1/766 INDEX TEMATIC M-Z Maica Domnului/ Ce poate face Dumnezeu cu puterea, face Maica Domnului cu rugăciunea. (Sfinţii Părinţi) Nu am văzut vreodată o imagine mai frumoasă decât aceea a unui bătrânel de la ţară, care se închină la icoana Maicii Domnului. (Petre Ţuţea) O! Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi, dă-ne mângâiere şi nouă celor ce suntem în necazuri, că afară de Tine, altă scăpare nu avem. Tu singură eşti mij- locitoarea bucuriei noastre şi, ca Maica lui Dumnezeu şi Maica Milostivirii, stând înaintea Pres- tolului Prea Sfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă că nimeni din cei ce se roagă Ţie cu credinţă nu este ruşinat. Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei Tale şi cu lacrimi ne rugăm Ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noas- tră întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica bucurie, întru Împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeuui nostru. Amin! (Rugăciune către Maica Domnului) Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi

vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14) Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti? Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaş- terea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen) Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele

care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)

Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvân- tată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dum- nezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria că- tre înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Du- hul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dum- nezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1.28-38) Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43) Majoritatea celor care vor călca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica să ţină ritmul cu pasul celor mici.

(Hans Christian Andersen) Majoritatea persoanelor îşi irosesc sănătatea pentru a face avere apoi pentru a o avea înapoi. (A. J. Reb Materi) Majoritatea/ Cel mai periculos duşman al adevărului este majoritatea compactă. (Henrik Ibsen) E dureros că majoritatea oamenilor au o mentalitate de plângăcioşi, nu de luptători. … Iubirea creş- tină e altoită pe lemnul crucii, e străină de orice văicăreală. Îndemnul Sfântului Antonie cel Mare: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, ar trebui citit în această cheie: Dacă vrei să cunoşti iubirea dumnezeiască, înaltele stări contemplative, nu te mai căina, nu te mai văicări, nu

2/766 doar pentru lucrurile din trecut, ci nici pentru cele din prezent şi nici pentru cele ce vor urma în celelalte zile ale vieţii tale. (Părintele Dan Popovici, Mânăstirea Sfântul Vasile

cel Mare, Someşul Cald ) E mare lucru să ştii să-ţi trăieşti viaţa. Majoritatea oamenilor doar există. (Oscar Wilde) Femeile sunt o majoritate tratată ca o minoritate. (Lisa Kraemer) În această lume, o majoritate ruşinoasă moare de foame din cauza unei minorităţi neruşinate.

(Hasier Agirre) Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l me-

rite prin acţiuni. (Arthur Schopenhauer) Mult mai importantă decât banii este următoarea cheltuială: timpul. Timpul este o cheltuială majoră.

(Jim Rohn) Testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem

în majoritate. (Ralph W. Sockman) Un om curajos formează întotdeauna o majoritate. (Andrew Jackson) Un om împreună cu Dumnezeu este întotdeauna în majortitate. (John Knox) Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l imită. Obiceiu-

rile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles) Mama reprezintă o adevărată comoară. (Anne Brontë) Mama/ Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Ecclesiasticul 23.16-18) Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! (Iov 17.14) Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. Căci ele sunt ca o cunună pe

capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. (Solomon 1.8, 9) Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir- tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După

cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare) Biserica e ca o mamă care naşte fii. (Sfinţii Părinţi) Blândeţea este mama tuturor bunătăţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie.

(Ecclesiasticul 3.9) Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. (Matei 15.4-6) Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.

