india
TRANSCRIPT
La originile civilizaţiei indiene se află civilizaţia Indus, după denumirea fluviului pe cursul căruia este localizată. La fel ca Egiptul şi Mesopotamia, a fost una fluvială cu o agricultură bazată pe irigare. Ea se constituie în mileniul al III-lea î.Hr. avînd ca fondatori triburile dravidienilor. Arheologii au descoperit cîteva sute de aşezări atribuite civilizaţiei Indus, printre care se evidenţiază Mohenjo-Daro şi Harappa. Acestea impresionează prin rigoarea planificării urbanistice şi tehnica construcţiilor: străzile pavate cu lespezi de piatră, casele din cărămidă arsă cu 2-3 etaje, sistem de canalizare. Majoritatea populaţiei se îndeletnicea cu agricultura, meşteşugăritul, iar negustorii au stabilit legături comerciale cu regiuni îndepărtate. Astfel, sigilii cu scrierea proprie acestei civilizaţii, nedescifrate pînă în prezent, au fost descoperite în Asia şi Mesopotamia. După 1700 î.Hr. civilizaţia Indus decade, iar valea Indusului îşi pierde statutul de centru cultural.
Către mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în India de Nord-Vest pătrund popoarele de agricultori ale arienilor, care s-au amestecat cu populația autohtonă. Aceştia se delimitează de populaţia locală prin limbă, religie şi structura socială. Perioada cuprinsă între secolele XV–VI î.Hr. este de obicei numită India vedică, deoarece singurele izvoare pentru cunoaşterea acestei epoci sînt vedele, cărţile sacrale ale arienilor. Societatea este strict împărţită în patru caste, varne, apartenenţa la care era de la naştere, iar trecerea în altă castă era imposibilă.
Secolele VI–III î.Hr. reprezintă epoca apariţiei şi răspîndirii religiei budiste. În acea epocă pe teritoriul Indiei existau circa douăzeci de state mari. Către secolul al IV-lea î.Hr. statul Magadha dobîndise supremaţia, iar oraşul Pataliputra pentru şase secole va rămîne capitala statelor indiene. Primul stat indian, care a cuprins aproape întreaga Peninsulă Hindustan, în afară de extremitatea sudică, e cel al dinastiei Maurya (322–185 î.Hr.). Ţările încorporate de Imperiul Maurya alcătuiau cîteva provincii vaste. Apogeul puterii politice şi al realizărilor culturale este atins pe timpul regelui Aşoka, după moartea căruia acest stat începe să se destrame.
Destrămarea Imperiului Maurya a permis înflorirea a numeroase regate. În secolul al IV-lea d.Hr, cea mai mare parte a Indiei este din nou reunită sub o unică autoritate, Imperiul Gupta, cunoscînd pentru o perioadă de 200 de ani o epocă de prosperitate. Perioada dinastiei Gupta este considerată epoca de aur a culturii indiene. Cu această perioadă se încheie istoria Indiei Antice, după care urmează o epocă confuză, de invazii.
Civilizaţie din India antică distrusă de deflagraţii nucleare cu zeci de mii de ani în urmă?!
Cu speranţa că lectura acestui material vă va oferi un moment de reflecţie, tihnă şi linişte faţă de evenimentele de o intensitate cu totul ieşită din comun la care asistăm, de zbuciumul social şi spiritual, în contra-pondere cu ofensiva mediocrităţii, mitocăniei, prostului gust şi nonvalorii.
În trecutul preistoric al omenirii au existat civilizaţii dezvoltate în toate regiunile Terrei. Unele dintre acestea sunt evocate fie în legende, mituri, scrieri şi texte religioase ulterioare acestor civilizaţii ce descriu evenimentele, fie pe cale orală.
Alte epoci din evoluţia umanităţii rezultă că au existat din documente, înscrisuri originale din periadele respective ce dăinuie până în zilele noastre precum/mai ales din cercetări şi descoperiri arheologice.Prima organizare a civilizaţiei protoistorice omeneşti ar fi început acum 34.500 de ani – calculaţi în anul 1970 ( în urma unui calcul făcut de preotul egiptean Manethon din sec.III î.e.n. privind existenţa primei dinastii divine). Calendarele egiptean, asirian, indian şi maya pornesc numărătoarea de la epoca marilor evenimente catastrofale din sistemul nostru solar cunoscute sub numele generic de p o t o p; toate calculele calendarelor amintite au un început ce se situează între anii 11,542 î.e.n. (calendarele egiptean şi asirian) şi 11,653 î.e.n. (calendarele indian şi maya). Această extraordinară suprapunere în timp a civilizaţiilor dezvoltate la mari depărtări una de alta, fără a avea posibilitatea influenţei reciproce, fundamentează ipoteza existenţei unor cunoştinţe ce depăşesc nivelul de atunci al oricărei societăţi, cunoştinţe ce le-au fost date de extratereştri.
