CAPITOLUL 15

INDICATORII BILANŢULUI CONTABIL

Marile categorii ale bilanţului trebuie comparate între ele pentru a aprecia echilibrul în finanţare.

Lichiditatea reprezintă abilitatea companiei de a-şi acoperi obligaţiile pe termen scurt.

Fondul de rulment reprezintă capacitatea firmei de a finanţa nevoile prin resurse stabile.

Fondul de rulment este o marjă de siguranţă pentru întreprindere care poate astfel să facă faţă unor probleme cum ar fi falimentul unui client important, reducerea sensibilă a creditului acordat de un furnizor sau să facă faţă unor pierderi fără a intra imediat în criză de lichidităţi.

Mai jos sunt prezentaţi câţiva dintre cei mai utili şi frecvent folosiţi indicatori, ilustrându-se metodele lor de calcul şi explicându-se folosirea lor.

INDICATORUL LICHIDITĂŢII CURENTE

Folosit ca o măsură a capacităţii întreprinderii de a satisface datoriile scadente pe termen scurt, indicatorul lichidităţii curente comparã activele circulante (curente) şi pasivele curente. Oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele circulante.

Se calculează după formula:

Un nivel acceptabil al acestui indicator, este, de regulã, de 2 : 1, indicând cã pasivele curente sunt de douã ori acoperite de activele circulante. Dacă indicatorul este mai mic decât 1,5, compania are deficit de lichiditate, trebuie crescut capitalul permanent. Dacă este mai mare decât 3, societatea comercială are exces de lichiditate, având active nevalorificate. Indicatorul lichidităţii curente trebuie să fie cuprins între 1,5 – 3.

Din punct de vedere al furnizorilor unei companii şi al băncilor, dacă o companie este într-o poziţie financiară dificilă, va începe să-şi plătească mai încet facturile, împrumutând de la bănci sau de la furnizori. Dacă pasivele curente cresc mai repede decât activele circulante, lichiditatea curentă se va reduce, ceea ce înseamnă dificultate pentru firmă.

Din punct de vedere al managementului şi al acţionarilor unei companii, o lichiditate curentă mare înseamnă bani blocaţi în active neproductive, deci stocuri prea mari. Aceasta înseamnă o reducere a profitabilităţii.

INDICATORUL LICHIDITĂŢII IMEDIATE (TESTUL ACID)

Utilizat ca o măsură a capacităţii întreprinderii de a satisface datoriile pe termen scurt, indicatorul lichidităţii imediate ia în considerare numai acele active care se pot vinde şi încasa într-un timp foarte scurt, adică acele active care pot fi transferate rapid în bani.

Activele lichide sunt, în mod normal, definite ca:

disponibilităţi băneşti;

debitori bun – platnici;

bunuri finite (pregătite pentru vânzare).

Se calculează după formula:

sau

Un nivel acceptabil al indicatorului lichidităţii imediate ar fi de 1 : 1, indicând cã pasivele curente sunt acoperite o singură dată de active uşor realizabile. De obicei, acest indicator este situat între 0,7 – 1. Dacă indicatorul este mai mare decât 1, societatea comercială are fonduri imobilizate, pe care ar trebui să le investească, deci trebuie accelerat procesul de producţie. Dacă indicatorul este mai mic decât 0,7, societatea comercială nu are o lichiditate imediată bună, având foarte multe stocuri ce trebuie reduse.

Acest indicator trebuie corelat cu sfera de activitate şi stadiul atins în ciclul comercial. Un nivel ridicat al acestui indicator sugerează aparent, o lichiditate pozitivă, dar poate, de asemenea, sugera o blocare nerentabilă a fondurilor în stocuri greu vandabile, creanţe incerte şi numerar.

Atunci când sumele mari sunt legate de stocuri, lichiditatea curentă poate apărea ca având o valoare corespunzătoare, în timp ce lichiditatea imediată ne arată o problemă potenţială.

FONDUL DE RULMENT

Când sursele permanente ale întreprinderii (capitalul permanent) sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a fondurilor băneşti (activele fixe), aceasta dispune de o marjă de siguranţă sub forma Fondului de rulment (FR). Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finanţare al investiţiilor, poate fi "rulat" pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor. Această utilizare potenţială a determinat şi denumirea de fond de rulment.

a) dacă se iau în calcul elementele din partea de jos a bilanţului, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante, într-un interval mai mic de un an, asupra datoriilor pe termen scurt, exigibile într-un interval mai mic de un an.

FR = Active circulante - Pasive curente

b) dacă se ţine cont de elementele din partea de sus a bilanţului, fondul de rulment reprezintă excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate.