(Ecclesiasticul 3.3-5) Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20) Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine. (Solomon 19.26) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. (Ieşirea 20.11) Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost

decapitată) Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a

sufletului meu. (Psalmi 130.2) Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mâncau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era

câmpia pustie şi jalnică. (Iov 30.3) Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. (Eclesiasticul 7.28) Dragostea unei mame este balsamul minune care vindecă toate rănile. (Jean Gastaldi) Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii. (Samuel Smiles)

3/766 Furia e mama trădării. (Proverb galez) Hărnicia este mama norocului. (Benjamin Franklin) Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi ca- re Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei

n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. (Luca 2.46-50) Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu

şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21) Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe

inimi. (Luca 2.33-35) Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. (Apocalipsa 17.5) Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu ju- rământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe

tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8) Înţelepciunea acestei lumi este mama şi rădăcina tuturor relelor. (Erasmus) Judecă-te pe tine cu inimă de judecător, iar pe celălalt cu inima de mamă. 12.4 Laşitatea este mama cruzimii. (Michel de Montaigne) Mândria este mama aroganţei. (Toba Beta) Memoria este mama înţelepciunii. (Eschil) Milostenia este mama tuturor virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Mita este mama Corupţiei. (Mihai Cucereavii) Nevoia este mama invenţiei. (Platon) Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio

altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide) Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să des- part pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi)

casnicii lui. (Matei10.34-36) O mamă ne iartă toate greşelile, chiar şi câteva pe care nu le-am comis. (Robert Brault) Oare nu-i biserica mama celor orfani? (Honoré de Balzac) Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă şi către voi minte de judecător. (Părintele Ilie Cleopa) Smerenia este mama înţelepciunii. Dacă ai smerenia, le vei avea şi pe toate celelalte. (Sfântul Vasile cel Mare) Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveş- te pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei ve- dre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai sluji- torii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când

se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. (Ioan 2.1-10) Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se

mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12) Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, ma- ma lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, ma- ma lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. (Marcu 15.46, 47 şi 16.1) Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui {vezi Facerea 13.8(7)} stăteau afară, căutând să vor-

4/766 bească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? (vezi Luca 22.31-34; Ioan 20.17, 18) Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă. (Matei 12.46-50) Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru nu- mele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29) Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fi- ul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19.25-27) Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13.54-58) Tăcerea, mama tuturor gândurilor bune. 9.12 Teama este tatăl curajului şi mama siguranţei. (Henry H. Tweedy) Timpul este tatăl adevărului, mama raţiunii umane. (Giordano Bruno) Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor. (Ecclesiasticul 40.1, 2) Mare este mângâierea de a suferi pentru Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Mare este omul acela care ştie să-şi gestioneze timpul liber. (Aristotel) Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor.

(Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului) Mare/ A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora) A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero) A fi conştient că eşti ignorant este un mare pas spre educaţie. (Benjamin Disraeli) A ponegri pe altul e cea mai mare crimă. (Părintele Vichentie Mălău) A poseda un mare intelect nu este o cale spre fericire. (Stephen Fry) A spune adevărul, este cel mai mare dar al iubirii. (Patriarhul Fotie) A şti să iei o hotărâre este o mare artă.(Stendhal) A şti să taci, e o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului) A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care

reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac) Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu.

(Napoleon Bonaparte) Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am mărtu- rie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea

pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36) Adesea, omul îşi este singur cel mai mare duşman. (Cicero) Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel

mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. (Matei 11.11) Adevărul este o torţă, dar una uriaşă, de aceea ne strecurăm cu toţii clipind, temându-ne să nu ne pârjo-

lească. (Johann Wolfgang von Goethe) Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers.(Thomas Alva Edison) Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab) Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în adân- cul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti ce să

faci. (Paulo Coelho) Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,

cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

5/766 Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alo-

curea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11) Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit

fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.28) Birocraţia este un mecanism gigant acţionat de oameni mărunţi. (Honoré de Balzac) Boieria şi prostia cu mare cheltuială se ţin. (Proverb) Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Însă viaţa este marele învăţător. (James Joyce) Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină

mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". (Matei 4.14-16) Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha) Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul tre- buie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9 Care este păcatul cel mai mare? Păcatul care te stăpâneşte. (Patericul) Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin) Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la

rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24) Cea mai înaltă artă este întotdeuna cea mai religioasă, iar cel mai mare artist este întotdeauna o persoană

devotată credinţei. (Abraham Lincoln) Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există. (Charles Baudelaire) Cea mai mare bogăţie dintre toate este să te mulţumeşti cu ceea ce ai. (Epicur, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul) Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci) Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov) Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi) Cea mai mare mustrare este “mustrarea de conştiinţă” (John Ellis Large) Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu există. 9.11 Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră.