Existenţa unor civilizaţii avansate / dezvoltate în mileniile IV – III î Ch sunt consemnate în:
-- Surse paraistorice cum sunt miturile; simbolurile; calendarele criptice (rituale) egiptean, asirian, indian şi mayas la care se adaugă ca dovezi spirituale: Vechiul Testament, Biblia, Talmudul, vechile scrieri budiste, incaşe, aztece, sumeriene, chineze etc. care au aceiaşi idee comună de începuturi ale credinţei stirpei lor.
- Mitologia greacă şi romană, legendele, miturile consemnate în scrierile anticilor, în Vechiul Testament, Biblie (consemnate ca Apocalipse), Coran, Talmud, Mahabharata şi Ramayana
(epopei sanscrite – India – din sec. IV î. Ch.), vechile scrieri budiste, incaşe, aztece, sumeriene chineze, au aceiaşi idee comună referitoare la începuturile existenţei strămoşilor lor.
Un element comun scrierilor şi legendelor scrise şi orale îl constituie descrierea unor catastrofe planetare, catastrofe ce pot fi naturale – ciocnirea pământului de către asteroizi, comete, alte corpuri cereşti, dar şi provocate de vizitatorii Pământului din motive rămase necunoscute. În acest din urmă caz se regăsesc Sodoma (situată, potrivit legendei biblice în sud-vestul Mării Moarte) şi Gomora, a căror distrugere descrisă de Biblie poate fi urmare unor conflicte galactice.
Distrugerea Sodomei şi Gomorei , fapt descris de Biblie, este atribuită de savantul rus prof. Agrest producerii unei explozii termonucleare anunţată. Tektitele, substanţe asemănătoare sticlei care se găsesc în deşertul Libiei, conţin izotopi radioactivi de aluminiu şi beriliu şi au cel puţin un milion de ani de când s-au format, în condiţii de temperaturi foarte înalte şi de radiaţii puternice.
- dovezi materiale, printre altele, sunt marile enigme ale civilizaţiei:piramidele, construcţiile uriaşe de tip „bază spaţială” din deşertul peruan, terasa de la Baalbek ( munţii Antiliban), desene rupestre, coloana din Kutub aflată în curtea templului mare din Delhi (India), veche de 4000 ani, făcută din piese de fier sudate desăvârşit . Până în prezent coloana nu prezintă nici o urmă de alterare sau ruginire, rămânând tot timpul inoxidabilă;
Există şi au existat pe Terra mari anomalii geologice care, până în prezent nu au putut fi explicate, elucidate prin / de teoriile clasice cunoscute, cu toate strădaniile oamenilor de ştiinţă. Aceste fenomene geologice neexplicate, presărate în timp şi spaţiu de-a lungul evoluţiei planetei Pământ, sunt consemnate a fi petrecute începând din perioada protoistorică în marile cărţi ale omenirii (Biblie, Coran, Ramayana etc.) cât şi in istoriografia modernă şi contemporană care consemnează inclusiv anomaliile petrecute în contemporaneitate.
- În Pakistan se găsesc ruine ale unor oraşe mari şi complexe care se atribuie a fi fost ale Imperiului Rama, care s-a dezvoltat acum aproximativ 17.000 de ani; acest imperiu a existat cu câteva mii de ani după presupusul început al civilizaţiei atlante. Se presupune că a existat un război între Civilizaţia Atlantă şi Imperiul Rama în care s-au folosit arme nucleare. Drept dovadă s-a invocat un episod din poemul naţional indian Mahabhara în care se descrie „un uriaş mesager al morţii care a transformat în cenuşă întreaga rasă”; „un singur proiectil având puterea întregului univers”, „după câteva ore toată hrana era infectată”. La Mohenjondaro, unul din oraşele Rishi ale Imperiului Rama, excavaţiile arheologiice au scos la iveală schelete care zăceau pe străzi ca şi cum un dezastru apocaliptic s-ar fi abătut peste oraş, schelete radioactive, cele mai radioactive resturi umane de la tragedia de la Hiroşima !
