inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/ronald-reagan-primul-discurs-inaugural/

Ronald Reagan – Primul discurs inauguralMarţi, 20 ianuarie 1981

D-le Senator Hatf ield, D-le Ministru alJust iţ iei, D-le Preşedinte, D-le Vice-Preşedintele Bush, D-le Vice-Preşedinte Mondale, D-le SenatorBaker, D-le Purtător de Cuvînt O’Neill,D-le Reverend Moomaw, concetăţeni:

Pentru noi, cei cîţ iva care ne af lămastăzi aici, acesta este un moment deo mare importanţă şi solemnitate; şitotuşi, în istoria naţ iunii noastre,acesta este un eveniment banal.Transferul paşnic al autorităţ ii, aşa cuma fost cerut de Const ituţ ie, sedesfăşoară într-o rut ină neschimbată de aproape două secole şi puţ ini dintre noi mai realizează căasistăm de fapt la un eveniment excepţ ional. În ochii multora de pe acest pămînt, aceastăceremonie care se repetă la f iecare 4 ani şi pe care noi o privim ca f iind banală, în ochii lor aceastaeste un adevărat miracol.

Domnule Preşedinte, concetăţenii noştri t rebuie să şt ie cît de mult aţ i contribuit pentru a cont inuaaceastă t radiţ ie. Prin cooperarea dvs. plină de solicitudine în cursul procesului de t ranziţ ie, aţ iarătat întregii lumi care ne priveşte cu atenţ ie că sîntem o naţ iune unit î, hotărîtă să ocrotească unsistem polit ic care garantează libertatea individuală într-o măsură mai mare decît oricare altul; vămulţumesc dvs. şi echipei dvs. pentru tot ajutorul oferit în menţ inerea acestei cont inuităţ i, acestuibast ion al Republicii noastre.

Povestea naţ iunii noastre merge mai departe. Statele Unite se confruntă acum cu o năpastăeconomică de mari proporţ ii. Suferim cea mai lungă şi una dintre cele mai grave inf laţ ii susţ inute dinistoria noastră naţ ională. Deciziile noastre economice sînt denaturate de ea, ne afecteazăprosperitatea, îi zdrobeşte pe t inerii care se zbat să reuşească şi pe bătrînii cu venituri f ixedeopotrivă. Ameninţă să distrugă vieţ ile a milioane de oameni.

Lipsa de comenzi din industrie a aruncat muncitorii în şomaj, într-o viaţă de mizerie şi lipsită dedemnitate personală. Cei care lucrează nu primesc retribuţ ii echitabile pentru munca lor într-unsistem f iscal care penalizează succesul şi împiedică susţ inerea unei product ivităţ i mari.

Dar, oricît de mare ar f i povara f iscală, aceasta nu a reuşit să ţ ină pasul cu cheltuielile publice. Dezeci de ani am acumulat def icit peste def icit , am ipotecat viitorul nostru şi viitorul copiilor noştripentru comoditatea trecătoare a prezentului. A cont inua mai departe pe această direcţ ie arînsemna garantarea unor extraordinare răsturnări sociale, culturale, polit ice şi economice.

Tu şi cu mine, ca indivizi, putem, cu ajutorul împrumuturilor, să t răim dincolo de mijloacele noastre,însă doar pentru o perioadă limitată de t imp. De ce, atunci, să ne imaginăm că în colect iv, canaţ iune, nu sîntem limitaţ i de aceleaşi obligaţ ii?

Trebuie să acţ ionăm astăzi pentru a ocrot i ziua de mîine. Şi nu vreau să f ie nici o neînţelegere –vom începe să acţ ionăm, şi chiar de astăzi.

Problemele economice care ne afectează s-au acumulat de-a lungul cîtorva decenii. Nu vordispărea în cîteva zile, săptămîni sau luni, dar vor dispărea. Vor dispărea pentru că noi, caamericani, avem capacitatea şi acum, ca şi în t recut, să facem ce trebuie făcut pentru a ocrot iacest ult im şi cel mai înalt bast ion al libertăţ ii.

În criza actuală, nu guvernul este soluţ ia problemei.

Din cînd în cînd sîntem tentaţ i să credem că problemele societăţ ii actuale au devenit preacomplexe pentru a putea f i gest ionate de un om obişnuit autonom, că guvernarea asigurată de uncorp de elită este superioară guvernării pentru, prin şi de către oameni. Dar dacă nici unul dintre noinu este capabil să se autoguverneze, atunci cine dintre noi are capacitatea de a guverna pealtcineva? Noi toţ i, împreună, dinăuntrul şi din afara guvernului, t rebuie să purtăm această povară.Soluţ iile pe care le căutăm trebuie să f ie echitabile, nici un grup nu trebuie să plătească un preţ maimare.