(Sfântul Antonie cel Mare) Cel care se sileşte să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipsă de răutate, iartă de şaptezeci de ori câte şapte, adică tot timpul vieţii şi în tot circuitul cosmic, pentru că aceasta înseamnă numărul şapte.

(Cuviosul Clement Alexandrinul) Cel ce se cunoaşte pe sine e mai mare decât cel ce înviază morţii. (Sfinţii Părinţi) Cel mai bun caracter are momente de răutate şi cele mai mari genii, îngustimi de spirit.

(Arthur Schopenhauer) Cel mai bun mod de a crea o idee de calitate înaltă este să creezi o mare cantitate de idei. (Joey Reiman) Cel mai bun prieten îţi poate ajunge cel mai mare duşman, şi invers. (Machiavelli) Cel mai bun şi cel mai mare câstig este un prieten adevărat; şi cea mai mare pierdere este pierderea timpului.

(Pitagora) Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni. (Lev Tolstoi) Cel mai mare duşman al omului este stomacul său. (Proverb arab) Cel mai mare mister al infinitului este existenţa Celui pentru care nimic nu are mister. (Eliphas Levi)

6/766 Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.

(Arthur Schopenhauer) Cel mai mare păcat faţă de oameni nu este ura, ci indiferenţa faţă de ei. (George Bernard Shaw) Cel mai mare soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit) Cel mai mare test de curaj de pe pământ este să suporţi înfrângerea fără să te descurajezi. (Robert G.

Ingersoll) Cred că unul dintre cele mai mari riscuri în viaţă este să nu ai niciodată curajul să rişti. (Oprah Winfrey) Credem că ştim ce este pictura, dar numai pictorii mari ştiu. (Drieu La Rochelle) Creierul este o lume care constă dintr-un număr de constante neexplorate şi mari întinderi de teritorii necu-

noscute. (Santiago Ramon y Cajal) Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu mai mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea), ziceam: Eu. Eu eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic: Eu şi Mozart.

Astăzi, pot să spun doar: Mozart. (Charles François Gounod) Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea. (Esop) Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi

slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în pute- rile tale. (Samuel Smiles)

Cunoaşterea are două momente mari: momentul morţii şi momentul învierii. 11.2 Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele. Unul care prigoneşte dreptatea ar putea

oare să domnească? Şi vei osândi tu pe Cel mare şi drept? (Iov 34.16, 17) Dacă eu am văzut mai departe decât alţii, asta este că stăteam pe umerii unor giganţi. (Isaac Newton) Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari

neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4) Dacă nu rişti nimic riscul este şi mai mare. (Erica Jong) Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar

suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit pră- pastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26) Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. (Marcu 13.2) Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a

înmulţit. (Psalmi 4.7) Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai evea forţă, iar tu vei fi liber.

(Jim Morrison) De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor cu nu-

me mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret) De la un om mare ai întotdeauna de învăţat, chiar şi când tace. (Seneca) De mare folos este pentru călugări postul. 11.11 Destinul omenesc nu cunoaşte ameninţare mai mare decât moartea din motive necunoscute. (Ramon

Gomez de la Serna) Deznădejdea este cea mai mare rătăcire a noastră. (Vauvenargues) Divinitatea nu glumeşte! Universul nu a fost creat în glumă, ci cu mare seriozitate de către o Putere care este

fără măsură de tainică, sfântă şi primitoare. (Annie Dillard) Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.

(Psalmi 35.6) Dreapta-socoteală, cea mai mare dintre virtuţi. 10.7 Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

7/766 După părerea mea, o mare parte din viaţă este determinată de dezordine pură. (Sidney Poitier) E mare bogăţie să te mulţumeşti cu puţin. (Ioan Slavici) E mare lucru să ştii să-ţi trăieşti viaţa. Majoritatea oamenilor doar există. (Oscar Wilde) E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania) El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

