monitorizarea inegalitĂŢilor În starea de...

1

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU

MONITORIZAREA INEGALITĂŢILOR

ÎN STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ROMÂNIEI

ÎN ANUL 2016

SIBIU 2017

2

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU

Autori:

Dr. Carmen Domnariu

Dr. Ioana Filip

Dr. Laura Bălăşan

Dr. Ovidiu Chiş

Dr. Sanda Dura

Dr. Voicu Iuga

MONITORIZAREA INEGALITĂŢILOR

ÎN STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ROMÂNIEI

ÎN ANUL 2016

SIBIU 2017

3

Cuprins

Cuvânt înainte......................................................................................................................... 5

Disparități demografice ......................................................................................................... 6

Disparități privind natalitatea ............................................................................................. 14

Disparități privind fertilitatea .............................................................................................. 17

Disparități privind rata avorturilor ..................................................................................... 20

Disparități privind speranța medie de viață...................................................................... 25

Disparități ale ratei brute și corectate de mortalitate ...................................................... 30

Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală ....................................................................... 35 Mortalitatea prin boli cardiovasculare ................................................................................................................. 37 Mortalitatea prin tumori.......................................................................................................................................... 40 Mortalitatea prin accidente .................................................................................................................................... 42 Mortalitatea prin boli respiratorii ........................................................................................................................... 45 Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv ....................................................................................................... 47

Disparități ale mortalității infantile ................................................................................................... 50

Disparități privind mortalitatea maternă ........................................................................................... 57

Principalii indicatori de morbiditate .................................................................................. 58

Diabetul zaharat ............................................................................................................................... 59

Obezitatea ........................................................................................................................................ 60

Tumorile maligne .............................................................................................................................. 62

Tulburările mentale și de comportament ........................................................................................... 63

Boala Alzheimer................................................................................................................................ 66

Epilepsia ........................................................................................................................................... 67

Bolile cardiovasculare ....................................................................................................................... 69 Boala hipertensivă ................................................................................................................................................. 69 Cardiopatia ischemică ........................................................................................................................................... 71 Bolile cerebrovasculare ............................................................................................................................................. 72 Cordul pulmonar cronic ......................................................................................................................................... 74

Bolile pulmonare .............................................................................................................................. 75 Bronhopneumopatia cronică obstructivă ............................................................................................................ 75 Tuberculoza ............................................................................................................................................................ 77

Bolile digestive ................................................................................................................................. 78 Boala ulceroasă ...................................................................................................................................................... 78 Ciroza hepatică....................................................................................................................................................... 80

Boli renale ........................................................................................................................................ 81 Insuficiența renală cronică .................................................................................................................................... 81

Anemiile ........................................................................................................................................... 83

Gușa simplă și gușă nodulară ............................................................................................................ 84

Inechități în accesul la serviciile de sănătate şi utilizarea resurselor de sănătate ..... 86

Unități sanitare și număr de paturi în spitale ..................................................................................... 86

Personal medico-sanitar ................................................................................................................... 89

Medici .............................................................................................................................................. 89

Personal mediu sanitar ..................................................................................................................... 93

Bibliografie ............................................................................................................................ 97

4

„Reducerea inegalităţilor în materie de sănătate este o prioritate majoră. Reducerea

inegalităţilor în materie de sănătate necesită o acţiune concertată între politica de sănătate publică

şi o serie de alte politici care au un impact asupra sănătăţii, printre care protecţia socială, educaţia

şi mediul. Provocarea constă în modul în care vom utiliza diferitele instrumente politice pentru a

construi coaliţii eficiente de acţiune în cadrul guvernului şi al societăţii”.

(John Dalli, fost Comisar European pentru sănătate şi protecţia

consumatorilor)

5

Cuvânt înainte

Inegalitățile stării de sănătate sunt condiționate atât de caracteristicile individuale, cât și

determinanții generali ai sănătății, precum: factorii socio-economici, educaționali, culturali,

ambientali, comportamentali și accesibilitate la serviciile de sănătate.

La nivel global, strategiile de sănătate au ca obiectiv primordial ameliorarea factorilor care

cauzează disparități semnificative în starea de sănătate a diferitelor grupuri populaționale.

La nivel national, îmbunătățirea stării de sănătate a populației și reducerea inegalităților

dintre regiunile și județele țării reprezintă priorități fundamentate prin principalele acte normative

care reglementează politica de sănătate publică: Hotărârea de Guvern Nr. 1028 din 18 noiembrie

2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 2020 şi a Planului de acţiuni pe

perioada 2014–2020 pentru implementarea Strategiei naţionale.

În lucrarea de față au fost descriși și interpretați comparativ principalii indicatori demografici

și de morbiditate ai stării de sănătate, precum și indicatori ai protecției sănătății, cu privire la

repartiția resurselor în sănătate.

6

Disparități demografice După o creștere explozivă cu aproximativ 26% a numărului de locuitori în perioada 1960-

1990, în decursul ultimelor trei decenii, populația României a înregistrat un trend descendent,

efectivul acesteia diminuându-se cu peste 14% în intervalul 1990-2017. La 1 iulie 2016, populația

stabilă a României a fost de 22.260.798 de locuitori, în scădere față de anul precedent, în principal

datorită sporului natural negativ. (vezi figura nr. 1)

Figura nr. 1 Evoluția populaţiei României în perioada 1970-2016

(sursa: INS)

7

Fenomenul de urbanizare, consecință a migrației sociale interne, dar și a emanicipării

socio-culturale, a determină disparități semnificative în ceea ce privește repartiția populației pe

formele de habitat. Migrația de la sat la oraș a cunoscut o tendință ascendentă începând din anul

1990 și a înregistrat un nivel relativ stabil începând din anul 2003. La 1 iulie 2016, 56% din

populația națională stabilă era rezidentă în mediul urban. (vezi figurile nr. 2 și 3)

Figura nr. 2 Evoluția populaţiei României pe medii de rezidență în perioada 1992-2016

(sursa: INS)

Figura nr. 3 Repartiția populaţiei generale pe medii de rezidenţă în anul 2016

(sursa: INS)

8

Rezultantă a supramortalității masculine și a duratei de viață mai mari în rândul

femeilor, structura pe sexe a populației a fost favorabilă sexului feminin, cu o pondere de peste

51% și un raport de masculinitate de 96 de bărbați la 100 de femei. În profil regional, regiunea

Nord-Est a fost singura excepție în ceea ce privește fenomenul de feminizare a populației,

reprezentanții celor două sexe având ponderi aproximativ egale. (vezi figurile nr.4-6)

Figura nr. 4 Evoluția populaţiei României pe sexe în perioada 1992-2016

(sursa: INS)

(sursa: INS)

Figura nr. 5 Repartiția pe sexe a populaţiei generale în România în anul 2016)

(sursa: INS)

(sursa: INS)

(sursa: INS)

9

Din punct de vedere al efectivului populației, regiunille de dezvoltare Nord-Est,

Sud-Muntenia, Sud-Est, București-Ilfov și Centru au fost cel mai bine reprezentate numeric,

cu efective de populație aproximativ egale. (vezi figura nr. 6) Regiunea București-Ilfov a avut

însă cea mai înaltă densitate a populației, ca urmare a diferenței semnificative de suprafață.

Figura nr. 6 Repartiția populației stabile pe regiuni de dezvoltare și sexe în România în

anul 2016

(sursa: INS)

Din punct de vedere al repartiției pe medii rezidențiale, ponderea populatiei

urbane a fost superioară în toate regiunile de dezvoltare, cu excepția regiunilor Nord-Est și

Sud-Muntenia. (vezi figura nr. 7)

Piramida populaţiei pe sexe și pe grupe de vârstă pentru anul 2016 evidențiază o

bază foarte îngustă, corespunzătoare fenomenului de îmbătrânire a populației. Grupele de

vârstă cuprinse în intervalul 0-24 de ani au fost aproximativ egale numeric și înguste,

reflectând declinul demografic al populației României, în principal pe fondul scăderii

accentuate a natalității în ultimii 25 de ani. Consecință a politicii demografice pronataliste a

regimului comunist, efectivele de populație cel mai bine reprezentate numeric au fost cele cu

vârste între 34 și 54 de ani, care au reprezentat aproximativ 40% din efectivul populației.

(vezi figurile nr. 9 și 10)

10

Figura nr. 7 Distribuţia populației stabile pe medii de proveniență și regiuni de

dezvoltare în România în anul 2016

(sursa: INS)

(sursa: INS)

Raportul pe sexe al populației generale reflectă superioritatea numerică a populației

masculine până la vârsta de 50 ani. După această vârstă, raportul dintre cele două sexe se

inversează, ponderea populației feminine accentuându-se cu fiecare decadă. (vezi figura nr. 11)

Fenomenul de urbanizare s-a manifestat în majoritatea regiunilor țării, cu un profil

asemănător distribuţiei naţionale. Fac excepţie judeţele din regiunile de dezvoltare Nord-Est și

Sud-Muntenia: Vrancea, Vaslui, Suceava, Neamț, Iași, Harghita, Bacău, Botoșani, Buzău, Vâlcea,

Argeș, Olt, Teleorman, unde populația rurală a fost superioară numeric. (vezi tabelul I și figurile 8 și

11))

Fenomenul de îmbătrânire a populației este reflectat asimetric în cele două medii de

rezidență, ponderea populației din grupele de vârstă active fiind superioară în mediul urban față de

cel rural. (vezi figura nr. 11)

11

Tabelul I Repartiția populaţiei stabilă pe județe și medii de rezidenţă la 1 iulie 2016

Județ Total Urban Rural

România 22260798 12557869 9702929

Alba 381185 228267 152918

Arad 474347 269618 733800

Arges 646530 317075 329455

Bacau 747689 352693 394996

Bihor 619475 319005 300470

Bistrita-Nasaud 329490 129237 200253

Botosani 456404 197917 258487

Braila 356380 232996 123384

Brasov 631356 463608 167748

Buzau 479018 203031 275987

Calarasi 317592 127283 190309

Caras-Severin 328297 192426 135871

Cluj 722438 479438 243000

Constanta 770220 536595 233625

Covasna 228852 115476 113376

Dambovita 528791 169434 359357

Dolj 700840 387505 1840727

Galati 632255 360896 271359

Giurgiu 276930 90427 186503

Gorj 366429 178122 188307

Harghita 333789 147630 186159

Hunedoara 470223 366194 104029

Ialomita 293940 139423 154517

Iasi 921056 444752 476304

Ilfov 390919 175054 215865

Maramures 526197 317275 208922

Mehedinti 287005 145554 141451

Mun. Bucuresti 2107399 2107399

Mures 596352 313508 282844

Neamt 578007 227131 350876

Olt 450333 195801 254532

Prahova 809394 414328 395066

Salaj 247702 106998 140704

Satu Mare 390939 188373 202566

Sibiu 464513 313581 150932

Suceava 744854 324855 419999

Teleorman 389670 141996 247674

Timis 743427 454256 289171

Tulcea 244392 120930 123462

Valcea 403311 194009 209302

Vaslui 481272 220367 260905

Vrancea 391586 147406 244180

(sursa: INS)

12

Figura nr. 8 Repartiția populaţiei generale pe medii de rezidenţă și pe judeţe în anul 2016

13

Figura nr. 9 Piramida populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe în anul 2016

(sursa: INS)

Figura nr. 10 Distribuția procentuală populaţiei stabile pe grupe de vârstă în anul 2016

(sursa: INS)

14

Figura nr. 11 Piramida populaţiei pe grupe de vârstă şi medii de provenienţă în anul 2016

(sursa: INS)

(sursa: INS)

Disparități privind natalitatea

Natalitatea este unul dintre indicatorii care au suferit un recul constant în ultimii 25 de

ani. În anul 2016, indicatorul a înregistrat un minim istoric la nivel național, fiind de 8,6

născuți vii la 1.000 de locuitori. Valoarea scăzută a natalității influențează direct indicatorii de

fertilitate și sporul natural, care descriu evoluții asemănătoare. (vezi figura nr. 12)

Numărul născuților vii a fost constant mai crescut în mediul rural (8,9 la 1.000 de

locuitori versus 8,6 la 1.000 de locuitori), în toate regiunile de dezvoltare. (vezi figura nr. 13)

Rate ale natalității superioare mediei naționale s-au regăsit în Regiunile București-

Ilfov, Centru, Nord-Est și Nord–Vest. (vezi figura nr. 14) Valorile cele mai înalte ale natalității

s-au întâlnit în județele Ilfov, Sălaj, Suceava, Iași, Bistrița Năsăud, Harghita, Brașov, Mureș și

Sibiu, unde numărul născuților vii se situează între 9,41 și 12 la 1.000 de locuitori). Cel mai

accentuat declin al natalității s-a înregistrat în județele Brăila, Teleorman, Vâlcea,

Hunedoara, Gorj, Buzău, Neamț, Brăila, Caraș-Severin, Olt și Alba, care au avut mai puțin

de 7,7 născuții vii la 1.000 de locuitori. (vezi tabelul II și figura nr. 15)

15

Figura nr. 12 Evoluția natalității României în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

Figura nr. 13 Distribuția natalității pe medii de proveniență în 2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

16

Figura nr. 14 Distribuția natalității pe regiuni de dezvoltare și medii de

proveniență (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

Figura nr. 15 Disparități ale natalității pe județe în anul 2016 (născuți vii la 1.000 de locuitori)

Legenda:

6.6- 7.7

7.71-8.3

8.31-9.4

9.41-12

(sursa: INS)

17

Tabelul II Indicele de natalitate pe judeţe în anul 2016 (născuți vii la 1.000 de locuitori) ll

Județ Natalitatea

Alba 8

Arad 8,5

Argeş 8,3

Bacău 8

Bihor 9,2

Bistriţa-Năsăud 9,7

Botoşani 8,3

Braşov 9,6

Brăila 6,9

Buzău 7,6

Caraş-Sev. 6,9

Călăraşi 8,7

Cluj 9,5

Constanţa 9,3

Covasna 9,6

Dâmboviţa 8,3

Dolj 7,9

Galaţi 7,4

Giurgiu 8,3

Gorj 7,5

Harghita 9,4

Hunedoara 7,2

Ialomiţa 8,2

Iaşi 9,4

Ilfov 12

Maramureş 8,7

Mehedinţi 7,8

Mureş 9,4

Neamţ 7.5

Olt 7

Prahova 7,9

Satu-Mare 8,6

Sălaj 10

Sibiu 9,3

Suceava 10,3

Teleorman 6,8

Timiş 9,4

Tulcea 7,3

Vaslui 8,2

Vâlcea 6,6

Vrancea 8,3

Mun. Bucureşti 8,8

(sursa: INS)

Disparități privind fertilitatea

Similar prăbușirii natalității, fertilitatea a cunoscut un minim istoric în anul 2016, valoarea

indicatorului la nivel național fiind de 34 de născuți vii la 1.000 femei de vârstă fertilă. (vezi figura

nr. 16)

Cele mai înalte rate ale fertilității în anul 2016 au înregistrat regiunile de dezvoltare Centru,

Nord-Est și Nord-Vest și în mediul rural. (vezi figura nr. 17) Valori ale fertilității superioare mediei

naționale au fost raportate de județele Ilfov, Sălaj, Suceava, Mureș, Covasna și Harghita, cu nivele

situate între 38,1 și 43,5 născuți vii la 1.000 femei de vârstă fertilă. vezi tabelul III și figura nr. 18)

18

Cele mai reduse valori ale fertilității se regăsesc în județele dunărene Brăila, Galați, Tulcea,

Olt, dar și Gorj, Vâlcea și Hunedoara, cu mai puțin de 30 născuți vii la 1000 de femei de vârstă

fertilă. (vezi tabelul III și figura nr. 18)

Figura nr. 16 Evoluția fertilității în România în perioada 1970-2016 (la 1.000 de femei 15-49 ani)

(sursa: INS)

Figura nr. 17 Distribuția fertilității pe regiuni de dezvoltare și medii de proveniență în 2016 (la 1.000 de femei 15-49 ani)

(sursa: INS)

19

Tabelul III Distribuția fertilității generale pe județe în anul 2016 (la 1.000 de femei 15-49 ani)

Județ Fertilitate generală

Alba 32.8

Arad 33.6

Arges 32.6

Bacau 31.4

Bihor 36.6

Bistrita-Nasaud 38.9

Botosani 33.7

Braila 28

Brasov 38.6

Buzau 32.1

Calarasi 35.1

Caras-Severin 28.5

Cluj 37.5

Constanta 36.3

Covasna 38.4

Dambovita 33.1

Dolj 31.7

Galati 28.4

Giurgiu 34.1

Gorj 28.7

Harghita 38.1

Hunedoara 29.2

Ialomita 33.7

Iasi 36.2

Ilfov 43.5

Maramures 34.5

Mehedinti 31.9

Mun. Bucuresti 33.6

Mures 38.1

Neamt 30.1

Olt 28.8

Prahova 32

Salaj 41.2

Satu Mare 33.2

Sibiu 36.8

Suceava 41

Teleorman 30

Timis 36

Tulcea 29.8

Valcea 26.7

Vaslui 33.1

Vrancea 33.5

(sursa: INS)

Figura nr. 18 Disparități ale fertilității pe județe în anul 2016 (la 1.000 de femei 15-49 ani)

Legenda:

26,7-31,4

31,4-33,5

33,5-36,5

36,5-43,5

(sursa: INS)

20

Disparități privind rata avorturilor

Consecință a libertății legislative acordate avortului fără restricții și a implementării

măsurilor de planificare familială, frecvența avorturilor a avut o rată descrescătoare constantă după

anul 1990, moment caracterizat printr-o explozie a numărului de avorturi provocate (3.152,6 de

avorturi la 1.000 de născuți vii). În anul 2016, s-au înregistrat 333,9 de avorturi la 1.000 de născuți

vii. (vezi tabelul IV și figura nr. 19) Indicatorul trebuie interpretat cu precauție, fiind în mod evident

subestimat ca urmare a raportării incomplete sau a lipsei raportării din partea sectorului medical

privat.

Tabelul IV Rata avorturilor în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)

Anul Rata avorturilor

1970 684,7

1980 1035,6

1989 522,5

1990 3152,6

1991 3149,3

1992 2657

1993 2343,1

1994 2148,8

1995 2124,9

1996 1972

1997 1465,3

1998 1144,1

1999 1107,8

2000 1099,5

2001 1156,5

2002 1176,1

2003 1058,1

2004 883,4

2005 739,1

2006 684,6

2007 639,1

2008 576,4

2009 522,6

2010 480,3

2011 526,8

2012 438,3

2013 402,1

2014 400,6

2015 352,6

2016 333,9

(sursa: INS)

Figura nr. 19 Evoluția numărului de avorturi în România în perioada 2002-2016

(sursa: INS)

21

Tabelul V Rata avorturilor pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

Județ Rata

avorturilor

România 333,9

Alba 208,2

Arad 272,4

Argeş 298,1

Bacău 342,5

Bihor 304,5

Bistriţa-N. 119,7

Botoşani 156,7

Braşov 315,8

Brăila 809,3

Buzău 405

Caraş-Sev. 425,1

Călăraşi 298,9

Cluj 309,9

Constanţa 272

Covasna 852,7

Dâmboviţa 291,6

Dolj 303,3

Galaţi 184,1

Giurgiu 282

Gorj 431,1

Harghita 448,3

Hunedoara 165,5

Ialomiţa 796,5

Iaşi 205,8

Ilfov 118,6

Maramureş 155,5

Mehedinţi 725,6

Mureş 309,7

Neamţ 230,1

Olt 227,7

Prahova 339,9

Satu-Mare 199

Sălaj 74,4

Sibiu 263,3

Suceava 184,6

Teleorman 692,7

Timiş 379,3

Tulcea 365,8

Vaslui 392,2

Vâlcea 478,2

Vrancea 188,1

Mun. Bucureşti 569,8

(sursa: INS)

Figura nr. 20 Disparități ale ratei avorturilor pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

Legenda: FARA SPATII LA LEGENDA

74,4 – 206,4 206,4 – 301,1 301,1 – 401,8

401,8 – 852,7

(sursa: INS)

22

Disparități privind sporul natural

Începând cu anul 1990, odată cu legalizarea avorturilor și introducerea măsurilor de

planificare familială, natalitatea a suferit un declin progresiv care, în anul 1992, a încrucișat

tendința mortalității conducând la un bilanț natural negativ și la un deficit de populație. Sporul

natural negativ și migrația internațională a populației active reprezintă principalii factori ai reducerii

populației țării și ai fenomenului de îmbătrânire demografică. În anul 2016, indicatorul a atins un

minim istoric, înregistrând valoarea de -3 la 1.000 de locuitori. (vezi figura nr.21)

Figura nr. 21 Evoluţia sporului natural în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

Cel mai pronunțat declin al sporului natural s-a înregistrat în regiunile de dezvoltare Sud-

Muntenia (-5,3 la 1.000 de locuitori), Sud-Vest Oltenia (-5 la 1.000 de locuitori) și Sud-Est (-4 la

1.000 de locuitori). (vezi figura nr. 22) La nivel național, deficitul natalității față de mortalitate a fost

de aproape 4 ori mai accentuat în mediul rural față de cel urban, bilanțul natural fiind -5 la 1.000 de

locuitori în mediul rural versus -1,4 la 1.000 de locuitori în mediul urban. (vezi figura nr. 23)

Singurul județ care a raportat un spor natural pozitiv atât în mediul urban, cât și în mediul rural, a

fost judeţul Ilfov, cu o valoare medie de 2,2 la 1.000 de locuitori. Județele în care ecartul dintre

numărul născuților vii și cel al decedaților s-a apropiat de zero, în anul 2016, au fost: Gorj și

Vrancea (-0,1 la 1.000 de locuitori), respectiv Argeș (-0,2 la 1.000 de locuitori). Județele cu

bilanțuri negative importante în ambele medii de rezidență au fost: Brăila (-5,6 la 1.000 de locuitori

în mediul urban, -8,6 la locuitori în mediul rural), Hunedoara (-4,4 la 1.000 de locuitori în mediul

urban, -10,3 la locuitori în mediul rural) și Tulcea (-4,3 la 1.000 de locuitori în mediul urban, -13,6 la

1.000 de locuitori în mediul rural). (vezi tabelele VI și VII, și figura nr. 24)

23

Figura nr. 22 Sporul natural al populaţiei României pe regiuni de dezvoltare în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Figura nr. 23 Sporul natural al populaţiei României pe medii de rezidență în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

(sursa: INS)

24

Tabelul VI Sporul natural al populaţiei României pe judeţe și pe medii de rezidenţă în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

Județ

Sporul natural

Urban Rural

Bihor -1.3 -3.8

Bistrita-Nasaud 2.7 -2

Maramures -1.3 -3.4

Satu Mare -2.6 -2.2

Salaj 3.1 -5.5

Alba -2.4 -5.5

Brasov -0.8 2.4

Covasna -1.2 -1.3

Harghita -0.6 -1.8

Mures -2.2 -2.8

Sibiu -1.4 0.7

Bacau -1.8 -5.1

Botosani -0.7 -7.3

Iasi 1.2 -1.3

Neamt -2.2 -5.2

Suceava 0.7 -0.6

Braila -5.6 -8.6

Buzau -2.5 -9.3

Constanta -1.6 -0.5

Galati -2.5 -5.1

Tulcea -1.6 -9

Vrancea -0.1 -6

Arges -0.2 -6.5

Calarasi -2.2 -6.9

Dambovita -1.6 -4.6

Giurgiu -4.2 -8.4

Ialomita -1.7 -7.9

Prahova -4.2 -5.9

Teleorman -4.3 -13.6

Ilfov 4 0.8

Mun. Bucuresti -1.7

Dolj -1.8 -10.2

Gorj -0.1 -7

Mehedinti -1.5 -9.1

Olt -0.5 -11.2

Valcea -1 -5.1

Arad -3.2 -4.7

Caras-Severin -3.6 -7.9

Hunedoara -4.4 -10.3

Timis -0.6 -1

Bihor -1.3 -3.8

Bistrita-Nasaud 2.7 -2

Maramures -1.3 -3.4

Tabelul VII Rata sporului natural al populaţiei României pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de locuitori) Județ Sporul

natural

Alba -3.6

Arad -3.8

Arges -3.3

Bacau -3.6

Bihor -2.5

Bistrita-Nasaud -0.2

Botosani -4.4

Braila -6.7

Buzau -6.4

Calarasi -5.1

Caras-Severin -5.4

Cluj -1.3

Constanta -1.2

Covasna -1.3

Dambovita -3.7

Dolj -5.5

Galati -3.6

Giurgiu -7

Gorj -3.6

Harghita -1.3

Hunedoara -5.7

Ialomita -5.1

Iasi -0.1

Ilfov 2.2

Maramures -2.1

Mehedinti -5.3

Mun. Bucuresti si Sectorul Agricol Ilfov

-1.7

Mures -2.5

Neamt -4.1

Olt -6.6

Prahova -5

Salaj -1.8

Satu Mare -2.4

Sibiu -0.7

Teleorman -10.2

Timis -0.8

Tulcea -5.3

Valcea -3

Vaslui -3.4

Vrancea -3.7

(sursa: INS)

25

Figura nr. 24 Sporul natural al populaţiei României în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

Legenda:

-10,2-5,2

-5,2-3,6

-3,6-1,8

-1,8-2,2

(sursa: INS)

Disparități privind speranța medie de viață

Speranța de viață, definită prin durata medie de viață, este unul dintre indicatorii

demografici majori care reflectă la nivel de individ și comunitate impactul tuturor factorilor care

determină starea de sănătate: stil de viață, condiții de trai, servicii de sănătate (tehnologii

medicale, tratamente, calitate, accesibilitate), nivel de educație, sănătatea mediului ambiental.

Deși indicatorul cuantifică progresul social, cultural, economic și medical al unei comunități, el are

o capacitate proiectivă redusă și ipotetică, numărul de ani trăiți la nivel de individ fiind considerabil

mai mare, ca urmare a tendinței regresive a mortalității.

În anul 2016, durata medie de viaţă a populației României a fost de 75,54 ani, (vezi figura

nr. 25) respectiv 72,09 ani pentru sexul masculin şi 79,02 ani pentru cel feminin.

Rezidenții regiunilor de dezvoltare București-Ilfov și Centru au avut cea mai lungă durată

medie de viață, respectiv 77,4 ani și 76,09 ani, la polul opus situându-se locuitorii din regiunile

Sud-Est și Sud-Vest Oltenia, cu 75,14 ani. (vezi figura nr. 26)

În ceea ce priveşte speranța de viață pe medii de rezidenţă, în anul 2016, durata medie de

viață în mediul urban a fost de 76,78 de ani, cu aproape 3 ani mai mare decât cea în mediul rural.

(vezi figurile nr. 27 și 28)

26

Figura nr. 25 Evoluţia duratei medii a vieții în perioada 1990-2016 (ani)

(sursa: INS)

Figura nr. 26 Durata medie a vieţii pe regiuni de dezvoltare în anul 2016 (ani)

(sursa: INS)

În ierarhia județelor, primele locuri au revenit Municipiului București și județului Brașov, cu o

durată medie de viață ce excede 80 ani (80,52 de ani, respectiv 80,28 de ani). O durată medie de

viață apropiată pragului de 80 ani s-a regăsit și în județele: Cluj (79,88 de ani), Galați, Iași și

Harghita (79,6 de ani), Sibiu (79,5 de ani), Alba (79,4 de ani), Ilfov, Neamț, Arad și Buzău (79,3 de

ani), Arad și Buzău (79,3 de ani). (vezi tabelul VIII și figura nr. 30 ) În toate regiunile țării, durata

medie de viață a fost semnificativ mai mare în rândul populației feminine. (vezi figura nr. 29)

27

Figura nr. 27 Durata medie a vieţii pe medii de rezidență în anul 2016 (ani)

(sursa: INS

Tabelul VIII Durata medie a vieţii pe județe în România în anul 2016 (ani)

Județ Durata medie a vieții

Romania 75,54

Alba 76,08

Arad 74,87

Arges 76,09

Bacau 74,5

Bihor 74,72

Bistrita-Nasaud 75,95

Botosani 74,19

Braila 75,27

Brasov 77,01

Buzau 75,27

Calarasi 73,69

Caras-Severin 74,75

Cluj 76,94

Constanta 74,99

Covasna 75,76

Dambovita 75,42

Dolj 74,58

Galati 75,51

Giurgiu 73,9

Gorj 75,32

Harghita 76,16

Hunedoara 74,67

Ialomita 74,31

Iasi 75,61

Ilfov 75,78

Maramures 74,65

Mehedinti 74,79

Municipiul Bucuresti 77,73

Mures 75,2

Neamt 75,56

Olt 74,62

Prahova 75,8

Salaj 74,87

Satu Mare 73,56

Sibiu 76,2

Suceava 75,98

Teleorman 74,58

Timis 76,15

Tulcea 73,48

Valcea 78,2

Vaslui 74,58

Vrancea 75,81

(sursa: INS)

28

Figura nr. 28 Durata medie a vieţii pe județe și pe medii de rezidenţă în anul 2016

(sursa: INS)

29

Figura nr. 29 Durata medie a vieţii pe județe și pe sexe în anul 2016

(sursa: INS)

30

Figura nr. 30 Durata medie a vieţii în anul 2016

Legenda:

77,6 -78,2

78,2- 78,8

78,8-79,3

79,3-80,5

(sursa: INS)

Disparități ale ratei brute și corectate de mortalitate

România înregistrează unul dintre cele mai înalte rate brute de mortalitate din Europa. În

anul 2016, în România, mortalitatea corectată a avut valoarea de 8,1 decese la 1.000 de locuitori,

cu rate ale mortalității standardizate în profil teritorial cuprinse între 6,4 şi 9,9 decese la 1.000 de

locuitori. (vezi figura nr. 31 și tabelul IX)

Distribuţia mortalității generale pe medii de rezidență, relevă o supramortalitate în mediul

rural, cu 13, 9 decese la 1.000 de locuitori față de 9,7 decese la 1.000 de locuitori în mediul urban.

(vezi figurIle nr. 32 și 33)

31

Figura nr. 31 Evoluţia ratei brute de mortalitate în perioada 1970-2016 (la 1.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Figura nr. 32 Mortalitatea brută pe medii în România în anul 2015

(sursa: INS)

32

Figura nr. 33 Ratele mortalității brute pe medii de rezidență și regiuni de dezvoltare în anul 2016 (decese la 1.000 de locuitori)

(sursa: INS)

În anul 2016, regiunile de dezvoltare cu cea mai înaltă rată a mortalității brute în mediul

urban au fost regiunea Sud-Muntenia, Vest și București-Ilfov, respectiv regiunea Sud-Vest Oltenia

pentru mediul rural. Cea mai scăzută valoare a mortalității brute în mediul urban s-a înregistrat în

regiunile București-Ilfov și Nord-Est, respectiv în regiunea București-Ilfov pentru mediul rural.(vezi

figurile nr. 33 și 34)

În ceea ce priveşte distribuţia pe grupe de vârstă şi sexe a mortalităţii generale, se

înregistrează un exces de mortalitate în rândul populației în vârstă de 0-1 an, rata mortalității

accentuându-se cu fiecare decadă de vârstă după 30 ani. (vezi figura nr. 35)

Repartiţia pe cvartile a mortalităţii corectate indică, în anul 2016, niveluri înalte ale

mortalităţii generale, cuprinse între 8,91 și 9,7 decese la 1.000 locuitori, în judeţele sudete (cu

excepția județului Vâlcea) și în regiunea de vest a țării (cu excepția județului Timiș). Cele mai

scăzute valori ale mortalității generale s-au înregistrat în Transilvania (exceptând județul

Hunedoara) și în jumătate din județele regiunii de nord-est (cu excepția județelor Bacău, Vaslui,

Botoșani și Tulcea). (vezi tabelul IX și figura nr. 36)

33

Figura nr. 34 Repartiția mortalității generale pe medii de provenienţă în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

(sursa: INS)

34

Figura nr. 35 Structura procentuală a decedaților pe grupe de vârstă în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Tabelul IX Mortalitatea corectată a populaţiei României pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de locuitori)

Județ Mortalitate corectată

Romania 8,1

Alba 7,9

Arad 8,5

Argeş 8,0

Bacău 9,0

Bihor 8,7

Bistriţa-Nasaud 7,8

Botoşani 8,9

Braşov 7,2

Brăila 8,6

Buzău 8,5

Caraş-Severin 8,3

Călăraşi 9,2

Cluj 7,2

Constanţa 8,3

Covasna 8,2

Dâmboviţa 8,4

Dolj 8,8

Galaţi 8,4

Giurgiu 9,5

Gorj 8,3

Harghita 7,7

Hunedoara 9,0

Ialomiţa 9,1

Iaşi 7,9

Ilfov 8,2

Maramureş 8,7

Mehedinţi 8,9

Mureş 8,3

Neamţ 8,1

Olt 8,8

Prahova 8,4

Satu-Mare 9,4

Sălaj 8,5

Sibiu 7,5

Suceava 7,7

Teleorman 9,0

Timiş 7,4

Tulcea 9,7

Vaslui 8,9

Vâlcea 5,9

Vrancea 8,0

Mun.Bucureşti 6,8

(sursa: INS)

35

(la 1.000 de locuitori)Figura nr. 36 Distribuția mortalității corectate pe judeţe și pe cvartile în anul 2016

Legenda:

5,9-7,9

7,91-8,4

8,41-8,9

8,91-9,7

(sursa: INS)

Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală

Primele ranguri în ierarhia cauzelor de deces, în anul 2016, au fost ocupate de: bolile

cardiovasculare (668,4 decese la 100.000 de locuitori), neoplazii (233 decese la 100.000 de

locuitori), boli respiratorii și boli digestive (câte 65,4 decese la 100.000 de locuitori), leziuni

traumatice şi otrăviri (43,9 decese la 100.000 de locuitori). (vezi figura nr. 37) În ultimele două

decenii, decesele datorate acestor cauze au înregistrat valori relativ constante, cu excepția

deceselor de etiologie malignă, al căror trend este ascendent. (vezi figura nr. 38)

36

Figura nr. 37 Mortalitatea specifică pe primele cinci cauze de deces în România în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

(sursa: INS)

Figura nr. 38 Repartiția mortalității specifice după principalele cauze de deces, în perioada 1970-2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

37

Mortalitatea prin boli cardiovasculare

Afecțiunile cardiovasculare sunt condiţionate atât biologic și ereditar, cât și de către factori

de risc asociați stilului de viață: fumat, regim alimentar, obezitate, stres, sedentarism. Statusul

socioeconomic are, de asemenea, un impact semnificativ asupra apariţiei și evoluției afecţiunilor

cardiovasculare, exprimat mai puternic în rândul populației de sex feminin.

Principalele boli cardiovasculare tanatogeneratoare sunt: bolile cerebrovasculare,

hipertensiunea arterială și infarctul acut de miocard. Începând din anul 1995, bolile

cerebrovasculare și infarctul miocardic înscriu o tendință descrescătoare lentă și fluctuantă, există

un trend descrescător al mortalității prin infarct miocardic acut și afecțiuni cerebrovasculare,

respectiv un trend ascendent susținut al hipertensiunii arteriale cauzatoare de deces. În anul 2016,

România a înregistrat în medie 668,4 decese prin boli cardiovasculare la 100.000 de locuitori. (vezi

figura nr. 39)

Figura nr. 39 Repartiția mortalității specifice după principalele boli cardiovasculare în perioada 1970-2016 (la 100.000 de locuitori)

(sursa INS)

Sexul feminin a avut un exces de aproximativ 8 procente în ceea ce privește mortalitatea

prin boli cardiovasculare față de sexul masculin. (vezi figura nr. 40)

38

Figura nr. 40 Distribuția procentuală a deceselor prin boli cardiovasculare pe sexe în anul 2016

(sursa: INS)

Regiunile de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, și Nord-Vest au raportat cel mai

mare număr de decese datorate bolilor inimii și ale vaselor de sânge. (vezi figura nr. 41)

Figura nr. 41 Repartiția pe regiuni a decedaților prin boli cardiovasculare în anul 2016

(sursa: INS)

Cele mai înalte valori ale mortalității cardiovasculare au raportat județele din sudul

României: Dolj (541,3 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (521,8 la 100.000 de locuitori), Olt (514,2

la 100.000 de locuitori), Teleorman (536,5 la 100.000 de locuitori), Giurgiu (537,8 la 100.000 de

locuitori), precum și județul Hunedoara (517,4 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul X și figura nr.

42)

39

Tabelul X Mortalitatea standardizată prin boli ale aparatului circulator pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Județ Mortalitate

standardizată

Romania 433,5

Alba 431,0

Arad 470,9

Argeş 438,6

Bacău 462,2

Bihor 478,3


Botoşani 453,9

Braşov 342,8

Brăila 454,2

Buzău 440,3

Caraş-Severin 486,3

Călăraşi 463,8

Cluj 377,3

Constanţa 430,9

Covasna 464,3

Dâmboviţa 453,4

Dolj 541,3

Galaţi 413,5

Giurgiu 537,8

Gorj 480,1

Harghita 413,1

Hunedoara 517,4

Ialomiţa 490,9

Iaşi 365,1

Ilfov 455,0

Maramureş 472,5

Mehedinţi 521,8

Mureş 403,3

Neamţ 405,5

Olt 514,2

Prahova 445,6

Satu-Mare 485,7

Sălaj 484,0

Sibiu 398.2

Suceava 433,6

Teleorman 536,5

Timiş 373,3

Tulcea 520,4

Vaslui 445,8

Vâlcea 323,7

Vrancea 403,8


(sursa: INS)

Figura nr. 42 Repartiția mortalității standardizate prin boli cardiovasculare pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

323,7–413,2

413,3–454,1

454,1-483,0

483,1–541,3

(sursa: INS)

40

Mortalitatea prin tumori

Tumorile ocupă locul secund în ierarhia cauzelor mortalității în România, dar şi în

majoritatea ţărilor europene. În unele ţări, mortalitatea prin tumori maligne se situează pe primul

loc, ca o consecință a creșterii prevalenței bolilor neoplazice paralel cu scăderea mortalităţii prin

boli cardiovasculare. La nivel național, mortalitatea standardizată prin tumori este în continuă

creștere, în anul 2016 înregistrându-se 176,8 decese la 100.000 locuitori, cu o supramortalitate de

59 % în rândul sexului masculin. (vezi figura nr. 43)

Figura nr. 43 Distribuția pe sexe deceselor prin tumori în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

Repartiția deceselor neoplazice pe regiuni de dezvoltare indică regiunile Nord-Est și Sud-

Muntenia cu valorile cele mai înalte ale mortalității prin tumori, la polul opus situându-se regiunile

Vest și Sud Vest Oltenia. (vezi figura nr. 44)

Figura nr. 44 Numărul de decese prin tumori pe regiuni de dezvoltare în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

41

Tabelul XI Mortalitatea standardizată prin tumori pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Judeţ Mortalitate

standardizată

Romania 176,8

Alba 158,2

Arad 171,1

Argeş 153,9

Bacău 179,1

Bihor 198,5


Botoşani 181,0

Braşov 187,7

Brăila 196,9

Buzău 190,7


Călăraşi 163,1

Cluj 183,2

Constanţa 194,1

Covasna 171,7

Dâmboviţa 178,2

Dolj 153,7

Galaţi 172,3

Giurgiu 204,5

Gorj 176,8

Harghita 156,4

Hunedoara 193,8

Ialomiţa 197,3

Iaşi 199,7

Ilfov 193,7

Maramureş 162,4

Mehedinţi 169,2

Mureş 190,6

Neamţ 174,8

Olt 169,1

Prahova 175,6

Satu-Mare 219,9

Sălaj 182,3

Sibiu 164,9

Suceava 160,8

Teleorman 168,0

Timiş 174,1

Tulcea 202,2

Vaslui 181,4

Vâlcea 122,1

Vrancea 150,8


(sursa: INS)

Valori crescute ale deceselor prin afecțiuni neoplazice se întâlnesc în județele: Tulcea

(202,2 la 100.000 de locuitori), Satu Mare (219,9 la 100.000 de locuitori) și Giurgiu (204,5 la

100.000 de locuitori), în timp valorile cele mai reduse s-au înregistrat în județele Vâlcea, Vrancea,

Argeș și Dolj. (vezi tabelul XI și figura nr. 45)

Figura nr. 45 Repartiția mortalității specifice standardizate prin tumori pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Legenda:

122,1-163,6

163,7-176,2

176,2-190,7

190,7-219,9

(sursa: INS)

42

Mortalitatea prin accidente

Accidentele se situează între primele cinci ranguri de mortalitate și ocupă primul loc în

clasa cauzelor de deces prin leziuni traumațice și otrăviri. Începând din anul 1995, accidentele

soldate cu deces au înregistrat un trend descendent susținut. (vezi figura nr. 46) Indicator

important prin prisma deceselor evitabile, moartea violentă reflectă nivelul de educaţie și bunăstare

al unei populații.

Spre deosebire de alte ţări europene unde mortalitatea traumatică este consecința actelor

autolitice și accidentărilor neintenţionate, în România, principala cauză de mortalitate traumatică

sunt accidentele rutiere, în principal datorate infrastructurii rutiere deficitare, Accidentele de muncă

au, de asemenea, un impact semnificativ atât la nivel societal, prin costurile sistemului de

sănătate, cât și la nivel individual, prin afectarea importantă a calității vieții.

În România, în anul 2016, accidentele rutiere au produs 38,5 decese la 100.000 de

locuitori, cu o supramortalitate de 77% în rândul populației masculine. (vezi figura nr. 47)

Județele cu cele mai multe decese secundare evenimentelor de trafic au fost Brăila, Gorj,

Argeș, Botoșani și Iași, în timp ce județele Buzău, Brașov, Harghita și Vâlcea înregistrează cel mai

redus număr de decese prin accidente rutiere. (vezi tabelul XII și figura nr. 49)

Figura nr. 46 Evoluţia mortalității specifice prin leziuni traumatice și otrăviri în perioada 1970-2016 (la 100.000 de locuitori)

(sursa: INS)

43

Figura nr. 47 Structura deceselor prin accidente pe sexe în anul 2016

(sursa: INS)

Figura nr. 48 Repartiția numărului de decedați prin leziuni traumatice şi otrăviri pe regiuni în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

77%

23%

Masculin Feminin

44

Tabelul XII Mortalitatea standardizată prin accidente pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Judeţul Mortalitate

standardizată

Romania 38,5

Alba 39,4

Arad 33,3

Argeş 54,5

Bacău 40,5

Bihor 35,4


Botoşani 51,5

Brăila 56,2

Braşov 26,7

Buzău 28,7

Călăraşi 42,9

Caraş-Severin 49,7

Cluj 46,8

Constanţa 32,7

Covasna 39,8

Dâmboviţa 38,6

Dolj 37,4

Galaţi 32,6

Giurgiu 30,8

Gorj 54,8

Harghita 26,3

Hunedoara 38,3

Ialomiţa 43,6

Iaşi 50,1

Ilfov 40,8

Mun.Bucureşti 35,9

Maramureş 46,9

Mehedinţi 48,3

Mureş 49,5

Neamţ 36,4

Olt 45,8

Prahova 45,4

Sălaj 33,6

Satu-Mare 30,9

Sibiu 39,5

Suceava 31,6

Teleorman 44,8

Timiş 44,4

Tulcea 30,7

Vâlcea 23,3

Vaslui 40,7

Vrancea 43,2

(sursa: INS)

Figura nr. 49 Repartiția mortalității corectate prin leziuni traumatice şi otrăviri pe judeţe și în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

23,3-33,4

33,5-40,2

40,3-45,7

45,8-56,2.1

(sursa: INS)

45

Mortalitatea prin boli respiratorii

Deși mortalitatea prin boli respiratorii înscrie un trend descendent în ultimii 50 ani, ea

reprezintă o cauză importantă de deces, în special în rândul populațiilor vulnerabile, respectiv

copiii, vârstnicii, precum și la rezidenții din mediul rural. (vezi figura nr. 50)

Figura nr. 50 Evoluţia mortalității brute prin boli respiratorii în perioada 1970-2016 (la 100000 locuitori)

(sursa: INS)

Figura nr. 51 Structura deceselor prin boli respiratorii pe sexe în anul 2016

(sursa: INS)

46

Figura nr. 52 Repartiția deceselor prin boli respiratorii pe regiuni în anul 2016 (la 100000 locuitori)

(sursa: INS)

Tabelul XIII Mortalitatea standardizată prin boli respiratorii a populaţiei României pe judeţe în anul 2016 (la 100000 locuitori)

Județ Mortalitate

standardizată

Romania 65,4

Alba 45.4

Arad 62.1

Argeş 55.8

Bacău 43.5

Bihor 54.0

Bistriţa-Nasaud 38.0

Botoşani 61.8

Braşov 42.5

Brăila 46.4

Buzău 62.2

Caraş-Severin 47.2

Călăraşi 72.7

Cluj 38.2

Constanţa 53.0

Covasna 29.2

Dâmboviţa 35.9

Dolj 44.6

Galaţi 59.2

Giurgiu 44.2

Gorj 37.7

Harghita 51.2

Hunedoara 51.3

Ialomiţa 50.3

Iaşi 59.4

Ilfov 42.6

Maramureş 52.3

Mehedinţi 51.1

Mureş 63.2

Neamţ 57.4

Olt 67.7

Prahova 54.6

Satu-Mare 57.0

Sălaj 40.9

Sibiu 51.7

Suceava 30.4

Teleorman 40.6

Timiş 53.4

Tulcea 49.6

Vaslui 78.8

Vâlcea 24.4

Vrancea 50.0

Mun. Bucureşti 32.8

(sursa: INS)

47

În 2016, rata mortalității brute prin boli respiratorii în România a fost de 65,4 decese la

100.000 de locuitori, iar rata mortalității corectate a fost de 48,6 decese la 100.000 de locuitori, cu

o supramortalitate masculină. (vezi figura nr. 51) Cele mai crescute valori ale mortalității prin boli

respiratorii s-au înregistrat în județele aparținând regiunilor de dezvoltare Vest, Sud-Est, Nord-Est,

dar și Sud-Muntenia, iar cele mai scăzute valori în regiunile București-Ilfov, Nord-Vest și Sud-Vest

Oltenia. (vezi figurile nr. 52 și 53, și tabelul XIII))

Figura nr. 53 Repartiția mortalității specifice standardizate prin boli respiratorii pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Legenda:

24,4-42,5

42,6-50,7

50,7-56,7

56,7-78,8

(sursa: INS)

Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv

În România, bolile ale aparatului digestiv se situează între primele cauze de mortalitate,

populația infantilă fiind afectată în mod disproporționat, ca o consecință a dependenței indicatorului

de condiţiile de igienă şi alimentaţie ale familiei. Evoluția mortalității infantile în perioada 1970-2016

înscrie o curbă ascendentă, cu valori fluctuante până în anul 2010, după care frecvența deceselor

de cauză digestivă se diminuează, situându-se în jurul valorii medii de de 65 decese la 100.000 de

locuitori. În anul 2016, mortalitatea brută prin boli digestive a fost de 65,3 decese la 100.000 de

locuitori, la nivel național, valoarea corectată a indicatorului fiind de 51,3 decese la 100.000 de

locuitori, cu un exces de mortalitate pentru sexul masculin. (vezi figurile nr. 54 și 55)

48

Figura nr. 54 Evoluţia mortalității brute prin boli ale aparatului digestiv în perioada 1970-2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

Figura nr. 55 Structura deceselor prin boli digestive pe sexe în anul 2016

60%

40%

Masculin Feminin

(sursa: INS)

Judeţele care au înregistrat niveluri ridicate ale deceselor prin boli digestive în anul 2016

sunt cuprinse în regiunile de dezvoltare Nord-Est, Sud-Est și Sud-Muntenia, (vezi figura nr. 56)

respectiv județele Bacău, Vaslui, Galați, Botoșani, Vrancea, Neamț, Iași, Tulcea, Călărași, dar și

județele Maramureş și Satu-Mare, cu valori ale mortalității digestive cuprinse între 62,2 și 88,6

decese la 100.000 de locuitori. Cele mai scăzute valori ale mortalității prin boli digestive s-au

înregistrat în jdețele din Transilvania, precum și fost în județele Timiș și Caraș-Severin din cadrul

regiunii de dezvoltare Vest și județul Vâlcea. (vezi tabelul XIV și figura nr. 57)

49

Figura nr. 56 Repartiția deceselor prin boli digestive pe regiuni în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

(sursa: INS)

Tabelul XIV Repartiția mortalității specifice corectate prin boli digestive pe judeţe și pe cvartile în anul 2016 LIPSESTE MUN BUCURESTI

Județ Mortalitatea

standardizată

Romania 65,3

Alba 40,3

Arad 42,7

Argeş 46,2

Bacău 88,6

Bihor 47,1


Botoşani 71,6

Braşov 46,8

Brăila 47,0

Buzău 64,1

Caraş-Severin 37,0

Călăraşi 53,3

Cluj 38,5

Constanţa 53,0

Covasna 39,2

Dâmboviţa 50,2

Dolj 56,2

Galaţi 75,5

Giurgiu 62,5

Gorj 53,5

Harghita 38,1

Hunedoara 47,2

Ialomiţa 57,6

Iaşi 56,9

Ilfov 46,6

Maramureş 71,2

Mehedinţi 50,1

Mureş 36,9

Neamţ 59,7

Olt 45,4

Prahova 58,8

Satu-Mare 63,7

Sălaj 45,5

Sibiu 34,6

Suceava 39,2

Teleorman 62,1

Timiş 32,4

Tulcea 62,9

Vaslui 75,8

Vâlcea 39,2

Vrancea 68,5

M.Bucureşti 41.0

(sursa: INS)

50

Figura nr. 57 Repartiția mortalității specifice corectate prin boli digestive pe judeţe și pe cvartile în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Legenda:

31,4-40,3

40,4-50,1

50,2-62,1

62,2-88,6

(sursa: INS)

Disparități ale mortalității infantile

Mortalitatea infantilă este o componentă importantă a mortalității generale, al cărei studiu

prezintă un interes aparte deoarece, împreună cu speranța medie de viață, reprezintă cel mai

utilizat și cel mai fidel indicator al stării de sănătate și al nivelului de dezvoltare economico-socială

a unei populații. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a mamei şi copilului și reducerea riscului

de deces infantil reprezintă primul obiectiv al ariei strategice prioritare de intervenție ”Sănătate

Publică” din cadrul Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020. În pofida creșterii capacităților de

intervenţie și monitorizare a fenomenului, în anul 2016, România înregistrează cel mai înalt nivel al

mortalității infantile în rândul țărilor europene, cu 7,3 decese la 1.000 de născuții vii, reprezentând

dublul mediei europene.

Numărul deceselor infantile înregistrează un trend descendent caracterizat prin perioade de

scădere urmate de ani cu evoluție în platou, cu o supramortalitate infantilă în rândul populației

masculine și a celei din mediul rural. Scăderea ratei indicatorului este influențată și de scăderea

ratei natalității după 1990.

51

Dacă în anul 1970 s-au înregistrat în medie 29,3 decese la 1.000 de născuți vii, începând

din anul 2010, media națională a indicatorului s-a situat sub pragul de 10 decese la 1.000 născuți

vii. (vezi figura nr. 58) Cea mai mică valoare a mortalității infantile pe teritoriul României a fost de

4,4 decese la 1.000 născuți vii, în Municipiul București. Județele Mehedinți, Ialomița, Giurgiu,

Călărași, Brăila, Tulcea și Satu-Mare au menținut valori de peste 10 decese la 1.000 de născuții

vii. Cele mai înalte cote ale mortalității infantile s-au întâlnit în mediul rural al județelor Mehedinți și

Tulcea, cu 16,7 decese la 1.000 născuți vii. (vezi figurile nr. 59-61și tabelul XV)

Figura nr. 58 Evoluția indicilor mortalității infantile în România în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

52

Figura nr. 59 Mortalitatea infantilă pe medii și regiuni de dezvoltare în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

Tabelul XV Repartiția mortalității infantile pe medii de proveniență și pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

Județ Mortalitate infantilă

Total Urban Rural

Alba 6,2 5,3 7,5

Arad 6,2 4,1 8,8

Arges 7,5 6,2 8,8

Bacau 8,5 6,9 9,8

Bihor 8,9 8,4 9,5

Bistrita-Nasaud 7,2 3,1 9,8

Botosani 9,8 7,5 11,6

Braila 10,6 9,8 11,7

Brasov 7,1 5,8 9,4

Buzau 8,2 10,3 6,7

Calarasi 13,1 13 13,1

Caras-Severin 9,7 7,1 13,2

Cluj 4,7 3,2 7,4

Constanta 8,1 7 10,3

Covasna 9,6 5,4 12,6

Dambovita 6,1 8,5 5,2

Dolj 6 3,3 9,3

Galati 9,7 10,3 8,9

Giurgiu 10,5 7,8 11,6

Gorj 8,8 12,2 5,3

Harghita 6,7 7,2 6,3

Hunedoara 9,7 8,5 14,4

Ialomita 10,4 7,4 12,7

Iasi 6,8 5,2 8,2

Ilfov 3,5 2,3 4,6

Maramures 6,8 6,1 7,8

Mehedinti 12,5 8,2 16,7

Mun. Bucuresti 4,4 4,4

Mures 9 8,2 9,6

Neamt 6,9 5,7 7,6

Olt 6 6,6 5,5

Prahova 4,7 3,5 5,9

Salaj 6,9 4,6 8,7

Satu Mare 11,4 8,5 13,6

Sibiu 6,7 5 9,3

Suceava 8,1 6,4 9,2

Teleorman 6,5 4,4 7,7

Timis 4,7 3,2 6,9

Tulcea 11,8 7,5 16,7

Valcea 5,3 2,1 8,9

Vaslui 8,1 7,8 8,3

Vrancea 9,9 6,9 11,6

(sursa: INS)

53

Figura nr. 60 Mortalitatea infantilă pe judeţe în România în perioada 2010-2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

54

Figura nr. 61 Mortalitatea infantilă pe judeţe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

Legenda:

3,5-6,3 6,4-7,8 7,81-9,7 9,71-13,1

(sursa: INS)

Figura nr. 62 Cauzele mortalității infantile în România în anul 2016

(sursa: INS)

55

Din perspectiva ierarhiei cauzelor, afecțiunile perioadei perinatale (leziuni obstetricale,

boala hemolitică a nou-născutului, afecţiuni hipoxemice) au determinat o treime din decesele

grupei de vârstă 0-1 an, urmate de bolile aparatului respirator (23%) și malformațiile congenitale

(20%). (vezi figura nr. 62) Datorită profilului etiologic comun, clasa deceselor perinatale include

născuții morți (exceptând avortul în lună mare), decesele la naștere, precum și decesele survenite

în primele 6 zile de viață. În perioada 2000-2016, mortalitatea infantilă a avut un trend favorabil

pentru toate etapele de vârstă de la naștere până la vârsta de 1 an. (vezi figura nr. 63)

Figura nr. 63 Evoluția indicilor mortalității neonatale precoce, neonatale și postneonatale în perioada 2000-2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS) Tabelul XVI Mortalitatea neonatală, neonatală precoce și postneonatală pe medii de proveniență în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

Mortalitatea

neonatală precoce neonatală postneonatală

România 3,1 4,8 3,2

urban 2,4 3,4 2,4

rural 3,1 4,8 4,2

(sursa: INS)

Majoritatea deceselor infantile au survenit în prima lună de viață (4,8 decese la 1.000

născuții vii), în special în primele 6 zile după naștere, fiind cauzate în principal de afecțiunile

perioadei perinatale. (vezi tabelul XVI )După prima lună de viață, rata deceselor în rândul

populației infantile a fost de 3,2 la 1.000 de născuții vii. Județele Vrancea, Tulcea, Galați,

Hunedoara și Călărași înregistrează un exces de mortalitate infantilă ce depășește 6 decese la

1.000 la născuți vii. (vezi figura nr. 64)

56

Figura nr. 64 Indicii mortalității infantile neonatală precoce. neonatală și postneonatală pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

57

Disparități privind mortalitatea maternă

Mortalitatea maternă include decesele de orice cauză (exceptând accidentele și

traumatismele) care survin în rândul femeilor în timpul sarcinii, naşterii sau lehuziei. Mortalitatea

prin complicaţii ale sarcinii şi lăuziei s-a ameliorat semnificativ în ultimele două decenii, (vezi figura

nr. 65 ) deși continuă să înregistreze nivele ce exced media europeană, precum și disparități

importante în profil teritorial.

Figura nr. 65 Evoluția mortalității materne în România în perioada 1970-2016 (la 1.000 de născuți vii)

(sursa: INS)

Tabelul XVII Distribuția mortalității materne pe județe în anul 2016 (la 1.000 de născuți vii)

Județ

Mortalitate prin complicații ale sarcinii, nașterii și

lăuziei

Romania 0,15

Alba 0,00

Arad 0,00

Argeş 0,19

Bacău 0,17

Bihor 0,00


Botoşani 0,00

Braşov 0,00

Brăila 0,00

Buzău 0,00

Caraş-Severin 0,00

Călăraşi 0,73

Cluj 0,00

Constanţa 0,28

Covasna 0,00

Dâmboviţa 0,23

Dolj 0,18

Galaţi 0,21

Giurgiu 0,87

Gorj 0,00

Harghita 0,00

Hunedoara 0,30

Ialomiţa 0,00

Iaşi 0,00

Ilfov 0,00

Maramureş 0,00

Mehedinţi 0,00

Mureş 0,36

Neamţ 0,23

Olt 0,00

Prahova 0,00

Satu-Mare 0,00

Sălaj 0,00

Sibiu 0,00

Suceava 0,00

Teleorman 0,00

Timiş 0,00

Tulcea 0,56

Vaslui 0,00

Vâlcea 0,38

Vrancea 0,00


58

(sursa: INS)

În anul 2016, s-au raportat 0,15 decese materne la 1.000 de născuţi vii, în majoritatea

cazurilor consecință a riscului obstetrical direct. Niveluri crescute ale deceselor materne au fost

raportate de județele Giurgiu (0,87 la 1.000 de născuți vii), Călărași (0,73 la 1.000 de născuți vii),

Tulcea (0,56 la 1.000 de născuți vii), Vâlcea (0,38 la 1.000 de născuți vii), Mureș (0,36 la 1.000 de

născuți vii), Constanța (0,28 la 1.000 de născuți vii), Dâmbovița și Neamț (0,23 la 1.000 de născuți

vii). (vezi tabelul XVII și figura nr. 66)

Figura nr. 66 Distribuția mortalității materne pe județeîn anul 2016

Legenda:

0,0-0,0 0,0-0,0 0,0-0,2 0,21-0,9

(sursa: INS)

Principalii indicatori de morbiditate

Morbiditatea este unul dintre indicatorii importanți care măsoară nivelul de îmbolnăvire al

populaţiei, dar și performanța serviciilor de sănătate, prin prisma ecartului dintre morbiditatea

diagnosticabilă și cea diagnosticată. Reducerea morbidității și mortalității prin boli netransmisibile și

transmisibile reprezintă o prioritate a Strategiei de Sănătate 2014-2020, fundamentată prin Aria

strategică de intervenție „Sănătate Publică”. În analiza morbidității s-au luat în considerare

incidenţa (frecvența cu care apar cazurile noi de îmbolnăvire într-o anumită populație, înrtr-un

interval definit de timp) și prevalenţa (numărul de cazuri de boală existente, noi și vechi, într-o

anumită populație, într-o perioadă de timp). În timp ce incidența se referă la apariția bolii și este

utilizată cu precădere pentru bolile acute, prevalența descrie povara bolii într-o populație.

59

La nivel național, principalele boli cronice netransmisibile care influențează indicatorii de

morbiditatea sunt: bolile cardiovasculare, tumorile, diabetul zaharat, bolile aparatului respiratori și

tulburările mentale.

Diabetul zaharat

Urmând dinamica bolii la nivel mondial, România înregistrează valori crescătoare ale

incidenței și prevalenței prin diabet zaharat. Dacă în anul 1974, ponderea bolilor endocrine, de

nutriție și de metabolism reprezenta 0,6% în cadrul profilului etiopatogenetic global, în anul 2016,

ponderea acestora a crescut la 4%.

Județele cu prevalențe înalte ale diabetului zaharat sunt: Arad (6.346,5 ‰ locuitori), Sibiu

(6.316 ‰ locuitori), Hunedoara (6.101 ‰ locuitori), Satu-Mare (6.049,3 ‰ locuitori), Constanța

(5.696,6 ‰ locuitori) și Timiș (5.729,2 ‰ locuitori). (vezi tabelul XVIII și figura nr. 67)

Tabelul XVIII Distribuția bolnavilor rămași cu diabet pe județe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Județ Diabet zaharat

România 3955,6

Alba 4181,7

Arad 6346,5

Arges 3253,6

Bacau 3082,3

Bihor 2786,8


Botosani 2500,1

Brasov 3874,1

Braila 3590,0

Buzau 3199,9

Caras-Severin 3628,4

Calarasi 3009,4

Cluj 4217,7

Constanta 5696,6

Covasna 3566,3

Dimbovita 4522,9

Dolj 3827,6

Galati 3344,3

Giurgiu 2621,7

Gorj 4165,8

Harghita 3647,2

Hunedoara 6101,8

Ialomita 3362,7

Iasi 4468,0

Ilfov 1997,1

Maramures 3687,8

Mehedinti 2968,5

Mures 3344,7

Neamt 4076,5

Olt 3083,5

Prahova 3809,7

Satu-Mare 6049,3

Salaj 4345,8

Sibiu 6316,5

Suceava 4370,9

Teleorman 3104,8

Timis 5729,2

Tulcea 2932,3

Vaslui 3059,1

Vilcea 3514,1

Vrancea 3737,3

Mun. Bucuresti 3983,8

(sursa: INS)

60

Figura nr. 67 Distribuția prevalenței prin diabet pe judeţe și pe cvartile în anul 2016 (la 100.000 locuitori) Legenda:

1.997-3.128,5 3.128,6-3.637,7 3.637,7-4.208,6 4.208,7-6.346,4

(sursa: INS)

Obezitatea

Obezitatea este o condiție medicală caracterizată prin creșterea greutății corporale pe

seama țesutului adipos, definită printr-o valoare a indicelui de masă corporală ≥ 30kg/m2 .

Obezitatea are consecințe importante asupra calității vieții în general și incidenței, prevalenței și

mortalității prin boli asociate cardiovasculare, endocrine și a unor forme de cancer. Ca urmare a

creșterii ponderii obezității atât în rândul adulților, cât și al copiilor, Planul de Acțiuni pentru

implementarea Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020 prevede elaborarea unui plan

multianual pentru promovarea unui stil de viață sănătos.

În anul 2016, județul Mehedinți a înregistrat cea mai mare prevalență a obezității, cu 6.154

cazuri la 100.000 de locuitori, urmat de județele Arad, Iași, Neamț, Caraș-Severin, Bihor, Vaslui și

Suceava, cu valori cuprinse între 2.377,9 și 3.046,2 la 100.000 de locuitori. (vezi tabelul XIX și

figura nr. 68)

61

Tabelul XIX Distribuția prevalenței obezității pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Obezitate

România 1535

Alba 1959,4

Arad 3046,2

Arges 2884,4

Bacau 1112,9

Bihor 2521


Botosani 1568,1

Brasov 2190,4

Braila 2451,9

Buzau 1296,2


Calarasi 1259,5

Cluj 1917

Constanta 771,2

Covasna 1984,2

Dimbovita 1326,1

Dolj 1035,6

Galati 814,4

Giurgiu 1238,4

Gorj 452,4

Harghita 39,9

Hunedoara 1282

Ialomita 1108,9

Iasi 2914,8

Ilfov 841,9

Maramures 1377,6

Mehedinti 6154

Mures 1056,5

Neamt 2725,7

Olt 1352,1

Prahova 647,6

Satu-Mare 309,1

Salaj 983,6

Sibiu 1681,2

Suceava 2377,9

Teleorman 1589,6

Timis 635

Tulcea 1182,3

Vaslui 2489,1

Vilcea 2002,2

Vrancea 620,7

Mun. Bucuresti 844

(sursa: INS)

Figura nr. 68 Distribuția prevalenței obezității pe judeţe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori) Legenda:

39,91-878,88 878,96-1311,1 1311,2-2143,3 2143,4-6154,04

(sursa: INS)

62

Tumorile maligne

Tumorile maligne reprezintă a doua cauză de deces, având o tendință ascendentă, în parte

datorată și îmbunătățirii constante a mijloacelor tehnologice de diagnostic în ultimele decenii. În

anul 2016, prevalența tumorilor canceroase la nivel national a fost de 1.716,5 cazuri la 100.000

locuitori. Județele cu cel mai mare număr de boli neoplazice au fost: Tulcea, Sibiu, Arad, Galați,

Constanța, Teleoman, Olt, Satu-Mare, Mehedinți, Cluj, Covasna, care înregistrează frecvențe de

1,5 până la 2 ori mai mari față de valoarea medie națională. La polul opus s-au situat județele

Timiș (341,3 la 100.000 de locuitori), Ilfov (682,6 la 100.000 de locuitori), Bihor (868,3 la 100.000

de locuitori) și Giurgiu (935,2 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XX și figura nr. 69)

Tabelul XX Distribuția bolnavilor cu tumori maligne pe județe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Judet Tumori maligne

România 1716,5

Alba 1916,3

Arad 3264,2

Arges 2502,8

Bacau 1063,4

Bihor 868,3


Botosani 1032,6

Brasov 1217,2

Braila 2133

Buzau 1080,2

Caras-Severin 1198

Calarasi 1092,3

Cluj 2665,5

Constanta 3247,7

Covasna 2621,5

Dimbovita 2277,6

Dolj 1242,5

Galati 3258,8

Giurgiu 935,2

Gorj 2261,5

Harghita 1708,7

Hunedoara 1999,4

Ialomita 1057,1

Iasi 1548,5

Ilfov 682,6

Maramures 1257,4

Mehedinti 2677,1

Mures 1026,7

Neamt 1331

Olt 2948,2

Prahova 1074,4

Satu-Mare 2846,7

Salaj 1364,8

Sibiu 3291,9

Suceava 1638,2

Teleorman 3576,5

Timis 341,3

Tulcea 1125,9

Vaslui 1172,8

Vilcea 1179,7

Vrancea 2457,8


(sursa: INS)

63

Figura nr. 69 Prevalența tumorilor maligne la 100000 loc. pe județe. în anul 2016 (la 100.000 de locuitori) Legenda:

341,2-1083,2 1083,3-1456,6 1456,7-2491,5 2491,6-3576,4

(sursa: INS)

Tulburările mentale și de comportament

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale și

a „stării de bine”, descriind nu numai absența bolii, ci și capacitatea unui individ de a se

integra cu succes în viața familială, socială și profesională. Spre deosebire de afecțiunile

somatice, identificarea și intervenția timpurie în cazul tulburărilor neuropsihice sunt grefate

de mai mulți factori: natura subiectivă a acuzelor, teama stigmatizării și subestimarea

frecvenței reale în populație datorită subraportării din partea sectorului medical privat.

Tulburările mentale constituie una dintre cauzele principale ale poverii bolii și ale corecției

duratei de viață luând în considerare handicapul (disability-adjusted life years, DALY).

În anul 2016, România ponderea pacienților cu tulburări mentale și de

comportament a fost de 2.247 cazuri la 100.000 de locuitori. Prevalențe ce depășesc

3.000 de cazuri la 100.000 au fost raportate de județele: Argeș (4.722 la 100.000 de

locuitori), Vâlcea (4.122 la 100.000 de locuitori), Timiș (3.561 la 100.000 de locuitori),

Hunedoara (3.272 la 100.000 de locuitori) și Olt (3.019 la 100.000 de locuitori). (vezi

tabelele XX și XXII, și figurile nr. 70 și 71)

64

Tabelul XXI Distribuția bolnavilor cu tulburări mentale si de comportament pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Tulburari mentale

România 2247,9

Alba 1651,5

Arad 1702,3

Arges 4722,4

Bacau 1628,7

Bihor 2426,7


Botosani 1990,8

Brasov 1630,0

Braila 2003,7

Buzau 2813,0


Calarasi 2449,7

Cluj 2067,9

Constanta 2746,8

Covasna 2081,9

Dimbovita 2495,0

Dolj 2117,3

Galati 1867,6

Giurgiu 2310,6

Gorj 2454,7

Harghita 1578,0

Hunedoara 3272,6

Ialomita 2383,3

Iasi 1822,5

Ilfov 270,9

Maramures 2202,8

Mehedinti 1407,1

Mures 1516,6

Neamt 2603,8

Olt 3319,0

Prahova 1786,4

Satu-Mare 974,1

Salaj 2627,8

Sibiu 2260,0

Suceava 1593,9

Teleorman 1764,3

Timis 3561,3

Tulcea 1913,4

Vaslui 2719,6

Vilcea 4122,4

Vrancea 366,4


(sursa: INS)

Figura nr. 70 Prevalența tulburărilor mentale pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

270,8-1664,1 1664,2-2099,6 2099,6-2581,4 2581,5-4722,3

(sursa: INS)

65

Tabelul XXII Distribuția bolnavilor cu boli psihice majore pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Boli psihice

România 1003,4

Alba 1193,5

Arad 432,0

Arges 1397,1

Bacau 771,9

Bihor 2114,1


Botosani 871,2

Brasov 1009,3

Braila 1206,7

Buzau 1267,3


Calarasi 1599,8

Cluj 1190,1

Constanta 446,8

Covasna 1343,6

Dimbovita 1333,1

Dolj 1255,0

Galati 852,9

Giurgiu 1402,2

Gorj 642,6

Harghita 387,6

Hunedoara 866,8

Ialomita 1101,9

Iasi 1289,6

Ilfov 1302,1

Maramures 854,3

Mehedinti 676,3

Mures 532,0

Neamt 1501,7

Olt 995,6

Prahova 1039,1

Satu-Mare 733,5

Salaj 1477,9

Sibiu 1569,3

Suceava 987,6

Teleorman 847,5

Timis 1256,2

Tulcea 954,8

Vaslui 2021,4

Vilcea 1647,0

Vrancea 354,8

Mun, Bucuresti 250,3

(sursa: INS)

Figura nr. 71 Prevalența bolilor psihice majore pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

40,8-790,7 791-1070,5 1070,6-1325,3 1325,4-2114,1

(sursa: INS)

66

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței. Deși recunoașterea impactului

social al bolii este încă deficitară, ea reprezintă o problemă de sănătate publică datorită resurselor

medicale, sociale, psihosociale şi financiare care implică pe termen lung atât pacientul și familia

acestuia, cât şi serviciile de sănătate și sociale. În pofida creșterii numărului pacienților

diagnosticați, boala rămâne în continuare subestimată, fiind o sursă importantă de disabilitate. În

anul 2016, prevalența bolii la scară națională a fost de 141 cazuri la 100.000 de locuitori. Județele

care comunică cele mai reduse rate ale demenței Alzheimer au fost: Harghita (24,1 la 100.000 de

locuitori), Sălaj (44,3 la 100.000 de locuitori), Olt (45,8 la 100.000 de locuitori), Mare (53,3 la

100.000 de locuitori), Botoșani (56,1 la 100.000 de locuitori), Gorj (56,6 la 100.000 de locuitori),

Bihor (57,6 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (58,4 la 100.000 de locuitori), Iași (64,1 la 100.000

de locuitori), Ilfov (91,2 la 100.000 de locuitori) și Constanța (91,3 la 100.000 de locuitori). (vezi

tabelul XXIII și figura nr. 72)

Tabelul XXIII Distribuția bolnavilor cu boală Alzheimer pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Boala

Alzheimer

România 141,0

Alba 125,5

Arad 127,8

Arges 220,8

Bacau 49,5

Bihor 57,6

Bistrita-Nasaud. 123,6

Botosani 56,1

Brasov 199,1

Braila 219,2

Buzau 126,8

Caras-Severin 183,5

Calarasi 157,3

Cluj 179,4

Constanta 91,3

Covasna 145,1

Dimbovita 194,5

Dolj 164,3

Galati 168,2

Giurgiu 205,5

Gorj 56,6

Harghita 24,1

Hunedoara 142,6

Ialomita 171,7

Iasi 64,1

Ilfov 91,2

Maramures 124,4

Mehedinti 58,4

Mures 160,6

Neamt 109,8

Olt 45,8

Prahova 142,7

Satu-Mare 53,3

Salaj 44,3

Sibiu 151,4

Suceava 101,1

Teleorman 153,9

Timis 211,0

Tulcea 423,9

Vaslui 118,4

Vilcea 243,3

Vrancea 111,4


(sursa: INS)

67

Figura nr. 72 Prevalența bolii Alzheimer pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

24,14-91,2 91,3-135,1 135,2-177,4 177,5-423,8

(sursa: INS)

Epilepsia

Organizația Mondială a Sănătăţii a plasat epilepsia pe lista de priorităţi a anului 2016, România

fiind una dintre fondatoarele moţiunii care solicită schimbări legislative care să îmbunătăţească

îngrijirile medicale acordate pacientului epileptic. Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică

gravă; atât datorită prognosticului medical rezervat, cât și a stigmatizării, prejudecăților și

impactului bolii asupra tuturor sectoarelor vieții, impunând poveri de natură fizică, psihologică și

socială asupra pacienților și a familiilor lor. În patogeneza bolii sunt incriminați factori genetici,

malformații congenitate, leziuni nervoase în perioada pre și perinatală, traumatisme craniene,

infecții sistemice, boli cerebrivasculare ori neoplazice, desi în numeroase cazuri, etiopatogeneza

bolii rămâne necunoscută.

La nivel național, în anul 2016, au fost raportate în medie 600 de cazuri de epilepsie

la 100.000 de locuitori. Județe la nivelul cărora s-au înregistrat rate ale prevalenței de peste 800 de

cazuri la 100.000 de locuitori au fost: Vâlcea (980,1 la 100.000 de locuitori), Mureș (931,2 la

100.000 de locuitori), Sălaj (901,7 la 100.000 de locuitori) și Sibiu (854 la 100.000 de locuitori).

(vezi tabelul XXIV și figura nr. 73)

68

Tabelul XXIV Distribuția bolnavilor cu epilepsie pe județe în anul 2016 (la 100.000 locuitori)

Judeţ Epilepsie

Romania 600,7

Alba 703,6

Arad 516,0

Arges 752,7

Bacău 702,2

Bihor 453,2

Bistriţa-Năsăud 451,3

Botoșani 510,8

Brașov 696,2

Brăila 740,0

Buzău 544,6


Călărași 508,8

Cluj 638,1

Constanta 343,5

Covasna 768,5

Dâmbovița 599,5

Dolj 610,3

Galați 578,9

Giurgiu 510,6

Gorj 647,7

Harghita 762,3

Hunedoara 778,4

Ialomița 549,8

Iași 569,0

Ilfov 382,6

Maramureș 643,9

Mehedinți 438,9

Mureș 931,2

Neamț 742,0

Olt 464,9

Prahova 482,7

Satu-Mare 392,2

Sălaj 901,7

Sibiu 854,8

Suceava 727,5

Teleorman 619,3

Timiș 463,4

Tulcea 495,6

Vaslui 726,9

Vâlcea 980,1

Vrancea 527,4


(sursa: INS)

Figura nr. 73 Prevalența epilepsiei pe județe în anul 2016

Legenda:

343,47-498,87 498,88-604,9 604,91-736,86 736,87-980,07

(sursa: INS)

69

Bolile cardiovasculare

Cu o constelație de factori de risc, în parte nemodificabili, bolile cardiovasculare constituie

principala cauză de deces, spitalizare și handicap, aducând o povară enormă pentru sistemul

medical și economie. Planul Național de Control al Bolilor Cardiovasculare, prevăzut în Strategia

Națională de Sănătate 2014-2020, este expresia recunoașterii bolilor cardiovasculare ca priorități

sectoriale strategice ale politicii de sănătate.

Boala hipertensivă Bolile cardiovasculare, în special hipertensiunea arterială, reprezintă principala cauză de

deces la nivel global. Incidența hipertensiunii arteriale și tendința de a apărea la vârste tot mai

tinere sunt în creștere, în condițiile în care controlul tensiunii arteriale pentru depistarea prococe a

bolii este încă deficitar.

Tabelul XXV Distribuția bolnavilor cu hipertensiune arterială pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Judet Boală

hipertensivă

România 12544,9

Alba 15151,7

Arad 15378,6

Arges 16246,5

Bacau 12610,2

Bihor 13863,7

Bistrita-Năsăud 10274,6

Botosani 12564,3

Brasov 17014,8

Braila 15889,8

Buzau 14989,2


Calarasi 13908,2

Cluj 14545,4

Constanta 8769,9

Covasna 12480,5

Dimbovita 11122,0

Dolj 11863,9

Galati 12686,9

Giurgiu 9938,5

Gorj 14093,1

Harghita 8725,2

Hunedoara 15220,5

Ialomita 11126,4

Iasi 12162,5

Ilfov 5692,2

Maramures 12084,0

Mehedinti 11414,8

Mures 10881,6

Neamt 16225,2

Olt 4385,1

Prahova 9442,4

Satu-Mare 5487,6

Salaj 17079,4

Sibiu 17465,7

Suceava 13361,8

Teleorman 14978,4

Timis 10211,7

Tulcea 11596,3

Vaslui 10727,3

Vilcea 15648,5

Vrancea 9991,8


(sursa: INS)

70

Hipertensiunea arterială ocupă primul loc în ierarhia bolilor cronice. România înregistrează

rate crescătoare atât ale prevalenței hipertensiunii arteriale, cât și a prevalenței condițiilor medicale

asociate: diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, risc cardiometabolic.

În anul 2016, prevalența bolii hipertensive în populația autohtonă a fost de 12.544 cazuri la

100.000 locuitori. Valori semnificativ mai înalte s-au înregistrat în județele: Sibiu (17.465,7 la

100.000 de locuitori), Caraș-Severin (17.349,3 la 100.000 de locuitori), Sălaj (17.079,4 la 100.000

de locuitori), Brașov (17.014,8 la 100.000 de locuitori), Argeș (16.246,5 la 100.000 de locuitori),

Vâlcea (15.648,5 la 100.000 de locuitori), Arad (15.378,6 la 100.000 de locuitori), Hunedoara

(15.220 la 100.000 de locuitori) și Alba (15.151, 7 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXV și

figura nr. 74)

Figura nr. 74 Prevalența bolii hipertensive pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori) Legenda:

4385-10765,8 10765,8-12587,2 12587,3-15111 15111,1-17465,6

(sursa: INS)

71

Cardiopatia ischemică

Cardiopatia ischemică este cea mai frecventă și cea mai importantă cauză de deces la

nivel mondial. În România, în anul 2016, a înregistrat o prevalență medie de 5.882 cazuri la

100.000 de locuitori, morbiditatea reală în populație fiind în mod evident subestimată pe seama

formelor de boală nedureroase. Județele cu cea mai înaltă pondere a cazurilor de cardiopatie

ischemică diagnosticată au fost: Brașov (9.508,2 cazuri la 100.000 de locuitori), Sibiu (9.179 cazuri

la 100.000 de locuitori), Caraș-Severin (8.806 cazuri la 100.000 de locuitori), Covasna (8.138

cazuri la 100.000 de locuitori) și Hunedoara (8.130 cazuri la 100.000 de locuitori). Județele cu rata

cea mai redusă a prevalenței bolii corornariană ischemică au fost: Olt (2.490 cazuri la 100.000 de

locuitori), Ilfov (2.608 cazuri la 100.000 de locuitori) și Satu-Mare (2.976,6 cazuri la 100.000 de

locuitori). (vezi tabelul XXIV și figura nr. 74)

Tabelul XXVI Distribuția bolnavilor cu cardiopatie ischemică pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Judet Cardiopatie ischemică

România 5882,6

Alba 7629,6

Arad 7486,3

Arges 7011,1

Bacau 7060,5

Bihor 7480,6

Bistrita-N. 4979,8

Botosani 5453,8

Brasov 9508,2

Braila 5939,6

Buzau 7732,7

Caras-Sev. 8806,0

Calarasi 6630,7

Cluj 6436,7

Constanta 3381,0

Covasna 8138,1

Dimbovita 4454,0

Dolj 5342,6

Galati 4294,2

Giurgiu 4763,9

Gorj 4225,1

Harghita 4615,5

Hunedoara 8137,0

Ialomita 3842,2

Iasi 3409,1

Ilfov 2608,4

Maramures 5766,0

Mehedinti 5273,1

Mures 5390,9

Neamt 6646,6

Olt 2490,3

Prahova 4896,9

Satu-Mare 2976,6

Salaj 5908,2

Sibiu 9179,5

Suceava 6474,6

Teleorman 7802,0

Timis 5055,1

Tulcea 3768,6

Vaslui 5030,6

Vilcea 7021,5

Vrancea 5340,8

M.Bucuresti 6890,3

(sursa: INS)

72

Figura nr. 75 Prevalența cardiopatiei ischemice pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

2490,2-4652,5 4652,6-5609,8 5609,8-7050,7 7055,8-9508,1

(sursa: INS)

Bolile cerebrovasculare

Bolile cerebrovasculare înregistrează o incidență și mortalitate în creștere la mondial,

accidentul vascular cerebral fiind principala cauză de dizabilitate permanentă. Bolile

cerebrovasculare fac parte din categoria bolilor ce pot fi, în mare măsură, prevenite, având o

multitudine de factori favorizanți ce pot fi abordați prin intervenții de sănătate curative sau

profilactice (depuneri de colesterol la nivelul vaselor de sânge, boli cardiace, diabet zahart, fumat,

consum exagerat de băuturi alcoolice). Morbiditatea cerebrovasculară diagnosticabilă depășește

semnificativ pe cea diagnosticată, datorită formelor de boală asimptomatice.

La nivel național, în anul 2016, morbiditatea prin afecțiuni cerebrovasculare a fost de

1.692,8 cazuri la 100.000 de locuitori. Cea mai înaltă prevalență s-a înregistrat în județele Caraș-

Severin (2.705,1 la 100.000 de locuitori), Giurgiu (2.418,7 la 100.000 de locuitori), Teleorman

(2.365,2 la 100.000 de locuitori), Vâlcea (2.359 la 100.000 de locuitori) și Arad (2.322,7 la 100.000

de locuitori), cele mai puține cazuri raportate fiind la nivelul județelor Satu-Mare (662,9 la 100.000

de locuitori) și Olt (821,2 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXVI și figura nr. 76)

73

Tabelul XXVI Distribuția bolnavilor cu boli cerebrovasculare pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Boli

cerebrovasculare

România 1692,8

Alba 1769,6

Arad 2322,7

Arges 2083,5

Bacau 1893,0

Bihor 1598,1


Botosani 1133,1

Brasov 1913,2

Braila 2163,6

Buzau 2186,9


Calarasi 1896,9

Cluj 1730,0

Constanta 1206,5

Covasna 1512,1

Dimbovita 1630,2

Dolj 1640,4

Galati 1624,2

Giurgiu 2418,7

Gorj 1663,5

Harghita 933,2

Hunedoara 1994,0

Ialomita 1525,2

Iasi 1818,4

Ilfov 928,0

Maramures 1747,6

Mehedinti 2763,8

Mures 1354,2

Neamt 1430,7

Olt 821,2

Prahova 1047,3

Satu-Mare 662,9

Salaj 1746,9

Sibiu 1714,1

Suceava 1558,6

Teleorman 2365,2

Timis 1412,1

Tulcea 1470,4

Vaslui 1147,7

Vilcea 2359,5

Vrancea 947,8


(sursa: INS)

Figura nr. 76 Prevalența bolilor cerebrovasculare pe județe în anul 2016 la 100.000 de locuitori) Legenda:

662,9-1368,6 1368,7-1651,9 1652-1973,8 1973,9-2763,8

(sursa: INS)

74

Cordul pulmonar cronic

Cordul pulmonar cronic este o condiție medicală definită de hipertrofia ventricului drept,

consecință a unor boli ce afectează structura sau funcția plămânilor. Afecțiunea poate fi cauzată

de boli respiratorii, boli vasculare pulmonare, boli hematologice, boli infiltrative sau formațiuni

compresive mediastinale, boli ale peretelui toracic, mai mult de jumătate din cazuri fiind secundare

bronhopneumopatiei cronice obstructive. Calitatea vieții pacientului este profund afectată, iar

prognosticul bolii este grav ca urmare a evoluției progresive și a complicațiilor cu caracter vital.

La nivel național, ponderea pacienților cu cord pulmonar cronic este de 205,9 cazuri la

100.000 de locuitori, în anul 2016. Prevalențe ce depășesc de 1,5-2,3 ori media națională au fost

raportate de județele Arad (479,6 la 100.000 de locuitori), Olt (471,8 la 100.000 de locuitori),

Botoșani (465,6 la 100.000 de locuitori), Covasna (459,2 la 100.000 de locuitori), Caraș-Severin

(345,3 la 100.000 de locuitori), Bistrița-Năsăud (324,2 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (323,7 la

100.000 de locuitori), Tulcea (319,1 la 100.000 de locuitori), Hunedoara și Brăila (305,5 la 100.000

de locuitori). (vezi tabelul XXVII și figura nr. 77)

Tabelul XXVII Distribuția bolnavilor cu cord pulmonar cronic pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Cord pulmonar

cronic

Romania 205,9

Alba 215,3

Arad 479,6

Arges 333,9

Bacau 118,0

Bihor 268,2


Botosani 465,6

Brasov 228,4

Braila 305,5

Buzau 184,9

Caras-Severin 345,3

Calarasi 110,0

Cluj 204,6

Constanta 82,1

Covasna 459,2

Dimbovita 189,2

Dolj 138,8

Galati 121,2

Giurgiu 121,7

Gorj 151,8

Harghita 273,0

Hunedoara 305,7

Ialomita 121,0

Iasi 183,6

Ilfov 98,9

Maramures 264,3

Mehedinti 323,7

Mures 186,5

Neamt 172,2

Olt 471,8

Prahova 58,3

Satu-Mare 277,8

Salaj 198,1

Sibiu 150,4

Suceava 206,8

Teleorman 319,1

Timis 205,0

Tulcea 226,5

Vaslui 94,6

Vilcea 233,2

Vrancea 115,3


(sursa: INS)

75

Figura nr. 77 Prevalența cordului pulmonar cronic pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

58,3-125,9 126-204,8 204,9-298,5 298,6-479,6

(sursa: INS)

Bolile pulmonare

Bronhopneumopatia cronică obstructivă

Bronhopneumopatia cronică obstructivă desemnează generic un grup de boli respiratorii cu

evoluție cronică, în principal bronșita cronică și emfizemul pulmonar. Factorul cauzal principal este

fumatul activ sau pasiv, aerul poluat și noxele profesionale fiind, de asemenea, factori de risc. Cu o

prevalență în creștere, boala reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel mondial, fiind una

dintre cauzele principale de mortalitate și invaliditate, cu o contribuție substanțială la împovărarea

sistemelor de sănătate și societății, prin costuri directe și indirecte.

Județele cu nivele înalte ale bronhopneumopatiei cronice obstructive, a căror prevalență se

apropie sau depășește valoarea de 3.000 la 100.000 de locuitori în anul 2016 au fost: Sălaj

(3.445,9 cazuri la 100.000 de locuitori), Bihor (3.436,9 la 100.000 de locuitori), Mehedinți (3.083 la

100.000 de locuitori) și Hunedoara (2.962,3 la 100.000 de locuitori) (vezi tabelul XXVIII și figura nr.

78)

76

Tabelul XXVIII Distribuția pe județe a bolnavilor bronopneumopatie cronică obstructivă în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Judet Bronhopneumopatie cronică obstructivă

Romania 2053,3

Alba 1897,1

Arad 2492,9

Arges 2783,7

Bacau 1861,9

Bihor 3436,9


Botosani 2661,7

Brasov 1861,3

Braila 2420,0

Buzau 2161,6


Calarasi 2377,3

Cluj 2478,2

Constanta 1333,9

Covasna 1559,5

Dimbovita 2035,8

Dolj 2022,5

Galati 1597,8

Giurgiu 1485,3

Gorj 1787,1

Harghita 1283,8

Hunedoara 2962,3

Ialomita 1813,4

Iasi 1709,4

Ilfov 831,9

Maramures 2178,1

Mehedinti 3083,7

Mures 1758,7

Neamt 2573,6

Olt 1555,5

Prahova 1525,1

Satu-Mare 783,8

Salaj 3445,9

Sibiu 2703,1

Suceava 2257,9

Teleorman 1698,0

Timis 2020,6

Tulcea 1460,9

Vaslui 2364,3

Vilcea 2264,0

Vrancea 1391,7


(sursa: INS)

Figura nr. 78 Prevalența bronhopneumopatiei cronice obstructive pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

783,8-1569,0 1569,1-2021,5 20121,6-2466,5 2466,6-3445,9

(sursa: INS)

77

Tuberculoza

Tuberculoza, boală cronică infecto-contagioasă cu răspândire mare în populație, constituie

o problemă prioritară de sănătate publică. Bazată pe programul Organizației Mondiale a Sănătății,

Strategia Naţională de Control al Tuberculozei a fundamentat elaborarea noului Program Naţional

de Control al Tuberculozei. Deși, în ultimii ani, incidența și prevalența bolii s-au scăzut constant,

România continuă să înregistreze unele dintre cele mai prevalențe din Europa.

Prevalența medie a tuberculozei în România, în anul 2016, a fost de 82,7 de cazuri la

100.000 de locuitori, cele mai numeroase cazuri de tuberculoză fiind raportate de județele Caraș-

Severin (312,6 la 100.000 de locuitori), Galați (179,2 la 100.000 de locuitori) și Botoșani (156,9 la

100.000 de locuitori). Morbidități ce depășesc 100 de cazuri la 100.000 de locuitori au fost

raportate, de asemenea, de județele Vâlcea, Argeș, Bacău, Giurgiu, Maramureș și Olt. (vezi tabelul

XXIXI și figura nr. 29)

Tabelul XXIX Distribuția bolnavilor cu tuberculoză pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Tuberculoză

Romania 82,7

Alba 127,6

Arad 71,8

Arges 119,2

Bacau 119,0

Bihor 84,9


Botosani 156,9

Brasov 83,1

Braila 72,0

Buzau 41,1

Caras-Severin 312,6

Calarasi 82,6

Cluj 26,6

Constanta 59,0

Covasna 24,4

Dimbovita 42,2

Dolj 57,6

Galati 179,2

Giurgiu 108,5

Gorj 61,6

Harghita 17,7

Hunedoara 52,7

Ialomita 37,7

Iasi 67,3

Ilfov 66,4

Maramures 101,0

Mehedinti 80,3

Mures 46,9

Neamt 97,3

Olt 101,4

Prahova 77,0

Satu-Mare 67,6

Salaj 94,5

Sibiu 109,4

Suceava 49,7

Teleorman 63,0

Timis 70,2

Tulcea 73,6

Vaslui 97,6

Vilcea 129,3

Vrancea 70,4

Mun. Bucuresti 89,5

(sursa: INS)

78

Figura nr. 29 Prevalența tuberculozei pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

17,70-57,96 57,97-72,79 72,80-100,14 100,15-312,58

(sursa: INS)

Bolile digestive

Boala ulceroasă

Cu o frecvență în creștere, boala ulceroasă, alături de cancerul gastric, domină patologia

gastro-duodenală. Boala este plurifactorială, recunoscând o multitudine de factori predispozanți:

genetici, fumat, anumite boli (bronhopneumopatia cronică obstructivă, insuficiența renală cronică,

hiperparatiroidismul, policitemia vera, infecția cu Helicobacter pylori). Prognosticul medical și social

al bolii este agravat de prezența complicațiilor, dar și a bolilor asociate. În fazele active, boala

influențează capacitatea de muncă, pacientul fiind inapt temporar de muncă, în funcțile de

condițiile profesionale și de viață.

În anul 2016, frecvența bolii ulceroase cu localizare gastrică sau duodenală a fost de

1.504,5 de cazuri la 100.000 de locuitori. Prevalențe ce exced 2.000 de cazuri la 100.000 de

locuitori sunt raportate de județele Hunedoara (2.968,6 la 100.000 de locuitori), Vâlcea (2.368,5 la

100.000 de locuitori), Arad (2.34,5 la 100.000 de locuitori), Iași (2.244,1 la 100.000 de locuitori) și

Sălaj (2.144,1 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXX și figura nr.30 )

79

Tabelul XXX Distribuția bolnavilor cu boală ulceroasă pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Boala

ulceroasă

Romania 1504,5

Alba 1686,9

Arad 1640,2

Arges 2345,6

Bacau 1294,1

Bihor 1266,2


Botosani 1695,8

Brasov 1550,7

Braila 1899,2

Buzau 1886,2


Calarasi 1008,4

Cluj 1265,5

Constanta 942,2

Covasna 1316,8

Dimbovita 1752,7

Dolj 1676,7

Galati 834,8

Giurgiu 757,5

Gorj 1810,0

Harghita 1623,0

Hunedoara 2968,6

Ialomita 635,3

Iasi 2244,1

Ilfov 772,3

Maramures 1051,2

Mehedinti 1973,1

Mures 936,0

Neamt 1878,0

Olt 1232,1

Prahova 726,0

Satu-Mare 670,5

Salaj 2144,9

Sibiu 1500,6

Suceava 1728,1

Teleorman 1835,4

Timis 1178,1

Tulcea 986,3

Vaslui 1689,2

Vilcea 2368,5

Vrancea 946,1


(sursa: INS)

Figura nr. 30 Prevalența bolii ulceroase pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

635,3-1019,1 1019,2-1590,4 1590,5-1795,6 1795,6-2968,6

(sursa: INS)

80

Ciroza hepatică

Ciroza hepatică este o afecțiune cronică gravă, al cărei prognostic este invariabil infaust,

simptomele bolii apărând abia în stadiile avansate. Cauzele principale ale cirozei hepatice sunt

alcoolismul cronic și hepatitele virale B și C. În România, alături boala coronariană ischemică și

bolile cerebrovasculare, ciroza hepatică este răspunzătoare de cel mai mare număr de ani de viață

pierduți ca urmare a morții premature. De asemenea, boala împovărează sistemul medical prin

cheltuieli importante cu îngrijirile de sănătate ale pacienților spitalizați.

Prevalența cirozei hepatice la nivel național, în 2016, a fost de 1.505 de cazuri la 100.000 de

locuitori. Județele la nivelul cărora se înregistrează cele mai înalte nivele ale morbidității prin ciroză

hepatică aparțin cu precădere regiunii de nord est a României, respectiv județele Vaslui (3.098 la

100.000 de locuitori), Bacău (2.342,6 la 100.000 de locuitori), Botoșani (2.256,1 la 100.000 de

locuitori), Iași (2.239,4 la 100.000 de locuitori), Brăila (2.138,1 la 100.000 de locuitori), Neamț

(2.116,4 la 100.000 de locuitori) și Vrancea (2.052 la 100.000 de locuitori), dar și județul Dolj

(2.306 la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXXI și figura nr. 31)

Tabelul XXXI Distribuția bolnavilor cu ciroză hepatică pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Ciroză

hepatică

Romania 1505,1

Alba 1027,6

Arad 1162,7

Arges 1698,9

Bacau 2342,6

Bihor 1768,6


Botosani 2256,1

Brasov 1380,6

Braila 2138,1

Buzau 2053,5

Caras-Severin 952,5

Calarasi 1203,0

Cluj 965,7

Constanta 639,8

Covasna 1066,8

Dimbovita 1708,4

Dolj 2306,2

Galati 1661,2

Giurgiu 895,9

Gorj 1374,8

Harghita 680,2

Hunedoara 1732,0

Ialomita 968,0

Iasi 2239,4

Ilfov 710,5

Maramures 1452,4

Mehedinti 1022,3

Mures 1003,8

Neamt 2116,4

Olt 1149,2

Prahova 975,5

Satu-Mare 659,4

Salaj 1953,6

Sibiu 1405,1

Suceava 1792,1

Teleorman 1202,9

Timis 673,5

Tulcea 973,0

Vaslui 3098,4

Vilcea 1816,1

Vrancea 2052,5


(sursa: INS)

81

Figura nr. 31 Prevalența cirozei hepatice pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

639,74-973,84 973,85-1377,68 1377,69-1810,12 1810,13-3098,36

(sursa: INS)

Boli renale

Insuficiența renală cronică

Boala cronică de rinichi reprezintă o condiție medicală severă prin prognosticul infaust

datorat în primul rând subdiagnosticării și diagnosticului tardiv, dar și asocierii unui evantai al

factorilor de risc, în parte nemodificabili (vârsta înaintată, sexul masculin, factorii genetici), în parte

modificabili (hipertensiunea arterială, dislipidemiile, hiperuricemiile, anemia, greutatea crescută,

fumatul, consumul de analgezice antiinflamatoare). Pacientul cu disfuncție renală cronică are un

risc major de insuficiență renală cronică și nefrotoxicitate medicamentoasă, precum și un risc

important pentru afecțiuni cardiovasculare, osoase, cerebrale care reduc considerabil calitatea

vieții.

În anul 2016, în România au fost raportate 324,5 de cazuri de disfuncție cronică renală la

100.000 de locuitori. Prevalențe ce depășesc 400 de cazuri șa 100.000 de locuitori înregistrează

județele Brăila (488 la 100.000 de locuitori), Caraș-Severin (481,3 la 100.000 de locuitori), Argeș

(481,9 la 100.000 de locuitori), Brașov (475 la 100.000 de locuitori), Suceava (447,3 la 100.000 de

locuitori), Mehedinți (418,2 la 100.000 de locuitori) și Dolj (416,8 la 100.000 de locuitori). (vezi

tabelul XXXII și figura nr. 32)

82

Tabelul XXXII Distribuția bolnavilor cu insuficiență renală pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Insuficiență renală

Romania 324,5

Alba 245,1

Arad 380,7

Arges 481,9

Bacau 271,2

Bihor 165,3


Botosani 388,6

Brasov 475,3

Braila 488,0

Buzau 304,0

Caras-Severin 481,3

Calarasi 287,5

Cluj 276,9

Constanta 184,4

Covasna 311,2

Dimbovita 313,3

Dolj 416,8

Galati 255,7

Giurgiu 227,6

Gorj 368,5

Harghita 147,4

Hunedoara 314,2

Ialomita 264,9

Iasi 315,0

Ilfov 193,3

Maramures 274,9

Mehedinti 418,2

Mures 179,9

Neamt 282,0

Olt 333,4

Prahova 175,6

Satu-Mare 107,1

Salaj 365,8

Sibiu 360,2

Suceava 447,3

Teleorman 223,9

Timis 298,2

Tulcea 261,9

Vaslui 347,3

Vilcea 298,1

Vrancea 281,4

Mun. București 564.1

(sursa: INS)

Figura nr. 32 Prevalența insuficienței renale pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

56,67-247,72 247,73-298,18 298,19-367,82 367,83-564,12

(sursa: INS)

83

Anemiile

Anemia este sindrom frecvent în patologia generală, caracterizat de reducerea capacităţii

de a asigura transportul oxigenului, ca urmare fie a reducerii concentraţiei de hemoglobină din

eritrocite, fie a reducerii numărului de eritrocite din circulaţie. Anemia poate fi cauzată de numeroși

factori, unele anemii având condiționare genetică, dar majoritatea fiind secundare mecanismului

fiziopatologic al unei afecţiuni: inflamatorii, infecțioase, maligne, metabolice sau endocrinologice. În

ciuda unei disabilității semnificative, povara bolii este subestimată, în special în cazul anemiilor

secundare, când atenția specialiștilor focusează spre condiția medicală primară.

Pentru anul 2016, datele statistice naționale relevă în medie 897,5 de cazuri de anemie la

100.000 de locuitori. Județe care au înregistrat valori de 1,2 până la 2,5 ori mai mari decât media

națională au fost: Iași (2223,1 la 100.000 de locuitori), Bihor (1.506,5 la 100.000 de locuitori),

Hunedoara (1.328,3 la 100.000 de locuitori), Arad (1.142,3 la 100.000 de locuitori), Timiș (1.029,1

la 100.000 de locuitori), Covasna (1.007,9 la 100.000 de locuitori) și Municipiul București (2.053,7

la 100.000 de locuitori). (vezi tabelul XXXIII și figura nr. 33)

Tabelul XXXIII Distribuția bolnavilor cu anemii pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Județ Anemii

Romania 897,5

Alba 332,8

Arad 881,1

Arges 1142,3

Bacau 578,1

Bihor 1506,5


Botosani 965,6

Brasov 1082,5

Braila 1417,9

Buzau 531,3

Caras-Severin 670,9

Calarasi 915,6

Cluj 615,6

Constanta 405,7

Covasna 1007,9

Dimbovita 576,0

Dolj 349,3

Galati 708,8

Giurgiu 757,5

Gorj 570,9

Harghita 675,7

Hunedoara 1328,3

Ialomita 560,6

Iasi 2223,1

Ilfov 494,9

Maramures 1011,3

Mehedinti 871,4

Mures 460,0

Neamt 516,3

Olt 987,0

Prahova 172,9

Satu-Mare 481,2

Salaj 456,3

Sibiu 742,4

Suceava 813,1

Teleorman 808,1

Timis 1029,4

Tulcea 324,0

Vaslui 459,5

Vilcea 490,4

Vrancea 458,2


(sursa: INS)

84

Figura nr. 33 Prevalența anemiilor pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Legenda:

172,94-483,49 483,5-673,31 673,32-981,62 981,63-2223,07

(sursa: INS)

Gușa simplă și gușă nodulară

Gușa simplă sau netoxică, este consecința creșterii volumului glandei tiroide, de natură

benignă, non-inflamatorie și neînsoțită de distiroidie. Carența de iod din alimentație este cauza cea

mai frecventă a gușii simple endemice, deși un număr important de cauzuri au o etiologie

necunoscută.

Deși, începând din anul 2010, România a demarat un program de iodare a sării pentru gătit

și în industria de panificație, încă există zone cu o carență medie de iod, în special în județele din

centrul și vestul țării: Sibiu (1.902,5 cazuri la 100.000 de locuitori), Bihor (1.863,3 cazuri la 100.000

de locuitori), Sălaj (1.690,4 cazuri la 100.000 de locuitori), Hunedoara (1.547 cazuri la 100.000 de

locuitori), Alba (1.540 cazuri la 100.000 de locuitori), dar și Brăila (1.502 cazuri la 100.000 de

locuitori). La nivel național, morbiditatea prin gușă simlă și nodulară a fost de 891,3 de cazuri la

100.000 de locuitori, în anul 2016. (vezi tabelul XXXIV și figura nr.34 )

85

Tabelul XXXIVI Distribuția bolnavilor cu gușă simplă și nodulară pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori)

Judet Gușă simplă și

nodulară

Romania 891,3

Alba 1540,4

Arad 734,0

Arges 981,3

Bacau 844,4

Bihor 1863,8


Botosani 1091,1

Brasov 1021,5

Braila 1502,0

Buzau 476,7

Caras-Severin 595,9

Calarasi 548,1

Cluj 1343,6

Constanta 554,6

Covasna 1323,9

Dimbovita 536,3

Dolj 1126,5

Galati 491,9

Giurgiu 403,5

Gorj 899,2

Harghita 914,5

Hunedoara 1547,0

Ialomita 521,4

Iasi 240,9

Ilfov 410,5

Maramures 949,4

Mehedinti 343,3

Mures 1205,2

Neamt 990,1

Olt 198,0

Prahova 550,1

Satu-Mare 454,3

Salaj 1690,4

Sibiu 1902,5

Suceava 1342,8

Teleorman 421,1

Timis 290,4

Tulcea 819,6

Vaslui 576,7

Vilcea 1194,2

Vrancea 604,4


(sursa: INS)

Figura nr. 34 Prevalența gușei simple și nodulare pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori) Legenda:

187,95-525,09 525,1-831,96 831,97-1188,1 1188,2-1901,5

(sursa: INS)

86

Inechități în accesul la serviciile de sănătate şi utilizarea resurselor de sănătate

Obiectivul genral 4 al Strategiei naționale de sănătate 2014-2020, Aria strategică de

intervenție „Servicii de sănătate” prevede accesul echitabil la servicii de sănătate de calitate și

cost-eficace, în special la grupurile vulnerabile. Alături de resursa financiară, resursa materială

(infrastructura și echipamentele), precum și resursa umană sunt factorii majori care determină

calitatea asistenţei medicale

Unități sanitare și număr de paturi în spitale

Tabelul XXXV Numărul de unități sanitare pe categorii în anul 2016

Spitale 567

Ambulatorii de specialitate 108

Ambulatorii integrate spitalului 361

Policlinici 146

Dispensare medicale 187

Centre de sănătate 17

Centre de sănătate mintala 80

Sanatorii TBC 2

Sanatorii balneare 11

Preventorii 2

Unitatea medico-sociale 67

Centre de diagnostic si tratament 30

Centre medicale de specialitate 667

Cabinete de medicină generală 752

Cabinete medicale școlare 1878

Cabinete medicale studențești 53

Cabinete medicale de familie 11274

Societate medicală civilă 194

Cabinete stomatologice 14879

Cabinete stomatologice școlare 440

Cabinete stomatologice studențești 36

Societate stomatologică civilă medicală 192

Cabinete medicale de specialitate 10754

Societate civilă medicală de specialitate 443

Farmacii 7802

Puncte farmaceutice 1693

Depozite farmaceutice 259

Laboratoare medicale 4009

Laboratoare de tehnică dentară 2263

Centre de transfuzie 42

Alte tipuri de cabinete medicale 749

(sursa: INS)

Asistența medicale spitalicească a fost asigurată, în anul 2016, de către 567 de spitale

funcționale în sectoarele public și privat, având o capacitate totală de 132.047 de paturi,

corespunzător unei medii de 593 paturi de spital la 100 000 locuitori, la nivel național. (vezi tabelul

XXXV) Cele mai multe paturi de spital au fost disponibile în unitățile medicale din regiunile de

dezvoltare București-Ilfov (23.331 de paturi, reprezentând aproape 20% din disponibilul de paturi la

nivel național), regiunea Nord-Est (20.165 de paturi) și regiunea nord-Vest (18.211 de paturi),

capacități de spitalizare mai reduse având regiunile Vest și Sud-Sud-Vest Oltenia (mai puțin de

13.000 paturi). (vezi figura nr. 35) Din punct de vedere al formei de proprietate, 95% din

capacitatea de spitalizare este asigurată de unităție din domeniul public. (vezi figura nr. 36 )

87

Figura nr. 35 Numărul de paturi în spital pe regiuni, în anul 2016 (la 100.000 de locuitori))

(sursa: INS)

Figura nr. 36 Numărul de paturi de spital pe forme de proprietate în anul 2016

(sursa: INS)

În profil teritorial, cele mai multe paturi de spital se găsesc la nivelul Municipiului București

(21.919 de paturi) și al județelor Iași (7.497 de paturi), Cluj (6.824 de paturi), Timiș (5.443 de

paturi), Dolj (21.919 de paturi), corespunzătoare marilor centre medicale universitare. Județele cu

cele mai puține paturi de spital sunt Giurgiu (807 de paturi), Tulcea (837 de paturi) și Ialomița (859

de paturi). (vezi figura nr. 37).

88

Figura nr. 37 Numărul total de paturi în spitale, în domeniile public și privat, pe județe în anul 2016 (la 100.000 de locuitori))

(sursa: INS)

89

Personal medico-sanitar

În ultimele trei decenii, dinamica efectivului de personal medico-sanitar a avut o evoluție

ascendentă lentă, ușor mai pronunțată în ultimul deceniu, tendință prezentă, in proporții diferite, la

toate categoriile profesionale: medici, medici dentiști, farmaciști și personal sanitar mediu. (vezi

figura nr. 38)

Figura nr. 38 Evoluția numărului personalului medico-sanitar (la 10.000 de locuitori) în perioada 1980 2016 (la 10.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Medici

În anul 2016, acoperirea cu medici a populației României, cumulat în sectorul public și

privat, a fost de 25,7 de medici (exclusiv medicii stomatologi) la 10.000 de locuitori. Regiunile cu

cea mai mare densitate de medici sunt regiunea București-Ilfiv (13.260 de medici), regiunea Nord-

Vest (7.769 de medici), regiunea Nord-Est (7.319 de medici) și regiunea Centru (7.019 de medici),

acoperirea cu medici a regiunii Sud—Muntenia fiind cea mai scăzută (4.960 de medici). (vezi figura

nr. 39) Asistența medicală primară a fost asigurată de un număr de 1.2334 de medici de familie,

corespunzător unei distribuții de 5,54 medici de familie la 10.000 de locuitori. (vezi figura nr. 40)

90

Figura nr. 39 Distribuția numărului de medici (exclusiv stomatologi) pe județe în anul 2016 (la 10.000 locuitori)

(sursa: INS)

91

Figura nr. 40 Distribuția numărului de medici (exclusiv stomatologi) pe regiuni și forme de proprietate în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Asistența stomatologică a fost asigurată, în anul 2016, de un număr de 50.550 de medici

dentiști, care și-au desfășurat activitatea în cele 15.547 de cabinete cu profil stomatologic din

sectoarele public și privat, incluzând cabinetele de medicină dentară individuale, societățile

medicale stomatologice, cabinetele școlare și studențești. Cei mai mulți medici și stomatologi s-au

înregistrat în județele la nivelul cărora funcționează centrele universitare cu profil medical:

București, Iași și Cluj-Napoca. Cei mai puțini medici și stomatologi s-au înregistrat în județele: Olt,

Vaslui, Ialomița, Giurgiu și Călărași. Municipiul Bucureși și județele Cluj, Iași și Timișoara, la nivelul

cărora funcționează centre medicale universitare tradiționale, dar și Bihor și Sibiu, unde s-au

înființat școli medicale cu o tradiție relativ recentă, au cea mai mare acoperire cu stomatologi. Cel

mai redus număr de stomatologi raportat la efectivul populației se găsește în județele sudete Olt,

Călărași, Ialomița, Tulcea,Giurgiu și Călărași, precum și în județele Botoșani și Vaslui. (vezi figura

nr 41)

Regiunea București-Ilfov are cea mai mare densitate a cabinetelor cu profil stomatologic

(3.115 decabinete stomatologice), urmată de regiunile Nord-Vest (2.663 de cabinete

stomatologice) și regiunea Nord-Est (2.602 de cabinete stomatologice). Acoperirea populației cu

medici dentiști a fost de 7,38. la 10.000 locuitori, cu o pondere de aproximativ 10 ori mai mare a

acestora în mediul privat este decât în sectorul public. (vezi figura nr 42)

92

Figura nr. 41 Distribuția numărului de stomatologi pe județe în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)

(sursa: INS)

93

Figura nr. 42 Distribuția numărului de stomatologi pe regiuni de dezvoltare și forme de proprietate în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Personal mediu sanitar

În anul 2016, efectivul personalului sanitar mediu la nivel național a fost de 137.246

angajați, două treimi din aceștia (90.669 persoane) fiind angajați în sectorul de stat. .(vezi figurile

nr. 43 și 44) Personalul sanitar mediu cuprinde asistenții medicali cu studii superioare (6,19 la

10.000 de locuitori) și asistenții medicali fără studii superioare (61,65 la 10.000 de locuitori).

Aproximativ 9% din asistenții medicali (12.035 persoane) sunt absolvenți de studii superioare de

scurtă durată. Raportat la distribuția regională, cea mai înaltă acoperire prin personal medical

mediu o au regiunile de dezvoltare București-Ilfov și regiunea Nord-Est, iar cea mai slabă

acoperire regiunea Vest. Municipiul București are cea bună acoperire cu personal mediu sanitar

(98,61 la 10.000 de locuitori). (vezi figura nr 43)

În ceea ce privește repartiția pe forme de proprietate, majoritatea efectivului de personal

mediu sanitar funcționează în sectorul public. (vezi figura nr 44)

94

Figura nr. 43 Distribuția numărului de asistenți medicali pe regiuni și forme de proprietate în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)

(sursa: INS)

Nivele ale acoperirii cu personal mediu sanitar ce exced 70 angajați la 10.000 de locuitori

au avut județele: Harghita (98,61 la 10.000 de locuitori), Dolj (82,89 la 10.000 de locuitori), Timiș

(77,87 la 10.000 de locuitori), Maramureș (77,37 la 10.000 de locuitori) și Brăila (71,30 10.000 de

locuitori). Un deficit de personal mediu se înregistrează în județele: Giurgiu (38,17 la 10.000 de

locuitori), Ialomița (44,16 la 10.000 de locuitori), Satu-Mare (44,30 la 10.000 de locuitori), Vaslui

(46,21 la 10.000 de locuitori) și Vrancea (48,88 la 10.000 de locuitori). Sectorul Agricol Ilfov are cel

mai redus număr de asistenți medicali raportat la populație (27,58 la 10.000 de locuitori),

compensat de accesibilitatea spre serviciile de sănătate ale capitalei. (vezi tabelul XXXVI și figura

nr. 45)

95

Figura nr. 44 Distribuția personalului sanitar mediu pe forme de proprietate în anul 2016

(sursa: INS)

Tabelul XXXVI Distribuția personalului sanitar mediu pe județe în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)

Județ Personal mediu sanitar

Alba 56,95

Arad 51,61

Arges 54,78

Bacău 48,67

Bihor 61,92

Bistrița-Năsăud 50,75

Botoșani 53,61

Brăila 71,30

Brașov 45,66

Buzău 57,93

Călăraşi 42,98


Cluj 64,35

Constanta 59,80

Covasna 57,94

Dâmbovița 52,57

Dolj 82,89

Galaţi 52,65

Giurgiu 38,17

Gorj 55,78

Harghita 84,01

Hunedoara 61,67

Ialomița 44,16

Iaşi 65,70

Ilfov 27,58

Maramureș 77,37

Mehedinți 52,05


Mureș 69,96

Neamț 52,98

Olt 55,05

Prahova 62,06

Sălaj 48,89

Satu Mare 44,30

Sibiu 60,75

Suceava 53,77

Teleorman 50,66

Timiș 77,87

Tulcea 56,10

Vâlcea 56,26

Vaslui 46,21

Vrancea 48,88

(sursa: INS)

96

Figura nr. 45 Distribuția personalului sanitar mediu pe județe în anul 2016 (la 10.000 de locuitori)

(sursa: INS)

97

Bibliografie

1. CE (2011). Reducerea inegalităților în materie de sănătate în Uniunea Europeană.

Luxemburg. 2011; disponibil la: ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6265&langId=ro,

accesat la 24 octombrie 2017.

2. ESS (2016). Inegalități sociale în materie de sănătate și determinanții acestora. Principalele

rezultate ale celei de-a 7-a ediții a Anchetei Sociale Europene (ESS). Principalele rezultate

ale ESS. Londra:city Univ.2016; disponibil la:

http://www.europeansocialsurvey.org/docs/findings/ESS7_toplines_issue_6_health_Roman

ian.pdf, accesat la 26 decembrie 2017.

3. EU (2018). Eurostat. Statistics explained ; disponibil la :

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Disability_statistics_-_health,

accesat la 12 octombrie 2017.

4. INS (2017). Indicatori de statistică regională Tempo; disponibil la:

http://www.insse.ro/cms/ro/content/indicatori-de-statistica-regionala-tempo, accesat la 22

decembrie 2017.

5. MS. INSP. CNSISP (2017). Anuar de Statistică Sanitară 2016.

6. MS (2014). Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru prosperitate”.

7. MS (2014). HG Nr. 1028 din 18 noiembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de

sănătate 2014 - 2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea

Strategiei naţionale;

8. MS (2016). Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru prosperitate”.

Raport anual privind stadiul implementarii 2015.

9. WHO (2008). Closing the gap in a generation Health equity through action on the social

determinants of health; disponibil la:

http://www.who.int/social_determinants/final_report/csdh_finalreport_2008.pdf, accesat la

24 octombrie 2017.

http://www.europeansocialsurvey.org/docs/findings/ESS7_toplines_issue_6_health_Romanian.pdf

http://www.europeansocialsurvey.org/docs/findings/ESS7_toplines_issue_6_health_Romanian.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Disability_statistics_-_health

http://www.insse.ro/cms/ro/content/indicatori-de-statistica-regionala-tempo

http://www.who.int/social_determinants/final_report/csdh_finalreport_2008.pdf

monitorizarea inegalitĂŢilor În starea de...

Documents