Ingrijirea bolnavului febril

Starea febrila se manifesta atunci cand temperatura corporala depaseste

valoarea fiziologica a organismului, cu simptome asociate precum senzatia de

supraincalzire sau frisoanele, starea de apatie, lipsa poftei de mancare, stare

de vertij si de prostratie si slabiciune musculara. Reactia febrila poate fi

determinata cu ajutorul unui termometru.

Febra poate fi tratata prin urmarea unui cure de tratament cu un antiinflamator

nesteroidian ca Acetaminofenul sau Ibuprofenul, care au si capacitatea de

atenuare a durerilor. Administrarea medicamentelor se face alternativ pentru

evitarea supradozelormedicamentoase. In unele cazuri, combaterea febrei poate

fi realizata cu usurinta, insa exista si situatii cand febra cedeaza doar prin

asocierea a doua produse medicamentoase.

Aspirina este un produs contraindicat in caz de febra deoarece poate determina

aparitia sindromului Reye la copii si a starilor de toxicitate la adulti.

Ibuprofenul se administreazain doza de1 - 2 comprimate la intervale de 4 ore.

Ibuprofenul poate determina manifestarea de efecte secundare precum stare

de greata sau varsaturi, diaree sau constipatie, dureri gastrice sau afectiuni

cardiace. Aceste efecte secundare pot fi prevenite prin administrarea medicatiei

doar in urma consumului de alimente. Din acest motiv, Ibuprofenul este

contraindicat persoanelor afectate de ulcer gastric, probleme renale, femeilor

insarcinate sau persoanelor care manifesta alergii la acidul acetilsalicilic sau la

alte ingrediente continute de acest medicament.

Acetaminofenul se administreaza, similar cu Ibuprofenul, in doza de 1 - 2

comprimate la intervale de 4 ore. Efectele secundare ale Acetaminofenului apar,

de obicei, la persoanele alergice la aceasta substanta activa. Dozele mari de

Acetaminofen pot produce afectiuni la nivelul ficatului, astfel ca acesta este

contraindicat persoanelor cu probleme hepatice si persoanelor diagnosticate cu o

forma de alcoolism.

Un organism febril trebuie mentinut in permanenta hidratat, astfel ca este

recomandat un consum de lichide mai mare decat in mod normal. In cazul

persoanelor care manifesta episoade febrile nu este indicata incercarea de

racorire cu dusuri reci, deoarece in acest mod nu se va reusi decat cresterea mai

mare a temperaturii corporale si inducerea frisoanelor. Ultima mentiune este

valabila in special in cazul incare febra este de natura infectioasa.

In cazul febrei produse de expunerea prelungita la soare, pasii de urmat pentru

scaderea acesteia, sunt diferiti. Astfel, in caz de insolatie se contraindica

administrarea Ibuprofenului sau a Acetaminofenului si se recomanda racorirea

cat mai rapida a persoanei. O racorire cat mai rapida nu inseamna o trecere

brusca de la o temperatura la alta, citrecerea treptata a persoanei intr-un mediu

mai racoros si in nici un caz administrarea unui dus cu apa rece. In cazul in care

pacientul este confuz sau inconstient, este obligatorie apelarea la personalul

medical de specialitate. Pana la sosirea ambulantei se poate muta pacientul intr-

un mediu corespunzator confortului termic al organismului. Daca este posibil, se

poate incerca indepartarea hainelor pacientului si racorirea treptata a corpului cu

ajutorul unui bureteimbibat inapa mai rece sau folosirea unui ventilator cu

acelasi scop.

Tratament medical

Tratamentul difera in functie de cauza care a produs starea de hipertermie:

In majoritatea cazurilor, tratamentul prescris de medici este unul bazat pe

Acetaminofen si Ibuprofen, asociat cu administrarea intravenoasa a

fluidelor.

Reactiile febrile de origine virala se rezolva de la sine, insa medicii pot

prescrie medicatie simptomatica pentru ameliorarea simptomelor. Astfel

medicamentele administrate au rol in scaderea temperaturii, prevenirea

congestiilor, ameliorarea durerilor de gat si ameliorarea si stoparea

scurgerilor nazale. Fiecare virus are alt mecanism de actiune si alte locuri

de electie. Unele virusuri pot declansa diaree sau varsaturi astfel ca cea

mai importanta masura in astfel de cazuri este rehidratarea organismului

pentru compensarea volumului de lichid pierdut prin manifestarea acestor

simptome.

Febra de natura bacteriana necesita instituirea curei de antibioterapie.

Antibioticul administrat este stabilit in urma efectuarii unei antibiograme.

Antibiograma are rolul de a determina substantele la care bacteria este

sensibila.