(Matei 15.26-28) Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cuprinde

lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul) Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este mai bun de la Mântuitorul lumii ne este dat

prin intermediul acestei cărţi. (Abraham Lincoln) Exagerarea, vrând să mărească lucrurile mici, le face să pară şi mai mici. (Jean le Rond d’Alembert) Extraordinarele progrese realizate în domeniul comunicaţiilor reprezintă o serioasă ameninţare la adresa

vieţii private. (Earl Warren) Făcând vâlvă în jurul jignirii ce ţi s-a adus nu micşorezi amărăciunea, dar măreşti ruşinea. (Boccaccio) Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut

din ea şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12) Fericirea sau nefericirea este în mare parte opera lor. (John Locke) Filosofia este lucrul cel mai mare şi mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la Dumnezeu şi să ne apropie de El, iar sfinţi sunt cu adevărat sunt numai aceia care-şi deprind mintea cu fiolosofia. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful) Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.

(Psalmi 18.10, 11) Frica face lupul să fie mai mare decât în realitate. (Proverb german) Genialitatea nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare. (Benjamin Franklin) Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa muzicii

lui şi voi îngenunchia cu umilinţă la mormântul său. (Ludwig van Beethoven) Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis

şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52) Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor

curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38) Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

(Matei 28.8) Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19) Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10) Ideile mari pornesc totdeauna din suflete mari. (Vasile Conta) Ignoranţa este un mare duşman al minţii. (Sfântul Nicodim Aghioritul) Instinctul este un lucru mare. Eu am fost fricos din instinct. (William Shakespeare) Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement

Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.) Invidia şi orgoliul dezbină de la cei mici la cei mari. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez) Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mult mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca) În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?

8/766 (Matei 18.1)

În faţa naturii nu te crede nici mare, nici mic, meditează. (Victor Hugo) În orice savant mare veţi găsi un mare patriot. (Louis Pasteur) În viaţa noastră, plină de nervozitate şi violenţă, avem o mare nevoie de umilinţă. 10.18 În spatele unui om mare s-a aflat întotdeauna un Dumnezeu mare. (Gavriil Stiharul) Întâiul şi cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuţilor, adică smerenia, este rodul adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul) Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce în- tinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai

întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6) Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari. (Ecclesiasticul 11.1) Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39) Învingând ispitele, ne vom putea păzi mintea de judecată şi de mânie, două dintre cele mai mari ispite care pândesc pe om. 10.7 Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al cru- cii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. … (Romano Guardini, 8.7) Jurnalismul este o catapultă enormă pusă în mişcare de urile mărunte. (Honoré de Balzac) Jurnalismul îşi justifică propria existenţă prin marele principiu Darwinian al supravieţuirii celui mai vulgar.

(Oscar Wilde) La umbra marilor copaci nu creşte nimic. (Constantin Brâncuşi) Lucrurile măreţe se fac de obicei cu riscuri foarte mari. (Herodot) Lucrurile măreţe se obţin încet. Dar nu obţii nimic dacă stai pe loc. (Zig Ziglar) Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15) Mai mare este a putea ţine gândul în loc, decât a iscodi taine, chiar de a-i afla răspunsurile toate. (Părintele Savatie Baştovoi) Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă

ca să le dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28) Marea artă începe unde se termină natura. (Marc Chagall) Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi. (Grigore Moisil) Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri. (Camil Petrescu) Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite prin

acţiuni. (Arthur Schopenhauer) Mari şi multe minuni sunt în lume, dar minune mai mare decât omul nu există. (Sofocle) Marile realizări sunt atinse nu prin putere, ci prin perseverenţă. (Samuel Johnson) Mândria se manifestă prin încrederea foarte mare în sine. 11.8 Mie îmi este mare câştig chiar şi numai a-mi aminti de Sfântul Antonie.(Sfântul Atanasie cel Mare, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare) Mirosurile ating corzile inimii cu o precizie mai mare decât imaginile si sunetele. (Rudyard Kipling) Mult mai importantă decât banii este următoarea cheltuială: timpul. Timpul este o cheltuială majoră.

(Jim Rohn) Multe lucruri are omul, / Dar virtutea cea mai mare / E să nu se ţie mândru / Cu virtuţile ce are.