Primele trei mari civilizaţii umane au fost:
- prima civilizaţia Sumer, în jurul anilor 3800 î.Ch. în Mesopotamia inferioară;
- civilizaţia egipteană ce a apărut în jurul anilor 3200 î.Ch. în valea Nilului - deci cu aproape jumătate de mileniu după civilizaţia sumeriană;
- civilizaţia indo – europeană – în valea Indului (Asia de sud) ce a apărut cu circa o mie de ani după înflorirea civilizaţiei sumeriene.
Civilizaţiile din zona Nilului şi cea din regiunea Indului nu numai că erau legate de cea sumeriană, ci, de fapt, ambele îşi aveau leagănul în Sumer, aşa cum atestă textele antice precum şi descoperirile arheologice, susţine Z. Sitchin.
CIVILIZAŢIA INDO –EUROPEANĂ [ a Văii Indusului ]
Începând cu anul 7000 i Hr., primii indieni se grupeaza in state in nordul Indiei antice (Pakistanul actual). Crescători de animale ei sunt totodata meşteşugari indemanatici; utilizând roata olarului producând ceramica. Prin anul 2400 i Hr., îşi clǎdesc de-a lungul fluviului Indus, mari oraşe înconjurate de metereze, ca:Mohenjo-Daro şi Harappa. Clădirile lor din cărămizi sunt alineate de-a lungul unor străzi care se întretaie în unghi drept. Un sistem perfecţionat de canalizare permite alimentarea lor cu apă curentă. Datorită săpăturilor arheologice efectuate in aceste oraşe, se cunoaşte destul de bine viaţa locuitorilor lor. Se ştie că făceau negoţ cu Mesopotamia şi foloseau un sistem de scriere. In schimb nu se cunosc motivele dispariţiei aceste civilizaţii numita "Civilizaţia Indusului" in anul 1500 in.e.n
Civilizaţia Indusului a apărut în mileniul III î.Hr., pe valea fluviului Indus. Au luat naştere oraşele Mohenjo-daro şi Harappa.
Exista multe locuri pe Pamint ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro („Muntele Mortilor“), oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut.Situat, astazi, pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinind asa-numitei civilizatii Harappa , cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indusului. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care, dupa 12 ani de cercetari, a publicat, in 1979, o carte cu titlul „Distrugere Atomica – 2000 i.Hr.“, volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfirsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.Priveliste macabraPovestea extraordinara a Muntelui Mortilor porneste de la descoperirea primelor ruine si arata ca, o data cu scoaterea la lumina a vestigiilor vechii asezari, arheologii s-au pomenit in fata unui crater cu un diametru de aproape 50 de metri, in interiorul caruia totul, inclusiv piatra, este topit sau cristalizat ca si cum ar fi fost pirjolit de o temperatura uriasa. La marginea acestui crater, caramizile sint topite si sudate intre ele pe partea dinspre locul presupusului impact. Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost pirjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul .
Sute de scheleteZona devastata se intinde pe o arie avind diametrul de trei kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra care au dat mult de gindit arheologilor, pina cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriasa temperatura. Atunci cind excavatiile au ajuns la nivelul strazilor, arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra. In pozitii care dintre care mai stranii, au fost gasite sute de schelete.
Civilizatie avansataDescoperirile de la Mohenjo Daro nu sint nicidecum singulare. Aceleasi scene apocaliptice se intilnesc si in orasul vecin, Harappa , unde, de asemenea, s-au gasit schelete pe strazi. Sapaturile arheologice le-au permis cercetatorilor sa afirme ca civilizatia Harappa era foarte avansata. Orasele din regiune sint construite dupa un plan riguros, cu strazi drepte ce se intretaie perpendicular. Casele au sofisticate sisteme de canalizare, superioare celor ce pot fi intilnite in prezent in multe orase ale Indiei si Pakistanului. Cine au fost insa intemeietorii acestor orase, nu se stie.