Infectiile de natura fungica au ca si protocol terapeutic administrarea

de medicatie antifungica.

Febra determinata de administrarea unui medicament se remite in

momentul in care se oprestefolosirea acestuia.

Febrilitatea determinata de formarea unui cheag de sange atrage dupa

sine masuri mai stricte. In acest caz pacientul este internat si tinut sub

observatie, timp in care i se administreaza medicatie anticoagulanta.

Persoanele cu un sistem imunitar slabit trebuie internate si supuse unor

examene medicale complete, lucru valabil si in cazul pacientilor febrili.

 Recoltarea si transportul produselor patologice

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.

Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala cum ar fi :    - timpul de sangerare (T.S.)

                    - timpul de coagulare (T.C.)

                   - determinarea grupului sanguin

                   - hematocritul (Htc)

                   - hemograma

                   - glicemie

                   - uree sanguina

Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).

In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele de coagulare.

 Educatia sanitara a bolnavilor spitalizati

Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si implicit scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii. Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :

-o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;

-evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;

 -evitarea condimentelor servite in exces

- evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli severe;

   -abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative

    - alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci

    -e recomanda evitarea utilizarii de  - Aspirina Fenilbutazona, Indometacin, Corticosteroizi, alte medicamente in exces

      -diferite tulburari digestive, chiar si mai putin alarmante trebuie sa ne conduca la medic pentru a nu lasa sa evolueze o boala care mai tarziu se poate agrava

  - respectarea orarului de masa

          10° evitarea stresului

Se recomanda regim alimentar individualizat si adaptat stadiului in care se afla boala cu protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) si cu protectie termica.

OBLIGATIILE PACIENTILOR   SPITALIZATI

1. Pacientul va respecta ordinea, igiena si disciplina  interioara a  spitalului.

2. În timpul spitalizarii pacientul nu fumeaza în spital sau in curtea acestuia si nu consuma bauturi alcoolice.

3. Tinuta de spital pentru bolnavi (pijama, halat, papuci) este obligatorie si va fi în permanenta curata si decenta.

4. Pacientul  va  respecta  regulile elementare de igiena personala (igiena mâinilor, generala) si a lenjeriei de corp.

5. Pacientul se va deplasa  pentru  consultatiile  interclinice si de explorare  recomandate însotit de personalul spitalului.

6. Indicatiile  terapeutice  stabilite de personalul medical vor fi urmate întocmai de catre pacient.

7. Pacientul  va urma indicatiile personalului medical pe toata perioada spitalizarii si nu va parasi incinta spitalului.

8. Pacientul, care se poate mobiliza, va  servi masa la sala de mese de pe sectie la orele indicate de personal.

9. Alimentele suplimentare vor fi  pastrate corespunzator la  frigiderle din sectie.

10. Pacientul  va primi  vizitatorii  numai în intervalul de ore prevazut  de  program :- daca se mobilizeaza – in holul de vizitatori ; - daca este imobilizat la pat – in salon - vizitatorii vor purta halat de

protectie si vor sta pe scaun si nu pe patul bolnavului ;

11. Bagajele si efectele de strada ale pacientilor se depun la garderoba spitalului (pe baza de buletin, bon de primire) in momentul internarii.

12. Pacientul va respecta drepturile  celorlalti pacienti la odihna, liniste, intimitate si va avea în permanenta un comportament cooperant.

Măsurarea şi notarea presiunii sg (tensiunea arterială - T.A.)

Scop - determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara starea curentă cu valorile normale; - evaluarea stării pacientului în ce priveste volumul de sânge, randamentul inimii și sistemul vascular; - aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/și medicamente. Pregătirea materialelor Se pregătesc pe o tavă medicală: - stetoscop biauricular; - tensiometru cu manşetă adaptată vârstei; - comprese cu alcool medicinal; - culoare albastră (pix, creion); - foaie de temperatură; - carnet de adnotări personale.

Pregătirea pacientului Psihică: - se explică pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea; - se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât emoţiile influenţează presiunea sângelui; Fizică - se asigură un repaus de cel puţin 5 minute înainte de măsurare; - se aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în ortostatism conform indicaţiei medicale.

