,,In ochii ei … toate basmele s-aduna”Ea , preafrumoasa fata , asteptand-u-si ursitul sau de timp indelungat , incepu sa-si faca iluzii ca cel mai bine ar fi sa paraseasca idea de a avea o frumoasa poveste de dragoste alaturi de un baiat pe care il va iubi foarte mult , si invers, insa la un moment dat , in padurea magica si feerica , aparu de nicaeri o tanara imbracat in strae de aur si o coroana fermecata .Aceasta ia spus : Este adevarat ca asteptarea dragostei este ca o tortura , insa fiecrae dintre noi trebuie sa trecem prin aceast sentiment .Fata nedumerita exclama : M-am saturat sa astept , linga acest lac , m-am saturat sa am doar visuri si nu fapte , iluzii si nu realitate … , la care tanara o intrerupe si continua gandul ei : E greu sa astepti dragostea adevarata , dar cu cat asteptarea e mai grea, cu atat regasirea e mai dulce.Dragostea este cel mai fumos sentiment , pe care il poate avea o fiinta , este un sentiment de siguranta , fericire si multa daruire si incredere.Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre , in asta consta ,,arta frumosului “ , trebuie sa asteptam , trebuie sa calatorim pe aripile vietii , deoarece , viata este o calatorie care si-a pierdur harta in drum .Daca gasesti un drum fara obstacole , fara teama , fara singuratate , atunci poti fi sigura ca acest drum nu duce nicaieri si cand te astepti mai putin iti vei italni sufletul pereche.Dupa ce spuse toate astea , disparu ca prin magie , asa cum a si aparut .Fata nu avea nici o lamurire despre cine era acea tanara , insa a fost placut surprinsa de sfaturile pe care I l-ea dat , si dupa un timp de meditatie exclama :Este adevarat , asteptarea este grea , insa intalnirea este dulce , si lua hotararea sa astepte atat timp cat va fi nevoie.A trecut un an , in fiecrae zi mergea la lacul din padure unde isi gasea linistea , si int-o zi in apropierea lacului era un baiat frumos , cu ochi sclipitori si parul blond. Fata s-a indragostit pe loc de el , si imediat ce baiatul o zarit-o , in inima acestuia s-au gasit mii de sentimente pentru aceasta Craiasa , care desi era pe punctual de a se da batuta a asteptat , si intr-un final asteptarile ei au avut success . Acestia s-au apropiat , au vorbit si dupa cateva clipe si-au jurat dragostea eterna . Urma sa plece din padure , insa fata a ramas in urma , a privit spre cer si a spus : Cel care nu iubeste, este cel care nu traieste , s-a intors si l-a ajuns pe ursitul sa din urma . Au trait fericiti si mereu isi aducea aminte de sfaturile tinerei , care era mama sa , ce a coborat din cer spre ai da sfaturi ficii sale , pentru ca aceasta sa poate fi fericita .