George Coşbuc) Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau norocul,

le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius) Muzica este o revelaţie mai mare decât toată înţelepciunea şi filosofia. (Lugwig van Beethoven)

9/766 Năpăstuitul se teme neîncetat de rele şi mai mari. (Ovidiu) Nenorocirile scot la iveală oameni mari şi sfinţi, aşa cum războiul îi naşte pe eroi. (Mitropolitul Filaret) Neştiinţa noastră este infinit mai mare decât ştiinţa. (Isaac Newton) Nicio artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica. (Arthur Schopenhauer) Nicio instituţie n–a fost pentru oameni o pacoste mai mare ca banii. (Sofocle) Nicio răzbunare nu e mai mare decât uitarea. (Francis Bacon) Nu e mare opera unde e mult material, ci aceea unde este mult suflet. (Nicolae Iorga) Nu este biruitor mai mare pe pământ decât acela care se biruie pe sine însuşi şi domneşte asupra

patimilor. (Sfântul Tihon din Zadonsk) Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire. (Dante Alighieri) Nu este o coincidenţă că cei mai mari gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase.

(Max Planck) Nu există pentru oameni un câştig mai mare decât prevederea şi o minte înţeleaptă. (Sofocle) Nu există bucurie mai mare ca aceea pe care o simţi atunci când învingi dificultătile. (Samuel Johnson) Nu există bucurie mai mare decât cea venită pe neaşteptate. (Sofocle) Nu există înălţimi prea mari, ci numai aripi prea scurte. (Giovanni Papini) Nu există o mândrie mai mare decât aceea de a fi mândru de ceilalţi. (Ana Blandiana) Nu există trădare mai mare decât trădarea faţă de tine însuţi. (William Shakespeare) Nu există vrăjmaş mai mare pentru om decât omul însuşi. 6.6 Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. (Matei 20.26) Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George) Numai entuziasmul poate da naştere la înfăptuiri măreţe. (Karl Liebknecht) Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari. (Claude Adrien Helvetius) O mare avere este o mare robie. (Proverb englezesc) O mare milostenie este rugăciunea pentru alţii, nu doar pentru noi. (Patriarhul Daniel) O mare piedică în calea progresului omenirii este faptul că oamenii nu ascultă pe aceia care vorbesc prudent,

ci pe aceia care strigă mai tare. (Arthur Schopenhauer) O realizare este un angajament. Obligă la o realizare şi mai mare. (Albert Camus) Oamenii fac o mare greşeală când se îngrijesc mai mult de vas decât de floare. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Omul este mare abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele şi nu virtuţile. (Augustin Păunoiu) Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil. (Pitagora) Orgoliul este o fiară care trăieşte în peşteri şi în pustii: vanitatea dimpotrivă, ca un papagal, sare din cracă în

cracă şi pălăvrăgeşte în lumina mare a zilei. (Gustave Flaubert) Orice operă mare se face cu pasiune. (Alexandru Vlahuţă) Pacea, dovada unei mari iubiri. 11.4 Păcatele cele mici deschid uşa celor mari. (Sfinţii Părinţi) "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

(Matei 4.15-17) Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai neîn- semnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă, dim- potrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice. (Esop) Pe povârnişul viciului aluneci uşor şi fără să bagi de seamă; pentru a atinge însă culmile perfecţiunii, urci încet

şi întâmpini multe şi mari greutăţi. (Feuchtersleben) Pentru a exista mari poeţi este nevoie de mari cititori. (Walt Whitman) Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a

coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12) Poate că cea mai mare lecţie a istoriei este că nimeni n-a învăţat lecţiile istoriei. (Aldous Huxley) Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de

10/766 mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să păti- mească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjo- corirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26) Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius) Prostul are un mare avantaj faţă de deştept. Este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte) Prudenţa este fiul cel mai mare al înţelepciunii. (Victor Hugo) Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian) Religia este, ca să spunem aşa, adâncul liniştit al mării, care rămâne liniştit oricât de înalte ar fi valurile.

(Ludwig Wittgenstein) Savanţii posedă o putere de concentrare mare şi o imaginaţie controlată, care trezesc geniul subconştient.

