7/22/2019 In Nirvana - I.L.Caragiale

http://slidepdf.com/reader/full/in-nirvana-ilcaragiale 1/4

€n Nirvana 1

€n Nirvana

€n Nirvana

de Ion Luca Caragiale

€n Constitu€ionalul din 20 iunie 1889, ca editorial, semnat C. €n  Note •i schi€e, 1892, p. 7. Reprodus •n Momente, schi€e, amintiri, 1908.

S•nt peste dou‚zeci de ani de-atunci. Locuiam •ntr-o cas‚ unde tr‚sese •n gazd‚ un actor, vara director de teatru •n

provincie. Stagiunea migr‚rii actorilor se sf•rƒise: era toamn‚, ƒi aceste p‚s‚ri c‚l‚toare se-ntorceau pe la cuiburile

lor.

V‚z•ndu-m‚ c‚ citeam •ntr-una, actorul •mi zise cu un fel de m•ndrie:

 € €„i place s‚ te ocupi cu literatura... Am ƒi eu un b‚iat •n trup‚ care citeƒte mult; este foarte •nv‚„at, ƒtie nem„eƒte ƒi

are mare talent: face poezii; ne-a f‚cut c•teva cuplete minunate. Eu crez c‚ „i-ar face pl‚cere s‚-l cunoƒti.

…i-mi povesti cum g‚sise •ntr-un otel din Giurgiu pe acel b‚iat  € care slujea •n curte ƒi la grajd  € culcat •n f•n ƒi

citind •n gura mare pe Schiller.

€n ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan  € biblioteca b‚iatului € plin cu c‚r„i nem„eƒti. B‚iatul era foarte

bl•nd, de treab‚, nu avea nici un vi„iu. Era str‚in de departe, zicea el, dar nu voia s‚ spun‚ de unde. Se vedea bine a fi

copil de oameni, ajuns aci din cine ƒtie ce •mprejurare.

Actorul •i propuse s‚-l ia sufler, cu ƒapte galbeni pe lun‚, ƒi b‚iatul primi cu bucurie. €ƒi luase biblioteca ƒi acuma se

afla •n Bucureƒti. Seara trebuia s‚ vie la directorul lui € astfel puteam s‚-l v‚z. Eram foarte curios s‚-l cunosc. Nu

ƒtiu pentru ce, •mi •nchipuiam pe tin‚rul aventurar ca pe o fiin„‚ extraordinar‚, un erou, un viitor om mare.

€n •nchipuirea mea, v‚zlndu-l •n revolt‚ fa„‚ cu practica vie„ii comune, g‚seam c‚ dispre„ul lui pentru disciplina

social‚ e o dovad‚ cum c‚ omul acesta trebuie s‚ fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se trag

exemplarele stereotipe cu miile de duzine.Deƒi •n genere teoria de la care plecam eu ca s‚ g•ndesc astfel € c‚ adic‚, un om mare trebuie in toate s‚ fie ca

neoamenii € era pripit‚, poate chiar de loc •ntemeiat‚, •n spe„‚ •ns‚ s-a adeverit cu prisos.

T•n‚rul sosi. Era o frumuse„e! O figur‚ clasic‚ •ncadrat‚ de niƒte plete mari negre; o frunte •nalt‚ ƒi senin‚; niƒte ochi

mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea c‚ cineva este •n‚untru; un z•mbet bl•nd ƒi ad•nc melancolic. Avea

aerul unui sf•nt t•n‚r cobor•t dintr-o veche icoan‚, un copil predestinat durerii, pe chipul c‚ruia se vedea scrisul unor

chinuri viitoare.

-M‚ recomand, Mihail Eminescu.

Aƒa l-am cunoscut eu. C•t‚ filozofie n-am dep‚nat •mpreun‚ toat‚ noaptea aceea cu nepregetul v•rstei de

ƒaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie!Hot‚r•t, •nchipuirea nu m‚ •nƒelase... Era un copil minunat.

€ntr-o noapte m‚ pusese •n curentul literaturii germane, de care era •nc•ntat.

 €Dac‚-„i place aƒa de mult poezia, trebuie s‚ ƒi scrii, i-am zis... Am aflat eu c‚ dumneata ai ƒi scris.

 €Da, am scris.

 €Atunci € ƒi mie-mi place poezia, deƒi nu pot scrie € fii bun ƒi arat‚-mi ƒi mie o poezie de dumneata.