Nivel ridicat de radioactivitateIn comunitatea stiintifica exista o nesfirsita dezbatere privind vechimea civilizatiei Harappa . Metodele traditionale cu radio-carbon au aratat ca uinele dateaza cam din anul 2500 i.Hr., dar, luind in calcul efectele unei presupuse explozii nucleare, riscul unei erori este foarte mare. Unii autori avanseaza ideea ca razboiul nuclear care a distrus aceste civilizatii a avut loc acum 8.000-12.000 de ani. Cazul a fost studiat in secolul trecut de mai multi savant sovietici, care au descoperit ca scheletele au un nivel ridicat de radioactivitate. Intr-una din aceste locatii a fost gasit un schelet cu un grad de radioactivitate de 50 de ori mai mare decit cel normal.
O alta marturieUn strat de cenusa radioactiva a fost descoperit si in apropierea orasului Rajasthan din India , unde, din aceasta cauza, proiectul de construire a unui nou cartier a fost suspendat. De altfel, orasul in sine are o nedorita faima in ceea ce priveste incidenta cazurilor de cancer si de copii ce vin pe lume cu diverse malformatii. O alta marturie peste timp a unui razboi nuclear in India antica este uriasul crater Lonar, situat la citeva sute de kilometri de Bombay si avind un diametru de 2.154 de metri. In intreaga zona nu exista nici un fel de resturi ale vreunui meteorit si, potrivit savantilor, Lonar este singurul crater intr-un strat de bazalt, roca fiind supusa unui soc intens, cu o presiune mai mare de 600.000 de atmosfere, in stare sa modifice insasi structura sa. Semne ale unui razboi devastator din antichitate pot fi intilnite si in alte colturi ale lumii, printre care enigmaticul desert de sticla libian, situat in apropierea platoului Saad.
Sticla verdeCind prima bomba atomica a explodat in New Mexico , datorita caldurii extraordinare, nisipul desertului s-a transformat in sticla verde. In secolul trecut, mai multe descoperiri arheologice, din diferite zone ale globului, au scos la iveala si alte straturi de astfel de sticla. Vechi insa de mii de ani. Descoperit in 1932 de arheologul Patrick Clayton, desertul de sticla se intinde pe o arie foarte larga, masurind 130 de kilometri in lungime. Latimea ajunge pe alocuri la 53 de kilometri. Numele sau provine de la faptul ca intinderea arida este presarata cu bucati de sticla, de o puritate incredibila, proportia de siliciu fiind de 98%. Un articol aparut in iulie 1999 in revista britanica New Scientist“ a demonstrat ca deja faimoasa Sticla din Desertul Libian (SDL) este cea mai pura astfel de substanta de pe planeta.
Unelte si podoabePeste 1.000 de tone din acest material se intind pe o suprafata de sute de kilometri. Unele bucati sint de dimensiuni mari, cintarind pina la 30 de kilograme, dar cele mai multe sint mici, semanind cu niste cioburi, ca si cum o sticla uriasa ar fi fost sfarimata de o forta colosala. In limbaj stiintific, cioburile verzi sint numite tectite. Provenienta lor este un subiect de aprinse dezbateri. Sticla este cu certitudine extrem de veche. Astfel, se stie ca vinatorii preistorici isi confectionau din acest material diferite unelte ascutite. Un scarabeu sculptat in sticla verde a fost descoperit in mormintul lui Tutankhamon.
Nici o explicatieTeoria propusa de o parte a comunitatii stiintifice este ca sticla e rezultatul impactului cu un corp cosmic. Exista insa serioase probleme cu aceasta teorie. De ce nu exista nici un crater de
impact? O intrebare ramasa pina astazi fara raspuns. Nici macar sondarile la mare adincime cu ajutorul ultimelor tehnologii nu au reusit sa gaseasca urma vreunui crater. Mai mult, sticla verde este prea pura pentru a fi rezultatul unui impact atit de brutal. Se poate, deci, ca un antic razboi nuclear sa fi creat toate aceste urme? Nimeni nu poate da un raspuns. Pe cit de neverosimila pare teoria, pe atit de multe dovezi pun oamenii de stiinta in imposibilitatea de a o combate.
„Radacinile“ de sticlaExperimentele atomice din New Mexico , de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, au aratat faptul ca o deflagratie atomica topeste siliconul din nisip si transforma suprafata pamintului in sticla. Fulgerul poate si el transforma citeodata nisipul in sticla, dar formele lasate au intotdeauna forma unei radacini. Ramificatiile acesteia patrund in adincime. Astfel, paturile de sticla verde nu pot fi puse in nici un caz pe seama acestui fenomen natural.