Auzim într-una vorbindu-se despre grupuri de interese. Preocuparea noastră t rebuie să f ie pentruun grup de interese care a fost neglijat pentru prea mult t imp. Acesta nu cunoaşte graniţe şiîmpărţ iri etnice sau rasiale şi se înt inde de-a lungul întregului spectru polit ic. Acesta este alcătuitdin bărbaţ i şi femei care ne furnizează hrană, care patrulează pe străzile noastre, care lucrează înminele şi în fabricile noastre, care îi învaţă pe copiii noştri, care se îngrijesc de casele noastre şicare ne vindecă atunci cînd sîntem bolnavi – profesionişt ii, industriaşii, negustorii, funcţ ionarii,taximetrişt ii şi şoferii de camioane. Aceşt ia sînt , pe scurt , “Noi poporul”, aceşt ia sînt rasa numităamericani.

Ei bine, obiect ivul acestei administraţ ii va f i oeconomie sănătoasă, viguroasă şi dinamică,care să ofere şanse egale pentru toţ i americanii,fără vreo barieră născută din bigot ism saudiscriminare. A pune America la lucru înseamnăa-i pune pe americani, pe toţ i americanii, la lucru.

Stoparea inf laţ iei înseamnă eliberareaamericanilor de sub teroarea costului vieţ iiscăpat de sub control. Trebuie să part icipăm cutoţ ii la producerea acestui “nou început” şit rebuie, de asemenea, să benef iciem cu toţ ii debenef iciile unei economii renăscute. Cuidealismul şi corect itudinea care stau la bazasistemului şi a puterii noastre, putem obţ ine oAmerică puternică şi prosperă, împăcată cu sineşi cu restul lumii.

Acum, înainte de porni, să facem un micinventar. Sîntem o naţ iune care are un guvern –şi nu invers. Acest lucru ne face speciali printrecelelalte naţ iuni ale Pamîntului. Guvernul nostrunu are nici o putere, cu excepţ ia celor acordate de către cetăţeni. Este momentul potrivit pentru uncontrol şi pentru schimbarea sensului de creştere a guvernului, care dă semne că a crescut dincolode acordul celor guvernaţ i.

Intenţ ia mea este să reduc dimensiunea şi inf luenţa sistemului Federal şi să cer recunoaşterea şiaplicarea dist incţ iei între puterile acordate guvernului federal şi cele rezervate statelor saucetăţenilor. Trebuie să ne reamint im că nu guvernul federal a creat statele membre; statelemembre au creat Guvernul Federal.

Acum, ca să nu f ie nici o neînţelegere, eu nu doresc să dispară guvernul. Ce doresc este, maidegrabă, să-l fac să funcţ ioneze – să lucreze împreună cu noi, nu deasupra noastră, să f ie alăturide noi, nu călare pe spatele nostru. Guvernul poate şi t rebuie să ofere oportuntăţ i, nu să le sufoce;să st imuleze product ivitatea, nu să o sugrume.

Dacă ne întrebăm de ce, pe parcursul at îtor ani, am realizat at ît de multe, am prosperat mai multca oricare altă naţ iune a Pamîntului, ei bine, aceasta s-a înt împlat pentru că aici, pe acest pămînt,am eliberat energiile şi geniul indivizilor într-o măsură mai mare decît s-a făcut vreodată înainte.Libertatea şi demnitatea individuală au fost la îndemînă şi au fost ocrot ite aici mai mult decît înoricare alt loc de pe Pamînt. Preţul pentru această libertate a fost mare uneori, dar am fostîntotdeauna gata să plăt im acest preţ .

Nu este nici o coincidenţă că acum necazurile noastre vin în paralel şi sînt proporţ ionale cuintervenţ ia şi intruziunea în viaţa noastră care rezultă din creşterea inut ilă şi excesivă a guvernului.Este momentul să ne dăm seama că sîntem o naţ iune prea mare pentru a ne limita la vise mici. Nusîntem, cum ar dori unii să credem, condamnaţ i la un declin inevitabil. Eu nu cred într-o fatalitatecare ne va pune la pămînt indiferent de ceea ce facem. Însă cred într-o fatalitate care ne va pune

la pămînt dacă nu facem nimic. Şi atunci, cu toată energia creatoare care e în puterea noastră, săpornim o eră de reînnoire naţ ională. Să ne reînnoim hotărîrea noastră, curajul nostru şi putereanoastră. Şi să ne reînnoim credinţa şi speranţa noastră.

