarea şi prelucrarea datelor;

- Trimitetera Buletinelor de analiză DSPJ; comunicarea de către inspectorii sanitari

măsurile legale care s-au impus producătorilor.

2. La nivel de Centrul Regional de Sănătate Publică Tg. Mureş

- Întocmirea metodologiei şi transmiterea la DSPJ şi Mun. Bucureşti

- Înregistrarea, centralizarea datelor din chestionare;

- Efectuarea analizelor prin determinarea cantitativă a sulfiţilor din probele recoltate.

- Înregistrarea, centralizarea datelor din chestionare;

- Înregistrarea, centralizarea rezultatelor analizelor;

- Prelucrarea datelor primite de la DSP judeţene şi Mun. Bucureşti şi întocmirea sintezei

anuale

Probele s-au recoltat din următoarea categorie de alimente (descriere din Codex Alimentarius):

14.2.2. Vin şi alte produse definite în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi omologii fără

alcool - în ambalaje de sticlă închise ermetic (îmbuteliate), gata pentru comercializare.

S-au recoltat probe de vinuri liniştite de la producătorii autohtoni pe raza judeţului respectiv,

din vinurile clasificate - conform Hotărârii Guvern nr. 769/2010 cu modificările ulterioare

Cap.II., Secţiunea 1., art. 22.: vin de masă, vin cu indicaţie geografică (IG), vin cu denumire de

origine controlată (DOC-CMD, DOC-CT, DOC-CIB).


Analizele s-au efectuat prin metoda validată conform SR EN 1988:2-2003 – Partea 2 – Metoda

enzimatică. Interpretarea rezultatelor s-a efectuat conform SR 13445/1999 Vin: Condiţii tehnice de

calitate, conform căruia concentraţia maximă admisă (CMA) de Dioxid de sulf total:

- Vinuri roşii, seci: 160 mg/l;

- Vinuri albe şi roze, seci: 210 mg/l;

- Vinuri roşii, demiseci: 210 mg/l;

- Vinuri albe şi roze, demiseci: 260 mg/l;

- Vinuri demidulci şi dulci: 300 mg/l.

La interpretarea rezultatelor s-au luat în considerare şi Anexa I.B. la Regulamentul (CE) Nr.

606/2009 pct. 1 şi 2., respectiv Hotărârea Guvern nr. 769/2010 cu modificările ulterioare Cap.II.,

Secţiunea 2., art. 46.II.a).

Rezultate

Au trimis raportări 39 DSPJ, din care 16 DSPJ au raportat că pe teritoriul judeţului nu

funcţionează producători de vinuri; 1 DSPJ a trimis probe neconforme. În final au fost prelucrate

97 produse de la 35 producători din 22 judeţe.

Din cele 97 de probe, 3 (3,09%) probe au fost neconforme.

Toate situaţiile privind probele neconforme au fost remediate.

EVALUAREA FACTORILOR DE RISC DIN MATERIALE

CARE VIN IN CONTACT CU ALIMENTELE

Dr. chim. Gabriela Cilincă – CNMRMC

Caracteristica principală a materialului ce vine în contact cu produsul alimentar, pentru păstrarea

calităţii şi securităţii alimentului, este stabilitatea sa faţă de produsul cu care vine în contact.

Inerţia sau stabilitatea chimică se exprimă prin migrarea de componenţi din ambalaj în produs, în

cantităţi care să nu prezinte un pericol pentru sănătatea omului şi să nu cauzeze modificări ale

compoziţiei produsului sau ale proprietăţilor sale organoleptice.

Scopul - monitorizarea contaminantilor din alimente (contaminanti ce pot proveni de la

materiale ce vin in contact cu produsele alimentare) conform prevederilor legislatiei nationale

armonizate la Directivele EC in domeniu si a Regulamentului Comisiei nr. 10/2011 din 14

ianuarie 2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele

alimentare.

Obiective specifice :

1. Evaluarea migrarii globale de componenti pentru obiectele din material plastic care vin

în contact cu alimentele. – 6 probe/judet –(3 probe de materiale plastice flexibile și 3

probe de materiale plastice rigide care se pot umple)

2. Evaluarea migrarii specifice de monomer clorura de vinil dion materiale plastice

3. Monitorizarea obiectelor din ceramica. Determinarile de plumb, cadmiu,cupru şi crom în

urma extracţiilor acide din obiectele de ceramică fabricată în ţară şi din import. – 1

proba/judet


Metode folosite:

1 SR EN 1186-15:2003 Materiale si articole in contact cu produsele alimentare.

MATERIALE PLASTICE Partea 15: Metode de incercare pentru migrarea in simulanti

grasi prin extractie rapida in izooctan si/sau etanol 95%;

2 SR EN 1186-3:2003 Materiale si articole in contact cu produsele alimentare.

MATERIALE PLASTICE Partea 3: Metode de incercare pentru migrarea globala in

simulanti aposi prin imersie totala.

3 SR EN 1388-1:2002 - Materiale şi articole în contact cu produsele alimentare. Suprafeţe

acoperite cu silicaţi. Partea 1: Determinarea emisiei de plumb şi de cadmiu de către

articolele de ceramică

1.1. Testarea materialelor plastice flexibile ce vin în contact cu alimentele

Pentru anul 2015 s-au supus verificării probe de material plastic (6 probe/judet) recoltate din

depozitele unitatilor ce fabrica sau comercializeaza astfel de produse sau utilizeaza astfel de

produse pentru fabricarea produsului alimentar ambalat.

O probe de material plastic/judet, reprezinta dupa cum urmeaza: 1 proba de material plastic = 5

obiecte identice, aceeasi marime, material, culoare, forma, producator. Obiectele au fost

transmise LNR ului pentru materiale in contact cu alimentul din cadrul Centrului Regional de

Sanatate Publica Bucuresti pentru 8 DSP-uri si CRSP-ului Iasi pentru 10 DSP-uri, restul DSP-

urilor efectuand analizele in cadrul laboratoarelor proprii.

Migrarea globală de componenţi s-a efectuat în conformitate cu Regulamentul Comisiei

nr. 10/2011 din 14 ianuarie 2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în

contact cu produsele alimentare publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 12 din

15.01.2011.

Simulanti utilizati pentru testare:

Simulant alimentar Abreviere

Etanol 10 % (v/v) Simulant alimentar A

Acid acetic 3 % (g/v) Simulant alimentar B

Etanol 20 % (v/v) Simulant alimentar C

Etanol 50 % (v/v) Simulant alimentar D1


In Figura 1 este reprezentata procentual distribuţia materialelor flexibile utilizate pentru

contactul direct cu alimentele, materiale testate in anul 2015. Valoarea migrărilor globale de

componenţi din plasticele flexibile, înainte de contactul cu alimentele folosind ca simulant

alcool etilic 10% (A), respectiv 50% (D), apa distilata si solutie de acid acetic 3% (B) nu a

depăşit limitele impuse de legislaţie de 10 mg/dm2, respectiv 60 mg/kg.

Figura 1. Distribuţia procentuala a materialelor flexibile utilizate pentru contactul direct cu

alimentele, materiale testate in anul 2015

Se observa ca, din totalul de 101 probe de masa plastica flexibila, materialul cel mai des testat

pentru contactul cu alimentele ramane polietilena in proportie de 38.61%, in defavoarea

materialelor multistrat cu sau fara bariera functionala.

1.2. Testarea materialelor plastice rigide ce vin în contact cu alimentele În figura 2 este

reprezentată procentual distribuţia materialelor plastice rigide utilizate la testare pentru contactul

direct cu alimentele. Din totalul de 106 probe de materiale plastice rigide 35.05% au fost din

polipropilena, 13.4% din material necunoscut, 17.52% din polietilentereftalat, 10.3% din

polistiren si 6.18% din polietilena. Valoarea migrărilor globale de componenţi din plasticele care

se pot umple, nu depăşeste limitele impuse de legislaţie de 10 mg/dm2, respective 60 mg/kg.

Figura 2. Distribuţia procentuală a tipurilor de materiale plastice care se pot umple utilizate

pentru contactul direct cu alimentele

În Figura 3 este reprezentată procentual distribuţia materialelor plastice flexibile si rigide

utilizate la testare pentru contactul direct cu alimentele. Astfel, din totalul de 207 probe, un

procent de 14.97% materiale flexibile si rigide nu a a putut fi interpretat.


Figura 3. Distribuţia materialelor plastice flexibile si rigide utilizate la testare pentru contactul

direct cu alimentele in anul 2015

1.3 Testarea monomerului clorura de vinil In cursul anului 2015, au fost testate 7 materiale din policlorura de vinil. Testarea a fost efectuata

de Laboratorul de Chimia Alimentului din Centrul Regional de Sanatate Publica – Iasi din

cadrul INSP.

Metodele analitice pentru testarea migrării și a conţinutului rezidual de monomer clorură de vinil

sunt descrise în HG 1197/2002 pentru aprobarea Normelor privind materialele şi obiectele care

vin în contact cu alimentele, cu modificarile si completarile ulterioare.

1.4. Testarea obiectelor de ceramică ce vin în contact cu alimentele

Sunt prezintate rezultatele privind determinarile de plumb, cadmiu, cupru şi crom din extractele

acide provenite din obiectele de ceramică fabricată în ţară şi/sau din import. Aceste metale cu

potenţial toxic pot proveni atât din materia primă, glazuri, decoraţiuni interioare folosite cât şi

din nerespectarea parametrilor procesului tehnologic. Coloranţii ceramici, utilizati în etapa de

decorare, sunt obţinuţi din oxizi sau alte combinaţii ale metalelor tranziţionale. Din categoria

acestora fac parte cobaltul, cadmiu, cromul, zincul, staniul, titanul, bariul, siliciu, bismutul,

fierul, plumbul, nichelul, zincul, aurul etc. S-au analizat acele părţi din suprafaţa obiectelor de

larg consum care intră în mod cert sau ipotetic în contact direct cu alimentele (în general

suprafeţele interne ale vaselor plate sau adânci precum şi buza vaselor de băut).

În cursul anului 2015, s-au analizat 39 probe.

S-a analizat cate 1 proba de obiect din ceramica de pe piata/judet, provenita de la producatorii

romani si/sau importata, specificandu-se tara de origine a producatorului (tara membra UE,

China si Romania). Probele de obiecte din ceramica s-au recoltat din depozitele unitatilor ce

fabrica sau comercializeaza astfel de produse sau utilizeaza astfel de produse daca s-a putut

identifica tara de origine a producatorului.

S-a recoltat 1 proba de ceramica/judet, dupa cum urmeaza:


1 proba de ceramica = 5 obiecte identice, aceeasi marime, culoare a pigmentului, forma,

producator.

4 dintre ele au fost colectate la Centrele Regionale de Sanatate Publica Bucuresti, Iasi, Timisora

si Cluj (recoltarea se va face de catre Directiile de Sanatate Publica judetene) si transmise

Laboratorului de Chimia Mediului si Alimentului din cadrul Centrului Regional de Sanatate

Publica Bucuresti.

În Tabelul 1 este prezentat intervalul valorilor migrărilor de de plumb, cadmiu, cupru şi crom din

obiectele de ceramică pentru obiectele ceramice ce vin în contact direct cu alimentele

Tabel 1. Valorile mimine si maxime ale migrarilor de plumb, cadmiu, cupru şi crom din

obiectele de ceramică pentru obiectele ceramice ce vin în contact direct cu alimentele

Metal Valoarea minima Valoarea maxima Limita admisa

Pb (µg/l) SLD 0.73 4,0 mg/l

Cd (µg/l) SLD 0.23 0,3 mg /l

Cu (µg/l) SLD 0.49 Nu este stabilita

Cr (µg/l) SLD 0.035 Nu este stabilita

Este de menţionat că, nu s-a putut stabili influenta pigmentului asupra metalului cedat, deoarece

din 156 determinari de metale, 84.61% dintre acestea au fost sub limita de detectie a aparatului.

Concluzii

1. Din totalul de 101 probe de materiale flexibile testate 38.61% au fost din polietilena,

24.75% din polipropilena, 3.96% din poliamida, 7.92% material dublustrat

poliamida/polietilena, 0.99% polistiren, 1.98% multistart si 21.78% materiale

necunoscute.

2. Din totalul de 106 probe de materiale plastice rigide 35.84% au fost din polipropilena,

18.81% din polietilentereftalat, 22.64% din polistiren, 18.81% material necunoscut si

15.09% din polietilena.

3. Astfel, din totalul de 207 probe, un procent de 14.97% materiale flexibile si rigide nu a

a putut fi interpretat. Celelalte tipuri de material plastic testate au fost intr-un procent de

30.43% polipropilena, 26.57% polietilena, 3.86% poliamida/polietilena, 1.93%

poliamida, 12.07% polistiren 9.17% polietilentereftalat si 0.96% material multistrat.

4. Valorile limitei de migrare specifica a monomerului clorura de vinil din materiale PVC

se inscriu in restrictiile impuse prin Regulamentul 10/2011/UE. Au fost anallizate 7

probe de material plastic tip PVC.

5. În cursul anului 2015, s-au analizat 39 probe de ceramica. Este de menţionat că, nu s-a

putut stabili influenta pigmentului asupra metalului cedat, deoarece din 156 determinari

de metale, 84.61% dintre acestea au fost sub limita de detectie a aparatului.

Conţinutul de plumb (μg/l) cedat de obiectele din ceramică ce vin în contact cu

alimentele. Plumbul cedat din obiectele de ceramică testate are valori cuprinse intre sld

si 0.73 μg/l, dar cu mult sub limita admisă de legislaţie – 4,0 mg/l (4000 μg/l).

Cadmiul cedat din obiectele de ceramică are valori cuprinse intre sld si 0.23 μg/l, dar cu

mult sub limita admisă de legislaţie – 0,3 mg/l (300 μg/l). În general, valoarea cadmiului

cedat de obiectele din ceramică, este nesemnificativa, chiar sub limita de detectie.

Cuprul cedat din obiectele de ceramică are valori cuprinse intre sld si 0.49 μg/l.

Cromul cedat din obiectele de ceramică are valori cuprinse intre sld si 0.035 μg/l.


MONITORIZAREA ALIMENTELOR TRATATE CU RADIAŢII IONIZANTE

Dr. Cristina Cîmpeanu – INSP- CRSP Iaşi

Scopul sintezei:

Supravegherea pieţei naţionale de desfacere a produselor/ingredientelor alimentare tratate cu

radiaţii ionizante, în vederea respectării legislaţiei comunitare şi naţionale din domeniu.

Obiective:

Identificarea prezenţei pe piaţa de desfacere a unor categorii de produse alimentare (condimente,

plante aromatice uscate şi ingrediente vegetale uscate) iradiate şi verificarea respectării

prevederilor legale în vigoare referitoare la etichetarea acestora precum şi detectarea iradierii la

unele produse alimentare, importate din ţări terţe.

Metode folosite

În anul 2015, metodologia de lucru a constat din: verificarea etichetării şi a documentelor

însoţitoare pentru supravegherea pieţei naţionale de desfacere în ce priveşte produsele

alimentare şi/sau ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante, importate din ţări terţe şi

detectarea iradierii la unele produse alimentare de pe piaţa de desfacere românească, provenite

din ţări terţe.

Verificarea etichetării: Etapa a presupus verificarea, prin sondaj, a etichetelor la unele produse

alimentare (condimente, plante aromatice uscate, ingrediente vegetale uscate, suplimente

alimentare vegetale), aflate în unităţi de desfacere (unităţi de tip supermarket/hypermarket,

magazine mici, unităţi de desfacere a produselor naturiste) şi unităţi de depozitare/ambalare, de

la nivelul fiecărui judeţ. Din cele 40 DSP participante la sinteză, 33 au participat la această etapă,

din care 29 (87,87%) au menţionat numărul unităţilor controlate, însumându-se 589 unităţi: 429

unităţi de desfacere produse alimentare din care 159 unităţi de tip supermarket/hypermarket şi

265 unităţi mici (72,84%); 146 unităţi de desfacere produse naturiste şi farmacii (24,78%) şi 14

unităţi de depozitare/ambalare produse alimentare/naturiste (2,38%). Din cele 33 DSP, 30 (90,90

%) au menţionat categoria şi numărul produselor alimentare verificate, totalizându-se 5653

produse, indigene sau din import (state membre/nemembre UE).

Detecţia iradierii: La această etapă au participat 39 (cu excepţia DSP Teleorman). În vederea

efectuării analizei de detecţie a iradierii produselor alimentare, au fost recoltate 77 de probe

(câte două probe/DSP, cu excepţia DSP Suceava, care a recoltat o probă), din care: 50 probe de

condimente, 7 plante aromatice uscate, 4 probe de ingrediente vegetale uscate şi 16 probe de

suplimente alimentare vegetale. Probele recoltate reprezintă 91,66 % din numărul total propus

pentru anul 2015 (84 probe) şi au fost analizate la IISPV Bucureşti. Pentru analizele de detecţie

s-a aplicat standardul: SR EN 13751: 2009- Produse alimentare. Detecţia alimentelor iradiate

prin fotoluminescenţă.

Rezultate

Controalele efectuate în unităţi de desfacere a produselor alimentare/naturiste şi unităţi de

depozitare/ambalare, având drept scop identificarea unor categorii de produse alimentare permise

a fi iradiate (condimente, plante aromatice uscate şi ingrediente vegetale uscate) şi verificarea

modului de etichetare a acestora, nu au evidenţiat prezenţa menţiunii privind tratamentul cu

radiaţii ionizante la niciunul dintre produsele verificate.

În urma analizei de detecţie a iradierii, două probe au fost identificate ca fiind iradiate şi

neconforme (boia de ardei dulce importată din China - DSP Bihor şi DSP Olt), deoarece în China

nu există nicio instalaţie de iradiere autorizată de către Comisia Europeană, conform Deciziei CE

840/2002 şi a amendamentelor sale ulterioare. DSP Bihor a iniţiat SRAAF: notificarea de alertă

ADG/23.07.2015, închisă la nivel naţional în data de 19.11.2015; pe lângă lotul inițial, identificat


ca neconform, din care s-a prelevat proba în cadrul sintezei (lotul 152), au mai fost identificate

ca neconforme și alte loturi (inclusiv lotul din care a provenit a doua probă neconformă), intrând

și acestea în cadrul cadrul alertei rapide inițiate; în urma inițierii SRAAF de către Serviciul

Control în Sănătate Publică al DSP Bihor, loturile incriminate au fost retrase de la comercializare

şi depreciate. Celelalte 75 de probe nu au fost identificate ca fiind iradiate (probe conforme).

Concluzii

- Controalele oficiale efectuate în anul 2015, pe piaţa naţională de desfacere, nu au identificat

prezenţa produselor sau ingredientelor alimentare pe a căror etichetă şi în a căror documente

însoţitoare să fie menţionat tratamentul cu radiaţii ionizante;

- Analizele de detecţie a iradierii efectuate la 77 de probe, au identificat două probe iradiate (2,

60 %), constatându-se o reducere a numărului de probe neconforme comparativ cu anii anteriori,

ceea ce sugerează faptul că importatorii care importă produse alimentare din ţări terţe s-au

conformat prevederilor legale; cu toate acestea, pe piaţa românească de desfacere există încă

produse alimentare/ingrediente iradiate care nu respectă legislaţia naţională şi cea a Uniunii

Europene;

- Este necesară continuarea sintezei pentru supravegherea în continuare a pieţei de desfacere în

ce priveşte alimentele iradiate, în vederea respectării prevederilor legale comunitare şi naţionale.

MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE, MINERALE

ŞI ALTE SUBSTANŢE

Dr. Gabriela Gârban – CRSP Timişoara

Metodologia pentru Monitorizarea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe s-

a elaborat pentru a obţine date referitoare la: categoriile de alimente la care au fost adăugate

vitamine, minerale şi alte substanţe; cantităţile de vitamine, minerale şi alte substanţe adăugate;

evoluţia pieţei alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe; informaţii privind

consumul de alimente cu adaos pe categorii de vârstă; obiceiuri alimentare. Toate datele

enumerate sunt necesare pentru raportare la Comisia Europeană.

Prin implementarea acestei metodologii operatorii economici din sectorul alimentar vor fi

obligaţi să respecte legislaţia în vigoare, adică notificarea acestor alimente care urmează a fi

comercializate pe piaţa autohtonă.

OBIECTIVE

1. Generale Informarea corectă a consumatorilor privind alimentele cu adaos de vitamine, minerale şi

alte substanţe oferite spre comercializare.

2. Specifice a) identificarea şi catalogarea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe

b) verificarea ingredientelor din compoziţie – să fie în conformitate cu cele menţionate în

Anexa din Regulamentul UE nr. 1925/2006 cu modificările şi completările ulteriore;

a) clasificarea acestor alimente pe categorii aşa cum este stabilită de “European Food

Safety Authority - The food classification and description system FoodEx 2 (draft-

revision 1), 2011:215”


b) obligarea operatorilor economici din domeniul alimentar să notifice aceste alimente.

CADRU LEGISLATIV

General

Sinteza naţională „Monitorizarea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe” s-

a derulat în 2015 pe baza HG Nr. 206 / 2015 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate

pentru anii 2015 şi 2016 pe baza căreia s-a emis Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 386 / 2015

privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a Programelor Naţionale de sănătate publică

pentru anii 2015 şi 2016 cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, în conformitate cu Anexa 3 la Ordinul MS nr. 386/ 2015 s-a derulat:

II. Programul naţional de sănătate publică de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul

de viaţă şi muncă / C. Domenii specifice - pct.4. Domeniul privind protejarea sănătăţii publice

prin prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc alimentari şi de nutriţie – pct. 4.1.

