RAPORT DE CERCETARE

- 1 -

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

STUDIU PRIVIND INFLUENŢA GENULUI ASUPRA

STILULUI DE COMUNICARE Profesor coordonator: Autori: Mihaela Chraif Manole Irina-Andreea

Pocora Antonia Ţonea Ioana

Bucureşti 2010-2011

RAPORT DE CERCETARE

- 2 -

I) REZUMAT

Prezenta cercetare vizeaza influenta genului asupra stilului preferential de comunicare. Studiul a fost realizat pe 2 esantioane formate din cate 30 de subiecti ,fete respectiv baieti,cu varste cuprinse intre 18 si 22 de ani. Subiectii au fost selectati in mod aleator dintre cursantii facultatilor de Psihologie si Politehnica, din Bucuresti. Ambelor grupuri li s-a solicitat sa completeze un test cu 30 de fraze, marcand acele afirmatii care ii caracterizeaza. Nu a existat un timp limita de completare, insa durata medie a fost de 3-5 minute pentru fiecare participant. Rezultatele au fost apoi introduse in Excel si prelucrate cu ajutorul testului statistic T pentru esantioane independente. Concluzia obtinuta in urma prelucrarii datelor este ca genul persoanei influenteaza stilul de comunicare preponderent folosit. Astfel, ipoteza de nul se respinge, iar ipoteza cercetarii se confirma.

RAPORT DE CERCETARE

- 3 -

II) INTRODUCERE

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităţilor de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează: - modalităţile specifice de recepţionare/decodificare a mesajului; - modalităţile personale de prelucrare/interpretare a mesajelor; - modalităţile specifice de exprimare a răspunsului, particularităţile personale de feed-back. Toate acestea decurg din unicitatea şi individualitatea fiinţei umane, fiind expresia personalităţii umane. Conceptul de stil de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale, general valabile ale actului comunicativ se asociază cu anumite maniere personale de receptare - prelucrare - emitere a mesajelor. Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul dezvoltării individului, stabile şi caracteristice pentru el şi care se manifestă relativ independent de conţinutul comunicativ vehiculat pentru el şi de contextul concret în care operează ( vezi persoane care comunică "elegant", echilibrat n orice împrejurare / persoane care comunică vulgar, agresiv, în orice situaţie). Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană işi structurează lumea relaţiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al modului de prelucrare a informaţiilor şi de transformare a acestor informaţii în fapte de comportament, în judecăţi practice, sociale, evaluative etc. Acestea se împart în: ► STILUL NON-ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) ► STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) ► STILUL MANIPULATOR (atitudinea de manipulare, ca o compensare a propriilor slăbiciuni) ► STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) Stilul de comunicare este fundamental determinat de trei elemente: 1. atitudinile persoanei, ca modalităţi constante de raportare a acesteia la viaţa socială, la semeni şi la sine; 2. modelele de comunicare învăţate - asertiv, non-asertiv, agresiv (cu varianta sa pasiv-agresivă), manipulator; 3. temperamentul, ca tip de reactivitate a celulei nervoase. Multe studii experimentale despre agresiunea la adulţi arata ca bărbaţii sunt mai agresivi decât femeile atunci când nu sunt provocaţi, in timp ce provocarea atenuează aceste diferenţe.

Articolul “Diferenţele genului in agresivitate ca funcţie a provocării - meta-analiza” (B. Anne Bettencourt) analizează mai multe studii experimentale care evidenţiază diferenţele de comportament intre sexe, in ceea ce priveşte agresivitatea ( Eagly&Steffen, 1986; Frody, Hyde, 1984 si White, 1983). Studiile mai vechi au tendinţa sa evidenţieze rolul biologiei in agresiunea umana ( eg. Maccoby&Jacklin,1974) spre deosebire de cele mai actuale care pun la îndoiala rolul biologicului ( eg. Adams, 1992; Bentos, 1992 ).

RAPORT DE CERCETARE

- 4 -

Indiferent de rolul pe care factorii biologici îl joaca, teoreticienii contemporani argumentează ca rolul genului si normele culturale contribuie la diferenţa intre sexe in agresiune (eg. Bandura, 1973; Berkowitz, 1989 ).

In capitolul „Diferenţele intre genuri in comunicarea nonverbală a emoţiilor” de Judith A. Hall si Terence G. Horgan se menţionează ca exista un număr foarte mare de studii despre diferenţele intre genuri in comunicarea nonverbala. Prin comunicare nonverbala înţelegem comportamente specifice precum zâmbetul sau privirea, ca si acurateţea in comunicarea nonverbala ( Hall, 1978, 1987). Este important sa subliniem ca nu toate comportamentele nonverbale exprima emotivitate: zâmbetul poate servi ca răspuns al ascultătorului care semnalează înţelegere si dorinţa de a continua, privirea este folosita in procesul de preluare a rândului intr-o conversaţie, mişcarea mâinilor ajuta in procesul de decodare a discursului ( Brunner, 1979; Chen&Chawla,1996).

Contactul vizual - femeile susţin privirea mai mult decât bărbaţii. Cu toate acestea, femeile sunt mai puţin înclinate sa fixeze pe cineva cu privirea.; cercetările arata ca femeile întrerup contactul vizual mai des decât bărbaţii.

Eduard Hall - “The Hidden Dimension” (1966 ) - zonele spaţiale sunt mai apropiate pentru bărbaţi decât pentru femei. Femeile se apropie mai mult si prefera conversaţiile side-by-side si aceasta poate explica diferenţa in folosirea spaţiului; bărbaţii prefera conversaţiile fata in fata, căci oamenii sunt mai conştienţi de spaţiul din fata decât cel din lateral.

Expresii faciale - cercetările arata ca femeile sunt mai abile in interpretarea si exprimarea expresiilor faciale decât bărbaţii, ca folosesc mai multe expresii in general si ca zâmbesc mai mult.

Gesturi si poziţii - deşi femeile folosesc mai multe expresii faciale, se pare ca folosesc gesturi mai puţine si mai reţinute.

Atingeri - bărbaţii iniţiază mai uşor contactul fizic cu alţii decât femeile. Femeile sunt mai des atinse decât bărbaţii. De asemenea, femeile asociază mai uşor atingerea cu căldura personala si expresivitatea. ( Tannen D., 1990).

În lucrarea “Comunicarea nonverbala: Informaţia transmisa prin intermediul limbajului corporal”, Laurel J. Dunn a menţionat cercetări care au arătat ca fetele se folosesc de o comunicare mai grijulie, protectoare decât cea a băieţilor, iar acest lucru se poate explica si prin afinitatea lor pentru mesajele non-verbale. Hall (1984) a descoperit ca bărbaţii si femeile au specializări diferite in comunicare, bărbaţii pricepându-se mai bine sa decodifice paralimbajul, iar femeile oculezica.

Studiul efectuat de noi îşi propune sa cerceteze diferenţele in stilul de comunicare al băieţilor, respectiv al fetelor, aplicând un chestionar pe doua eşantioane a câte 30 de subiecţi din fiecare sex.

RAPORT DE CERCETARE

- 5 -

III) METODE

1. Participanti

Pentru realizarea experimentului am selectat, in mod aleatoriu, doua esantioane a cate 30 de persoane: un esantion de fete si unul de baieti. Ambele esantioane sunt formate din studenti ai Facultatii de Psihologie si Politehnica, din Bucuresti; acestia au varste cuprinse intre 18 si 22 de ani.

Participantii au fost informati asupra experimentului in mod individual. De asemenea, scopul studiului ( realizarea unui raport de cercetare) le-a fost precizat.

2.Aparate

Pentru efectuarea cercetarii am folosit chestionarul S.C. (Stiluri de comunicare).

Proba a fost construita de S. Marcus, psiholog roman cu importante contributii in studiul fenomenului empatic. Testul este relevant pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare (asertiv, non-asertiv, agresiv si manipulator), dintre care noi am ales doar doua, pentru a putea avansa si o ipoteza secundara. Astfel, testul este compus din 30 de afirmatii, cate 15 pentru fiecare din stilurile alese: non-asertiv (fuga pasiva) si agresiv. Vezi Anexe.

