Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria si ManagementulAfacerilor

PROIECT

BANI, BANCI SI PIETE DE CAPITAL

INFLATIA

Student: Ghimpeteanu Diana Alexandra

Grupa: 1532Seria A

CE ESTE INFLATIA?

Inflaţia este un dezechilibru care afectează, în proporţii diferite, toate economiile

naţionale, şi care poate fi sesizat prin două tendinţe majore, şi anume: creşterea

generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Se consideră că

inflaţia este o stare caracterizată prin creşterea permanentă mai rapidă a volumului puterii

de cumparare faţă de volumul bunurilor şi serviciilor, astfel încât din aceasta rezultă

creşterea veniturilor şi preţurilor în timp ce valoarea banilor scade.

Măsurarea inflaţiei porneşte, bineînţeles, de la consensul teoretic cu privire la

formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea în fapt a acestei intenţii rămâne o

problemă complexă.

Instrumentul la care se apelează cel mai des în acest scop este indicele general al

preţurilor sau indicele sintetic al preţurilor. Acesta, cu toate că are anumite insuficienţe,

exprimă, în linii generale, creşterea preţurilor ca fenomen de ansamblu care afectează

economia. Nu orice creştere a indicelui general al preţurilor este expresia directă a

inflaţiei. Deci pentru a trage o cocluzie corectă cu privire la natura inflaţionistă sau a

creşterii indicelui general al preţurilor, adesea, sunt necesare informaţii şi analize

suplimentare.

Cealaltă tendinţă majoră ce caracterizează situaţia de inflaţie, scăderea de

cumpărare a banilor, constă în relevarea faptului că în decursul unei perioade relativ

lungi, volumul bunurilor şi serviciilor ce se cumpără într-o economie scade în comparaţie

cu masa monetară şi nivelul preţurilor. Aceasta se determină ca un raport între masa

monetară şi nivelul preţurilor, arătând câte bunuri şi servicii se pot cumpăra cu cantitatea

de bani existentă în economie, la un nivel dat al preţurilor.

MECANISMELE INFLATIEI

Inflaţia ca orice fenomen complex este explicat prin cauze multiple, cum sunt

creşterea excesivă a creditului, acoperirea deficitelor bugetare şi balanţelor de plăţi

externe, creşterea salarilor etc.. De asemenea, printre cauze este menţionată scăderea

producţiei de bunuri şi servicii, având ca rezultat formarea unui excedent de monedă.

Pentru înţelegerea inflaţiei, cea mai mare importanţă o are cunoaşterea

mecanismului său de declanşare şi desfăşurare pe baza căruia pot fi concepute

modalităţile de intervenţie, de combatere a cauzelor care au generat-o.

În acest sens, punctul de pornire îl reprezintă dezechilibrul pe care-l marchează

inflaţia – între masa monetară excedentară în comparaţie cu volumul bunurilor şi

serviciilor. Indiferent de cauzele care generează acest dezechilibru, excedentul de masă

monetară de care dispun agenţii economici reprezină de fapt o cerere de bunuri şi servicii

nesatisfăcută. Dacă din diferite motive (insuficienţa factorilor de producţie,

imposibilitatea de a mări eficienţa lor, progresul tehnico-ştiinţific lent etc.) volumul

bunurilor şi serviciilor rămâne în urma masei monetare, această situaţie determină o

creştere a preţurilor şi scăderea proporţională a puterii de cumpărare a banilor,

concretizând astfel prezenţa inflaţiei.

Elasticitatea ofertei, creşterea sau scăderea volumului fizic al bunurilor economice

în raport cu variaţia veniturilor, sunt decisive pentru instalarea stării de inflaţie.

MASURI ANTIINFLATIONISTE

Deoarece efectele inflaţiei acţionează în sensuri diferite, ele se răsfrâng asupra vieţii

economice prin creşterea instabilităţii şi prin căutări febrile ale agenţiilor economici de a

diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor. Din aceste căutări s-au născut

măsuri antiinflaţioniste de o mare complexitate, care se pot împărţi în două mari grupe:

de apărare sau protecţie a agenţilor economici împotriva creşterii preţurilor şi scăderii

puterii de cumpărare a baniilor;de diminuare şi control a inflaţiei .

Din prima grupă de măsuri, cea mai importantă prin dimensiunile sale este

indexarea. Aceasta constituie o creştere procentuală sau în sume absolute a veniturilor

agenţilor economici, îndeosebi a salariilor şi pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial,

astfel încât să acopere parşial sau total creşterea preţurilor şi scăderea puterii de

cumpărare a banilor, generate de inflaţie.

A doua grupă cuprinde măsuri care contribuie la refacerea echilibrului economic

deteriorat de inflaţie.Asupra masei monetare se acţionează în special prin:creşterea

dobânzii creditelor acordate de bănci;creşterea rezervelor monetare obligatorii ale

băncilorş;limitarea creditului de consum (vânzări în rate);“îngheţarea” salariilor şi

preţurilor;echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe;Dintre măsurile care

vizează sporirea bunurilor economice, cele mai frecvent utilizate sunt:dezvoltarea

activităţilor productive cu scopul de a mări oferta de bunuri şi servicii;introducerea şi

dezvoltarea producţiei noilor bunuri şi servicii;schimbarea şi adaptarea structurii

actvităţiilor economice în vederea apropierii ofertei de volumul şi structura cererii de

bunuri economice;

Aşadar împotriva inflaţiei se promovează întotdeauna “pachetele de măsuri”, care

trebuie astfel concepute încât să se completeze cât mai bine, pe termen mediu şi lung,

întrucât implică o readaptare a întregii economii la o nouă stare de echilibru şi aceasta nu

se poate realiza dintr-odată, pe termen scurt.