Activităţi – 4.1.2.3 Monitorizarea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe;

4.3. Unităţi de specialitate care implementează – 4.3.1. INSP.

Specific

A. Legisaţia naţională în vigoare

Legea nr. 57/2002

Legea 150 /2004 modificată şi completată prin Legea 412/2005

Legea 239 din 7 decembrie 2010 privind modificarea şi completarea Legii 491/2003

Ordonanţa de urgenţă Nr. 97 din 21 iunie 2001

Ordin MSF şi MAAP 438/295/2002

Ordin MSP 1744 / 2008

Ordin comun ANSVSA/MADR/MSP/ANPC Nr. 121/530/ E.N. 7.289/351/2007

Ordinul comun MADR/MS nr. 244 / 401 / 2005

Ord. MSF şi MAAP 438/295/2002 pentru Normele privind aditivii alimentari destinaţi utilizării

în produsele alimentare pentru consumul uman forma consolidată în 10 iunie 2011

Ordinul (MS, ANSVSA, ANPC) 369/61/291 din 22 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind introducerea pe piaţă a alimentelor la care s-au adăugat vitamine, minerale

şi alte substanţe

B. Legislaţia în vigoare la nivelul Uniunii Europene

Regulament (CE) Nr. 258/1997 al Parlamentului European şi al Consiliuilui din 27 ianuarie 1997

privind alimentele şi ingredientele alimentare noi

Regulament (CE) Nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002

de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a

Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul

siguranţei produselor alimentare – modificat prin:

Regulament (CE) Nr. 1642/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 iulie 2003

Regulament (CE) Nr. 575/2006 al Comisiei din 7 aprilie 2006

Regulament (CE) Nr. 202/2008 al Comisiei din 4 martie 2008

Regulament (CE) Nr. 596/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2009

Regulament (CE) Nr. 1925/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie

2006 privind adăugarea de vitamine şi minerale şi de alte substanţe la alimente – modificat prin:

Regulament (CE) Nr. 108/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008

Regulament (CE) Nr. 1170/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de modificare a Directivei

2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1925/2006

al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte listele de vitamine şi minerale şi

formele sub care pot fi adăugate în produsele alimentare, inclusiv în suplimentele alimentare


Regulament (UE) Nr. 1161/2011 al Comisiei din 14 noiembrie 2011 de modificare a Directivei

2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1925/2006 al

Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 953/2009 al Comisiei în

ceea ce privește listele substanțelor minerale care pot fi adăugate în produsele alimentare

Regulament (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie

2006 privind adăugarea de vitamine şi minerale şi de alte substanţe la alimente, cu completările

ulterioare, are ca scop reglementarea adaosului de vitamine şi minerale la alimente şi utilizarea

altor substanţe decât vitamine sau minerale care sunt adăugate la alimente. Regulamentul

armonizează prevederile stabilite prin legile, regulamentele sau activităţile administrative ale

Statelor Membre în legătură cu adăugarea de vitamine şi minerale şi de alte substanţe la

alimente, în scopul asigurării funcţionării eficiente a pieţei interne asigurând în acelaşi timp un

nivel superior de protecţie a consumatorilor.

Vitaminele şi mineralele sunt adăugate în alimente de către producători pentru restabilirea

conţinutului în cazurile în care acesta a fost redus în cursul procesului de fabricaţie, de

depozitare sau de gestionare sau pentru a oferi o valoare nutritivă similară alimentelor pentru

care sunt destinate ca alternativă.

Vitaminele şi mineralele adăugate la alimente trebuie să fie prezente în acestea în cantitate

semnificativă (minim 15% din Valoarea Nutriţională de Referinţă - dacă este stabilită), pentru că

un adaos în cantităţi prea mici sau infime nu oferă nici un beneficiu consumatorilor.

Rezultate DSP-urile judeţene şi DSP-ul municipiului Bucureşti au catalogat un număr de 1321 alimente cu

adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe. Detalii se redau în Tabel 1.

Tabel 1. Alimente cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe catalogate de DSP-uri

Nr.

crt. Judeţ

Nr. alimente

identificate cu

adaos de vit.

Nr. crt. Judeţ

Nr. alimente

identificate cu

adaos de vit.

1 AB 21 22 HG 12

2 AR 61 23 HD 31

3 AG 27 24 IL 17

4 BC 148 25 IS 73

5 BH 51 26 IF 10

6 BN 10 27 MM 14

7 BV 11 28 MH 38

8 BR 5 29 M 80

9 BT 10 30 NT 39

10 B 8 31 OT 9

11 BZ 15 32 PH 193

12 CS 10 33 SM 15

13 CL 10 34 SJ 12

14 CJ 31 35 SB 43

15 CT 12 36 SV 20

16 CV 6 37 TR 20

17 DB 17 38 TM 24

18 DJ 32 39 TL 17

19 GL 53 40 VS 38

20 GR 10 41 VL 26

21 GJ 31 42 VN 11

Total - 1321


La centralizarea datelor au fost excluse din listele primite suplimentele alimentare, alimentele

obişnuite, dublurile şi alimentele cu destinaţie nutriţională specială. În Graficul 1 şi Graficul 2 se

prezintă numeric şi procentual produsele alimentare identificate şi catalogate, respectiv numărul

real al alimentelor cu adaos de vitamine.

Grafic 1

Cele 645 alimente cu adaos identificate se pot grupa în următoarele categorii: Produse pe bază

de cereale – 233; Băuturi energizante – 84; Sucuri fructe, legume, nectaruri – 168; Dulciuri – 42;

Margarine – 16; Lapte şi produse lactate – 78 ; Cafea, ceai, cacao – 10; Produse pentru diete

non-standard şi alimente imitaţie – 2; Produse Soia – 8; Băuturi carbogazoase – 4. Detalii sunt

ilustrate în Graficul 2.

Grafic 2

În Graficul 3 şi 4 se prezintă categoriile de alimente cu adaos catalogate faţă de cele existente.

Grafic 3


Grafic 4

În tabelul 2 se prezintă nutrienţii adăugaţi la alimentele cu adaos, pe categorii. Detalii privind

tipurile de nutrienţi / categorie de produs fortificat sunt redate în graficele 5 –12.


Tabel 2. Nutrienţi adăugaţi la alimente cu adaos pe categorii

Nr.

Crt

Nutrienti adaugati

Produse

pe bază

de

cereale

Băuturi

energizante

Sucuri

fructe,

legume,

nectaruri

Băuturi

carbogazoase Dulciuri Margarine

Lapte şi

produse

lactate

Cafea,

ceai,

cacao

Produse

pt. diete

non-

standard

şi alim.

imitaţie

Produse

soia Total

1 Vitamine 56 2 161 1 35 15 28 4 2 0 304

2 Vitamine +

minerale 163 0 6 0 1 0 30 4 0 8 212

3 Vitamine

+minerale+altele 4 0 0 3 0 0 1 0 0 0 8

4 Vitamine + altele 5 81 1 0 6 1 0 1 0 0 95

5 Minerale 3 0 0 0 0 0 17 0 0 0 20

6 Altele 2 1 0 0 0 0 2 1 0 0 6

Total 233 84 168 4 42 16 78 10 2 8 645


Grafic 5

Grafic 6

Grafic 7


Grafic 8

Grafic 9

Grafic 10


Grafic 11

Grafic 12

Concluzii

1. Toate DSP-urile au participat la realizarea acestui raport anual prin transmitere de date

conform calendarului specificat în metodologie.

2. În unele cazuri au fost identificate de către DSP-uri aceleaşi alimente cu adaos, acestea

fiind distribuite pe întreg teritoriul ţării. La centralizarea şi realizarea acestui raport au fost

eliminate dublurile.

3. Majoritatea alimentelor care s-au încadrat la Regulamentul (UE) 1925/2006 au avut

adăugate ca şi ingrediente vitamine şi amestec de vitamine cu minerale în cantităţi

semnificative – adică minim 15% din Valoarea Nutriţională de Referinţă.

4. Numărul cel mai mare de alimente cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe

idntificate au fost cele pe bază de cereale, urmate de sucuri de fructe, legume etc.

5. La categoria de alte substanţe adăugate se află aminoacizi, diverse extracte botanice care se

regăsesc pe lista plantelor pozitive din lista Europeană.


Măsuri propuse

Specialiştii de la Departamentul de Supraveghere în Sănătate Publică, Compartiment de

evaluare a factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă, Colectiv igiena alimentaţiei din

cadrul DSPJ-urilor să comunice conducerii DSPJ-urilor non-conformităţile aflate pentru ca

Serviciul de Control să poată lua măsurile corective necesare.

Întâlnire odată pe an, la Bucureşti, cu specialiştii responsabili de realizarea sintezei.

Organizare de cursuri pentru producătorii autohtoni, importatori şi/sau distribuitori despre

alimentele cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe – pentru o informare corectă,

respectarea legislaţiei şi comercializării de produse sigure.

CAPITOLUL VII

PROTEJAREA SANATATII SI PREVENIREA IMBOLNAVIRILOR

ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN

MEDIUL DE MUNCA

Dr. Adriana Todea , Dr. Felicia Popescu, Dr. Lavinia Călugăreanu, Dr. Cristina Bunghez,

Fiz. Violeta Calota – CNMRMC; Dr. Dana Mates; Dr. Eugenia Herlea, Dr. Corneliu Neagu, Chim.

Miheala Negru – CRSPB, Dr. Rasvan Danulescu, Fiz. Cristian Goiceanu – CRSPI

MEDICINA MUNCII (concepte şi conţinut)

Medicina muncii reprezintă disciplina medicală care studiază relaţia fiziologică şi relaţia patologică

dintre organismul uman şi muncă în vederea recomandării măsurilor care să permită desfăşurarea

activităţii profesionale în condiţii fiziologice şi igienice pentru menţinerea capacităţii de muncă la

un nivel ridicat, prevenirea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesiune.

Într-o concepţie nouă, Medicina muncii reprezintă ştiinţa multidisciplinară, care studiază efectul

muncii asupra sănătăţii angajaţilor precum şi efectul sănătăţii angajaţilor asupra aptitudinii în

muncă. Are ca obiect principal prevenţia, dar a fost şi continuă să fie implicată şi în identificarea,

investigarea şi tratamentul bolilor profesionale. Scopurile medicinii muncii sunt de a contribui la

protecţia lucratorilor împotriva oricărei lezări a sănătăţii lor care ar putea rezulta din munca lor, din

cauza condiţiilor de muncă în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea profesională si să contribuie la

menţinerea, în cel mai înalt grad posibil, a bunei stări fizice, psihice şi sociale a lucratorilor.

Sănătatea şi securitatea în muncă este un concept modern, care reprezintă produsul valorilor

individuale şi de grup, al atitudinilor, competenţelor, comportamentelor, obiceiurilor ce determină

angajarea, stilul şi eficienţa programelor de sănătate şi securitate în muncă.

O bună cultură a sănătăţii şi securităţii muncii la nivelul unei unităţi se caracterizează prin

comunicare bazată pe încredere reciprocă, percepţie comună a importanţei sănătăţii şi a securităţii

muncii şi pe încredere în eficacitatea măsurilor de prevenţie.

Potrivit Legii nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, boala profesională este

definită ca fiind: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,

cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de

suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.


Structurile medicale de medicina muncii funcţioneazã potrivit reglementãrilor Ministerului

Sãnãtãţii, activitatea acestora având un caracter predominant preventiv. Angajatorii din sectoarele

public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital strãin, sunt obligaţi sã asigure supravegherea stãrii

de sãnãtate a tuturor angajaţilor prin servicii medicale de medicina muncii. Asigurarea

supravegherii expunerii profesionale este responsabilitatea angajatorului şi se realizeazã prin

cabinetele medicale de medicina muncii înregistrate în registrul unic al cabinetelor medicale de la

nivelul direcţiilor de sãnãtate publicã.

Evidenţa bolilor profesionale, ca şi a bolilor multifactoriale, constituie documentaţia de bază în

evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor în raport cu factorii de risc, precum şi în vederea stabilirii

unor măsuri eficiente de profilaxie.

SUPRAVEGHEREA EFECTELOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII ASOCIATE EXPUNERII

PROFESIONALE LA AGENȚII CANCERIGENI

Coordonator dr. Dana Mates, CRSP Bucuresti

Expunerea la agenți cancerigeni la locul de muncă este, de cele mai multe ori, mai mare decat în

mediul ambiental. Agenția Internațională de Studii pentru Cancer (IARC), a clasificat 44 de

circumstanțe profesionale ca fiind cancerigene pentru om: 32 agenți (grupuri de agenți) chimici sau

fizici la care expunerea este în cea mai mare parte profesională și 12 procese industriale sau

profesii. Multe dintre expunerile profesionale au fost reevaluate de IARC în 2009 și lista este în

continuă schimbare (un exemplu fiind adăugarea emisiilor diesel) ceea ce dovedește că la locurile

de muncă există în continuare agenți chimici sau fizici a căror acțiune cancerigenă nu a fost complet

evaluată.

Numărul de cancere profesionale declarate în România între anii 2005 și 2015 este de numai 42,

conform rapoartelor Registrului de Boli Profesionale de la Institutul Național de Sănătate Publică.

Nu este clar dacă această subestimare majoră a cancerului produs prin cauze ocupaționale se

datorează mecanismelor complexe legislative de semnalare și declarare, lipsei de informare a

medicilor, angajaților, angajatorilor, sau lipsei mecanismelor de evaluare obiectivă a riscului.

Complexitatea problemei este amplificată și de către natura bolii canceroase unde factorii de risc

din mediu profesional acționează sinergic cu alți factori externi, au perioade de latență de ordinul

zecilor de ani și efectul lor depinde de susceptibilitatea individuală.

Reglementările legale în domeniul SSM mai cuprind o serie de acte normative care asigură

compatibilitatea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară în materie, prin transpunerea

directivelor specifice elaborate în aplicarea Directivei Cadru şi care se referă la riscuri şi activităţi

specifice.

Perspective 2014-2020

La nivel european, evaluarea Strategiei Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă

(SSM) 2007-2014 a identificat necesitatea continuării prevenției bolilor profesionale în rîndul

cărora cancerul ocupă un loc important. În acest scop, Comisia UE a a adoptat un nou cadru

strategic al sănătății și securității în muncă, integrat cu alte acțiuni coordonate pentru sănătate și

mediu, pentru perioada 2014-2020.

Cadrul strategic european 2014-2020 a identificat trei provocări majore:

îmbunătățirea implementării regulilor existente pentru SSM, în mod special prin creșterea

capacității IMM de a pune în practică strategii eficiente de prevenire a riscurilor;


îmbunătățirea prevenției bolilor profesionale prin controlul riscurilor noi și emergente, fără a

neglija pe cele existente;

îmbătrânirea forței de muncă din Europa.

Obiectivele specifice sunt:

consolidarea strategiei naționale de SSM prin coordonarea politicilor specifice;

furnizarea suportului practic IMM-urilor pentru aplicarea legislației SSM cu furnizarea

accesului la instrumente practice de evaluare a riscului asa cum este platforma Online

Interactive Risk Assessment (OiRA);

îmbunătățirea mecanismelor de control în statele membre;

simplificarea legislației existente cu menținerea unui nivel crescut de protecție a lucrătorilor;

măsuri adresate fenomenului de îmbătrânire a forței de muncă și prevenirii riscurilor

emergente; îmbunătățirea colectării datelor statistice; întărirea coordonării acțiunilor cu Organizația Internațională a Muncii (OIM), Organizația

Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația pentru Dezvoltare Economică si Cooperare

(OECD) pentru reducrea bolilor profesionale și a accidentelor de muncă.

Rezultate

Acțiunea a fost implementataă în 35 de DSP - uri. Dintre cele 7 direcții care nu au implementat

metodologia, 3 au explicat că nu mai există personal specializat de medicina muncii

(medic/asistent) care să desfășoare aceste activități.

Observații generale:

- numărul de cancere profesionale semnalate este extrem de mic față de numărul estimat pe

baza datelor epidemiologice;

- situația raportată de DSP județene și a mun. București nu corespunde cu cea existentă în

registrul național de BP;

- proporțional, există un număr foarte mare de cazuri semnalate si nedeclarate fie datorită

infirmării ca urmare a cercetării cazului fie datorită infirmării de către comisia de experți de

medicina muncii. Soluția de infirmare a cazului dată de către comisie este o consecință a

contestării de către angajator sau de către asigurator a documentelor doveditoare pentru

expunere.

- Cele mai frecvente tipuri de cancer au fost bronhopulmonar (CP) și mezoteliom malign

(pleural sau peritoneal).

- DSP județene din aria de acoperire a registrului de cancer NV (Bihor, Bistrița Năsăud, Cluj,

Maramureș, Sălaj, Satu-Mare) nu au primit nici o semnalare pentru MM posibil profesional.

- De asemenea, în județele Constanța, Buzău și Gorj, cu expunere ”istorică” la azbest

determinată de marile combinate de azbociment de la Medgidia, Târgu Jiu, și de Fermit din

oraș Buzău, nu au fost semnalate (și declarate) decât două cazuri de MM și 5 cazuri CP

determinate de expunere la azbest.

- Este interesant de remarcat că au fost semnalate două cazuri de cancer de sân la personal

medical care au fost asociate expunerii la radiații și/sau agenți chimiterapici din mediul de

muncă motiv pentru care au fost infirmate. Din păcate, efectul de disruptor endocrin al

activității în schimburi de noapte, recunoscut in prezent ca fiind potențial cauzator de cancer

mamar, nu a fost luat în calcul la cercetarea profesionalității deoarece nu figurează pe lista

factorilor de risc profesionali recunoscuți pentru producerea neoplasmului cu declarare

obligatorie.

http://www.oiraproject.eu/

http://www.oiraproject.eu/


Obiectivele și intervențiile necesare la nivelul MS:

prevenția primară a cancerului profesional prin recunoașterea/evaluarea și

eliminarea/evitarea riscului

o actualizarea permanentă a listelor de agenți cancerigeni profesionali și a valorilor limită

stabilite prin legislația SSM, conform celor mai noi informații științifice, prin inițiative

promovate în cadrul comisiei interministeriale MM și MS și a comisiei de specialitate de

medicina muncii din cadrul MS;

o actualizarea listei de biomarkeri de expunere utilizați în supravegherea medicală a expușilor

profesionali;

o acțiuni de conștientizare și informare a medicilor de medicina muncii dar și de alte

specialități în cu privire la riscul cancerigen profesional – prevenirea expunerii și modul de

control;

o programe de formare a asistenților in domeniu de igienă industrială;

o creşterea gradului de conştientizare referitor la carcinogenii de la locul de muncă în rândul

specialiștilor din DSP;

o creșterea calității și competitivității furnizorilor de servicii pentru sănătate în muncă, atat din

domeniu public cat si din domeniu privat;

o întărirea capacității laboratoarelor de toxicologie din DSP și INSP de a identifica și măsura

agenții cancerigeni chimici și fizici din mediul profesional;

o monitorizarea și abilitarea periodică a laboratoarelor de toxicologie industrială;

o continuarea programului național de monitorizare a factorilor de risc cancerigen

profesionali;

o colectarea sistematică și standardizată a datelor privind persoanele expuse profesional la risc

cancerigen (registrul de expuși profesionali);

o consolidarea registrului de boli profesionale;

o implementarea in registrele regionale de cancer a unor campuri de identificare a

profesiei/activitatii economice (ex. cod COR/CAEN) care sa permita evluarea riscului

profesional;

o activități de cercetare pentru cuantificarea riscului specific și a poverii cancerului

profesional în România.

prevenția secundară

o actualizarea permanentă a listei biomarkerilor de efect precoce;

o actualizarea fișelor de examinare medicală prin includerea unor metode noi, cu specificitate

și sensibilitate mare, ca metode de screening în grupurile cu risc crescut profesional;

o supravegherea stării de sănătate a angajaților cu risc de expunere la agenți cancerigeni și

după încetarea expunerii;

o informarea medicilor de alte specialități decât medicina muncii cu privire la modul de

diagnostic precoce, semnalare, declarare a cancerelor profesionale.


BOLILE PROFESIONALE IN ACTIVITATI CARE CONDUC LA SUPRASOLICITARE

MUSCULOSCHELETALA

Dr. Eugenia Herlea

Au fost luate in studiu, pentru a analiza expunerea, 246 de obiective economice din tara, din 27 de

DSP- uri judetene, ceea ce reprezinta aproximativ doua tereimi din acestea, in care evaluarea

efortului fizic si a gradului de suprasolicitare osteo-musculo-articulara s-a realizat in 87% din

obiective, majoritar de catre evaluatori externi: persoane fizice autorizate, srl-uri si DSP-uri, in

69% din cazuri. Obiectivele principale in vederea reducerii efortului fizic s-au concentrat pe

folosirea echipamentelor mecanice pentru evitarea manipularii maselor (70% din cazuri), deoarece

domeniile de activitate in care se produc cele mai numeroase imbolnaviri profesionale

musculoscheletale sunt cele cu efort fizic mare, manipulare si purtare sau ridicare de greutati.

Informarea angajatilor cu privire la riscurile privind imbolnavirile musculoscheletale s-a realizat in

proportie de 95%. Domeniile de activitate din care am primit informatii au pe primul loc

constructiile cu 28%, urmate de exploatarea si prelucrarea lemnului, cu 22%, pe al treilea loc

domeniul agroalimentar cu 17% si apoi domeniile sanitar si comert-turism cu 5%. Numarul total de

angajati in aceste locuri de munca in perioada 2013 – 2015 a scazut in ambele intervale, asfel de la

83 701 in 2013 la 81 914 in 2015 in timp ce numarul de lucratori expusi a avut o tendinta de scadere

in primul interval (2013 – 2014) urmata de o perioada de crestere in cel de-al doilea (2014 – 2015) ,

de la 24 222 in 2013 ajungand in 2015 la valoarea de 25 280 lucratori. Efectul nociv asupra

organismului dat de activitati cu suprasolicitare osteomusculoarticulara este potentat de unele noxe

fizice, cum ar fi vibratiile si microclimatul rece. Acestea s-au asociat in proportie de 21% si

respectiv 33% din cazuri. In aceste locuri de munca numarul accidentelor de munca a avut o

tendinta de scadere in ambele intervale, cu 15% in primul interval si cu 11% in cel de-al doilea.

Numarul bolilor profesionale declarate in aceste unitati a scazut in primul interval, cu 10% si a

crescut in al doilea interval cu 2%.

Supravegherea starii de sanatate s-a adresat in acesti ani unui numar din ce in ce mai mare de

angajati incepand cu 25 704 de angajati in 2013 si ajungand la 26 275 in 2015; 66% dinte

controalele medicale la angajare sau periodice s-au initiat la propunerea angajatorului. Numarul de

controale clinice facute in scop de prevenire a aparitiei bolilor profesionale musculoscheletale s-a

adresat unui numar mai mic de persoane decat cel al angajatilor supraveghetati pentru efort fizic

mare si suprasolicitare osteo-articulara. Evolutia are tendinte de crestere in primul interval si de

descrestere in cel de-al doilea. Deoarece numarul bolilor profesionale cu impact

osteomusculoarticular s-a situat pe unul din primele trei locuri in fiecare an, medicii de medicina

muncii au recomandat investigatii radiologice al caror numar a crescut in fiecare interval deoarece

si manifestarile dureroase osteo-articulare au crescut si ele in fiecare interval, tendinta de crestere

putandu-se observa si in graficul de mai jos. Aceeasi tendinta se observa si in ceea ce priveste

schimbarea locului de munca, doar ca in ultimul interval se inregistreaza o stagnare. In opinia

medicilor de medicina muncii care supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor din obiectivele

economice luate in observatie in 75% din cazuri aparitia acestor afectiuni in sfera

musculoscheletala, afectiuni care au dus la schimbarea locului de munca, a avut drept cauza

inadaptarea la efortul fizic excesiv si in 25% din cazuri cunostintele inadecvate privind securitatea

in munca si cele de diminuare a riscului.

Din bolile profesionale declarate la nivelul DSP-urilor s-a elaborate analiza bolilor profesionale

efectuata din perspectiva cantitativa, dar si calitativa. Componenta cantitativa se refera la numarul

bolilor profesionale osteo-musculo-articulare inregistrate in 2013, 2014 si 2015, iar cea calitativa

este legata de domeniile de activitate sau ramurile industriale, ocupatia lucratorilor, studiile si


genul acestora, tipurile de afectiuni si de activitati care au condus la dobandirea lor, respectiv

cauzele de aparitie.

Din punct de vedere cantitativ numarul afectiunilor musculoscheletale au evoluat astfel: intre 2013

si 2014 numarul lor a scazut de la 353 la 267 si in intervalul 2014 – 2015 au crescut la 339, dar s-au

mentinut pe primul loc, cu numarul cel mai mare de afectiuni profesionale. Pe domenii de

activitate: in 2013 constructiile (inclusiv cele de masini), energetic si cel al transportului si

telecomunicatiilor s-au situat pe primele 3 locuri, in 2014 ordinea este energetic, constructii si

industria chimica si in 2015 energetic, transport - telecomunicatii si constructii. Hunedoara, Mures,

Dolj si Olt sunt judete in care sunt declarate constant un numar mare de boli profesionale deoarece

exista si un specific al spatiului economic, dar si o activitate constanta si eficienta a medicilor de

medicina muncii din DSPJ. In ceea ce priveste ocupatia lucratorilor, in perioada 2013 – 2015, pe

primul loc se afla meseria de lacatus, asemanator perioadei 2011 – 2013 investigata in anii trecuti,

urmata de conducatorul de vehicule si miner, locurile doi si trei schimbandu-se in anii 2014 si 2015.

Pregatirea profesionala a lucratorilor care au boli profesionale arata ca cei cu studiile primare si

medii predomina, cu peste 90% in fiecare an. In perioada 2013 – 2015 tendinta de predominanta a

genului masculin in aceste afectiuni se pastreaza desi am marit numarul de afectiuni

osteomusculoarticulare investigate, nu numai cele produse de efortul fizic si manipularea de greutati

ca in 2011 – 2013 ci si cele produse de miscari repetitive, monotone, suprasolicitari articulare,

pozitii sezand prelungite. Aceasta situatie poate fi explicata prin faptul ca majoritatea afectiunilor

sunt discopatii, inclusiv hernia de disc si artroze, unde majoritar afectati sunt barbatii, genul feminin

predomina in afectiunile de tipul tenosinovitelor, tendinitelor, periartritelor si sindromului de tunel

carpian, in general afectiuni ale oaselor si articulatiilor mici. Cele mai numeroase au fost

discopatiile si herniile de disc urmate de artroze: 93% in 2013 si in 2014 si 92% in 2015. Tipurile

de activitati care au dus la instalarea acestor afectiuni au fost manipularea greutatilor, pozitiile

vicioase si ortostatismul prelungit, situate in aceeasi ordine in fiecare an.

Din toate datele prezentate se constata ca in perioada 2013 – 2015 numarul bolilor profesionale

musculoscheletale a avut o evolutie inconstanta, scazand initial si crescand apoi, dar continuand sa

fie in acesti ani pe prima pozitie in patologia profesionala. Cele mai numeroase afectiuni au fost in

domeniul constructiilor si in domeniul energetic care in cursul anilor se situeaza alternativ pe primul

loc. Cele mai multe boli profesionale s-au declarat in acest domeniu in judetele: Hunedoara, Mures,

Dolj si Olt. Ocupatia care detine cei mai multi lucratori cu boli profesionele este cea de lacatus.

Predomina la persoanele de gen masculin, cu studii primare si medii avand drep cauze manipularea,

purtarea, ridicarea greutatilor, pozitiile vicioase si ortostatismul prelungit. Cele mai numeroase

afectiuni sunt dicopatiile si hernia de disc, urmate de artroze.


IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA FACTORILOR DE RISC OCUPAŢIONALI ÎN UNITĂŢI

SPITALICEŞTI ŞI APRECIEREA IMPACTULUI ACESTORA ASUPRA STĂRII DE

SĂNĂTATE A ANGAJAŢILOR ÎN SCOPUL

PROPUNERII DE MĂSURI PREVENTIVE ADECVATE

Dr. Eugenia Dănulescu - CRSP Iaşi, DSP judeţene

SCOP ŞI OBIECTIVE GENERALE:

Protejarea sănătăţii în relaţie cu munca la personalul din sectorul medical, prin identificarea

riscurilor prezente la locul de muncă şi aprecierea impactului acestora asupra sănătăţii personalului,

în vederea stabilirii de măsuri adecvate şi eficiente de profilaxie, pentru prevenirea îmbolnăvirilor

profesionale şi a accidentelor de muncă. I

În anul 2015, conform metodologiei, s-au derulat următoarele activităţi:

► Identificarea factorilor de risc ocupaţionali si efectuarea de determinări;

►Evaluarea impactului noxelor asupra sănătăţii personalului medico-sanitar, pe lotul reprezentativ

selectat, din unităţi spitaliceşti, prin investigaţii clinico-paraclinice (ex. clinic de medicina muncii,

AgHBs, Ac HVC, Ac anti AgHBS, glicemie, transaminaze, chestionare pentru aprecierea stresului

profesional), în vederea stabilirii unor relaţii de cauzalitate.

►Întocmirea şi transmiterea formularelor de raportare la toate DSP-urile judeţene, precum şi

instruirea colaboratorilor pentru aplicarea acestora.

I. S-au identificat factorii ocupaţionali din 6 unităţi spitaliceşti, constatându-se un risc

ocupaţional crescut pentru blocurile operatorii şi pentru secţiile de anestezie si terapie intensivă. S-

au efectuat 30 de determinări de gaze anestezice (izofluran, sevofluran şi halotan) în sălile de

operaţie şi în sălile post-anestezie. Rezultatele au evidenţiat depăşiri ale limitelor maxime de

expunere pentru izofluran (9,9 ppm/h ± 2,6) şi sevofluran (8,1ppm/h±2,9), în sălile de operaţie, iar

în sălile post-anestezie valorile fiind sub limita maximă de expunere (1,5ppm/h respectiv

1,8ppm/h). Riscul de expunere cel mai ridicat fiind găsit la blocurile operatorii.

II. Pentru aprecierea impactului asupra sănătăţii angajaţilor am luat în studiu secţiile

chirurgicale şi secţiile de anestezie şi terapie intensivă, din două unităţi spitaliceşti, cu riscul cel mai

ridicat. Datorită particularităţilor condiţiilor de muncă (ture de noapte, personal insuficient supus

fluctuaţiei) am ales să luăm în studiu, integral personalul din secţiile cu expunerea cea mai

importantă (bloc operator şi secţia ATI) de la chirurgie cardio-vasculară şi chirurgie obstetrică-

ginecologie (200 persoane cu vârsta medie de 40,94+7,72 ani).

REZULTATE ŞI CONCLUZII:

Lotul a avut următoarea structură în funcţie de profesie: 30,58% medici, 40,96% asistenţi medicali

şi 28,46% infirmiere. Repartiţia pe cele două secţii a fost următoarea: 58,76% personalul de la

blocul operator şi 41,24 % personalul de la ATI.

Rezultatele investigaţiilor pentru markerii virali pentru hepatita B şi C, ca şi pentru eficienţa

vaccinării pentru hepatita B au indicat următoarele aspecte:

Frecvenţa cazurilor cu protecţie prezentă, în urma vaccinării pentru HVB, concretizată prin prezenţa

Ac anti Ag HBs de 45,45% la bărbaţi şi 49,32% la femei, cât şi frecvenţa cazurilor cu protecţie

absentă de 54,55% la bărbaţi şi 50,68% la femei,nu s-au dovedit a fi semnificative statistic. Pentru

anticorpii anti HCV (0% la ambele sexe) rezultatele nu s-au dovedit a fi semnificative statistic. În

acelaşi timp frecvenţa antigenului HBs a fost de 9,09% la bărbaţi şi 1,37% la femei, diferenţă

nesemnificativă statistic în funcţie de sex

Frecvenţa cazurilor cu protecţie prezentă anti Ag HBs de 46,77% la obstetrică-ginecologie şi

57,58% la chirurgie cardio-vasculară, cât şi frecvenţa cazurilor cu protecţie absentă anti Ag HBs de

53,23% la obstetrică-ginecologie şi 42,42% la chirurgie cardio-vasculară, cât şi frecvenţa prezenţei


anticorpilor anti HCV (0% la ambele unităţi), nu s-au dovedit a fi semnificativ statistic, în funcţie de

unitatea spitalicească. În acelaşi timp nici frecvenţa antigenului HBs de 1,61% la chirurgie cardio-

vasculară şi 3,03 la obstetrică-ginecologie, nu s-au dovedit a fi semnificativ statistic în funcţie de

unitatea spitalicească.

Frecvenţa prezenţei anticorpilor anti Ag HBs a fost semnificativ mai mare la anestezie şi terapie

intensivă (61,76%) în comparaţie cu 33,33% la blocul operator (p=0,025).

Frecvenţa prezenţei antigenului HBs a fost de 1,89% la ATI şi 5,88% la blocul operator şi nu a fost

semnificativ diferită la cele două locuri de muncă.

Rezultatele testelor psihologice: Fiind cunoscută importanţa stresului în afectarea stării de sănătate, am considerat utilă evaluarea

rezistenţei individuale la stres a personalului medical. La un lot de 100 persoane, medici şi asistenţi

medicali, din două unităţi spitaliceşti (chirurgie cardio-vasculară şi obstetrică-ginecologie), din

blocul operator şi ATI s-a evaluat rezistenţa la stres cu chestionarul standardizat „Sense of

Coherence” (SOC) Antonovsky În rezultatele comparării valorilor medii ale componentelor şi

scorului total SOC, cu cele ale unui lot de referinţă de 876 persoane din diferite sectoare

ocupaţionale, sunt prezentate în tabelul I:

TABEL I: Valori medii ale componentelor SOC comparativ cu un lot de referinţă

Loturi C MA ME SOC

Personal medico-

sanitar

46,24 46,64 41,69 134,56

Lot referinţă 50,58 51,01 44,00 145,60

P 0,002 0,0003 0,02 0,0007

La personalul medico-sanitar, atât pe componente, cât şi la scorul total, valorile medii au apărut

semnificativ mai mici faţă de cele ale lotului de referinţă, evidenţiind o mai slabă capacitate

individuală de management al stresului.

În funcţie de nivelul crescut sau scăzut al scorurilor la cele trei componente ale simţului coerenţei,

se pot obţine opt combinaţii corespunzătoare unor tipuri comportamentale, pe baza cărora se poate

caracteriza tendinţa evolutivă în timp a comportamentului individual de management al stresului.

Rezultatele comparării frecvenţei fiecărui tip comportamental la personalul medical, cu frecvenţa

constatată la lotul de referinţă, sunt prezentate în tabelul II.

TABEL II: Frecvenţa tipurilor comportamentale comparativ cu lotul de referinţă

Tip 1 Tip 2 Tip 3 Tip 4 Tip 5 Tip 6 Tip 7 Tip 8

Personal medico-

sanitar 36,36 7,27 9,09 10,91 7,27 1,82 7,27 20

Lot referinţă 49,54 7,19 5,59 7,42 7,53 4,22 5,48 13,01

P 0,03 0,49 0,14 0,17 0,47 0,19 0,29 0,07

Se poate observa că la personalul medico-sanitar se întâlnește semnificativ mai frecvent tipul 1,

stabil pozitiv, cu scoruri crescute la toate componentele, semnificând un simţ al coerenţei crescut,

dar aproape semnificativ mai frecvent şi tipul 8, stabil negativ, cu scoruri reduse la toate

componentele, indicator al unei reduse rezistenţe la stres psihosocial.


TABEL III: Frecvenţa scorurilor simţul coerenţei, pe cinci clase normalizate

Loturi

Scoruri

Foarte mici

%

Mici

%

Medii

%

Mari

%

Foarte mari

%

Personal medico-sanitar 9,09 32,73 34,54 18,18 5,55

Lot referinţă 6,85 24,54 38,47 23,06 7,08

P 0,28 0,08 0,28 0,20 0,33

Deşi diferenţele nu sunt semnificative statistic, se poate constata că scorurile foarte mici şi mici,

semnificând o mai redusă capacitate de management al stresului, sunt mai frecvente la personalul

medical. În concluzie, solicitările profesionale specifice activităţii personalului medicao-sanitar, pot

induce anumite particularităţi în stilul de management al stresului psihosocial.

III. În anul 2015 au fost elaborate şi transmise formularele de raportare la toate DSP judeţene. Au

fost solicitate: fişele de supraveghere a accidentelor postexpunere la sânge şi produse biologice a

personalului sanitar din unităţile sanitare publice cu paturi; fişa unităţii sanitare precum şi

formularele 1 şi 2 referitoare la raportarea datelor medicale privind supravegherea stării de sănătate

a personalului medico-sanitar.

GHID DE TERMENI SI NOTIUNI DE TOXICOLOGIE INDUSTRIALA SI PSIHOLOGIA

MUNCII -2015

Corneliu Neagu1, Mihaela Negru

1 -,Liliana Sîrb

2 ,

Maria Voicu

1

1- INSP -CRSP Bucuresti,

2- INSP -CRSP Timisoara,

Ghidul urmareste punerea la dispozitia specialistilor din domeniile medicina muncii, toxicologie

industriala , psihologia muncii, responsabili SSM, a unor informatii referitoare la terminologia si

notiunile utilizate in domeniul expunerilor profesionale la noxe chimice si pulberi. Sunt prezentate

termeni si notiuni referitoare la mediul de munca si la psihologia muncii, de la definitii de termeni,

modul de prelevare a probelor, pana la modele de buletine de analize.

Ghidul este finalizat si este publicat pe site-ul INSP – CNMRMC – Ghiduri, putand fi oricand

consultat atat de catre specialisti cat si de alte persoane interesate.


EVALUAREA EXPUNERILOR PROFESIONALE LA SOLVENTI CU EFECT NEUROPATIC

(N- HEXAN)-2015

Mihaela Negru, Corneliu Neagu - INSP - CRSP Bucuresti

Colaboratori: Daniela Bălgrădean, Maria Voicu, Carmen Sava - INSP - CRSP Bucureşti

DSP-urile judeţene

N - hexanul este un solvent cu o largă utilizare : în adezivii folosiţi în marochinărie şi industria

încălţămintei, în lacuri, cerneluri şi vopsele, solvent de polimerizare la obţinerea polipropilenei şi

polietilenei de înaltă densitate, precum şi în procesul de obţinere a uleiurilor vegetale rafinate.

Expunerea cronică la n-hexan este una dintre cele mai cunoscute cauze ale neuropatiei periferice

profesionale.

Metodologie:

Pentru cunoaşterea expunerii profesionale la n-hexan s-a trimis următorul chestionar la DSP-urile

judeţene:

CHESTIONAR

1. Există expunere profesională la n-hexan în judeţul dvs.?

o DA

o NU

2. Specificaţi care sunt activităţile în care se utilizează n-hexanul în judeţul dvs. ?

o Marochinărie

o Incălţăminte

o Producerea uleiului rafinat

o Lacuri şi vopsele

o Altele (menţionaţi)

3. Care este numărul de muncitori expuşi la n-hexan în judeţul dvs.?

o număr muncitori ……………….

4. Există determinări de n-hexan în aerul zonelor de muncă în judeţul dvs.?

o DA

o NU

5. Au fost găsite concentraţii ce depăşesc valorile limită maxime?

o DA

o NU

6. La ce locuri de muncă s-au găsit aceste depăşiri ?

7. In ultimii 5 ani au fost semnalate patologii legate de expunerea la n-hexan ?

o DA

o NU

8. Care au fost acestea?

o DA

o NU


Rezultate:

La chestionarul privind expunerea profesională la n-hexan trimis DSP-urilor judeţene au răspuns

40 de judeţe .

Răspunsurile primite indică următoarele:

- în 20 de judeţe există expunere profesională la n-hexan ;

- numărul aproximativ de persoane expuse este de peste 2900 persoane ;

- principalele activităţi în care se foloseste n-hexanul sunt fabricarea încălţămintei,

marochinărie şi rafinarea uleiului aşa cum se poate observa în figura următoare:

- determinările de n-hexan în aerul zonelor de muncă au arătat că doar la 6 locuri de muncă

s-au găsit depăşiri faţă de valoarea limită maximă (VLM medie pe 8 ore – 72 mg/m3 corespunzator

la 20 ppm).

O altă activitate în această lucrare a fost punerea la punct a unei metode şi determinarea 2,5 –

hexandionei urinare (metabolitul principal al n-hexanului).

Metoda folosită a fost de determinare a 2,5 – hexandionei în urină prin conversia acesteia la 2,5

dimetilpirol

Principiul metodei : 2,5 hexandiona din urină hidrolizată în mediu acid (pH 0.5 ) se condensează

la temperatură cu (NH4)2CO3 cu formare de 2,5 – dimetilpirol.

Produsul extras în acetat de etil reactionează cu p - dimetilbenzaldehida ( reactiv Ehrlich modificat)

cu formarea unui compus de culoare roşie , colorimetrabil la 525 nm.

Limita biologică tolerabilă pentru 2,5 – hexandiona în urină este de 5 mg/g creatinină - la sfârşitul

schimbului de lucru.

Performantele metodei:

Domeniul concentraţiilor de lucru : 0.5 – 10 mg/l;

Liniaritatea : y = 0.023x – 0.002; r = 0.998;

Limita de detecţie : 0,23 mg/l ;

Limita de cuantificare : 0.52 mg/l;

Deviaţia standard relativă ( pentru concentraţia de 5.13 mg/l) : 6.28%;

Rata de recuperare : 96%

Determinările de 2,5 hexandionă la loturi de expuşi şi martori au indicat valori medii de 1.148 ±

0.472 mg/l ( 1,125±0.474 mg/g creatinină) pentru lotul de expuşi profesional la n-hexan (35 de

persoane), respectiv 0.729 ± 0.207mg/l ( 0.728± 0.203 mg/ g creatinină) pentru lotul de martori

(65 de persoane).


Concluzii:

Există un număr relativ mare de personal expus la n-hexan în diferite activităţi profesionale.

Evaluarea expunerilor profesionale trebuie realizată atât prin determinarea nivelului concentraţiilor

n-hexanului în aerul zonelor de muncă, cât şi prin determinarea indicatorului biologic de expunere

(2,5 – hexandiona în urină – responsabilă de apariţia neuropatiilor periferice).

CUANTIFICAREA NIVELULUI DE STRESS OCCUPATIONAL SI INFLUENTA ACESTUIA

ASUPRA COMPORTAMENTULUI SOCIO-PROFESIONALLA PERSONALUL EXPUSLA

SOLVENT CU EFFECT NEUROPATIC (N-HEXAN)

Maria Voicu, Corneliu Neagu

Colaboratori: Mihaela Negru, Mihaela Pribu, Simona Dragoiu, Mihaela Tacu, Carmen Sava,

Daniela Balgradean - INSP - CRSP Bucuresti,

DSP –urile judetene

Sinteza de faţă urmăreşte evaluarea expunerii la n-hexan, substanţa cu efect neuropatic.

Hexanul este utilizat în adezivii folosiţi în marochinărie şi industria încălţămintei, în lacuri,

cerneluri şi vopsele, solvent de polimerizare la obţinerea polipropilenei şi polietilenei de inaltă

densitate, precum şi în procesul de obţinere a uleiurilor vegetale rafinate.

Este dovedit faptul că, expunerea îndelungată la solvenţi organici determină modificări

neurocomportamentale ale indivizilor, cu impact asupra calităţii vieţii acestora.

Efectele nedorite asupra sănătății pot să apară acut și să fie observate imediat, sau pot fi efectul unei

expuneri cronice, cu apariția târzie a simptomelor.

Metodologie:

Protocolul acestui studiu s-a formulat prin colaborarea cu Direcţiile de Sănătate Publică.

Lucrarea este compusă din două părţi:

- Prima etapă a presupus completarea chestionarului de către reprezentanţii unităţilor unde

există expuşi profesional la solvenţi cu efect neuropatic.

Colectarea datelor la nivelul fiecarui judet a fost realizata si a fost transmisa de catre DSP-uri.

- In etapa a doua se vor aplica cele două chestionare persoanelor unde s-a declarat expunere

profesională la solvenţi.

Răspunsuri la chestionar

Pentru evidenţierea existenţei expunerilor profesionale la n-hexan s-a trimis la toate cele 41 DSP-uri

judeţene următorul chestionar:


CHESTIONAR

1.Există expunere profesională la n-hexan în judetul dvs.?

o DA

o NU

2. Specificaţi care sunt activităţile în care se utilizează n-hexanul în judeţul dvs. ?

o Marochinărie

o Incălţaminte

o Producerea uleiului rafinat

o Lacuri şi vopsele

o Altele (menţionaţi)

3. Care este numărul de muncitori expuşi la n-hexanî judeţul dvs.?

o număr muncitori ……………….

4. Există determinări de n-hexan în aerul zonelor de muncă în judeţul dvs.?

o DA

o NU

5. Au fost găsite concentraţii ce depăşesc valorile limită maxime?

o DA

o NU

6. La ce locuri de muncă s-au găsit aceste depăşiri ?

7. In ultimi 5 ani au fost semnalate patologii legate de expunerea la n-hexan ?

o DA

o NU

8. Care au fost acestea?

Răspunsurile la chestionar au furnizat urmatoarele informaţii:

- judeţele care au raspuns la chestionar sunt împărţite astfel: 47% au expunere, 48% fără

expunere şi 5% nu au răspuns;

- specificul activităţii în care se utilizează n-hexanul: 37% încălţăminte, 21% marochinărie,

21% altele (metalurgia aluminului, confecţii textile, tȃmplărie, laboratoare, tipografie, întreţinere şi

reparaţii auto s.a.), 13% producerea uleiului rafinat, 8% lacuri şi vopsele;


- numărul de persoane expuse este de peste 2900 persoane;

- determinări de n-hexan în aerul zonelor de muncă în judeţele cu expunere: în 80% se fac

determinări, 20% fără determinări de mediu;

- activităţile în care au existat depăşiri ale concentraţiei n-haxanului în aerul zonelor de

muncă: 50% încălţăminte, 25% extracţie, 13% marochinărie, 12% auto;

- declararea bolilor profesionale legate de expunerea la n-hexan (au fost semnalate într-un

singur judeţ).


Concluzii:

In baza rezultatelor obţinute prin aplicarea chestionarului privind existenţa expunerii la n-hexan,

analiza răspunsurilor obţinute impune continuarea studiului prin aplicarea unor instrumente de

măsurare a simptomelor neurotoxice în cazul expunerii profesionale la solvenţi organici.

Scopul studiului urmareşte prevenţia, aceasta realizȃndu-se prin monitorizarea expuşilor la solvenţi

organici (n-hexan) în vederea depistării precoce a simptomatologiei specifice.

Rolul medicinei ocupaţionale este de a ne strădui să facem ca locurile de muncă să devină mai

sigure, mai sănătoase şi mai productive spre binele unităţilor angajatoare şi al salariaţilor; de a

promova o cultură de prevenire a riscurilor pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă.

Recuperarea în neurointoxicaţii presupune un proces complex, atȃt la nivel individual cȃt şi social,

atăt din punct de vedere economic, căt şi psiho-emoţional.

Chiar și cu resurse limitate, riscurile psihosociale pot fi evaluate și gestionate eficient.

EXPUNEREA PROFESIONALA LA RADIATII IONIZANTE 2015

Dr. Felicia Steliana Popescu, Dr. Lavinia Delia Călugăreanu –INSP -CNMRMC

Colaboratori: DSP judeţene prin Laboratorul de Igiena Radiaţiilor si Colectivul de Medicina

Muncii

Expunerea profesională la radiații ionizante reprezintă toate expunerile lucrătorilor ce apar în cursul

muncii lor, cu excepţia expunerilor excluse de Standardele de Bază de Securitate şi expunerile din

practici sau surse exceptate de Standarde.

Scopul studiului este de a culege date necesare pentru a avea o privire de ansamblu, la nivel naţional

a urmatoarelor aspecte:

I. Evidenţa personalului expus profesional la radiații ionizante;

II. Analiza stării de sănătate a personalului expus profesional la radiații ionizante;

III. Evidenţa datelor de dozimetrie individuală în cazurile de supraexpunere, anchete şi

raportari.

polineuropatie senzitivo-motorie toxica profesionala

Informatii privind patologiile legate de expunerea la n-hexan

astm bronsic alergic profesional

rinita alergica profesionala

laringita cronica profesionala


Aspectele urmarite

In aceasta sinteza sunt urmărite o serie de variabile:

- structura populaţiei de expuşi profesional la radiații ionizante pe grupe de vârsta, profesii

(conform Codului Ocupatiilor din Romania), sexe si domeniul de activitate - clasificarea lor pe

tipuri de practici radiologice (medical si nemedical);

- modalitatile de supraveghere a stării de sănătate a expuşilor profesional la radiații ionizante;

- distributia in tara a medicilor de medicina muncii abilitați in supravegherea stării de sănătate

a expusului profesional la radiații ionizante.

- datele dozimetrice inregistrate,

- datele medicale inregistrate (prin medicii de medicina munci abilitaţi şi prin cabinetele

medicale

- abilitate în supravegherea stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii

ionizante),

- situaţiile de supraexpunere (depistarea, anchetarea, investigarea medicală şi raportarea lor).

Rezultate

In anul 2015 s-au raportat un număr total de obiective in evidenţă laboratoarelor de igiena radiațiilor

de 4022 (fata de 3799 in 2013 si 3810 in 2014) din care 3855 autorizate sanitar, un număr total de

expuși profesional la radiații ionizante de 17159, din care 5218 bărbaţi si 6789 femei (faţă de

15731, cu 7204 bărbaţi şi 8518 femei în 2013 şi 16445, din care 5324 bărbați si 6400 femei în

2014).

Din totalul expușilor raportaţi doar 13612 (adica 79,3%) au fost clasificaţi pe domenii de activitate

(8841, respectiv 51,5% - in domeniul medical si 4934 respectiv 27.8% domeniul nemedical).

La nivel mondial profesiile medicale reprezintă 75% din expunerile profesionale. In România exista

însă multi lucrători care lucrează in ciclul combustibilului nuclear, ceea ce modifică datele.

Dat fiind că nu am primit date complete de la municipiul Bucureşti (cu 3272 lucrători, adica

aproximaiv 19% din total expuși) şi de la jud. Constanţa (cu 1602 lucratori, adica 9%. Specific ca

eroarea este legata de numarul mare de lucratori de la CNE Cernavoda de unde nu avem date

complete), apar discordante în calcule (lipsesc 28% din date). Din punct de vedere al repartiţiei pe

sexe, predomină sexul feminin – 6789, respectiv 56,5%.

Daca dorim o privire pe domenii, sexul feminin predomină în domeniul de activitate medical –

6029, respectiv 44% fata de 66% în 2014, spre deosebire de domeniile de activitate cu caracter

nemedical unde reprezintă doar 19% (927 faţă de 2788 în 2014).

In ceea ce priveşte supraexpunerile raportate nu putem face precizari deoarece nu amprimit fişa de

ancheta epidemiologicã (tabelul nr.5) care se completeaza pentru persoanele la care s-au constatat

supraexpuneri reale sau au fost implicate într-un incident nuclear.

Am întâmpinat greutăţi în culegerea datelor, mai ales din cauza personalului foarte redus numeric

din cadrul Direcţiilor de Sănătate Publica judeţene şi a municipiului Bucuresti. Judeţe care au

raportat aproape complet datele solicitate în tabelele 3, 4 şi 6 din metodologie, dovedind totodată ca

au o evidenţă strictă atât in ceea ce priveşte unitățile care utilizeaza surse de radiații ionizante, cat si

numărul si repartiția pe sexe si domenii de activitate a expușilor profesional la radiații ionizante.

Aceste judeţe sunt: Alba, Bacau, Botosani, Cluj, Dambovita, Harghita, Iasi, Prahova, Buzau, Mures,

Giurgiu, Maramures, Satu Mare, Vaslui.

In acest an am primit dovada unor evidențe mai clare si mai complete la nivel judetean privind

supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor expuși la radiații ionizante, a aparaturii detinute, a

surselor de radiații ionizante.

Analiza completitudinii si relevantei datelor a evidentiat:

necesitatea completarii informatiilor generale privind dimensiunile fenomenului, in acest

sens metodologia de colectare a datelor a fost reactualizata si reorientata astfel încăt sa evite

raportarile duplicative si sa furnizeze informatii specifice privind caracteristicile si efectele

expunerii profesionale;


necesitatea cresterii numărului de medici abilitați astfel încăt sa se asigure acoperirea

intregii populatii de expuși profesional, cu precadere in judetele in care nu se inregistreaza nici un

medic abilitat; totodata trebuie sa interzicem incheierea fiselor de aptitudine de catre medici

neabilitați (conform cerintelor legale);

slaba colaborare a medicilor de medicina muncii abilitați cu specialistii din laboratoarele de

igiena radiațiilor ionizante, precum si lipsa de transmitere a informatiilor in ambele sensuri, mai ales

in ceea ce privește numărul de fise de aptitudine încheiate, a stării de sănătate a expușilor

profesional la radiații ionizante pe care ii au in evidențe, dar si a unităților avute in evidențe;

ca se impune organizarea de instruiri ale personalului implicat, deoarece numărul

specialistilor din teritoriu a scazut si nu avem persoane clar desemnate care sa adune si sa

intocmeasca rapoarte.

Nu avem încă date complete cu privire la supravegherea stării de sănătate a expușilor

profesional la radiații ionizante. Din datele primite reiese ca in domeniul medical sunt cele mai

multe fise de aptitudine neîncheiate.

PRIORITĂŢI

Din experienţa acumulată in anii 2011, 2012, 2013,2014 si 2015 a reieşit necesitatea completării

metodologiei, mai ales cu privire la formularele de raportare a datelor înregistrate.

Se impune să informam direct persoanele ce se vor implica în culegerea datelor, în prelucrarea

acestora şi introducerea lor în tabelele impuse de metodologie.

Culegerea datelor personale este legală si trebuie rediscutată cu specialiștii implicați în această

sinteza. Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu

caracter personal şi libera circulaţie a acestor date publicata in Monitorul Oficial nr. 790 din

12.12.2001, Actualizata prin Ordonanţă de urgenţă nr. 36/2007, la Art. 7 Prelucrarea unor categorii

speciale de date: (1) Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasială sau etnică, de

convingerile politice, religioase, filozofice sau de natură similară, de apartenenţa sindicală, precum

şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate sau viaţa sexuală este interzisă. (2)

Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri: .....g) când prelucrarea este necesară în

scopuri de medicină preventivă, de stabilire a diagnosticelor medicale, de administrare a unor

îngrijiri sau tratamente medicale pentru persoana vizată ori de gestionare a serviciilor de sănătate

care acţionează în interesul persoanei vizate, cu condiţia ca prelucrarea datelor respective să fie

efectuate de către ori sub supravegherea unui cadru medical supus secretului profesional sau de

către ori sub supravegherea unei alte persoane supuse unei obligaţii echivalente în ceea ce priveşte

secretul; Art. 9 Prelucrarea datelor cu caracter personal privind starea de sănătate: (1) În afara

cazurilor prevăzute la art. 7 alin. (2), prevederile art. 7 alin. (1) nu se aplică în privinţa prelucrării

datelor privind starea de sănătate în următoarele cazuri: a) dacă prelucrarea este necesară pentru

protecţia sănătăţii publice;

Specialistii din judete ar trebui sa colaboreze cu titularii de autorizatie din teritoriu pentru a avea

toate datele necesare. Titularii de autorizatii au obligatia legala de a raporta catre CNCAN

urmatoarele date, conform informatiilor din site-ul CNCAN.

Acest studiu se impune sa fie continuat pentru a avea o evidenţă clară la nivel naţional a numărului

de lucrători expuși profesional la radiații ionizante, a numărului total de obiective şi a celor

autorizate sanitar, a distribuţiei în diferitele domenii de activitate, a surselor de radiații ionizante și

tipul lor, a numărului şi distribuţiei în ţară a medicilor de medicina muncii abilitați în supravegherea

medicală specială, şi nu în ultimul rând al stării de sănătate la aceasta categorie de lucrători.

Aceste date vor fi solicitate pentru raportul naţional faţă de UNSCEAR (United Nations Scientific

Committee on the Effects of Atomic Radiation) prin raportorii nominalizaţi de către Ministerul

Sănătăţii în februarie 2015.


MONITORIZAREA INCIDENŢEI BOLILOR PROFESIONALE ŞI A ABSENTEISMULUI

MEDICAL PRIN BOALĂ PROFESIONALĂ -2015

Dr. Felicia Steliana Popescu, Dr. Lavinia Delia Călugăreanu

Colaboratori: Direcţiile de Sănătate Publică judeţene prin Colectivele de Medicina Muncii

Scopul metodologiei

Creşterea calităţii datelor transmise la nivel naţional privind morbiditatea profesională în România.

Obiective generale

evaluarea morbidităţii profesionale la nivel naţional, pe activităţi, profesii, judeţe, nivel de

expunere);

evaluarea riscului de îmbolnăvire prin silicoză, intoxicaţii profesionale, astm bronşic profesional,

boli profesionale ale pielii, boli infecţioase profesionale, boli profesionale prin expunere la vibraţii mecanice,

boli profesionale prin expunere la zgomot, agenţi biologici, cancer profesional.