Efectuarea procedurii - se utilizează comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice ale stetoscopului dacă este necesar; - se selectează un tensiometru cu manşetă potrivită vârstei şi stării constituţionale a pacientului; - se amână măsurarea T.A. dacă pacientul este tulburat emoţional, are dureri, dacă a făcut exerciţii de mişcare sau dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă; - se alege braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără perfuzie intravenoasă, intervenţie chirurgicală la nivelul sânului sau axilei, fără arsuri, şunt arterio-venos sau răni ale mâinii); - se permite pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus; - se descoperă braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii fie prin dezbrăcare dacă mâneca este prea strâmtă, pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare a manşetei; - se verifică daca manşeta conţine aer; - se scoate aerul din manşetă, la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi comprimând manşeta în palme sau pe suprafaţă dură; - se închide ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta; - se aplică manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului şi se fixează; - se palpează artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu degetele; - se aşează membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi se introduc olivele in urechi; - se umflă manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce se priveşte acul manometrului;

- se continuă pomparea de aer până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi); - se decomprimă manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă pentru restabilirea circulaţiei sângelui prin artere; - se înregistrează mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care, în urechi, se aude prima bătaie clară (lup-dup); această cifră reprezintă presiunea (tensiunea) sistolică sau maximă; - se înregistrează numărul care corespunde bătăii de final în timp ce se continuă decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă; - se îndepărtează manşeta, se curăţă şi se dezinfectează olivele stetoscopului; - se înregistrează valorile măsurate în carnetul personal, notând: numele pacientului, data înregistrării, valorile obţinute (T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).

Reprezentarea grafică a T.A. - se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cm Hg; - se reprezintă grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră, aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S. (tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă T.D. (tensiunea diastolică).

Înregistrarea electrogramei în repaus (EKG) înregistrează activitatea electrică a miocardului cu ajutorul unor electrozi care captează polarizarea şi depolarizarea atriilor şi ventriculelor. Asistentul medical realizează înregistrarea, interpretarea fiind făcută de către medic. Tipuri de electrocardiogramă - electrocardiograma simplă; - electrocardiograma de efort; - monitorizarea Holter.

Electrocardiograma simplă Pregătirea pacientului - se informează pacientul ca înregistrarea nu comportă nici o gravitate și nu e dureroasă; - este rugat să colaboreze urmând întocmai recomandările asistentului medical; - este așezat în decubit pe o canapea, bratele fiind lejer întinse pe lângă corp; - membrele inferioare sunt întinse uşor depărtate, pentru ca electrozii să nu se atingă între ei; - legătura între pacient şi aparat se face prin cabluri de culori diferite.

Înregistrarea electrocardiogramei - se fizează electrozii pentru înregistrare; - pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi, aceştia se ung cu un gel bun conducător de electricitate; - montarea electrozilor se face astfel: - la nivelul membrelor roşu – mâna dreaptă galben – mâna stângă verde – picior stâng negru – picior drept - în zona procedurală, fixarea se face astfel:

- V1 – numit punct parasternal drept situat în spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;

- V2 – punctul parasternal stâng , situal în spaţiul IV intercostal , pe marginea stângă a sternului;

- V3 – situat între punctele V2 şi V4;- V4 – situat în spaţiul V intercostal pe linia medio- claviculară stângă;- V5 – situat la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară

stângă; - V6 – situat la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.

Se înregistrează : - 3 derivaţii bipolare standard notate cu D1 , D2 , D3; - 3 derivaţii unipolare ale membrelor aVR , aVL , aVF; - 6 derivaţii procordiale : V1 , V2 , V3 , V4 , V5 , V6; - după ce pacientul se linisteşte , se face întâi testarea aparatului şi apoi înregistrarea propriu- zisă - dacă aparatul înregistrează corerct, se trece la efectuarea examenului propriu-zis; - pacientul este avertizat când trebuie să rămână în apnee; - electrocardiograma este o succesiune de - unde notate convenţional cu litere : P , Q , R , S , T , U - segmente – distanţa dintre 2 unde : PQ , ST - intervale – (unda + segment) notate QRS, PQ , QT , TP Pe electrocardiogramă se notează: - numele şi prenumele pacientului; - vârsta, înălţimea, greutatea; - medicaţia folosită (care influenţează înregistrarea); - data şi ora înregistrării; - semnătura celui care e înregistrat; Înterpretarea electrocardiogramei este de competenţa medicului. Indicaţii : - angină pectorală; - suspiciune de infarct sau pericardită; - aritmii; - evaluare în cadrul testului de efort; - monitorizarea evoluției și a unor tratamente.

TESTTUL HIPERGLICEMIEI PROVOCATE Testul toleranţei la glucoză-oral (T.T.G.O) Scop - testarea toleranţei la glucoză în vederea stabilirii diagnosticului de diabet zaharat la persoanele la care glicemia bazală (preprandială, a jeun) este între 110-126 mg%.

Indicaţii - suspiciune de diabet zaharat (retinopatie, neuropatie, nefropatie), nivele ale glucozei serice “a jeun” sau postptandială la limită; - antecedente familiale de diabet; - obezitate importantă; - istoric de infecţii; - gravidă (săpt.24-28 de gestaţie) cu istoric familial de diabet sau avort spontan, făt macrosom (peste 4000 g)în antecedente.

Materiale necesare - doză standard: - 75 g glucoză dizolvată în 300 ml apă pentru adulţi; - 1,75 g/kg corp (greutatea ideală) pentru fără a depăşi 75 gr. la copil; - seringi, ace, flacoane sau vacuteinere pentru recoltarea sângelui (capac gri sau roşu pentru a evita hemoliza); - flacoane pentru urină.

Pregătirea pacientului - se explică necesitatea efectuării probei şi modul de derulare; - se informează că ingerarea soluţiei de glucoză se face în 5 minute; - se obţin eventuale informaţii despre regimuri de slăbire; - se evită stresul; - se informează pacientul că este posibil să apară ameţeli, tremor, anxietate, transpiraţii care trebuie semnalate; - se instruieşte să nu mănânce cel puţin 10 ore, să nu fumeze, să nu bea ceai sau cafea; - este atenţionat că restricţiile se menţin pe timpul desfăşurării probei; - înaintea probei nu se impun restricţii alimentare, pacientul consumă minim 150 g hidrocarbonate; - în timpul probei, pacientul stă în repaus.

Efectuarea probei (orar de desfăşurare 7,30-10,00) Ora 7,30: - se verifică dacă pacientul a respectat recomandările; - se recoltează sânge pentru glicemia a jeun - se administrează soluţia de glucoză (300 ml. apă + 75 g glucoză) pe care pacientul o bea în 5 minute; - se notează timpul din momentul primei înghiţituri; - pacientul rămâne în repaus, nu consumă alimente, nu fumează. Poate să bea apă; După 2 ore (9,30) - se recoltează sânge pentru glicemie; - se etichetează probele şi se trimit la laborator. Notă: Recoltarea se poate face şi la 1 oră dacă medicul solicită.

Îngrijirea pacientului după probă - rămâne sub supraveghere; - se verifică dacă apar transpiraţii, stare de anxietate, reacţiile fiind mai frecvente la supraponderali şi sunt determinate de creşterea secreţiei de insulină stimulată de creşterea glicemiei; Dacă manifestările apar în timpul probei, aceasta se întrerupe, pacientul primeşte mâncare.

Îngri jirea   bolnav ilor   imob ilizat l a pa t DEFINIŢIE:- Imobilizarea reprezintă o diminuare sau o restricţie a mişcărilor, fiind recomandată adeseaca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale.CAUZE:- Afecţiuni grave → paralizii, bolnavi astenici, adinamici, cu leziuni de membre inferioare etc.- Afecţiuni care impun imobilizarea → embolii cardiace, hemoragii etc.- Imobilizare terapeutică → in fracturi cu aparate de imobilizare, traumatisme, infarct demiocard.CONDIŢII DE CONFORT:

- Salon luminos, bine aerisit, temperatură normală. Fără curenţi de aer.- Pat adaptat afecţiunii – pat universal cu utilaje accesorii.- Rezemători, agăţătoare din metal sau confecţionate din panză.- Masă reglabilă la pat pentru alimentaţie scris etc.- Saltea antidecubit – pneumatică, compartimentată – pentru a evita presiunea şi macerareazonei de contact, perne de diferite dimensiuni, colaci de cauciuc, oxid de zinc cu vitaminaA+D2 pentru tegumente, talc.- Scuturarea zilnică a patului sau ori de cate ori este nevoie.-Aparate de semnalizare – sonerii – la indemană.-Cămaşă de corp descheiată in spate.-Spălarea tegumentelor zilnic, la pat → stimulează circulaţia, asigură confortul, previnecomplicaţiile etc. Igiena ainilor inainte de servirea mesei, după eliminări. Igiena părului 1-2ori pe săptămană.- Toaleta cavităţii bucale după fiecare masă.-Toaleta perineală – ori de cate ori este nevoie (după eliminări) respectand pudoarea bolnavului.ALIMENTAŢIA BOLNAVILOR:-Se face la pat → activ sau pasiv. Se respectă stric orarul servirii meselor.-Alimentarea pasivă se va face după servirea mesei celorlalţi bolnavi. Servirea se va face catmai estetic.-Se dă o alimentaţie bogată in proteine, adaptată varstei, stării bolnavului, bogată in vitamine.-Consum de lichide 1,5-2 l pe zi.SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE:-Se urmăresc şi se notează zilnic funcţiile vitale şi vegetative – puls, respiraţie, tensiunearterială, temperatură, diureză, scaun, aspectul tegumentelor, mucoasele.- In cazul aparatelor gipsate se va urmări şi semnala apariţia edemelor la extremităţile libereale membrelor.- Eliminările paraclinice, tratamentele vor fi executate la pat