INFLATIA ASUPRA ROMANIEI

În ceea ce priveşte inflaţia, România se află pe o traiectorie pozitivă. După ce în anul 2005 procesul dezinflaţionist a cunoscut o uşoară încetinire, evoluţia preţurilor de consum în primele luni ale anului 2006 certifică continuarea tendinţei dezinflaţioniste.

Astfel, preţurile de consum s-au majorat în luna septembrie cu 2,76% faţă de luna decembrie 2005, iar rata medie lunară înregistrată în perioada 1.01- 30.09. 2006 se situează cu 0,3 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în perioada similară a anului trecut. In perioada 2006 – 2010 se aşteaptă o creştere economică rapidă fără efecte inflaţioniste.

De altfel, este prevăzută şi o politică fiscală şi monetară strânsă, care va face posibil controlul inflaţiei. Creşterea economică se aşteaptă să fie aproape de PIB-ul potenţial,cu asigurarea unei stabilităţi economice de durată. Output-gap va fi în scădere, ceea ce ar evidenţia continuarea procesului dezinflaţionist.

În perioada următoare procesul dezinflaţionist va continua pentru îndeplinirea obiectivului pe termen mediu, respectiv de a ajunge la orizontul anului 2010 la un nivel al inflaţiei comparabil cu cel din Uniunea Europeană. O asemenea evoluţie este susţinută, în principal, de reducerea expectaţiilor inflaţioniste, în special prin adoptarea strategiei de politică monetară de ţintire directă a inflaţiei, creşterea mai moderată a preţurilor reglementate în raport cu perioadele anterioare şi de continuarea aprecierii în termeni reali a monedei naţionale în raport cu Euro, dar şi de angajamentul Guvernului pentru o politică salarială prudentă.

Ţintele anuale de inflaţie s-au plasat în ultimii ani pe o traiectorie descendentă, nivelul lor scăzând de la 7,5 la sută ±1 punct procentual în 2005, la 3,5 la sută ±1 punct procentual în 2009 şi 2010.

Ţinta de inflaţie pentru sfârşitul anului 2011 a fost coborâtă la nivelul de 3 la sută ± 1 punct procentual. Opţiunea de a se accentua în 2011 trendul descendent al ţintelor anuale de inflaţie a fost justificată în principal de perspectiva decelerării susţinute a inflaţiei în următorii ani, având ca resort contracţia severă suferită în 2009 de economia românească sub impactul crizei financiare şi economice globale, precum şi de ritmul lent de redresare anticipat în perioada post-criză a economiei mondiale şi implicit cea naţională. În favoarea opţiunii a mai pledat capacitatea acestui nivel al ţintei de a satisface cerinţa de a se consolida dezinflaţia şi de a se atinge în concordanţă cu calendarul prevăzut pentru adoptarea euro un nivel al ratei inflaţiei compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht, precum şi, ulterior, cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de BCE.

În acelaşi timp, opţiunea privind nivelul ţintei de inflaţie pentru anul 2011 a reflectat preocuparea BNR pentru stabilirea unor obiective realiste, atingerea acestora fiind esenţială pentru consolidarea credibilităţii băncii centrale şi implicit pentru ancorarea eficace a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu.

În contextul dat, menţinerea unei abordări prudente în ceea ce priveşte pasul de reducere a ţintei de inflaţie pentru 2011 a fost justificată de riscurile şi incertitudinile legate de magnitudinea efectelor inflaţioniste directe ce vor continua să fie exercitate de factori aflaţi în afara sferei de influenţă a băncii centrale, cei mai importanţi fiind:

~ajustarea preturilor administrate;~reluarea proceselor de convergenţă economică, inclusiv a convergenţei nivelului

preţurilor, după încheierea perioadei de contracţie economică sincronizată;~mentinerea unor rigiditati nominale asimetrice.

Ţintele de inflaţiei stabilite şi intervalul acceptat de BNR pentru variaţia ratei inflaţiei în următoarea perioadă, arată astfel:

Ţintirea inflaţiei pe anii 2007-2009 s-a dovedit corectă şi eficientă. BNR trebuie să continuie efortul pentru reducerea inflaţiei într-un ritm realist, este necesară aplicarea “ţintirii directe a inflaţiei” (inflation targeting), trebuie să se alinieze la politicile monetare ale zonei euro, pentru a evita şocurile produse de schimbările bruşte ale orientării politicii monetare; politica valutară trebuie să permită realizarea cursului real al leului. Deasemenea Banca Centrală trebuie să finalizeze adaptarea acquis-ului comunitar în activitatea bancară şi procedurile de supraveghere şi întărirea independenţei băncii centrale, trebuie să dezvolte sistemul bancar şi ansamblul sistemului financiar pentru a creşte raţionalitatea alocării resurselor şi a asigura politicii monetare canale adecvate de transmisie, trebuie să modernizeze sistemul de plăţi şi să-l conecteze la sistemul European T.A.R.G.E.T.

- Evoluţia inflaţiei, sursa Raport asupra inflaţiei, februarie 2011, BNR