(Joseph Murphy) Să fim o mică reflexie a unei mari lumini. (Sfântul Grigorie de Nazianz) Să nu crezi că se va împodobi cu cele mari, cel ce este leneş în cele mici (Sfântul Vasile cel Mare) Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa) Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul) Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea) Sfatul bun la timpul potrivit este o milostenie mai mare decât sumele de bani, pentru că este sfatul Cuvântului spre folos pentru mântuire. (Patriarhul Daniel) Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare şi mai greu de dobândit; pentru a fi simplu trebuie să fi trecut

prin mari experienţe. (Krishnamurti, filosof indian) Sufletele mari rabdă în tăcere. (Friedrich von Schiller) Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. (Marcu 5.41, 42) Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri

pe sine se va înălţa. (Matei 23.11, 12) Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de

păcat mare. (Psalmi 18.14) Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici

de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.5) Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se

supun? (Marcu 4.41) Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că

cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă

mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30) Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea

faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1) Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. (Luca 15.14) Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de

frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. (Matei 28.2-4) Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului,

s-a dus. (Matei 27.60) Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? Iar El le-a zis: Regii neamurilor dom-

11/766 nesc peste ele şi se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte. (Luca 22.24-26) Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare. (Apocalipsa 16.20, 21) Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. (Luca 16.3, 4) Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a

culturii umane. (Ernst Cassirer) Ştiinţa noastră este o picătură, ignoranţa noastră, o mare (William James) Talentul este, în mare măsură, o chestiune de perseverenţă. (Francisco Umbral) Tăcerea este marea artă a conversaţiei. (William Hazlitt) Tăcerea este una din marile arte ale conversaţiei. (Cicero) Teoria relativităţii a lui Einstein este probabil cea mai mare realizare sintetică a minţii umane până în prezent.

(Bertrand Russell) Toate lucrurile sunt admirate, fie pentru că sunt noi, fie pentru că sunt mari. (Francis Bacon) Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti. (Tudor Arghezi) Umilinţa este piatra de încercare a celui măreţ. (Sfântul Francisc de Sales) Un lucru mic este un lucru mic, dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare.

(Sfântul Grigorie de Nazianz) Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi în- deajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais) Unele fiinţe merg către absolut aşa cum apa merge către mare. (Henry Millon de Montherlant) Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. (Ecclesiasticul 26.9) Vai omului aceluia, care are numele mai mare decât fapta! (Avva Siluan) Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau) Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum foamea este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta,

slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. (Psalmi 20.4, 5) Vieţile sfinţilor ne sunt puse înainte, ca să râvnim virtutea lor şi să imităm faptele lor mari. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Marginea/ Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea

Ta marginile pământului. (Psalmi 2.5-8) Dumnezeu este asemenea unui cer ale cărei margini nu sunt nicăieri şi al cărui centru este pretutindeni.

(Fericitul Augustin) Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună. Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care

noi nu putem să le pricepem. (Iov 37.3-5) Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dim- potrivă: "În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor". (Romani 10.17, 18) Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul

puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11)

12/766 Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu,

şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! (Marcu 10.46, 47)

Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. (Matei 24.31) Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la margini- le mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. (Psalmi 138.7-12) Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la ju-

decată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30) Maria Egipteanca 11.7 Marta şi Maria 9.15 Martiriul/ Astăzi sufăr eu pentru mine, dar mâine va suferi Hristos pentru mine. (Sfânta Felicitas, în preziua execuţiei) Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura pă-

rinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Matei 23.31-33) Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevăratat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri, noi Aceluia ne închinăm. (Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah, care au refuzat să-l urmeze pe împăratul Maximian şi să aducă jertfă zeilor. Sfântul Vah a murit în urma bătăilor, iar Sfântului Serghie i s-a tăiat capul) Brâncoveanu este cea mai shakespeareiană dramă din câte au fost vreodată în toate timpurile. E un caz unic pe plan mondial, de nu aş zice pe plan cosmic. E de necrezut, trecerea aceasta a unui muntean în toată puterea termenului la sublimul şi eroimul cel mai fantastic, uimeşte şi ameţeşte. Vă desfid să-i gă- siţi perechea. Nici în rândul martirilor din primele veacuri. Nici nu ne dăm seama cine este, ce înseamnă pentru noi, la ce nivel ne ridicăm. (Părintele Nicolae Steinhardt) Când moare un despot, ia sfârşit şi puterea lui. Când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe.

(Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez) Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului,

a fost decapitată) Creştini suntem şi un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim. (Sfinţii Mucenici Dionisie Areopagitul şi însoţitorii săi: Luchian episcopul; Rustic preotul

şi Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.) Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim şi vom lupta şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui. (Sfântul Mucenic Tiron, comandantul celor 40 de ostaşi din Sevastia Armeniei. Toţi au primit moarte mucenicească în anul 320) Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm porun- cii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El. (Sfântul

Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat) De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Şi aşa a fost încununat de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372. De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda, al lui Hristos am fost, sunt şi voi fi, şi idolilor nu voi jertfi, nici nu le

voi pleca genunchiul meu. (Sfântul Mucenic Mina, înainte de a fi decapitat) De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos şi nu mi-a făcut niciodată niciun rău. Cum aş putea blestema pe Binefă- cătorul şi Mântuitorul meu? (Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei, ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul, înainte de a fi ars de viu. A scris 5 epistole, dar patru dintre ele s-au pierdut) De-ar fi să-mi zdrobeşti toate oasele, nu voi înceta să mărturisesc că numai credinta în Hristos duce pe oameni la mântuire. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei) Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţe- lepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspunda toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi

13/766 de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru nu- mele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele

voastre. (Luca 21.12-19) Doamne, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, robul tău, şi căutând din înălţimea cea sfântă a Ta, dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta, pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sângele meu greşeala. Căci mă lepădasem de Tine, Făcătorul şi Stăpânul meu. Acum îmi pare rău de aceasta şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc preasfânt numele Tău şi-mi pun sufletul meu pentru Tine, iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze. Căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat. (Sfântul Sfinţit Mucenic Iacob Persul, condamnat la

moarte prin decapitare) Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu ţepuşe

înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul) Deşi sunt simplu şi smerit, pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos sunt mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei. A fost chinuit cumplit şi

decapitat, în timpul împăratului Diocleţian) Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul,

decapitat la anul 304) Este mai degrabă să sufăr tortura decât să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să sacrific demonilor.

(Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, torturat şi decapitat) Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul Dumnezeu.

(Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307) Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreu- nă cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.) Hristos este Dumnezeul tuturor. (Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, torturat şi condamnat la moarte prin decapitare pentru că L-a propovăduit pe Hristos. Toate acestea s-au întâmplat în

jurul anului 120) Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui.

(Marcu 13.11-13) Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.

(Luca 12.11, 12) În pământ de m-or băga, nu mă las de legea mea! (Sfântul Atanasie Todoran din Bichigiu, tras pe roată

pentru că a refuzat să se lepede de credinţa ortodoxă) Lumea creştină are ca simbol un instrument de tortură, crucea. (Arthur Schopenhauer) Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învred- nicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în

mare, la anul 308) Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani) Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. (Sfânta Muceniţă Matroana din

Tesalonic, torturată până şi-a dat sufletul în mâinile Domnului) Niciun om nu leapădă adevărul pentru o minciună (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, când i s-a cerut să se lepede de Hristos. A fost biciuit şi apoi decapitat) Noi socotim ca nebun cu adevărat pe cel care în loc de Dumnezeu are un idol neînsufleţit şi se leapădă de

14/766 Dumnezeul cel viu. (Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, trei fraţi care veniseră din Persia la Calcedon unde se desfăşura un mare praznic păgân, pe timpul împăratului Iulian Apostatul. Li s-au tăiat capetele, iar trupurile au fost arse.) Nu te sfieşti, călăule, a tăia piept de femeie pe care şi tu l-ai supt la maica ta? (Sfânta Muceniţă Agata a adresat aceste cuvinte dregătorului care a poruncit să-i taie sânii. A murit în urma torturilor la anul 251) Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se închine idolilor) Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov, ispi- tele îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri puterea

binelui biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor. (Părintele Teodor Bodogae)