Avem tot dreptul să visăm la fapte mari. Cei care spun că trăim într-o epocă în care nu mai existăeroi, nu şt iu unde să-i caute. Puteţ i vedea eroi în f iecare zi intrînd şi ieşind pe porţ ile fabricilor. Alţ ii,o mînă de oameni, produc alimente în cant ităţ i suf iciente pentru a ne hrăni pe toţ i şi chiar pe alţ iidincolo de graniţele noastre. Puteţ i înt îlni eroi la ghişee – şi există eroi de ambele părţ i aleghişeelor. Există antreprenori care au încredere în ei înşişi şi în idei care creează locuri de muncănoi, noi bogăţ ii şi noi oportunităţ i. Ei sunt indivizii şi familiile ale căror taxe întreţ in Guvernul şi alecăror donaţ ii voluntare întreţ in biserica, f ilantropia, cultura, arta, şi educaţ ia. Patriot ismul lor estediscret , însă profund. Valorile lor întreţ in viaţa naţ iunii noastre.

Am folosit cuvintele “ei” şi “lor” cînd am vorbit despre aceşt i eroi. Aş putea spune “voi” şi “vostru”pentru că mă adresez tocmai eroilor despre care vorbesc – voi, cetăţenii acestui pămîntbinecuvîntat . Visele voastre, speranţele voastre, obiect ivele voastre vor f i visele, speranţele şiobiect ivele aceastei administraţ ii, aşa să mă ajute Dumnezeu.

Noi t rebuie să ref lectăm compasiunea care se vede pe chipul vostru. Cum ne putem iubi ţara şi sănu-i iubim pe concetăţenii noştri şi, iubindu-i, să le înt indem o mînă atunci cînd se clat ină, să-ialinăm atunci cînd suferă şi să le oferim oportunităţ i pentru a deveni autonomi, ast fel încît să f ieegali în fapt şi nu doar în teorie?

Putem rezolva problemele cu care ne confruntăm? Ei bine, răspunsul este un clar şi categoric “da”.Ca să-l parafrazez pe Winston Churchill, jurămîntul de mai devreme nu l-am depus cu intenţ ia de aprezida peste disoluţ ia celei mai puternice economii ale lumii.

În zilele următoare, voi propune eliminarea obstacolelor care au încet init economia şi care au redusproduct ivitatea. Vor f i luate măsuri menite să restabilească echilibrul între diferitele niveluri aleguvernării. S-ar putea ca progresul să f ie lent – să-l măsurăm în cent imetri sau în metri, şi nu înkilometri – dar vom progresa. Este momentul să t rezim acest gigant industrial, să readucemguvernul înapoi în ţarcul său şi să uşurăm povara f iscală. Acestea vor f i primele prioritaţ i şi asupraacestor principii nu va f i nici un compromis.

În apropierea luptei noastre pentru independenţă un om care ar f i putut f i unul dintre marii Părinţ ifondatori, Dr. Joseph Warren, preşedinte al Congresului din Massachusetts, a declarat în faţaconcetăţenilor săi americani: “ţara noastră este în pericol, dar nu trebuie să disperăm… De voidepinde soarta Americii. Voi t rebuie să decideţ i în chest iunile importante de care depind fericirea şilibertatea a milioane de oameni încă nenăscuţ i. Acţ ionaţ i vrednici de voi înşivă.”

Ei bine, eu cred că noi, americanii de azi, sîntem gata să acţ ionăm vrednici de noi înşine, gata săfacem ceea ce trebuie făcut pentru a asigura fericirea şi libertatea pentru noi, pentru copiii noştri şi

pentru copiii copiilor noştri.

Şi, pe măsură ce vom renaşte aici, în ţara noastră, vom f i văzuţ i ca avînd putere mai mare înîntreaga lume. Vom f i din nou modelul de libertate şi raza de speranţă pentru cei care nu auaceastă libertate.

Cu vecinii şi aliaţ ii care împărtăşesc libertatea noastră ne vom întări legăturile istorice şi îi vomasigura de sprijinul şi angajamentul nostru ferm. Vom răspunde loialităţ ii cu loialitate. Vom luptapentru relaţ ii reciproc avantajoase. Nu vom folosi prietenia noastră pentru a afecta suveranitatealor, deoarece suveranitatea noastră nu este de vînzare.

Iar pentru duşmanii libertăţ ii, cei care ne sînt potenţ iali adversari, acestora le vom reamint i că paceaeste cea mai înaltă aspiraţ ie a poporului american. Vom negocia pentru pace, vom face sacrif iciipentru pace; dar nu ne vom preda pentru pace – nici acum şi niciodată.

Toleranţa noastră nu trebuie să f ie înţeleasă greşit . Ret icenţa noastră de a ne angaja în conf lictnu trebuie să f ie judecată greşit , ca f iind ezitare. Cînd va f i necesar să acţ ionăm pentru menţ inereasecurităţ ii noastre naţ ionale, vom acţ iona. Vom menţ ine suf icientă putere pentru a t riumfa dacăeste necesar, şt iind că dacă facem acest lucru avem cele mai mari şanse de a nu f i nevoiţ i săfolosim forţa.

Mai presus de toate, t rebuie să realizăm faptul că nici un arsenal şi nici o armă din arsenalele lumiinu sînt at ît de formidabile ca voinţa şi curajul moral al barbaţ ilor şi femeilor liberi. Aceasta este oarmă pe care adversarii noştri din lumea de astăzi nu o au. Aceasta este o armă pe care noi,americanii, o avem. Să f ie un lucru bine înţeles de către cei care pract ică terorismul şi care îşi atacăvecinii.

Mi s-a spus că zeci de mii de înt îlniri de rugăciune au loc în această zi şi sînt profund recunoscătorpentru acest lucru. Suntem o naţ iune sub mîna lui Dumnezeu şi cred că voia lui Dumnezeu este săf im liberi. Ar f i bine şi potrivit , cred, ca f iecare Zi a Jurămîntului din anii viitori să f ie declarată zi derugăciune.

Aceasta este prima dată înistorie cînd aceastăceremonie are loc, aşa cumvi s-a spus, în aripa de vest aCapitoliului. St înd aici, avemîn faţa ochilor o priveliştemagnif ică asupra f rumuseţ iispeciale şi a istoriei acestuioraş. La capătul terasei sîntaltarele giganţ ilor pe umerii

cărora stăm.

Direct în faţa mea, unmonument închinat unui ommonumental: GeorgeWashington, Părintelenaţ iunii noastre. Un om plinde smerenie care a at insmăreţ ia fără să o caute. El acondus America de lavictoria revoluţ iei în primii săipaşi ca naţ iune. Într-o parte,monumentul impunător al lui Thomas Jefferson. Declaraţ ia de Independenţă arde cu f lăcărileelocvenţei sale.

Dincolo de Ref lect ing Pool, măreţele coloane ale Lincoln Memorial. Oricine ar vrea să înţeleagă înprofunzime semnif icaţ ia Americii o va găsi în viaţa lui Abraham Lincoln.

Dincolo de aceste monumente închinate eroismului este rîul Potomac, iar pe malul celălalt se af lădealurile Cimit irului Naţ ional Arlington, cu rînduri şi rînduri de pietre albe care poartă semnele simpleale crucii sau ale stelei lui David. Ele dezvăluie doar o mică parte din preţul care a fost plăt it pentrulibertatea noastră.

Fiecare dintre aceste semne este un monument închinat acelui t ip de eroi despre care am vorbitmai devreme. Vieţ ile lor s-au încheiat în locuri numite Belleau Wood, Argonne, Omaha Beach,Salerno sau, de cealaltă parte a lumii, la Guadalcanal, Tarawa, Pork Chop Hill, Chosin Reservoir şipe sute de plantaţ ii de orez sau în jungle dintr-un loc numit Vietnam.

Sub un ast fel de semn se odihneşte un t înăr – Mart in Treptow – care şi-a lăsat locul de muncădintr-o f rizerie a unui mic oraş, în 1917, pentru a pleca în Franţa alături de faimoasa RainbowDivision. Acolo, pe frontul de vest, a fost ucis pe cînd ducea un mesaj între batalioanele af late subfocul art ileriei grele.

Se spune că asupra sa a fost găsit un jurnal. Pe prima pagină, sub t it lul “Jurămîntul meu”, erauscrise aceste cuvinte: “America t rebuie să cîşt ige acest război. Prin urmare, voi lucra, voi salva, măvoi jert f i, voi îndura, voi lupta cu bucurie şi voi depune toate eforturile, ca şi cînd întreaga victorie ardepinde doar de mine.”

Criza cu care ne confruntăm astăzi nu cere din partea noastră sacrif icii de felul celor pe care Mart inTreptow şi at îtea alte mii au fost chemaţi să le facă. Dar cere, cu toate acestea, eforturile noastrecele mai mari şi dorinţa de a crede în noi înşine şi în capacitatea noastră de a realiza fapte mari; şicere credinţa că, împreună şi cu ajutorul lui Dumnezeu, putem şi vom rezolva problemele cu care ne

confruntăm.

Şi, la urma urmei, de ce nu am crede asta? Doar sîntem americani. Dumnezeu să vă binecuvîntezeşi vă mulţumesc.