Misterul tectitelorDezbaterile nascute in sinul comunitatii stiintifice de problema tectitelor au fost rezumate intr-un articol publicat in august 1978 in revista „Scientific American“. Aici, un reputat cercetator american a incercat sa formuleze o teorie plauzibila care sa explice existenta misteriosului strat de sticla verde. „Cea mai probabila sursa a sticlei verzi este Luna. Daca tectitele provin de pe Luna inseamna ca pe satelitul pamintului a existat cel putin un vulcan care a erupt in ultimii 750.000 de ani. Cred ca teoria vulcanului lunar este singura posibila si ma simt fortat sa o accept“, scria John O’Keefe, autorul articolului.
Secretul lui OppenheimerSeful Proiectului Manhattan, prin care SUA a construit cele doua bombe nucleare ce au distrus orasele Nagasaki si Hiroshima , cercetatorul J. Robert Oppenheimer, a adaugat si el o umbra de mister peste deja faimoasa sticla verde. Intr-un interviu pe care l-a acordat imediat dupa ce a asistat la primul experiment atomic, cercetatorul a citat din Bhagavad Gita: „Acum am devenit Moartea, Distrugatoarea de Lumi“. Cu alta ocazie, intervievat la Universitatea Rochester, la sapte ani dupa istoricul experiment, si intrebat daca acela a fost primul experiment atomic din istorie, replica sa a fost: „Pai, da, in istoria moderna“.
O civilizatie disparutaMultiple dovezi arata ca civilizatia vechilor indieni este veche de zeci de mii de ani. Cu toate acestea, pina in 1920 majoritatea expertilor era de acord ca originile civilizatiei indiene ar trebui cautate undeva in jurul secolului al IV-lea i.Hr. Aceasta teorie a fost spulberata insa de descoperirea ruinelor unor orase precum Harappa, Mohenjo-Daro („Muntele Mortilor“), Kot Diji, Kalibanga sau Lothal. Arheologii nu stiu nici astazi cine sint cei ce au construit aceste orase, dar incercarile de a data ruinele (cunoscute acum drept Civilizatia Vaii Indusului“) au produs cifre ce se invirt in jurul anului 2500 i.Hr. Multi oameni de stiinta cred ca acestea sint ramasitele Imperiului Rama, descris in anticile textele Mahabharata si Ramayana. Aceste texte descriu si un razboi nimicitor purtat de imperiu impotriva unui dusman extrem de puternic. Textele povestesc despre armele ucigatoare folosite in conflict: mingi uriase de foc ce puteau distruge un intreg oras, „Stralucirea lui Kapila“ ce putea
transforma 50.000 de soldati in cenusa instantaneu si sulite zburatoare ce puteau distruge si cele mai rezistente forturi.
Filosofia in India Antica
In India antica se considera ca filosofia incepe o data cu Uponisoe care sunt comentarii la Vede. Vedele sunt carti stravechi ale religiei brahmanice si consta in culegeri de imnuri, rugaciuni, vrai. Ele sunt documentare inestimabile ale culturii universale. Uponisodele pun in evidenta existenta a doua orientari filosofice. O tendinta spiritualista dupa care realul este determinat de un principiu spiritual suprem principiul lui BRAHMAN si o tendinta realista dupa care realitatea este determinata de elementele de natura materiala, reprezentarea acestei tendinte este filosofia Hardalake, carew este primul filozof al lumii.
Uponisodele contin elemente importante de filosofie, una din filosofiile importante din secolul IV – V este Budismul (Buddha). Budismul este o filosofie dar si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica sau atestat. Din argumentele pro si contra a dus o dubla ipostaza mai intai ca religie iar apoi ca filosofie. Budismul este legat de numele printului SIDDHARTHA din familia SOKYA, a primit numele de BUDDHA care inseamna iluminatul. Siddhartha era un print dintr-o familie nobila care impresionat de suferintele oamenilor la varsta de 29 de ani a parasit familia, bogatia si s-a retras in pustiu unde a stat timp de 7 ani ducand o viata de ascet consacrata meditatiei.
In jurul acestei personalitati s-au creat legende. Budda a descoperit sensul profund al vietii. Descopera ca trasatura fundamentala a existentei umane este suferinta. Ajunge la descoperirea celor 4 adevaruri. Adevarul despre existenta suferintei, despre nasterea suferintei, despre nimicirea suferintei, despre calea ce duce la nimicirea suferintei. Din acel moment BUDDHA incepe sa-si propovaduiasca filosofia sa dar abia dupa 300 de ani regele ASOKA ii recunoaste statutul oficial al acestei filosofii, ridica temple si monumente in locurile legate de viata si activitatea lui BUDDHA. Cea mai importanta carte a budismului se numeste TRIPITAKA care guverneaza lantul reincarnarilor. Orice fiinta umana este condusa de la o renastere la alta prin nesfarsite suferinte. Moartea nu-l elibereaza pe om de suferinte pentru ca dupa moarte urmeaza o alta nastere. Reincarnarea este in functie de faptele omului, incat oamenii pot trece dupa moarte in existenta ca animale, plant, spirite si chiar zeitati. Cea mai inalta treapta a reincarnarii o reprezinta existenta de tip uman pentru ca numai in aceasta existenta este posibila aflarea adevarului si atingerea treptei de iluminat. Importanta este ideea ca omul poate rupe lantul reincarnarilor chinuitoare prin propriile sale eforturi constiente si poate dobandinirvana, acea stare de beatitudine opusa instabilitatii. Omul ajungand la adevar isi anihileaza dorintele, pasiunile si dobandeste o stare echivalenta cu nirvana, stare de liniste.
Pentru budism lumea inconjuratoare este o permanenta curgere de forme, lumea nu-i ordonata, ci o lume care se formeaza mereu, este miscare, ea devine, nu exista, totul se modifica necontenit, trece de la starea de nonexistenta la existenta. Ceea ce se modifica nu este lumea ca atare, nu sunt lucrurile reale, budistii vad miscarea lumii si nu lumea in miscare, budistii participa emotiv la acea miscare, ei o deplang, o simt ca o inconstanta, ca o nesiguranta, de aicea reiese conceptia pesimista asupra lumii. Visul budistului este de a se situa deasupra evolutiei in care se gaseste, sa depaseasca aceasta transformare, iar idealul este dobandirea nirvanei.
Conceptia despre nirvana ca si filosofia budista in general a influentat intreaga cultura europeana. Influentele se resimt la marii poeti, artisti. Conceptia pesimista o regasim in filosofia lui SCHOPENHAUER. Marele poet Eminescu a cunoscut filosofia budista direct prin incercarea de a traduce lucrari budiste iar indirect citind prelucrari din filosofia budista. Astfel in opera
eminesciana gasim adesea numele lui Buddha fata de care se exprima cu admiratie. Gasim termeni din filosofia budista, gasim idei foarte apropiate de filosofia budista.
Cercetatoarea Amita Bhose care si-a dat doctoratul cu lucrarea “Eminescu si India” in capitolul VI al acestei lucrari face analiza aproape a tuturor poeziilor lui Eminescu de inspiratie budista.
In afara de ceea ce afirma autoarea exagerand lucrurile cert este ca sunt poezii in care gasim aceste influente.
India si Mesopotamia in Antichitate
In India primii oameni s-au asezat in N, intre fluviul Indus, de la care se trage numele tarii, si Gange.Acolo s-a dezvoltat o civilizatie la fel de straveche si inflorioare ca Egiptul sau Mesopotamia.India antica acopera teritoriile pe care se afla in prezent India,Pakistan si Bangladesh. Mai multe civilizatii s-au dezvoltat in Antichitate, fara sa reuseasca sa stapaneasca acest ansamblu care, fiind atat de vast, este desemnat adesea sub numele de "Coninentul Indian".
Cotropita cu regularitate prin frontiera ei nordica, India n-a construit aproape niciodata un imperiu unificat; numai 2 dinastii Maurya si-apoi Gupta, au ajuns sa domneasca aproape in intreaga tara.
Orasele de pe IndusIncepand cu anul 7000 i Hr., primii indieni se grupeaza in state in N Indiei antic (Pakistanul actual).Crescatori de animale ei sunt totodata mestesugari indemanatici; utilizand roata olarului producand ceramica.Prin anul 2400 i Hr., isi cladesc de-a lungul fluviului Indus, mari orase inconjurate de metereze, cum ar fi: Mohenjo-Daro si Harappa.
Cladirile lor din caramizi sunt alineate de-a lungul unor strazi care se intretaie in unghi drept. Un sistem perfectionat de canalizare permite alimentarea lor cu apa curenta.Datorita sapaturilor arheologice efectuate in aceste orase, se cunoaste destul de bine viata locuitorilor lor. Se stie ca faceau negot cu Mesopotamia si foloseau un sistem de scriere. In schimb nu se cunosc motivele disparitiei aceste civilizatii numita "CivilizatiaIndusului" in anul 1500 i Hr.
Arienii si sistemul castelelorIn momentul in care dispare civilizatia Indusului, niste triburi venite din Persia (Iranul actual), Arienii cotropesc N Indiei unde se stabilesc.Aceste populatii cu pielea mai deschisa la culoare decat a dravindienilor, au o civilizatie pe care majoritatea popoarelor Indiei o adopta incetul cu incetul.Dravindienii raman insa majoritari in S Indiei pana in zilele noastre.
Odata cu arienii se impune si sistemul de impartire a societatii pe caste. Prin nastere fiecare om apartine unei caste, grup social pe care n-o poate parasi. Exista peste 100 de caste care corespund unor meserii. Ele pot fi grupate in trei categorii:casta brahamanilor cei care se roaga si provaduiesc invatatura,Ksa Triya casta razboinicilor, Vaisya si Sudra, castele celor care muncesc cu mainile.Timp de peste 1000 de ani, arienii isi intind stapanirea spre S si spre V. La N, ei nu pot totus tine piept unor noi cu ceritori.
Imperiul lui AsokaNordul Indiei este cucerit de regele Persiei, Darius in sec. al VI-lea i Hr, apoi de regele grec, Alexandru Macedon, la inceputul sec. al IV-lea i Hr.Cativa ani mai tarziu, grecii sunt alungat la randul lor de un suveran indian, Ciandragupta Maurya. Acum se intemeiaza dinastia Maurya (prin anul 320 i Hr.), prima mare dinastie indiana.
Incetul cu incetul, membrii dinastiei Maurya isi intind dominatia asupra intregii Indii, cu exceptia Sudului.Cel mai renumit dintre dintre regii Maurya este Asoka, rege care urca pe tron in anul 269 i Hr. El se converteste la budism, religie fondata in India in sec. al V-lea i Hr., Incurajand expansiunea ei. Contribuie la dezvoltarea tarii, porunceste sa se consttruiasca drumuri si "spitale".Domnia sa este mult mai bine cunoscuta decat a celorlalti regi, intrucat el a pus sa se graveze textul hotararilor sale (edicte) pe stanci ori pe stalpi mari de piatra care au fost descoperiti in intreaga Indie.
Regatele RazboiniceDupa moartea lui Asoka in anul 232 i Hr., urmasii sai nu au putut impiedica impartirea imperiului sau.Dinastia Maurya se rastoarna prin anul 185 i Hr. India va ramane divizata in mai multe regate timp de aproape 5 veacuri. Nordul tarii este cotropit in mai multe randuri, intai de sciti, apoi de nomazii Kusani veniti di Asia Centrala. Abia in sec. al IV-lea i Hr., un nou rege din N Indiei, Candragupta I, intemeiaza dinastia Gupta.Aceasta unifica India pana la navalirea hunilor, popor venit din Asia Centrala in scolul urmator.
MesoptamiaIn Mesopotamia, (tara dintre cele 2 fluvii), se naste una dintre cele mai vechi civilizatii ale lumii. Sumerul este regiunea unde, prin anul 3100 i Hr., apar primele texte scrise.
Mesopotamia este o regiune vasta, cu sol manos, care se intinde pe teritoriul unde sunt asezate in prezent Iranul si Siria. Incepand cu anul 3500 i Hr., centrul acestei regiuni, Akkaadul, este ocupat de semiti, veniti din N-V. In S, in apropiere de Golful Persic, in Sumer, s-a stabilit un popor despre a carui origine nu se stie prea mult si care poarta numele de sumerieni. Inca din anul 2800 i Hr., sumerienii cladesc orase.
Fiecare oras isi are zeul si legile proprii ; se numesc orase state.Sunt cotropite de diferite popoare, printre care si cele din Akkaal, care intemeiaza imperii.Aceste imperii dispar in anul 539 i Hr., cand persii, veniti din Iranul actual cuceresc Mesopotamia.