O, atâţea drepţi fără de vină junghie spurcatul dregător pentru că ei nu se închină idolilor lui celor muţi şi fără de suflet. (Pentru aceste cuvinte a fost ucis şi Sfântul Paramon, împreună

cu alţi 370 de creştini, în anul 250) Orice încercare este prilej de mucenicie. (Cuviosul Clement Alexandrinul) Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta cre- dinţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care por- nise o mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se mulţime mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, încă din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos din dregătorie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului

Sfântului Dimitrie cel Nou.) Răbdarea mucenicilor. 10.2 Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Bar- naba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă.) Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să fiu măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. (Din Epistola către Romani a Sfântului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinţilor Ioan Evanghelistul şi Policarp al Smir- nei. A scris 7 epistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului episcop şi mucenic. A adus la Hristos pe Teofana şi Drosida, soţia şi fiica împăratului Traian. Amândouă au fost martirizate la po- runca împăratului. În calendarul creştin-ortodox sunt prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.) Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos.

A murit în urma torturilor în anul 202) Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian) Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina a adus la creştinism 150 de filosofi păgâni şi pe Porfirie Stratilat îm- preună cu 200 de ostaşi. Toţi au primit moarte mucenicească. În calendarul creştin-ortodox

sunt prăznuiţi pe 25 noiembrie. Sfântul Mucenic Platon s-a născut în părţile Galatiei, din cetatea Anghira. Pentru că se arăta mărturisi- tor al învăţăturii lui Hristos, a fost supus la diverse suferinţe fizice din porunca guvernatorului Agripin: i s-au pus pe piept bucăţi de fier încins, trupul sau a fost aruncat în foc, smoală, untdelemn încins, etc. După multe patimiri, guvernatorul îl sfătuieşte pe Platon "că e timpul să se abată de la moarte spre via- ţă”, adică să se închine idolilor şi să scape de moartea venită prin chinuri. La auzul acestor cuvinte, Pla- ton a răspuns: "Bine mă înveţi Agripine ca să mă abat de la moarte spre viaţă, căci fug de moartea cea

15/766 veşnică şi caut viaţa cea fără de moarte... Nici focul, nici rănile, nici mânia fiarelor, nici tăierea mădula- relor nu mă vor despărţi pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit şi a înviat". După ce a petrecut optsprezece zile fără

mâncare şi fără apă, i s-a tăiat capul. Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supu- ne orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.) Suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti. (Sfinţii Martiri Trofim şi Savatie, care au refuzat să participe la praznicul zeului Apolo. Sfântul Savatie a murit în urma torturii, iar Sfântul

Trofim a fost întemniţat, torturat şi ulterior decapitat.) Şaptezeci de ani am de când slujesc lui Dumnezeu şi acum să jertfesc idolilor? (Sfântul Artemon,

torturat şi decapitat) Ştiu ce parfum ceresc răspândesc trandafirii martirajului. (Anatole France) Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte) Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Cili- ciei, când i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.) Viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru care de o sută de ori, de-ar fi cu putinţă, sunt gata a muri. (Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana, torturată şi decapitată pentru că

nu s-a închinat la idoli) Vreau să mor creştin! (Sfântul Martir Matei Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat. Era fiul cel mai mic

al Sfântului Martir Constantin Vodă Brâncoveanu) Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sunt făcuţi de mâini omeneşti. Pe cei de aur şi argint i-au făcut argintarul, pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au pu- tut zidi această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe ca aceasta pământească, neputând ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile? ….. Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care luminează pe tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare Muceniţă Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl ei, pentru că nu s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe

Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.) Martori/ Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea. (Solomon 12.17) Conştiinţa valorează cât o mie de martori. (Marcus Fabius Quintilianus) Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. (Matei 26.63-65) Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. (Faptele Apostolilor 1.21, 22) Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16) Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28) Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. (Psalmi 26.18) Ochii şi urechile sunt martori răi, celor care au suflete barbare. (Filosoful Heraclit) O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. (Psalmi 88.35, 36) Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde

16/766 S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a sluji- rii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufund