Individualizarea pedepselorNotiune

Individualizarea pedepselor a fost definita in doctrina penala ca fiind acea operatie de adaptare sau dozare a pedepsei in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii si cu persoana infractorului, in asa fel incat pedeapsa sa isi poata indeplini cu maxima eficienta functiile si sa isi rezealizeze scopul.

Formele de individualizare a pedepsei

Individualizarea pedepsei se infatiseaza in urmatoarele trei forme : individualizarea legala, individualizarea judiciara si individualizarea administrativa. Aceste forme sunt corespunzatoare celor trei etape distincte in opera de combatere a savarsirii de fapte penale : etapa incriminarii faptelor, cand se stabileste pedeapsa aplicabila pentru fiecare fapta descrisa de lege; etapa stabilirii raspunderii penale, prin determinarea concreta a pedepsei in vederea aplicarii ei pentru infractiunea savarsita; etapa executarii pedepsei aplicate de instanta judecatoreasca.

A. Individualizarea legala a pedepselor. Un rol hotarator in problema individualizarii il are preocuparea legiuitorului de a consacra si de a asigura, prin insasi elaborarea normelor de drept penal, realizarea principiului individualizarii pedepsei; aceasta preocupare se concretizeaza in urmatoarele operatiuni :a) consemnarea expresa a principiului individualizarii pedepsei ( art. 74 NCP );

b) stabilirea cadrului general al pedepselor aplicabile in sistemul nostru de drept penal ( art. 53 55 NCP), cadrul de pedepse astfel instituit este avut in vedere la stabilirea pedepselor pentru diferitele fapte incriminate in legea penala;c) stabilirea naturii si limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune in parte, considerata cea mai importanta operatie de individualizare legala a pedepsei. Stabilirea naturii si limitelor speciale ale pedepsei priveste nu numai infractiunile in varianta tipica , ci si variantele agravate sau atenuate ale acestora;

d) stabilirea cadrului legal si a mijloacelor legale prin care se realizeaza individualizarea judiciara a pedepsei , cat si cea administrativa. In acest sens, legiuitorul reglementeaza regulile de aplicare a pedepsei in cazul starilor de atenuare ( tentativa, minoritate ), de agravare ( concurs de infractiuni, recidiva, infractiune continuata) si in cazul participatiei penale. In toate aceste stari sau situatii, legea detemina limitele in care pedeapsa poate fi redusa sau sporita de instanta de judecata.

e) prevederea in lege a anumitor circumstante atenuante sau agravante ( circumstante legale). In aceste cazuri, caracterul atenuant sau agravant fiind determinant de lege, circumstantele respective se impun instantei de judecata, care este obligata sa tina seama de ele atunci ele constata in realitate ( instanta nu le poate atribui un alt caracter).B. Individualizarea judiciara a pedepselor. Este de competenta instantei de judecata si consta in stabilirea si aplicarea pedepsei in limitele prevazute de lege in cazul savarsirii unei infractiuni determinate, tinand seama de gravitatea infractiunii savarsite si de periculozitatea infractorului. Pedeapsa astfel stabilita reprezinta un antecedent penal pentru condamnat si este consemnata in cazierul judiciar. C. Individualizarea administrativa a pedepselor. Apartine organelor administrative de executare a pedepselor si se efectueaza in faza executarii pedepsei aplicate, reprezentand ultima etapa in realizarea principiului individualizarii pedepsei. Individualizarea administrativa presupune adaptarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate in raport cu conduita condamnatilor la locurile de executare a pedepselor. Aceasta forma de individualizare poate privi nu numai regimul de executare, dar si durata executarii efective a pedepsei, prin aplicarea dispozitiilor privitoare la liberarea conditionata sau la alte forme de executare ori prin gratiere.

Individualizarea judiciara a pedepselorNotiune

Criteriile generale de individualizare a pedepselor pot fi definite ca fiind acele reguli, principii de care instanta de judecata trebuie sa tina seama la stabilirea si aplicarea pedepsei in cadrul operatiei de individualizare judiciara a pedepsei.

Instanta este singura in masura sa infaptuiasca nemijlocit opera de individualizare a pedepsei, in functie de imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta si de persoana faptuitorului, avand deplina libertate de actiune in vederea realizarii acestei operatiuni. In acelasi timp, data fiind importanta individualizarii pedepsei pentru politica penala a statului nostru, realizarea ei nu trebuie sa fie lasata integral la aprecierea instantei de judecata, ci ea trebuie sa respecte anumite reguli de natura sa orienteze operatia de individualizare. Aceasta conceptie a fost insusita de Codul penal, obligand astfel instanta sa individualizeze pedeapsa, orientandu-se dupa anumite criterii generale.

Criteriile generale de individualizare judiciara prevazute in noul Cod penal

In art. 74 noul C.pen. sunt reglementate criteriile de individualizare judiciara a pedepsei. In temeiul acestui text, stabilirea duratei ori cuantumul pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului , care se evalueaza dupa urmatoarele criterii :

a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;

b) starea de pericol creta pentru valoarea sociala;

c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;

d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;

g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

De aceste criterii se tine seama si la alegerea pedepsei alternative prevazute in norma de incriminare.