Obiective specifice

întocmirea bazei de date privind cazurile noi de boală profesională conform metodologiei

europene (EODS) European Occupational Diseases Statistics

completarea corectă a fişelor de raportare a bolilor profesionale conform legislaţiei în

vigoare;

prelucrarea lunară şi interpretarea datelor cuprinse în formularele de declarare a cazurilor

noi de îmbolnăvire profesională;

întocmirea rapoartelor semestriale şi anuale privind evoluţia morbidităţii profesionale în

România;

comunicarea la solicitarea beneficiarilor a datelor privind morbiditatea profesională la nivel

naţional şi informarea solicitanţilor (lucrători, angajatori, mass-media).

Metode folosite

Centralizarea datelor se efectuaeză la nivelul Centrului naţional de monitorizare a riscurilor

din mediul comunitar - Compartimentul sănătate ocupaţională şi mediul de muncă după cum

urmează:

prelucrarea informatizată lunară a datelor din Fişele BP2 de declarare a cazurilor noi de

boală profesională (trimise de către direcţiile de sănătate publică pe suport de hârtie);

centralizarea fişelor BP2 la nivel naţional, care se operează în Registrul operativ naţional

informatizat al bolilor profesionale cu o periodicitate lunară;

raportarea datelor către Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală şi

Sănătate Publică, cu o periodicitate semestrială şi anuală.

Rezultate

Situaţia numărului de cazuri de boli profesionale declarate în România, în perioada anilor 2005-

2015, cu menţiunea că în anul 2015 există o tendinţă de scădere a numărului de cazuri, este

prezentată în tabelul următor: Evoluţia cazurilor de boli profesionale în perioada 2005-2015

Anul Număr de cazuri noi

2005 1002

2006 910

2007 1353

2008 1286

2009 1380

2010 1065

2011 929

2012 879

2013 982

2014 1036

2015 854


Cazuri noi de îmbolnăviri profesionale pe entităţi morbide

Silicoza înregistrează o scădere (ca număr total de cazuri: 246) şi se situează locul doi în structura

morbidităţii. Bolile profesionale provocate de suprasolicitarea aparatului locomotor au crescut

numeric în comparaţie cu anul precedent, situându-se pe primul loc cu 333 cazuri, în concordanţă

cu tendinţele mondiale. O scădere semnificativă înregistrează cazurile de azbestoză (situate pe locul

şapte, de la 249 la 20 de cazuri în 2015).

Analiza repartiţiei numerice a cazurilor pe ramuri de producţie arată că în România, în 2015, cele

mai multe cazuri de îmbolnăvire au fost declarate în ramura fabricării produselor din minerale

nemetalice (207), a extracţiei cărbunelui superior şi inferior (167), în industria metalurgică (71) şi în

ramura fabricării autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, (57), conform

tabelului de mai jos.

RAMURA INDUSTRIALA NUMAR

23 Fabricarea altor produse din minerale nemetalice 207

05 Extracţia cărbunelui superior şi inferior 167

24 Industria metalurgică 71

29 Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor 57

Boala 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

TOTAL

CAZURI 1002 910 1353 1286 1366 1065 929 879 982 1036 854

BP prin

suprasolicitare

prof. din care:

46 49 133 218 394 308 301 263 336 274 342

– ap.

locomotor 34 47 117 197 384 300 296 258 336 273 333

– vizuală 2 1 0 0 0 0 0 1 0 1 0

Silicoză 209 268 268 308 282 305 237 203 288 293 246

Bronşită

cronică 71 62 152 193 174 64 23 29 83 73 72

Astm bronşic 98 105 119 90 149 43 32 26 29 17 30

BP

determinate

de zgomot

213 153 302 178 145 90 67 44 48 23 19

Intoxicaţii 200 146 122 87 58 16 16 12 16 16 35

Boli prof.

determinate

de vibraţii

56 32 35 43 30 28 5 4 7 5 3

Azbestoză 12 10 10 8 24 37 109 173 72 249 20

Boli

infecţioase,

parazitare

42 20 42 23 22 46 8 31 16 7 3

Afectiuni

dermatologice 23 10 25 19 8 12 5 13 9 8 8

Rinita alergică 0 3 4 3 8 3 4 9 8 4 9

Cancer

profesional 1 3 1 3 2 7 6 3 5 4 7

Afecţiuni

oculare 0 5 6 3 2 3 1 2 0 3 2

Ulcer,

perforaţie

de sept nazal

(crom)

1 1 0 0 1 2 0 0 1 0 0

Bisinoză 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Alte boli

profesionale 30 43 134 109 67 101 115 67 8 50 67



28 Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a. 39

49 Transporturi terestre şi transporturi prin conducte 35

31 Fabricarea de mobilă 32

86 Activităţi referitoare la sănătatea umană 27

35 Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 25

09 Activităţi de servicii anexe extracţiei 20

27 Fabricarea echipamentelor electrice 16

25 Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii 13

43 Lucrări speciale de construcţii 11

85 Învăţământ 11

07 Extracţia minereurilor metalifere 9

41 Construcţii de clădiri 9

34 Productia de piese si accesorii pentru autovehicule si motoare de autovehicule 8

90 Activităţi de creaţie şi interpretare artistică 8

10 Industria alimentară 7

30 Fabricarea altor mijloace de transport 7

14 Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte 4

26 Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice 4

42 Lucrări de geniu civil 4

80 Activităţi de investigaţii şi protecţie 4

01 Agricultură, vânătoare şi servicii anexe 3

22 Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice 3

38 Colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor; activităţi de recuperare a materialelor 3

75 Activităţi veterinare 3

84 Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public 3

02 Silvicultură şi exploatare forestieră 2

08 Alte activităţi extractive 2

13 Fabricarea produselor textile 2

15 Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi

încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor 2

16 Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea

articolelor din paie şi din alte materiale vegetale împletite 2

17 Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie 2

20 Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice 2

32 Alte activităţi industriale n.c.a. 2

33 Repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor 2

45 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor 2

47 Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor 2

52 Depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi 2

53 Activităţi de poştă şi de curier 2

55 Hoteluri şi alte facilităţi de cazare 2



74 Alte activităţi profesionale, stiinţifice şi tehnice 2

96 Alte activităţi de servicii 2

06 Extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale 1

46 Comerţ cu ridicata cu excepţa comerţului cu autovehicule şi motociclete 1

56 Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie 1

64 Intermedieri financiare, cu excepţia activităţilor de asigurări şi ale fondurilor de pensii 1

70 Activităţi ale direcţiilor(centralelor), birourilor administrative centralizate; activităţi de

management şi de consultanţă în management 1

87 Servicii combinate de îngrijire medicală şi asistenţă socială, cu cazare 1

88 Activităţi de asistenţă socială, fără cazare 1

00 Neprecizată 5

Situatia pe judeţe a cazurilor noi de îmbolnăviri profesionale

JUDET NUMAR JUDET NUMAR

Olt 239 Suceava 25

Hunedoara 113 Mehedinţi 22

Mureş 67 Caraş 15

Gorj 59 Dolj 12

Prahova 46 Bacău 8

Cluj 39 Iaşi 7

Bucureşti 35 Timiş 7

Maramureş 35 Bihor 6

Buzău 30 Harghita 5

Argeş 28 Neamţ 5

Arad 25

Un număr de 8 judeţe nu au declarat niciun caz de boală profesională: Alba, Braşov, Giurgiu,

Ialomiţa, Satu-Mare, Sălaj, Vaslui si Vrancea. Repartiţia cazurilor noi de boală profesională pe ocupaţii


Discuţii

Sinteza de faţă ilustrează concluziile reieşite din datele cuprinse în fişele de declarare a cazurilor noi

de boală profesională BP2 aşa cum au fost diagnosticate de către unităţile medicale din reţeaua de

medicina muncii din întreaga ţară.

Menţionăm faptul că au fost înregistrate şi prelucrate toate fişele BP2, chiar şi cele care nu

corespund cerinţelor legale în ceea ce priveşte formularea diagnosticului sau înregistrarea datelor,

modul de întocmire a acestor fişe fiind responsabilitatea directă a emitatorului.

Studiul morbidităţii profesionale în România evidenţiază o serie de aspecte de ansamblu, dar şi

specifice, după cum urmează:

1. Identificarea corectă a riscurilor profesionale şi supravegherea acestora la locul de muncă

reprezintă domeniul de bază al activităţii medicilor de medicina muncii; în acest context se impune

accesul la servicii de medicina muncii pentru toţi lucrătorii din România, indiferent de locul de

muncă, pentru cuprinderea reală a acestor probleme.

2. Medicul de medicina muncii este consilier al angajatorului în problemele de management al

riscului pentru sănătate, ca şi de promovare a sănătăţii la locul de muncă, participă ca membru al

comitetului de sănătate şi securitate în muncă, având datoria de a semnala şi comunica riscurile

profesionale, pentru luarea de către cei responsabili a unor măsuri precoce de profilaxie tehnico-

organizatorică şi medicală.

In această prezentare regăsim datele preluate şi prelucrate din fişele BP2 primite în cursul anului

2015. Numărul final de boli profesionale declarate în România în 2015 va fi modificat în funcţie de

modul de rezolvare a contestaţiilor, fie din partea angajatorului, sau a asiguratorului, sau a

lucrătorului însuşi.

Concluzii

Studiul actual oferă informaţii utile atât medicilor de medicina muncii, cât şi celorlalţi specialişti

care alcătuiesc echipa de sănătate şi securitate în muncă, şi constituie un instrument util de

identificare a relaţiei dintre factorii de risc din mediul de munca şi afectarea sănătăţii lucrătorilor.

Statistica europeană a bolilor profesionale (EODS), sistem la care participă şi România, are drept

scop crearea unei largi baze de date, comparabile la nivel european şi reprezintă un element

important în strategia Comisiei Europene, pentru a putea evalua eficienţa legislaţiei privind

sănătatea şi securitatea la locul de muncă. Cunoaşterea numărului de boli profesionale şi frecvenţa

acestora în diferite sectoare de activitate şi profesii, stă la baza monitorizării şi a implementării

acţiunilor de prevenire.

Considerăm, de asemenea, că rolul prezentului studiu este de a facilita introducerea şi consolidarea

în România a conceptului comun de „sănătate şi securitate în muncă” şi de a fi o poartă deschisă de

trecere de la conceptul de boală profesională la cel de „sănătate în muncă”.

Studiul morbidităţii prin boli profesionale oferă informaţii care permit identificarea punctelor slabe

din activitatea de management al securităţtii şi sănătăţii în muncă şi orientarea corectă a acţiunilor

preventive; monitorizarea dinamicii tabloului morbidităţii profesionale are rolul de a surprinde

grupurile ţintă expuse şi impactul pe care noile tehnologii îl au asupra organismului în mediul de

muncă.

Principiul de bază în analiza morbidităţii profesionale îl constituie raportarea numărului de boli

profesionale existente într-un anumit interval de timp la numărul total de persoane expuse la noxe

profesionale în sistemul întreprinderii.

În acest sens, este important să fie imprimată în conştiinţa publică şi, în primul rând, a lucrătorilor

expuşi profesional unor factori de risc, necesitatea unor preocupări constante pentru sănătate;

efectuarea corectă a examenului medical la angajare, a examenului medical de adaptare, prezentarea

la examenele medicale periodice este un mijloc de depistare incipientă a bolilor, de evitare a

apariţiei formelor grave de îmbolnăvire, de multe ori ireversibile.


Multitudinea riscurilor profesionale la care este expus lucrătorul trebuie cunoscută de către toţi

specialiştii în domeniul de sănătate şi securitate în muncă ce compun echipa pluridisciplinară, în

scopul luării de măsuri tehnico-organizatorice şi medicale pentru prevenirea apariţiei bolilor

profesionale.

institutul naŢional de sĂnĂtate publicĂ -...

Documents