Rezultatele au fost introduse intr-o foaie de lucru Excel, iar prelucrarea lor s-a facut cu testul T pentru esantioane independente, in programul SPSS 10. 3.Model experimental

Experimentul cuprinde doua variabile principale: scorul obtinut la test (variabila

dependenta) si genul participantilor, aceasta fiind variabila independenta. Pe parcursul desfasurarii cercetarii au aparut si variabile intermediare- cum ar fi curiozitatea participantilor fata de activitate si dorinta de a afla interpretarea testului.

Participantii au fost selectati in mod aleatoriu, insa tinand cont de incadrarea in grupa de varsta 18-22 de ani, pentru a nu aparea diferente in interpretare si pentru a diminua eventualele erori.

Este important de precizat ca cele doua grupuri sunt independente.

4.Procedura Studiul a fost realizat in luna aprilie, anul 2011, pe doua esantioane formate din

studenti ai FPSE si Politehnica. Astfel, pentru a demara experimentul, am selectat in mod aleatoriu 60 de persoane, care se incadreaza in grupa de varsta 18-22 de ani. Am adus testul la forma dorita, dupa care l-am multiplicat.

Instruirea participantilor a avut loc individual, in aceeasi zi in care au efectuat testul. Astfel, li s-a cerut sa citeasca cu atentie afirmatiile si sa le incercuiasca pe cele care li se potrivesc (nu a existat o limita minima sau maxima de bifari necesare).

RAPORT DE CERCETARE

- 6 -

Apoi rezultatele au fost adunate si s-a calculat scorul la test (s-a notat cu “1”- tendinta non-asertiva; “2”- tendinta agresiva; “0”- stil nedefinit). Acestea au fost ulterior introduse in Excel si prelucrate cu programul SPSS. Dupa, rezultatele au fost interpretate, s-a stabilit concluzia experimentului si am incheiat prin realizarea raportului de cercetare.

IV) REZULTATE

Datele obtinute in urma testarii au fost introduse in programul statistic computerizat SPSS 10 si prelucrate cu testul T pentru esantioane independente.Am utilizat acest test deoarece am urmarit evidentierea influenta genului asupra stilului de comunicare. Ipotezele statistice ale cercetarii sunt: Ipoteza cercetarii ( H1 ): Exista diferente semnificative intre persoanele de gen feminin si persoanele de gen masculin, in ceea ce priveste stilul de comunicare. Ipoteza de nul ( H0 ) : Nu exista diferente semnificative intre persoanele de gen feminin si persoanele de gen masculin, in ceea ce priveste stilul de comunicare. Ipoteza cercetarii 2 : Persoanele de gen masculin prezinta o preferinta pentru stilul agresiv, in timp ce persoanele de gen feminin utilizeaza mai degraba stilul non-asertiv.

Tabelul 1.

Tabelul 2. In concluzie,putem afirma ca genul persoanei influenteaza stilul de comunicare preponderent folosit.

RAPORT DE CERCETARE

- 7 -

V) CONCLUZII

Rezultatele obtinute in urma prelucrarii statistice a datelor ne arata ca exista diferente semnificative din punct de vedere statistic, in urma aplicarii testului T pentru esantioane independente. Astfel, ipoteza de nul (H0) este respinsa, obiectivul cercetarii noastre fiind indeplinit, iar problema cercetarii fiind validata.

RAPORT DE CERCETARE

- 8 -

Bibliografie:

Aguinis, H., Simonsen, M. M., & Pierce, C. A. (1998). Effects of nonverbal behavior on perceptions of power bases. The Journal of Social Psychology, 138 (4), 445-469.

Andersen, S. M., Reznik, I., & Manzella, L. M. (1996). Eliciting facial affect, motivation, and expectancies in transference: Significant-Other representations in social relations. Journal of Personality and Social Psychology, 71 (6), 1108-1129.

Bullis, C., & Horn, C. (1995). Get a little closer: Further examination of nonverbal comforting strategies. Communication Reports, 8 (1), 10-17.

Burleson, B. R., & Samter, W. (1996). Similarity in the communication skills of young adults: Foundations of attraction, friendship, and relationship satisfaction. Communication Reports, 9 (2), 127-137.

DePaulo, B. M., Rosenthal, R., Green, C. R., & Rosenkrantz, J. (1982). Diagnosing deceptive and mixed messages from verbal and nonverbal cues. Journal of Experimental Social Psychology, 18, 433-446.

Donaghy, W. C., & Dooley, B. F. (1994). Head movement, gender, and deceptive communication. Communication Reports, 7 (2), 67-74.

Egland, K. L., Spitzberg, B. H., & Zormeier, M. M. (1996). Flirtation and conversational competence in cross-sex platonic and romantic relationships. Communication Reports, 9 (2), 105-115.

Hall, J. A. (1984). Nonverbal sex differences: Communication accuracy and expressive style. Baltimore: The Johns Hopkins University Press.

Lancelot, C., & Nowicki, S. Jr. (1997). The association between receptive nonverbal processing abilities and internalizing/externalizing problems in girls and boys. The Journal of Genetic Psychology, 158 (3), 297-302.

Manusov, V. (1995). Reacting to changes in nonverbal behaviors: Relational satisfaction and adaptation patterns in romantic dyads. Human Communication Research, 21 (4), 456-477.

Motley, M. T. (1993). Facial affect and verbal context in conversation: Facial expression as interjection. Human Communication Research, 20 (1), 3-40.

Palmer, M. T., & Simmons, K. B. (1995). Communicating intentions through nonverbal behaviors: Conscious and nonconscious encoding of liking. Human Communication Research, 22 (1), 128-160.

RAPORT DE CERCETARE

- 9 -

Woods, E. (1996). Associations of nonverbal decoding ability with indices of person-centered communicative ability. Communication Reports, 9 (1), 13-22.

Fisher, Agneta H. (2000) “Genuri si Emoţie - Perspective socio - psihologice”. Legato, Marianne J. (2005), Why Men Never Remember and Women Never Forget, 100-110.

RAPORT DE CERCETARE

- 10 -

Anexa 1: Rezultatele testului T pentru esantioane independente

RAPORT DE CERCETARE

- 11 -

Anexa 2:tabel fete Anexa 3:tabel baieti

RAPORT DE CERCETARE

- 12 -

Anexa 3: CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI DE COMUNICARE)

Cititi urmatoarele afirmatii si incercuiti-le pe cele care va sunt caracteristice. Va multumim!

1.- Spun adesea "da" când aş vrea să spun "nu". 2.- Sunt mai degrabă o persoană autoritară şi decisă. 3.- Mă tem să critic oamenii şi să le spun ce gândesc. 4.- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuţiile mele. 5.- Mi se reproşează adeseori că am spirit de contrazicere. 6.- Nu-mi place să ascult de alţii. 7.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent. 8.- Sunt timid şi mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acţiune neobişnuită. 9.- Se spune că sunt nedescurcăret şi deşi este adevărat, asta mă supără, mă enervează. 10.- Sunt cam guraliv şi adesea retez vorba celorlalţi, fără să-mi dau seama de asta în timp. 11.-Pentru a reuşi ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul. 12.- Am tendinţa de a amâna ceea ce trebuie să fac. 13.- Las adesea un lucru început fără a-l termina. 14.- E greu să fiu intimidat. 15.- Cred că a-i speria pe alţii prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obţine ascultarea lor. 16.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greşit") ştiu să-mi iau revanşa când se iveşte ocazia. 17.- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr şi să nu-i plictisesc pe alţii. 18.- Deşi mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung şi uneori evit chiar să aleg. 19.- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac. 20.- După părerea mea viaţa constă în raporturi de forţă, de luptă. 21.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situaţii periculoase. 22.- În conversaţiile cu alţii fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere. 23.- Ştiu să mânuiesc ironia muşcătoare. 24.- Sunt sensibil şi uşor de influenţat şi-mi dau seama că adesea mă las exploatat. 25.- Prefer să observ evenimentele şi discuţiile decât să particip la ele. 26.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat. 27.- Şochez adesea prin faptele şi opiniile mele. 28.- Prefer să fiu "lup" şi să-i mănânc pe alţii, decât să fiu "miel" mâncat de ceilalţi. 29.-Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele. 30.- Evit situaţiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.