Eminescu s-a executat numaidec•t. Era o bucat‚ dedicat‚ unei actri„e de care el era foarte •namorat... D-abia mai „iu

minte. …tiu at•ta, c‚ era vorba de str‚lucirea ƒi bog‚„iile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariat‚... cam aƒa

ceva. Poezia aceasta •mi pare c‚ s-a publicat prin 68 sau 69 •n Familia din Pesta.

A doua zi seara ne-am •nt•lnit iar‚ƒi. Dar peste zi o nemul„umire intim‚ intervenise. Actri„a fusese foarte pu„inmiƒcat‚ de m•hnirea regelui asirian. Eminescu era de ast‚ dat‚ t‚cut ƒi posomor•t, vorbea foarte pu„in ƒi contradic„ia

7/22/2019 In Nirvana - I.L.Caragiale

http://slidepdf.com/reader/full/in-nirvana-ilcaragiale 2/4

€n Nirvana 2

 •l irita. €n zadar l-am rugat s‚-mi mai arate vreo poezie sau s‚ mi-o citeasc‚ tot pe aceea care o cunoƒteam. A plecat

s‚ se culce devreme, ƒi diminea„a, la amiazi c•nd m-am dus la el, l-am g‚sit tot dormind.

L-am sculat. Se dusese acuma sup‚rarea, ba era chiar mai vesel ca alalt‚ieri. Am petrecut toat‚ ziua r•z•nd, mi-a

vorbit despre India antic‚, despre daci, despre …tefan cel Mare, ƒi mi-a c•ntat doina.

€i trecuse ciuda regelui asirian ƒi acum se bucura •n liniƒte de avu„iile ƒi str‚lucirea lui.

Aƒa l-am cunoscut atuncea, aƒa a r‚mas p•n‚ •n cele din urm‚ momente bune: vesel ƒi trist; comunicativ ƒi ursuz;bl•nd ƒi aspru; mul„umindu-se cu nimica ƒi nemul„umit totdeauna de toate; aci de o abstinen„‚ de pustnic, aci apoi

lacom de pl‚cerile vie„ii; fugind de oameni ƒi c‚ut•ndu-i; nep‚s‚tor ca un b‚tr•n stoic ƒi iritabil ca o fat‚ nervoas‚.

Ciudat‚ amestec‚tur‚! € fericit‚ pentru artist, nenorocit‚ pentru om!

Prim‚vara urm‚toare a plecat cu o trup‚ ambulant‚ de teatru prin Moldova. Am aƒteptat toamna pe Eminescu •n

zadar  € trupa s-a •ntors f‚r‚ d•nsul. P‚rintele lui, de fel din Botoƒani, l-a reg‚sit pe excentricul fugar ƒi, mai cu

binele, mai cu de-a sila, l-a luat acas‚, ƒi d-acolo l-a trimis la Viena.

Am v‚zut mai tirziu: € Ideal pierdut ‚n noaptea unei lumi ce nu mai este...• Eminescu •ƒi „inea f‚g‚duiala: copilul

creƒtea om mare.

Mai •n urm‚, l-am •nt•lnit tot aici pe Eminescu, cu un frate al lui, ofi„er. Plecau am•ndoi •n str‚in‚tate € el la Viena,cel‚lalt la Berlin.

Militarul era frate mai mare; tot aƒa de frumos, de bl•nd ƒi de ciudat € o izbitoare asem‚nare •n toate. Acela a mers

la Berlin; •n c•teva luni a speriat Academia militar‚ cu talentele-i ƒi a dat un examen care l-a f‚cut pe mareƒalul

Moltke[1] s‚ se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hot‚r•t s‚-l ia pe l•ng‚ d•nsul. Ca s‚-ƒi •ncoroneze succesul,

militarul s-a dus acas‚ ƒi, f‚r‚ s‚ lase m‚car o vorb‚, s-a •mpuƒcat.

Peste mai mult‚ vreme, c•nd am vorbit cu Eminescu de trista •mprejurare a militarului, el mi-a r‚spuns r•z•nd:

 € Mai bine! ‚la era mai cuminte ca noi!

Peste c•„iva ani a venit •n Bucureƒti tata lui Eminescu. Era un b‚tr•n foarte dr‚gu„, glume„ ƒi original. F‚cuse o bun‚

afacere ƒi venise s‚-i cumpere fiului haine ƒi ceasornic ƒi s‚-i deie •din via„‚‚ o sut‚ de galbeni, partea lui demoƒtenire din averea p‚rinteasc‚.

L-am •ntrebat atunci pe Eminescu dac‚ mama lui tr‚ieƒte. Mama murise, dar, dup‚ aerul posomor•t cu care mi-a

r‚spuns, am •n„eles c‚ de moartea ei se legau niƒte amintiri mai crude dec•t ca de o moarte normal‚, nu numai

dureroase, dar ƒi nepl‚cute.

Am aflat apoi c‚ o sor‚ a lui, care-l iubea foarte, tr‚ia retras‚ •ntr-o m‚n‚stire: biata fat‚ era paralizat‚ din copil‚rie.

…i au fost oameni, nu de r•nd, oameni de seam‚, c‚rora le-a pl‚cut s‚ fac‚ sau s‚ lase a se crede c‚ nenorocirea lui

Eminescu a fost cauzat‚ de un vi„iu.

Era, •n adev‚r, un om dezordonat, dar nicidecum vi„ios. €n lumea asta mul„imea celor de r•nd crede c‚ pl‚cerile

materiale ale vie„ii sunt privilejul lor exclusiv ƒi c‚ oamenii rari nu au voie s‚ aib‚ ƒi defecte.

Avea un temperament de o excesiv‚ neegalitate, ƒi c•nd o pasiune •l apuca era o tortur‚ nepomenit‚. Am fost de

multe ori confidentul lui. Cu des‚v•rƒire lipsit de manierele comune, succesul •i sc‚pa foarte adesea... Atunci era o

zbuciumare teribil‚, o •ncordare a sim„irii, un acces de gelozie, cari l‚sau s‚ se •ntrevaz‚ destul de clar felul cum

acest om superior trebuia s‚ sf•rƒeasc‚.

C•nd ostenea bine de acel cutremur, se •nchidea •n odaia lui, dormea dus ƒi peste dou‚-trei zile se ar‚ta iar liniƒtit, ca

•Luceaf‚rul lui  € nemuritor ƒi rece". Acum •ncepea cu verva lui str‚lucit‚ s‚-mi predice budismul ƒi s‚-mi c•nte

Nirvana, „inta suprem‚ a lui Buda-Qakiamuni.

O aƒa •ncordare, un aƒa acces a avut •n ultimele momente bune: acela a fost semnalul sf•rƒitului. Dup‚ cutremur, el

nu s-a mai •nchis •n odaie s‚ se culce ƒi s‚ mai fac‚ ce f‚cea mai-nainte Luceaf‚rul. A pornit •nainte, tot •nainte, p•n‚

ce a c‚zut sub loviturile vr‚jmaƒului pe care-l purta •n s•nu-i •nc‚ din s•nul maicii sale. Copil al unei rase nobile ƒib‚tr•ne, •n el se petrecea lupta decisiv‚ •ntre flac‚ra celei mai •nalte vie„i ƒi germenul distrugerii finale a rasei  €

7/22/2019 In Nirvana - I.L.Caragiale

http://slidepdf.com/reader/full/in-nirvana-ilcaragiale 3/4

€n Nirvana 3

geniul cu nebunia.

Lupta a fost groaznic‚. €ncercarea, drumul c‚tre Nirvana, a fost tot aƒa de dureroas‚ c•t ƒi de str‚lucit‚.

€n capul cel mai bolnav, cea mai luminoas‚ inteligen„‚; cel mai m•hnit suflet, •n trupul cel mai trudit! …i dac‚ am

pl•ns c•nd l-au aƒezat prietenii ƒi vr‚jmaƒii, admiratorii ƒi invidioƒii sub •teiul sf•nt‚, n-am pl•ns de moartea lui; am

pl•ns de truda vie„ii, de c•te suferise aceast‚ iritabil‚ natur‚ de la •mprejur‚ri, de la oameni, de la ea •ns‚ƒi.

Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit ƒi de foame. Da, dar nu s-a •ncovoiat niciodat‚: era un om dintr-o bucat‚,ƒi nu dintr-una care se g‚seƒte pe toate c‚r‚rile.

Genera„ii •ntregi or s‚ suie cu pomp‚ dealul care duce la …erban-vod‚, dup‚ ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme,

ƒi o bucat‚ din care s‚ sco„i un alt Eminescu nu se va mai g‚si poate. S‚ doarm‚ •n pace nec‚jitul suflet! Ferventul

budist este acuma fericit: el s-a •ntors •n Nirvana € aƒa de frumos c•ntat‚, at•t de mult dorit‚ € pentru d•nsul prea

t•rziu, prea devreme pentru noi.

1889, iunie 18

Referin•e[1] Moltke Helmuth Karl Bernard (1800 - 1891), mare tactician ƒi strateg prusac.

7/22/2019 In Nirvana - I.L.Caragiale

http://slidepdf.com/reader/full/in-nirvana-ilcaragiale 4/4