FR = Capital permanent – Active imobilizate

Fondul de rulment va creşte dacă resursele stabile cresc mai mult decât activul imobilizat (fix),

dimpotrivă, fondul de rulment va scădea dacă activul imobilizat (fix) creşte mai mult decât resursele stabile.

Problemă rezolvată

Bilanţul simplificat al unei societăţi comerciale se prezintă astfel:

ACTIV Sumă PASIV Sumă

Activ imobilizat 350.000 Capitaluri proprii 540.000

Stocuri 650.000 Datorii financiare pe termen lung

60.000

Creanţe şi disponibilităţi

1.100.000 Datorii de exploatare 1.500.000

Total Activ 2.100.000 Total Pasiv 2.100.000

Să se determine şi să se interpreteze fondul de rulment.

FR este indicatorul care permite determinarea echilibrului financiar pe baza datelor din bilanţ.

Se poate determina cu ajutorul a două relaţii de calcul:

FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate

Capitaluri permanente = Capitaluri proprii + Datorii financiare pe termen lung = 540.000 + 60.000 = 600.000

FR = 600.000 – 350.000 = 250.000

FR = Active circulante - Pasive curente

Active circulante = Stocuri + Creanţe şi disponibilităţi băneşti = 650.000 + 1.100.000 = 1.750.000

Pasive curente = Datorii din exploatare = 1.500.000

FR = 1.750.000 – 1.500.000 = 250.000

Un FR pozitiv reprezintă o situaţie favorabilă şi semnifică faptul că nevoile permanente se acoperă pe seama capitalurilor permanente. Ca urmare, societatea comercială dispune de o marjă de siguranţă care poate fi utilizată pentru finanţarea necesităţilor generate de activitatea curentă (reînnoirea stocurilor şi creanţelor).

În caz de stagnare sau de diminuare relativă a fondului de rulment, este bine să se facă o examinare atentă a cauzelor acestei evoluţii.

Această diminuare poate proveni mai ales din:

investiţii insuficient finanţate sau finanţate fără a se recurge la credite pentru investiţii, adică prin credite pe termen scurt, ceea ce poate fi periculos;

pierderi repetate sau rentabilitate scăzută; aporturi de capital insuficiente mai ales atunci când întreprinderea se află într-o fază

de creştere rapidă.

Un FR pozitiv reprezintă o situaţie favorabilă şi semnifică faptul că nevoile (necesităţile) permanente se acoperă pe seama capitalurilor permanente. Ca urmare, societatea comercială dispune de o marjă de siguranţă care poate fi utilizată pentru

finanţarea necesităţilor generate de activitatea curentă (reînnoirea stocurilor şi creanţelor).

NECESARUL DE FOND DE RULMENT

Necesităţile de finanţare generate de ciclul de exploatare constituie în general necesarul de fond de rulment (NFR). O întreprindere care îşi cumpără materia primă de la furnizori, o stochează, o prelucrează apoi o vinde clienţilor săi, se confruntă cu decalaje în trezorerie rezultate din termenele de plată, de fabricaţie şi de stocare diferite.

În bilanţ, regăsim necesităţile de finanţare în activul de exploatare (stocuri, creanţe, clienţi) iar resursele în pasivul de exploatare, soldul acestora fiind de fapt necesarul de fond de rulment (NFR).

ACTIV DE EXPLOATARE NFR

PASIV DE EXPLOATARE

NFR se calculează pe baza bilanţului conform relaţiei:

NFR = Active în exploatare – pasive (datorii) în exploatare = (Active circulante – active circulante băneşti) – (pasive curente – credite pe termen scurt) = (stocuri + active circulante în decontare) - (pasive curente – credite pe termen scurt)

NFR > 0 înseamnă excedent de active în exploatare şi deficit de pasive în exploatare. Poate fi considerată o situaţie normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.

NFR < 0 înseamnă excedent de pasive în exploatare şi deficit de active în exploatare. Evidenţiază un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor, pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor şi urgentarea plăţilor.

Problemă rezolvată

Bilanţul financiar al unei societăţi comerciale se prezintă la finele unei perioade de gestiune astfel:

ACTIV Sumă PASIV Sumă

Activ imobilizat 150.000 Capitaluri proprii 200.000

Stocuri 220.000 Credite pe termen lung 150.000

Creanţe 580.000 Datorii de exploatare 730.000

Disponibilităţi băneşti 130.000

Total Activ 1.080.000 Total Pasiv 1.080.000

Să se determine şi să se interpreteze NFR şi TN.

Rezolvare

NFR = Active în exploatare – Pasive în exploatare = Alocări ciclice - surse ciclice = (stocuri + creanţe) - datorii de exploatare

NFR = (220.000 + 580.000) – 730.000 = 70.000 > 0

NFR pozitiv înseamnă că firma are excedent de active în exploatare şi deficit de pasive în exploatare.

NFR pozitiv este considerată o situaţie normală pentru o societate comercială, dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea de finanţare a activităţii de exploatare.

TN = FR – NFR

Se determină FR cu ajutorul celor două relaţii de calcul.

FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate = (200.000 + 150.000) – 150.000 = 200.000

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt = (220.000 + 580.000 + 130.000) – 730.000 = 200.000

TN = FR – NFR = 200.000 – 70.000 = 130.000

sau TN = Active circulante băneşti – credite pe termen scurt = 130.000 – 0 = 130.000 > 0, ceea ce înseamnă excedent monetar.

O trezorerie netă (TN) pozitivă semnifică un excedent de finanţare pe care o întreprindere îl înregistrează ca urmare a desfăşurării unei activităţi eficiente şi demonstrează starea de echilibru financiar.

Acest excedent de finanţare se va regăsi sub forma disponibilităţilor băneşti, în conturi bancare şi în casă.

Cauzele fundamentale ale variaţiei necesarului de fond de rulment:

Politica comercială; care sunt termenele de plată acordate clienţilor, se observă că necesitatea de a vinde mai mult trece prin acordarea unor condiţii de plată mai avantajoase ca termene clienţilor.

Politica de aprovizionare; întreprinderea, în funcţie de poziţia de pe piaţă, poate negocia condiţiile în privinţa termenelor de plată.

Politica de organizare a producţiei; constituirea unui stoc important, pentru a profita de condiţii de preţ avantajoase, etc.

CAUZE DE DIMINUARE CAUZE DE CREŞTERE

Reducerea stocurilor

Reducerea creanţelor clienţi

Creşterea datoriilor la furnizori

Creşterea stocurilor

Creşterea creanţelor clienţi

Reducerea datoriilor la furnizori

Dacă fondul de rulment este mai mare decât necesarul de fond de rulment, trezoreria netă va fi pozitivă, deci excedentară.

În caz contrar, trezoreria va fi negativă. Fondul de rulment va fi deci insuficient pentru finanţarea necesarului de fond de rulment, iar întreprinderea va trebui să recurgă la credite bancare pentru funcţionare.

TREZORERIA NETĂ

Trezoreria reprezintă cuantumul mijloacelor băneşti de care dispune întreprinderea la un moment dat.

Trezoreria netă reprezintă un indicator privind echilibrul financiar şi capacitatea de plată.

Diferenţa dintre FR şi NFR reprezintă trezoreria netă (TN).

TN = FR – NFR

TN = Disponibilităţi băneşti – datorii financiare pe termen scurt

sau TN = Active circulante băneşti – credite pe termen scurt

Aşa cum bilanţul este fotografia situaţiei financiare a întreprinderii la un moment dat, trezoreria netă ne dă o imagine parţială a nevoilor de finanţare pe termen scurt. În realitate trezoreria are fluctuaţii zilnice şi banca poate cunoaşte situaţia prin intermediul soldurilor conturilor curente ale întreprinderii.

Se poate spune că întreprinderea dispune de două mijloace pentru finanţarea NFR: fondul de rulment şi trezorerie netă.

Trezoreria netă va fluctua în funcţie de variaţiile FR şi al NFR, şi implicit de elementele de structură ale acestora.

Trezoreria netă pozitivă semnifică excedent monetar, demonstrând starea de echilibru financiar. Dacă trezoreria netă este pozitivă (FR > NFR), atunci excedentul de finanţare, expresie a desfăşurării unei activităţi eficiente, se va regăsi sub forma disponibilităţilor băneşti, în conturi bancare şi în casă.

Astfel, întreprinderea dispune din abundenţă de lichidităţi care îi permit, atât rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cât şi efectuarea diverselor plasamente eficiente şi în deplină siguranţă pe piaţa monetară şi/sau financiară. Se poate vorbi, în acest caz, de o autonomie financiară pe termen scurt.

Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciţii succesive demonstrează o rentabilitate economică ridicată şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei întreprinderii pe piaţă.

Trezoreria netă negativă (FR < NFR) semnifică deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt, adică un dezechilibru financiar, la încheierea exerciţiului contabil. Această situaţie evidenţiază dependenţa întreprinderii de resursele financiare externe. Situaţia în care lichidităţile sunt insuficiente pentru rambursarea creditelor pe termen scurt, limitează autonomia financiară pe termen scurt.